ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU

GUTĂ

1
 MOTTO:

"Mens sana in corpore sano" este o maximă prostească. Corpul sănătos este
produsul unei minţi sănătoase. "
George Bernard Shaw

2
 CUPRINS

ARGUMENT........................................................................................................4

CAPITOLUL I SISTEMUL OSOS...................................................................5

CAPITOLUL II GUTA.....................................................................................12

2.1 Cauze..........................................................................................................12

2.2 Simptomele gutei.......................................................................................14

2.3 Diagnostic diferențial...............................................................................16

2.4 Evoluţie......................................................................................................17

2.5 Investigaţii.................................................................................................20

2.6 Tratament..................................................................................................21

2.7 Profilaxie....................................................................................................28

2.8 Regim igieno- dietetic...............................................................................28

2.9 Acidul uric.................................................................................................33

CAPITOLUL III ÎNGRIJIRI ACORDATE PACINȚILOR CU GUTĂ......34

ANEXE................................................................................................................68

BIBLIOGRAFIE................................................................................................70

3
 ARGUMENT

Nu sunt adepta schimbărilor radicale. Cred în progres și în puterea

lucrurilor mici, făcute zilnic sau săptămânal.
Este suficient să-ți scrii aceste lucruri pe o foaie pe care să o pui undeva la
vedere, iar în fiecare zi să bifezi cel puțin 2-3 obiective pe care le-ai făcut în ziua
respectivă pentru tine și pentru corpul tău.
Din când în când oprește-te și observă cât ai progresat. Este foarte
important să fii conștient și sincer cu locul în care te aflii și să te premiezi pentru
progres.
O vei da în bară?
Sigur că da.
Ce drum e acela fără abatere? Cu siguranță vor exista și momente în care
nu vei face alegerile cele mai potrivite, iar important în acea clipă este să te aduci
cu blândețe și fermitate pe calea cea bună. Privește partea plină a paharului și în
același timp nu-ți îngădui să te agăți de această ocazie ca să greșești mai mult.
Și, nu în ultimul rând, distrează-te! 
Găsește acele moduri prin care să te poți bucura de drum fără să simți că te
chinui. Așa cum copii învață din joacă și noi ca adulți tot așa învățăm cel mai
bine.

4
 CAPITOLUL I

SISTEMUL OSOS

Sistemul osos uman, ca la orice organism vertebrat, este un sistem

complex care asigură protecţia şi susţinerea părţilor moi, constituind în acelaşi
timp şi pârghii împreună cu muşchii scheletici. Denumirea de schelet vine din
cuvântul grecesc skeleton, care înseamnă mumie sau corp uscat.
Sistemul osos al unui om adult este alcătuit, în principal, din elemente
osoase, numite oase şi câteva cartilaje, toate legate între ele prin intermediul
articulaţiilor şi ligamentelor.
A. Forma oaselor
Oasele corpului uman au forme şi dimensiuni diferite, aspectul lor fiind un
indiciu al funcţiei ce revine fiecăruia. Având în vedere raportul dintre cele trei
dimensiuni, se deosebesc oase: lungi, late, scurte, neregulate.
Oasele lungi, la care predomină lungimea, sunt alcătuite dintr-un corp
numit diafiză şi două extremităţi mai voluminoase numite epifize. Limita dintre
diafiză şi epifize se numeşte metafiză (la acest nivel este discul cartilaginos de
creştere). Oasele lungi intră în alcătuirea scheletului apendicular, prin
intermediul lor realizându-se mişcări rapide şi de amplitudine mare.
Oasele late au două din cele trei dimensiuni aproape egale (grosimea este
mai mică decât lungimea şi lăţimea). Osul lat prezintă două feţe şi mai multe
margini; el participă la alcătuirea cutiilor de protecţie (cutia craniană, toracică)
sau realizează suporturi foarte stabile (bazinul) sau oferă o suprafaţă mare pentru
inserţia musculară (omoplatul).
5
 Oasele scurte au o formă aproximativ cubică, cu cele trei dimensiuni
aproape egale. Ele alcătuiesc funcţionale mobile şi rezistente care pot executa
mişcări complexe şi fine (carpienele) sau suportă greutatea corpului (tarsienele).
Oasele neregulate au forme variate, care nu pot fi încadrate în categoria
celor prezentate anterior, aşa cum sunt vertebrele sau mandibula.
Pe lângă oasele tipice, există şi oase supranumerare, dezvoltate la nivelul unei
articulaţii, în grosimea unui tendon. Aceste oase poartă denumirea de oase
sesamoide (ex. osul pisiform, rotula).
B. Structura oaselor
În general oasele sunt alcătuite pe principiul: cu material puţin, maximum
de rezistenţă. Pe o secţiune longitudinală făcută într-un os lung se observă la
periferia diafizei periostul, o membrană conjunctivă vascularizată cu rol în
creşterea osului în grosime şi refacerea ţesutului osos la nivelul unei fracturi.
Dedesubt se găseşte os compact, iar spre interior, la nivelul diafizei, se
găseşte un canal central în interiorul epifizelor, în locul canalului central apar
lame osoase care se încrucişează formând osul spongios. Aceste lame formează
structuri adaptate pentru rezistenţa la tracţiune şi presiune, fiind orientate pe
direcţia solicitărilor mecanice. Oasele late şi cele scurte au la periferie un
manşon de ţesut compact ce acoperă osul spongios. Nu au canal central.
În spaţiile dintre lamele osului spongios se găseşte măduva roşie. În
canalul central se găseşte măduvă roşie numai la făt; la adult se găseşte măduvă
galbenă.
Numai unele oase ale adultului mai conţin măduvă roşie, cum ar fi
vertebrele, sternul, coastele, oasele coxale şi cele ce formează baza craniului. La
bătrâni, măduva devine cenuşie prin transformarea ei în ţesut conjunctiv fibros.
C. Scheletul

6
 Sistemul osos uman (scheletul uman)
conţine aproximativ 206 oase, grupate în
două zone principale scheletice: axială
(oasele craniului şi trunchiului) şi
apendiculară (oasele membrelor).
Scheletul axial constituie axul lung al
corpului, fiind reprezentat de 80 de oase
aranjate în trei regiuni: craniu, coloana
vertebrală şi cuşca toracică.
Scheletul apendicular cuprinde scheletul membrelor (superioare şi
inferioare), fiecare având o centură (scapulară/pelviană) şi un schelet al
membrului propriu-zis.
a. Craniul
Craniul, situat în partea superioară a coloanei vertebrale, cu care se
articulează, este alcătuit din două părţi:
 neurocraniu – situat postero-superior;
 viscerocraniu – situat inferior.

Neurocraniul are forma unui ovoid mai alungit antero-posterior în

cavitatea căruia este adăpostit encefalul acoperit de meningele cranian. Un plan
convenţional, aproape orizontal, care trece prin:
· glabela (proeminenţa de deasupra piramidei nazale) anterior;
· protuberanţa occipitală externă (inion) posterior, împarte neurocraniul în
două părţi şi anume: bolta craniană (calota sau calvaria), situată superior
şi baza craniului, situată dedesubt.
Neurocraniul este format la adult din 8 oase, dintre care:
· 4 sunt neperechi şi anume:frontal, etmoid, sfenoid şi occipital;
7
 · iar celelalte sunt perechi: temporale şi parietale.
Viscerocraniul este format din 14 oase care alcătuiesc maxilarul
superior şi maxilarul inferior.
Maxilarul superior este format din 13 oase dintre care 6 perechi şi anume: 
 maxilarele superioare (situate central) şi în jurul lor, 
 zigomaticele (malare),
  nazalele,
  lacrimalele,
 palatinele
 cornetele nazale inferioare.
 Osul nepereche, numit vomer, contribuie la
formarea septului nazal.
Maxilarul inferior (mandibula) este  singurul os
mobil al viscerocraniului.
b. Coloana vertebrală
Coloana vertebrală reprezintă o tijă osoasă,
formată prin suprapunerea unor piese osoase numite
vertebre în număr de 33-34, legate între ele prin articulaţii. Vertebrele sunt
dispuse în regiuni topografice care, de sus în jos, sunt următoarele:
· cervicală cu 7 vertebre;
· toracală cu 12;
· lombară cu 5;
· sacrală cu 5 vertebre sudate între ele;
· coccigiană, cu 4 - 5 vertebre sudate formând osul coccis.
Prima vertebră cervicală, numită atlas, care se articulează superior cu
craniul, este foarte diferită de celelalte vertebre, neavând corp, ci două mase
laterale reunite printr-un arc anterior şi arcul posterior. De asemenea, a doua
8
vertebră cervicală, numită axis prezintă pe faţa superioară a corpului vertebrei o
apofiză odontoidă, care se va articula atât cu arcul anterior al atlasului cât şi cu
occipitalul.
c. Coastele
Sunt în număr de 12 perechi.Sunt oase lungi şi se împart în:
 coaste adevărate (primele 7 perechi, de la I la VII) care se articulează
direct cu sternul prin cartilajele costale proprii
 coaste false (următoarele 3 perechi, de la VIII la X) care se articulează
indirect cu sternul prin cartilajele celei de a 7 a coaste
 coaste flotante (ultimele 2 perechi) de la XI la XII, care nu se articulează
cu sternul
d. Sternul
Este osul pieptului, os lat alcătuit din:
corp, manubriu şi apendice xifoid.Se articulează
cu claviculele şi primele 7 perechi de coaste.

e. Scheletul membrelor
Este format din scheletul centurilor şi scheletul membrelor propiu-zise.
9
 I. Scheletul membrelor superioare este alcătuit din:
 centura scapulară - leagă oasele membrelor superioare de scheletul
trunchiului.Este formată din omoplat (scapula) şi clavicula.
 scheletul membrului liber propiu zis:
 scheletul braţului (humerus)
 scheletul antebraţului (radius şi cubitus)
 scheletul mâinii (8 carpiene, 5 metacarpiene şi 14 falange).
II. Scheletul membrelor inferioare este alcătuit din:
 centura pelviană - leagă scheletul membrului inferior de cel al trunchiului.
Este formată din 2 oase coxale, care împreună cu osul sacrum şi coccisul
formează bazinul.
 scheletul membrului liber propiu-zis
 scheletul coapsei (femur)
 scheletul gambei, peroneul (tibie
şi fibulă)
 scheletul piciorului (7 tarsiene, 5
metatarsiene şi 14 falange)
 rotula (patela), osul genunchiului.

