Poliomielita

Şef de lucrări dr.

Daniela Leca
 Poliomielita este un sindrom clinic caracterizat prin
paralizia tranzitorie sau permanentă a uneia sau mai
multor extremităţi şi meningită aseptică.
 Etiologie: poliovirusurile aparţin genului
Enterovirusuri (familia Picornaviridae). Au fost
descrise 3 tipuri de poliovirusuri:
 Tip 1- Brunhilde
 Tip 2- Lansing
 Tip 3- Leon
 Imunitatea este specifică de tip. Anticorpii serici
neutralizanţi sunt sintetizaţi ca răspuns al
organismului la infecţia naturală sau la imunizare
(cu poliovirus oral asu inactivat). Infecţia primară
induce un răspuns umoral ce include producerea de
IgM în 7-10 zile de la infecţie, urmat de un răspuns
de tip IgG la 14 zile de la infecţie. Titrul anticorpilor
IgM începe să scadă în următoarele luni de la
infecţie, dar IgG persistă, oferind protecţie împotriva
infecţiei Poliomielita 2
Poliomielita 3
 Epidemiologie
 Căile de transmitere posibile pentru poliovirusuri sunt:
 Transmiterea fecal-orală este cea mai importantă cale
 Transmiterea prin secreţii respiratorii
 Factorii favorizanţi sunt aglomeraţia, calitatea apei, nivelul
igienei
 După introducerea şi răspândirea utilizării vaccinului
antipoliomielitic oral VPO, virusurile atenuate au înlocuit
virusurile naturale
 Raspindirea virusului vaccinal la contactii din comunitate -
rar
 Factori de risc:
 Inj. i. m. recente,
 Plagi,
 Ex. fizice in stadiile precoce ale bolii majore

Poliomielita 4
 patogenie
 Virusul polio patrunde pe cale respiratorie sau
digestiva
 _multiplicare in epit. faringian si intestinal
 _viremie (ore, zile)
 _sistem nervos central : multiplicare in neuronii
motori din carnele ant. ale maduvei spinarii,
analizatorii motori dn cortex si neuronii din
trunchiul cerebral, tractusul intermediolateral din
maduva cu functii vasomotorii
Poliomielita 5
 Manifestări clinice
 Aproximativ 95% din infecţiile cu poliovirusuri sunt
inaparente
 Poliomielita acută clinic prezintă două faze (aspect de
“dromader”)
 Boala minoră (coincide cu viremia)- durată de 1-5 zile
 Perioada de incubaţie 3-7 zile
 Evoluează cu febră, cefalee, dureri faringiene, anorexie
 Simptomatologia se remite în 1-2 zile fără progresia bolii
 Perioada asimptomatică: 3-5 zile
 Boala majoră: perioada de incubaţie 9-12 zile.
 Poliomielita neparalitică
 Debut acut cu cefalee, vărsături, semne meningiene
 Pleiocitoză LCR în stadiul precoce, fără creşterea proteinelor
(meningita se vindecă în 5-10 zile
 Hipotonie

Poliomielita 6
 Stadiul paralitic în 2-3 zile
 Febră

 Mialgii prodromale

 Pareze, paralizii (asimetrice, flasce, afectează

muşchii proximali ai membrelor), progresează
timp de 1-7 zile după debut
 Manifestările bolii variază de la slăbiciune
musculară uşoară a unei singure extremităţi la
tetraplegie completă
 Reflexele osteotendinoase sunt abolite

 Afectarea nervilor cranieni (cel mai frecvent

n.glosofaringian şi n.vag) ce determină tulburări
de respiraţie, deglutiţie şi masticaţie

