TULBURĂRILE DE CREŞTERE

BOLILE DE NUTRIŢIE ŞI
METABOLISM

CURS NR.4
TULBURĂRILE DE CREŞTERE
Tulburările de creştere sunt deficienţe
globale congenitale sau dobândite.
Acestea reprezintă abateri de la normal
ale creşterii somatice, asociate cu tulburări
organice şi uneori psihice.
 TULBURĂRILE DE CREŞTERE
Evaluarea unei tulburări de creştere se face pe baza bilanţului
somatic şi a celui funcţional:
 Bilanţul somatic se face pe baza măsurătorilor antropometrice
(talie, greutate, perimetre, înălţimea bustului, lungimea
membrelor inferioare, raportul diferitelor segmente corporale)
comparate cu datele medii ale colectivităţii din care face parte
copilul, sau cu datele standard pe vârstă şi regiune geografică,
sau cu măsurătorile precedente ale copilului.
 Bilanţul funcţional presupune evaluarea următoarelor elemente:
sistemul cardio-vascular (alura ventriculară); aparatul respirator
(frecvenţa respiratorie); capacitatea de adaptare la efort; modul
de deplasare (mersul); dezvoltarea psihică.
TULBURĂRILE DE CREŞTERE
TULBURĂRILE DE CREŞTERE
 Tulburări de creştere în înălţime
1. Prin insuficienţă
În această categorie sunt cuprinşi copiii cu deficit statural .
Cauzele care stau la baza tulburărilor de creştere prin
insuficienţă sunt diverse:
 cauze organice şi metabolice - cardiopatii congenitale, boli
renale cronice, infestaţie masivă cu Giardia, glicogenoze etc.;
 cauze osoase - acondroplazie, displazii metafizare etc.;
 cauze endocrine - insuficienţă tiroidiană tardivă, insuficienţă
hipofizară, hipercorticism etc.; cauze nutriţionale;
 cauze afective (carenţe afective severe şi precoce);
 cauze ereditare (talie mică familială).
În funcţie de gravitatea tulburării de creştere în înălţime prin
insuficienţă sunt mai multe grade, de la hiposomie până la
nanism.
 Tulburări de creştere în înălţime
Hiposomia (copiii hipostaturali):
Este cea mai uşoară formă de întârziere în creştere
în înălţime.
Copiii încadraţi în această categorie prezintă
următoarele caracteristici:
întârziere a creşterii în înălţime;
proporţiile între diferitele segmente corporale sunt
păstrate;
dezvoltarea psihică este normală;
capacitatea de adaptare la efort este normală
 Tulburări de creştere în înălţime
Nanismul:
Este cea mai gravă formă de întârziere în creştere în înălţime.
Pentru a fi încadraţi în această categorie, copiii au înălţimea de maxim 1 metru.
În funcţie de etiologie, există mai multe tipuri de nanism; dintre cele de
cauză hormonală, reprezentative sunt următoarele:
a) Nanismul hipofizar:
Acesta apare datorită insuficienţei funcţionale a lobului anterior hipofizar,
scăzând secreţia de hormon somatotrop, ceea ce favorizează absorbţia intestinală
a calciului. Astfel se produce osificarea rapidă prin depunerea calciului la nivelul
cartilajelor de creştere şi drept urmare oprirea creşterii în lungime a oaselor. De
obicei, nanismul hipofizar apare în copilărie sau adolescenţă.
Este caracterizat prin următoarele elemente:
întârziere a creşterii în înălţime;
proporţiile diferitelor segmente corporale sunt păstrate (normale);
dezvoltarea psihică este normală;
la nivelul trunchiului se observă adipozitate excesivă;
aspect juvenil sexual;
uneori apar semne precoce de maturizare.
Tulburări de creştere în înălţime
Tulburări de creştere în înălţime
b) Nanismul tireogen:
Acesta apare datorită insuficienţei funcţionale a glandei tiroide,
scăzând tiroxina şi triiodtiroxina (aceşti hormoni favorizează creşterea
şi maturizarea osoasă). De obicei, nanismul tireogen este congenital.
Prezintă următoarele caracteristici:
întârziere a creşterii în înălţime;
proporţiile segmentelor corporale nu sunt păstrate deoarece membrele
sunt scurte, cu extremităţi mici;
mixedem (ţesut celular subcutanat împăstat, infiltrat);
piele uscată, aspră;
hipertrofie musculară;
erupţie dentară întârziată;
fontanelele se închid târziu;
întârziere în dezvoltarea psihică. Se spune despre aceşti copii că sunt
bradipsihici şi bradikinetici.
