Distrofia musculara progresiva Duchenne este cea mai severa miopatie cauzata de deficienta unei

proteine chitoscheletale, numita distrofina. Sinteza distrofinei este codificata de o gena recesiva al
carui locus este situat pe cromosomul Xp21. incidenta bolii in populatia generala este de 1/3500 de
nou nascuti de sex masculin(datorita hemizigotiei), tara genetica fiind transmisa de mamele
homozigote. Boala debuteaza in copilarie, la varsta de 3-5 ani, primul semn clinic fiind deficitul de
forta musculara la nivelul membrelor inferioare hipotrofi musculare la nivelul centurii pelviene, fiind
cuprinse pe parcurs si alte grupe musculare...au dificultati in urcarea scarilor, la alergat...cam la varsta
de 17-20 de ani survine imobilizarea bolnavilor si tot atunci apar si tulburari respiratorii si de vorbire.

- da, este o tulburare cauzata de o singura gena,se transmite X lincaat

- o tulburare recesiva,se manifesta doar in stare recesiva (pp),dominat fiind(Pp)
- frecventa de 1 la 3500,se manifesta la baieti,o treime din cazuri fiind datorate noilor mutatii.
- boala se situeaza frecvent la varsta de 3-5 ani,primul simptom fiind deficitul de forta musculara
- la 11-12 ani devin dependenti de scaunul cu rotile,iar decesul survine in jurul varstei de 20 de ani ca
rezultat al insuficientei respiratorii sau cardiace
- gena distrofinei este cea mai mare gena umana indentificata pana acuma,ea ocupa 1.5% din
cromozomul X,din cauza acesteia este raspandita DMD
- distrofina este o proteina in forma de baston,in compozitia ei intra 3685 de aminoacizi,se afla in
muschii striati,in cel cardiac si in creier.
- in 50% dintre cazuri este deletie genetica si determina o scadere de 99% a cantitatii de distrofina
sintetizata,- debutul bolii este precoce(in timpul vietii fetale si pana la 1 an),e volutia este rapida
- in 5% din cazuri duplicatia partiala a genei conduce la o deficienta de 99% a distrofinei,debutul bolii
este intre 3 si 5 ani
- 40% sunt mutatiile punctiforme.debutul bolii dupa 5 ani
- 65% din cazuri,pacientii cu o deletie a unuia sa a mai multor exoni.
- gena anormala a distrofinei este transmisa de mama vectoare(mamele)
- acestea au riscul ca 50% din ficele lor sa fie vectoare(purtatoare,deci NU BOLNAVE) si 50% ca baietii
lor sa fie BOLNAVI
- afecteaza de asemenea neuronii din creier.media C.I(coef, inteligenta) a baietilor este de 85%
- capacitatea verbala este mai grav afectata fata de abilitatile non-verbale

Echipa realizatoare a studiului a făcut descoperirea în timp ce lucra cu o populaţie de celule

stem izolate în laborator în scopul găsirii unui tratament pentru distrofia musculară Duchene
(DMD). Distrofia musculară Duchene este o boală genetică care se estimeaza ca afecteaza
unul din 3500 băieţi. Pacienţilor cu distrofia musculară Duchene le lipseşte distrofina, o
proteină care le dă muşchilor structură celulară. Pe baza unui model animal, laboratorul a
folosit celule stem care să livreze distrofină la muşchi. Celule stem derivate din muşchi
prelevate de la femei şi bărbaţi au fost injectate în şoareci distrofici şi apoi s-a măsurat
abilitatea celulelor de a regenera fibrele musculare.
S-a calculat indicele de regenerare (RI) – raportul fibrelor distrofin pozitive la 100000 celule
donate. Doar una din 10 populaţii masculine de celule stem implantate avea un RI peste 200.
În contrast, 40% din populaţia de celule stem feminine avea un RI peste 200, iar 60% din
populaţia feminină de celule stem feminine avea un RI mai mare decât media RI a celulelor
masculine (95). Această diferenţă se poate obţine din deosebirile în răspunsuri la stres ale
celulelor.

Investigatorii au examinat mai multe aspecte ale comportamentului celulelor stem. Ei au

căutat deosebirile în mii de gene şi diferenţele influenţate de estrogen. În multe cazuri celulele
masculine şi feminine erau similare. Diferenţa majoră constă în ceea ce s-a observat după
expunerea celulelor la stres sau după transplantarea celulelor la animale care au distrofie
musculară. Transplantul celulelor feminine duce la o regenerare mai mare a muşchilor.

Distrofia musculara (DM) este un grup de afectiuni rare ereditare, caracterizate prin deteriorarea
progresiva a muschilor corpului, antrenand slabiciune musculara si invaliditate. Distrofia musculara se
traduce prin slabirea progresiva a musculaturii, si in special a muschilor scheletici (controlati de creier
in mod voluntar). Pe masura evolutiei bolii, fibrele musculare necrozate sunt inlocuite de tesut
conjunctiv si adipos. In unele forme de distrofie musculara sunt afectati miocardul si alti muschi
involuntari (netezi) precum si alte organe.

