Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Masei
CUPRINS
PARTEA GENERALĂ
CONCLUZII
PROPUNERI ȘI NOUTĂȚI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Motivatie
Dacă, totuși, până în prezent nu s-a ajuns la un consens în ceea ce priveşte etiologia bolii, se
cunosc cel puțin principalii agenți determinanți și favorizanți, așa-zișii factori de risc.
Unul dintre motivele pentru care mi-am ales această afecțiune, ca temă de studiu, este și
importanța pe care noi, cadrele medii, trebuie să o acordăm, înainte de orice, perioadei de
prespitalizare când șansa de vindecare sau de remisie a afecţiunii este în mâinile noastre.
Ajutorul acordat în aceste prime ore este foarte important din punct de vedere tehnic și moral.
Boala constiuie o preocupare, nu numai a medicilor din variate specialități (interniști,
experimentatori și epidemiologi, fiziologi și biochimiști,…), cât și pentru cadrele medii sanitare
datorită ajutorului pe care îl acordăm în faza de prespitalizare.
CAPITOLUL 1 . ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR
Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos şi sistemul musculara, ambele asigurând
susţinerea corpului şi posibilitatea de deplasare.
Sistemul osos este reprezentat de totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la număr), acestea
fiind legate între ele prin articulaţii. Sistemul osos reprezintă partea pasivă a aparatului
locomotor. Forma, structura şi modul de legatură a oaselor pentru a forma scheletul corpului
uman, este expresia adaptarii la poziţia bipedă şi locomotorie.
CELULA OSAOASA, numită în stadiul tânăr osteoblast, iar in stadiul adult osteocit, derivă din
celula mezenchimală.
Osteocitele au forma ovală, turtită, cu numeroase prelungiri. Ele sunt adăpostite în mici cavităţi
stelate (fuziforme) săpate în substanţa fundamentală, numite osteoplaste.
Din pereţii osteoplastelor, pleacă numeroase canalicule subţiri care se anostomazează cu
canaliculele osteoplastelor vecine.
Componenta organică reprezită 34% şi este formată din oseină (substanţă secretată de
osteoblaste).
Componenta minerală reprezintă 66% din substanţa fundamentală şi este formată din minicristale
de fosfat tricalcic la suprafaţa căruia sunt absorbite cristale foarte fine de carbonat de Mg şi
carbonat Na.
TESUTUL OSOS formează scheletul corpului şi reprezintă aparatul de susţinere a parţilor moi
ale organismului; este, totodată, un important rezervor de substanţe fosfocalcice.
În funcţie de structura şi arhitectura sa, există două varietăţi de ţesut osos:
ŢESUTUL OSOS COMPACT
ŢESUTUL OSOS SPONGIOS
TESUTUL OSOS COMPACT formează diafiza oaselor lungi, porţiunea externă a epifizelor şi
oselor scurte, lama externă şi internă a oaselor late.
Pe secţiunea transversală, se observă că diafiza osului lung este formată:
în porţiunea central, de canalul medular
la exterior, de periost.
Microscopic, substanţa ososasă a diafizei prezintă o serie de canale numite canalele Havers,
Acestea conţin:
capilare sanguine
terminaţii nervoase
ţesut conjunctiv lax în cantitate redusă.
În jurul canalelor Havers, substanţa ososă este dispusă în lamele osoase concentrice, în grosimea
cărora se găsesc osteoblase ce conţin osteocitele.
Un canal Havers, împreună cu lamelele din jur, formează osteonul / sistemul Havers, unitatea
morfofuncţională a osului.
Între sistemele haversiene, se găsesc arcuri de lamele osoase, resturi de osteoane rezultate în
urma remanierii ososase, formând sistemele interhaversiene.
ŢESUTUL OSOS SPONGIOS intră în alcătuirea epifizelor oaselor lungi, scurte şi late.
Format din lame osoase, numite trabecule, alcatuite, la rândul lor, din mai multe lamele.
Lamelele osoase delimitează cavităţi cu aspecte şi marimi diferite, numite areole, care
dau osului aspect de burete.
Areolele şi lamelele osoase sunt sisteme haversiene incomplete.
Areolele comunică între ele şi conţin maduvă osoasă.
SCHELETUL UMAN
SCHELETUL este alcatuit din oase grupate pe regiuni, formând elementul de susţinere şi de
protecţie ale diverselor aparate. Poate fi descris:
scheletul axial (format din craniu coloana vertebrală)
scheletul toracelui, membrelor (superioare şi inferioare).
Scceletul craniului este format din oasele cutiei craniene (neurocraniu) şi oasele masivului facial
(viscerocraniu).
NEUROCRANIUL (craniul cerebral) este alcătuit din opt oase: patru neperechi (frontal,
etmoid, sfenoid şi occipital) şi patru perechi (două parietale şi două temporale, fiecare cu
detalii caracteristice).
VISCEROCRANIUL este alcătuit din 14 oase diverse, dintre care doua neperechi:
vomerul şi mandibula şi şase perechi: maxilar, zigomatic, nazal, lacrimal, palatin şi
choanele nazale inferioare.
SCHELETUL TRUNCHIULUI este format din piesele osoase ale coloanei vertebrale,
toracelui şi bazinului osos.
