ANATOMIA

Nomenclatura anatomică
Părţile corpului animal
Sistematizarea scheletului
Osteologia.
 Diviziunile anatomiei

 Anatomia (morfologia) normală

 Anatomia patologică sau morfopatologia;
 Teratologia

“Anatomia fundamentum medicinae est”

 Anatomia (normală)
 Anatomia microscopică:
 Citologia –kytos (gr)= celulă
 Histologia – hystos (gr)= țesut
 Embriologia – embryon (gr)= embrion
 Anatomia macroscopică:
 sistematică;
 descriptivă;
 topografică;
 comparată;
 artistică.

“Anatomia clavus et clavis medicinae est”

 Speciile de animale
MAMIFERE:
 Calul (eq);
 Vaca (Ru, bo);
 Oaia (ov) /Capra (cap);
 Porcul (su);
 Câinele (car);
 Pisica (fe);
 Iepurele (lep, or).

PĂSĂRI:
 Galinaceele;
 Palmipedele.
 Organizarea corpului
animal
 Celula;
 Ţesuturile;
 Organele;
 Aparatele (sistemele).
 Nomenclatura anatomică
 NOMINA ANATOMICA VETERINARIA
 1895 – Basel Nomina Anatomica
 1899 – 6 lea congres Int. de la Baden-Baden-
prima încercare de elaborare a nominei;
 1957 – W.A.V.A. – Asociaţia mondială a
anatomiştilor veterinari – elaborează şi
publică prima ediţie N.A.V.;
 1968 – ediţia definitivă;
 2005 – N.A.V.;
 NOMINA ANATOMICA AVIUM.
 Principiile N.A.V.
1. Fiecare concept anatomic este denumit cu un singur
termen;
2. Limba oficială este limba latină;
3. Fiecare termen anatomic trebuie să fie scurt şi cât mai
uşor de reţinut;
4. Termenii anatomici trebuie să fie simpli şi să prezinte
valoare instructivă şi descriptivă;
5. Structurile anatomice apropiate topografic, trebuie să
aibă aceeaşi denumire (a. femurală, v. femurală şi n.
femural).
6. Adjectivele pt diferenţiere trebuie să fie opuse
(superficial-profund, mare-mic, superior-inferior, etc);
7. Nu se folosesc eponime.
Planurile anatomice

(after König and Liebich, 2004)

 Planurile anatomice
 Planul orizontal – împarte organismul în două
planuri, unul mai aproape de sol, iar celălalt mai
îndepărtat;
 Planul dorsal ;
 Planul ventral;
 Planul median împarte organismul în două planuri
identice stâng şi drept;
 Planul sagital – plan paralel dar situat la distanţă de planul
median;
 Planul paramedian – orice plan paralel situat mai aproape de
planul median;
 Planul transvers – planul perpendicular pe axa
longitudinală, care împarte organismul într-o jumătate
cranială și una caudală.
 TERMENII ANATOMICI DE DIRECȚIE
Termenul Direcţia Locul corespunzător în organism
cranial toate planurile orientate spre cap trunchi, coadă, membre proximal de carp şi tars

rostral planul orientat spre vîrful nasului craniu

caudal planul orientat spre coadă cap, trunchi, membre proximal de carp sau tars

dorsal planul orientat spre coloana vertebrală cap, trunchi, membre distal de carp sau tars
ventral planul orientat spre abdomen cap, trunchi
medial planul orientat central cap, trunchi
lateral planul orientat opus planului median cap, trunchi
median planul situat în mijloc cap, trunchi, membre
proximal planul orientat spre abdomen membre, la nivelul carpului, tarsului
distal planul orientat spre sol membre, la nivelul carpului, tarsului
palmar planul corespunzător palmei, membre, la nivelul carpului
plantar planul corespunzător solei membre, la nivelul tarsului
axial planul orientat spre axul degetului (Ru) falange
abaxial planul opus axului degetului (Ru) falange
intern planul situat la interior organe şi părţi ale corpului
extern planul situat la exterior organe şi părţi ale corpului
superficial planul orientat spre suprafaţă organe şi părţi ale corpului
profund planul orientat spre profunzime organe şi părţi ale corpului şi capului
superior planul orientat în sus pleoape
inferior planul orientat în jos pleoape
oral planul orientat spre gură cap
apical planul orientat spre apex (vârf) nas şi deget
PĂRŢILE CORPULUI LA MAMIFERELE
DOMESTICE
Cap - Gât – Trunchi – Coadă - Membre

(after König and Liebich, 2004)

 SISTEMUL LOCOMOTOR
(de susţinere şi mişcare)

 Osteologia;
 Artrologia;
 Miologia.
 OSTEOLOGIA
 Etimologic - „osteon”(gr), care înseamnă os şi „logos”,
care înseamnă vorbire/ştiinţă;
 capitolul anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor;
 Oasele = organe dure şi rezistente, cu grad redus de
elasticitate;
 În stare proaspătă au o culoare alb-gălbuie sau roşietică când
conţin o mare cantitate de sânge;
 Oasele - determină forma şi dimensiunile corpului; protejază
organele din cavităţi; oferă suprafeţe de inserţie pentru
muşchi sau ligamente; constituie un important rezervor de
substanţe minerale pentru organism;
 Totalitatea oaselor din organism formează scheletul şi
reprezintă 7-8% din greutatea totală a corpului;
 Sistemul scheletic are 2 componente: componenta pasivă
(oasele şi articulaţiile) şi componenta activă (muşchii);
 Numărul de oase care compun scheletul diferitelor specii de
animale este relativ constant.
 Sistematizarea scheletului
SCHELETUL AXIAL

Craniul
Coloana vertebrală
Coastele
Sternul

SCHELETUL
APENDICULAR
TORACIC:
Centura
Stilopodiul
Zeugopodiul
Autopodiul
Bazipodiul
Metapodiul
Acropodiul

PELVIN:
Centura
Stilopodiul
Zeugopodiul
Autopodiul
Bazipodiul
Metapodiul
Acropodiul.

(after König and Liebich, 2004)

Scheletul la oaie şi capră

(after König and Liebich, 2004)

Scheletul la porc

(after König and Liebich, 2004)

Scheletul la câine

(after König and Liebich, 2004)

Scheletul la
pisică şi
iepure

(after König and Liebich, 2004)

 Scheletul la
păsările
domestice

(http://blog.livedoor.jp/voidxxx/archives/51808226.html)
 Bibliografie

• Pentea Marius, Carmen Vanda Ganță, Călin Pop, Maria

Moț, Stelică Jivcov–Osteologie veterinară , Ed. Mirton,
2014- ed. revizuită și corectată;
• – Konig H.R., Liebich, H.G. - Anatomy of the domestic
mammals, Ed. Schattauer, 2004.
• - Robert Barone - Anatomie de mammiferes domestique,
Tome 1 Osteologie, Tome 2 Arthro-miologie, 1996.
• Nickel, Schummer, Seiferle - Lehrbuch der Anatomie des
Haustiere – Band 1, Paul Parey Verlag, Stuttgart, 1982.
• K.M. Dyce, W.O. Sack, C.J.G.Wensing – Textbook of
veterinary anatomy, Saunders Elsevier 2010.