Fiecare din formele sale difera in ceea ce priveste debutul simptomelor, evolutia bolii si
modul de transmitere ereditara. Cele mai frecvente forme sunt distrofia musculara Duchenne
(DMD) si distrofia musculara Becker (DMB) ce afecteaza exclusiv subiecti de sex masculin.
Ele sunt cauzate de deficienta genetica a unei proteine numite distrofina.

Nu exista un tratament curativ pentru distrofia musculara; medicatia si terapiile existente

avand doar rolul de a incetini evolutia bolii.

Distrofia musculara este rara. Dintre nou-nascutii vii, doar 0,02% - 0,03% vor suferi de
distrofia musculara Duchenne, in timp ce 0,003% sufera de distrofia Becker.

Distrofia musculara Duchenne

Distrofia musculara Duchenne (DMD) este forma cea mai raspandita de distrofie musculara,
afectand cca 3 baieti din 1000. Este o boala ereditara, cu transmitere autosomal recesiva
legata de cromozomul X. Prin urmare, miopatia Duchenne afecteaza numai nou-nascutii de
sex masculin.

Boala este cauzata de o gena defectuoasa, care determina deficienta unei proteine numita
distrofina. Absenta distrofinei duce la aparitia de leziuni ale membranelor ce acopera celulele
musculare (miocite), antrenand degenerarea fibrelor musculare si necroza miocitara.

In unele cazuri, boala Duchenne se manifesta inca din stadiul embrionar, in altele insa, ea se
manifesta dupa varsta de 3 sau 4 ani. Copiii afectati necesita mai mult timp pentru a invata sa
mearga decat in mod normal. Ei au un mers leganat, sau pe varfuri si intampina dificultati in
urcarea scarilor, alergare sau ridicarea de la sol. Tendinta de cadere este accentuata.

Dupa aparitia primelor simptome, boala evolueaza rapid. Se observa contracturile (contractiile
involuntare) si scoliza. In ciuda slabiciunii, muschii par hipertrofiati datorita inlocuirii fibrelor
musculare pierdute cu tesut conjunctiv sau adipos. La varsta de 12 ani, copiii isi pierd
capacitatea de mers si sunt imobilizati in scaune cu rotile. La o treime din cazuri se constata si
afectarea functiilor intelectuale (in special a aptitudinilor verbale). In general, decesul survine
la 20 ani, ca urmare a complicatiilor respiratorii sau a insuficientei cardiace.

7.DISTROFIA MUSCULARA Duchenne

Distrofia musculara Duchenne e caracterizeaza printr-o slabire a muschilor membrelor si

trunchiului la copiii mici. Agravarea si generalizarea progresiva a insuficientei musculare
antreneaza pierderea mersului între 10 si 13 ani. Insuficienta muschilor respiratorii si a
muschiului cardiac antreneaza o insuficienta respiratorie si cardiaca care se agraveaza
progresiv. Este o maladie cu transmisie recesiva legata de cromozomul x: numai baietii sunt
afectati. Femeile sunt purtatoare dar pot prezenta în rare cazuri simptome minime.

Evolutia:

Doua maladii: o singura proteina.

Gena DYS implicata în distrofia musculara Duchenne (DMD) si Becker (DMB) codifica o
proteina, distrofina.În distrofia musculara Duchenne, distrofina nu este produsa. În distrofia
musculara Becker distrofina produsa este de talie mica adica în cantitate insuficienta. Ea nu
asigura decât partial functia sa. Distrofina este legata de un ansamblu de glicoproteine: Dag-ul
(distrofina asociata glicoproteinelor) care constitue un complex membranar legat de
membrana extracelulara a fibrei musculare. Un defect cantitativ sau calitativ al distrofinei
antreneaza ruptura de aceasta legatura si provoaca o fragilitate a membranei celulare putând
astfel explica eliberarea enzimelor musculare (CPK) ale caror procent masurat în plasma este
crescut.

Diferite piste terapeutice:

Dincolo de punerea la punct a modelelor animale mai performante (câine, soarece),

descoperirile tratamentului miopatiei Duchenne se înmultesc: munca cu privire la ameliorarea
vectorilor (în special de echipele franceze) au facut progresul prin terapia genetica; diverse
substante farmaceutice ca anumiti factori de crestere si ca substantele capabile sa blocheze
canalele celulare de calciu reprezinta piste terapeutice interesante.

Terapia genetica:
În câteva luni un eseu de terapie genetica a aparut cu privire la persoanele atinse de DMD, în
Franta. Acest eseu este destinat evaluarii tolerantei si slabirii transferului de gene din
distrofina în muschi.

Acest prim eseu realizau nu a fost un eseu care a vizat un efect terapeutic.

În practica:

Studiul distrofinei în biopsia musculara permite darea unui diagnostic diferential al maladie
Duchenne, al maladiei Becker si a altor maladii musculare progresive. Sfatul genetic legat de
aceste maladii este acela ca distrofiile musculare progresive nu au acelasi mod de transmisie.
Un diagnostic precoce permite deschiderea unui orizont care trebuie luat în considerare.