Tulburări de creştere în înălţime
c) Nanismul timic:
Acesta apare datorită insuficienţei funcţionale
a timusului („glanda creşterii”).
Este caracterizat prin următoarele elemente:
întârziere a creşterii în înălţime;
proporţiile segmentelor corporale sunt
păstrate;
este prezentă debilitate mentală.
 Tulburări de creştere în înălţime
1.2. Prin exces
În această categorie sunt cuprinşi copiii cu surplus statural
(înalţi).
Cauzele care stau la baza tulburărilor de creştere prin exces
sunt diverse:
cauze ereditare (familiale);
cauze regionale (zona geografică);
cauze endocrine - hipertiroidism, hiperinsulinism, secreţia
hormonilor sexuali în perioada prepubertară, hipersecreţia
hormonilor de creştere etc.
În funcţie de gravitatea tulburării de creştere în înălţime prin
exces sunt mai multe grade, de la hipersomie până la gigantism.
Tulburări de creştere în înălţime
Hipersomia (copiii hiperstaturali):
Este cea mai uşoară formă de tulburare a
creşterii în înălţime prin exces.
Copiii încadraţi în această categorie prezintă
următoarele caracteristici:
înălţime mare;
păstrarea proporţiilor între segmentele
corporale;
dezvoltarea psihică este normală;
capacitatea de adaptare la efort este normală.
Tulburări de creştere în înălţime
 Gigantismul:
Este cea mai gravă formă de tulburare a creşterii în înălţime prin
exces.
În funcţie de etiologie, există mai multe tipuri de gigantism;
dintre cele de cauză hormonală, reprezentative sunt următoarele:
a) Gigantismul hipofizar:
Acesta apare datorită hipersecreţiei hipofizare instalată în
perioada prepubertară.
Este caracterizat prin următoarele elemente:
 înălţime mare;
 proporţiile segmentelor corporale nu sunt păstrate, crescând
foarte mult membrele;
 dezvoltare psihică normală.
Tulburări de creştere în înălţime
b) Gigantismul gonadic (eucunoid):
Acesta apare datorită hipersecreţiei glandelor sexuale
masculine.
Se caracterizează prin următoarele elemente:
 înălţime mare;
 forţă musculară scăzută;
 capacitate de efort scăzută;
 proporţiile segmentelor corporale sunt păstrate;
 întârziere în apariţia caracterelor sexuale secundare;
 voce cu timbru subţire;
 aspect feminizat, cu dispunerea ţesutului adipos pe braţe, umeri,
abdomen şi şolduri.
Tulburări de creştere în înălţime
c) Gigantismul timic:
Acesta apare datorită hipersecreţiei timice.
Este caracterizat prin următoarele elemente:
înălţime mare;
proporţiile segmentelor corporale nu sunt
păstrate fiind prezentă microcefalia;
debilitate mentală severă.
Tulburări de creştere în înălţime
1.3. Prin disarmonie
În această categorie sunt cuprinşi copiii cu disproporţii evidente
între segmentele corporale.
Acondroplazia:
Se caracterizează prin creştere în înălţime normală la nivelul
coloanei vertebrale, însă membrele rămân foarte scurte deoarece
cartilajele de creştere la nivelul oaselor lungi se osifică foarte
repede; de asemenea şi cutia craniană se osifică mai devreme.
Acromegalia:
Aceasta apare datorită hipersecreţiei hipofizare instalată postpubertar.
Este caracterizată prin următoarele elemente:
 proporţiile segmentelor corporale nu sunt păstrate, crescând foarte
mult extremităţile (cap, mâini, picioare);
 dezvoltare psihică normală.
Tulburări de creştere în greutate
1. Prin insuficienţă
În această categorie sunt cuprinşi copiii cu deficit ponderal (slabi).
Cauzele care stau la baza tulburărilor de creştere în greutate prin
insuficienţă sunt diverse:
 cauze socio-economice - sarcină nedorită, venituri financiare
mici, familie dezorganizată;
 cauze psiho-sociale - traumatisme psihice (stres, abuzuri),
instituţionalizare (centre de plasament), indiferenţa familiei faţă
de copil, carenţe alimentare;
 cauze organice - dispnee, anomalii congenitale (palatoskizis),
vărsături cronice, diaree cronică, infecţii cronice, boli endocrine.
