Intoxicatiile cu acizi corozivi, baze, medicamente.

Intoxicaţia reprezintă starea patologică determinată de acţiunea unei substanţe toxice ce a

pătruns în organism şi de reacţia organismului la prezenţa toxicului.
Prin substanţa "toxică" se înţelege orice substanţa care pătrunsă în organism pe diverse căi,
provoacă tulburări funcţionale şi / sau alterări structurale, avînd ca rezultat o stare patologică.

Intoxicaţiile pot fi:

• voluntare - în cazul tentativelor de suicid;
• involuntare – accidentale;
Toxicitatea unei substanţe depinde de:
proprietăţile fizice şi chimice ale substanţei;
- concentraţia substanţei;
- viteza de răspîndire în organism;
- calea de pătrundere în organism a toxicului;
- timpul de acţiune al toxicului;
- vîrsta intoxicatului (vîrstnicii sunt mai sensibili);
- greutatea;
- starea de sănătate: afecţiunile hepatice, renale şi alte condiţii patologice cresc toxicitatea
unei substanţe;
- toleranţa individuală.
Calea de pătrundere:
• digestivă: toxicele sunt înghiţite;
• respiratorie: gazele;
• cutanată şi prin mucoase: (conjunctivală, nazală) solvenţi, pesticide, substanţe
caustice, diverse unguente, droguri;
parenteral: prin injectare intramusculară, intravenoasă, subcutanată.
Intoxicaţiile cu monoxid de carbon – CO
• Monoxidul de carbon este un gaz incolor, invizibil, otrăvitor, provine din arderea unor
gaze precum gazul natural, motorina, petrolul sau a lemnelor. Se poate acumula în zone
închise sau semi-închise, cum ar fi: maşini, case, clădiri...
• Simptoamele intoxicaţiei
• cu monoxid de carbon nu sunt specifice şi includ:
- dureri de cap
- greaţa, voma
• - ameţeala
- oboseala
- confuzie
• - somnolenţa
- ritm cardiac şi puls rapid
- vedere slăbită
- dureri toracale
- convulsii,
• - pierderea cunoştinţei.
Protecţia Măştile antigaz GP-7, GP-5, IP-4 cu cartuş de culoare albă.
Primul ajutor
scoaterea victimei din mediul
accidentat;
resuscitare cardio-respiratorie (la necesitate);
transportarea cît mai repede la spital;
 administrarea de oxigen - care este considerat şi antidotul intoxicaţiei cu CO.
Intoxicaţiile cu clor
Clor - gaz verde – gălbui cu miros înţepător, solubil în apă, la interacţiunea cu vaporii de apă
din aer formează acid clorhidric. Este de 2,5 ori mai greu decât aerul, norul aerosolic este
mai greu decât aerul.
Se sedimentează pe pământ.
Simptoamele afectării
• dureri tăietoare în ochi;
• usturime;
• dureri în piept;
• lăcrimaţie;
• tusa uscată chinuitoare;
• vomă;
• eliminarea unei spume albe din căile respiratorii;
• dereglarea cunoştinţei.
După 12-24 ore de expunere – edem pulmonar, stop cardiac, moartea survine din cauza
hipoxiei.
Protecţia. Masca antigaz de tip „B” cu cartuş de culoare galbenă.
Primul ajutor.
- evacuarea sinistratului din
zona contaminată;
- inhalaţii cu oxigen prin mască trecut prin vapori de alcool - pentru diminuarea spumei;
- spălarea mucoaselor cu sol. de bicarbonat de sodiu 2%;
- locurile descoperite ale tegumentelor de spălat abundent cu apă curată.
Intoxicaţiile cu amoniac.
• Amoniac- gaz incolor cu miros caracteristic înţepător, la interacţiunea cu vaporii de apă
din aer formează apă amoniacală, în amestec cu oxigenul – explodează. Focarul instabil
cu acţiune rapidă; nourul contaminat se răspândeşte în straturile superioare ale
atmosferei.
Semne de intoxicaţie
Amoniac pătrunde prin căile respiratorii:
• tusa,
• usturime în ochi şi lacrimaţie,
• raguşire,
• vomă,
• excitabilitate mărită,
• arsuri chimice a pielii, mucoaselor şi căilor respiratorii.
• Este posibila oprirea respiraţiei şi a inimii.
Protecţia. Masca-antigaz de tip „KD” cu cartuş de culoare sură sau masca izolatoare, sau cel
putin – folosirea unui respirator umezit cu solutie de acid citric.
Antidotul este acidul acetic de 5%
Primul ajutor.
• Evacuarea sinistratului din zona contaminată.
• Locurile descoperite ale tegumentelor de spălat abundent cu apă curată.
• In ochi se picura sol. Albucid, cate 2 picaturi in ambii ochi.
• 903
Intoxicaţii cu substanţe caustice
• Acizii:
-azotic;
 -clorhidric;
-sulfuric;
-acetic.
• Bazele corozive:
-soda de rufe;
-soda caustica.
Clinica depinde de calea de pătrundere:

- cutanată: acizii concentraţi la contactul cu pielea determina arsuri chimice de diferite

grade;
- respiratorie: inhalarea vaporilor acizi produce iritarea mucoaselor tractului respirator;
- digestivă:
- ingestia de acizi corozivi provoacă leziuni ulcero-necrotice severe ale tubului digestiv,
manifestate prin vărsaturi hemoragice, dureri violente la inghiţire, arsuri retrosternale,
diaree cu scaune sangvinolente, şoc etc.
- ingestia de baze corozive determină leziuni severe şi profunde la poarta de întrare, în
cavitatea bucală, faringe, esofag, cu risc de perforare şi de sechele ulterioare (stricturi
esofagiene).
• Primul ajutor:
- evaluarea nivelului de conştienţa şi a funcţiilor vitale cu începerea manevrelor de
resuscitare cardio-respiratorie;
- solicitarea ajutorului medical şi transportarea victimei la spital în cel mai scurt timp;
- spălarea cu multă apă (jet) timp de 20 minute în cazul leziunilor cutanate sau oculare.
• De reţinut!
Sunt contraindicate provocarea vărsăturilor, spălătura gastrică şi administrarea purgativelor,
deoarece există riscul perforaţiei. Nu se va încerca neutralizarea sau diluarea toxicului!
Intoxicaţiile cu medicamente
• Intoxicaţiile cu medicamente pot apare în cazul intoxicaţiilor voluntare, în scop
suicidar sau în cazul supradozării accidentale; situaţii frecvente la copii şi la
vîrstnici.
Semnele clinice care pot apare variază în funcţie de substanţa medicamentoasa: de la tulburări
digestive (greţuri, vărsaturi, dureri abdominale, diaree), tulburări cardio-respiratorii
(hipo- sau hipertensiune, hiperventilaţie, tahicardie), agitaţie sau somnolenţa şi pana la
alterarea stării de conştienţă şi coma.
Primul ajutor:
- evaluarea stării de conştienţă şi a funcţiilor vitale şi resuscitarea cardio-respiratorie în
cazul în care victima este în stop cardio-respirator (ABC);
- apelarea serviciului de urgenta 903;
- daca este inconştienta sau varsă, se va aşeza în poziţia de siguranţa (culcat pe o parte);
- daca victima este conştientă se poate încerca provocarea de vărsături;
- se caută ambalajele medicamentelor posibil a fi răspunzătoare de intoxicaţie.
Intoxicaţia cu mercur
• prin inhalarea vaporilor
• prin tractul digestiv
• percutant
Manifestări clinice:
• rinofaringită, laringită şi bronsită acuta pîna la pneumonie;
• dureri la deglutiţie (înghiţire);
• salivaţie bogată;
• inflamarea, durere şi sîngerarea gingiilor („stomatita mercurică”).
• gingiilor;
• dureri în abdomen;
• diaree cu sânge;
• urinare abundentă;
• Primul ajutor!
• lavaj gastric (apă, cărbune activat);
• administrare de lapte, albuş de ou amestecat cu apa;
• pacientul necesita internare in spital !

Antidot specific - dimercaprol sau D-penicilamina

Intoxicaţia cu ciuperci necomestibile.
Manifestări clinice:
• colici abdominale;
• greţuri;
• mioză;
• salivaţie;
• vărsături;
• stare generală alterată.
Primul ajutor:
• 903!
• spălături gastrice
• administrare de adsorbanţi
• administrarea purgativelor