COLOANA VERTEBRALĂ ă formata din 33 – 34 vertebre suprapuse, având fiecare
caracteristici speciale. Pe regiuni, se disting 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 vertebre
lombare, 5 vertebre sacrale, sudate într-un singur os, osul sacru şi 4 sau 5 vertebre
invşluate si sudate între ele, formând osul coccis.
SCHELETUL TORACELUI – o componentă a scheltului trunchiului, este format din 12
perechi de coaste: primele 7 perechi de coaste adevarate, 5 perechi de coaste false, dintre
care 2 perechi sunt coaste flotante.
SCHELETUL BAZINULUI cuprinde centura pelviană, formată din cele două oase
coxale, articulate posterior cu osul sacru (articulaţia sacroiliacă), anterior fiind articulate
între ele prin semifiza pubiană (pelviană). Osul coxal este format prin sudarea la puberate
a 3 oase (ilium, ischium, pubis), unite prin cartilajul în Y, menajand între ele gaura
obturată, închisă de membrana obturatoare.
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR este alcatuit din piese osoase proprii fiecărui
segment.
Umărul este format din oasele centurii toracale (scapulare), clavicula care fixează
membrul superior de torace (articulaţia sternoclaviculară) şi scapula (omoplatul),
os plat de forma triungiulară.
Braţul, prin osul humerus, se leagă prin extremitatea sa distală cu antebraţul (care
are în componenţă osul radius şi ulna). Acestea, prin extremitatea distală, se
articulează oasele mâinii: oase carpiene (8), metacarpiene (5) şi falangele.
FEMURUL este cel mai lung os din întregul schelet. El are un corp şi două extremităţi.
Capul femurului are formă sferică şi este orientat în sus şi medial, se articulează cu
cavitatea cotiloidă.
Gâtul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm şi orientat de pas in pas ?????????
Trohanterele sunt două proeminenţe asezate la locul de unire a gâtului cu corpul.
Corpul femurului are formă de prismă triungiulară şi prezintă o curbură cu concavitatea
îndreptată posterior. Cele trei feţe sunt convexe şi netede. Dintre muchii, numai cea
posterioară prezintă caractere particulare şi poartă denumirea de linie aspră. În partea
mijlocie, linia aspră se prezintă ca o creastă groasă; extremitatea superioară este
trifurcată, iar extremitatea inferioară este bifucată. Pe linia aspra, se inserează muşchii
coapsei. Extremitatea inferioară este alcatuită din două mase voluminoase ovoide, numite
condili, un condil intern şi unul extern. Pe faţa anterioară, codilii se unesc şi formează o
suprafaţă articulară în formă de scripete.
OASELE GAMBEI. Scheletul gambei este format din două oase asezate paralel: tibia şi fibula.
TIBIA - os lung situat în partea internă a gambei; este mai voluminoasă decat fibula. Prezintă un
corp şi două extremitaţi.
Extremitatea superiaoră – este mai volumnioasă decât cea inferioară, este formată din
două tuberozităţi (condili), condilul lateral şi condilul mediu.
Pe fata lor superioară condilii au suprafete articulare, cavitaţile glenoide ale tibiei care se
articulează cu condili femurali. Pe partea anterioară a acestei extremitaţi există o proeminenţă,
tuberozitatea anterioara, pe care fixează tendonul padelei. Corpul tibiei are forma de prisma
triungiulară. Pe faţa posterioară, prezintă o creastă care porneşte din dreptul candilului lateral şi
merge în jos şi medial; ea se numeste linia oblica a tibiei şi serveste la inserţia muschiului tibial
posterior
Extremitatea inferioară este mai puţin voluminoasă decât cea superioară. Pe faţa laterală
a acestei extremitaţi se gaseste o faţetă articulară, fibula.
FIBULA – este cunoscută şi sub denumirea veche de peroneu. Este un os lung, mai subţire decât
tibia, aşezat pe partea laterală a gambei. Prezintă un corp şi două extremitaţi prin care se
articulează cu tibia.
Extremitatea superioara se prezintă ca o ingrosare numita capul fibulei. Pe fata superioară are o
suprafaţă articulara pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral de acesta este apofiza piramidală.
Corpul fibulei este subţire şi are forma de prisma triunghiulară cu suprafeţe neregulate, pentru
inserţia muschilor.
Proprietatile oaselor
Datorită compoziţiei chimice şi arhitecturii substanţei osoase, ele au proprietatea de a rezista la:
presiune
tractiune
torsiune
determină forma corpului, iar, împreuna cu articulaţiile dintre ele, asigură suportul
parţilor moi
participă la formarea cavitaţilor de protecţie a unor organe (cutia craniană, canalul
verteberal, cutia toracică, bazinul)
sunt organe ale mişcarii deoarece participă la formarea articulaţiilor şi servesc ca punct
de inserţie pentru muschi
măduva rosie (din epifizele oaselor lungi,din oasele late şi scurte) are rol în hematopoeză
depozit de substante fosfocalcice, pe care organismul le poate mobiliza la nevoie
(sarcina)
Oasele sunt legate intre ele prin articulatii.
O articulaţie este constituită din două extremităţi osoase, care se mişcă una faţă de cealaltă.
