Anatomie clinica

Dr. Fenesanu Andreea

 Cuprins

1. Notiuni introductive
2. Regiunile corporale
3. Sistemul osos si articular
4. Sistemul muscular
5. Sistemul digestiv
6. Topografia organelor
7. Sistemul respirator
8. Sistemul cardiovascular
9. Sistemul urogenital
10.Sistem nervos
 1. Notiuni introductive

 Anatomia reprezinta studiul organismului animal in ceea priveste structura tesuturilor si organelor, forma acestora si
modul de aranjare a organismului ca intreg; provine din grecescul “anatomē”, care inseamna a diseca/ a taia;
 Limbajul anatomic trebuie sa fie precis si fara lipsa de ambiguitate, astfel s-a creat in 1968 Nomina Anatomica
Veterinaria (NAV), revizuita ulterior in 2012;
 Terminologia folosita in anatomia veterinara este foarte asemanatoare cu cea folosita in medicina umana dar aceasta
trebuie sa tine cont de pozitia patrupodala a animalelor.

• Planul median/ sagital imparte corpul in doua jumatati egale- dreapta si stanga; indepartarea de acest plan sau
dimpotriva apropierea poarta denumirea de medial respectiv lateral.
• Planul transversal- in raport cu acesta, corpul, va fi segmentat spre capul animalului (cranial) si spre partea opusa
(caudal) /(gat, trunchi, membre mai sus de reg. carpiana/tarsiana)
• Planul orizontal- dorsal si ventral, iar pentru membre mai jos de carpiene si tarsiene se foloseste, fata dorsala si
fata caudala (palmar/ plantar)
• Membre: proximal, distal, axial, abaxial
• Cap: oral, aboral
• Superficial, profund, intern, extern
Regiunile corporale

 Organismul este impartit in mai multe

regiuni corporale care la randul lor au o baza
anatomica fie ca este vorba de o structura
osoasa sau un complex de structuri;

 Cunoasterea acestor regiuni ne ajuta in

medicina veterinara pentru o sistematizare
mai usoara a anatomiei dar si pentru
identificarea eventualelor probleme cat si
localizarea lor;
2. Sistemul osos (osteologia) si articular (artrologia)

Tipuri de oase Structura si tipuri

de articulatii

Oasele corpului si
diferente pe specii
 2.1. Tipuri de oase

 Studiul oaselor se numeste osteologie

 Scheletul animal este format din oase, care la randul lor sunt structuri viabile cu vase de sange proprii, vase limfatice si nervi;
 Prin urmare aceastea pot suferi modificari, pot face subiectul anumitor boli, pot fi tratate si vindecate fiind structuri in continua
schimbare.
 Rolul principal al oaselor in organism este de a oferi rigiditatea si forma organismului, de a oferi protectie, de a produce celule
principale din sange dar si ca depozit de minerale.
 Sunt multe tipuri de clasificari dar principala clasificare se refera la forma oaselor, astfel exista oase lungi, oase scurte, oase
sesamoide, oase plate si oase iregulare.
 Oasele lungi sunt caracteristice membrelor (humerus, femur), au o forma cilindroida si au lungimea mai mare decat latimea si
grosimea fiind compuse din diafiza (corpul) si extremitatile, numite si epifize (distala sau proximala)
 Oasele scurte sunt grupate impreuna, cum sunt oasele carpale/tarsale si au lungimea, latimea si grosimea aproape egale.
 Oasele late, de obicei le gasim la nivelul craniului dar nu numai si au lungimea si latimea mult mai mare decat grosimea.
 Oasele sesamoide
Oasele corpului si diferente pe specii
 Structura si tipuri de articulatii

 Stiinta care se ocupa cu studiul articulatiilor se numeste artrologie

 Orice articulatie este formata din cel putin 2 oase si structuri de legatura fie ca e vorba de tesut fibros, elastic, catilaginos sau chiar
combinatii intre aceste tipuri de tesuturi.
 Exista 3 tipuri de articulatii astfel avem articulatii fibroase, articulatii elstice si articulatii cartilaginoase
 Articulatia de tip fibroasa: nu prezinta cavitate, oasele fiind unite prin tesut fibros (articulatii specifice la nivelul craniului)
 Articulatia de tip cartilaginos sau fibrocartilaginos: presupune unirea oaselor prin intermediul unui cartilaj, dar acestea nu prezinta
cavitate (ex. Diafiza osului lung cu epifiza in perioada de dezvoltare, vertebrele coloanei vertebrale)
 Articulatiile de tip sinovial au in general aceeasi structura specifica, astfel ele trebuie sa contina urmatoarele formatiuni: suprafetele
articulare, conferite de oase, acoperite de un cartilaj hialin cu rol de protectie, cavitate articulara si ligamentele- capsulare si
funiculare, avand rolul de a fixa articulatia.
 Mansonul fibros numit si membrana sinoviala, realizeaza pungile sinoviale unde este lichidul sinovial, un lichid limpede, galbui,
uleios cu rol de a lubrefia suprafetele articulare, usurand alunecarea in timpul dinamicii articulatiei.
 Dupa miscarile permise de articulatii acestea se impart in diartroza (articulatii sinoviale mobile care permit miscari de flexie,
extensie, abductie, adductie, rotatie si circumductie), amfiartrozele (articulatii semimobile, prin interpunerea discurilor
fibrocartilaginoase) si sinartrozele (articulatii fibroase, imobile)
 Articulatiile dintre corpurile vertebrelor

 Intre corpurile vertebrelor (reg. toracala si lombara) se interpune un disc fibrocartilaginos-intervertebral care
prezinta in centru un nucleu pulpos
 Vertebrele regiunii cervicale sunt in numar de 7 la toate mamiferele domestice, mai putin la pasari (14G, 15R),
prima vertebra cervicala se numeste Atlas, urmata de Axis
 Vertebrele regiunii toracice variaza in functie de specie astfel: cabaline 18, taurine si ovine 13, suine 14-17,
carnivore 13, iepure 12, galinacee 7, palmipede 9; corpul acestor vertebre este bine dezvoltat, dar scurt,
 Vertebrele regiunii lombare difera de la o specie la alta, astfel la cabaline si rumegatoare mari si mici sunt 6, la
suine sunt 6-7, carnivore si iepure 7, la pasari- osul lombosacral alcatuit din 14 v.
 Vertebrele regiunii sacrale: cabaline si taurine 5, ovine si suine 4, caine si pisica 3 iar iepuri 4.
 3. Sistemul muscular
Tipuri de muschi
 Exista 3 tipuri de muschi: scheletici, netezi si cardiac;
1. Muschiul predominant in organism este muschiul scheletic
acesta fiind responsabil de miscarile voluntare ale membrelor,
capului si trunchiului. Muschi scheletici sunt atasati de oasele
corpului de acolo si denumire (m. striati).
2. Muschi netezi (involuntari) sunt coordonati de sistemul
nervos autonom. Prin urmare, acestia se gasesc in
componenta majoritatii organelor sistemului digestiv,
urogenital si chiar la nivelul vaselor de sange.
3. Muschiul cardiac, este un muschi cu striatiuni asemanator
muschiului scheletic dar spre deosebire de acesta, acest
muschi nu are contractii voluntare, avand propriul sistem
autonom. Precum ii spune si numele, acest tip de muschieste
specific cordului. Contractia lui ritmica este responsabila
pentru transportul sangelui in organism.
Functiile sistemului muscular
 Principala functie musculara este contractia, “relaxarea” fiind
un proces pasiv, practic o lipsa a contractiei.
 Prin urmare, toate celelalte functii deriva din aceasta capacitate
a muschilor de contractie;
 Prin contractia musculara, muschi striati pot actiona ca flexori
(inchid unghiul articular), extensori (deschid unghiul articular),
adductori (se apropie de planul median), abductori (de
indeparteaza)
Exemple:
• Contractia stomacului si intestinului: amestecul hranei si
stimularea peristaltismului
• Contractia muchilor de la nivel ocular, ajuta la acomodarea
pupilara;
• Muschi scheletici permit locomotia
• Contractia muschilor respiratori- controleaza inspiratia si
expiratia
 Mm. diafragm