10
 D. Rolul sistemului osos
ü Sistemul osos îndeplineşte funcţii importante pentru viaţa organismului.
ü Asigura staţiunea bipedă a omului
ü Dau formă caracteristică corpului
ü Reprezintă locuri de inserţie pentru muşchi
ü Formează cavităţi de protecţie: cutia craniană (adăposteşte encefalul),
canalul vertebral (adăposteşte măduva spinării), cutia toracică (adăposteşte
inima, plămânii şi vasele de sânge importante), bazinul (adăposteşte
organe ale sistemelor digestiv, excretor şi reproducător)
ü Constituie depozit de săruri minerale
ü Prin măduva roşie contribuie la formarea elementelor figurate ale sângelui
ü Oasele reprezintă pârghiile cu rol în mişcare

CAPITOLUL II

GUTA

Guta este o formă de artrită (inflamaţia articulaţiilor), caracterizată prin

episoade dureroase secundare inflamaţiei articulaţiilor.
Boala este caracterizată prin durere, edem, roşeaţa şi căldura locală
(inflamaţie) precum şi prin impotenta funcţională a articulaţiei.
Fără tratamentul corespunzător, guta este o boală care prezintă recurențe
(acutizări) frecvente care pot cauza leziuni severe ale articulaţiilor, tendoanelor

11
sau a altor ţesuturi. Guta este o boală mai frecventă în rândul populaţiei de sex
masculin.

2.1 Cauze

Cauza principală a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric în sânge).

Hiperuricemia este deseori asimptomatica şi nu cauzează complicaţii,
majoritatea persoanelor cu nivel crescut sangvin al acidului uric nu dezvolta
niciodată gută.
Nu este cunoscută cauza exactă a hiperuricemiei, însă s-au idendificat
recent diferiţi factori heredo-colaterali (genetici) incriminaţi în apariţia acesteia.
Când nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de
urat care se depun apoi la nivelul articulațiilor. Se pot identifica diferiţi factori
incriminaţi în etiologia bolii şi anume:
 afecţiuni legate de dietă şi greutatea corporală:
 obezitatea
 ingestie moderată sau cronică de alcool, în special bere
 dieta bogată în carne şi fructe de mare (bogate în purine)
 diete cu conţinut caloric mic
 medicamente care pot să crească concentraţia sangina a acidului uric:
 tratament cronic cu aspirină sau produse care conţin niacin (acid
nicotinic)
 diureticele (medicamente care elimină excesul de apă şi sare de la
nivelul organismului)
 chimioterapia (medicamente folosite în tratamentul cancerului,
provoacă moartea rapidă a celulelor maligne)

12
  imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea
organismului), că de exemplu ciclosporina, folosită în profilaxia
rejetului de grefa după transplant de organ
 tuberculostaticele
 penicilina
 insulina
 vitamina B12
 radioterapia
 boli cronice, grave, precum:
 infecţii
 hemoragii
 stres traumatic
 boli care asociază scădere rapidă în greutate sau pacienţi care au
scăzut în greutate secundar unor modificări drastice în dieta sau
datorită folosirii anumitor tratamente
 boala renală cronică
 hipertensiunea arterială
 afecţiuni care asociază un turnover celular (ciclul celular) accelerat,
precum psoriazisul (afecţiune dermatologică), mielomul multiplu
(formă de tumora malignă a măduvei sanghine), anemia hemolitica
(moartea rapidă a celuler roşii din sânge, prin distrugere acestora),
sau tumori
 saturnismul (intoxicaţia cu plumb)
 hipotiroidismul (afecţiune a glandei tiroide caracterizată prin
deficitul hormonilor secretaţi la acest nivel).

13
 2.2 Simptomele gutei

Boala propriu zisa apare după ani de zile în care cristalele de acid uric se
depun la nivelul articulaţiilor şi ţesuturilor învecinate. Guta prezintă următoarele
simptome:
 creşterea temperaturii locale, durere, edem şi sensibilitate crescută la
nivelul articulaţiei (de obicei articulaţia degetului mare de la picior,
denumit şi haluce).
 durere nocturnă intensă care trezeşte pacientul din somn, uneori pacientul
nu suportă nici atingerea articulaţiei cu cearceaful, agitaţie
 disconfort care se intensifică pe parcursul nopţii, ca apoi să cedeze în
intensitate pe parcursul următoarelor 2-7 zile
 prurit tegumentar şi exfolierea pielii apărută după remiterea atacului de
gută
Alte simptome, pot să includă:
 culoare roşie-vineţie a tegumentului în regiunea articulaţiei afectate,
asemănătoare unei infecţii tegumentare locale
 febră şi frison
 limitarea mişcărilor normale a articulaţiei (redoare)
Simptomele gutei pot varia, astfel încât:
 simptomele pot recidiva (reapărea) după o boală intercurentă sau după o
intervenţie chirurgicală
 unele persoane nu prezintă atacuri recurente de gută, dar pot dezvolta o
formă cronică a bolii. Guta cronică este o formă mai puţin dureroasă care
apare la adulţi şi este deseori confundată cu alte forme de artrită
 primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutoşi), cu localizare la
nivelul mâinilor, coatelor sau urechilor – cu deformări care merg până la

14
 mutilări. Aceşti noduli nu sunt însă caracteristici atacului de gută. Apariţia
tofilor gutoşi înaintea atacului de gută trebuie să ridice suspiciunea de
hemopatii maligne, de unde apare necesitatea examinării atente de către
medic, pentru a exclude posibilitatea unei gute paraneoplazice (asociate
unei forme de cancer).
În momentul în care apar simptomele gutei, acidul uric găsit în exces în
circulaţia sanghină, s-a depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul
articulaţiilor.
Halucele (degetul mare de la picior), este cel mai adesea afectat, însă pot fi
atinse şi alte articulaţii precum articulaţiile piciorului, articulaţia mâinii, a
genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea să apară inflamaţia
lichidului articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita
olecraniană) sau a genunchiului (bursita prepatelară). La o valoare a acidului uric
între 7-8 mg/dl, riscul de a dezvolta guta este de 3%; pentru o valoare a acidului
uric de 9 mg/dl, acest risc creşte până la 22%.
Trebuie să se reţină că există multe alte afecţiuni care au simptome asemănătoare
cu gută. Simptome ale gutei precum căldura locală, durerea, edemul şi
sensibilitatea crecuta la nivelul articulaţiei, se pot regăsi şi în alte afecţiuni.

2.3 Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial se face cu :

- artrită reumatoida, care însă afectează preponderent articulaţiile mici ale
degetelor, umerilor şi bazinului, spre deosebire de gută care debutează de cele
mai multe ori la nivelul degetului mare de la picior (haluce)
- osteoartrita, a cărei simptome includ durere, redoare (înţepenirea,
imposibilitaea efectuării mişcărilor normale), sensibilitate crescută, apărute la
nivelul mâinilor, bazinului, genunchilor sau picioarelor
15
 - osteomielita, este o infecţie mult mai rară decât guta şi constă în infecţia
microbiană a osului şi ţesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei
necesita tratament antibiotic parenteral şi spitalizare. Osteomielita apare
secundar următoarelor afecţiuni predispozante.
- pseudoguta este o afecţiune în care se pot identifica depozite articulare
de calciu. Pseudoguta reprezintă forma acută de manifestare a depunerii
articulare de pirofosfat de calciu; apare la vârstă mai înaintate şi interesează în
principal marile articulaţii. Poate prezenta simptome precum, edem, durere a
unor articulaţii mari precum articulaţiile genunchiului (uneori confundată cu o
reactivare a gonartrozei la nivelul respectiv) sau a coatelor. Aceasta afecţiune
apare în special în rândul adulţilor şi vârstnicilor. Diferenţierea faţă de gută se
face prin examinarea lichidului extras din articulaţii – cristale în formă de
romburi, spre deosebire de cele aciculare apărută în gută; de asemenea
diferenţierea se mai poate face radiologic(calcificări ale articulaţiilor mari)
- artrită septică acută, este o afecţiune infecţioasă gravă, cauzată de
infecţia bacteriană a unei articulaţii.