Suprafeţele articulare (epifize) au o formă care le permite o anumită îmbucare, astfel încât,
într-o anumită articulaţie, dacă o epifiză este convexă, cealaltă este concavă.
Cele două extremităţi osoase de la nivelul unei articulaţii sunt acoperite cu un înveliş cartilaginos
(cartilaj articular), care are o suprafaţă perfect netedă, ceea ce permite o alunecare uşoară a celor
două epifize, una pe cealaltă.
Extremităţile osoase sunt solidarizate între ele prin ţesut fibros, care formează un manşon, numit
capsulă articulară; aceasta poate prezenta unele întărituri, numite ligamente, rezultate din
îngroşarea ţesutului fibros ce leagă cele două epifize.
Capsula articulară este căptuşită de o membrană moale, bogată în vase şi nervi. Este vorba de o
membrană sinovială, a cărei faţă internă (articulară) prezintă nişte prelungiri foarte fine, numite
vilozităţi sinoviale.
Membrana sinovială are important rol de a secreta lichidul sinovial, care serveşte atât la
lubrefierea cartilajului de acoperire, cât şi la nutriţia acestuia (cartilajul articular este aproape în
totalitate lipsit de vase).
Adoptind clasificarea functională, împartim articulaţiile dupa gradul lor de mobilitate în:
1. Articulatii fixe sau sinartroze, în care oasele nu pot executa nici o mişcare sau fac mişcari
foarte reduse. Aceste tipuri de articulaţii le întîlnim la oasele cutiei craniene şi la articulaţiile
cutiei toracice. Legătura dintre oasele care alcatuiesc o sinartroză poate fi facută prin tesut
cartilaginos, ţesut conjunctiv fibros sau chiar osos.
După felul ţesutului care leagă oasele unei sinartroze, deosebim trei categorii:
Sincondroza este o articulaţie unde legatura oaselor se face prin ţesut cartilaginos, a carui
elasticitate îi conferă un oarecare grad de mobilitate.
Sindesmoza se caracterizează prin faptul ca legatura dintre oase se face prin ţesut conjunctiv
fibros. Exemple se gasesc la articulaţiile sacro-iliace, între epifizele distale ale tibiei şi fibulei.Un
tip deosebit de sindesmoze îl constituie suturile dintre oasele cutiei craniene, unde legătura se
face printr-un ţesut conjunctiv fibros.
Sinostoza este o articulaţie fixă, în care oasele sunt legate prin ţesut osos. Ea derivă dintr-o
sincondroza sau sindesmoza, la care ţesutul de legatură s-a osificat. Sinostoza craniana apare la o
vîrstă înaintată, cînd ţesutul de legatură dintre oasele cutiei craniene se osifică.
2. Amfiartrozele sunt articulaţii cu miscări ceva mai ample, deci semimobile. Ele se gasesc în
organism la nivelul coloanei vertebrale, unde legatura dintre corpul vertebrelor se face printr-un
disc fibrocartilaginos. Discul are forma corpurilor vertebrale şi prezintă la periferie o serie de
lame concentrice din ţesut fibrocartilaginos, iar în centru o substanţă gelatinoasă numită nucleu
pulpos. Structura funcţională a acestor discuri asigură îmbinarea calitaţilor de elasticitate şi
rezistentă, necesare mobilitaţii coloanei vertebrale. Astfel, ţesutul colagen din lamelele periferice
ale discului este orientat în mod diferit de la lamelă, la lamelă, mărindu-se rezistenţa la rasuciri.
Corpurile vertebrale mai sunt legate între ele, în afara de discuri, printr-o serie de ligamente care
maresc rezistenţa la tracţiune a coloanei (vezi articulatiile coloanei vertebrale).
3. Diartrozele sunt articulaţiile mobile cele mai răspandite în organism. Caracteristica lor
generală o constituie prezenţa unei cavitaţi articulare, în care se gaseste o mică cantitate de
lichid sinovial, o capsulă articulară, captuşita în interior de membrana sinovială şi cartilajul
hialin articular. Datorita acestor elemente anatomice, diartrozele sunt articulaţii mobile.
Mobilitatea lor variază în funcţie de forma pe care o prezintă suprafeţele articulare ale oaselor, ce
determină şi diferitele tipuri de diartroze.
Suprafeţele articulare ale diartrozelor pot avea diferite forme: sferice, eliptice, cilindrice sau
plane. De obicei, aceste suprafeţe articulare sunt net delimitate prin şanţuri sau margini
proeminente.
Suprafeţele articulare sunt acoperite de un cartilaj articular hialin, ce se mulează perfect pe toata
suprafaţa articulară.
Fig.3. Durere resimtita in diverse puncte
Cartilajul hialin este alb-sidefiu, foarte lucios, ceea ce înlesneste mişcările în articulaţie. El nu
are vase sanguine şi se hrăneste din lichidul sinovial. Numarul redus de fibre colagene din
substanta fundamentala a cartilajului hialin îl face sa fie puţin rezistent la factorii mecanici de
încovoiere (îndoire). Datorită acestui fapt el se fisurează destul de frecvent, mai ales la nivelul
meniscurilor de la articulaţia genunchiului şi se vindecă foarte greu, neavînd o circulaţie activă,
asigurată de vase sanguine. Calitatea funcţio nala principală a cartilajului hialin o
constituie rezistenţa la presiune. Cu cât presiunea este mai mare, grosimea cartilajului
hialin creşte în structura sa intimă apar o serie de aspecte tipice; el mai poartă numele de cartilaj
seriat. Ori de câte ori, la nivelul unei articulaţii, se produc leziuni care împiedică activitatea ei
normala, au loc fenomene de degenerescenţa a cartilajului ce îngreuiaza mişcarile. De aceea,
după leziunile articulare sunt indicate tratamente prin mişcari uşoare, cu încarcari progresive în
ceea ce priveşte presiunea, pentru refacerea structurii şi a calitaţilor mecanice ale cartilajului
hialin.
