CHIRURGIE VETERINARA Afect. Conjunctivei, Sclerei, Corneei

Note de curs 2016-2017, an V, sem.
CURS 10
CUPRINS
CLINICA ŞI TERAPEUTICA AFECŢIUNILOR CONJUNCTIVEI

Examenul conjunctivei
Semiotica şi terapeutica afecţiunilor conjunctivale
1. Dermoidul
2. Ocluzia corneană aberantă (Pseudopterigyum)
3. Conjunctivitele
4. Conjunctivitele neonatale ale pisicilor şi căţeilor
5. Traumatismele: plăgile conjunctivale şi hemoragiile subconjunctivale
CLINICA ŞI TERAPEUTICA AFECŢIUNILOR SCLEREI
1. Anomalii congenitale: melanoza (nevii), coloboma, ectazia
2. Episclerita
3. Fasciita nodulară oculară
4. Traumatismele sclerei: hemoragia, plăgile, perforaţia
CLINICA ŞI TERAPEUTICA AFECŢIUNILOR CORNEEI
Examenul corneei
Semiotica şi terapeutica afecţiunilor corneene
1. Plăgile
2. Cheratita (cheratopatiile inflamatorii si degenerative)
3. Cheratoconjunctivitele
CLINICA ŞI TERAPEUTICA AFECŢIUNILOR CONJUNCTIVEI

Examenul conjunctivei
Examenul conjunctivei prezintă importanţă deoarece modificările acesteia sunt expresia a

numeroase stări patologice generale sau locale.
Inspecţia se face la lumină naturală sau artificială recurgându-se la eversarea pleoapelor.
Deseori pentru explorarea generală la cal şi vacă este suficientă evidenţierea şi
examinarea pleoapei a treia. Pentru examinarea conjunctivei bulbare la taurine se recurge
contenţia capului şi mişcarea lui în diferite direcţii, evidenţiindu-se altfel conjunctiva
bulbară.
Prin examen se urmăresc modificările de culoare, volum, suprafaţă, vascularizaţie şi
secreţie.
Mucoasa conjunctivală este roz-pal o bogată reţea de capilare şi are suprafaţa netedă,
transparentă şi lucioasă. În porţiune palpebrală este aderentă, iar în fundul de sac şi pe
bulb este laxă şi mobilă. Este foarte bogată în terminaţii senzitive ceea ce explică
sensibilitate la atingere sau la pătrunderea unui corp străin. Conjunctiva conţine glande
lacrimale şi ţesut limfoid. În mod normal nu trebuie să prezinte secreţii, depozite sau
tulburări de culoare, volum sau de desen vascular.
Culoarea roşie apare în hiperemie sau în hemoragia subconjunctivală; galbenă – stări de
icter, neagră în hiperpigmentaţia melanică; violacee – cărămizie şi fără transparenţă în
stările de şoc; pal-murdar în hipovolemie, stări toxice etc.
1
Note de curs 2016-2017, an V, sem. I
În toate stările inflamatorii culoarea este roşu închis, cărămizie, cu edem şi transparenţă
pierdută.
Congestia poate fi superficială şi profundă (pericheratică şi episclerală). Congestia
superficială (prezentă în conjunctivite) este evidentă mai ales pe conjunctiva palpebrală
dar și pe cea bulbară, când vasele hiperemiate sunt deplasate odată cu conjunctiva.
Congestia pericheratică şi episclerală (din regiunea bulbară) apare în inflamaţiile
profunde ale globului ocular sau afecţiuni intraoculare grave (iridociclite, neoplasme
intraoculare, glaucom), mai evidentă perilimbic, și dă o culoare violacee estompat
conjunctivei bulbare, iar la deplasarea acesteia vasele rămân la loc.
Este important să se poată diferenţia hiperemia/congestia conjunctivală bulbară
superficială faţă de cea episclerală. Vascularizaţia conjunctivală bulbară poate fi
diferenţiată de vascularizaţia episclerală aflată în planul subiacent profund în baza unor
diferenţe caracteristice fiecăreia:
- vascularizaţia conjunctivală: se prezintă sub formă de ramificaţie, are culoare roşu
viu, este mobilă şi are tendinţa de a se mişca liber pe suprafaţa globului atunci
când se manevrează pleoapele, devine albă când se aplică local simpatomimetice.
- vascularizaţia episclerală: are aspect radial dinspre limbul sclerocornean, apare de
culoare roşu închis, nu se mişcă liber, vasele conjunctivale se mişcă deasupra
acestor vase episclerale, nu devin albe după aplicarea locală a
simpatomimeticelor.
Secreţia poate fi seroasă, mucoasă sau purulentă, iar modificările de volum şi de

suprafaţă pot fi prezenta prin edem, false membrane, granulaţii, ulceraţii, aderenţe,
cicatrici etc.
Chemozis (edemul conjunctivei) masiv

pleoapă superioară
Pe mucoasa conjunctivală în mod normal se găseşte un amestec de bacterii şi fungi.

Majoritatea bacteriilor sunt Gram pozitive ceea ce înseamnă că apariţia organismelor
Gram negative sugerează o situaţie anormală.
În condiţii normale după o intervenţie chirurgicală sau un alt tip de traumatism,
conjunctiva se vindecă rapid. Simplele răni se pot vindeca în 24 de ore.
2
Conjunctiva este un indicator util al problemelor sistemice cum ar fi spre exemplu icterul,
anemia şi afecţiunile hemoragipare.
Semiotica şi terapeutica afecţiunilor conjunctivale
1. Dermoidul
Este o anomalie congenitală, mult mai frecventă la câine decât la alte specii, în special la
St. Bernard şi Dalmaţieni. Dintre pisici este mai frecvent la Burmese şi Siameze. S-a
diagnosticat ca o particularitate ereditară la bovinele din rasa Hereford.
Este o formaţiune cu aspect cu structură asemănătoare cu pielea, acoperită cu păr,
localizată pe conjunctiva bulbară, conjunctiva palpebrală sau pe pe cornee. La bovine
pot fi întâlnite localizări pe pleoapa a treia, pleoape şi conjunctiva din regiunea medială a
ochiului. La examenul clinic se observă epiforă, conjunctivită, uneori tulburări de vedere,
blefarospasm. La deschiderea fantei palpebrale se remarcă o insulă de piele cu păr (lung
şi moale sau scurt şi aspru, acesta din urmă fiind puternic iritant).
Tratament: chirurgical, constă în extirpare în totalitate a formaţiunii, se execută în

condiţii corespunzătoare de anestezie şi antisepsie. În cazul localizărilor conjunctivale
inciziile conjunctivale mici nu necesită sutură, inciziile largi vor fi suturate cu fir
resorbabil subţire. În cazul localizării corneene se face excizia (cheratoplastia sau așa zisa
”trimare” a corneei) +/- acoperirea cu lambou conjunctival a zonei.
Instrumentar: bisturiu fin (Graef), scarificator, pense oftalmologice, foarfecă fină, cuţit
pentru cheratoplastie.
Anestezie: loco-regională şi generală.
Postoperator se va continua antisepsia şi protecţia ochiului 6-8 zile.
Buldog englez,
femelă, 2 ani, dermoid
cornean cu localizare
limbică unghi
temporal operat la
vârsta de 4 luni.
Opacifiere cicatricială
corneană, lambou
conjunctival integrat
în cornee
3
2. Ocluzia corneană aberantă (Pseudopterigyum)
Este o afecțiune întâlnită la iepure și este caracterizată de formarea unei membrane

conjunctive peste cornee. Se regăsește în literatură și sub denumirea de sindromul de
ocluzie corneană, membrană epicorneană, creștere conjunctivală aberantă sau conjunctivă
centripetă. Creșterea progresivă a conjunctivei bulbare este simetrică și centripetă.
Conjunctiva nu aderă la suprafața corneeană, ceea ce o diferențiază de adevăratul
pterigyum diagnosticat la om. Afecțiunea poate fi uni- sau bilaterală.
Etiologia bolii este necunoscută. Apare ca rezultat al unui proces inflamator, ca urmare a
expunerii la radiațiile UV, iar la unele cazuri pare a fi congenitală.
Rasa, vârsta și sexul par a juca și ele un rol, masculii din rasele pitice cu vârstă între 5 și
12 luni par a fi în mod particular mai sensibili.
În majoritatea cazurilor nu ridică probleme pacientului şi nici nu necesită tratament. În

cazurile severe se indică excizia chirurgicală urmată de administrarea de ciclosporină
0,2% și corticosteroizi (dexametazonă 0,1%) topic câteva săptămâni. Recurența este
posibilă.
Pregătiri preoperatorii
Membrana conjunctivală este excizată prin tăierea ei în 4-6 segmente de la la margine spre țesutul
conjunctival bulbar. Odată îndepărtată membrana crescută în exces, conjunctiva este suturată la pleoapă,
scleră sau fornixul conjunctival cu fir resorbabil (Dexon sau Vicryl 5/0-6/0. Firele rămân pe loc sau se scot
după 3 săptămâni (după A. Yamanouchi)
4
3. Conjunctivitele
Sunt inflamaţii ale conjunctivei, având etiologie şi forme clinice extrem de diverse, apar
la toate speciile. Singure sau asociate cu alte afecţiuni sunt cele mai comune boli ale
ochiului la toate speciile.
Criterii de clasificare a conjunctivitelor (Slatter 1990 modificat)
Etiologie:
Primare:
- bacteriene (bacteriile sunt prezente în mod normal în sacii conjunctivali la
majoritatea indivizilor, astfel implicarea bacteriană în conjunctivite poate fi
secundară, în orice caz fie că sunt patogene sau oportuniste, trebuie făcută
cultura).
Exemple:
 clamidioza felină (asociată și cu semne ale tractului respirator superior):
Chemozis, secreții oculare Conjunctivită foliculară

 infecția cu micoplasma1:
după tratament la 12 zile

- virale
Exemple:
 Boala lui Carre (jigodie) localizare oculara:
imagine fund de ochi -

corioretinită
 Virusul herpetic felin tip 1 (VHF 1) = rinotraheita infecțioasă: ulceraţii