 Formatiune musculo-aponevrotica care separa cavitatea toracica de

cavitatea abdominala si este cel mai important muschi implicat in
mecanismul respiratiei
 Are aspect de cupola, fiind convex pe fata craniala. Acesta este inserat pe
fata ventrala a vertebrelor lombare, fata dorsala a sternului si fata mediala
a costelor iar prin curbura sa spre cavitatea toracica acesta ajunge pana la
a 9a coasta la cal . Fibrele musculare pornesc din aceste insertii si
migreaza spre centrul frenic (centrum tendineum).
 Muschiul diafragm prezinta o zona carnoasa, periferica si o zona
centrala, aponevrotica.
 Circumferinta carnoasa este sistematizata in 3 portiuni, sternala, costala
(dreapta si stanga) si sublombara. In regiunea sublombara, portiunea
carnoasa prezinta 4 stalpi, mm.pilieri (laterali scurti, mediali dezvoltati
ce ajung pana la centrul frenic).
 Muschiul diafragm este strabatut de trei orificii principale si anume,
orificiul arterei aorte (situat intre pilierul lateral stang si cel medial),
orificiul esofagian (stalpii mediali drept si stang) si orificiul venei cave
caudale situat in centrul frenic putin lateral de pilierul medial drept.
 4. Sistemul digestiv
 Format din organe care sunt implicate in procesul
fiziologic al digestiei, astfel acesta avand rolul de a
asigura organismului substantele necesare dezvoltarii
functiilor de baza in mentinerea vietii.
 In functie de specificul alimentatiei, in seria animala au
aparut particularitati anatomice si fiziologice ale
aparatului digestiv
 Astfel avem 3 mari grupe: carnivorele (animale care se
hranesc cu alimente concentrate si bogate in principii
nutritivi), omnivorele si ierbivorele (animale care se
hranesc cu alimente grosiere, bogate in celuloza, dar
sarace in principii nutritivi)
 Din punct de vedere anatomic aparatul digestiv este
impartit in tub digestiv (cavitate bucala, faringe,
esofag, stomac, intestin subtire si intestin gros ) si
glande anexe (gl. salivare, ficat si pancreas)
Cavitatea bucala
 Reprezinta primul segment al tubului digestiv, aici pregatindu-
se bolul alimentar;
 La toate speciile de animale, cavitatea bucala, este situata in
etajul inferior al fetei, sub cavitatea nazala, iar in ea se gasesc
organele anexe, dinti si limba.
 Scheletul osos este format de maxilarele superioare reunite
pe linia mediana, prin apofizele palatine formand plafonul
cavitatii bucale si oasele mandibulare care adapostesc
alveolele dentare inferioare si asigura miscarile in actul
masticatiei prin condilul mandibular si articulatia temporo-
mandibulara .
 Deschidere anterioara a cavitatii bucale este delimitata de
buze.
Buzele sunt pliuri musculo-membranoase superioare si inferioare iar unirea acestora formeaza unghiurile buzelor;
 Buza superioara prezinta un sant median dispus vertical- numit filtru sau sant subnazal iar buza inferioara prezinta zona
mentoniera.
 Pe fata interna a buzelor si gingii se realizeaza santul labio-gingival cu fraul buzelor.
 Baza anatomica a buzelor o constituie mm. orbicular al buzelor
 Rolul: impropriu spus are rol de “sfincter” iar la unele specii de animale are rol in prehensiune alimentelor.

Obrajii sunt formatiuni anatomice moi, usor dilatabile, care formeaza peretii laterali ai cavitatii bucale si prin structurile lor
musculare intervin in procesul masticatiei si al suptului.
 Prezinta doua fete- interna si externa. Pe fata interna dorsal si ventral sunt santurile buco-gingivale. Aici se deschid canalele
excretoare ale glandelor salivare.
 Pe peretele intern superior intre premolarul III si primul molar avem papila salivara, care nu este altceva decat deschiderea
canalului parotidian (Stenon).
 In structura obrajilor se gasesc glande salivare diseminate

Bolta palatina reprezinta plafonul cavitatii abdominale- palatul dur si palatul moale
 Palatul dur: peretele dorsal al cavitatii bucale, separa cavitatea bucala de fosele nazale iar in sens oral este delimitata de arcada
dentara superioara. In spatele incisivilor mijlocasi exista papila incisiva (formatiune ovoida) iar lateral de aceasta se poate observa
cate o fisura care corespunde cate unui canalicul- canaliculul lui Stenon. Acesta din urma face jonctiune cu canalul Jacobson
ambele fiind captusite cu neuroteliu fiind implicat cu simtul olfactiv. Aboral de papila incisiva exista un rafeu palatin care se
continua aboral pana la baza valului palatin. De o parte si de alta a acestui rafeu exista crestele palatine.
 Palatul moale sau valul palatin se gaseste in continuarea palatului dur si separa cavitatea bucala de faringe. Este o structura
moale, contractila si mobila, avand o forma patrulatera usor orientata ventro-caudal. Intre arcadele palatine (stalpi anteriori ai
valului palatin si plica palato-faringiana) exista o depresiune unde este localizata o formatiune limfoida cunoscuta sub numele de
tonsila/ amigdala. La cabaline valul palatin este foarte lung ajungand pana la epiglota.
Limba este un organ musculos impar situat in cavitatea bucala,
axat pe planul median. Functional aceasta are doua roluri
principale si anume acela de a amesteca alimentele si de a mentine
bolul alimentar intre arcadele dentare sau de al impinge spre
orificiul bucofaringian. In cazul rumegatoarelor, aceasta are rol si
in prehensiunea hranei iar la carnivore in actul de preluare a
lichidelor .
 Prin unele structuri specifice (muguri gustativi) de pe suprafata
limbii, aceasta are si rol in simtul gustului si al temperaturii
alimentelor.
 Forma limbii confera posibilitatea sa ii descriem 3 parti: baza
limbii, corpul si varful limbii. Baza limbii impreuna cu cutele
glosopalatine si valul palatin formeaza orificiul bucofaringian.
Corpul limbii are forma prismatica, astfel avem o fata dorsala
cu un sant longitudinal si doua fete laterale orientate ventro-
medial. Varful limbii constituie portiunea mobila iar pe fata
dorsala gasim prelungirea santului longitudinal de la nivelul
corpului limbii; ventral gasim fraul limbii.
 Papilele sunt formatiuni epiteliale existand papile filiforme
(cele mai numeroase, pe fata dorsala a limbii, retin saliva si
bolul alimentar pe suprafata), fungiforme (aspect de ciuperca,
rol tactil), caliciforme (are un muguras central si un sant
circular avand muguri gustativi), foliate (asemanatoare unor
folii seriate si paralele, se gasesc la extremitatea aborala a
marginilor libere ale limbii), papilele conice- papile secundare
specifice felinelor si rumegatoarelor, au varful cheratinizat si
papilele lenticulate la baza limbii la rumegatoare
 Particularitati pe specii ale cavitatii bucale
 Ecvine: buze bine dezvoltate si mobile, pielea cu peri tactili lungi cu rol senzorial. Buza superioara prezinta filtrum adanc, vertical iar buza
inferioara prezinta motul barbiei, proeminenta vetro-caudala. Comisurile buzelor se gasesc in dreptul primilor premolari. Palatul dur este lung,
mucoasa palatina formeaza 17-18 creste palatine iar santul median este bine evidentiat. Papila incisiva este bine delimitata dar canalul
vomero-nazal Stenon-Jacobson nu este functional deoarece este acoperit de epiteliu. Palatul moale este foarte lung ajungand pana la baza
epiglotei motiv pentru care nu este posibila respiratia bucala, de asemenea, vomismentul la cal se realizeaza pe cale nazala. Tonsila este difuza
in fosa tonsilara. Limba este dezvoltata, varful usor latit cu sant median putin adanc iar pe suprafata ei dorsala prezinta numeroase papile
filiforme. Papilele fungiforme diseminate, mai numeroase pe marginile limbii si in special in segmentul liber. Papilele caliciforme, doua la
numar sunt situate dorsal pe corpul limbii aproape de baza. Papilele foliate alcatuiesc organul foliat.
 Bovine: buze groase si putin mobile, buza superioara fiind mai dezvoltata prezinta o suprafata mamelonata, lipsita de par cu numeroase
glande sudoripare vizibile formand pori glandulari (zona epidermica botului,/oglinda). Buza superioara prezinta papile conice orientate aboral
iar buza inferioara prezinta motul barbiei dar mult mai putin mobil decat la cal. Mucoasa obrajilor contine papile cornificate pe fata ei interna.
Incisivi superiori lipsesc, mucoasa palatului formand bureletul incisiv. Crestele palatine in numar de 15- 20 sunt asimetrice acopera 2/3 ale
palatului dur. Fosa tonsilara este adanca. Limba este groasa cu varful ascutit, avand mobilitate mare. Corpul limbii este bine dezvoltat si
contine protuberanta linguala. Mucoasa limbii este groasa, papilele filiforme sunt orientate in sens aboral, sunt cheatinizate si confera fetei un
aspect rugos si aspru la pipait. Papilele fungiforme sunt diseminate dar mult mai numeroase pe marginile limbi. La nivelul protuberantei avem
papilele lenticulate iar papilele caliciforme sunt dispuse pe doua randuri (cate 9-10) ce descriu litera “V” cu deschiderea inainte.
 Oaie si capra: zona epidermica este redusa, buzele mobile, zona mentoniera prezinta barbisonul. Crestele palatine sunt in numar de 14-15.
Limba este putin dezvoltata, varful fiind latit. Papilele filiforme sunt putin cheratinizate, cele fungiforme sunt numeroase iar cele caliciforme
sunt in numar de 20-24 asezate neregulat pe doua randuri.
 Porc: buza superioara este cunoscuta sub denumirea de rat, fiind circulara si avand o suprafata epidermica. Palatul dur este lung
si ingust, crestele palatine sunt in numar de 20-23 despartite de un sant median bine evidentiat. Papila incisiva evidenta. Palatul
moale este lung dar permite respiratia bucala, pe marginea libera existand un rudiment de lueta. Prezinta amigdale palatine dar
sunt ciuruite de multiple orifici. Limba este lunga, varful limbii fiind rotunjit cu redus sant medial. Mucoasa este neteda datorita
papilelor filiforme. Papilele fungiforme sunt diseminate pe fata dorsala a limbii iar papilele caliciforme sunt in numar de doua
situate simetric.
 Caine: buzele au o mare variabilitate de forma, in general sunt subtiri, semimobile si inegale. Marginea libera a buzei inferioare
este fesonata. Mucoasa bucala este adesea pigmentata. Crestele palatine sunt in numar de 8-9 si sunt bine dezvoltate. Papila
incisiva este evidenta si este situata intr-un burelet mucos iar lateral de aceasta sunt canalele aparatului vomero-nazal. Amigdala
are o forma alungita si este de culoare roz. Limba la caine este foarte mobila , particular este ca spre varful limbii, pe toata
lungimea dorsala exista un silon median iar pe fata ventrala pe linia mediana prezinta un cordon fibro-cartilaginos in
submucoasa. Pe suprafata limbii sunt papilele filiforme iar cele fungiforme rare se gasesc in jumatatea orala a acesteia. Papilele
caliciforme sunt dispuse in forma literei “V”
 Pisica: cavitate bucala scurta si larga. Buza superioara este impartita de un sant median la acest nivel existand mustatile- peri
tactili lungi. Crestele palatine in numar de 6-7, valul palatin scurt dar larg. Limba este scurta si mai lata, papilele filiforme sunt
cornificate cu varfurile in sens aboral.
 Dintii: organe dure situate in cavitatea bucala, avand rol in masticatie (prehensiune, taiere,
titrurarea alimentelor) si aparare. Prin implatarea lor alveolara, dinti sunt dispusi in doua arcade,
superioara si inferioara. Dupa pozitia si forma dintilor, acestia sunt impartiti in incisivi, canini,
molari. Dentitia reprezinta totalitatea dintilor si se disting doua tipuri de dinti, caduci (de tinerete) si
secundari (permanenti).
 Conformatia dintilor: radacina (portiunea aflata in alveola dentara, avand o forma conica
ascutita si prevazuta cu un orificiu apical pe unde intra vasele de sange si filetele nervoase),
coroana (portiunea vizibila a dintelui, alba) si gatul (portiunea intermediara intre radacina si
coroana, acoperit de gingie la animale).
 Structura anatomica: formatiuni proprii (dure si moi) si anexe