Poliomielita 7
 Perioada de retrocedare a paraliziilor (de recuperare
 După 1-2 săpt., de la debutul bolii majore; poate dura
câteva săpt., luni şi chiar 2 ani
 Paraliziile retrocedează în ordinea inversă a apariţiei:
primele retrocedează ultimele.
 În primele 3 luni se recuperează 50%
 Într-un an până la 75%
 Doar 25% se recuperează în următorii 2 ani
 Bilanţul deficitului muscular se face după o lună de la
începutul bolii prin examen clinic şi electromiografie
 Perioada de sechele: 10-15% dintre bolnavi rămân
după 3 ani cu sechele.
 Paralizii definitive
 Atrofii musculare
 Deformaţii (picior varus equin, valgus, plat, balant,
recurvatum)
 Tulburări trofice (opriri în dezvoltarea scheletului cu scurtări
ale membrului paralizat, când boala survine la copii în
perioada de creştere)
Poliomielita 8
Poliomielita 9
 Complicaţii
1. Respiratorii : hipoventilaţie (paralizie bulbară),
edem pulmonar, pneumonie de aspiraţie,
insuficienţă respiratorie (prin paralizia
diafragmului şi a muşchilor intercostali)
2. Cardiovasculare: variaţii ale presiunii arteriale,
aritmii cardiace, miocardită
3. Gastrointestinale: ileus paralitic, dilataţie
gastrică
4. Urinare: ileus al vezicii urinare, infecţii ale
tractului urinar
5. Dermatologice: ulcere de decubit

Poliomielita 10
 Explorări paraclinice
 În poliomielita precoce LCR conţine pleiocitoză
uşoară sau moderată (cu neutrofile în primele 72
ore, apoi cu limfocitoză)
 Virusul poate fi izolat în culturi din
 Exudat faringian (în prima săptămînă de boală)
 Materii fecale (timp de cel puţin 3 săpt)
 Sânge
 LCR (mai rar)
 Teste serologice:
 Reacţia de fixare a complementului – cu o creştere de
cel puţin patru ori a titrului anticorpilor specifici în serul
convalescent
 Reacţia de neutralizare – anticorpii neutralizanţi persistă
pe toată durata vieţii

Poliomielita 11
 Diagnostic diferenţial
 Boala paralitică cauzată de enterovirusuri
nepoliomielitice (Coxsackievirus A7 şi enterovirus
71)- nediferenţiabilă clinic de poliomielită
 Sindrom Guillain – Barre: paralizia este clasic
ascendentă, simetrică, însoţită de tulburări
senzitive; examenul LCR evidenţiază număr
normal de leucocite şi creşterea concentraţiei
proteinelor
 Alte afecţiuni cu paralizie acută- mielita
transversă, botulism, encefalită, abces epidural,
abces intramedular, tumori medulare, bruceloză,
sifilis
Poliomielita 12
 Prognostic
 Poliomielita neparalitică se recuperează complet
şi doar 50-55% din formele paralitice au aceeaşi
evoluţie
 Deficite motorii reziduale sunt întânite la
proximativ două treimi din pacienţii paralizaţi
iniţial, acestea fiind reprezentate de afectare
minoră sau paralizii flasce
 Mortalitatea globală pentru poliomielita spinală
este de aproximativ 4-6% şi pentru poliomielita
bulbară de 25-75%

Poliomielita 13
 Tratament
• În lipsa unui remediu etiologic, antiviral sau
specific (gamaglobulinele nu au dat rezultate)
tratamentul este , în funcţie de perioada de boală
şi de forma clinică:
• Simptomatic
• Patogenic
• Igieno-dietetic şi de recuperare
• În formele neparalitice (sau înainte de instalarea
paraliziilor), terapia constă în :
• Repaus la pat timp de 7-10 zile
• Evitarea factorilor nocivi: efort fizic, injecţii i.m.,
traumatisme
• Antiinflamatoare şi antialgice: aminofenazona,
fenilbutazona, aspirina, vitamina C p.o., comprese pe
regiunile dureroase

