UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

SPECIALIZARE:KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

FIZIOPATOLOGIA OSULUI

Coordonator stiintific: Absolvent:

Lector Univ.Dr. Buhociu Elena Ene Polixenia Luana

Bucuresti 2015

1
 Cuprins

Introducere..4

Capitolul 1.Fiziopatologia osului

1.1 Notiuni generale...5

1.2 Structura scheletului......6

Capitolul 2.Generalitati ale bolilor osoase........................................................8

Capitolul 3.Osteoporoza...................................................................................10

Bibliografie....13

2
 Introducere

Cresterea osoasa, alaturi de dezvoltarea tuturor organelor, depinde in primul

rand de factoriigenetici:de exemplu, in grupuri entice de tipul pigmeilor din Africa,
cresterea redusa ascheletului este reglata prin factori genetici si nu depinde de
activitatea corpului.In vreme ce parathormonul si calcitonina stimuleaza
distrugerea respective formarea tesutuluiosos, multumita osteocitelor, hormonal
de crestere hipofizar(somatotropina sau hormonal decrestere uman STH) si
hormonii sexuali stimuleaza atat productia de cartilaj cat si
osificareaacestuia.Daca o glanda endocrina, care produce unul dintr acesti
hormone, nu functioneaza normal, sidaca hormonal nu este produs in cantitatile
necesare, dezvoltarea osoasa va fi anormala.Deaceea, de exemplu, cand
hipofiza nu functioneaza normal si produce o cantitate insuficientade hormon de
crestere(STH), persoana nu se dezvolta normal(nanism sau piticismhipofizar).Cu
toate acestea, daca in perioada de crestere primeste cantitatea corecta
dehormone somatotrop, dezvoltarea scheletica poate fi aproape normalizata.

Chiar si dieta este foarte importanta pentru cresterea osoasa:aportul de

substante nutritivecum ar fi fosforul, calciul, vitaminele A,C si D, este esential
pentru o crestere corecta atesutului osos.De fapt, dezvoltarea unui os este
rezultatul echilibrului dinamic intre celuleletesutului osos, care stimuleaza
formarea depozitelor de calciu(osteoblaste si osteocite) sicelulele aceluiasi tesut,
care stimuleaza dezintegrarea osoasa(osteoclaste), prin producerea de
enzyme care sunt capabile sa topeasca cristalele de saruri sis a digere fibrele
decolagen.

Cu alte cuvinte, tesutul osos nu se dezvolta odata pentru totdeauna, ci continua

sa creascasis a fie distrus in acelasi timp.Aceasta remaniere osoasa continua
pe parcursul intregiivieti:ca raspuns la balanta ionica din sange, exista un schimb
constant de saruri minerale intreoase si sange, in vreme ce necesitatile
mecanice(gravitatie, muschi)determina o modificare structural continua a
osului.In consecinta, in vreme ce osteoblastele si osteocitele fixeaza sarurile
minerale, osteoclastele, cu actiunea lor distructiva, le elibereaza din nou in
circulatiementinand constant raportul fosfor/calciu.

3
Fiziopatologia osului

1.1 Notiuni generale

Dezvoltarea scheletului se face pe seama tesutului mezenchimal-de

provenientamezodermica-mezenchimul scheletogen, situate in regiunea corzii
dorsal a embrionului, iar cel al extremitatilor, din mugurii de la nivelul placilor
laterale ventral ale embrionului.Apar intai tipare de membrane fibroase sau
cartilaginoase ale pieselor scheletice, care, prinimpregnarea lor cu saruri de
calciu, realizeaza procesul de osificare.Aceasta se numesteosificare desmala la
piesele cu tipar membranos(oasele fetei si ale boltii craniene) si osificarecondrala
la cele cu tipar cartilaginous(oasele lungi, vertebrele, oasele bazei craniului,
alecarpului si tarsului).Osificarea se face fie la nivelul cartilajului de crestere,
realizand crestereain lungime a osului, fie la nivelul periostului, realizand
cresterea lui in grosime prin proceselede remaniere constructive si distructiva.

Dupa configuratia lor externa, oasele pot fi clasificate in :oase lungi, cu canal
medular central,
prezentand o diafiza(corpul) si doua epifize(extremitati articulare); oase late, dez
voltate in suprafata, si oase scurte, dezvoltate aproape egal in cele trei
dimensiuni, prezentand in general variate detalii de suprafata, tuberozitati care
se pot palpa sau explora radiologic.