 Formatiuni dure-> dentina, smalt si cementum

• Dentina: substanta foarte dura, alb-galbuie.
Central prezinta camera pulpara, sub forma unui
canal care comunica cu spatiul alveolar prin gaura
apicala.
• Smaltul: acopera dentina la nivelul coroanei
dintelui fiind considerata cea mai dura substanta
din organism. Acesta este alb-sidefiu, portelaniu
• Cementul: substanta de culoare galben-cenusiu, cu
aspect osos. Acopera radacina si ofera insertia
ligamentului aleveolo-dentar.

 Formatiuni moi- > pulpa dentara, rosiatica confera

vascularizatia dintelui.
 Sistematizarea dintilor

Animalele sunt heterodonte astfel avem incisivi, canini si molari.

1. Incisivi: situati la nivelul deschiderii anterioare, implatati in alveolele dentare de la nivelul oaselor incisive-maxilare si mandibular.
Coroana are aspect de spatula turtita oro-aboral, astfel avem fata labiala, fata bucala doua margini laterale si o margine de taiere.
Dupa pozitia pe care o ocupa pe arcada avem: clesti, mijlocasi si laturasi.
2. Canini: au forma conica, usor recurbati in sens aboral, cate doi pe fiecare arcada dentara. Lipsesc la rumegatoare si iepure iar la
ecvine se gasesc constant la masculi si variabil la femela.
3. Molarii: sunt dinti masivi situati aboral de canini, dupa modul de aparitie si dupa durata lor, molarii se sistematizeaza in premolari
de tinerete, urmati de premolarii succedenti si odata cu maturitatea , aboral de premolarii succedenti apar molarii. Coroana este
scurta si prezinta o fata bucala, o fata linguala, si o fata masticatori.
 Faringele

 Este un conduct musculo-membranos, unde se incruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva. Pe langa acest rol,
faringele serveste prin conductele faringo-timpanice la ventilarea cavitatii urechii medii iar prin formatiunile
limfoide are rol de aparare al organismului.
 Canalul faringian are forma de palnie, fiind situat la baza craniului, intre ramurile mandibulei.
 Prezinta o fata dorsala, fata ventrala, doua fete laterale si doua extremitati- orala si aborala.
 La limita dintre fata dorsala si cele doua fete laterale se gasesc deschiderile trompelor auditive cunoscute sub
denumirea de conducte faringo-timpanice;
 Fata ventrala sau planseul faringelui, este alcatuit in mare parte din organe care apartin palatului moale, bazei limbii
si orificiului de intrare in laringe. Dorsal laringelui se gaseste orificiul esofagian.
 Pereti laterali sunt adanciti de o parte si de alta constituind fosele tonsilare, acestea fiind cuprinse intre pliurile
palato-glose si palato-faringiene.
 Extremitatea rostrala se gaseste in jurul orificilor nazo-faringiene
 Extremitatea aborala se continua cu esofagul.

Amigdalele/Tonsilele: formatiuni limfoide, se gasesc de fiecare parte a peretilor faringieni in fosele tonsilare. In nazo-
faringe se gasesc tonsilele faringiene si tonsilele tubare
Rolul: activitate limfopoetica, , activitate antimicrobiana si dezvoltarea imunitatii
 Esofagul
 Organ musculo-membranos, sub aspectul unui conduct care face legatura dintre faringe si stomac.
 Originea sa este de la nivelul orificiului faringo-esofagian iar terminarea lui are loc la nivelul stomacului cu orificiul esofago-gastric,
numit si cardia. In stare de repaus lumenul este aplatizat.
 Traiectul esofagului: orificiul de deschidere se gaseste la nivel faringian, dorsal de laringe. Strabate un traiect de-a lungul gatului,
initial este situat dorsal fata de trahee, pentru ca in segmentul treimii inferioare a gatului sa devieze in stanga traheei si patrunde in
aceasta pozitie prin deschiderea craniala a cavitatii toracice. In cavitatea toracica, strabate mediastinul precardiac, apoi peste baza
inimii pe partea dreapta a arterei aorte ascendente. Strabate muschiul diafragm, printr-un orificiu propriu, parcurge un traiect scurt
abdominal si se deschide in stomac.