În unele diartroze, suprafeţele articulare nu concordă perfect datorită faptului ca una dintre ele
este mai mica decât cealaltă sau cele două suprafeţe nu se mulează perfect. Neconcordanţa dintre
suprafeţele articulare se corectează cu ajutorul fibrocartilajelor articulare, care contribuie şi la
amortizarea loviturilor.
Fibrocartilajul de mărire poartă numele de labru glenoidal sau burelet articular. El se
prinde pe marginea suprafeţei articulare mai mici, mărind-o (de exemplu, fibrocartilajul de pe
cavitatea glenoida a scapulei).
1. Articulatiile sferice (enartroze) prezintă o suprafaţă articulară sferică şi alta concavă, care
se numeşte cavitate glenoidă.
Ginglimul (trohleartroza) prezintă una din suprafeţele articulare sub formă de trohlee
(asemanatoare unui mosor), iar cealaltă de formă concavă, pentru a primi trohleea (articulatia
cotului).
2.1. Definiție
Reumatismul articular acut este o afectiune de tip inflamator a ţesutului conjunctiv, care este
determinată de infecţia cu streptococ beta hemolitic de grup A, afecţiune a cărei evoluţie este
acută şi cu numeroase recidive.
2.2. Etiologie
Agresiunea streptococică foarte severa explică tabloul clinic de stare infectioasă acută, subacută,
evolutivă sau recidivantă printr-un mecanism infecto-alergic. Rolul streptococului hemolitic din
grupul A este dovedit de angina streptococică care preceda boala (evidenta clinic în 40% dintre
cazuri şi bacteriologic, in 100%) şi de eficacitatea profilaxiei de lungă durată cu penicilină, care
reduce mult frecvenţa recidivelor.
Patogenia alergică se explică prin sensibilzarea organismului de catre streptococii p-hemolitici
de grup A. Intervalul liber dintre angina sau faringita initiala şi puseul acut reumatismal este
intervalul in care se produc anticorpii .
Se pare ca un rol important îl detine existenţa unei coincidente antigenice între streptococ şi
muschiul cardiac. În acest mod, anticorpii produşi de streptococ ar hipersensibiliza inima şi
vasele, cu apariţia de autoanticorpi anti-miocard. Infectia streptococică este, deci, factorul
determinant. Apariţia bolii depinde de natura streptococului, dar şi de receptivitatea individului.
Existenţa a 50 de tipuri de streptococi în grupa A (streptococcus pyogenes de grup A beta-
hemolitic) explica de ce imunitatea dobandită faţă de un anumit tip de streptococ permite o
infecţie cu germeni de alte tipuri. Infecţia streptococică iniţială se exteriorizează sub forma unei
angine banale eritematoase sau eritemato-pultacee.
Uneori, pot aparea forme grave - flegmon amigdalian sau forme usoare - faringite cu discretă
jena la deglutitie. Este posibil ca infectia streptococică de debut să fie mascată de o infecţie
virală sau o infectie nestreptococică. Perioada de latenţă - în medie 18 zile - permite instalarea
procesului imuno-alergic.
2.3. Fiziopatologie
Boala poate aparea la orice varstă, dar are incidenta maxima intre 5 si 15 ani. La adult se
intalneşte de obicei ca recidivă, ca un sindrom poliarticular de tip inflamator, asociat frecvent
unei valvulopatii mitrale sau aortice.
Boala apare preponderent iarna şi primavara, sub forma unor mici epidemii de R.A.A., în
aglomeratii (dormitoare comune), în condiţii de igienă mediocre, oboseală, frig şi umiditate.
Contagiunea directă sau indirectă, prin purtatori, este calea obisnuită.
- Manifestari articulare: poliartrită acută mobilă, fugace, care interesează mai multe articulaţii în
acelaşi timp, în special cele mari (sold, genunchi, tibio-tarsiene), având caracter inflamator
(tumefiere, caldura, congestie si dureri); caracteristica de „mobila" este conferită de faptul că
inflamaţia articulară se mută de la o articulaţie la alta (durata medie pentru o atingere articulara
fiind de 4 - 5 zile); mişcarile articulare sunt foarte dureroase; cu sau fară tratament reumatismul
se vindecă fara sechele.
- Manifestari generale: febra aproape constantă, mai ales la copii şi adolescenţi, cu puseuri de
hipertermie la fiecare noua atingere articulară sau viscerală, reacţionand la salicilat şi cortizon;
tahicardie la fel de constantă, persistând şi dupa normalizarea temperaturii; paloare frapantă,
transpiraţii abundente; uneori epistaxis.