2.4 Evoluţie

Guta apare după ani de zile în care persoană prezintă niveluri serice
crescute de acid uric (care uneori poate rămâne pentru toată viaţa asimptomatic),
timp în care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulaţiilor şi ţesuturilor
adiacente. Cristalele încep să se formeze de la valori mai mari de 6,8mg/dl ale
acidului uric şi determină apariţia unei reacţii inflamatorii generalizate, cu celule
specifice inflamaţiilor şi formare de radicali liberi de oxigen.
Un atac de gută debutează deseori pe parcursul nopţii, când durerea
articulara moderată începe să se intensifice, trezeşte pacientul din somn.
Un atac tipic de gută prezintă următoarele simptome:
16
  durere,
 edem,
 roşeaţa
 căldura locală (inflamaţie) a unei articulaţii, în special la picior (haluce)
 tumefacţia articulaţiei
 prurit la nivel local care se poate întinde şi la ţesuturile din preajmă
După un interval de câteva zile, simptomele cedează sau chiar dispar
(3-5 zile, iar progresiv atacurile vor dura din ce în ce mai mult, cu
rezoluţie incompletă între 2 episoade).
Guta severă se caracterizează prin 10 atacuri anuale, sau mai mult.
 atacurile de intensitate medie pot să cedeze după un interval de câteva ore
până la 1-2 zile. Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate că tendinite
(inflamaţii ale tendoanelor, de cele mai multe ori postraumatice) sau
luxaţii.
 atacurile severe pot dura chiar şi câteva săptămâni, cu sensibilitate
persistenta până la o lună
 atacurile sunt deseori recidivante (reapar) şi apar la un interval de 6 luni şi
2 ani după primul atac. În lipsa tratamentului adecvat, atacurile de gută pot
deveni tot mai frecvente, cu toate că există pacienţi care nu mai dezvoltă
recidive niciodată.
Există 4 stadii evolutive a bolii:
 Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatică
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fără simptome clinice
caracteristice gutei

17
 - hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate să rămână
asimptomatica permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot
parcursul vieţii.
Riscul progresiei către un atac de gută propriu-zis este direct proporţional
cu valoarea acidului uric în sânge.
 Stadiul 2: artrită gutoasă acută
- cristalele de acid uric încep să se acumuleze la nivelul lichidului
articular, de obicei la nivelul unei articulaţii (articulaţia degetului mare de la
picior). Apare de asemenea un răspuns inflamator generalizat al organismului
- atacul gutos
- degetul mare de la picior este locul de elecţie al atacului de gută, dar
acesta poate apărea şi la nivelul altor articulaţii, precum încheietura mâinii, a
genunchilor sau a degetelor
- între 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renală
- între 10-40% dintre persoanle cu guta şi care au şi litiaza renală
secundară hiperuciduriei, prezintă o colică renală înaintea atacului propriu zis de
gută
- odată cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit în
decurs de câteva zile, dar pot reapărea până la un interval de 2 ani de la atacul
iniţial.
 Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
În marea majoritate a cazurilor, pacienţii cu guta care au suferit un atac
iniţial, au şanse mari să devolte recurente la un anumit interval de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de gută este deseori asimptomatic
- persoanele care prezintă atacuri frecvente, care s-au înmulţit în ultima
perioadă, prezintă de asemenea şi intensificarea simptomelor articulare, care

18
devin mult mai severe şi durează de asemenea mai mult, fiind însoţite mai
frecvent de febră, inflamaţie persistentă, modificări radiologice de artroza.
 Stadiul 4: guta tofica cronică.
Dacă evoluţia gutei este caracterizată prin intervale asimptomatice şi
recidive dureroase, care însă cedează fără tratament şi care se repeta într-un
interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta să devină o afecţiune cronică şi
să afecteze astfel mai multe articulaţii. Este posibil ca o dată cu evoluţia bolii,
perioadele asimptomatice să se scurteze, sau chiar să dispară. Acest stadiu al
gutei poate fi uşor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
- în acest stadiu, acidul uric formează noduli duri, calcaroşi sau nisipoşi
(tofi gutoşi). Tofii gutoşi sunt localizaţi imediat sub tegumente şi sunt identificaţi
sub forma unor depozite dure şi mobile. Pielea înconjurătoare poate fi subţiata
sau înroşita. În unele cazuri, tofii care sunt localizaţi imediat sub piele, pot fi
identificaţi prin culoarea lor gălbuie, caracteristică
- la început tofii gutoşi sunt identificaţi la nivelul coatelor, degetelor de la
picioare sau la nivelul rădăcinii urechii
- dacă guta nu este tratată, tofii pot apărea la nivelul pavilionului urechii,
precum şi la nivelul articulaţiilor şi ţesuturilor adiacente (burse, ligamente şi
tendoane), cauzând diferite simptome, precum durere, edem, roşeaţa şi căldura
locală (semnele caracterisice inflamaţiei). Este posibilă de asemenea apariţia
leziunilor distructive osoase şi ale cartilajului, cu impotenţă funcţională asociată
- datorită tratamentului eficient, care este început într-un stadiu incipient,
acest stadiu este relativ rar întâlnit în clinică.
Investigatii
Singura metodă prin care se obţine diagnosticul de certitudine în guta, este
aspiraţia de lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de
acid uric de la acest nivel. Cu toate acestea în cazul pacienţilor care au articulaţii
19
edematiate, cu tegumente calde şi roşiatice (în special articulaţia degetului mare
de la picior), nu este întotdeauna posibilă artrocenteza diagnostica, astfel că în
acest caz este suficientă demonstrarea nivelulilor mari de acid uric în sânge,
pentru formularea diagnosticului.

2.5 Investigaţii

Singura metodă prin care se obţine diagnosticul de certitudine în guta, este

aspiraţia de lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de
acid uric de la acest nivel. Cu toate acestea în cazul pacienţilor care au articulaţii
edematiate, cu tegumente calde şi roşiatice (în special articulaţia degetului mare
de la picior), nu este întotdeauna posibilă artrocenteza diagnostica, astfel că în
acest caz este suficientă demonstrarea nivelulilor mari de acid uric în sânge,
pentru formularea diagnosticului.
Următoarele investigaţii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de gută:
- istoricul medical şi examenul clinic general
- teste care pot măsura nivelul acidului uric seric
- teste care pot măsura nivelul acidului uric în urină
Diagnosticul gutei în stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea
extremităţilor (mâini şi picioare). Această metodă nu este utilă în stadiile
incipiente ale gutei, când nu există modificări radiologice articulare. În stadiile
tardive ale gutei se pot identifica tofii gutoşi (noduli duri, nisipoşi), în zonele
articulare şi periarticulare. Durerea intensă caracteristica atacurilor recurente de
gută, îndeamnă pacientul la consult medical de specialitate, cu mult înaintea
apariţiei modificărilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii.
Radiografia extremităţilor este utilă în diagnosticul diferenţial al gutei cu alte
artrite.

20
 2.6 Tratament

Scopul tratamentului în guta este reducerea rapidă a disconfortului şi

durerii, precum şi profilaxia recidivelor atacurilor de gută şi a complicaţiilor care
pot apărea la nivel articular sau renal. Tratamentul include mai multe etape care
pot preveni atacurile recurente de gută şi complicaţiile acesteia.
a. Tratament iniţial
Tratamentul gutei foloseşte medicamente care atenuează simptomele şi
care elimină cauzele bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul
bolii, pentru că tratamentul atacului de gută este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, și a inflamației locale, caracteristice
atacului de gută, se recomandă administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul
sau indometacinul. Este recomandată evitarea aspirinei pentru că aceasta poate
schimba brusc nivelurile acidului uric şi poate agrava simptomele.
- colchicina - are cea mai mare specificitate pentru guta, cu răspuns
spectaculos la administrare. Cu toate acestea administrarea colchicinei are şi
efecte adverse uneori redutabile: manifestări gastro-intestinale, diaree, vărsături,
slăbiciune musculară. La persoanele cu insuficientă renală colchicina trebuie
administrată sub atenţia medicului, cu precauţie.
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de gută se pot administra anumite
medicamente care scad concentraţia acidului uric în sânge (se ţinteşte spre o
valoare a acidului uric sub 6 mg/dl pentru persoanele cu guta şi sub 5 mg/dl
pentru cele cu tofi gutoşi):
- agenţi care grăbesc eliminarea renală a acidului uric

21
 - allopurinol, care scade producţia acidului uric endogen (la nivelul
organismului). Acesta are ca reacţii adverse greaţă, vărsături, diaree. Se evita
administrarea concomitenta de diuretice tiazidice şi anticoagulante.
- colchicina este deseori prescrisă de medicul specialist pentru a prevenii
recurentele în prima lună de tratament.
Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate următoarele:
- scăderea în greutate (în cazul pacienţilor cu guta, supraponderali) şi
menţinerea unei greutăţi normale. Este utilă în acest scop adoptarea unei diete
hipolipemiante (cu puţine grăsimi). Cu toate acestea, o dietă cu un conţinut
caloric mic, poate creşte concentraţia acidului uric în sânge şi poate declanşa un
eventual atac de gută.
- evitarea consumului de alcool, pentru că acesta inhiba eliminarea renală
a acidului uric, facilitând astfel acumularea acestuia la nivelul organismului.
Berea, care are un conţinut ridicat în purine, poate fi considerată mai nociva
decât alte tipuri de alcool.
- evitarea dietelor bogate în carne şi a dietelor cu produse marine (alimente
bogate în purine), care pot creşte concentraţia acidului uric în sânge (animal
tânăr, vânat, organe, sardine, scoici, creveţi, icre)
- administrarea anumitor medicamente poate scădea eliminarea renală a
acidului uric cu facilitatea acumulării acestuia la nivelul organismului. Acestea
includ medicaţia diuretică (care elimină excesul de apă şi sare de la nivelul
organismului), administrarea de niacin sau aspirină. Este important ca orice
pacient cu guta să consulte un specialist înaintea utilizării unor tratamente
medicamentoase complementare
- exerciţiul fizic regulat şi evitarea sedentarismului.