 Cal: este lung avand 1.5 m, culoarea esofagului este rosiatica de la origine pana la nivelul mediastinului precardiac de unde culoarea
devine albicioasa. Orificiul cardia, este foarte ingust si prezinta un pliu mucos particular, motiv pentru care vomismentul ca cal este
imposibil.
 Rumegatoare: la taurine poate ajunge pana la 1m, la nivelul trecerii prin diafragm se gaseste o ingustare a lumenului pentru ca in
apropierea rumenului, esofagul sa prezinte o dilatare. Marirea lumenului in portiunea terminala se pare ca are rol in actul fiziologic al
eructatiei si al regurcitarii bolului mericic.
 Porc: esofag lung de 30-40 cm,
 Caine: foarte dilatabil la trecerea bolului alimentar, devierea spre stanga este putin evidenta
 Pisica: esofagul este lung de 15-16 cm, lumenul mai ingust la trecerea prin diafragm si se dilata la nivelul stomacului.
 Stomacul

 Organul principal al tubului digestiv, reprezinta o dilatatie postdiafragmatica in continuarea esofagului de la cardia
pana la nivel piloric (nivelul intestinului subtire). Din punct de vedere functional, stomacul este primul organ
esential al digestiei.
 Musculatura prezinta un peristaltism specific care are ca efect amestecarea alimentelor si imbibarea cu sucul gastric
bogat in acidul clorhidric si in enzime (pepsina) secretate de glande proprii. Pe langa rolul de activator, acesta are si
o actiune antibacteriana si antifermentescibila. Alte enzime sunt lipaza gastrica si labfermentul. In final, se
formeaza chimul gastric care este deversat in intestin.
 Avand in vedere rolul stomacului, in raport cu specificul alimentelor, carnivorele au stomacul mai redus , urmat de
omnivore. Aceste specii sunt considerate monogastrice, iar dintre erbivore, calul este animal monogastric dar rol
important in digestie il are intestinul gros.
 Datorita faptului ca furajele au un continut bogat de celuloza, acestea necesita o macerare, maruntire si imbogatire
cu microfauna protozoarelor, inainte a ajunge in stomacul propriu zis. In consecinta, au aparut 3 proventricule
(rumen, retea si foios) care preced stomacul propriu-zis (cheagu), astfel se poate afirma ca din punct de vedere
structural cele 3 compartimente sunt dilatatii ale esofagului.
 In ruman are loc procesul de amestecare, inmuiere si chiar macerarea si populare cu infuzori (imbogatire proteica)
apoi in retea se face o triere, astfel furajele bine maruntite trec in foios unde are loc stoarcerea, iar celelalte furaje
(bol mericic) sunt readuse in cavitatea bucala pentru rumegare.
 Stomacul simplu- cal, porc, caine, pisica,iepure, om

 Conformatia externa: aspect de sac alungit si aplatizat cranio-caudal cu

axul orientat oblic ventro-lateral, de la stanga la dreapta.
• Prin pozitia sa, prezinta doua fete (parietala/ diafragmatica si viscerala),
doua margini (curburi) si doua extremitati.
• Mica curbura are forma concava si este orientata spre dreapta si in sus,
corespunde spre stanga cu cardia si in dreapta cu pilorul. De pe mica
curbura se continua cu ligamentul gastro-hepatic sau micul epiplon.
• Marea curbura este mai lunga , este orientata de la stanga in jos (vetro-
lateral stanga). Pe toata curbura se insera marele epiplon a carei portiune
dorsala se insinueaza intre stomac si splina formand ligamentul gastro-
splenic.
• Extremitatile stomacului: stanga (superioara)- fundul gastric, dorsal fata de
cardia (aer). Extremitatea dreapta, inferioara sau pilorica cu pereti mai
grosi si mai ferma la palpare fiind subdivizata de catre o strangulatie in
antrul piloric si canalul piloric (mai ingust si tine pana la orificiul gastro-
duodenal).
• Mijloacele de fixare: un factor important sunt viscerele abdominale care
exercita o presiune asupra stomacului, precum si ligamentele gastro-
hepatice, gastro-frenice si marele epiplon.
 Particularitati pe specie

 Ecvine- stomac de dimensiuni reduse comparativ cu talia animalului, 10-12 L, puternic incurbat cu mica curbura scurta si marea curbura
mai intinsa. Orificiul cardia este stramt, captusit cu mucoasa esofagiana care formeaza pliuri la acest nivel, pliuri radiale. Orificiul piloric,
prezinta sfincter dezvoltat.
 Porc- capacitate medie, 4 L, fiind considerat destul de voluminos. Stomacul este foarte incurbat pe el iar in partea fundica exista o dilatatie
globuloasa numita diverticuol gastric.
 Caine- 0.5-7 L in functie de talia animalului, acesta fiind foarte dilatabil. Mica curbura este adanca iar portiunea fundica este globuloasa.
Marea curbura foarte larga, regiunea pilorica ajungand pana aproape de cardia.
 Pisica- asemanator cu cel al cainelui cu mentiunea ca volumul este mult mai mic.
 Rumenul- “ierbar”
 Primul compartiment pregastric este extrem de voluminos,
ocupand toata partea stanga si ventrala a cavitatii abdominale.
 In partea sa craniala, se gaseste orificiul esofago-ruminal sau
cardia, jgheabul esofagian, si o larga comunicare cu reteaua.
Portiunea caudala a rumenului are aspect de fund de sac.
 Aspect de sac aplatizat, pozitia sa fiind usor oblica dorso-ventral
de la stanga sus spre dreapta jos iar extremitatea sa craniala este
inclinata in sens ventral.
 Astfel sunt doua fete (fata parietala si fata viscerala), doua margini
si doua extremitati.
 Prezinta un sant longitudinal stang si unul drept care imparte
rumenul in doua compartimente, dorsal si ventral.
 Marginile dorsala si ventrala
 Extremiateta caudala- fund de sac caudal dorsal si ventral
 Extremitatea craniala- fund de sac cranial ventral este scurt si
infundat (reces ruminal) iar cel dorsal corespunde atriului ruminal
(orificiul esofago-rumenal si rumeno-reticular)
 Retea- “ciur”
 Este cel mai mic compartiment provetricular, fiind situat pe
fata dorsala a sternului (ap. Xifoid), intre diafragm si rumen.
 Are un aspect globulos, usor aplatizat cranio-caudal, astfel i
se descriu doua fete (diafragmatica si viscerala), doua
margini (dorsala si ventrala) si doua extremitati (stanga- cu
jgheabul esofagian si dreapta- cu orificiul reticulo-omasic.
 Peretii retelei prezinta creste ce delimiteaza suprafete
poligonale asemanatoare unui fagure de albine. In zona
dorsala corespunzatoare jgheabului esofagian acestea dispar.
 Jgheabul esofagian: formatiune specifica si bine dezvoltata
la rumegatoare. Are aspectul unui canal, menit sa transporte
lichidele, mai ales laptele la tineret in stomacul propriu-zis.
Acesta incepe la orificiul cardia, pe plafonul atriului rumenal,
de unde se continua pe mica curbura a retelei si a foiosului
pentru a se termina la nivelul orificiului abomasic. Jgheabul
este lung de 15-20 cm.
 Situat intre retea si cheg, are o forma sferica, usor turtita
Foios- Omasum
dintr-o parte in alta.
 Astfel, avem doua fete si o circumferinta (marea curbura
situata dorso-caudal si o baza sau mica curbura care
corespude orificiului reticulo-omasic situat la stanga si
cranial, precum si orificiul omasic-abomasic situat la dreapta
si ventral, foarte aproape de unul de celalalt)
 Lamele foiosului sunt in numar de 15-20, in forma
semilunara cu baza situata la marea curbura iar marginile
libere “atarna” spre mica curbura dar nu ajunge la aceasta,
formand canalul omasic.
 Orificile foiosului: unul ce comunica cu reteaua si unul ce
comunica cu chegul.
Cheagul- Abomasum
 Reprezinta stomacul propriu-zis, are aspect piriform si prezinta
doua fete (parietala si viscerala), doua margini (marea si mica
curbura) si doua orificii (orificiul omaso-abomasic si orificiul
piloric)
 Intestinul

