UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

FIZIOPATOLOGIE

-20131

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT SPECIALIZARE:KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

FIZIOPATOLOGIA OSULUI

-2013-

Cuprins

Introducere..4 Capitolul 1.Fiziopatologia osului 1.1 Notiuni generale.5 1.2 Structura scheletului..6 Capitolul 2.Generalitati ale bolilor osoase.........................................................................8 Capitolul 3.Osteoporoza......................................................................................................10 Bibliografie...............................................................13

Introducere

Cresterea osoasa, alaturi de dezvoltarea tuturor organelor, depinde in primul rand de factorii genetici:de exemplu, in grupuri entice de tipul pigmeilor din Africa, cresterea redusa a scheletului este reglata prin factori genetici si nu depinde de activitatea corpului. In vreme ce parathormonul si calcitonina stimuleaza distrugerea respective formarea tesutului osos, multumita osteocitelor, hormonal de crestere hipofizar(somatotropina sau hormonal de crestere uman STH) si hormonii sexuali stimuleaza atat productia de cartilaj cat si osificarea acestuia. Daca o glanda endocrina, care produce unul dintr acesti hormone, nu functioneaza normal, si daca hormonal nu este produs in cantitatile necesare, dezvoltarea osoasa va fi anormala.De aceea, de exemplu, cand hipofiza nu functioneaza normal si produce o cantitate insuficienta de hormon de crestere(STH), persoana nu se dezvolta normal(nanism sau piticism hipofizar).Cu toate acestea, daca in perioada de crestere primeste cantitatea corecta de hormone somatotrop, dezvoltarea scheletica poate fi aproape normalizata. Chiar si dieta este foarte importanta pentru cresterea osoasa:aportul de substante nutritive cum ar fi fosforul, calciul, vitaminele A,C si D, este esential pentru o crestere corecta a tesutului osos.De fapt, dezvoltarea unui os este rezultatul echilibrului dinamic intre celulele tesutului osos, care stimuleaza formarea depozitelor de calciu(osteoblaste si osteocite) si celulele aceluiasi tesut, care stimuleaza dezintegrarea osoasa(osteoclaste), prin producerea de enzyme care sunt capabile sa topeasca cristalele de saruri sis a digere fibrele de colagen. Cu alte cuvinte, tesutul osos nu se dezvolta odata pentru totdeauna, ci continua sa creasca sis a fie distrus in acelasi timp.Aceasta remaniere osoasa continua pe parcursul intregii vieti:ca raspuns la balanta ionica din sange, exista un schimb constant de saruri minerale intre oase si sange, in vreme ce necesitatile mecanice(gravitatie, muschi)determina o modificare structural continua a osului.In consecinta, in vreme ce osteoblastele si osteocitele fixeaza sarurile minerale, osteoclastele, cu actiunea lor distructiva, le elibereaza din nou in circulatie mentinand constant raportul fosfor/calciu.