conjunctivale cu sinechii conjunctivo-conjunctivale sau conjunctivo-
corneene, pot fi prezente membrane pseudodifterice şi de asemenea,
semne ale suferinţei căilor respiratorii superioare
1
grup particular de bacterii din clasa Mollicutes ce cuprinde bacterii foarte mici și fără
perete celular bacterian ceea ce le confera forme variate si rezistenta la actiunea
antibioticelor beta-lactaminice (peniciline si cefalosporine).
5
- parazitare.
 Thelazia2 la toate speciile - se fixeaza, de regula, în sacul conjunctival, sau
în canalul lacrimal
- alergice sezoniere şi acompaniate uneori de semne respiratorii. Unele

medicamente topice, spre exemplu neomicina, penicilina, pilocarpina pot
determina alergii când sunt folosite timp îndelungat. Tetracaina poate produce o
reacţie alergică imediată cu chemozis evident, reacţia este pasageră şi nu este
periculoasă),
- toxice sau chimice
- micotice (rare, de obicei asociate cu infecţii corneene)
Secundare: de iritaţie (prin corpi străini, entropion, ectropion, distichiazis, cili
ectopici), deficit de film lacrimal, exoftalmie, lagoftalmie, boli sistemice, ulcer cornean,
celulită orbitală.
Evoluţie: acute, subacute, cronice.
Forme clinice: catarală (seroasă), purulentă, muco-purulente, pseudomembranoasă,
membranoase, hemoragică, nodulară, foliculară.
Simptome comune (generale):

- congestie conjunctivală – rezultat al dilatării capilarelor sau altor vase sanguine,
- conjunctivita prin ea însăşi nu este dureroasă, un anumit disconfort este însă
prezent la majoritatea pacienţilor. Unele cauze cum ar fi spre exemplu artistele,
sunt asociate cu durere intensă,
- epiforă,
- fotofobie,
- chemozis – edemul conjunctivei – poate fi atât de intens încât falduri ale
mucoasei conjunctivale apar din sacii conjunctivali, uneori au aspect grotesc, dar
intensitatea chemozisului nu este în mod necesar corelată cu gravitatea afecţiunii,
- secreţii – în cazul în care au aspect seros sugerează o alergie, iritaţii, sau un stadiu
incipient al unei infecţii; devine mucopurulent cu timpul în majoritatea situaţiilor
care nu se rezolvă dacă nu se ţine seama de cauză, în orice caz secreţiile purulente
2
nematozi din familia Thelaziidae, ordinul Spiruroidea.
6
indică o componentă bacteriană, care poate fi şi secundară. Dacă este vorba de o

cheratoconjunctivită sicca secreţiile sunt mucoase şi vâscoase.
- hiperplazia foliculilor limfoizi prezenţi normal este rezultatul iritaţiei cronice, dar
nu reprezintă o anomalie prin ea însăşi
În conjunctivitele traumatice mai apar leziuni vasculare (sufuziuni), edem inflamator.
Conjunctivitele unilaterale au cauză corpi străini, cheratoconjunctivita sicca sau
dacriocistita. Conjunctivita bilaterală apare la toate speciile în caz de infecţii virale.
Diagnostic: pe baza examenului clinic; pentru diagnostic etiologic – examen de laborator.
Se vor face culturi, raclaje, examen citologic, testul Schirmer, testul de
imunofluorescenţă pentru anticorpi în cazul herpesului.
Diagnostic diferenţial obligatoriu în majoritatea cazurilor.
Prognostic favorabil când diagnosticul este precoce, rezervat în formele cronice care au
tendinţă de recidivare.
Tratament: diferit în funcţie de etiologie şi forma clinică. Se vor elimina cauzele evidente
cum ar fi corpii străini. Se va asigura terapia pentru orice afecţiune primară (de exemplu
o boală sistemică) alături de tratamentul simptomatic. În toate cazurile se identifică cauza
sau cauzele extraconjunctivale şi apoi se aplică tratamentul local şi/sau general cu
antibiotice sau chimioterapeutice.
La pisici: în caz de infecţie herpetică se recomandă idoxuridin sau vidarabin, dar cu
succes redus în cazul infecţiilor conjunctivale, efectul este evident în cazul afectării
corneei, se pot folosi şi antiinflamatorii corticosteroidiene înainte de sfârşitul procesului
de vindecare pentru a evita apariţia cicatricelor; frecvent apar recidive;
infecţie cu chlamydia (neutrofile şi incluziuni bazofile intracitoplasmatice în
celulele epiteliale) – tratamentul este eficient doar când celulele epiteliale sunt perforate,
se recurge la tetraciclină topic pentru cel puţin 4 săptămâni, fluorochinolone, nu se
folosesc corticosteroizi;
infecţia cu micoplasma (neutrofile şi cocobacili pe suprafaţa celulelor epiteliale) -
sensibile la tetracicline și eritromicină, rezistente la beta-lactamine (peniciline,
cefalosporine) și neomicină, tratamentul durează 7-10 zile, nu se folosesc corticosteroizi.
Antibioticele se vor folosi de cel puţin 4 ori pe zi, este indicată antibiograma, dar în
realitate este suficient dacă se recurge la un antibiotic cu spectru larg.
Antiinflamatoriile corticosteroide sunt deseori folosite în combinaţie cu antibioticele
pentru a reduce răspunsul particular inflamator în cazul alergiilor sau a factorilor iritanţi
de natură fizică, în general nu se vor folosi în infecţiile herpetice şi cu micoplasma.
Antihistaminicele uneori sunt eficiente în tratamentul profilactic al alergiilor.
Decongestionantele se folosesc în cazul alergiilor de gravitate medie sau iritaţiilor
minore, se recomandă simpatomimeticele de tipul nafazolinei sau preparate pe bază de
fenilefrină, pot fi folosite periodic pentru controlul afecţiunilor sezoniere sau temporare.
4. Conjunctivitele neonatale ale pisicilor şi căţeilor
De obicei apar înainte de deschiderea ochilor. Diverse organisme (virusuri, bacterii,

altele) pot determina infecţii genitale ale mamei şi prin urmare şi infectarea puilor abia
fătaţi. Infecţiile cu chlamydia pot avea sursă animale mature care locuiesc în acelaşi
mediu după ce puii au deschis ochii.
7
Simptomatologie: înainte de deschiderea ochilor acumularea secreţiilor sub pleoape

determină edem, secreţiile pot fi observate la unghiul intern al ochiului, întârzierea
deschiderii ochilor. După deschiderea ochilor semnele sunt similare cu cele din
conjunctivită dar secreţia purulentă este lipicioasă şi poate determina aderenţa pleoapelor,
după dezlipirea pleoapelor se poate constata existenţa unui ulcer cornean sau a unei
perforaţii corneene.
Tratament: ochii se deschid şi se curăţă, se examinează cu atenţie corneea pentru

identificarea leziunilor. Se administrează unguente cu antibiotice. Nu se folosesc
corticosteroizi decât în caz de cheratită şi dacă cauza nu este de natură virală. În caz de
ulcer cornean se aşteaptă până la reepitelizare înainte de a iniţia terapia cu corticosteroizi.
5. Traumatismele: plăgile conjunctivale şi hemoragiile subconjunctivale
Plăgile conjunctivale au numeroase cauze. Simptomatologie: lacrimi cu aspect

sanguinolent, chemozis, durere manifestată ca blefarospasm, eritem. Tratamentul în toate
cazurile este medicamentos identic cu cel dintr-o conjunctivită. Plăgile conjunctivei
bulbare expun sclera. Dacă sunt recente (sub 6 ore), relativ curate şi de dimensiuni mari
se vor sutura cu fir resorbabil, vindecarea apare în câteva zile. Plăgile mici care nu sunt
larg deschise nu se suturează. Plăgile vechi contaminate vor fi curăţate şi lăsate să se
vindece secundar. Plăgile conjunctivale palpebrale nu necesită de obicei sutură, se vor
sutura atunci când plaga implică şi pleoapa.
Hemoragiile subconjunctivale sunt asociate cu majoritatea traumatismelor oculare, dar şi
cu tulburările de coagulare sau secundar strangulărilor (zgardă strânsă). Tratamentul
constă în eliminarea cauzei dacă aceasta este încă prezentă, în caz de hemoragie activă
topic epinefrină 1-2%. În majoritatea cazurilor când hemoragia s-a oprit nu este nici o
problemă dacă nu se aplică nici un fel de tratament. Doar în cazul în care pare a exista şi
o iritaţie locală se vor administra şi corticosteroizi.
Prognostic favorabil, se recomandă examinarea atentă intraoculară.
CLINICA ŞI TERAPEUTICA AFECŢIUNILOR SCLEREI
Anatomie şi fiziologie
Sclera reprezintă tunica fibroasă a ochiului, corneea este continuarea ei anterioară. Este
mai groasă posterior în jurul nervului optic, prezintă o deschidere sub formă de ciur,
lamina cribrosa - ce permite nervului optic să părăsească ochiul. La majoritatea
animalelor sclera este mai subţire la ecuator decât în zona limbică.
8
Există trei straturi distincte ale sclerei:

1) episclera – un ţesut larg conectiv sub conjunctivă,
2) sclera propriu-zisă – densă, albă, ţesut fibros şi
3) lamina fusca – stratul cel mai profund format din numeroase fibre elastice.
Sclera se extinde anterior dincolo de baza irisului la distanţe variabile – mai puţin de 4
mm – astfel că unghiul de drenaj al umorii apoase este ascuns, se poate examina doar cu
lentile speciale prin tehnica gonioscopiei.
Păsările şi unele reptile şi amfibieni prezintă plăci osoase incluse în sclera anterioară şi
plăci cartilaginoase posterior.
1. Anomalii congenitale
Melanoza sau nevii – depozitele de melanină sunt prezente în stromă şi se pot extinde
chiar până în cornee. Suprafaţa zonei pigmentate este netedă, uneori uşor proeminentă,
fără ca conjunctiva şi ţesutul episcleral din jur să fie implicat. Pot să aibă aspect geografic
sau pot fi sub forma unor noduli. Pot fi staţionari sau pot creşte, pot de asemenea să fie
staţionari în evoluţie ani de zile apoi să înceapă să crească lent. Aceste depozite rar
deranjează pacientul, şi nu se cunoaşte a fi direct sau în mod complet asociate cu
transformările neoplazice. Doar dacă prin extindere cauzează probleme este recomandată
extirparea lor şi examenul histologic.
Coloboma înseamnă defect sau crestătură. Se diagnostică la Collie şi la rasele înrudite ca

parte a sindromului ocular de hipodezvoltare, sau la alte animale ca şi leziuni izolate.
Tipuri: coloboma tipică – localizată la fisura fetală, regiune care se extinde ventral de la
discul optic spre cornee, în zona orei 6; coloboma atipică care apare în orice altă zonă.
Pentru majoritatea colobomelor tratamentul este imposibil de aplicat.
Ectazia în oftalmologie are semnificaţia subţierii sclerei sau corneei, de obicei cu
bombare. Se diagnostică la Collie şi la rasele înrudite ca parte a sindromului ocular de
hipodezvoltare, sau la alte animale ca şi leziuni izolate. Prin ea însăşi ectazia sclerală nu
este dăunătoare, dar se asociază cu alte multiple defecte oculare. Nu există tratament.
În cazul în care extazia sclerală apare ca o leziune acută în situaţii în care rezultă
distrucţii tisulare secundar procesului inflamator sau unui traumatism (spontan sau
postoperator) tratamentul se va adresa cauzei primare, dar se poate lua în considerare și
intervenţia chirurgicală prin care se va consolida (întărirea sclerei cu lambouri de fascia
lata).
2. Episclerita
Cauza este în general necunoscută. De obicei de altă natură decât infecţioasă, poate fi şi o
reacţie de hipersensibilitate. În medicina umană se consideră că episclerita poate fi
9
idiopatică3 sau poate fi declanşată şi întreţinută de boli sistemice cum ar fi: colagenoze
(poliartrită reumatoidă, spondilita ankilopoietică, lupus, periarterită nodoasă), boli
infecţioase (herpes virus, fungi, sífilis, TBC), teren atopic sau se poate asocia cu
insuficienţă corticosuprarenală, sindroame paraneoplazice sau leucemia cu celule T.
Apare la animalele (câini, pisici) adulte. Îmbracă două forme după localizare: anterioară
şi posterioară
Episclerita anterioară poate fi difuză sau nodulară, uni- sau bilaterală.
- forma difuză: sunt dilatate vasele episclerale şi conjunctivale, corneea din
regiunea perilimbică devine opacă, gri-albicioasă (edem cornean localizat) şi
vascularizată. Presiunea intraoculară poate fi mai scăzută decât normal, nu apar
modificări semnificative ale irisului sau camerei anterioare care să indice o irită
(uveită anterioară). Poate exista o secreţie oculară cantitativ crescută ce poate
deveni muco-purulentă având semnificaţia unei conjunctivite bacteriene.
- forma nodulară: unele semne prezente în forma descrisă mai sus pot fi regăsite şi
aici dar de obicei sunt de intensitate mai redusă. Tipică este prezenţa unor noduli
mici, fermi în scleră. Aceştia au de obicei localizare în apropierea limbului
sclerocornean şi în timp manifestă tendinţă lentă de creştere.
forma difuză forma nodulară

Diagnosticul diferential se face cu conjunctivitele, uveitele anterioare, fasciita nodulară
oculară.
Terapia va include injecţii subconjunctivale cu triamcinolon, repetate de câteva ori. Topic
dexametazon. Uneori se pot administra şi pe cale sistemică, dar probabil ar deveni un
tratament mult prea drastic. Posibil si tratament criochirurgical pentru forma nodulară.
Evolutia se intinde pe parcursul a 1 – 3 saptamani, iar recidivele sunt relativ frecvente
mai ales în forma difuză
Episclerita posterioară. Rareori întâlnită. Simptomatologie: enoftalmie şi protrusia
pleoapei a treia prin contracţia muşchiului retractor bulbar consecinţă a durerii ce
însoţeşte inflamaţia regiunii posterioare episclerale. Mobilitatea oculară este redusă sau
absentă. Segmentul ocular anterior poate fi normal sau uşor congestionat. Examenul
oftalmoscopic va pune în evidenţă inflamaţia coroidei dacă procesul inflamator s-a extins
şi la acest ţesut.
3
Boală care exista prin ea însăși, care nu este consecința unei alte stări morbide. Prin
extensie, boală de etiologie necunoscută.
10
Tratament: corticosteroizi pe cale generală în concentraţii mari, iar alternativa la

tratamentul sistemic o reprezintă infiltraţia retrobulbară cu corticosteroizi.
Prognostic – rezervat. O atitudine precaută deoarece cauza este obscură şi recurenţa este
frecventă. În unele cazuri datorită durerii intense şi de necontrolat se poate ajunge chiar la
enucleerea globului ocular.
3. Fasciita nodulară oculară
Este o leziune nodulară benignă a ţesutului de legătură din scleră, cornee sau pleoapa a
treia. Este o afecţiune rară dar întâlnită la pisicile şi câinii adulţi. Cauza apariţiei nodulilor
este necunoscută. Aceşti nodului cresc lent sau rapid şi de obicei sunt localizaţi în
apropierea limbului sclero-cornean. Nu induc un răspuns inflamator de o intensitate egală
cu cea întâlnită în caz de episclerită anterioară.
Spre deosebire de episclerita anterioară aceşti noduli nu răspund la terapia cu
corticosteroizi. Tratamentul definitiv este chirurgical, excizie, urmat de corticoterapie
topică pentru controlul inflamaţiei. Unii dintre aceşti noduli, difuz infiltraţi în scleră nu
pot fi îndepărtaţi complet. Dacă este afectată şi cornee va fi necesară cheratectomia
superficială.
4. Traumatismele sclerei: hemoragia, plăgile, perforaţia
Pentru hemoragiile episclerale vezi hemoragiile subconjunctivale.

Plăgile şi perforaţiile. La cabaline sclera din zona perilimbică are o rezistenţă redusă şi
lovirea ochiului conduce la rupturi în această zonă. Prin plagă pot hernia corpii ciliari şi
irisul iar în interiorul ochiului există o hemoragie gravă. Uneori apare în plagă cristalinul.
În cazul plăgilor recente, sub 6 ore, după curăţarea ţesuturilor cu ser fiziologic, ţesutul
uveal se repune şi sclera se suturează. Dacă plaga este contaminată şi ţesutul uveal
necrozat, acesta va fi excizat înainte de închiderea plăgii. În majoritatea cazurilor sunt
puţine şanse de a salva vederea şi cel mai frecvent apare ftizia bulbară în ciuda închiderii
corecte. La alte animale accidentele rutiere, lupta sau alte traumatisme pot produce
leziuni ale sclerei. Perforaţiile posterioare, greu de identificat, când globul ocular are
aspect moale, au un prognostic grav în ceea ce priveşte salvarea globului. Pentru
perforaţiile cu alte localizări tratamentul este identic cu cel descris la cal.
CLINICA ŞI TERAPEUTICA AFECŢIUNILOR CORNEEI
Recţiile corneene în caz de boală

Majoritatea cheratopatiilor cu importanţă clinică se manifestă sub forma uneia sau mai
multor dintre următoarele reacţii majore:
 Edem cornean
 Vascularizaţie corneană
 Fibroză corneană (formarea de cicatrici)
 Melanoză corneană
 Acumularea de substanţe străine în cornee (lipide sau minerale)
 Infiltraţii stromale cu leucocite (abcesul stromal)
 Malacie stromală (colagenoliză stromală, lichefiere)
11
Examenul corneei
Prin examen se vor urmării aspectele legate de transparenţă, luciu, mărime, curbură şi
sensibilitate. Pentru localizarea leziunilor se vor imagina două meridiane (vertical şi
orizontal), care împart suprafaţa corneei în patru sectoare: superior intern şi extern,
inferior extern şi intern care, la rândul lor, pot fi împărţite corespunzător meridianelor de
pe cadranul unui ceas. Leziunile localizate în punctul de intersecţie a celor două mediane
sunt considerate centrale iar celelalte pericentrale.
Iluminarea corneei (vezi și cursul 7) pentru vizualizarea leziunilor (opacifierilor) se poate
face:
- direct
- folosind difuzia (dispersia) sclerală

(iluminare transclerală)
- prin retroiluminare (transiluminare)
- prin iluminare indirectă (laterală)