22
 - hidratare corespunzătoare, minim 2-3 litri lichide/zi, şi consumul de
lichide înainte de culcare, pentru a împiedica concentrarea accentuată a urinei pe
timp de noapte
- se încurajează o dietă echilibrată, sănătoasă, bogată în fructe şi legume,
produse lactate, alimente care să nu acidifice urina.
Majoritatea pacienţilor cu guta necesită administrarea medicaţiei care
scade nivelul acidului uric în sânge. Unele persoane pot să-şi controleze
nivelurile de acid uric prin menţinerea unei greutăţi normale, adoptarea unei
diete corespunzătoare şi evitarea consumului de alcool şi a medicamentelor care
cresc concentraţia acidului uric în sânge sau scad eliminarea renală a acestuia.
În cazul pacienţilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute
de acid uric în sânge, nu necesită tratament specific. Trebuie reţinut însă ca
pacienţii cu acid uric extrem de crescut în sânge trebuie investigaţi pentru a
identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului uric trebuie
monitorizat de medicul de familie până la revenirea la normal a concentraţiei
acestuia.
b. Tratament ambulator (la domiciliu)
Guta este o boală inflamatorie a articulaţiilor, care apare după ani de zile
în care pacientul are o concentraţie sanghină crescută de acid uric. Acidul uric se
depozitează la nivelul articulaţiilor şi este responsabil de simptomele specifice
bolii. Pacienţii diagnosticaţi cu guta, necesită următoarele:
- diminuare disconfortului şi dureri cauzate de atacul de gută
- repaus al articulaţiei până la terminarea atacului (peste 24 de ore după
dispariţia durerii)
- ridicare segmentului afectat
- aplicarea locală a unei comprese calde. Dacă acest lucru nu ajută se poate
încerca aplicare locală a unei pungi cu gheaţă.
23
 - administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea
aspirinei care poate înrăutăţii simptomatologia.
c. Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos al gutei este împărţit în două categorii. Din
prima categorie fac parte medicamentele care atenuaza simptomele secundare
atacului de gută: durere, edem, inflamaţie. Odată cu atenuarea simptomelor
(după 2-4 săptămâni) este administrată medicamentaţia specifică capabilă să
scadă concentraţia acidului uric sangvin şi să prevină atacurile recurente de gută.
Medicaţia care are ca şi scop scăderea acidului uric seric nu se
administrează decât odată cu dispariţia atacului de gută. Administarea acestuia în
timpul atacului poate agrava simptomatologia prin mobilizarea rezervelor de
acid uric din alte regiuni ale organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde în primul rând de severitatea
şi frecvenţa atacurilor recurente, precum şi de valorile acidului uric în sânge. Cu
cât sunt atacurile mai frecvente şi valorile acidului uric în sânge mai ridicate,
este necesară administrarea unui medicament de durată.
Este posibil că atacul de gută să survină pe parcursul administrării
medicaţiei specifice hipouricemiante, în acest caz nu este indicată oprirea
tratamentului pe durata atacului.
În cazul pacienţilor cu guta cărora li s-a prescris un tratament specific
(probenecid sau allopurinol), dar care nu au urmat tratamentul, au un risc mare
de recidivă a simptomelor. În acest caz nu este recomandată administrarea
medicamentaţiei decât după remiterea atacului.
Simptomele atacului de gută cedează de obicei în aproximativ 24 de ore de
la iniţierea tratamentului.

24
 - pentru combaterea atacului de gută, medicul va prescrie doza maximă
admisă de medicament, pentru obţinerea unui rezultat rapid, urmând ca apoi, să
scadă dozele odată cu dispariţia simptomelor.
- AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), în afară aspirinei, sunt folosite
frecvent în tratamentul atacului de gută
- deoarece majoritatea medicamentelor folosite în scăderea concentraţiei
acidului uric sanghin sunt asociate cu diferite reacţii adverse, folosirea acestora
necesită confirmarea diagnosticului de gută şi monitorizare pe tot parcursul
folosirii lor
- aspirina nu trebuie folosită niciodată ca şi tratament antialgic, deoarece
aceasta scade eliminarea renală a acidului uric şi menţine crescut nivelul seric al
acidului uric
- atacul de gută apărut la un pacient vârstnic poate dura mai mult şi poate
fi de asemenea mai grav.
Unele persoane diagnosticate cu guta au o evoluţie nefavorabilă pentru că
nu urmează tratamentul adecvat. Cu toate că tratamentul medicamentos
hipouricemiant poate dura toată viaţa, unii pacienţi sunt asimptomatici şi au
tendinţa să întrerupă tratamentul, favorizând astfel recidivele bolii. Deseori după
întreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o bună perioadă de timp,
ca apoi să apară un nou atac de gută.
Fără tratament, atacurile de gută au tendinţa să fie mai grave (mai
dureroase şi cu tendinţa la complicaţii) dar şi de durată mai lungă decât atacurile
precedente. Există mai multe studii medicale care au ca şi scop descoperirea
unor noi tratamente pentru gută.
Noile medicamente tind să fie mai eficiente şi cu mai puţine efecte
secundare:

25
 - losartanul, este un medicament folosit în tratamentul hipertensiunii
arteriale, face parte din clasa medicamentelor care inhiba enzima de conversie a
angiotensinei şi are de asemenea şi efect hipouricemiant (scade nivelul acidului
uric în sânge)
- fenofibratul, este un medicament care este folosit în tratamentul
hipolipemiant (scade grăsimile din sânge, trigliceridele şi lipidele cu densitate
mică). Fenofibratul are de asemenea că şi efect şi eliminarea renală accentuată a
acidului uric, scăzând astfel nivelul seric al acestuia.
- oxidaza urică pegilata, este un produs farmaceutic aflat deocamdată în
studiu, care are capacitatea de a scădea nivelurile serice da acid uric, prin
transformarea acestuia în molecule uşor absorbabile
d. Tratament chirurgical
Guta este de obicei tratată cu succes prin eliminarea cauzelor
predispozante precum şi prin administrarea tratamentului medicamentos
corespunzător. Dacă evoluţia bolii a depăşit 10 ani şi nu s-a efectuat nici un
tratament, este posibil că acidul uric să se fi acumulat la nivelul articulaţiilor sub
forma cristalelor de acid uric (tofi gutoşi). Dacă aceşti noduli devin dureroşi,
produc deformarea articulara şi tratametul medicamentos nu reuşeşte micşorarea
lor este recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicală a
tofilor).
e. Alte tratamente
Cu toate că nu s-a dovedit ştiinţific, metodele de terapie complementară
pot fi folosite în tratamentul simptomelor asociate cu guta, astfel încât:
- cireşele şi unele plante ("ghiara diavolului"), pot fi folosite ca remedii
naturiste antiinflamatorii
- acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit în cantităţi mari, poate reduce
inflamaţia cronică asociată gutei. Nu s-au efectuat deocamdată studii medicale
26
care să demonstreze efectul antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de
gută
- acidul folic, este util în tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima
necesară metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).

2.7 Profilaxie

Profilaxia gutei are o importanţă mai mică, deoarece majoritatea

persoanelor sunt asimptomatice până la primul atac de gută. Se recomandă
umatoarele:
- administrarea corectă şi regulată a tratamentului specific pentru guta,
pentru a preveni recurentele acesteia
- scăderea în greutate
- abordarea unui stil de viaţă sănătos, cu o dietă corespunzătoare şi
exerciţiu fizic regulat