2.7. Investigații
2.8. Diagnostic
2.9. Tratament
In ceea ce priveste tratamentul cu corticoizi, nu exista nici o dovada ca leziunile cardiace sunt
prevenite sau reduse de corticosteroizi. Administrarea scurta de corticoizi (prednison 40-60 mg
oral zilnic), scazand doza pe parcursul a 2 saptamani, produce de obicei o ameliorare rapida,
fiind indicata in cazurile in care simptomatologia nu raspunde adecvat la terapia cu salicilati.
2.9.4. Fizioterapia
Fizioterapia reprezinta o metoda adjuvanta de mare valoare atunci cand se asociaza terapiei
medicamentoase. Dintre efectele fizioterapiei mentionam: efect antiinflamator;refacerea
tonusului muscular; reducerea spasmelor musculare.
Ea permite atenuarea durerilor, prevenirea sau diminuarea unei redori articulare, restaurarea
fortei musculare in jurul unei articulatii.
2.9.5. Dieta
Dieta are o importanta majora in tratamentul bolilor articulare. Pacientii obezi vor fi sfatuiti sa
scada in greutate, dieta va fi saraca in grasimi animale, zahar si fainoase, iar in cazul gutei, se va
evita carnea. De un real ajutor sunt legumele, fructele si pestele prin acizii grasi polinesaturati
Omega-3. Potrivit specialistilor, consumul de alimente bogate in acizi omega 3 (peste gras,
semintele si uleiurile din seminte) reduce riscul aparitiei afectiunilor reumatice. Este indicat in
special pestele gras, precum somonul, tonul, dar si uleiurile de in, rapita, semintele si nucile.
Un stil de viata sanatos, fara abuz de cafea, tutun, alcool, cu miscare constanta au rolul de a
mentine mobilitatea articulara. De asemenea, o dieta adecvata poate ameliora simtomatologia din
bolile reumatismale datorita unor fitonutrienti prezenti in fructe, legume, seminte sau produse din
peste. Fructele si vegetalele aduc corpului foarte multi antioxidanti, care duc la o buna
functionare a sistemului imunitar. Vitaminele A, C si complexul B ajuta la diminuarea
simptomelor de artrita reumatoida. Alimente benefice sunt portocalele, capsunile, spanacul,
ananasul, afinele, fructele de padure, conopida, spanacul, brocoli, mustarul, sfecla, pepenele
galben si rosu, vinetele, ardeii grasi verzi si rosii, salata si morcovii. Spre deosebire de cerealele
rafinate, cele integrale nu sunt golite de elementele nutritive. Ele contin aminoacizi care previn si
reduc inflamatiile articulatiilor. Cereale recomandate pentru consum sunt ovaz, mei, grau, orez
brun si orez salbatic.
- boala are evoluție continuă chiar în condiții de tratament corect și susținut. În stadiul terminal,
la acești bolnavi se instalează casexia și moartea, în urmă unor complicații sau infecții
intercurente.
Afectarea cardiacă influențează semnificativ prognosticul pe termen lung. Pot apare leziuni
ireversibile ale valvelor cardiace (mai ales cele de pe partea stânga a inimii – valvă mitrală și mai
puțin cea aortică), cu stenoza (îngustare, cu limitarea fluxului de sânge) sau regurgitare
(închidere proastă a valvei care lasă că o parte din sânge să se scurgă în direcția greșită).
Consecințele în timp ale proastei funcționari a valvei mitrale sunt dilatarea (mărirea) atriului
stâng, cu apariția fibrilatiei atriale (ritm neregulat, haotic al inimii) și, in final, insuficientă
cardiaca.
Asistentul medical are rolul si obligatia de a asigurara condiţiile de mediu- saloanele comune,
coridoarele şi anexele spaţioase, bine luminate, cu mult aer, bine îngrijite,uşile închise irită şi,
adesea, traumatizează bolnavii, de aceea în interiorl sectiei, uşile dintre saloane şi coridoare,
camera de zi şi sala de mese trebuie tinute deschise; încăperile anexe ca şi colţurile de coridoare
trebuie să fie bine luminate,atât ziua cât şi noaptea, întrucat în aceste locuri se pot izola bolnavii
depresivi şi pot comite tentative de sinucidere.
Deși examenul clinic trebuie să fie centrat pe sistemul musculoscheletic, o examinare completă
este obligatorie pentru prognostic.
Examenul tegumentelor poate descoperi alopecie difuza sau insulară (întâlnită în lupusul
eritematos sistemic), leziuni de psoriazis pe pielea capului, la coate, genunchi etc, eritem facial
sau al tegumentelor expuse la soare (lupus eritematos sistemic), edem și/sau eritem violaceu
periorbitar (polimiozită), telangiectazii periunghiale (polimiozită), modificări de consistentă
(sclerodermie), ulcerații ale pielii organelor genitale externe la bărbat (Behset), noduli subcutani
(poliartrită reumatoidă, guta) etc.
a. Pulsul
Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe un plan
osos(arteră radială,temporală,carotidă,femurală,humerală,pedioasa posterioară).
Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de numărare.Se
reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în continuarea policelui.