- prin reflexie speculară
Retroiluminarea reprezentând cea mai eficientă metodă la care se poate recurge pentru a
vizualiza leziunile discrete, fără a recurge la echipament special.
În același timp, pentru evidenţierea leziunilor discrete ale epiteliului se vor folosi lupe
măritoare şi soluţii colorante (fluoresceină, roz bengal) care se instalează în ochi, se spală
cu ser fiziologic după 2-3 minute şi apoi ochiul se examinează. Leziunile apar colorate în
roşu sau verzui, fiind foarte evidente în lumină ultravioletă.
Testarea sensibilităţii se realizează simplu cu ajutorul unui fir de vată sau cu un vârf de
hârtie fină.
Corneea normală are forma aproximativă a unui segment de sferă (la majoritatea speciilor
dimensiunea verticală este mai mică decât cea orizontală aspect evident la ungulate) cu
suprafaţa netedă, lucioasă şi perfect transparentă. Mărimea este variabilă de la specie la
specie, în raport de modul de viaţă, mare la animale nocturne şi mică la cele diurne,
corelat probabil cu eficienţa colectării luminii. La toate speciile corneea are o suprafaţă
mai mică decât sclera. La pisică şi unele ungulate corneea este relativ mare astfel încât
ceea ce se vede în fanta palpebrală este corneea, în timp ce la primate cu o cornee mai
mică comparativ cu dimensiunea globului, prin fanta palpebrală se vede şi sclera.
Grosimea corneei (determinată prin pahimetrie) diferă de la specie la specie, şi de la o
regiune corneană la alta, în general fiind mai subţire central decât periferic. Motivul
pentru care se precizează acest lucru este că în practică ne întâlnim cu ulcere corneene şi
cu recoltarea de probe biopsice corneene. Astfel s-a măsurat la câine o grosime 0,5-0,6
12
mm, la pisică de aproximativ 0,7 mm, la cal oscilează între 0,6 central şi 1 mm la
periferie, vacă în jur de 0,8 mm, la oaie 0,75 mm, la porc puţin sub 1 mm.
Joncţiunea dintre cornee şi scleră este numită limb sclero-cornean.
Inervaţia senzitivă - trigemen, cu ramura oftalmică ce ajunge la ganglionul ciliar şi apoi
la cornee – foarte bogată, cu plexuri întinse subepiteliale şi în stroma superficială.
Acesta este motivul pentru care ulcerele superficiale sunt mult mai dureroase decât cele
profunde. Sensibilitatea corneană este mai redusă la câinii din rasele brahicefalice, la
pisici și la câinii diabetici.
Anatomie microscopică:
structura
lamelară
a
fibrelor
de
colagen
stromale
- Epiteliul anterior este format din numeroase straturi (5-20 dependent de specie)
dense de celule, continuate cu conjunctiva. La bază sunt celule în formă de
coloană care spre suprafaţă devin stratificate scuamoase la suprafaţă. Epiteliul
normal se descuamează la suprafaţă şi este complet înlocuit la fiecare 4-8 zile.
Epiteliul reprezintă bariera principală în calea penetrării microorganismelor şi a
unor noxe. Epiteliul poate fi cu uşurinţă răzuit, iar îndepărtarea lui are ca rezultat
o creştere a permeabilităţii stromei. Epiteliul periferic conţine în mod normal
melanină, inclusiv la primate şi ungulate.
- Stratul Bowman (membrana bazală anterioară) este bine dezvoltat doar la anumite
primate şi la câteva cetacee. Nu este prezent la animalele domestice. Este
important la om deoarece plăgile corneene care nu penetrează mai mult de stratul
Bowman nu lasă cicatrici, dacă şi acest strat este perforat vor apărea cicatrici.
- Stroma constituie cel puţin 90% din cornee la majoritatea speciilor, este compusă
din fibre de colagen dens împachetate şi ordonate. În matricea de colagen sunt
risipite cheratocite care pot repara diferite stricăciuni stromale, dar în timp
îndelungat. Bucle ale capilarelor dinspre vasele sanguine limbice invadează
periferia stromei.
- Membrana Descemet (membrana limitantă posterioară) este o membrană subţire
elastică colagenică care reprezintă fundamentul endoteliului cornean. La periferie,
se divizează într-o parte care acoperă stroma corneană iar o parte care se uneşte cu
13
ligamentul pectinat la speciile la care există această structură. Membrana

Descemet este într-un fel rezistentă la penetrarea a numeroase microorganisme.
- Epiteliul posterior cunoscut şi sub denumirea de endoteliu cu toate că nu are
caracteristici endoteliale, este un singur strat de celule ce căptuşesc posterior
suprafaţa corneei. Se regenerează mult mai lent decât epiteliul, la unele specii
regenerarea pare să lipsească, dar defectele se repară prin umplerea de către
celulele supravieţuitoare care devin mai mari.
Transparenţa corneei este parţial dată de organizarea colagenului stromal (modelul
lamelar), iar endoteliul din acest punct de vedere este hotărâtor. Aceste celule menţin în
permanenţă corneea într-o stare constantă de relativă deshidratare, şi orice imbibiţie
suplimentară cu apă va conduce la apariţia edemului (circumscris sau generalizat) şi a
opacifierii consecutive. Epiteliul de asemenea trebuie să fie intact, în caz contrar nu va
contribui în mod activ la relativa deshidratare.
Fenomene hidrodinamice la nivel cornean
Celulele endoteliale “pompeaza”
apa in afara corneei si contribuie in
cea mai mare masura la mentinerea
statusului de relativa deshidratare a
corneei.
Celulele epiteliale contribuie, intr-o

masura mai mica la mentinerea
relativa a starii de deshidratare a
corneei; transport activ.
Funcţia majoră a corneei constă în refracţia luminii4, capacitate considerabil mai mare
decât a cristalinului, dar care necesită o cornee clară. Corneea este este cea mai
importantă lentilă focalizatoare a ochiului. Contribuie, alături de cristalin, la focalizarea
luminii pe retină însă pentru a-si îndeplini acest rol trebuie să fie perfect transparentă și să
aibă o curbură optimă.
Hrănirea corneei se face primar pe calea anselor capilarelor perilimbice şi umoarea
apoasă, dar şi din filmul lacrimal. Corneea normal este avasculară.
Vindecarea corneană. Există diferenţe interspecifice în ceea ce priveşte reacţia la
leziunile corneene şi procesul de vindecare. Cabalinele au cea mai severă reacţie şi cea
mai înceată vindecare, în timp ce bovinele au cel mai slab răspuns la insultă şi se vindecă
cel mai rapid, oile şi caprele se comportă similar bovinelor însă nu în toate împrejurările.
Câinii dezvoltă rapid vascularizația, care tinde să accelereze vindecarea şi creşte
probabilitatea cicatricelor. La pisici se constată tendinţă relativ scăzută de apariţie a
vascularizaţiei, astfel vindecarea este mai îndelungată dar şi cicatricele sunt minime.
4
Refracţia luminii este fenomenul de schimbare a direcţiei de propagare a luminii atunci când traversează
suprafaţa de separaţie a două medii.
14
Plăgile epiteliale se vindecă rapid prin mărirea şi glisarea deasupra celulelor adiacente
normale. Migrația celulelor începe într-o oră. Dacă plaga este destul de largă au loc
mitoze la marginile ei. Reepitelizarea se produce în 7-10 zile.
Plăgile stromale se vindecă mai lent decât cele epiteliale.

a) Plăgi superficiale - Colagenul stromal se edemaţiază ca urmare a pierderii
epiteliului. În câteva ore zona este invadată de celule polimorfonucleare care apar
prin chemotaxie din filmul lacrimal și tapetează fundul leziunii. Celulele epiteliale
încep să umple defectul.
b) Plăgile mai profunde nu vor fi umplute complet de celule epiteliale şi necesită
depunerea de colagen stromal, proces foarte lent, defectul nefiind umplut complet
niciodată, lăsând astfel o zonă slab epitelizată sau o cavitate.
Dacă injuria este destul de gravă sau dacă
vindecarea este destul de prelungită, poate
să apară vascularizaţia corneană. Procesul
de vascularizaţie începe în 3-5 zile (dar chiar
și în 24 de ore). Din momentul în care s-a
declanşat, vasele sanguine cresc în cornee cu
o viteză de aproximativ 1 mm zilnic. Odată
ce au invadat corneea nu vor dispărea
niciodată complet şi vor rămâne sub formă
de vase „fantomă” microscopice, chiar dacă
cauza declanşatoare nu mai este activă.
Plăgile endoteliale şi rupturile membranei Descemet. Endoteliului îi ia mult timp să se
vindece. Atunci când apar fisuri ale membranei Descemet celulele endoteliale acoperă
spărtura şi sintetizează o nouă membrană bazală, timpul necesar acestei vindecări este
diferit de la o specie la alta.
Colagenaza (vezi și cursul 8 pag. 8) este o enzimă eliberată de către celulele epiteliale,
polimorfonucleare, cheratocite sau microorganisme (în special Pseudomonas și
Streptococul beta-hemolitic), în timpul vindecării ulcerelor5/plăgilor corneene. De regulă,
este o enzimă care ajută la remodelarea corneană în timpul vindecării. Ocazional, totuşi
poate fi în exces şi drept rezultat apar distrucţii severe corneene („topeşte” corneea).
5
ÎN MEDICINA VETERINARĂ TERMENUL DE ULCER CORNEAN ESTE O DENUMIRE
GENERICĂ PENTRU ORICE SITUAȚIE ÎN CARE EPITELIUL CORNEAN S-A PIERDUT ȘI, CA
ATARE, ESTE FOLOSIT PENTRU A DESCRIE SITUAȚII AVÂND ETIOLOGIE (CAUZĂ)
INFLAMATORIE SAU TRAUMATICĂ.
15
Bacteriile și fungii activează proteazele endogene corneene (matrix-metaloproteinaze) și

balanța dintre proteaze și antiproteaze se pierde, ducând la apariția cheratomalaciei în
pofida sterilizării (controlului infecției) cu succes a corneei. În aceste cazuri, se crede că
acţiunea colagenazei trebuie redusă la minim sau în caz contrar corneea va fi distrusă
înainte ca ea să se vindece. Corticosteroizii amplifică în mare măsură efectul colagenazei
şi astfel sunt contraindicaţi în majoritatea ulcerelor sau a situaţiilor similare cu plăgi
corneene. În legătură cu inhibitorii colagenazei (acetilcisteina - Mucomist sol. 5-10% din
oră în oră, EDTA 0,05% din oră în oră, serul refrigerat/plasma din oră în oră și înlocuit,
recoltat și exprimat proaspăt la fiecare 8 zile sau după alți autori la maxim 48 de ore,
tetraciclinele topic, doxiciclina oral 20 mg/kg/zi) există şi în prezent opinii contrare în
ceea ce priveşte situaţiile în care trebuie folosiţi.
Semiotica principalelor stări patologice:

1-modificările de formă ale corneei pot fi manifestate prin:
 creşterea şi deformarea curburii – cheratoglobus sau cheratoconus;
 ulceraţii asociate cu hernieri ale membranei endoteliale – descemetocel
(sinonime: keratocel, desmetocel);
 perforaţii şi prolabări ale irisului – stafilom.
cheratoglob cheratocon
us
Cal – ochi normal cheratoglobus
Cheratoconus - câine Descemetocel (keratocel)
Stafilom (ulcer cornean perforat, iris acoperit de fibrină Stafilom – plagă corneană
roșie penetrantă
16
2-modificări de sfericitate, se manifestă prin tulburări de refracţie – astigmatism6;