Fiziopatologia osului

1.1Notiuni generale

Dezvoltarea scheletului se face pe seama tesutului mezenchimal-de provenienta mezodermica-mezenchimul scheletogen, situate in regiunea corzii dorsal a embrionului, iar cel al extremitatilor, din mugurii de la nivelul placilor laterale ventral ale embrionului.Apar intai tipare de membrane fibroase sau cartilaginoase ale pieselor scheletice, care, prin impregnarea lor cu saruri de calciu, realizeaza procesul de osificare.Aceasta se numeste osificare desmala la piesele cu tipar membranos(oasele fetei si ale boltii craniene) si osificare condrala la cele cu tipar cartilaginous(oasele lungi, vertebrele, oasele bazei craniului, ale carpului si tarsului).Osificarea se face fie la nivelul cartilajului de crestere, realizand cresterea in lungime a osului, fie la nivelul periostului, realizand cresterea lui in grosime prin procesele de remaniere constructive si distructiva. Dupa configuratia lor externa, oasele pot fi clasificate in :oase lungi, cu canal medular central, prezentand o diafiza(corpul) si doua epifize(extremitati articulare); oase late, dezvoltate in suprafata, si oase scurte, dezvoltate aproape egal in cele trei dimensiuni, prezentand in general variate detalii de suprafata, tuberozitati care se pot palpa sau explora radiologic. Structura macroscopica a osului este reprezentata de tesut osos compact la periferie si de tesut osos spongios la extremitatile diafizare si la epifize, dispus sub forma de lame.Acestea sunt orientate in sensul solicitarii osului de catre presiune sau rezistenta la oasele lungi, sau sub forma de diploe(tesut spongios intre cele doua zone compacte) la oasele late. Microscopic, tesutul osos este reprezentat de lamele osoase dispuse concentric in jurul unui canalicu vascular, formand o unitate morfofunctionala o osului:osteon, mai dese in osul compact decat in cel spongios, Canalul medular diafizar si areolele spongioase sunt sediul maduvei osoase.Maduva rosie hematogena,active la inceput,este treptat inlocuita de maduva galbena, mai ales in oasele lungi, persistand la adult doar in vertebre,stern si coaste.Aceasta la randul ei, este inlocuita treptat, la varste inaintate, de maduva cenusie scleroasa. Metabolismul osului normal este reglat neuroendocrin de functia lobului anterior a hipofizei(hormonal somatotrop de crestere) care controleaza glandele paratiroide (parathormon), asigurand astfel in organism echilibrul fosfocalcic.Procesele constructive ca si de resorbtie ale osului mai sunt influentate si de enzime cat si de vitamine.

1.2 Structura scheletului Scheletul este alcatuit din oase grupate pe regiuni, formand elementele de sustinere si de protectie ale diverselor aparate:scheletul axial, format din craniu si coloana vertebrala si scheletul toracic si al membrelor:superior si inferior.

SCHELETUL CAPULUI este format din oasele cutiei craniene-neurocraniu- si oasele masivului facial-viscerocraniu. Neurocraniul sau craniul cerebral este alcatuit din opt oase.Patru neperechi:frontalul, etmoidul, sfenoidul si occipitalul si patru perechi:doua parietale si doua temporal, fiecare cu detalii caracteristice. Viscerocraniul este alcatuit din 14 oase, dintre care doua neperechi:vomerul si mandibula si sase perechi:maxilar, zigomatic, nazal, lacrimal, palatin si conca nazala inferioara. SCHELETUL TRUNCHIULUI este format din piesele osoase ale coloanei vertebrale, toracelui si bazinului osos(pelvis). Coloana vertebrala este formata din 33-34 de vertebre suprapuse, avand fiecare caracteristici speciale.Pe regiuni, se disting 7 vertebre cervical, 12 vertebre toracale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate intr-un singur os-osul sacru- si 4 sau 5 vertebre involuate si sudate intre ele, formand osul coccis. Scheletul toracelui, o componenta a scheletului trunchiului, este format din coloana toracala, de care se articuleaza cele 12 perechi de coaste:primele 7 perechi de coaste adevarate, 5 perechi de coaste false, din care 2 perechi sunt coaste flotante.Acestea, la randul lor, se articuleaza de piesa anterioara si mediana-sternul-prin intermediul cartilajelor costale, exceptand coastele flotante. Scheletul bazinului osos cuprinde centura pelvina, formata din cele 2 oase coxale,articulate posterior cu osul sacru, iar anterior articulate intre ele prin simfiza pubiana.Bazinul(pelvisul) incheie terminal cavitatea trunchiului.Osul coxal este format prin sudarea la pubertate a trei piese osoase:ilium, ischium si pubis unite prin cartilajul in Y.Prin fata lor interna contribuie la constituirea foselor iliace si a stramtorii superioare a bazinului, care formeaza limita intre bazinul mare si micul bazin.Pe fata lor externa si central se afla o cavitate scobita prin care se face articulatia cu capul femoral:cavitatea cotiloida(acetabulum).

SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR este alcatuit din piese osoase proprii fiecarui segment. Umarul este format din oasele centurii toracale(scapulare):clavicula, care fixeaza membrul superior de torace si scapula(omoplatul), os plat de forma triunghiulara.Scapula se muleaza cu fata sa anterioara pe fata posterioara si superioara a toracelui si se articuleaza cu capul humeral prin intermediul cavitatii glenoide. Bratul, prin osul humerus, se leaga prin extremitatea sa distal cu antebratul care prezinta lateral osul radius, iar medial osul ulna, in pozitia de supinatie a mainii.Acestea, prin extremitatea lor distal, se articuleaza cu oasele mainii.Unele formeaza masivul carpian compus din doua randuri a cate patru oase mici.Randul proximal este format din oasele:scafoid, semilunar, pyramidal si piziform, iar randul distal din:trapez, trapezoid,osul mare si osul cu carlig.Altele formeaza:oasele metacarpiene(1-5) si falangele distal.In afara de police, care are numai doua falange, toate celelalte au cate trei. SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR este alcatuit din trei segmente. Coapsa cu osul femur, a carei extremitate proximala prezinta gatul si capul femoral prin care se articuleaza cu osul coxal.Prin extremitatea sa distala ia parte la formarea articulatiei genunchiului care este protejata anterior de un os mic si plat:patela(rotula). Gamba al carei schelet este format din doua oase:tibia, dispusa in plan medial si fibula, dispusa in plan lateral, ambele articulate intre ele la cele doua extremitati.Prin extremitatea lor distal, clestele tibiofibular ia parte la formarea articulatiei tibiotarsiene, ce corespunde gleznei. Piciorul este alcatuit din 26 de oase care corespund celor trei segmente:tars, metatars si degete. Tarsul este format din sapte oase dispuse in doua randuri:unul posterior, alcatuit din talus si calcaneu si un alt rand, anterior, din osul navicular,cuboid si cele trei cuneiforme corespunzatoare primelor trei degete. Oasele metatarsiene se articuleaza cu degetele corespunzatoare formate fiecare din trei falange:proximala, medie si distal, exceptand degetul mare care prezinta numai doua falange. Scheletul, articulat in general, reprezinta pentru organismul omului componenta pasiva a aparatului de locomotie.

2.Generalitatile bolilor osoase

Bolile oaselor sunt acelea care afecteaza scheletul, determina fragilitatea acestora si predispozitia catre fracturi. Oasele fragile nu sunt o parte naturala a procesului de imbatranire. Chiar daca oasele se consolideaza inca din timpul copilariei, oameni de toate varstele pot imbunatati, oricand, sanatatea oaselor lor. Cea mai comuna afectiune a oaselor este osteoporoza, caracterizata prin densitate osoasa scazuta si deteriorarea structurii osoase. Osteoporoza poate fi prevenita, diagnosticata si tratata. Densitatea osoasa scazuta apare atunci cand oasele au o deficienta de minerale (calciu, de exemplu) care le face puternice. Ca atare, fracturile osoase pot avea loc cu usurinta. Alte boli osoase includ boala Paget si osteogeneza imperfecta. Boala Paget afecteaza persoanele mai in vasta si cauzeaza deformarea scheletului si fracturi. Osteogeneza imperfecta este o tulburare mostenita care implica oase fragile si fracturi frecvente, la copii. Un sistem osos sanatos, cu oase puternice este esential pentru o viata sanatoasa. Oasele puternice sprijina organismul, protejeaza inima, plamanii si creierul de la diverse prejudicii si sustin muschii care permit miscarea. Oasele sunt si un depozit de minerale necesar unei vieti normale.

Osteoporoza dar si alte boli osoase pot determina un declin al sanatatii fizice si al calitatii vietii si pot duce inclusiv la inabilitatea unei persoane de merge, a sta si a se imbraca. Unele dintre acestea pot declansa chiar si decesul prematur. Oasele slabe pot contribui la fracturi dureroase si debilitante. Cele mai frevcente sunt cele care afecteaza incheietura mainii, coloana vertebrala si soldul. Bolile osoase sunt costisitoare atat pentru societate cat si pentru bolnavi. - Osteoporoza - aceasta conditie este caracterizata de scaderea masei osoase (oasele nu mai primesc cantitati optime de calciu si minerale) si structura osoasa se deterioreaza. Reducerea densitatii osoase slabeste oasele si acestea se pot rupe sau fractura cu usurinta la orice cadere sau in urma unui impact. Din pacate, nu exista semne sau simptome care sa preconizeze debutul bolii, de obicei, un eveniment fatal duce la descoperirea sa. Totusi, osteoporoza poate fi prevenita, diagnosticata si tratata. - Artrita - atunci cand una sau mai multe articulatii se inflameaza, afectiunea poarta denumirea de artrita. Un numar de boli osoase, sunt cuprinse in acest tip de diagnostic: boli autoimune (artrita autoimuna), artrite septice (cauzate de infectia de la nivelul articulatiilor si osteoartritei, in cazul articulatiilor degenerate). - Fascita plantara - inflamatia fasciei plantare care provoaca durere in calcai si dificultatea de a merge pe jos, poarta numele de fascita plantara. Tulburarea se intalneste frecvent la
8