În funcţie de gravitatea tulburării de creştere în greutate prin
insuficienţă sunt mai multe grade, de la distrofie de gradul I până
la caşexie.
Tulburări de creştere în greutate
Distrofia reprezintă deficitul proteic şi
sau caloric al dietei. Este cea mai
frecventă boală cronică a stării de nutriţie
la sugar si copilul mic fiind determinată
de insuficienşa aportului calitativ sau
cantitativ de cauză exogenă sau endogenă.
 Tulburări de creştere în greutate
Gradul I: deficit ponderal mai mic de 25%.
 Indicele ponderal este între 0,90 şi 0,76.
 Talia este normală, tesutul adipos este redus pe abdomen şi
torace, pliul cutanat abdominal este sub 1,5 cm.
 Turgorul este mai puţin ferm.
 Discrepanţa între creşterea staturală normală şi cea
ponderală este moderat deficitară.
 Aspectul este a uniu copil normal slab.
 Activitatea motorie este uşor diminuată sau normală.
 În absenţa infecţiilor apetitul este normal.
Distrofia de gradul I este o stare carenţială uşor reversibilă
dacă este înlăturată cauza. Prognosticul este bun.
Tulburări de creştere în greutate
Gradul II: stare carenţială mai accentuată
Indicele ponderal între 0,76 şi 0,60 şi un deficit de 25-
40%,
Talia este normală şi creşterea staturală progresează.
Tesutul adipos subcutanat este aproape dispărut pe
abdomen şi torace şi redus pe membre.
Se observă o paloare a feţei,
Voiniciunea este păstrată dar musculatura este hipotonă.
Apetitul este scăzut, copilul este sensibil la infecţii.
Deşii prognosticul este mai puţin bun distrofia de gradul
II este reversibilă.
Tulburări de creştere în greutate
Gradul III: tulburare a stării de nutriţie cu un
deficit de peste 40%.
Indice ponderal sub 0,60
Talia este inferioară vârstei.
Ţesutul adipos dispărut, pielea este cenuşie
atârnând la fese şi coapse, faţa este triunghiulară
cu bărbia ascuţită, aspect de bătrân,
Musculatura este atrofiată şi hipotonă.
Evoluţia depinde de precocitatea diagnosticului.
 Tulburări de creştere în greutate
Tratament
Tratamentul este dietetic în formele uşoare şi medii vizând ajungerea
cât mai rapid la o raţie alimentară echilibrată caloric şi calitativ. In
formele severe tratamentul necesită spitalizare.
Tratamentul recuperator al deficitului motor cuprinde masaj şi
gimnastică. Iniţial se va efectua o evaluare a dezvoltării neuromotorii a
copilului. Dacă copilul nu este febril şi indispus tratamentul se aplică
zilnic.
MASAJUL
 Se incepe cu un efleuraj de la extremitate până la rădăcina membrului.
Se continuă cu fricţiuni şi uşor frământat în brăţară . Peretele abdominal
va fi masat prin mişcări circulare în sensul acelor de ceasornic. Masajul
spatelui va începe cu mişcări de jos în sus.
 Durata masajului este de la câteva minute până la 15 minute.
Tulburări de creştere în greutate
GIMNASTICA
 Mobilizări pasive la nivelul MS şi MI efectuate zilnic 5-10 minute.
 Rotogoliri din DD şi DV, la inceput pasive iar apoi active fiind un
exerciţiu foarte bun pentru dezvoltarea musculaturii cervicale şi a
spatelui.
 Din DV ridică singur capul executând postura păpuşii joase şi înalte.
 Din DV se împing plantele favorizând târârea.
 Se ridică copilul in asezat executându-se câteva exerciţii pentru
stabilitate.
 Din ortostastism se fac exerciţii la spalier pentru tonifierea
musculaturii Mi, pentru reeducarea mersului şi pentru stabilitate.
 Exerciţiile trebuie dozate corespunzător, cu pauze adecvate. Când
apare oboseala se intrerupe tratamentul.
Tulburări de creştere în greutate
HELIOTERAPIA
Lumina naturală solară va fi folosită direct, băi de
soare propriu-zise şi indirect prin lumina difuză
reflectată de mediul înconjurător.
 Băile de soare încep din luna a-II-a şi a III-a de viaţă.
 Temperatura aerului trebuie să fie de cel puţin
25grade.