3-modificări de transparenţă, sunt reprezentate prin:
1. opacifierile inflamatorii prezentate în cheratite şi manifestate prin aspectul
infiltrativ – lăptos, gri-albăstrui, difuz sau cu aspect de pavaj (caldarâm),
superficial, parenchimatos sau profund, generalizat sau localizat, estomparea
luciului şi prezenţa sensibilităţii dureroase însoţite de fotofobie şi epiforă. Edemul
cornean apare atunci când zonele principale care controlează absorbţia fluidelor,
epiteliul şi endoteliul, sunt decompensate. Dintre cele două formaţiuni, mai gravă
este situaţia în care endoteliul este afectat deoarece el reprezintă factorul principal
al menţinerii corneei într-o stare relativă de deshidratare şi clară.
Edem cornean generalizat Edem cornean circumscris
Infiltraţia leucocitară stromală (aspect galben al corneei). Apare ca răspuns la

infecţii sau asociat corpilor străini corneeni. Poate apare si un infiltrat aseptic.
Acest aspect este dramatic la cal, observat în mod normal la câine, rar la pisică.
Celulele inflamatorii au origine filmul
lacrimal, limbul sclerocornean, tractul
uveal şi se acumulează în stromă
foarte repede indicând existenţa unui
stimul chemotatic foarte puternic.
Examen repetat, se secretă enzime
litice (rezultă ulcerul lichefiant sau
stromal progresiv)
2. opacifieri cicatriciale, manifestate prin diferite grade de opacifiere, cu
recăpătarea luciului cornean şi dispariţia sensibilităţii dureroase. Opacifierile
cicatriciale în funcţie de extinderea lor sunt: nubeculă – pată mică fumurie, macula
– pată cu diametru între 4-8 mm, albugo – toată corneea are transparenţă redusă şi
leucoma – pierderea completă a transparenţei; corneea are aspect sidefiu sau
cretaceu.
Melanoza majoritatea pigmentărilor corneene sunt rezultatul acumulării melaninei.

Aceasta apare în celulele epiteliale după iritaţiile superficiale cronice, dar datorită
turnoverului epitelial normal această melanină dispare odată ce stimulul patogen a
6
vedere neclara, atat la distanta cat si la aproape deoarece razele de lumina care intra in
ochi sunt distorsionate datorită curburii neregulate a corneei si nu sunt focalizate adecvat
la nivelul retinei
17
dispărut. În afecţiunile stromale cronice, însoţite şi de vascularizare, melanina va fi

prezentă în stromă – melanocite - iar această melanină are o natură semipermanentă
deoarece stroma se remodelează lent. Melanina poate fi prezentă congenital sau să
migreze pe suprafaţa endoteliului dinspre tractul uveal anterior.
Pigmentare corneana extinsa si opacifiere

cicatriciala consecutiv trichiazisului,
entropionului din cantul medial si
lagoftalmiei, Shih Tzu, 3 ani
Invadarea vasculară este patologică şi are loc în toate procesele inflamatorii – stadiul de
vascularizaţie. Aspectul desenului vascular este cheia localizării în profunzime a vaselor
şi a cauzei apariţiei lor.
Vascularizaţia superficială, cu aspect
arborescent, când invadarea vasculară are loc
de la vasele conjunctivei bulbare din zonă
perilimbică şi este urmarea iritaţiei cronice
superficiale a corneei (vasele sanguine
perilimbice conjunctivale devin congestionate
în clipa în care apare o cheratit;
Vascularizația profundă (interstiţială), cu
aspect de perie deasă dinspre limbul sclero-
cornean, invadarea se produce din
vascularizaţia limbică profundă şi are
semnificaţia unor cheratite profunde
(parechimatoase) sau a uveitei anterioare.
Semiotica şi terapeutica afecţiunilor corneene (traumatice, inflamatorii,

degenerative și ditrofice)
1. Plăgile
Plăgile corneene sunt frecvente, dar rezistenţa corneei previne în majoritatea cazurilor
perforarea ei.
Cauze: zgârieturile pisicilor sunt foarte frecvente mai ales atunci când căţeii mici
întâlnesc prima pisică, luptele între animale, accidentele rutiere, contactul cu obiecte
ascuţite şi multe alte situaţii pot conduce la ruperea corneei.
Plăgile corneene pot fi superficiale, profunde sau penetrante. În toate cazurile sub
aspect clinic, impresionează durerea, epiforă, fotofobia şi blefarospasmul. La inspecţie se
remarcă soluţia de discontinuitate. În plăgile profunde deseori herniază membrana bazală
posterioară, iar în cele penetrante se modifică curbura şi oftalmotonusul şi de cele mai
18
multe ori prin plagă herniază o porţiune de iris care ocluzionează scurgerea umorii
apoase. În cazul unei plăgi corneene consecutiv unui traumatism grav atunci când
stimulăm cu fascicul luminos ochiul rănit şi se constată lipsa răspunsului pupilar
consensual la celălalt ochi (cel nestimulat), denotă o afectare severă a porţiunii
posterioare a ochiului traumatizat de tipul dezlipirii de retină sau a unei hemoragii
vitroase grave.
Diagnostic: se face un examen atent, iar când este superficial se foloseşte lupă sau
coloranţi. Nu se va exclude suspiciunea de corp străin.
În cazul unei plăgi perforante de dimensiuni foarte mici, aceasta se va pune în evidență
prin testul Seidel, care constă în aplicare soluției de fluoresceină 2% pe suprafața
corneană. Chiar și o mică cantitate de umoare apoasă care părăsește camera anterioară
printr-o perforție va fi observată deoarece va lăsa o dâră clară șerpuitoare prin
fluoresceină. E dovada fără de tăgadă că există o perforație corneană. Atunci când
perforația este sigilată de fibrină scurgerea umorii apoase poate fi provocată prin
aplicarea unei ușoare presiuni pe cornee.
Prognostic: favorabil pentru plăgile mici, recente cu prolaps irian şi plăgile nepenetrante
cicatricele corneene şi formarea unei cataracte minore pot fi singurele sechele lăsând
ochiul funcţional; rezervat / defavorabil pentru plagi profunde, penetrante cu prolaps irian
masiv, cu reacţie inflamatorie postoperatorie severă -> ochiul dezvoltă cataractă extinsă,
uveita secundară, se formează cicatrici corneene, și uneori ochiul rămâne ftizic sau cu
glaucom. În aceste cazuri glaucomul apare prin închiderea unghiului camerular de drenaj
secundar inflamaţiei şi este refractar la orice tratament medicamentos.
Toate cazurile se vor considera urgenţe, având în vedere susceptibilitatea la complicaţii
care se soldează cu pierderea vederii.
Tratament:
 Plăgile superficiale fără îndepărtarea excesivă a marginilor plăgii și plăgi
superficiale stromale – se vindecă rapid dar trebuie tratate cu antibiotice topic (”de
calibru mic”: neomicină, polimixină B - Optivet, gentamicină, tetraciclină) administrate
de 4 ori pe zi pentru a preveni invazia bacteriană în stroma expusă. Pentru a combate
reacţia iridociliară se vor folosi midriatice iridocicloplegice (tropicamidă). Cu prudență
antiinflamatorii nesteroidiene local/general (diclofenac - Voltaren, flurbiprofen - Ocufen).
 În plăgile profunde stromale cu marginile larg deschise Dacă plaga este recentă
şi marginile pot fi afrontate se vor sutura cu fir 6-0 sau mai subţire resorbabil sau
neresorbabil în puncte separate, apoi se vor trata ca pe un ulcer necomplicat (tratarea
infecției diagnosticate sau potențiale, crearea unui mediu prielnic vindecării prin
cobaterea durerii, prevenirea autotraumatizării) (vezi mai jos pagina 41). Firele
neresorbabile vor fi scoase după 10-14 zile.
În cazul unor leziuni extinse cu imposibilitatea afrontării se vor trata ca un ulcer cornean
profund (vezi mai jos pagina 42).
 Plăgi profunde cu lambou corneean - pierderea din grosimea stromei nu va fi
compensată dacă se rezecă lamboul rezultând neregularitati ale suprafetei corneene si
distorsiunea imaginii (astigmatism). Sutura sau lipirea lamboului permite mentinerea
normala a grosimii si a integrității corneei.
19
sutură lambou cornean
folosirea adezivilor tisulari pentru

conservarea lamboului cornean.
 Perforaţiile corneene fără prolapsul irisului. De obicei acestea sunt sigilate de

către fibrina bogată apărută secundar şi este necesară colorarea cu fluoresceină pentru a
demarca marginile plăgii. Ochiul este de obicei moale, cu oftalmotonus redus, umoarea
apoasă este scursă, dureros şi are pupila midriatică. Se va administra pe cale generală şi
local antibiotic, un iridocicloplegic local şi cu precauţii un corticosteroid local.
 Plăgile (perforaţiile) cu prolapsul irisului – reprezintă urgenţe care necesită

intervenţia chirurgicală. În cazul plăgilor penetrante trebuie reţinut faptul că salvarea
globului ocular se poate realiza dacă intervenţia chirurgicală se practică în cel mult 8 ore.
Intervenţia chirurgicală se va practica sub anestezie generală. Anestezia retrobulbară este
contraindicată deoarece poate determina expulzarea conţinutului globului ocular.
Sutura plăgii corneene se va practica după ce s-au tratat leziunile interne (repunerea dacă
nu sunt mai mult de 24 de ore de la injurie, sau rezecţia irisului dacă au trecut mai mult
de 24 de ore de la injurie, extragerea fragmentelor cristaliniene, dacă cristalinul a fost
spart, rezecţie şi îndepărtarea vitrosului herniat, dacă hialoida anterioară a fost ruptă şi
curăţirea completă a camerei anterioare). La cazurile cu leziuni grave ale cristalinului
20
acesta se va extrage în totalitate, iar în cele la care s-a scurs şi o cantitate mare de corp
vitros se precizează că globul nu va mai putea fi refăcut, se va proceda la eviscerare şi la
implantul de proteză de glob sau la enucleere (vezi curs 13) şi închiderea cavităţii
orbitale. Atunci când ochiul este compromis enucleerea este obligatorie la pisică.
Plagă corneană cu
hernierea irisului -
Imagine frontală şi pe
secţiune
Irisul herniat este