 De la orificiul piloric pana la anus, subdivizat in intestin subtire- duoden, jejun, ileon si intestin gros- cecum, colon
(ascendent, transvers si descendent), rect.
Intestinul subtire- de la orificiul piloric pana la orificiul ileo-cecal
 Duodenul: este prima portiune a intestinului si prezinta o dilatatie, numita ampula duodenala. In acesta portiune se deschid
canalele pancreatice si canalul biliar coledoc. La nivelul ampulei, mucoasa formeaza un pliu circular evident numit papila
duodenala sau ampula Vater (hepato-pancreatica- cal, rumegatorare mici, caine)

 Jejuno-ileonul: jejunul este portiunea cea mai lunga si mobila a intestinului subtire, limita dintre duoden si jejun este data de
ligamentul duodeno-transvers. Deoarece jejunul este foarte lung, formeaza inflexiuni sau anse. Prezinta doua curburi, curbura
mica sau mezenterica si curbura mare libera, convexa si neteda (20-22 m la cal, 40 m la rumegatoare, 18-20 m la porc, 3-3.5 m
la caine, 2 m la pisica, 3 m la iepure);
 Ileonul este ultimul segment al intestinului subtire, se termina cu orificiul ileo-cecal, prevazut cu o valva si un sfincter.
Intestinul gros- in continuarea ileonului pana la rect, aici se sfarsesc procesele digestiei, fiind fara seminificatie la carnivore
dar cu mare insemnatate la rumegatoare unde au loc fenomene digestive importante (rumegatoare 11 m, 8m cal, 5m oaie, 70 cm
caine, 2 m iepure, 35 cm pisica).
 Particularitati pe specii
 Cal: portiunea initiala prezinta o dilatatie, ampula duodenala. Duodenul face o inflexiune care
vine in raport de aderenta cu pancresul , nivel la care se deschid canalele Wirshung si Santorini,
precum si canalul coledoc. Papila duodenala majora se gaseste la 25 cm de la pilor pe peretele
dorsal al duodenului. Intestinul gros- cecumul (are o lungime de 1 m si o capacitate de 35 L) se
aseamana cu un sac alungit si este dispus in pozitie oblica ventro-caudala. Organului i se descriu
o mare curbura, o mica curbura, doua fete si doua extremitati. In ansamblu are forma unei carje-
baza, corp si varf. Colonul are o lungime de 5-8m si avem colon ascendent delimitat in patru anse
(I, II, III, IV) colon transvers foarte scurt (20 cm) si colonul descendent- colon flotant.
 Rumegatoare: lungimea intestinului este de 50m, din care 10 sunt reprezentati de intestinul gros.
Duodenul are 4 portiuni, craniala, descendenta, transversa si ascendenta. Papila duodenala majora
corespunde deschiderii canalului coledoc la o distanta de 50 cm de pilor. Canalul pancreatic
Santorini este unic. Cecumul are aspect de sac cilindroid cu santuri transversale putin adanci.
Colonul ascendent are trei segmente- ansa proximala, ansa spirala si ansa distala. Colon transvers
este foarte scurt iar colonul descendent continua colonul transvers.
 Porc: duodenul este lung, papila duodenala majora se deschide la 4-5 cm distanta de pilor iar aici
se deschide canalul coledoc.. Canal pancreatic unitar. Colonul ascendent- ansele se ruleaza sub
forma unor spirale, colon transversal scurt si greu de delimitat
 Carnivore: curbura duodenului, adaposteste pancreasul. In duoden, se deshide canalul coledoc, la
nivelul papilei duodenale majore. Papila duodenala minora- canalul pancreatic secundar. Cecumul
putind dezvoltat si prezinta un mic apendice. Colonul descendent este mai lung si aproape
rectiliniu.
 Glandele anexe: Ficatul
 Cea mai voluminoasa glanda din organism, atasat muschiului diafragm fiind o
glanda mixta (bila- condusa prin canale intra/extrahepatice, vezica biliara si
canal cistic cu canalul coleoc) fiind indispensabila vietii si datorita functiilor
endocrine (glicogenetica), antitoxice, producerea factorilor de coagulare,
stocarea vitaminei A.
 Prezinta doua fete (diafragmatice si viscerala) si doua margini (dorsala- mai
groasa si ventrala)
 Vezicula biliara: situata pe fata viscerala a ficatului, este un rezervor al bilei;
lipseste la cal, caprior, cerb, sobolan, camila, cetacee;
 Lobi ficatului: lobul stang este subdivizat intr-un lob stang lateral si un lob
intermediar stang iar lobul drept este subdivizat in lobul drept lateral si lobul
drept medial, lobul patrat si lobul caudat cu procesul papilar.
 La ecvine, subdiviziunea lobului stang este putin evidentiata iar lobul medial
stang este foarte mic. La randul lui, lobul drept este subdivizat intr-un lob
drept lateral si un lob intermediar drept sau lob drept medial care este evident
la carnovore si porc.
 La rumegatoare incizurile interlobare sunt foarte reduse, ficatul avand un
aspect masiv cu lobi foarte putini individualizati. Opus acestei situatii este
cazul carnivorelor.
 Pancreasul
 Glanda mixta
• Secretia exocrina: suc pancreatic (trifermentul pancreatic)- contine un complex de enzime
(tripsia, chimotripsina, amilaza pancreatica si lipaza);
• Secretia endocrina este reprezentata de insulina si glucagon.

 Prezinta trei segmente:

• Capul pancreasului (situat in curbura duodenului )- putin dezvoltat la porc, la bovine si
cabaline este mediu dezvoltat iar la carnivore foarte bine dezvoltat.
• Corpul pancreasului caudal capului glandei, spre portiunea pilorica a stomacului. La cal si
porc, vena porta traverseaza corpul pancreasului printr-un inel.
• Coada pancreasului are o structura compacta.
 Splina

 Este un organ impar, cu rol important in apararea organismului

care apartine defapt sistemului circulator dar este in raport
anatomic cu organele aparatului digestiv.
 Prezinta doua fete (parietala si viscerala), doua margini (craniala
si caudala) si doua extremitati
 La cal: are aspect de lama de coasa, gri-albastruie lunga de 45-50
cm
 La rumegatoare , splina este alungita, 40-50 cm avand forma
dreptunghiulara
 La oaie si capra, splina este aplatizat-discoidala, lunga de 10-15
cm;
 La porc, splina are o culoare brun rosiatica, forma alungita de 30-
60 cm avand aspect de lance;
 La caine, aspectul este particular avand forma de cizma, culoare
rosie, lungimea fiind de 8-30 cm iar la pisica de 3-14 cm;
 5. Topografia organelor

Cabaline- peretele stang

 Stomacul: cu marea sa curbura se priecteaza pe peretele lateral,

intre diafragm, lobul stang al ficatului si splina
 Splina: “lama de coasa”, corpul ia o pozitie ventro-craniala, iar
varful ajunge in dreptul articulatiei codro-costale a 7 a. Baza de
la coasta a XIV-a pana la 3-5 cm caudal de ultima coasta.
 Lobul stang al ficatului: intre diafragm si marginea craniala a
splinei sub linia orizontala
 Anse jejunale pe fata mediala a splinei
 Colon ascendent: ansa a 2-a se sprijina cu marea curbura pe
planseul cavitatii abdominale, ansa a 3-a pe fata interna a
hipocondrului, dorsal ansei a 2a
 Rinichiul stang : intre al 16 lea spatiu ic si extremitatea libera a
apofizei transverse L2
Cabaline-peretele drept

 Cecumul: toata regiunea flancului drept si pe un

spatiu redus al planseului cavitatii abdominale,
aproape de apendicele xifoid
 Colonul ascendent: ansa 1 ventral carjei cecumului,
si sub linia hipocondrului; ansa a 4-a dorsal ariei
ansei 1 pe o zona lata de 15-20 cm
 Lobul drept al ficatului: linia centrului frenic pana
la nivelul coastei a 14 a
 Duodenul: spatiu intercostal 15, intre ficat si cecum
 Rinichiul drept: ultimele 3 spatii intercostale pana la
nivelul apofizelor transverse lombare
Caine- peretele stang