2.8 Regim igieno- dietetic

Dieta recomandată pentru persoanele care manifesta gută are ca scop

principal controlul producţiei şi eliminarea acidului uric, măsuri care pot ajuta la
prevenirea atacurilor de gută sau pot reduce severitatea lor. Totuşi, în cele mai
multe cazuri, regimul alimentar nu este un tratament exclusiv pentru gută.
Întrucât obezitatea este un factor de risc pentru apariţia gutei, scăderea în
greutate poate ajuta la diminuarea şanselor de declanşare a crizelor acute ale
bolii.
Regimul alimentar pentru bolnavii de gută are ca obiectiv principal
reducerea aportului de alimente bogate în purine, fapt ce echilibrează valorile
acidului uric. Într-o primă etapă, cei care suferă de obezitate sau sunt
supraponderali, vor încerca să piardă din numărul de kilograme în plus. Trebuie
27
evitată slăbirea bruscă şi rapidă, întrucât aceasta poate declanşa un atac de gută.
Se vor bea multe lichide şi se vor evita dietele bogate în proteine (acestea pot
stimula producţia de acid uric şi pot provoca hiperuricemie).
Reguli de baza
- Se va limita consumul de proteine animale, precum şi alimentele bogate
în purine, inclusiv organele animale (ficatul, de exemplu), hering, macrou şi
hamsii. Un regim alimentar care include carne roşie (de vită, porc şi miel), fructe
de mare (creveţi, homar, scoici) şi peste gras (ton) este relaţionat cu riscul
dezvoltării gutei. Pentru că toate proteinele animale conţin purine, porţiile
zilinice nu trebuie să depăşească 130-170 grame.
- Mesele zilnice vor conţine o cantitate mai mare de proteine pe bază de
plante. Proteinele pot fi furnizate organismului din mai multe surse, inclusiv din
legume. Această schimbare în stilul nutriţional ar putea fi utilă şi în procesul de
diminuare a valorilor grăsimilor săturate.
- Se va limita sau evita alcoolul. Alcoolul interferează cu eliminarea
acidului uric din organism. S-a constatat că în urma consumului constant de bere
s-au declanşat mult mai des, crizele acute de gută. Dacă o persoană are simptome
evidente ale bolii, nu trebuie să bea alcool. Cu toate acestea, dacă boala nu se
manifestă, probabil că un pahar de vin pe zi (150 ml) este posibil să nu crească
riscul.
- Se vor consuma lichide, în special apă. Fluidele vor ajuta la eliminarea
acidului uric din organism. Ideal ar fi ca o persoană să bea 2 litrii de apă în
fiecare zi.
- Se vor introduce în dieta produse alimentare (inclusiv lacatate) cu un
conţinut scăzut de grăsimi. Unele studii au demonstrat că lactatele degresate
(iaurt, lapte) preîntâmpina apariţia gutei, mai ales dacă nu se depăşesc 700 ml
într-o zi.
28
 - Se vor prefera mesele care conţin carbohidraţi complecşi, mai multe
cereale integrale, fructe şi legume şi mai puţine glucide rafinate (pâine albă,
prăjituri, bomboane).
- Se va diminua sau înlătura cantitatea de zahăr din planul alimentar.
Dulciurile determină senzaţia de saţietate şi conţin multe calorii, care nu pot fi
arse decât prin exerciţii fizice suplimentare. Deşi nu există studii care să
confirme că zahărul influenţează în mod direct nivelulde acid uric, dulciurile
sunt cele care contribuie în mod direct la creşterea numărului de kilograme şi la
dezvoltarea obezităţii.
În urma unor studii s-a descoperit că bărbaţii care au băut zilnic între patru
şi şase ceşti de cafea au manifestat un risc mai scăzut de apariţie a gutei.
Dieta recomandată pentru bolnavii de gută, poate ajuta la limitarea
producţiei de acid uric şi creşte şansele eliminării acestuia. Totuşi scăderea
concentraţiei de acid uric din sânge nu va fi suficientă pentru tratarea bolii, fără
medicaţie, dar poate ajuta la diminuarea intensităţii şi numărului de crize acute.
În urma regimului alimentar recomandat pentru persoanele care suferă de gută şi
după limitarea numărului de calorii e va îmbunătăţi starea generală de sănătate şi
se va menţine o greutate sănătoasă.
Dieta recomandată în guta este una cu un conţinut caloric redus, cantitate
scăzută de proteine (hipoprotidic) şi lipide (hipolipidic), normoglucidic,
hiposodat (reducerea cantităţii de sare), bogat în lichide şi alcalinizat. Aportul
crescut de lichide (3 litri/zi) este indicat pentru ajustarea excreţiei (eliminării) de
acid uric şi reducerea formării de calculi. Cantitatea de lipide (grăsimi) trebuie
redusă, deoarece acestea inhiba excreţia uraţilor, care este, în schimb, stimulată
de carbohidraţi. De aici vine şi recomandarea unei diete normoglucidice.
Alcoolul creşte producţia de acid uric. Din acest motiv, evitaţi consumul
acestuia.
29
 În regimul alimentar pentru guta sunt recomandate 600-1 000 mg de
purine pe zi
Dieta tipică recomandată în guta conţine între 600 şi 1 000 mg de purine
zilnic. În cazurile de gută severă sau avansată, aportul purinelor din dietă este
restrâns la 100-150 mg, crescut în carbohidraţi (50-55% din necesarul caloric
zilnic), redus în lipide (30% din necesarul caloric zilnic), iar aportul de
colesterol, de dorit, sub 300 mg/zi.
În regimul pentru guta sunt indicate 4-5 mese pe zi, iar în puseul acut
(primele 48 ore), regimul va fi compus din: orez, paste făinoase, supe-creme de
legume, piureuri, preparate fără grăsimi (legume fierte şi fructe).
Tratamentul medicamentos însoţeşte tratamentul igieno-dietetic, oferind
pacientului o libertate mai mare şi o diversitate în ceea ce priveşte regimul
alimentar zilnic.

Grupa 1. Conţinut Grupa 2. Conţinut Grupa 3. Conţinut

crescut de purine moderat de purine (9 – neglijabil de purine
(100-1 000 mg 100 mg purine/100 g
purine/100 g aliment) aliment)
– Icre, sardine, – Carne şi peşte – Paine, unt sau
hering; (exceptând cele enumerate margarina, plăcintă şi
– Inima, rinichi în prima grupă); prăjituri;
(viscere); – Legume: sparanghel, – Băuturi răcoritoare
– Drojdie (bere, fasole uscată, linte, carbogazoase;
panificaţie); ciuperci, spanac, mazăre – Cereale şi produse
– Hamsii, creier, uscată; din cereale;
scrumbie; – Păsări domestice; – Brânză, ciocolată,
– Concentrate de – Moluşte. cafea, condimente;

30
carne, carne de gaşcă, – Paine de porumb,
potârniche. fructe, deşert de
gelatină, îngheţată;
– Plante medicinale;
– Lapte, macaroane,
tăieţei, budincă;
– Nuci, ulei, măsline,
murături;
– Smântână, crema de
ou, ouă, grăsimi,
popcorn;
– Orez, sare, zahăr,
ceai, legume, oţet,
faina albă.

Alimentele din grupa 1: trebuie eliminate din dietă pacientului cu gută

(stadiu acut şi remisiune);
Alimentele din grupa 2: se recomandă o porţie de carne, peste sau o porţie
(1/2 cana) de legume din această grupă. Este permisă zilnic în timpul remisiunii;
Alimentele din grupa 3: se pot consuma zilnic.

31
 2.9 Acidul uric

Acidul uric este un compus heterociclic format din carbon, azot, oxigen și
hidrogen cu formula C5H4N4O3. Este un acid organic care constituie produsul
final de metabolizare a nucleoproteinelor. Sărurile sale se numesc urați.
Compusul este prezent în urină și este rezultatul degradării bazelor azotate
purinice din acizii nucleici (ADN și ARN) din organism. În sângele uman,
concentrația acidului uric normal este de 3,6 - 6,8 mg/dl la bărbați și 2,5 - 6,8
mg/dl la femei. Astfel, acidul uric conținut în sânge este filtrat de către rinichi,
care îl elimină prin urină.
La subiectul sănătos, rinichii
acţionează astfel încât mențin uricemia
(procentajul sangvin de acid uric) în
limite acceptabile. Uneori, eliminarea
renală a acidului uric este insuficientă
sau producerea sa este excesivă . În
acest caz, când în sânge acidul uric
prezintă un nivel ridicat, acesta tinde să
precipite sub formă de cristale, ceea ce poate declanșa crize de gută (cristalele de
acid uric se depozitează în articulațiile persoanelor care suferă de gută) sau
tulburări, ca diabet și la formarea pietrelor la rinichi.

32
 CAPITOLUL III

ÎNGRIJIRI ACORDATE PACINȚILOR CU GUTĂ

33
SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA REUMATOLOGIE

DOSAR DE ÎNGRIJIRE nr. 1

CULEGEREA DATELOR

DATE DE IDENTITATE
Nume: V. Prenume: I. Sex: M Vârsta: 65 ani
Domiciliul: Văcărești Judeţul: Dâmbovița
Data naşterii: anul 1955 luna 03 ziua 10
Data internării: anul 2020 luna 05 ziua 17 ora 800
Data externării: anul 2020 luna 05 ziua 23 ora 1200

SURSA DE INFORMAŢII ŞI INFORMAŢIILE CULESE

Pacientul: da
Aparţinătorii: soția
Membrii echipei de îngrijire: asistente medicale, medic curant
Documente medicale (enumerare): foaie de observație, foaie de temperatură

DIAGNOSTICE MEDICALE
Diagnosticul medical la internare: Guta în puseu acut. Obezitate grad II. HTA.
Diagnosticul medical la externare: Guta în puseu acut. Obezitate grad II. HTA.
Motivele internării: durere, tumefacție, impotență funcțională haluce drept.
Istoric: pacient cunoscut cu gută de 5 ani, pe fondul nerespectării regimului
alimentar, apar durere și tumefacție la nivelul halucelui drept.
Antecedente :
- Heredo colaterale: neagă

34
 - Fiziologice personale: fără importanță
- Personale patologice: HTA- 2015; obezitate- 2006; guta- 2015.
Condiţii de viaţă şi muncă- pensionar
Socializare: bună

EXAMENUL CLINIC PE APARATE

Starea generală: ușor alterată

Starea de nutriţie: obezitate grad II- 102 kg; 170 cm
Facies, tegumente: tegumente haluce drept edemațiate, eritem
Mucoase, fanere: normal colorate
Ţesut conjuctiv- adipos: în exces
Sistem ganglionar: nepalpabil
Sistem muscular: normoton, normokinetic
Sistem osteo- articular: integru; haluce drept edemațiat, dureros
Aparat respirator: torace normal conformat. murmur vezicular prezent. R 22 r/
min.
Aparat cardiovascular: șoc apexian în spațiul V intercostal stâng pe linia medio-
claviculară. Zgomote cardiace ritmice, bine bătute. TA 160/75 mm Hg, AV 82
pulsații/ min
Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare; tranzit intestinal normal.
Ficat, căi biliare, splină: relații normale
Aparat uro- genital: loji renale nedureroase; micțiuni frecvente.
Sistem nervos, organe de simţ: pacient orientat temporo- spațial; ROT prezente.