Structura macroscopica a osului este reprezentata de tesut osos compact la

periferie si de tesut osos spongios la extremitatile diafizare si la epifize, dispus
sub forma de lame.Acestea sunt orientate in sensul solicitarii osului de catre
presiune sau rezistenta la oasele lungi, sau sub forma de diploe(tesut spongios
intre cele doua zone compacte) la oasele late.

Microscopic, tesutul osos este reprezentat de lamele osoase dispuse concentric

in jurul unuicanalicu vascular, formand o unitate morfofunctionala o
osului:osteon, mai dese in osulcompact decat in cel spongios,

Canalul medular diafizar si areolele spongioase sunt sediul maduvei

osoase.Maduva rosiehematogena,active la inceput,este treptat inlocuita de
maduva galbena, mai ales in oaselelungi, persistand la adult doar in
vertebre,stern si coaste.Aceasta la randul ei, este inlocuitatreptat, la varste
inaintate, de maduva cenusie scleroasa.

Metabolismul osului normal este reglat neuroendocrin de functia lobului anterior

ahipofizei(hormonal somatotrop de crestere) care controleaza glandele
paratiroide(parathormon), asigurand astfel in organism echilibrul
fosfocalcic.Procesele constructive ca side resorbtie ale osului mai sunt
influentate si de enzime cat si de vitamine.

4
1.2 Structura scheletului

Scheletul este alcatuit din oase grupate pe regiuni, formand elementele de

sustinere si
de protectie ale diverselor aparate:scheletul axial, format din craniu si coloana ve
rtebrala si scheletul toracic si al membrelor:superior si inferior.

SCHELETUL CAPULUI este format din oasele cutiei craniene-neurocraniu- si

oaselemasivului facial-viscerocraniu.

Neurocraniul sau craniul cerebral este alcatuit din opt oase.Patru

neperechi:frontalul,etmoidul, sfenoidul si occipitalul si patru perechi:doua
parietale si doua temporal, fiecare cudetalii caracteristice.

Viscerocraniul este alcatuit din 14 oase, dintre care doua neperechi:vomerul si

mandibula sisase perechi:maxilar, zigomatic, nazal, lacrimal, palatin si conca
nazala inferioara.

SCHELETUL TRUNCHIULUI este format din piesele osoase ale coloanei

vertebrale,toracelui si bazinului osos(pelvis).

Coloana vertebrala este formata din 33-34 de vertebre suprapuse, avand

fiecare caracteristicispeciale.Pe regiuni, se disting 7 vertebre cervical, 12
vertebre toracale, 5 vertebre lombare, 5vertebre sacrale sudate intr-un singur os-
osul sacru- si 4 sau 5 vertebre involuate si sudate intre ele, formand osul coccis.

Scheletul toracelui, o componenta a scheletului trunchiului, este format din

coloana toracala,de care se articuleaza cele 12 perechi de coaste:primele 7
perechi de coaste adevarate,
5 perechi de coaste false, din care 2 perechi sunt coaste flotante.Acestea, la ran
dul lor, se articuleaza de piesa anterioara si mediana-sternul-prin intermediul
cartilajelor costale,exceptand coastele flotante.

Scheletul bazinului osos cuprinde centura pelvina, formata din cele 2 oase
coxale,articulate posterior cu osul sacru, iar anterior articulate intre ele prin
simfiza pubiana.Bazinul(pelvisul)incheie terminal cavitatea trunchiului.Osul coxal
este format prin sudarea la pubertate a trei piese osoase:ilium, ischium si pubis
unite prin cartilajul in Y.Prin fata lor interna contribuie la constituirea foselor iliace
si a stramtorii superioare a bazinului, care formeaza limita intre bazinul mare

5
si micul bazin.Pe fata lor externa si central se afla o cavitate scobita prin care se
face articulatia cu capul femural:cavitatea cotiloida(acetabulum).

SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR este alcatuit din piese osoase proprii

fiecaruisegment.

Umarul este format din oasele centurii toracale(scapulare):clavicula, care fixeaza

membrul superior de torace si scapula(omoplatul), os plat de forma
triunghiulara.Scapula se muleaza cu fata sa anterioara pe fata posterioara si
superioara a toracelui si se articuleaza cu capul humeral prin intermediul cavitatii
glenoide.