 Ficatul: spatiul ic 6-9, in sens ventral

 Stomacul: coasta a 7a – coasta a 11 a fiind
acoperit partial de ficat
 Splina: in dreptul ultimelor doua spatii ic si
3-4 cm din portiunea cranio-ventrala a
flancului
 Jejunul: in jumatatea ventrala a regiunii
flancului pana la linia mediana ventrala si
fata mediala a splinei
 Colonul descendent: aspect de banda de 2-
3 cm in etajul superior al regiunii flancului,
de la ultima coasta la unghiul lateral al
iliumului
 Rinichi stang: ultimul spatiu ic la nivelul
apofizei lombare
Caine- peretele drept

 Ficatul: coasta a 6a- polul cranial al

rinichiului drept
 Stomacul: regiunea hipocondrului;
coastele 9-12
 Duodenul: traverseaza oblic regiunea
flancului, treimea mijlocie a ultimei
coaste, spre unghiul lateral al iliumului
 Pancreasul: dorsal duodenului
 Jejunul: toata subregiunea pantei
flancului, penultima coasta-intrarea in
cavitatea pelvina
 Rinichiul drept: ultimul spatiu ic la 2-
3 cm caudal ultimei coaste.
RUMEGATOARE

 STANGA: rumen, retea, splina

 Rumen: toata partea stanga a abdomenului; exceptie, treimea
ventrala a spatiilor coastelor 6-7
 Reteaua: treimea ventrala a coastelor 6-7, pe planseu
 Splina: fata laterala a rumenului, printr-o banda lata de 10
cm, urmarind linia centrului frenic de la coasta a 13-a – a 6a

 DREAPTA:
 Ficatul: coasta a 12-a pana la art. cc a 6a
 Vezicula biliara: spatiile coastelor 9-11
 Foiosul: coastele 6-9
 Cheag: coastele 6-9 cu marea curbura pe planseul cav
abdominale
 Duoden: ansa verticala- penultimul spatiu ic, ansa orizontala
traverseaza flancul in sens cranio-caudal in treimea mijlocie
 Jejun: pe planseul cav abdominale, panta flancului
 Cecum: treimea mij a flancului intre duoden si jejun
 Colon ascendent: dorsal portiunii orizontale a duodenului
 Rinichi drept: plafonul cav abdominale, coasta 12 pana la
apofiza transversa a vb. L3
 6.Sistemul respirator

 Organul principal implicat in respiratie este pulmonul dar nasul, cavitatea nazala, faringele, laringele, traheea si
marile bronhi fac parte din caile superioare respiratorii, acestea ajutand transmiterea aerului la nivel alveolar, unde
se face schimbul de gaze.
 Aceste structuri ajuta si la reglarea cantitatii de aer inspirata, ajuta la incalzirea aerului inspirat si tot odata ajuta in
fonatie.
 Cavitatea nazala ajuta la filtrarea si incalzirea aerului, precum si inlaturarea corprilor straine
 Faringele serveste ca organ comun atat tubului digestiv cat si celui respirator
 Laringele face legatura intre faringe si trahee, avand rol in fonatie si controleaza atat inspiratia cat si expiratia
aerului.
 Traheea, este un tub cu aspect cartilaginos acoperit cu epiteliu ciliat care se divide in principalele bronhi si se
continua in cei doi pulmoni in bronhi lobare, bronhi segmentale, bronhiole, ducte alveolare, saci alveolari si
alveole (pulmonar)
 Nasul

 Situat dorsal fata de cavitatea bucala;

 Este impartita de septul nasal in doua
compartimente simetrice (fosele nazale)
 Fosele nazale sunt conducte alungite oro-
aborale fiind impartite in vestibul nazal si fosa
nazala propriu-zisa;
 Foza nazala propriu zisa are o zona respiratoriu
si una olfactiva;
 Faringele si laringele

 Faringele reprezinta un organ comun sistemului digestiv cu cel respirator. Aerul trece pe de la nivelul orificiului
naso-faringian, situat dorsal de orificile buco-faringiene, la nivelul laringelui, organ situat ventral orificiului
esofagian. Astfel cele doua acte fiziologice, cel al deglutitiei cu cel al respiratiei se realizeaza alternativ.
 Laringele: organ cavitar, musculo-cartilaginos care controleaza tranzitul aerului intre faringe si trahee. La
mamifere, acest organ este implicat si in fonatie prin vibratia corzilor vocale sub actiunea aerului.
 Cartilajele laringelui sunt in numar de 5 (epiglota, tiroid, cricoidul, cartilaje aritenoide)
 Pe fiecare parte a peretilor laterali ai cavitatii laringiene, se gasesc doua ligamente. Ligamentul vocal este format
din tesut elastic , dublat lateral de muschiul vocal;
 Rolul laringelui:
• organ dozator al coloanei de aer
• Organ de aparare- mucoasa laringiana- reactii puternice de tuse
• La mamifere: organ fonator
 Traheea

 Organ conductor al aerului respirat, cu aspect de tub impar, flexibil si in

permanenta deschis.
 Traheea strabate regiunea cervicala, de la orificiul laringo-traheal pana la
bifurcatia acesteia in cele 2 bronhii principale
 Traheea este formata dintr-o succesiune de inele cartilaginoase si ligamente
interinelare, elastice care ii dau mobilitate capului si gatului.
 Fata interna a traheei este neteda si acoperita de mucoasa tapetata si umezita
de un mucus vascos si putin abundent, care are o culoare galben-citrin.
 Din punct de vedere structural, traheea este un organ fibro-cartilaginos,
fiind alcatuita din inele cartilaginoase, cu structura hialina incluzand si fibre
elastice care ii ofera traheei un aspect de tub cu lumenul in permaenta
deschis. Numarul inelelor variaza cu specia, astfel avem la cal 52 inele,
rumegatoare 50 inele, 34 inele la porc, 42 inele la caine, 40 la pisica, 45 la
iepure.
 Aceste inele sunt incomplete in portiunea dorsala, astfel la carnivore, capra
si om, acestea sunt indepartate , astfel fata dorsala este de natura
membranara. La rumegatoare mari, afrontarea inelelor formeaza creasta
traheala iar la cabaline, iepure si porc inelele sunt f usor suprapuse.
 Bronhiile si pulmoni
 Bronhiile dreapta si stanga sunt consecinta bifurcatiei traheale, de la
originea lor si pana la nivelul lobilor pulmonari, bronhiile prezinta o
succesiune de ramificatii cunoscute sub numele de “arbore bronsic”
atat pentru stangul cat si pentru dreptul; astfel avem bronhiile
principale-> bronhi lobare-> bronhi segmentare-> ramuri
subsegmentare-> brohiole-> bronhiolele lobulare-> sac alveolar->
alveole pulmonare ;
 Pulmoni: organe esentiale ale aparatului respirator, aflati in cavitate
toracica fiind acoperiti de seroasa pleurala. Intre cei doi pulmoni,
exista spatiul mediastinal unde este situata inima.
 Pulmoni sunt organe moi, elastice cu aspect spongios si culoare roz.
 Acesta prezinta trei fete, trei margini si un varf- fata costala, fata
mediala si fata diafragmatica sau baza pulmonului; marginile
pulmonilor sunt marginea dorsala, marginea ventrala si marginea
caudala;
 Incizurile pulmonare impart fiecare pulmon in lobi pulmonari, astfel
avem lob cranial, mijlociu si caudal iar pulmonul drept are si un lob
accesoriu (azigos)
 Particularitati pe specii