Antidot specific - atropina

Principii generale de acordare a ajutorului în caz de intoxicaţie cu substanţe toxice.
Întreruperea pătrunderii toxicului în organismul sinistratului.
2. Evacuarea din zona afectată, îmbracarea costumelor speciale, a mastilor-antigaz sau a
mastilor izolatoare , a respiratoarelor şi altor mijloace de protectie individuala.
2. Înlăturarea urgentă a toxicului de pe pele, mucoase şi cavităţile organismului.
3. Neutralizarea toxicului şi a produselor de metabolizare în organism.
4. Folosirea antidoţelor specifici.
5. Profilaxia şi tratamentul complicaţiilor.
- în cazul intoxicaţiilor prin înghiţire: evacuarea conţinutului tubului digestiv fie prin
provocarea de vărsături (prin stimularea fundului gîtului cu degetul sau cu o linguriţa după ce s-
a băut un pahar cu apă caldă sau lapte),
fie prin administrarea unor purgative;
- în intoxicaţiile prin inhalare de substanţe gazoase, primul gest va fi scoaterea victimei
din mediu;
- în cazul toxicelor care pătrund prin tegumente, se va spăla tegumentul cu săpun şi
apă în cantităţi mari (dus);
- prevenirea absorbţiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei pungi cu gheaţa
pe locul injectării şi a unui garou, proximal de locul injectării.
Intoxicaţia cu substanţe corozive
Intoxicaţia cu substanţe corozive este destul de rară în rândul populaţiei şi se produce în mod
voluntar (în scop suicidal sau criminal) sau accidental. În schimb este mai frecvent contactul pielii cu
aceste substanţe, producându-se arsuri chimice.
Pătrunderea toxicelor în organism se face prin ingestie, mai rar prin piele sau pe cale respiratorie.
Intoxicaţia cu acizi
Substanţele acide îşi exercită efectele negative prin intermediul ionului de H. Acesta produce
coagularea şi deshidratarea proteinelor, determină dezechilibre ionice şi acido-bazice şi leziuni prin
necroză.
Cei mai frecvenţi acizi ce produc intoxicaţii sunt: acidul clorhidric – este puternic coroziv al
tegumentelor şi mucoaselor, doza letală fiind de 10 – 15 g, acidul acetic – acţionează local, dar şi la
nivelul întregului organism producând leziuni la nivelul rinichilor şi distrugerea hematiilor, doza
letală de acid acetic glacial este de 20 g, acidul sulfuric – puternic coroziv, doza letală fiind de 10 g şi
acidul azotic – coroziv şi oxidant, doza letală fiind de 3 – 5 g.
Simptomele intoxicaţiei cu acizi apar imediat după ingestie prin dureri puternice la nivelul tractului
gastro-intestinal, urmate de hipersalivaţie, sete intensă, disfagie. Starea generală se alterează rapid –
pacientul prezintă dispnee, cianoză (coloraţie albastră a pielii), tahicardie. Frecvent se produce
decesul prin şoc toxic sau edem glotic (edemul glotic face imposibilă respiraţia). Deşi se intervine
rapid şi se salvează viaţa pacientului, complicaţiile ulterioare sunt destul de grave – organe perforate
sau cicatrici vicioase.
Tratamentul intoxicaţiei cu acizi constă în administrarea de apă pentru a dilua acidul şi analgezice
pentru a calma durerea. Există unele indicaţii, dar controversate despre administrarea de lapte şi
albuş de ou. În nici un caz nu se administrează o bază pentru neutralizare şi nu se provoacă
vărsături.
Intoxicaţia cu substanţe alcaline
Bazele produc necroza ţesuturilor cu care vin în contact, iar riscul de perforaţie de organ creşte şi
cicatricile vicioase sunt mult mai grave – prin cicatrizare se modifică traiectul normal al tubului
digestiv, se produc stenoze.
Cele mai frecvente substanţe alcaline ce produc intoxicaţii sunt carbonatul de sodiu (sodă de rufe),
hidroxidul de sodiu (soda caustică) sau hidroxidul de amoniu. Doza letală în cazul bazelor nu
depăşeşte 30 g.
Simptomele sunt aproape similare cu cele din intoxicaţia cu acizi – imediat după ingestie apare
durerea atroce, hiper-salivație, sete intensă, dar la nivel sistemic nu se mai produce acidoză ci
alcaloză metabolică. Şocul toxic se poate instala rapid, în câteva ore. Contactul substanţelor alcaline
cu pielea sau mucoasele produce leziuni corozive. Complicaţiile ce apar în urma intoxicaţiei cu
substanţe alcaline sunt similare cu cele provocate de acizi – organe perforate, cicatrici vicioase.
Tratamentul intoxicaţiei constă în neutralizare substanţei alcaline folosind zeamă de lămâie (are pH
acid). O metodă controversată recomandă neutralizarea folosind acid acetic diluat. Se administrează
analgezice pentru durere şi se susţin funcţiile vitale ale organismului. Şi de data aceasta este
contraindicată provocarea vărsăturilor (se produc leziuni la nivelul esofagului şi cavităţii bucale).
Toxiinfectie alimentara
- infectie digestiva contractata prin ingestia de alimente contaminate cu diferite bacterii si
cu toxinele lor.

Cauze - toxiinfectiile alimentare survin de cele mai multe ori in colectivitate. Alimentul in cauza este
in principal oul, ori un preparat care contine oua (produse de patiserie, inghetata), sau produsele
lactate facute din lapte crud sau insuficient fiert, mezelurile si molustele. Germenii responsabili de
cele mai multe ori sunt salmonellele zise minore (salmonella enteritidis), mai rar shigellele,
Campylobacter, clostridium perfringens si yersinia.
Se intampla ca infectia sa fie provocata de alimente contaminate cu enterotoxina (toxina care
actioneaza asupra intestinului) unui stafilococ, de cele mai multe ori plecand de la o leziune cutanata a
mainii (panaritiu) bucatarului.

Simptome si tratament - Simptomele care survin la aproximativ 10 ore dupa ingestie, constau intr-
o febra, dureri abdominale, o diaree si o oboseala care pot dura cateva zile. Evolutia este de cele mai
multe ori rapid benigna si boala dispare de la sine.
O toxiinfectie alimentara nu necesita decat o rehidratare, iar in unele
cazuri medicamenteantispasmodice si intarzietoare ale tranzitului, uneori antiseptice intestinale.
Subiectilor imunodeprimati li se pot prescrie antibiotice, ca si copiilor si batranilor.

Prevenire - Aceasta consta in controlul filierei productiei de oua, precum si in respectarea regulilor
de igiena, a conditiilor de preparare, conservare si distribuire a alimentelor si in controlul acestora.