Bratul, prin osul humerus, se leaga prin extremitatea sa distal cu antebratul care
prezinta lateral osul radius, iar medial osul ulna, in pozitia de supinatie a
mainii.Acestea, prin extremitatea lor distala, se articuleaza cu oasele
mainii.Unele formeaza masivul carpian compus din doua randuri a cate patru
oase mici.Randul proximal este format din oasele:scafoid, semilunar, piramidal si
pisiform, iar randul distal din:trapez, trapezoid,osul mare si osul cu carlig.Altele
formeaza:oasele metacarpiene(1-5) si falangele distal.In afara de police, care are
numai doua falange, toate celelalte au cate trei.

SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR este alcatuit din trei segmente.

Coapsa cu osul femur, a carei extremitate proximala prezinta gatul si capul

femural prin care se articuleaza cu osul coxal.Prin extremitatea sa distala ia parte
la formarea articulatiei genunchiului care este protejata anterior de un os mic si
plat:patela(rotula).

Gamba al carei schelet este format din doua oase:tibia, dispusa in plan medial
si fibula,dispusa in plan lateral, ambele articulate intre ele la cele doua
extremitati.Prin extremitatea lor distal, clestele tibiofibular ia parte la formarea
articulatiei tibiotarsiene, ce corespunde gleznei.

Piciorul este alcatuit din 26 de oase care corespund celor trei segmente:tars,
metatars sidegete.

Tarsul este format din sapte oase dispuse in doua randuri:unul posterior, alcatuit
din talus si calcaneu si un alt rand, anterior, din osul navicular,cuboid si cele trei
cuneiforme corespunzatoare primelor trei degete.

Oasele metatarsiene se articuleaza cu degetele corespunzatoare formate fiecare

din trei falange:proximala, medie si distal, exceptand degetul mare care prezinta
numai doua falange.Scheletul, articulat in general, reprezinta pentru organismul
omului componenta pasiva a aparatului de locomotie.

6
 2.Generalitatile bolilor osoase

Bolile oaselor sunt acelea care afecteaza scheletul, determina fragilitatea

acestora si predispozitia catre fracturi. Oasele fragile nu sunt o parte naturala a
procesului deimbatranire.
Chiar daca oasele se consolideaza inca din timpul copilariei, oameni de toate
varstele potimbunatati, oricand, sanatatea oaselor lor.
Cea mai comuna afectiune a oaselor este osteoporoza, caracterizata prin
densitate osoasascazuta si deteriorarea structurii osoase. Osteoporoza poate fi
prevenita, diagnosticata sitratata. Densitatea osoasa scazuta apare atunci cand
oasele au o deficienta deminerale(calciu,de exemplu) care le face puternice. Ca
atare, fracturile osoase pot avea loc cu usurinta.
Alte boli osoase includ boala Paget si osteogeneza imperfecta. Boala Paget
afecteaza persoanele mai in vasta si cauzeaza deformarea scheletului si fracturi.
Osteogeneza imperfecta este o tulburare mostenita care implica oase fragile si
fracturi frecvente, la copii.

Un sistem osos sanatos, cu oase puternice este esential pentru o viata

sanatoasa. Oasele puternice sprijina organismul, protejeaza inima,plamanii si
creierul de la diverse prejudicii si sustin muschii care permit miscarea. Oasele
sunt si un depozit de minerale necesar unei vieti normale.

Osteoporoza dar si alte boli osoase pot determina un declin al sanatatii fizice si
al calitatii vietii si pot duce inclusiv la inabilitatea unei persoane de merge, a sta
si a se imbraca. Unele dintre acestea pot declansa chiar si decesul prematur.
Oasele slabe pot contribui la fracturi dureroase si debilitante. Cele mai frevcente
sunt cele care afecteaza incheietura mainii,coloana vertebrala si soldul.
Bolile osoase sunt costisitoare atat pentru societate cat si pentru bolnavi.

-Osteoporoza - aceasta conditie este caracterizata de scaderea masei osoase

(oasele nu mai primesc cantitati optime de calciu si minerale) si structura osoasa
se deterioreaza.
Reducerea densitatii osoase slabeste oasele si acestea se pot rupe sau fractura
cu usurinta la orice cadere sau in urma unui impact. Din pacate, nu exista semne
sau simptome care sa preconizeze debutul bolii, de obicei, un eveniment fatal
duce la descoperirea sa. Totusi,osteoporoza poate fi prevenita, diagnosticata si
tratata.