 Cabaline: bine desvoltati iar scizurile interlobulare sunt foarte reduse. Amprenta cardiaca foarte evidenta fiind localizata intre
lobul caudal si lobul cranial al pulmonului stang. Lobi mijlocii sunt putin individualizati in schimb lobul accesoriu este bine
individualizat.
 Bovine: pulmonul drept este evident mai mare fata de pulmonul stang. Lobulatia pulmonara este foarte evidenta, astfel pe un
fond roz-galbui, desenul lobular apare delimitat de careuri poligonale. Pulmonul drept prezinta 5 lobi separati de incizuri
adanci dar care nu ajung pana la hil. Lobul caudal/ diafragmatic este cel mai mare, lobul mijlociu este divizat in 2 lobi (unul
cranial mai mic si unul caudal sau lobul mijlociu propriu-zis) si lobul cranial bine dezvoltat. Specific la bovine este trecerea
locului apical pe sub trahee, ventral astfel varful acestuia se afla pe fata stanga a traheei. Pulmonul stang este mai mic decat
cel drept prezentand cei 3 lobi specifici.
 Suine: pulmonii au o culoare roz-pal, desenul lobulatiei este evident dar nu la fel ca la bovine. Si in acest caz pulmonul drept
este mai mare fata de pulmonul stang. Lobi pulmonului drept sunt in numar de patru: cranial, mijlociu, caudal si azigos.
Incizura intre lobul mijlociu si lobul caudal este evidenta si adanca ajungand pana in apropierea hilului pulmonar. Pulmonul
stang prezinta un lob cranial redus.
 Carnivore: pulmonul drept este mai mare decat la cel stang. Culoarea pulmonilor este rosu-maroniu sau gri-brun la subiectii
batrani. Pulmonul drept este mai lung decat cel stang si deplasat usor spre stanga prin lobul accesoriu. Incizurile interlobare
sunt foarte adanci ajungand pana la hilul pulmonar singura mai putin adanca fiind cea craniala a pulmonului stang. Pulmonul
stang prezinta 3 lobi
 7. Sistemul cardiovascular

 Sistemul cardiovascular este format din cord (organ pulsatil cu rol de pompa aspiro-respingatoare), artere, vene si
vase limfatice;
 Prin acest sistem circula sangele care, pe de-o parte asigura oxigenul si substantele nutritive iar pe de alta parte
preia bioxidul de carbon si produsi rezultati in urma metabolismului celular.
 In ordinea dispozitiei lor in raport cu inima avem, artere, capilare si vene;
 Prin contractia ritmica a cordului se asigura pomparea sangelui prin doua circuite distincte: mica circulatie si marea
circulatie;
Cordul

 Organ musculos, cavitar si contractil, este

situat in cavitatea toracica fiind acoperit de
pericard.

 Are forma de con cu axul longitudinal

orientat oblic, ventro-caudal si usor medio-
lateral de la dreapta la stanga;

 Proiectia se face pe peretele toracic stang, in

spatiul dintre coastele 3-6, la 1 cm de fata
dorsala a sternului si 3-8 cm de muschiul
diafragm. Baza cordului este orientata dorso-
cranial, urmand lina care leaga mijlocul
coastelor 4-6 iar varful ventro-caudal , la
distanta data de diafragm, 3-5 cm la
rumegatoare, 8 cm la ecvine.
 Configuratia externa a cordului: prezinta o baza, un varf
(apex), si doua fete (fata costala si fata mediastinala)
• Baza cordului corespunde masei atriale, avand forma de
semiluna. In concavitatea masei atriale se gaseste trunchiul
arterial pulmonar situat lateral stanga de artera aorta.
• Cele doua atrii prezinta intre ele un sant interatrial care
imparte aceste atrii in atriul stang si atriul drept si caruia ii
corespunde in interior septul interatrial.
• Atriul drept corespune bazei ventriculului drept, precum si
atriul stang corespunde ventriculuilui stang.
• Intre atrii si baza ventriculelor se gaseste santul atrio-
ventricular (coronar). De la acest nivel pornesc santurile
ventriculare (drept si stang) care corespund pe interior cu
septul interventricular.
• Varful inimii este usor rotunjit si apartine in totalitate
vetricolului stang
 Cordul- continuare

 Configuratia interna a cordului: exista 4 compartimente, doua atrii si doua ventricule, separate intre ele de septul cardiac.
• Septul interatrial este mai subtire iar in viata intrauterina prezinta un orificiu denumit orificiul Botal. Pe de alta parte, septul
interventricular este mai ingrosat dar se subtiaza spre apexul cordului si baza vetriculelor. Si acest sept este strabatutat de
orificiul Panizza.
• Intre atrii si ventricule exista un orificiu care separa aceste cavitati, orificiul fiind cunoscut sub denumirea de orificiu
atrioventricular; Astfel, avem orifiul atrioventricular drept si stang.
• Orificiul atrioventricular drept este prevazut cu o valva cu 3 limbute, cunoscuta sub denumirea de valva tricuspida, pe cand
valva orificiul atrioventricular stang prezinta doar 2 cuspide fiind cunoscuta sub denumirea de valva bicuspida sau orificiul
mitral. Rolul acestor valve este acela de a actiona precum o usita in timpul mecanici cardiace.
• Pe langa aceste orificii mai avem orificiul trunchiului arterial pulmonar si orificiul arterei aorte. Orificiul trunchiuliu arterial
pulmonar este prevazut si el cu valva care contine 3 valvule semilunare cunoscute sub denumirea de valvule sigmoide. Cranial
fata de orificiul mitral se gaseste orificiul arterei aorte, care este identic cu cel descris anterior si care formeaza sinusurile
aortice- sinusurile Valsalva
 Tesutul nodal al cordului sau sistemul excitoconductor al cordului este format din fibre musculare fiind organizat din doi noduli,
un fascicol si o retea. Astfel, avem nodulul sinoatrial (Keith-Flach) la nivelul crestei atriului drept urmata de nodulul
atrioventricular (Aschoff-Tawara). In septul intervetricular avem fasciculul Hiss care se bifurca in ramura dreapta si stanga
distribuindu-se in peretii vetriculelor, subendocardic, formand reteaua Purkinje.
 Arterele

 Sunt vase care conduc sangele de la cord in tot organismul

 La fiecare artera se descrie denumirea, originea, traiectul si colateralele cu terminalele.
 Arterele sunt insotite de venele omonime si de filetele nervoase alcatuind pachetul vasculo-nervos si in general
acestea iau numele regiunii pe care o iriga.

• Trunchiul arterial pulmonar transporta sangele neoxigenat de la nivelul cordului la nivel pulmonar unde are loc
schimbul de gaze. Acesta se curbeaza caudal la baza cordului si vine in raport intim cu artera aorta. Intre acestea
exista un cordon fibros care reprezinta vestigiul obliterat al fostului canal arterial Botal. Terminalele trunchiul
arterial pulmonar sunt cele doua artere pulmonare- drepta si stanga care intra pe la nivelul hilului pulmonar, pe sub
bronhiile principale. In pulmoni se divizeaza in ramuri lobare, ramuri segmentare, subsegmentare si acinoalveolare
care se vor distribui in reteaua capilara perialveolara.

• Artera aorta cel mai voluminos vas arterial, cu originea la baza vetriculului stang . La nivelul originii prezinta
orificiul aortic si pana la terminale, aorta prezinta trei portiuni astfel avem aorta ascendenta- de la origine pana la
emiterea trunchiului arterial brahiocefalic, crosa/carja aortica si aorta descendenta- de la primele artere parietale
pana la nivelul vertebrei a 5-a lombara unde se termina cu arterele iliace si artera sacrala mediana.
 A. Aorta

 Aorta ascendenta-> artera subclaviculara si trunchiul bicarotic

(artera carotida comunca)
 A. carotida: se separa in unghi ascutit la nivelul primei coaste, pe
fata ventrala a traheei, parcurg in continuare un traiect ascendent
urmarind jgheabul jugular pana sub aripa atlasului. In jgheabul
jugular sunt insotite de filetele nervoase vago-simpatice si
superficial de venele jugulare.
 Arterele membrului toracic: a. axilara, a.brahiala, mediana, palmara,
digitala comuna, digitale proprii si colateralele acestora; artera
axilara este o continuare directa a arterei subclaviculare.

 Aorta descendenta-> carja aortica: atinge plafonul cavitatii toracice

(T II-T VII) urmeaza un traiect caudal, iese pe la nivelul muchiului
diafragm prin orificiul propriu iar la nivelul ultimei vertebre
lombare se termina prin doua artrele iliace externe, doua artere
iliace interne si artera sacrala mediana, care asigura irigarea
organelor situate in bazin si membrul pelvin. Mm. diafragm separa
aorta toracica de aorta abdominala.
 Venele

 Sunt vase sanguine care se formeaza din capilare si au rolul de a colecta sangele din intregul organism si de a-l
conduce catre cord.
 Venele au peretii mult mai subtiri decat arterele finnd proeminente in stare de plenitudine si aplatizate cand
cantitatea de sange scade.