amputat, sinechiile
corneo-iriene desfăcute
cu o spatulă, corneea
suturată în
puncte separate
În edem cornean sever

sutura este în “U”
orizontal, sutură care va
sigila suprafaţa
endotelială
Pentru închiderea
epiteliului se interpun
puncte separate simple
Sutura corneei se realizează cu ace şi fire foarte fine (resorbabile sau nu, 6-0 sau mai
subţiri) în puncte separate. Deoarece corneea este densă şi solidă doar acele
oftalmologice cu margini tăioase sunt satisfăcătoare pentru sutură. Sutura va prinde
corneea în profunzime pe 1/2 până la 2/3 din grosimea ei şi implantarea se va face la
aproximativ 1-1,5 mm de marginile plăgii, distanţa dintre puncte de sutură va fi de 1-2
mm.
21
DA NU
Sutura prea Sutura prea Sutura inegală
profundă ajunge superficială nu duce la proasta
în camera asigură închiderea apoziționare a
anterioară endotelială și marginilor
duce la edem plăgii
persistent
Refacerea curburii corneei şi a camerei anterioare se realizează prin injectarea de aer

steril sau ser fiziologic, gel vâsco-elastic cu un ac subţire de calibru 27-30 G inserat între
două puncte de sutură, pentru a evita apariția sinechiilor irido-corneene. Irigarea camerei
anterioare pentru îndepărtarea fibrinei se face cu ser fiziologic. Operaţia se va considera
terminată când camera anterioară este bine refăcută şi când oftalmotonusul este
corespunzător. Firele se scot după 10-14 zile.
Complicaţie posibilă: aşa numita „creştere epitelială în jos”, în care celulele epiteliului
cornean cresc sub plaga suturată şi spre camera anterioară, ceea ce este dezastruos pentru
ochi.
Postoperator se vor administra local şi general antibiotice cu spectru larg şi
antiinflamatorii; combaterea edemului cornean se va face cu substanţe hidroosmotice
aplicate local, se va stimula epitelizarea prin instilarea în ochi de vitamina A
hidrosolubilă. Pentru a combate reacţia iridociliară se vor folosi midriatice
iridocicloplegice.
Plagă corneană penetrantă cu Amputare iris şi sutură Suturarea unui lambou

stafilom (cal). corneană conjunctival deasupra plăgii
suturate conferă o mai mare
stabilizare şi aport sanguin
imediat.
Plăgile produse prin zgâriere de către ghearele pisicii. Au mare potenţial de complicaţii
grave. Deseori gheara perforează corneea şi contaminează camera anterioară. Plaga este
mică în diametru şi se închide (sigilează) rapid, astfel încât este posibil ca la prezentarea
la medic să existe deja reepitelizare iar testul de colorare cu fluoresceină să fie negativ.
Pacientul este de obicei liniştit iar ochiul pare sănătos, nu trebuie însă să ne lăsăm induşi
22
în eroare de această aparenţă de benign. Majoritatea cazurilor evoluează spre o

endoftalmie fulminantă în 3-4 zile ca urmare a invaziei bacteriene, ceea ce poate conduce
la glaucom sau chiar la pierderea ochiului. Toate aceste cazuri trebuie deci tratate viguros
cu antibiotice local şi pe cale generală. Topic se va administra şi un iridocicloplegic
(atropină), sunt indicaţi şi corticosteroizii local cu excepţia cazurilor în care plăgile sunt
de mari dimensiuni şi reţin fluoresceina.
2. Cheratita
Este inflamaţia corneei manifestată clinic prin: durere, epiforă, fotofobie, blefarospasm,
leziuni diferite în raport cu stadiul evolutiv (acut/cronic), de tipul şi localizarea
inflamaţiei (superficială, parenchimatoasă, posterioară) şi de etiologie (bacteriene, virale,
micotice; primare, secundare).
Alături de conjunctivite reprezintă una din cele mai comune probleme oculare cu care se
confruntă medicul practician. Cheratitele au numeroase cauze, unele specifice, altele
ocazionale sau secundare.
Semnele generale:
- durere – este simptomul cel mai obişnuit, cu cât leziunea este mai superficială cu
atât este mai dureroasă deoarece aici se află terminaţiunile nervoase
- însoţind iritaţia corneană apare iridociclospasmul, care poate fi atât de sever încât
să determine fotofobie şi blefarospasm. Toate aceste simptome pot determina
automutilări.
- epifora – alături de lacrimile în exces pot să apară secreţii cu aspect mucopurulent
în principal atunci când există infecţie bacteriană
- hiperemie conjunctivală – ochiul are aspect roşu
- pierderea transparenţei corneei datorită edemului cornean, infiltraţiei celulare şi
invadării vasculare
- funcţia vizuală este neafectată cu excepţia cazurilor de cheratită severă şi cu
localizare bilaterală.
În cheratitele acute se disting următoarele stadii evolutive:
- de infiltraţie, în care predomină fenomenele inflamatorii şi infiltrative,
manifestate prin edem, pierderea transparenţei şi luciului, durere, epifora,
blefarospasm, fotofobie şi congestie pericheratică;
- de supuraţie, survine după 3-5 zile de la debutul inflamaţiei şi este întâlnit numai
în cheratitele traumatice complicate septic sau în cele infecţioase. Clinic se
remarcă microabcese corneene care supurează, lăsând ulcere, acoperite de
material purulent. Deseori în acest stadiu se produc deformări ale conturului
cornean, luând aspectul de cheratoglob sau cheratocon;
- de vascularizaţie, caracterizat prin invadarea corneei, de vase provenite din cele
conjunctivale în cheratitele superficiale, având aspect arborescent, şi din vasele
iriene, în cheratitele parenchimatoase şi posterioare, vasele având aspect de perie
fină, fără ramificaţii şi sunt plasate pe faţa posterioară a corneei;
- de resorbţie, caracterizat prin reducerea fenomenelor inflamatorii, recăpătarea
progresivă a transparenţei şi luciului. În majoritatea cazurilor vindecarea nu este
completă, rămânând procese cicatriciale manifestate fie prin tulburări de refracţie
fie prin opacifieri de diferite grade.
23
După extinderea şi caracterul lezional cheratitele pot fi clasificate în:

- circumscrise sau difuze;
- superficiale (anterioare), parenchimatoase (interstițiale), profunde (posterioare);
- supurative, nesupurative;
După etiologie: avitaminice, bacteriene, virale, micotice, alergice, diabetice, etc.
Diagnostic: prin examen clinic efectuat în fascicolul de lumină, pentru evidenţierea
leziunilor se recurge la testul cu fluoresceina, examen citologic, cultură, antibiogramă.
Prognostic: favorabil în formele inflamatorii acute, necomplicate şi rezervat în cele
complicate, cronice şi degenerative.
Tratament: variază în raport de stadiul evolutiv şi de tipul leziunii (vezi mai jos). În
toate cazurile se vor identifica şi înlătura cauzele. Se combate durerea si inflamația, se
administrează medicație rezolutivă, antibiotice/antivirale/antimicotice.
Principalele entităţi patologice ale corneei

I. Traumatice: plăgi (vezi pagina 18)
II Inflamatorii
a) superficiale
- sindromul de eroziune superficială corneană: - câine, cal, pisică,
- cheratectomie, antibiotice/antivrale, atropină
Pisică, eroziune corneană, diagnostic cu

fluoresceină, etiologie virală
- cheratita superficială pigmentară: - câine (Peckinez, Boston Terrier)
- preventiv înlăturarea factorilor de iritare şi tratamentul cheratitei
- curativ: iradiere superficială cu stronţiu 90, corticosteroizi
- cheratita senilă cu depozit de calciu: - câine, pisică
- EDTA 1-4% picături 4-6 zile asociat cu antibiotice, cheratectomie
24
- cheratita superficială punctată: - câine (Teckel cu păr lung, dar sporadic și la alte
rase), cal
Termenul descrie cheratita superficială
ulcerativă recurentă, bilaterală și simetrică.
Se presupune că este mediată imun, totuși
patogeneza nu e complet înțeleasă. Boala
este limitată la porţiunea centrală a corneei.
Durere, epiforă, apariţia de mici pete albe
pe cornee -> aspect stropit, test cu
fluoresceină pozitiv. Vascularizație. În timp
pigmentare. Tratament: ciclosporină,
corticosteroizi, antibiotice.
- boala Uberreiter = pannus = cheratită superficială cronică proliferativă progresivă
specifică pornind de la limbul sclerocornean şi tinzând să acopere toată corneea. Apare
la Ciobănescul german, Tervurens belgian, Border Collie, Greyhound, Huskie siberian,
Sheperd australian (pentru amănunte – simptomatologie și tratament vezi pagina 35)
b) interstiţiale
- cherato-conjunctivita cronică: - câine (Ciobănesc german, Greyhound)
- local corticosteroizi de 4-6 ori/zi, injecţii subconjunctivale cu betametazon 1-3
mg, iradiere cu stronţiu 90, cheratectomie superficială
- cheratită neurotrofică:
- ramura oftalmică a trigemenului nu funcţionează, se diagnostică o lipsă a
sensibilităţii corneene, animalul nu mai are reflexul de clipit ca mecanism de
apărare la iritaţia corneană,
- toate speciile, mai frecvent la câine şi pisică
- blefarorafie pentru a preveni uscarea şi ulceraţia, antibiotice, tratarea afecţiunii
nervoase
- cheratita herpetică: - pisică, câine, vacă - idoxuridină local la 2 ore, antibiotice,
anticolagenaze, ciclosporină
cheratită interstițială și
conjunctivită herpetică, pisică
- cheratopatia buloasă: - toate speciile. Se poate complica cu ulcere recurente.
- cheratectomie superficială, antibiotice, atropină, anticolagenaze
(antiproteaze), blefarorafie de protecţie. În cazul prezenței
ulcerelor și a edemului cornean cheratotomiile nu au nici o valoare,
în acest caz când vederea este compromisă se vor produce cicatrici
epiteliostromale (care vor ”lipi” epiteliul de stromă) recurgându-se
la cheratoplastie prin termocauterizare pe toată suprafața corneană
bolnavă la o distanță de aproximativ 1mm între aplicații (cu sau
fără debridare epitelială anterioară).
25
- cheratoconjunctivita infecţioasă a bovinelor (ochiul roz): - Impactul economic este