-Artrita - atunci cand una sau mai multe articulatii se inflameaza, afectiunea
poarta denumirea de artrita. Un numar de boli osoase, sunt cuprinse in acest tip

7
de diagnostic: boli autoimune (artrita autoimuna), artrite septice (cauzate de
infectia de la nivelul articulatiilor si osteoartritei,in cazul articulatiilor degenerate).

-Fascita plantara - inflamatia fasciei plantare care provoaca durere in calcai si

dificultatea de a merge pe jos, poarta numele de fascita plantara. Tulburarea se
intalneste frecvent la persoanele care folosesc picioarele pentru diverse actiuni,
perioade lungi de timp (dansatori,atleti).

-Fibromialgia - aceasta este o boala cronica cu simptome de durere si oboseala

de la cap pana la picioare, diagnosticata ca un sindrom. Uneori este clasificata
ca fiind primara sau secundara. Nu exista inca nici o cale de vindecare pentru
fibromialgie, dar cu un tratament adecvat, bolnavii pot duce o viata normala.

-Necroza avasculara - in cazul acestei conditii, furnizarea insuficienta de sange

duce la deteriorarea osului. Afectiunea se manifesta mai ales la partea
superioara a piciorului care se ataseaza la sold,glezna,umar si cot.

-Displazia fibroasa - afectiune cronica, displazia nervoasa este caracterizata

prin faptul ca anumite celule incep sa formeze un tip anormal de os fibros.
Treptat, acest os fibros slabeste osul normal, provocand durere. Acesta poate fi
fracturat sau se poate deforma.

-Osteogeneza imperfecta - cunoscuta si sub denumirea de boala oaselor fragile,

tulburarea este cauzata de un defect genetic al organismului, incapabil de a intari
oasele. Prin urmare,oasele se rup usor fara o cauza anume.

-Osteomalacia - aportul insuficient de minerale sau disfunctia osteblastilor

afecteaza matricea de proteine osoase (osteoide) cauzand slabiciunea oaselor.
Mai ales ereditara, boala apare in timpul copilariei si cauzeaza rahitism.

-Osteomielita - este o infectie osoasa cauzata de bacterii. Deseori, infectia se

deplaseaza la nivelul osului, prin sange de la alte zone infectate din organism.
Simptomele includ durere severa,febra,frisoane,senzatie de oboseala, greata si
stare generala de rau. Uneori pielea care acopera osul infectat devine dureroasa,
rosie si umflata.

8
-Boala Paget - depistata, de obicei, la persoanele de peste 40 de ani, aceasta
este o boala cronica a scheletului, afectand unul sau mai multe oase (coloana
vertebrala, pelvisului, oasele lungi ale membrelor, craniul).

-Guta - excesul de acid uric din organism duce la formarea unor cristale mici de
urati care se depoziteaza in tesuturi ale corpului, in mod special in articulatii,
provocand guta. Cristatele patrund in articulatii, provocand inflamatia acestora.
Guta cronica poate duce la formarea unor depozite de acid uric dur si in jurul
articulatiilor cauzand distrugerea acestora, afectarea functiei renale si formarea
de pietre la rinichi.Cu exceptia bolilor ortopedice exista si uneleforme de cancer
osos cum ar fi condrosarcomul, sarcomul Ewing, mielomul multiplu
siosteosarcomul.

3.Osteoporoza- diagnostic si tratament de recuperare

...boal scheletal sistemic ce este caracterizat

prin reducerea masei osoase ideteriorarea microarhitecturii esutului osos, ceea
ce duce la o cretere a fragilitii osoase ila o cretere consecutiv a riscului de
fracturi.

Osteoporoza determin la nivel mondial peste 2 milioane de fracturi n fiecare an

la brbaii i femeile cu vrsta de peste 50 de ani.

300,000 fracturi de old

550,000 fracturi vertebrale
400,000 fracturi ale articulaiilor pumnului
810,000 fracturi ale altor oase
Oasele osteoporotice nu arat, la prima vedere, altfel dect oasele normale. Ele
sunt ns mai puin dense, prin pierdere de substan osoas, ceea ce se
reflect n structura lor intern, careeste profund afectat - asemenea unei
esturi vechi, cu urzeala subiat i pe alocuri rupt.