Poliomielita 14
• În formele paralitice

 Repaus absolut la pat în primele 10-14 zile de la

instalarea paraliziilor
 Sunt permise doar schimbările uşoare de poziţie la
intervale de 4 ore
 Bolnavii sunt culcaţi pe paturi cu saltele perfect
orizontale, fără pernă, acoperiţi cu cearşafuri
 Pentru a se evita poziţiile vicioase ale membrelor
inferioare, acestea se sprijină lateral cu săculeţe
de nisip
 Menţinerea piciorului în unghi drept faţă de gambă
la copilul mic se face prin ghetuţe, iar la copii mari
şi adulţi, cu planşetă în “L”, de care se sprijină
planta
 Tratamentul medicamentos vizează sedarea
algiilor (aspirină, algocalmin), vasodilatatoare
(tolazolin), tranchilizante (diazepam)
Poliomielita 15
 • În formele paralitice - continuare

 După 14 zile de la debutul paraliziilor se începe un program

complex de recuperare şi reeducare musculară prin
împachetări umede-calde şi kineziterapie
 Împachetările calde, după metoda Kenny, constau în aplicarea
pe tegumentul zonei paralizate a unor bucăţi de stofă subţire
de lână înmuiate în apă de 45-50°C. Se aplică peste stofă un
material impermeabil (gutapercă, nylon) şi o pătură subţire.
Aceste comprese umede se schimbă la 20-30 min, 6-8
dimineaţa şi seara. Căldura umedă calmează durerile
provocate de spasmul muşchilor antagonişti celor paralizaţi şi
favorizează irigaţia musculară
 Medicaţie vasodilatatoare, simpaticolitică de tipul imidazolinei,
acid nicotinic, acetilcolină.
 Metoda sorei Kenny se completează cu mişcări pasive
executate cu blândeţe la nivelul membrului lezat de către o
persoană special instruită
 Pe măsura recuperării, mobilizarea pasivă este înlocuită de
gimnastică activă
Poliomielita 16
• În formele paralitice - continuare

 Vitamine grup B (B1, B6, B12)

 Anabolizante de sinteză (Naposin) pentru
combaterea tulburărilor trofice şi a
osteoporozei de decubit prelungit
 Mijloace şi aparate ortopedice
 Fizioterapie în centre speciale (Băile Felix,
Techirghiol, Sibiu, Vatra Dornei)
 Diverse intervenţii chirurgicale de
corectare, în perioada de sechele

Poliomielita 17
• În formele ameninţătoare de viaţă
 Manifestate prin tahipnee, stingerea vocii, tuse
ineficientă, paralizia deglutiţiei cu staza secreţiilor,
reducerea capacităţii respiratorii, cianoză,
congestia sau paloarea tegumentelor, terapia se
aplică în centre de terapie intensivă dotate cu
aparate de respiraţie asistată.
 Insuficienţa respiratorie “uscată” cu paralizia
muşchilor respiratori- asistată prin proteze
respiratorii (pulmon de oţel), iar paralizia
diafragmului – chiurase tip Kifa sau pat basculant
 Insuficienţa respiratorie “umedă”
 Drenaj posterior
 Aspiraţia secreţiilor
 Traheostomie şi respiraţie asistată

Poliomielita 18
Poliomielita 19
 Prevenţie
1. Vaccin antipoliomielitic viu atenuat VPO-
administrat la 2,4,6 luni, cu al patrulea rapel între
4-6 ani. Anticorpii serici detectabili persistă 5 ani
după vaccinare. Anticorpii secretorii de tip IgA
apar în secreţiile orofaringiene şi duodenale 1-3
săptămâni după VPO. Recipienţii OPV neimunizaţi
elimină virusul vaccinal în materiile fecale timp de
1-6 săptămâni şi din orofaringe timp de 1-3
săptămâni. Apariţia poliomielitei asociate
vaccinului este raportată cu o frecvenţă de 1 caz
la 2,5 milioane doze distribuite.
2. Vaccin antipoliomielitic inactivat VPI. Administrat
cu DTP la 2,4,15 luni. Un rapel este recomandat
la 5 ani. Nu există boală paralitică asociată
vaccinului
Poliomielita 20
Poliomielita 21