 Vena jugulara externa este vasul principal, care descarca sangele de la cap si gat.
 Venele jugulare se situeaza pe fetele ventro-laterale ale gatului, in santul jugular, delimitat dorsal de marginea
inferioara a muschiului cleidomastoidian, iar ventral, de marginea superioara a muschiului sternocefalic.

 Vena cava craniala: este un vas de calibru mare in care se dreneaza sangele de la nivelul capului, gatului,membrului
toracic, cavitate toracica si partial de la cavitatea abdominala.

 Vena cava caudala: este cel mai lung si voluminos vas din organsm, in ultima portiune abdominala se curbeaza
ventral si se angajeaza in scizura cava a ficatului, dupa care traverseaza mm. diafragm.

 Vena porta: este un vas de mare importanta pentru ficat, fiind vasul functional al acestui organ. Dreneaza sangele de
la nivelul tuturor organelor digestive postdiafragmatice, inclusiv splina si pancreas.
 8. Aparatul urinar si genital (urogenital)

 Aparatele urinar si genital sunt studiate in comun datorita faptului ca intre aparatul urinar si genital exista la adult,
continuitate anatomica.

Aparatul urinar
 Calea urinara reprezinta principala forma de epurare a organismului de substane toxice, prin procesul de filtrare a
sangelui in rinichi. Pe langa aparatul urinar, la epurarea organismului participa si pielea si pulmoni.
 Aparatul urinar este format din organe esentiale- rinichi si cai conducatoare- bazinet, urtere, vezica urinara si uretra.

 Rinichiul: organul esential al aparatului urinar, este un organ pereche fiind situate de o parte si de alta a planului
median.
 Rinichi sunt situati retroperitoneal in loja renala
 Forma rinichilor poate sa difere intre specii si de mentionat este ca in perioada embrionara rinichi sunt lobati, ulterior
acestia se contopesc. La ecvine, suine, carnivore, oaie si capra lobi fuzioneaza astfel rinichi au o suprafata neteda
(unilobati) .
 Rinichi prezinta doua fete (dorsala si ventrala), doua margini (mediala si laterala) si extremitatile care sunt rotunjite.
Culoarea rinichilor este castaniu-rosiatica.
Elementele de structura ale rinichiului

 Parenchimul fiecarui lob este format din

corticala si medulara.
 Pe langa acestea mai avem spatiul sinusal
renal care se deschide in bazinet
 Pe exterior rinichiul este acoperit de o
capsula renala
 Unitatea morfofuntionala a rinichiului
este nefronul
 Nefronul este alcatuit din corpuscul renal
(capsula Bowman, vas aferent, vas
eferent si ghemul vascular capilar) si tub
renal (tub contort proximal, ansa Henle,
tub contort distal, tub colector)
 Particularitati pe specii:

 Ecvine-> rinichi stang- aspect de bob de fasole, rinichi

drept- aspect cordiform, culoare
maro-rosiatica/violacee;
 Taurine -> rinichi stang- rasucit in sens medial, rinichi
drept aplatizat dorso-ventral; lobi renali au ramas alipiti
incomplet – rinichi lobat, culoare rosie-castanie;
 Oaie si capra -> suprafata rinichilor este neteda, aspect
de bob de fasole, maro-castanie;
 Porc -> hilul renal redus, situat la mijlocul marginii
mediale, brun-roscata, brun-galbuie;
 Caine -> aspect globulos, pe suprafata se observa
venulele subcapsulare – stelute Verheven, brun- inchis/
violaceu
 Pisica -> culoare mai deschisa, galben-roz, globulosi si
mai micuti; venulele subcapsulare au aspect
arborescent
 Iepure -> aspect de bb de fasole cu marginea laterala
mai groasa decat cea mediala; culoare maro-ciocolatie
 Caile excretoare

 Bazinetul sau pelvisul renal: formatiune musculo-membranoasa dilatata sub

forma de palnie turtita dorso-ventral. Varful palniei se continua cu ureterul;
 Ureterul: conduct urinar pereche, care tine de la bazinet pana la gatul vezici
urinare. Strabate cavitatea abdominala, avand un traiect usor oblic latero-
medial si odata cu intrarea in cavitatea pelvina, acesta se fixeaza pe plafonul
vezicii urinar.
 Vezica urinara: este un rezervor musculo-membranos in care urina, secretata
in mod continuu, este adusa prin uretere si se acumuleaza pana la actul
mictiunii. Aceasta are un aspect ovoidal, prezinta o parte fundica sau varful
vezicii dispus cranial, un corp si un gat orientat caudal care se continua cu
uretra. Dorsal, v.urinara, vine in raport cu organele genitale.
 Uretra: canalul prin care urina este expulzata la exterior pe la nivelul
meatului urinar. La masculi este un organ comun urogenital, motiv pentru
care aceasta are si rol in expulzarea spermei in timpul ejacularii;
 Aparatul genital

I. ORGANELE GENITALE MASCULINE II. ORGANELE GENITALE

FEMELE

Testiculele (organe esentiale) Ovarele

Burse testiculare Oviductele
Cai spermatice Uterul
Cordonul testicular Vaginul
Gl. Veziculare Vulva
Prostata Mamelele
Gl. Bulbouretrale
Penisul
Preputul
 9. Sistemul nervos
 Este unitar si inseparabil, atat anatomic cat si functional, avand doua componente
1. Componenta intranevraxiala cunoscuta sub denumirea de SNC (sistem nervos central) este formata din maduva spinarii, situata in canalul rahidian, si
encefalul situat in cutia craniana.
2. Componenta extranevraxiala cunoscuta sub denumirea de SNP (sistem nervos periferic) din care fac parte nervii cranieni, nervi rahidieni precum si
gruparile ganglionare.
Un grup special de organe il constitue glandele endocrine si organele de simt care sunt in totalitate dependente functional de acesta.
 SNC
• Maduva spinarii este un organ situat in canalul rahidian, pe care il urmareste pe tot traiectul coloanei vertebrale. Limita posterioara a maduvei se gaseste
aproximativ la nivelul vertebrelor sacrale S1-S2 iar limita anterioara este data de gaura occipitala. Pe traiect prezinta 2 curburi (cervico-toracala si lombo-
sacrala) unde se gasesc niste ingrosari numite intumescente (CV-CVI/ LV-LVI). Extremitatea caudala , sub forma de con terminal lung de 2-3 cm se continua cu
un cordon nervos foarte subtire, fir terminal. Maduva spinarii este alcatuita din tesut nervos (neuroni, nervroglii si capilare sanguine). Pe sectiune transversala,
putem observa substanta cenusie si substanta alba.
• Encefalul situat in cavitatea craniana, fiind format din bulb rahidian, punte, cerebel, peduncului cerebrali si tuberculi quadrigemeni, talamus, emisfere cerebrale
si lobii olfactivi. La acest nivel avem cele 12 perechi de nervi cranieni- N. Olfactiv (I), N. optic (II), N. Oculomotor (III), N. Trohlear (IV), N. Trigemen (V), N.
Abducent (VI), N. Facial (VII), N. Acustocovestibular (VIII), N.glosofaringian (IX), N. Vag (X), N. accesoriu (XI), N. hipoglos (XII);
 SNP
• realizeaza legatura dintre componentele axei encefalo-medulare cu diferite parti ale corpului. Acesta este format din nervi si ggl. nervosi, ambele apartinand
componentei somatice (a vietii de relatie) sau vegetative (autonome).
• SNPs: ggl. Spinali/ rahidieni (cervical, toracic, lombari, sacrali si caudali)) si ggl. nervilor cranieni (senzoriali-1,2,8/ motori- 3,4, 6, 7, 11, 12/mixti- 5,9,10)
• SNPv: simpatica si parasimpatica
 Bibliografie

1. Miller’s Anatomy of the Dog- H.E. Evans, A. de Lahunta, Elsevier, 2013

2. Textbook of veterinary anatomy- Dyce, Sack, And Wensing’s , Elsevier, 2010
3. Anatomy and phisiology of farm animals- R. D. Frandson, W.L. Wilke, A.D. Falls, Wiley-Blackwell, 2009
4. Color atlas of Small Animal Anatomy, the essentials, Blackwell, 2008
5. Anatomie comparata, sistemul cardiovascular- A. Damian, Academicpres, 2001
6. Tratat de anatomie comparata, spalhnologie- A. Damian, Academicpres, 2003
Va multumesc pentru
atentie!