Palparea pulsului se face cu vîrful degetelor index,mediu şi inelar de la mînă dreapta. Se
execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete pînă la perceperea
zvicniturilor pline ale pulsului.Fixarea degetelor se realizează cu ajutorul policelui care
îmbrăţişează antebraţul la nivelul respectiv.Numărarea se face timp de un minut cu ajutorul unui
ceas cu secundar.
Notarea în foaia de temperatura se face cu pix roşu, pentru fiecare linie orizontală
socotindu-se patru pulsaţii.
Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.
b. Tensiunea arterială
Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.
Se aplică manşetă sprijinită şi în extensie cu braţul,se fixează membrană stetoscopului
pe arteră humerală sub marginea interioară a mansetei.Se introduc olivele stetoscopului în urechi,
se pompează aer în manşetă pneumatică cu ajutorul parei de cauciuc pană la dispariţia
zgomotelor pulsatile. Se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei pînă
cînd se percepe primul zgomot arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime. Se
reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnată. Se
continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice, se reţine valoarea
indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului în momentul în care zgomotele
dispar,această valoare reprezentând tensiunea arterială minimă.
Se notează în foaia de temperatura valorile obţinute cu linie orizontală de culoare
roşie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se unesc liniile
orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
Valorile normale la adult fiind de: tensiune arterială maximă 115-140 mmHg iar
tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.
c. Respiraţia
În timpul măsurării respiraţiei pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără a explică
tehnică ce urmează să fie efectuată cu palmă mîinii pe suprafaţă palmară pe torace.Se numără
inspiraţiile timp de un minut.Aprecierea respiraţiei se poate face prin simplă observare a
mişcărilor respiratorii prin ridicarea şi revenirea toracelui la normal.
Pe foaia de temperatura se notează cu verde,fiecare linie orizontală reprezentînd două
respiraţii.
Valorile normale la adult: seară 20 respiraţii/minut, dimineaţă 18 respiraţii/minut.
d. Diureza
Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui pacientul să
urineze numai în urinar timp de 24 de ore..Vasele cilindrice gradate vor fi bine acoperite şi ţinute
la răcoare pentru a împiedică procesele de fermentaţie.
Alături de înregistrarea valorii diurezei se va notă şi cantitatea de lichide
ingerate.Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă bilanţul circulaţiei
apei în organism.
Pregătirea psihică
• Părinţii sau aparţinătorii sunt informaţi despre boala
• Pacientul este înconjurat cu solicitudine şi atenţie.
• Se suprimă tot ceea ce ar putea produce pacientului starea de nelinişte.
• Balnavului i se crează a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut.
Pregătirea generală
• asigurarea repausului fizic şi psihic ;
• la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
• asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
• invat pacientul sa foloseasca tehnici de destindere si relaxare ;
• asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau duş pe regiuni la pat.
Singurul mod cunoscut de a preveni aparițiaRAA (profilaxia primară) este tratamentul prompt și
corect al infecției streptococice. Toți pacienții diagnosticați cu RAA trebuie să urmeze un
tratament profilactic secundar. Prevenția reinfectiilor cu streptococ beta-hemolitic de grup A este
extrem de importantă, știut fiind faptul că atacurile recurente de RAA se asociza cu afectare
cardiacă severă. Toți pacienții ar trebuie să primească profilaxie antimicrobiană cu benzantin-
penicilină (cu excepția celor alergici), administrată intramuscular profund, 1 200 000 UI la 4
săptămâni.
Exsudatul faringian se prelevă înainte sau după 4 ore de la toaleta cavităţii bucale sau ingestia de
alimente sau lichide.
Tehnica de recoltare
– Se aşază pacientul pe scaun cu faţa spre sursa de lumină, gâtul în uşoara extensie şi ceafa
sprijinită de spătar sau perete.
– Se deprimă baza limbii cu apasătorul şi, în timp ce pacientul pronunţă vocala “a”, se şterg ferm
cu tamponul amigdalele şi peretele posterior al faringelui, insistând asupra zonelor inflamate,
ulcerate sau cu depozite purulente; dacă există false membrane, acestea se desprind uşor,
tamponându-se mucoasa subiacentă; atât la introducerea, cât şi la scoaterea tamponului, se evită
atingerea bazei limbii şi a palatului moale.
– Se introduce tamponul în tubul protector simplu sau prevazut cu mediu de transport (Amies sau
Stuart), care se etichetează corespunzător.
– Se prelevă:
-un tampon simplu fără mediu de transport, din care se va efectua testul rapid pentru detectarea
antigenului streptococic de grup A;
-un tampon simplu, de la nivelul zonei ulcerate, din care se vor efectua extemporaneu două
frotiuri pentru examenul microscopic, în vederea diagnosticării anginei Vincent;
-un tampon prevăzut cu mediu de transport pentru efectuarea culturii.
Transportul probelor către laborator se face în maximum 2 ore de la prelevare. Deşi probele
prelevate pe tampoane în tuburi ce conţin mediu de transport pot fi păstrate până la 24 ore, este
recomandat ca însămânţările pe mediile de cultură să se facă imediat ce probele ajung la
laborator, pentru o mai sigură recuperare a microorganismelor urmărite.
Pregătirea pacientului:
Psihică:
- se explică necesitatea şi în ce constă tehnica, precum şi faptul că nu este dureroasă
Fizică:
- se poziţionează confortabil pacientul
- se dezinfectează tegumentele
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, astfel încât să
oprească circulaţia venoasă
- se recomandă pacientului să stângă pumnul, venele devenind turgescente.