 Băile de lumină se practică sub un brad sau umbrelă
folosind astfel efectul radiaţiilor solare difuze. Se
incepe cu 10 minute dimineaţa şi 10 minute seara
ajungandu-se până la 1 oră.
Tulburări de creştere în greutate
HIDROTERAPIA
Pâna la 2 luni se fac băi zilnice la o temperatură
de 37-38 grade, treptat se scade temperatura pânâ
la 34-35 grade la vârsta de 1 an până la 30 grade
spre 3 ani. După 1 an jumătate se practică duşul
iar după 2 ani se face baie în bazin la o
temperatură a aerului de 16-24 grade şi o
temperatură a apei de cel puţin 20 grade.
Durata este de 1-2 minute până la 5-6 minute
zilnic.
Tulburări de creştere în greutate
2.Prin exces
În această categorie sunt cuprinşi copiii cu surplus ponderal
(graşi).
Cauzele care stau la baza tulburărilor de creştere în greutate prin
exces sunt diverse:
 cauze ereditare (familiale);
 cauze hormonale;
 cauze psiho-sociale - traumatisme psihice (stres), exces
alimentar etc.
În funcţie de gravitatea tulburării de creştere în greutate prin
exces sunt mai multe grade, de la supraponderalitate până la
obezitate.
Tulburări de creştere în greutate
Supraponderalitatea:
Este cea mai uşoară formă de tulburare a
creşterii în greutate prin exces.
Se caracterizează prin următoarele elemente:
creşterea moderată a greutăţii corporale, în
multe cazuri mai ales pe baza creşterii masei
musculare;
creşterea în înălţime este normală;
dezvoltare psihică normală.
Tulburări de creştere în greutate
Obezitatea:
Este cea mai gravă formă de tulburare a
creşterii în greutate prin exces..
Se caracterizează prin următoarele
elemente:
creşterea în greutate se face pe baza
acumulării de ţesut adipos în exces;
distribuţia grăsimii este relativ omogenă
pe tot corpul;
pubertatea se poate instala precoce, în
acest caz creşterea în înălţime fiind
încetinită;
dezvoltare psihică normală, dar cu deficit
de adaptare în colectivitate.
 Tulburări de creştere în greutate
Obezitatea copilului in Romania
În Romania, aproximativ un sfert dintre copiii de opt ani sunt supraponderali sau
obezi, prevalenţa fiind de aproape două ori mai mare la băieţi faţă de fete, iar cinci
la sută sunt subnutriţi, potrivit unui studiu realizat de Ministerul Sănătăţii.
"Prevalenţa obezităţii este semnificativ mai mare în mediul urban faţă de mediul
rural şi cel semi-urban şi de aproape de două ori mai mare la băieţii de opt ani din
România faţă de fetele cu aceeaşi vârstă", arată Ministerul Sănătăţii.
"Aproximativ un sfert dintre subiecţii studiaţi sunt supraponderali sau obezi.
Prevalenţa suprapoderalităţii (inclusiv obezitatea) la copiii de opt ani din România
este de 26,75 la sută, iar prevalenţa obezităţii este de 11,6 la sută. La nivel
european, prevalenţa supraponderalităţii (inclusiv obezitatea) la grupa de vârstă de
opt ani, conform raportului primei runde a studiului COSI, a variat între 19,3 la
sută şi 49 la sută la băieţi şi 18,4 la sută - 42,5 la sută la fete.
Prevalenţa subnutriţiei (inclusiv cea severă) în ţările participante la prima rundă
este în general sub 2,5 la sută. Valori mai mari s-au înregistrat în Bulgaria şi Cehia
(3,2 la sută)“.
Tulburări de creştere în greutate
Tulburări de creştere în greutate
În ceea ce priveşte distribuţia stării de nutriţie pe sexe, la nivel
naţional, aproximativ cinci la sută dintre fete şi acelaşi procent
dintre băieţi au subnutriţie, iar subnutriţie severă prezintă
aproximativ unu la sută. Procentul de fete normoponderale (71,1)
este cu 5,9 mai mare faţă de procentul de băieţi normoponderali
(65,2).
