Sindromul Guillain-Barré este o poliradiculone-

vrită periferică mediată imun, care se caracterizea-

ză clinic printr-o evoluție rapidă, simetrică a slăbi-
ciunii musculare sau paraliziei, cu sau fără
simptome senzitive, a cărei descriere a fost făcută
pentru prima dată în anul 1916 .
Diagnosticul bolii este unul clinic, susţinut de rezultatele LCR și studiile
de conducere nervoasă. Recunoaşterea pre- coce a bolii şi
intervenţia terapeutică promptă pot scurta perioada de boală, pot
reduce severitatea și necesitatea ventilației pulmonare .
 Cauza exacta a sindromului Guillain-Bare ramane
necunoscuta. Se pare totusi ca este o boala cu componenta
autoimuna (in aceste cazuri organismul pacientului este
caracterizat printr-o hiperactivitate imuna: se secreta
anticorpi impotriva structurilor self, proprii organismului,
dar care nu mai sunt percepute astfel de catre sistemul de
aparare ci sunt considerate antigene pe care acesta
trebuie sa le distruga).
 intepaturi, senzatii de ace in degetele de la maini si
de la picioare, glezne sau incheieturi
 slabiciune in picioare care se raspandeste catre
trunchi
 mers instabil sau incapacitatea de a merge sau de a
urca scarile
 miscari faciale, cum ar fi vorbirea, mestecarea sau
inghitirea, facute cu dificultate
 vedere dubla sau incapacitate de a misca ochii
 dureri severe care se pot agrava noaptea
 incontinenta urinara sau fecala
 frecventa cardiaca rapida
 tensiune arteriala scazuta sau mare
 respiratie dificila
 Exista cativa factori de risc cunoscuti ai maladiei, printre care:
 Sexul: barbatii sunt putin mai predispusi la a dezvolta acest
sindrom.
 Varsta: Riscul creste odata cu varsta.
 Infectia cu bacteria Campylobacter jejuni: o cauza frecventa a
intoxicatiilor alimentare, aceasta infectie apare uneori inainte de
SGB.
 Virus gripal,HIV sau virus Epstein-Barr (VEB): Acestea au fost
asociate in unele cazuri cu sindromul Guillain Barre.
 Mycoplasma pneumoniae: aceasta este o infectie bacteriana a
plamanilor.
 Operatie: Unele interventii chirurgicale pot declansa SGB.
 Limfomul Hodgkin : Cancerul sistemului limfatic poate provoca
SGB.
 Vaccinarea impotriva gripei sau vaccinarile copilariei: Acestea au
fost, de asemenea, legate in cazuri rare de sindromul Guillain
Barre.
 Semnele și simptomele sunt similare cu cele ale altor tulburări
neurologice și pot varia de la persoană la persoană.
 Puncție spinală (puncție lombară). O cantitate mică de lichid este retrasă
din canalul spinal din partea inferioară a spatelui. Lichidul este testat
pentru un tip de schimbare care apare de obicei la persoanele care au
sindromul Guillain-Barre.
 Electromiografie. Electrozii cu ac subțire sunt introduși în mușchii ce se
doresc a fi studiati. Electrozii măsoară activitatea nervoasă în mușchi.
 Studii ale conducerii nervoase. Electrozii sunt lipiți de piele deasupra
nervilor. Un mic șoc este trecut prin nerv pentru a măsura viteza
semnalelor nervoase.
- perioada acută a bolii (2 săptămâni de la debut);
- pacienții cu disfuncție autonomă;
- evaluarea riscul de dezvoltare a insuficienței respiratorii;
- scorul de dizabilitate Guillain-Barre.
 Tratamentul orientat spre diminuarea răspunsului
imun.
Tratamentul specific. Plasmafereza și
imunoglobulinele administrate intravenos (IGIV,
J06BA02) sunt eficiente în egală măsură, dacă sunt
administrate în primele două săptămâni ale
maladiei. Metoda de tratament se alege în funcție
de accesibilitate și contraindicații. Nicio metodă nu
ameliorează imediat starea pacienților.