Factori de risc

Aproape oricine poate face osteoporoz, dar sunt predispuse la acest lucru mai
ales persoanele de sex feminin (aprox.80% dinte pacien ii cu osteoporoz sunt
femei), mai ales dac au avutdeja menopauza,i chiar i mai mult dac au avut
-o nainte de vrsta de 45 de ani.

9
Ali factori de risc:

vrsta peste 65 de ani

tratament cronic cucorticosteroizi
aport inadecvat decalciu alimentar
activitate fizic insuficient
greutate corporal prea mic

Diagnostic

Diagnosticul de osteoporoz nu se poate pune doar prin examinarea persoanei

respective, cu excepia situaiei n care aceasta are o deformare caracteristic
dobndit a coloanei vertebrale sau dac a sczut evident n nlime.
Examinarea sngelui este de regul normal,iar radiografia nu poate diagnostica
boala dect ntr-o faz avansat, de exemplu evideniind una sau mai multe
fracturi vertebrale.Singura modalitate prin care se poate pune diagnosticul de
certitudine pentru o densitate osoas redus este densitometria. Aceasta se
poate face prin:

tomografie computerizat cantitativ metod scump i greu accesibil,

nu s-a impus nc n diagnosticul de rutin al osteoporozei
absorbiometrie dual(DEXA) -este o examinare radiologic cu doz mic
de iradiere, care vizualizeaz oldul, coloana vertebral sau ambele,i
reprezint n prezent "standardul de aur" n diagnosticul osteoporozei i n
urmrirea eficienei tratamentului
densitometria ultrasonic msoar att densitatea osoas, ct i calitatea
osului(arhitectura i elasticitatea); este practic un tip specializat de
ecografie
;fr a fi att de precis ca DEXA, metoda este util n evaluarea
riscului de fractur la un pre de cost mai redus i fr iradiere, dar nu
poate servi la urmrirea eficienei tratamentului.

Persoanele diagnosticate cu osteoporoz pot face destul de multe lucruri pentru

a opri evoluia bolii i a evita fracturile:

pot utiliza medicaie specific

pot s-i asigure un aport adecvat de calciu i vitamina D
pot s i creasc nivelul de activitate fizic
pot s previncderile
pot folosiprotectoare de old

Tratamentul osteoporozei

10
 Odata instalata osteoporoza , nu este posibila refacerea masei osoase. Totusi
interventia precoce poate preveni osteoporoza iar cea terdiva poate opri progresi
a bolii. Daca este prezenta o cauza secundara tratamentul specific are scopul
indepartarii cauzei.

Metode fizice :

corset / brau ortopedic

exercitii fizice cu consultarea unui fizioterapeut

In faza acuta a tasarii :

analgezice
miorelaxante
caldura
masaj
repaus conform indicatiilor medicului.

Tratamentul cronic farmacologic (numai la indicatiile medicului de specialitate) :

A. Calciu
1000 - 1500 mg / zi la femeile postmenopauza
1500 mg / zi la adolescenti si adultii tineri pentru preventie
B. Estrogeni pe cale orala sau transdermica
la femeile cu uter intact se asociaza obligatoriu cu o progestina
la femeile cu histerectomie se administreaza zilnic fara asocieri
C. Calcitonina
pare sa reduca pierderile numai la nivelul coloanei vertebrale / are si efect
impotriva durerii deci se foloseste predominant la cei cu dureri cronice
legate de fracturi sau deformari scheletice
D. Bifosfonatii (etidronat,a lenronat)
mijloc terapeutic important pentru ca pot creste densitatea osoasa si scad
riscul producerii fracturilor
E. Vitamina D si metabolitii sai
F. Terapii de viitor
antiestrogeni (tamoxifen, raloxifen)
florura de sodiu cu eliberare lenta
parathormonul in doza mica

11
 Cu speranta descoperirii unor tratamente care sa poata reface masa osoasa nu
uitati ca pentru a trata o afectiune ea trebuie sa fie in primul
rand diagnosticata.Osul este capabil de o regenerare completa.Implicarea
kinetoterapiei in afectiunile osului este limitata, osul nefiind o componenta
dinamica articulara.

Bibliografie

Atlas de anatomie, Editura didactica si pedagogica,2010

Mic atlas de anatomia omului, Editura didactica si pedagogica,1982
www.cdt-babes.ro

12