"Prevalenţa supraponderalităţii şi obezităţii la băieţi (29,8 la sută)
este cu 6,1 la sută mai mare decât la fete (23,7 la sută). Prevalenţa
obezităţii la băieţii de opt ani din România (15,03 la sută) este cu
6,79 la sută mai mare faţă de prevalenţa obezităţii la fetele de
aceeaşi vârstă (8,24 la sută). Conform raportului primei runde a
studiului COSI, prevalenţa excesului de greutate în Europa
(inclusiv obezitatea) la grupa de vârstă de opt ani a variat între 22,1
la sută (Belgia) şi 49 la sută (Italia) la băieţi, iar la fete între 22,7 la
sută (Belgia) şi 42,5 la sută (Italia)", se arată în studiu national.
Tulburări de creştere în greutate
Obezitatea este definită, după unii autori, ca fiind o
acumulare de grăsimi in organism ce determină un
exces ponderal egal sau ce depăseste cu 20% greutatea
corporală considerată normală pentru o anumită talie.
Ţesutul adipos este unul din elementele cele mai
importante ce influenţează greutatea corporală si
reprezintă 18% din greutatea totală a individului
normal.
Ţesutul adipos a fost considerat multă vreme ca un
ţesut inert de depozit, adică, un ţesut la nivelul căruia
nu se produce nici un proces metabolic.
Tulburări de creştere în greutate
Masa ţesutului adipos depinde de numărul si volumul de adipocite astfel:
numărul adipocitelor variază cu vârsta, crescând în primele săptămâni de viaţă,
până în jurul vârstei de 25 ani, când are tendinţa să se stabilizeze si să rămână
constant toată viaţa.
Nivelul la care se produce stabilizarea numărului de adipocite
depinde de:
alimentaţie,
regimul de activitate fizică,
echilibrul nervos,
factori genetici,
boli ale sistemului nervos.
Volumul adipocitelor este determinat de cantitatea de trigliceride depozitate în
adipocite, fiind rezultatul echilibrului energetic al corpului.
Alţi factori ce determină masa ţesutului adipos:
cresterea numărului si a volumului adipocitelor ce produc o masă adipoasă mare, în
timp scăderea numărului si a volumului adipocitelor determină micsorarea masei
adipoase.
Tulburări de creştere în greutate
În obezitate, depunerea de ţesut gras este generalizată:
segmentar, în intersţiile dintre organe, în seroase, etc.
Depozitarea grăsimii nu este însă uniformă, anumite teritorii
fiind interesate cu precădere:
la cap si gât – obraji, regiunea submentonieră, regiunea
subhioidiană, ceafă;
la torace – regiunea mamară, deltoidiană, preaxilară,
suprascapulară si subclaviculară;
 la braţe – faţa lor posterioară;
la abdomen – etajul superior, dar mai ales cel inferior;
la bazin creasta iliacă superioară, adâncitura retrotrohanteriană,
pubis, polul inferior intern al feselor;
la membrele inferioare – coapsele si faţa internă a genunchilor.
Tulburări de creştere în greutate
Tulburări de creştere în greutate
În evoluţia obezităţii se disting două faze ce au mecanisme
de producere diferite:
 Faza dinamică, progresivă, evolutivă – în care hipogeneza
se accentuează progresiv, apetitul crescut conduce la
hiperfagie, ca urmare a perturbării mecanismului central –
hipotalamic de reglare a senzaţiilor de foame si saţietate.
 Faza statică, staţionară – în care se produce oprirea în
evoluţie a procesului de hipogeneză si stabilizarea la nivel
inferior a mobilizării lipidelor din ţesutul gras. Este
denumită si faza de endocrinizare a obezităţii, când
mecanismelor patogenice nervos-centrale iniţiale li se
adaugă cele endocrino-metabolice (pancreatice,
corticosuprarenale, tiroidiene etc.).
Tulburări de creştere în greutate
Cauzele declansatoare ale obezitatii
a. Aportul alimentar crescut;
b. Suprasolicitările psiho-emoţionale;
c. Sedentarismul: reducerea treptată sau
bruscă a activităţilor fizice sau sportive
d. Sistemul endocrin; ;
e. Medicamentele: corticosteroizii si
antidepresivele ;
f. Aportul energetic comparativ cu
cheltuielile energetice;
g. Reglarea anormală a alimentării ;
h. Factori genetici.
Tulburări de creştere în greutate
 10 reguli pentru a evita
obezitatea copilului tau

 Nu iti forta niciodata copilul sa manance.

 Nu oferi mancare sau dulciuri pentru a recompensa sau pentru a inveseli copilul.
 Nu mancati cu televizorul deschis si incurajeaza mancatul fara telefoane sau tablete.