important: scad producţiile.
Incidenta: peste tot in lume, viteii mai susceptibili, Hereford, lipsa pigmentarii
perioculare, sezoniera (vara).
Etiologie: Moraxella bovis (bacil Gram negativ), Mycoplasma (exacerbeaza)
Transmitere: animale nou introduse in efectiv, animale purtatoare (bolnave anterior),
contact direct, vectori. Izolare, dezinfecţie, dezinsecţie
Tratament - obiective: combaterea durerii, mentinerea productivitatii, prevenirea
agravarii si a extinderii in efectiv
• sensibila la majoritatea antibioticelor (sistemic, subconjunctival, topic) –
penicilina, oxitetraciclina
• antiinflamatorii
- cheratoconjunctivita infecţioasă a ovinelor şi caprinelor (oftalmia contagioasă, ochiul

roz): - miei, iezi, de obicei se suspicioneaza Chlamydia psittaci, Mycoplasma mycoides si
conjunctivae.
- izolarea animalelor bolnave, dezinfecţie, dezinsecţie,
- local tetraciclină sau cloramfenicol. Tetraciclina - scurteaza evolutia bolii, poate
induce aparitia starii de purtator (M. conjunctivae)
26
- cheratita micotică: - toate speciile; caii la care ulcerele sau cheratitele sunt refractare şi
la care s-au administrat local topic corticosteroizi vor fi suspectaţi de cheratită
micotică. Leziunea de la nivelul corneei îmbracă forma unui infiltrat albicios
care necrozează. Suprafața corneană are aspect granular. Netratată cheratita
fungică poate duce la perforarea corneei, panoftalmie.
- antimicotice (miconazol, nystatin, amfotericina B), iridocicloplegice
pentru stoparea reacției uveale. Este absolut contraindicată folosirea
corticosteroizilor.
Cheratita micotica, cal – forma incipienta – Cheratita micotica, cal – forma avansata –
leziuni punctiforme multiple vizibile printre vascularizatie si infiltratie celulara masiva
umbra cililor palpebrali
Placă fungică, vascularizaţie superficială Ochi stâng cal, placă fungică asociată cu
delimitând zona de infiltraţie celulară vascularizaţie corneană, edem şi infiltraţie
granulară, aspectul granular al suprafeţei celulară
corneene indică o posibilă cheratită fungică.
La cabaline deseori tratamentul este operator. După

îndepărtarea chirurgicală a plăcii fungice prin cheratectomie
superficială, se folosește pentru reconstrucţia chirurgicală a
corneei afectată de cheratomalacie sau pentru acoperirea
zonelor corneene după cheratectomie superficială (evitare
infecţie, reduce durerea, limitează cicatricea şi
simblefaronul) membrana amniotică (care asigură factori
antiinflamatori, antifibrotici, antiangiogenezici şi de
creştere) care se suturează în fir continuu sau puncte
separate cu fir resorbabil (polyglactin) 7-0 până la 9-0.
27
- cheratita (cheratoconjunctivita) eozinofilică felină (apare și la cal, câine): – parazitoze,

alergii - infiltraţie corneană eozinofilică şi/sau mastocitară7. Se poate
observa un răspuns inflamator de tip granulomatos. Vascularizaţia corneană
este medie, ţesutul de granulaţie acoperă majoritatea sau în totalitate
suprafaţa corneană. Leziunea apare iniţial dinspre limbul sclero-cornean
dinspre medial sau lateral. Sunt implicate şi conjunctiva sau membrana
nictitantă. Pierderea epiteliului cornean este rară iar durerea nu este un
simptom care însoţeşte boala. Nu s-a constat o predilecţie de vârstă, sex sau
rasă. Deseori este unilaterală dar pot fi implicaţi şi ambii ochi.
Diagnosticul în baza examenului citologic.
Tratamentul iniţial include local corticosteroizi puternici, prednisolon sau
dexametazon, administraţi de câteva ori pe zi. Dacă răspunsul la
tratament este pozitiv se reduce numărul de administrări până la un
nivel de întreţinere. Dacă tratamentul este ineficient se va
7
celule ale tesutului conjunctiv care secreta histamina, substanta responsabila în parte de
simptomele alergiei, dar si serotonina si diverse enzime. În mastocitoza sistemică,
mastocitele se înmulțesc aberant în măduva din oase, organele interne sau în piele.
28
administra oral megestrol acetat8 (PillKan), 5 mg la 24 ore 5 zile

apoi 5 mg la două zile timp de 10 zile, iar tratamentul topic va fi
sistat.
Prognostic - rezervat, în unele cazuri se obţin remiteri cu durată de ani, la altele
apare recidiva în ciuda terapiei.
c) profunde
- cheratita ulcerativă (vezi pagina 38) - toate speciile
- cheratita din hepatita infecţioasă canină (cheratita postvaccinală, ochiul albastru): local
atropină de 3-4 ori/zi, corticosteroizi oral, inhibitori ai anhidrazei carbonice
- cheratita din febra catarală malignă: bovine (tratament vezi bolile infecţioase)
- abcesul stromal (cheratita supurativă): - cal – fungi sau bacterii. Se presupune că o
mică înțepătură a corneei permite bacteriilor sau fungilor sa ajungă în stromă. Epiteliul se
vindeca rapid iar germenii patogeni se sechestreaza în corneea avasculara unde se
multiplică si determină o reactie inflamatorie cunoscuta sub numele de abces stromal -
infiltrat stromal alb până la galben, cheratită, vascularizaţie stromală, uveită anterioară.
Antibiotice local şi sistemic, antifungice (dacă sunt necesare), atropină (iridocicloplegice)
de 4 ori/zi, antiinflamatorii, întuneric, uneori îndepărtare chirurgicală cu grefă corneană/
conjunctivală/submucoasă intestin subțire de porc (vezi ex. tehnica cheratoplastiei
lamelare profunde şi cheratoplastia lamelară posterioară/penetrantă mai jos).
8
Anticontraceptiv oral pentru pisici și cățele
29
Cheratoplastie lamelară C- ridicarea lamboului E- fragmentul de cornee

profundă. cornean stromal pentru a prelevat anterior (grefă)
A – localizarea leziunii (abces evidenţia leziunea. Excizie este introdus în spaţiul
medial stromal paraaxial) şi a cu ac de biopsie dermică rămas după excizia
inciziei pe cornee sănătoasă sau trepan cornean abcesului. Lamboul
B – disecţia lamelară corneană D – lamboul este repus şi cornean este suturat în
pornind de la incizie spre abces. se ampleasează cinci totalitate în puncte
Planul de disecţie este deasupra puncte de sutură principale separate
planului în care se află leziunea pentru stabilizare
ce trebuie excizată
30
Cheratoplastia lamelară posterioară (penetrantă).

A - incizii pe trei laturi în jurul
leziunii
B – disecţia lamboului,
bascularea şi expunerea
leziunii
C – extragere (trocar, ac
biopsie) formaţiune din stroma
posterioară, pătrundere în
camera anterioară prin incizie
D – butonul cornean donator

este amplasat în locul primitor
şi suturat, iniţial patru suturi
principale la ora 12, 3, 6 şi 9,
fir resorbabil 8-0 sau 9-0.
Repunere flap stromal anterior
peste cornee şi suturat în pcte
separate sau fir continuu
Obs. Heterogrefe: țesutul cornean prelevat de la cal și porc a fost transplantat cu

succes la câine; țesuturi corneene de la porc și câine au fost transplantate cu
succes la pisică. Este posibilă folosirea homogrefelor. La pisică însă homogrefa
este limitată datorită posibilei infectii a corneei cu virusul herpetic felin tip 1 si
virusul imunodeficientei feline.
31
abces stromal cal – infiltrat de culoare galbena, vascularizatie profundă
A B C
D E F
A – Abces cornean stromal profund şi uveită secundară, vascularizaţie perilimbică, edem

cornean difuz, hipopion. Chemozis şi congestie conjunctivală
B – cu un ac de biopsie dermică cu diametru mai mare decât abcesul se face o secţionare
care este completată cu bisturiul îndepărtând porţiunea bolnavă
C – amplasarea suturilor cardinale iniţiale în grefa corneană pentru a fi ulterior trecute în
ţesutul primitor, plaga corneană
D – înnodare, ancorare grefă corneană în locul primitor
E – suturarea lamboului conjunctival (vezi mod de lucru la pag 42) în puncte separate la
distanţă de 1 mm deasupra grefei corneene
F – aspect după 5 săptămâni. Se observă punctele de sutură, cicatricea şi vascularizaţia.
Sinechii irido-corneene anterioare.
32
III. Degenerative şi distrofice