persoanele care folosesc picioarele pentru diverse actiuni, perioade lungi de timp (dansatori, atleti). - Fibromialgia - aceasta este o boala cronica cu simptome de durere si oboseala de la cap pana la picioare, diagnosticata ca un sindrom. Uneori este clasificata ca fiind primara sau secundara. Nu exista inca nici o cale de vindecare pentru fibromialgie, dar cu un tratament adecvat, bolnavii pot duce o viata normala. - Necroza avasculara - in cazul acestei conditii, furnizarea insuficienta de sange duce la deteriorarea osului. Afectiunea se manifesta mai ales la partea superioara a piciorului care se ataseaza la sold, glezna, umar si cot. - Displazia fibroasa - afectiune cronica, displazia nervoasa este caracterizata prin faptul ca anumite celule incep sa formeze un tip anormal de os fibros. Treptat, acest os fibros slabeste osul normal, provocand durere. Acesta poate fi fracturat sau se poate deforma. - Osteogeneza imperfecta - cunoscuta si sub denumirea de boala oaselor fragile, tulburarea este cauzata de un defect genetic al organismului, incapabil de a intari oasele. Prin urmare, oasele se rup usor fara o cauza anume. - Osteomalacia - aportul insuficient de minerale sau disfunctia osteblastilor afecteaza matricea de proteine osoase (osteoide) cauzand slabiciunea oaselor. Mai ales ereditara, boala apare in timpul copilariei si cauzeaza rahitism. - Osteomielita - este o infectie osoasa cauzata de bacterii. Deseori, infectia se deplaseaza la nivelul osului, prin sange de la alte zone infectate din organism. Simptomele includ durere severa, febra, frisoane, senzatie de oboseala, greata si stare generala de rau. Uneori pielea care acopera osul infectat devine dureroasa, rosie si umflata. - Boala Paget - depistata, de obicei, la persoanele de peste 40 de ani, aceasta este o boala cronica a scheletului, afectand unul sau mai multe oase (coloana vertebrala, pelvisului, oasele lungi ale membrelor, craniul). - Guta - excesul de acid uric din organism duce la formarea unor cristale mici de urati care se depoziteaza in tesuturi ale corpului, in mod special in articulatii, provocand guta. Cristatele patrund in articulatii, provocand inflamatia acestora. Guta cronica poate duce la formarea unor depozite de acid uric dur si in jurul articulatiilor cauzand distrugerea acestora, afectarea functiei renale si formarea de pietre la rinichi. Cu exceptia bolilor ortopedice exista si unele forme de cancer osos cum ar fi condosarcomul, sarcomul Ewing, mielomul multiplu si osteosarcomul.

3.Osteoporoza- diagnostic si tratament de recuperare

...boal scheletal sistemic ce este caracterizat prin reducerea masei osoase i deteriorarea microarhitecturii esutului osos, ceea ce duce la o cretere a fragilitii osoase i la o cretere consecutiv a riscului de fracturi. Osteoporoza determin la nivel mondial peste 2 milioane de fracturi n fiecare an la brbaii i femeile cu vrsta de peste 50 de ani. 300,000 fracturi de old 550,000 fracturi vertebrale 400,000 fracturi ale articulaiilor pumnului 810,000 fracturi ale altor oase Oasele osteoporotice nu arat, la prima vedere, altfel dect oasele normale. Ele sunt ns mai puin dense, prin pierdere de substan osoas, ceea ce se reflect n structura lor intern, care este profund afectat - asemenea unei esturi vechi, cu urzeala subiat i pe alocuri rupt.