EVALUARE INIŢIALĂ
35
 Nevoia fundamentală
1. A respira
2. A se alimenta
3. A elimina
4. A se mişca, a avea o
bună postură
5. De a dormi şi a se
odihni
6. A se îmbrăca, dezbrăca
7. A menţine temperatura
în limite fiziologice
8. A fi curat
9. A evita pericolele
10. A comunica cu
semenii
11. A învăţa să-şi păstreze
sănătatea
Nevoi spirituale
12.De a păstra religia şi
valori personale
Nevoi sociale
13.De a fi util
Manifestarea de Sursa de dificultate
dependenţă
Nevoi fiziologice
Polipnee Durerea articulară
Inapetență Durerea articulară
Micțiuni fiziologice -
Impotență funcțională Tumefiere haluce drept
pentru ortostatism și
mers
Somn insuficient Durere articulară
calitativ și cantitativ
- -
Afebril -
Reducerea capacității Impotență funcțională pentru
de a-și asigura igiena ortostatism și mers
zilnică
- -
- -
Incapacitate de a -
respecta regimul
alimentar impus de
boală
Incapacitatea de a Spitalizare
exercita practici
religioase
Incapacitate de a Spitalizare
efectua activități utile
36
 Nevoi psihologice

14.De a se recreea Incapacitate de a se Spitalizare

recreea

DIAGNOSTICE DE NURSING LA INTERNARE

1. Incapacitate de a se mobiliza, datorată tumefacției halucelui drept

2. Valori crescute ale TA, datorate nerespectării regimului alimentar impus de boală
3. Incapacitate de a respecta reguli alimentare
4. Deficit de autoîngrijire
5. Somn insuficient calitativ și cantitativ
6. pacientul prezintă masă corporală mare, comparativ cu înalțimea și starea de
activitate

OBIECTIVELE ÎNGRIJIRILOR

1. Pacientul să prezinte valori normale ale TA

2. Diminuarea tumefacției halucelui drept
3. Pacientul să respecte regimul alimentar impus de boală
4. Pacientul să înțeleagă importanța controalelor periodice, a respectării regimului
alimentar impus de boală și a tratamentului medicamentos
5. Pacientul să- și administreze corect medicația
6. Pacientul să prezinte greutate corporală în concordanță cu vârsta și starea de
activitate.
7. Pacientul să prezinte funcționalitatea articulației afectate

37
 ASPECTE PSIHOLOGICE

Starea de conştienţă: păstrată

Comportament: orientat temporo- spațial
Mod de internare: cu familia
Particularitati: nu există

ASPECTE SOCIOLOGICE

Mod de viaţă: de familie

Mediul: rural
Ocupatie: pensionar
Probleme sociale: neagă

38
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
Data Problema Obiective Intervenții Evaluare
pacientului Autonome Delegate
17.05. - durere și - pacientul să nu - instalez pacientul - administrez TA 145/75 mm Hg
2020 tumefacție haluce mai prezinte dureri în salon tratament AV 70 b/min
drept și tumefacție la - obțin medicamentos T0 36,80 C
- valori crescute nivelul halucelui consimțământul conform FO,
ale TA drept informat pentru respectând doza,
- valori crescute -pacientul să efectuarea de orarul, calea de
ale greutații prezinte valori tehnici administrare
- somn insuficient normale ale TA - măsor funcțiile
calitativ și - pacientul să vitale și le notez în
cantitativ prezinte un somn foaia de temperatură
odihnitor - educ pacientul să
evite poziția decliv
a membrului
inferior drept
- aplic comprese
reci la nivelul
halucelui drept
39
 - educ pacientul ca
în dimineața zilei
următoare să nu
mănânce, bea-
pentru a putea să
recoltez sânge și
urină pentru
examene de
laborator
18.05.- - durere și - pacientul să nu - masor funcțiile - recoltez sânge și TA 135/70 mm Hg
22.05. tumefacție haluce mai prezinte dureri vitale și le notez in urină pentru AV 70 b/min
2020 drept și tumefacție la foaia de temperatură examene de T0 36,60 C
- deficit de nivelul halucelui - ajut pacientul să- laborator Pacientul prezintă
autoîngrijire drept și efectueze toaleta - administrez diminuarea durerii
- pacientul să - schimb lenjeria de tratamentul articulare haluce
prezinte tegumente pat și de corp medicamentos drept
și mucoase curate, - educ pacientul și conform FO, Pacientul prezintă
integre aparținătorii în ceea respectând doza, somn odihnitor
- pacientul să ce privește regimul orarul și calea de

40
 prezinte somn alimentar impus de administrare
odihnitor boală
-pacientul să - educ pacientul
conștientizeze pentru scăderea în
importanța greutate- regim
respectării alimentar
regimului alimentar hipocaloric și
si a tratamentului hiposodat pentru
medicamentos a avea TA în limite
impus de boala de normale
bază si de
comorbidități.
23.05.
Pacientul se externează ameliorat.
2020

41
 EXAMENE DE LABORATOR

Data Examene de Valori găsite Valori Observaţii

laborator şi normale
paraclinice
18.05.2020 Hemoleucograma
Hg 9,2g% 13- 14 g%
Leucocite 7000 4 – 11/*103/μL
Trombocite
355. 000/ 150.000 –
mm3 400.000%mm3
VSH 25mm/h 4 - 12/mm/h
Fibrinogen 304 mg/dl 200-400mg/dl
ALT 50/U/l 0 – 41 /U/l
AST 42 /U/l 0 – 37 /U/l
Glicemie 105mg/dl 75-105 mg/dl
Uree 39mg/dl 20-40 mg/dl
Creatinina 0,8 mg/dl 0,6-1,2 mg/dl
Colesterol 280mg/dl <200mg/dl
HDL Colesterol 100mg/dl >60mg/dl
LDL Colesterol 210 mg/dl < 100mg/dl
Trigliceride 360 mg/dl < 160mg/dl
Acid uric 8,2 mg/dl 3,4- 7 mg/ dl
Examen sumar urină Relații
normale

42
 ALIMENTAŢIA

Data Alimentaţia Observaţii

17.05- 23.05. 2020 Regim alimentar hiposodat, hipouremic, desodat
17.05- 23.05.2020 bogat în lichide

TRATAMENT

Data Medicamentul Doza unică Doza totală Calea de

administrare
Colchicină 1cp 3 cp Peros
Diclotard 100 mg 1 cp 1 cp Peros
17- 18. 05.
Paracetamol 1 cp 3 cp Peros
2020 Omeprazol 1 cps 1 cps Peros
Tertensif SR 1,5 1 cp dimineata 1 cp Peros
Simvastatina 20 mg 1 cp seara 1 cp Peros
Colchicină 1cp 2 cp Peros
Diclotard 100 mg 1 cp 1 cp Peros
Paracetamol 1 cp 2 cp Peros
19- 21. 05. Omeprazol 1 cps 1 cps Peros
2020 Tertensif SR 1,5 1 cp dimineata 1 cp Peros
Simvastatina 20 mg 1 cp seara 1 cp Peros
Colchicină 1cp 1 cp Peros
Diclotard 100 mg 1 cp 1 cp Peros
Omeprazol 1 cps 1 cps Peros
22.05.2020 Tertensif SR 1,5 1 cp dimineata 1 cp Peros
Simvastatina 20 mg 1 cp seara 1 cp Peros
Alopurinol 100 mg 1 cp 1 cp Peros

EVALUARE LA EXTERNARE

Nevoia fundamentală Manifestarea de Sursa de dificultate

dependenţă
Nevoi fiziologice
1. A respira Regim alimentar Valori mari ale tensiunii
hiposodat arteriale
2. A se alimenta Regim alimentar Afecțiunea de bază

43
 hiposodat, hipouremic,
bogat in lichide
3. A elimina Micțiuni fiziologice -
4. A se mişca, a avea o - -
bună postură
5. De a dormi şi a se Somn suficient -
odihni calitativ și cantitativ
6. A se îmbrăca, - -
dezbrăca
7. A menţine Afebril -
temperatura în limite
fiziologice
8. A fi curat - -
9. A evita pericolele - -
10. A comunica cu - -
semenii
11. A învăţa să-şi Incapacitate de a -
păstreze sănătatea respecta regimul
alimentar impus de
boală
Nevoi spirituale
12.De a păstra religia şi - -
valori personale
Nevoi sociale
13.De a fi util Incapacitate de a Ușoară durere haluce drept
efectua activități utile
Nevoi psihologice

14.De a se recreea Incapacitate de a se Ușoară durere haluce drept

recreea

44
 EPICRIZA

Pacient în vârstă de 65 de ani, cunoscut cu gută din anul 2015, se

internează pentru tumefacție si impotență funcțională haluce drept, apărută pe
fondul nerespectării regimului alimentar și a tratamentului medicamentos impus
de boală.
Se instituie tratament medicamentos cu colchicina 1 mg ( I zi- 1 cp/zi, ziua
II- III- 2 cp/zi, ziua IV- 1 cp/zi; AINS, antialgic). simptomatologia clinică se
ameliorează.
Se externează ameliorat, cu recomandările:
- va evita consumul de organe, carne roșie, alcool, cafea, ciocolată, băuturi
carbogazoase
- va continua tratamentul medicamnetos conform Rp: colchicină 1 mg 1 cp/zi-
15 zile; alopurinol 100 mg 1 cp/zi; simvastatină 10 mg 1cp/zi
- reevaluare clinică și biologică peste 14 zile

45
 TEHNICĂ APLICATĂ PACIENTULUI

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ

Definiţie Calea orală este calea naturală de administrare a

medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul
mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.
Scop Efect locale :
- Favorizează cicatrizarea leziunilor mucoasei digestive;
- Protejează mucoasa gastro-intestinală
- Înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică în cazul
lipsei acestora.
- Dezinfectează tubul digestiv
Efect general:

46
 - Medicamentele absorbite la nivelul mucoasei digestive
pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra unor organe,
sisteme şi aparate.
Contraindicaţii - Medicamentul este inactivat de secreţiile digestive
- Medicamentul prezintă proprietăţi iritative asupra
mucoasei gastrice
- Pacientul refuză medicamentul
- Se impune o acţiune promptă a medicamentelor
- Medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă
Forme de 1. Lichide:
prezentare a. Sirop
b. Soluţii
c. Uleiuri
d. Mixturi
e. Tincturi
f. Infuzii
2. Solide:
a. Drajeuri
b. Comprimate(tablete)
c. Capsule
d. Pulberi
e. Granule
f. Mucilagii
Pregătirea Pacientul este informat asupra efectelor urmărite prin
administrării administrarea medicamentului respectiv şi a eventualelor
medicamentelor efecte secundare. Medicamentele pe cale orală i se dau
pacientului în poziţie şezând dacă starea lui permite.