Materiale necesare :
- de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză
- dezinfectante
- instrumentar şi materiale sterile: ace, seringi, pense, mănuşi chirurgicale,
tampoane
- alte materiale: garou, eprubete, etichete, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii
perfuzabile, tăviţă renală.
Tehnica:
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile
- se poziţionează garoul la circa 7-8 cm mai sus de locul de elecţie, evitând compresiunea
arterei
- se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o
uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
- se pătrunde oblic cu acul, fluturaşul sau flexula traversând în ordine tegumentul, apoi
peretele venos trecând de rezistenţa elastică până când acul înaintează în gol
- se schimbă direcţia acului poziţionându-l orizontal, înaintând 1-2 cm. În lumenul venei
- se aspiră pentru a controla prezenţa acului în venă
- se sistează staza venoasă – după recoltare, înainte de injectare
- se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei
- se aplică tamponul îmbibat cu alcool şi se retrage acul brusc
- se comprimă locul puncţiei 1-3 minute
Incidente şi accidente:
- hematom
- perforarea peretelui opus
Cazul nr:2
Date generale:
Nume: C.T.
Varsta:28 ani
Sex:M
Mediu de provenienta: urban
Ocupatie: sofer
Stare civila: casatorit
Religie: Ortodoxa
Antecedente medicale:
Antecedente heredo-colaterale: afirmativ fara importanta
Alergii:nu prezinta
Conditii de munca si viata:
Locuinta: corespunzatoare
Consum activ de alcool. Tutun: neaga
Alimentatie: corespunzatoare
Profil psiho-social si cultural:
Nationalitate: romana
Cetatenie: romana
Capacitate cognitiva: corespunzatoare varstei
Motivele internarii: - stare generala alterata,
- tumefactie, durere a articulatiilor gleznei si genunchiului stang,
- miscari involuntare şi dezordonate ale extremitatilor,
- confuzie, insomnie, anxietate, hipertermie
- tahicardie, paloare.
Istoricul bolii: Pacientul neaga existenta altui puseu inflamator. Durerea a aparut brusc in timpul
noptii astfel incat a necesitat internarea pacientului.
Examinari de laborator: Hemoglobina (HGB) 13,9 g/Dl, Hematocrit (HCT) 41%, Calciu 4,3
mEq/L, Magneziu 1,67mEq/L, V.S.H 124, Fibrinogen -690 g%; ASLO-320 U/ml; Proteina C
reactiva-pozitiva; Uree sangvina-42mg/dl.
Diagnostic la internare: Reumatism articular acut
Culegerea datelor pe cele 14 nevoi fundamentale
1. Nevoia de a respire si a avea o buna circulatie: torace normal conformat, simetric, MV
bilateral. Frecventa respiratiei: 24r/min, respiratie de tip costal inferior, T.A: 110/60
mmHg, puls:90/min.
2. Nevoia de a bea si a manca: discomfort abdominal in hipocondrul drept si epigastru,
deshidratare, inapetenta, regim alimentar desodat, greutate:57kg, inaltime:167 cm.
3. Nevoia de a elimina: urina este eliminate spontan ,4-5 mictiuni/zi far senzatii de
usturime, pacientul prezinta 1 scaun normal zilnic.
4. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura: mobilitate redusa datorita durerii
5. Nevoia de a dormi si a se odihni: somnul nocturn nu este perturbat, doarme 6-7
ore/noapte.
6. Nevoia dea se imbraca si dezbraca:se imbraca si se dezbraca cu ajutor.
7. Nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale: pacientul prezinta stari
febrile.
8. Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele: tegumentele si
mucoasele sunt icterice, pacinetul are un aspect ingrijit.
9. Nevoia de a evita pericolele: anxietate si neliniste in legatura cu evolutia bolii si a
tratamentului.
10. Nevoia de a comunica: organele de simt sunt nealterate; pacientul comunica adecvat si
cu usurinta atat cu familia, cat si cu cei din jur; este interest de ceea ce se petrece in jur.
11. Nevoia de a actiona conform propriilor convingerisi valori, de a practica religia: religie
ortodoxa, frecventeaza biserica.
12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii:se considera o persoana realizata.
13. Nevoia de a se recrea: vizioneaza programe TV, se antreneaza in discutii cu colegii de
salon.
14. Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea: doreste sa acumuleze cunostinte despre
boala pe care o are.
In urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi, am identificat urmatoarele probleme de
dependenta ale pacientului:- disconfort cauzat de durerea articulara cu caracter migrator
- febra, stare generala alterata
- alterarea respiratiei si circulatiei
- dificultate la mers si mobilizare
- miscari involuntare şi dezordonate ale extremitatilor,
- confuzie, insomnie, anxietate, hipertermie
- pericol de complicatii
Cazul nr:3
Date generale: Nume: B.A
Varsta:6 ani
Sex:M
Mediu de provenienta: urban
Ocupatie: elev
Religie: Ortodox
Antecedente medicale: Antecedente heredo-colaterale: afirmativ fara importanta
Antecedente personale patologice: Alergii:nu prezinta
Conditii de munca si viata: Copilul provine dintr-o familie buna, organizata fara probleme socio-
economice.