Factori de risc Aproape oricine poate face osteoporoz, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex feminin (aprox.80% dinte pacienii cu osteoporoz sunt femei), mai ales dac au avut deja menopauza, i chiar i mai mult dac au avut-o nainte de vrsta de 45 de ani. Ali factori de risc:

vrsta peste 65 de ani tratament cronic cu corticosteroizi aport inadecvat de calciu alimentar activitate fizic insuficient greutate corporal prea mic

Diagnostic Diagnosticul de osteoporoz nu se poate pune doar prin examinarea persoanei respectiv e, cu excepia situaiei n care aceasta are o deformare caracteristic dobndit a coloanei vertebrale sau dac a sczut evident n nlime. Examinarea sngelui este de regul normal, iar radiografia nu poate diagnostica boala dect ntr-o faz avansat, de exemplu evideniind una sau mai multe fracturi vertebrale. Singura modalitate prin care se poate pune diagnosticul de certitudine pentru o densitate osoas redus este densitometria. Aceasta se poate face prin:

tomografie computerizat cantitativ - metod scump i greu accesibil, nu s-a impus nc n diagnosticul de rutin al osteoporozei absorbiometrie dual (DEXA) - este o examinare radiologic cu doz mic de iradiere, care vizualizeaz oldul, coloana vertebral sau ambele, i reprezint n
10

prezent "standardul de aur" n diagnosticul osteoporozei i n urmrirea eficienei tratamentului densitometria ultrasonic - msoar att densitatea osoas, ct i calitatea osului (arhitectura i elasticitatea); este practic un tip specializat de ecografie; fr a fi att de precis ca DEXA, metoda este util n evaluarea riscului de fractur, la un pre de cost mai redus i fr iradiere, dar nu poate servi la urmrirea eficienei tratamentului

Persoanele diagnosticate cu osteoporoz pot face destul de multe lucruri pentru a opri evoluia bolii i a evita fracturile:

pot utiliza medicaie specific pot s-i asigure un aport adecvat de calciu i vitamina D pot s-i creasc nivelul de activitate fizic pot s previn cderile pot folosi protectoare de old

Tratamentul osteoporozei Odata instalata osteoporoza, nu este posibila refacerea masei osoase. Totusi interventia precoce poate preveni osteoporoza iar cea terdiva poate opri progresia bolii. Daca este prezenta o cauza secundara tratamentul specific are scopul indepartarii cauzei. Metode fizice :

corset / brau ortopedic exercitii fizice cu consultarea unui fizioterapeut

In faza acuta a tasarii :

analgezice miorelaxante caldura masaj repaus conform indicatiilor medicului

Tratamentul cronic farmacologic (numai la indicatiile medicului de specialitate) :

Calciu 1000 - 1500 mg / zi la femeile postmenopauza 1500 mg / zi la adolescenti si adultii tineri pentru preventie Estrogeni pe cale orala sau transdermica o la femeile cu uter intact se asociaza obligatoriu cu o progestina o la femeile cu histerectomie se administreaza zilnic fara asocieri Calcitonina o pare sa reduca pierderile numai la nivelul coloanei vertebrale / are si efect impotriva durerii deci se foloseste predominant la cei cu dureri cronice legate de fracturi sau deformari scheletice Bifosfonatii (etidronat,a lenronat) o mijloc terapeutic important pentru ca pot creste densitatea osoasa si scad riscul producerii fracturilor
11
o o

Vitamina D si metabolitii sai Terapii de viitor o antiestrogeni (tamoxifen, raloxifen) o florura de sodiu cu eliberare lenta o parathormonul in doza mica

Cu speranta descoperirii unor tratamente care sa poata reface masa osoasa nu uitati ca pentru a trata o afectiune ea trebuie sa fie in primul rand diagnosticata.Osul este capabil de o regenerare completa.Implicarea kinetoterapiei in afectiunile osului este limitata, osul nefiind o componenta dinamica articulara.

12

Bibliografie

Atlas de anatomie, Editura didactica si pedagogica,2010 Mic atlas de anatomia omului, Editura didactica si pedagogica,1982 www.cdt-babes.ro

13