47
 Materialele necesare sunt:
- Lingură
- Pipetă
- Sticlă picurătoare (undină)
- Pahar gradat
- Ceai, apă sau lapte
Administrarea Lichidele. Se măsoară doza unică cu paharul, în cazul
medicamentelor siropurilor, uleiurilor, apelor minerale şi emulsiilor.
Mixturile, soluţiile şi emulsiile se pot măsura şi cu linguriţa.
Tincturile, extractele se dozează cu pipeta sau sticla
picurătoare. Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apă
sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea ceaiul sau
apa.
Medicamentele solide, în special tabletele şi drajeurile, se
aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare.
Tabletele care se resorb (topesc) la nivelul mucoasei
sublinguale se aşează sub limbă.
Pulberile divizate în caşete sau capsule cerate (tetraciclina): se
înmoaie întâi caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a
putea fi înghiţită. Granulele se măsoară cu linguriţa.
Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi apoi se administrează
sub formă de soluţii (ex. smecta).
Înaintea administrării se verifică medicamentele.
Ceaiurile medicinale se prepară înainte de administrare,
pentru a nu se degrada substanţele active.
Mixturile se agită înainte de a le administra.
Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin
48
 diluare cu apă, ceaiuri sau sirop.
Reorganizarea Se dezinfectează şi se spala instrumentele folosite.
De evitat - Manipularea comprimatelor direct cu mâna, după
scoatrea din ambalaj;
- Amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri
sau sub altă formă cu cărbune medicinal, care absoarbe
medicamentele , reducând acţiunea lor;
- Administrarea tabletelor ca atare la copii mai mici de
doi ani;
- Atingerea dinţilor de către soluţii acide şi
feruginoasepentru că ataca smaltul dentar ( ele vor vor
fi administrate prin aspiraţie cu ajutorul unui tub de
sticlă, pacientul îşi va spăla dinţii după fiecare
administrare;
- Folosirea aceloraşi pahare, linguriţe la mai mulţi
pacienţi.

49
SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA REUMATOLOGIE

DOSAR DE ÎNGRIJIRE nr. 2

CULEGEREA DATELOR

DATE DE IDENTITATE
Nume: C. Prenume: Gh. Sex: M Vârsta: 72 ani
Domiciliul: Târgoviște Judeţul: Dâmbovița
Data naşterii: anul 1948 luna 12 ziua 24
Data internării: anul 2020 luna 06 ziua 01 ora 800
Data externării: anul 2020 luna 06 ziua 07 ora 1200

SURSA DE INFORMAŢII ŞI INFORMAŢIILE CULESE

Pacientul: da
Aparţinătorii: fiica
Membrii echipei de îngrijire: asistente medicale, medic curant
Documente medicale (enumerare): foaie de observație, foaie de temperatură

DIAGNOSTICE MEDICALE
Diagnosticul medical la internare: Gută în puseu acut. DZ tip II. HTA.

50
Diagnosticul medical la externare: Gută în puseu acut. DZ tip II. HTA.
Motivele internării: durere, tumefacție, impotență funcțională haluce bilateral.
Istoric: pacient cunoscut cu gută, cu tofi gutoşi haluce bilateral, se prezintă la
spital pentru durerea şi inflamarea articulaţiilor de la mâini şi de la picioare.
Pacientul este sub tratament antigutos însă nu îl respect în totalitate.
Antecedente :
- Heredo colaterale: mama DZ tip II
- Fiziologice personale: fără importanță
- Personale patologice: HTA- 2015; DZ tip II- 2006; guta- 2015.
Condiţii de viaţă şi muncă- pensionar
Socializare: bună

EXAMENUL CLINIC PE APARATE

Starea generală: ușor alterată, subfebrilitate 37,80 C

Starea de nutriţie: obezitate grad II- 102 kg; 170 cm
Facies, tegumente: tegumente haluce bilateral edemațiate
Mucoase, fanere: normal colorate
Ţesut conjuctiv- adipos: în exces
Sistem ganglionar: nepalpabil
Sistem muscular: normoton, normokinetic
Sistem osteo- articular: integru; haluce bilateral edemațiat, dureros
Aparat respirator: torace normal conformat. murmur vezicular prezent. R 22 r/
min.
Aparat cardiovascular: șoc apexian în spațiul V intercostal stâng pe linia medio-
51
claviculară. Zgomote cardiace ritmice, bine bătute. TA 195/0 mm Hg, AV 86
pulsații/ min
Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare; tranzit intestinal normal.
Ficat, căi biliare, splină: relații normale
Aparat uro- genital: loji renale nedureroase; micțiuni frecvente.
Sistem nervos, organe de simţ: pacient orientat temporo- spațial; ROT prezente.

EVALUARE INIŢIALĂ

Nevoia fundamentală Manifestarea de Sursa de dificultate

dependenţă
Nevoi fiziologice
1. A respira Polipnee Durerea articulară
2. A se alimenta Inapetență Durerea articulară
3. A elimina Micțiuni fiziologice -
4. A se mişca, a avea o Impotență funcțională Tumefiere haluce bilateral
bună postură pentru ortostatism și
mers
5. De a dormi şi a se Somn insuficient Durere articulară
odihni calitativ și cantitativ
6. A se îmbrăca, - -
dezbrăca
7. A menţine Subfebrilitate Inflamație haluce bilateral
temperatura în limite
fiziologice
8. A fi curat Reducerea capacității Impotență funcțională pentru
de a-și asigura igiena ortostatism și mers
zilnică
9. A evita pericolele - -
10. A comunica cu - -

52
 semenii
11. A învăţa să-şi Incapacitate de a -
păstreze sănătatea respecta regimul
alimentar impus de
boală
Nevoi spirituale
12. De a păstra religia şi Incapacitatea de a Spitalizare
exercita practici
valori personale
religioase
Nevoi sociale
13. De a fi util Incapacitate de a Spitalizare
efectua activități utile
Nevoi psihologice

14. De a se recreea Incapacitate de a se Spitalizare

recreea

DIAGNOSTICE DE NURSING LA INTERNARE

1. Diminuarea mobilităţii fizice determinată de durere la nivelul halucelui bilateral

2.Febră determinată de procesul inflamator de la nivelul articulaţilor afectate de gută .
3. Potenţial de accidentare determinat de lipsa miobilităţii.
4.Igienă precară determinată de lipsa de mobiltatea în articulaţii, ignoranţă.
5. Comunicare ineficientă la nivel afectiv – persoană văduvă
6. Valori crescute ale TA, datorate nerespectării regimului alimentar impus de boală
7. Incapacitate de a respecta reguli alimentare

OBIECTIVELE ÎNGRIJIRILOR

53
1. Pacientul să prezinte valori normale ale TA
2. Diminuarea tumefacției haluce bilateral
3. Pacientul să respecte regimul alimentar impus de boală
4. Pacientul să înțeleagă importanța controalelor periodice, a respectării regimului
alimentar impus de boală și a tratamentului medicamentos
5. Pacientul să- și administreze corect medicația
6. Pacientul să prezinte greutate corporală în concordanță cu vârsta și starea de
activitate.
7. Pacientul să prezinte funcționalitatea articulației afectate

ASPECTE PSIHOLOGICE

Starea de conştienţă: păstrată

Comportament: orientat temporo- spațial
Mod de internare: cu familia
Particularitati: nu există