 Nu da de mancare copilului in timp ce se joaca
 Pune mancarea copilului in farfurie si nu lasa copilul sa se serveasca (altfel va alege
doar ce ii place)
  Fii un model pentru copilul tau - mananca legumele la masa si arata-i ca iti plac.
  Nu oferi copilului mancare intre orele de masa - biscuiti, sticsuri - sau daca cere ceva
intre mese - ofera-i fructe.
  Nu ii da portii mari de mancare
  Gateste sanatos - este o responsabiltiate a mamei sa asigure o alimentatie sanatoasa
familiei.
 Nu uita c alimentatia din timpul copilariei este cruciala pentru sanatatea viitorului
adult.
 Incurajeaza-ti copilul sa fie activ si fii tu un exemplu - De exemplu, dupa masa de
seara, scoate-ti familia la o plimbare.
Tulburări de creştere în greutate
Obiectivele kinetoprofilaxiei sunt:
 stimularea proceselor de dezasimilare prin activarea
consumului de energie a organismului, mărind durata si
activitatea reacţiilor de oxidare celulară;
 tonifierea generală a musculaturii abdominale,
 îmbunătăţirea respiraţiei si mărirea ventilaţiei
pulmonare;
 stimularea circulaţiei pentru prevenirea tulburărilor
circulatorii;
 prevenirea hipotoniilor gastrice si intestinale;
 obişnuirea cu un regim de viaţă activ.
 Indicatii metodice ale kinetoprofilaxiei

Pentru selecţionarea mijloacelor kineto în

vederea prevenirii agravării complicaţiilor
obezităţii, trebuie să luăm în consideraţie
tabloul clinic al obezului. În acest scop este
nevoie să cunoastem: etiologia obezităţii
(endogenă sau exogenă), dacă au apărut sau nu
tulburări cardiovasculare si respiratorii, dacă
sunt prezente afecţiuni reumatismale, gradul si
localizarea obezităţii, capacitatea fizică a
obezului, sexul, vârsta.
Indicatii metodice ale kinetoprofilaxiei
 Programul de kinetoprofilaxie secundară va ţine
cont ca volumul si intensitatea efortului să fie dozate
strict în raport cu particularităţile individuale.
 Nu se va trece la executarea unui program de
kinetoprofilaxie secundară fără avizul medicului
specialist care trebuie să constate exact forma de
obezitate a pacientului precum si existenţa altor
complicaţii în care efortul fizic este contraindicat.
 În selecţia exerciţiilor vom ţine cont si de
particularităţile de sex.
Indicatii metodice ale kinetoprofilaxiei
 Organismul va fi supus gradat efortului dându-i
posibilitatea să se adapteze. În cazul în care pacientul
nu are o pregătire fizică anterioară se va lucra cu
foarte multă precauţie pentru a evita suprasolicitările
si accidentele.
 Pentru obezitatea localizată la trenul superior se va
pune accent pe prelucrarea musculaturii centurii
scapulo-humerale, a trunchiului si a centurii
abdominale. Se vor executa exerciţii active analitice,
ex. cu obiecte portabile, ex. la aparate, ex. de târâre
care să se adreseze cu precădere musculaturii trenului
superior.
Indicatii metodice ale kinetoprofilaxiei
 În obezitatea localizată la trenul inferior vom selecţiona
exerciţii care se vor adresa prelucrării musculaturii
membrelor inferioare, abdomenului, bazinului, punând
accent pe târâre în cele mai diverse forme si poziţii.
 Pentru obezitatea generalizată se vor prelucra aproximativ
egal toate grupele musculare.
 În toate formele de obezitate vom acorda o atenţie aparte
exerciţiilor de abdomen executate izotonic, cu un număr
crescut de repetări pe parcursul antrenării organismului, în
vederea tonifierii centurii abdominale si diminuării stratului
adipos de la acest nivel, precum si pentru profilaxia
ptozelor viscerale, constipaţiilor tulburărilor circulatorii.
Exercitii utile pentru copii:

 Copilul are nevoie de cel putin 60

de minute de activitate fizica in
fiecare zi.
 Activitatea fizica reduce stresul,
stimuleaza sistemul imunitar ,
imbunatateste circulatia sangelui
si tonifica muschii .
Exemple de exercitii pe care le
poate face copilul zilnic :
 Alergare
 Mersul pe role
 Inotul
 Pedalatul pe bicicleta
 Jocurile de echipa ( baschet ,
fotbal , volei, etc.)
 Alergare in aer liber
THE END