Locuinta: Locuieste cu parintii si fratele mai mare intr-o casa.
Alimentatie: corespunzatoare
Profil psiho-social si cultural:
Nationalitate: romana
Cetatenie: roman
Capacitate cognitiva: corespunzatoare varstei
Motivele internarii: - febra, stare generala alterata,
- dureri articulare
- risc de complicatii
- dificultate de mers si mobilizare
Istoricul bolii: Din discutiile avute cu mama acesteia, dar si cu pacientul am aflat ca boala a
debutat in urma cu 2 saptamani cu febra, frison, durere in gat, cefalee, dureri abdominale.
Examinari de laborator: VSH-105mm/h; L-11.000/mm; Hb-12g%; Fibrinemia-680 g%; ASLO-
290 U/ml; Proteina C reactiva-pozitiva; Uree sangvina-42mg/dl; Glicemia 80mg/dl; Calcemia-
9,5mg/dl. Exudat faringian: Streptococ β hemolitic prezent.
Diagnostic de internare: Reumatism articular acut.
Culegerea datelor pe cele 14 nevoi fundamentale
1 Nevoia de a respire si a avea o buna circulatie: torace normal conformat, simetric, MV
bilateral. Frecventa respiratiei: 20r/min, respiratie de tip costal inferior, T.A: 110/50mmHg,
puls:95/min.
2 Nevoia de a bea si a manca: discomfort abdominal in hipocondrul drept si epigastru,
deshidratare, inapetenta, regim alimentar desodat, greutate:30kg, inaltime:126 cm.
3 Nevoia de a elimina: urina este eliminate spontan, 4-5 mictiuni/zi fara senzatii de disconfort,
pacientul prezinta 1 scaun normal zilnic.
4 Nevoia de a se misca si a avea o buna postura: mobilitate redusa datorita durerii
5 Nevoia de a dormi si a se odihni: somnul nocturn nu este perturbat, doarme 6-8 ore/noapte.
6 Nevoia dea se imbraca si dezbraca:se imbraca si se dezbraca cu ajutor.
7 Nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale: pacientul prezinta febra 38.2*C.
8 Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele: tegumentele si mucoasele
sunt icterice, pacinetul are un aspect ingrijit.
9 Nevoia de a evita pericolele: anxietatesi neliniste in legatura cu evolutia bolii si a
tratamentului.
10 Nevoia de a comunica: organele de simt sunt nealterate; pacientul comunica adecvat si cu
usurinta atat cu familia, cat si cu cei din jur; este interest de ceea ce se petrece in jur.
11 Nevoia de a actiona conformpropriilor convingerisi valori, de a practica religia: religie
ortodoxa, frecventeaza biserica.
12 Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii:se considera o persoana realizata.
13 Nevoia de a se recrea: vizioneaza programe TV, se antreneaza in discutii cu colegii de salon.
14 Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea: doreste sa acumuleze cunostinte despre boala
pe care o are.
In urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi, am identificat urmatoarele probleme de dependenta
ale pacientului:
- Discomfort dat de durere articulara cu caracter migrator;
- febra, frison, stare generala alterata;
- alterarea respiratiei si circulatiei;
- dificultate la mers si mobilizare;
- pericol de complicatii cardiace si neurologice;
- agitatie, anxietate, insomnie.
Diagnosticul de Obiective Interventii Evaluare
nursing Autonome Delegate
Ziua I Ameliorarea Creerea conditiilor Recoltarea probelor VSH=105
Disconfort cauzat durerii optime in salon, un biologice: VSH, Fibrinogen=720
de durere, agitatie mediu linistit, fara fibrinogen, ASLO=340
zgomote sau alti antistreptolizina O Dupa
factori stimulanti. (ASLO), administrarea
Asigurarea unui hemoleucograma, tratamentului
confort fizic si psihic. proteina C reactiva, durerea se
Monitorizarea secretia faringiana. amelioreaza,
functiilor vitale: T. P, Administrarea pacientul se
R, T.A. tratamentului: linisteste
Aspirina (3x2 tb/ zi) T=38.2
dupa masa (cu P=76
instituirea unui R=22 resp/minut
regim desodat), T.A =120/75
penicilina 400.000ui
administrate I.M la 6
ore.
Deficit de Pacientul sa Explic pacientului Pacientul respecta
autoingrijire respecte mecanismul regulile de igiena,
regulile de patologiei, importanta colaboreaza, are
igiena. respectarii regulilor de incredere in
igiena, il ajut sa se personalul
spele, sa se imbrace. medical.
Impotenta Obtinerea Asigurarea unui Administrarea Edemul articular
functionala data de unui confort repaus la pat, a unui tratamentului: incepe sa cedeze,
inflamatia la articular, climat cuu confort -Aspirina (3x2 tb /zi) durerea se
nivelul scaderea termic adecvat (21*C), -Prednison 5mg diminueaza,
articulatiilor inflamatiei, pat curat cu lenjeria (3x1tb/zi) dupa masa starea generala a
scaderea intinsa, fara cute, cu (cu instituirea unui pacientului se
durerii. pijama lejera, regim desodat) amelioreaza.
confortabila -Penicilina 400.000u
I administrate I.M la
6 ore.