ASPECTE SOCIOLOGICE

Mod de viaţă: persoană văduvă

Mediul: urban
Ocupatie: pensionar
Probleme sociale: neagă

54
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
Data Problema Obiective Intervenții Evaluare
pacientului Autonome Delegate
01.06 - durere și - pacientul să nu - instalez pacientul - administrez TA 175/90 mm Hg
2020 tumefacție haluce mai prezinte dureri în salon tratament AV 86 b/min
bilateral și tumefacție haluce - obțin medicamentos T0 37,80 C
- valori crescute bilateral consimțământul conform FO, R 22 r/min
ale TA -pacientul să informat pentru respectând doza,
- somn insuficient prezinte valori efectuarea de orarul, calea de
calitativ și normale ale TA tehnici administrare
cantitativ - pacientul să - măsor funcțiile
prezinte un somn vitale și le notez în
odihnitor foaia de temperatură
- educ pacientul să
evite poziția decliv
a membrelor
inferioare
- aplic comprese
reci la nivelul
articulațiilor
55
 inflamate
- educ pacientul ca
în dimineața zilei
următoare să nu
mănânce, bea-
pentru a putea să
recoltez sânge și
urină pentru
examene de
laborator
2-6.06. - durere și - pacientul să nu - masor funcțiile - recoltez sânge și TA 135/70 mm Hg
2020 tumefacție haluce mai prezinte dureri vitale și le notez in urină pentru AV 70 b/min
bilateral și tumefacție la foaia de temperatură examene de T0 36,60 C
- deficit de nivelul halucelui - ajut pacientul să- laborator Pacientul prezintă
autoîngrijire bilateral și efectueze toaleta - administrez diminuarea durerii
- pacientul să - schimb lenjeria de tratamentul articulare haluce
prezinte tegumente pat și de corp medicamentos drept
și mucoase curate, - educ pacientul și conform FO, Pacientul prezintă
integre aparținătorii în ceea respectând doza, somn odihnitor

56
 - pacientul să ce privește regimul orarul și calea de
prezinte somn alimentar impus de administrare
odihnitor boală
-pacientul să - educ pacientul
conștientizeze pentru scăderea în
importanța greutate- regim
respectării alimentar
regimului alimentar hipocaloric și
si a tratamentului hiposodat pentru
medicamentos a avea TA în limite
impus de boala de normale
bază si de
comorbidități.
7.06.
Pacientul se externează ameliorat.
2020

57
 EXAMENE DE LABORATOR

Data Examene de Valori găsite Valori Observaţii

laborator şi normale
paraclinice
2.06.2020 Hemoleucograma
Hg 11,2g% 13- 14 g%
Leucocite 8000 4 – 11/*103/μL
Trombocite
355. 000/ 150.000 –
mm3 400.000%mm3
VSH 35mm/h 4 - 12/mm/h
ALT 50/U/l 0 – 41 /U/l
AST 42 /U/l 0 – 37 /U/l
Glicemie 120mg/dl 75-105 mg/dl
Uree 29mg/dl 20-40 mg/dl
Creatinina 0,9 mg/dl 0,6-1,2 mg/dl
Colesterol 205 mg/dl <200mg/dl
HDL Colesterol 109 mg/dl >60mg/dl
LDL Colesterol 150 mg/dl < 100mg/dl
Trigliceride 196 mg/dl < 160mg/dl
Acid uric 9,2 mg/dl 3,4- 7 mg/ dl
Examen sumar urină Relații
normale

ALIMENTAŢIA

Data Alimentaţia Observaţii

1.06- 7.06.2020 Regim alimentar hipouremic, desodat, hipoglucidic,
bogat în lichide

58
 TRATAMENT

Data Medicamentul Doza unică Doza totală Calea de

administrare
Colchicină 1cp 3 cp Peros
Diclotard 100 mg 1 cp 1 cp Peros
1.06-2.06.
Paracetamol 1 cp 3 cp Peros
2020 Omeprazol 1 cps 1 cps Peros
Tertensif SR 1,5 1 cp dimineata 1 cp Peros
Siofor 1000 mg 1 cp 2 cp Peros
Colchicină 1cp 2 cp Peros
Diclotard 100 mg 1 cp 1 cp Peros
Paracetamol 1 cp 2 cp Peros
19- 21. 05. Omeprazol 1 cps 1 cps Peros
2020 Tertensif SR 1,5 1 cp dimineata 1 cp Peros
Siofor 1000 mg 1 cp 2 cp Peros
Colchicină 1cp 1 cp Peros
Diclotard 100 mg 1 cp 1 cp Peros
Omeprazol 1 cps 1 cps Peros
22.05.2020 Tertensif SR 1,5 1 cp dimineata 1 cp Peros
Simvastatina 20 mg 1 cp seara 1 cp Peros
Alopurinol 100 mg 1 cp 1 cp Peros
Siofor 1000 mg 1 cp 2 cp Peros

EVALUARE LA EXTERNARE

Nevoia fundamentală Manifestarea de Sursa de dificultate

dependenţă
Nevoi fiziologice
1. A respira Regim alimentar Valori mari ale tensiunii
hiposodat arteriale
2. A se alimenta Regim alimentar Afecțiunea de bază
hiposodat, hipouremic,
59

3. A elimina
4. A se mişca, a avea o
bună postură
5. De a dormi şi a se
odihni
6. A se îmbrăca, dezbrăca
7. A menţine temperatura
în limite fiziologice
8. A fi curat
9. A evita pericolele
10. A comunica cu
semenii
11. A învăţa să-şi
păstreze sănătatea
Nevoi spirituale
12. De a păstra religia şi
valori personale
13. De a fi util
14. De a se recreea
Pacient în vârstă de 72 de ani, cunoscut cu gută din anul 2018, se
internează pentru tumefacție si impotență funcțională haluce bilateral, apărută
bogat in lichide
Micțiuni fiziologice -
- -
Somn suficient -
calitativ și cantitativ
- -
Afebril -
- -
- -
- -
Incapacitate de a -
respecta regimul
alimentar impus de
boală
- -
Nevoi sociale
Incapacitate de a Ușoară durere haluce drept
efectua activități utile
Nevoi psihologice
Incapacitate de a se Ușoară durere haluce drept
recreea
EPICRIZA
60
pe fondul nerespectării regimului alimentar și a tratamentului medicamentos
impus de boală.
Se instituie tratament medicamentos cu colchicina 1 mg ( I zi- 1 cp/zi,
ziua II- III- 2 cp/zi, ziua IV- 1 cp/zi; AINS, antialgic). simptomatologia
clinică se ameliorează.
Se externează ameliorat, cu recomandările:
- va evita consumul de organe, carne roșie, alcool, cafea, ciocolată, băuturi
carbogazoase
- va continua tratamentul medicamnetos conform Rp: colchicină 1 mg 1
cp/zi- 15 zile; alopurinol 100 mg 1 cp/zi; simvastatină 10 mg 1cp/zi
- reevaluare clinică și biologică peste 14 zile

TEHNICĂ APLICATĂ PACIENTULUI

TEHNICA MĂSURĂRII TENSIUNII ARTERIALE

Definiţie: tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sangele circulant asupra

pereţilor arteriali.

Scop Evaluarea funcţiei cardio-vasculare ne dă informaţii

asupra forţei de contracţie asupra inimii şi rezistenţa
determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor.

Elemente de - Tensiunea arterială sistolică (cea maximă)

evaluat - Tensiunea arterială diastolică ( cea minimă).

Materiale - Aparat pt măsurarea tensiunii arteriale: cel cu mercur,

necesare cel cu manometru, oscilometru PACHON

61
 - Stetoscop biaurecular
- Tampon de vată
- Alcool
- Creion sau pix cu mină roşie.
Metodă de - Palpatorie
determinare - auscultatorie.
Intervenţiile - Pregatirea psihică a pacientului.
asistentei - Asigurarea repaosului psihic şi fizic timp de 15 minute
medicale - Spălarea pe mâini
pentru - Se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului.
metoda Braţul trebuie să fie fixat şi întins (în extensie).
auscultatorie - Se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală,
sub marginea inferioară a manşetei.
- Se introduc olivele stetoscopului în urechi.
- Se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul
perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor
pulsative.
- Se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin
deschiderea supapei până când se percepe primul
zgomot arterial, aceasta reprezentând valoarea tensiunii
arteriale maxime.
- Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau a
manometrului pentru a fi consemnată.
- Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale
devenind tot mai puternice.
- Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de
acul manometrului. În momentul în care zgomotele
dispar, această valoare reprezentând tensiunea arterială

62
 minimă.
- Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu
o linie orizontală de culoare roşie. Considerăm pentru
fiecare linie a foii de temperatură o unitate a coloanei
de mercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale
şi se haşurează spaţiul rezultat. În alte documente
medicale se înregistrează cifric.
- Se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana de
alcool.
Intervenţiile - Determinarea se face prin palparea arterei radiale.
asistentei - Nu se foloseşte stetoscopul
medicale - Etapele sunt identice, urmărim pulsul.
pentru - Dezavantajul: obţinerea unei valori mai mici decât
metoda realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibilă
palpatorie numai după reducerea accentuată a compresiunii
exterioare
De reţinut! - Manşeta va fi bine fixată pe braţul pacientului
-Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face
determinarea.
-Măsurarea va fi precedată de liniştirea pacientului.
-În caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a scoate
manşeta de pe braţul pacientului.
-Se pot face măsurători comparative la ambele braţe.
,

63
ANEXE

64
Tofi gutoși

65
 BIBLIOGRAFIE

 Borundel, Corneliu,1996, Anatomia şi fiiologia omului. Editura

Medicală,Bucuresti,.
 Baciu, Constantin, 1980, Aparatul locomotor. Editura Medicala,
Bucuresti.
 Ionescu, Ruxandra; Popescu, Eugen, 1995, Compendiu de
reumatologie, Editura Tehnică, București
 Popescu - Bălceşti, Aurel, 2002, Boli metabolice, Editura Trimf,
Bucureşti.
 Rinderiu T., Rusu L., Rosulescu E. "Anatomia omului", vol l, Editura
Scorilo,Craiova 2001
 Titircă, Lucteţia, 2004 Ghid de nursing, Editura, Medicală,
Bucuresti,.
 Utma Florica 2007, Proceduri de nursing, Editura EX PONTO,
Constanţa.

66