În unele cazuri, manifestările clinice pot chiar
progresa după inițierea tratamentului specific. După
o stabilizare inițială, un puseu se constată la circa
10% din pacienți. Se recomandă administrarea unei
noi cure de plasmafereză sau IGIV.
 Schimbul de plasmă. Se efectuează în cure de
4-5 ședințe pe parcursul a 8-10 zile, în volum total
de 200-
250ml/kg. (Nivel A, Clasa II).
Complicațiile principale sunt hipotensiunea,
sepsis, problema accesului venos.
Imunoglobulinele administrate intravenos.
Tratament de 5 zile, cu 0.4 gr/kg per zi. (Nivel A,
Clasa II).
 Miscarea bratelor si picioarelor de catre ingrijitori inainte de recuperare,
pentru ca pacientul sa-si mentina muschii flexibili si puternici.
 Kinetoterapia in timpul recuperarii pentru ca pacientul sa faca fata
oboselii si sa-si recapete forta si miscarile corespunzatoare.
 Antrenamente cu dispozitive adaptative, cum ar fi scaunele cu rotile sau
carjele. Acestea sunt esentiale pentru ca ii asigura pacientului mobilitate
si abilitati de auto-ingrijire.
 Dificultăți de respirație. Slăbiciunea sau paralizia se pot
răspândi la mușchii care controlează respirația, o complicație
potențial fatală. Până la 22% dintre persoanele cu sindrom
Guillain-Barre au nevoie de ajutor temporar de la o mașină
pentru a respira în prima săptămână când sunt internați
pentru tratament.
 Amorțeală reziduală sau alte senzații. Majoritatea
persoanelor cu sindrom Guillain-Barre se recuperează complet
sau au doar slăbiciune reziduală minoră, amorțeală sau
furnicături.
 Probleme cu inima și tensiunea arterială. Fluctuațiile
tensiunii arteriale și ritmurile neregulate ale inimii (aritmii
cardiace) sunt efecte secundare frecvente ale sindromului
Guillain-Barre.
 Durere. O treime dintre persoanele cu sindrom Guillain-Barre
experimentează dureri nervoase severe, care pot fi atenuate
cu medicamente.
 Probleme ale funcției intestinului și vezicii urinare.
Funcția intestinală lentă și retenția de urină pot rezulta
din sindromul Guillain-Barre.
 Cheaguri de sânge. Persoanele care sunt imobile din cauza
sindromului Guillain-Barre sunt expuse riscului de a
dezvolta cheaguri de sânge. Până când se va merge
independent, se poate prescrie tratament cu
anticoagulanți și purtarea ciorapilor de susținere.
 Răni de presiune. A fi imobil expune, de asemenea, riscul
de a dezvolta escare (escare de decubit). Repoziționarea
frecventă ajuta la evitarea acestei probleme.
 Recidiva. De la 2% la 5% dintre persoanele cu sindrom
Guillain-Barre experimentează o recidivă.
 Cu cât tratamentul adecvat începe mai
devreme, cu atât sunt mai mari șansele unui
rezultat bun. Majoritatea persoanelor cu
sindrom Guillain-Barré vor scăpa de cele mai
multe dintre simptome în decurs de 6 până la
12 luni (cam 60-80% dintre pacienți se pot
deplasa singuri, fără ajutor, după șase luni).
Recuperarea completă după leziunile
nervoase cauzate de această afecțiune poate
dura de la câteva luni până la câțiva ani.
Studiu de caz “Importanța tabloului clinic în diagnosticul sindromului
Guillain-Barré”, https://rjid.com.ro/articles/2019.4/RJID_2019_4_RO_Art-
03.pdf ,24.02.2022, 20:00;
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/guillain-barre-
syndrome/symptoms-causes/syc-20362793 ;
https://www.sfatulmedicului.ro/Afectiuni-ale-nervilor-periferici/sindromul-
guillain-barre_362
https://www.medicover.ro/despre-sanatate/sindromul-guillain-barre-cauze-
simptome-si-tratament,716,n,295