- cheratopatia chistică: toate speciile, cheratectomie
- necroza corneană (mumificare corneană, sechestrul cornean): Este o boală rară
localizată într-o anumită zonă a corneei şi asociată cu moartea ţesutului, fiind
afectată o porţiune de stromă şi epiteliu, şi având evoluţie progresivă.
Afectează exclusiv pisicile de anumite rase (Siameză, Persană, Himalayană) dar
poate teoretic să apară la orice pisică secundar afecţiunilor corneene cronice
de tipul cheratitei ulcerative, cheratitei secundare entropionului sau cheratitei
prin expunere secundar ageneziei pleoapelor.
Cauza bolii este necunoscută.
Tratamentul se adresează cauzei primare, după care în decurs de săptămâni sau
luni corneea poate elimina ţesutul necrozat. Se poate administra un tratament
cu corticosteroizi, şi cu antibiotice în caz de ulceraţii, pentru câteva săptămâni
pentru a vedea dacă se elimină porţiunea de ţesut necrozat. Se poate recurge la
cheratectomie superficială, atenţie doar la evaluarea profunzimii leziunii mai
ales dacă se află în porţiunea de cornee mai subţire ca şi grosime (centrul
ochiului) pentru a evita perforaţia corneei.
- degenerarea corneană endotelială – apare la câine, poate afecta unul sau ambii ochi,
cu aspect asimetric. Este o modificare secundară a corneei, numeroase
afecţiuni cronice corneene acompaniate de procese inflamatorii ulterior
conduc la modificări corneene degenerative. Acestea se manifestă prin
depunerea de material lipidic, colesterol în principal, sau calciu.
Degenerarea corneană este o tulburare secundară şi trebuie diferenţiată de
distrofia corneană primară. În majoritatea degenerărilor reiese din anamneză
existenţa unui ulcer, a unui proces inflamator sau a altei afecţiuni cronice.
Corneea va fi vascularizată. Toate aceste modificări preced depozitarea
metaboliţilor.
Din punct de vedere practic dacă depozitul cornean nu induce probleme,
controversa încadrării la distrofie sau degenerare este lipsită de importanţă.
Tratamentul degenerării corneene depinde de cauză şi de stadiul evolutiv. Dacă
leziunea este inactivă nu necesită tratament. Dacă este activă se va acţiona
asupra cauzei care va fi îndepărtată şi local se administrează medicaţie (nu
corticosteroizi în caz de ulcer) până la rezoluţia procesului inflamator.
33
- distrofie corneană (cheratopatia lipidică, distrofie corneana primara) – apare în

portiunea corneana anterioara, (para)central, cu evoluţie lentă sau staţionară,
bilaterală şi aproape simetrică, ereditară şi neînsoţită de semne ale
inflamaţiei sau vascularizaţie, nedureroasa. Poate să apară la un ochi
ulterior şi la celălalt.
Se caracterizează prin prezenţa unor depozite (colesterol, esteri ai colesterolului,
fosfolipide, grăsimi neutre), bine delimitate, cu margini distincte, albe,
cristaline sau cu aspect metalic, în diferite straturi ale corneei, deseori în
stroma anterioară iar epiteliul care le acoperă este intact. La om opacitatea
care apare scade acuitatea vizuală, fapt greu de demonstrat la animale.
Afecţiunea este frecventă la câine (descrisă în amănunt la Beagle şi Husky

Siberian), rară la alte specii.
Cauza distrofiei corneene este rareori identificată.
Tratament - dietetic, regim vegetarian, posibil (laser)cheratectomie.
Diagnostic diferenţial faţă de:
- opacifieri cicatriciale (fibrozări corneene) – aspect difuz gri-albicios, rezultă în
urma unei leziuni (traumatism cornean, ulcer, cheratoconjunctivită sicca), aceste leziuni
prezintă neovascularizaţie
- edem cornean – poate fi generalizat sau localizat, Forma localizată poate fi
confundată cu distrofia, dar corneea edematoasă este tulbure, albăstruie şi cu lupa
măritoare poate fi observat un model de reţea.
34
La rasa Collie, apare o distrofie multifocala in

stroma anterioara asociata cu un proces iritativ.
Leziunile sunt multiple, mici, circulare, cu aspect
cristalin, posibil sa apara vascularizatia corneana.
Tratament: topic steroizi, daca pacientul manifesta
disconfort.
La Boston terrier si Chihuahua apare o

distrofie ce afecteaza portiunea posterioara
a corneei (endoteliul), cu edem cornean,
cheratopatie buloasa stromala, durere
intensa, vascularizatie in stadii avansate,
evolutie bilaterala simultana sau decalata
cu saptamani-luni. Nu exista tratament –
corticosteroizii in stadiile initiale incetinesc
evolutia bolii.
Prognostic grav.
Formele de cheratită mai frecvent întâlnite în practică:

- Pannus – boala Uberreiter - cheratită superficială specifică cronică proliferativă
progresivă pornind de la limbul sclerocornean şi tinzând să acopere toată corneea. Apare
mai frecvent la Ciobănescul german, Tervurens belgian, Border Collie, Greyhound,
Huskie siberian, Sheperd australian, Dachshund. Din punct de vedere histologic se
constată o infiltraţie subepitelială a corneei cu ţesut fibrovascular şi celule mononucleare
inflamatorii. Macroscopic are aspect de țesut de granulație.
Atunci când denumirea de pannus sau boala Uberreiter este utilizată cu referire la
Ciobănescul german, are semnificaţia unei afecţiuni degenerative probabil de natură
ereditară. În aceste cazuri termenul reprezintă numele bolii.
În orice caz, termenul de pannus poate fi folosit pentru a descrie infiltraţia corneană
subepitelială fibrovasculară observată în orice cheratită superficială cronică.
Cauza este necunoscută dar poate fi corelată cu probleme autoimune. Există factori de
risc recunoscuţi: expunerea la ultraviolete, altitudinea şi rasa.
Simptomatologie: frecvent are localizare bilaterală, poate debuta la un ochi simulând o
afecţiune unilaterală, indivizii bolnavi au vârsta mai mare de 9 luni şi afecţiunea este mai
frecventă între 2 şi 5 ani. Este caracteristică bolii debutul în regiunea limbică ventro-
laterală, apare un ţesut cu aspect de ţesut de granulaţie roz care invadează corneea. De
aici continuă să crească spre interior, şi dacă fenomenul continuă poate fi implicată
întreaga suprafaţă a corneei. Imediat după debutul infiltraţiei fibro-vasculare apar
depozite de melanină în epiteliul şi stroma corneană afectată. Atunci când este opacifiat
suficient de mult ţesut cornean apare şi pierderea vederii, dacă fenomenul are loc bilateral
animalul devine orb. Afecţiunea progresează lent dar fenomenul se poate produce în
câteva săptămâni. În ciuda modificărilor corneene animalele par a fi puţin deranjate de
acestea, nu manifestă disconfort.
35
infiltraţie fibro-vasculară depozite de melanină
Tratamentul trebuie ştiut că opreşte evoluţia doar temporar sau o controlează, la

majoritatea pacienţilor tratamentul rămâne continuu sau în caz contrar boala recidivează.
Răspunsul la tratament este legat şi de mediul de viaţă, controlul este mult mai dificil în
mediu uscat, cu praf şi la altitudini depăşind 1525 de metri faţă de nivelul mării. În
majoritatea cazurilor se răspunde favorabil la terapia antiinflamatorie corticosteroidiană
sau la alte medicamente care suprimă reacţia imună locală (ciclosporina A), fapt care
indică o mediere imună a bolii, adică se produc anticorpi împotriva propriei cornee. La
tratamentul de mai sus se asociază antibiotice local, antivirale şi antimicotice dacă se
impune, îndepărtarea factorilor iritanţi, refacerea secreţiei lacrimale (dacă există un
deficit).
În cazul leziunilor incipiente se vor folosi corticosteroizi puternici, dexametazonă 0,1%
sau prednisolon acetat 1%, picături. Nu se administrează antibiotice doar dacă există o
infecţie şi numai până la dispariţia acesteia. Terapia iniţială trebuie să fie energică: 1
picătură în fiecare ochi de 6-8 ori pe zi cel puţin 2 săptămâni sau până când ţesutul de
granulaţie regresează. Nu va fi luat ca şi criteriu de regres dispariţia melaninei, pentru că
acest lucru nu se întâmplă atât de repede. Ulterior, se reduce frecvenţa administrărilor
până la un platou care împiedică recurenţa, în unele cazuri este suficientă 1 picătură
zilnic. Animalul va reveni la controale periodice la interval de 6-12 luni, iar proprietarul
va fi educat să monitorizeze boala.
Ciobănesc German, La 2 săptămâni după La 10 săptămâni după

pannus, formă avansată tratamentul topic cu tratamentul topic cu
corticosteroizi corticosteroizi, reducând
frecvenţa aplicaţiilor la o dată
pe zi. Melanoză reziduală şi
opacifieri focale.
În cazul leziunilor moderat avansate sau la acelea la care terapia topică devine
ineficientă. Se va administra pentru început subconjunctival un corticosteroid:
36
triamcinolon, infiltraţia se face în apropierea locului leziunii. Atenţie nu se va folosi

Depo-Medrol (metilprednisolon) deoarece induce la unii indivizi reacţii secundare severe
cu pierderea ochiului. Simultan se va aplica schema de terapie topică descrisă mai sus.
Ameliorările vor fi vizibile în mai puţin de 7 zile. Este posibil ca tratamentul de lungă
durată topic să necesite o frecvenţă mai mare a administrărilor zilnice. Uneori este
necesară chiar repetarea administrării subconjunctivale.
În cazul leziunilor care progresează în ciuda tratamentului cu corticosteroizi. Alături de
injecţia cu corticosteroizi se indică iradierea cu radiaţii beta (fiecare iradiere este de
5000-7500 rad). Va fi iradiat şi ţesutul necornean perilimbic. Se va continua cu aplicarea
terapiei topice descrisă anterior. Se poate aştepta o vizibilă reducere a vascularizaţiei într-
o săptămână, cu dispariţia melaninei din epiteliu. Melanina stromală nu va dispărea. Se
poate repeta administrarea subconjunctivală a corticosteroizilor după 2-4 săptămâni. În
cazul în care nu se constată ameliorare se poate repeta iradierea la 2 luni după prima
şedinţă. Unele rezultate au fost obţinute şi prin folosirea crioterapiei.
În cazul leziunilor avansate care cauzează pierderea temporară a vederii prin cicatrici
sau melanoză, este necesară cheratectomia superficială.
Prognostic şi complicaţii: animalele care trăiesc la altitudine mare sau în mediu poluat
răspund slab la tratament. Afecţiunea corneană avansează în ciuda eforturilor susţinute.
În aceste cazuri corneea devine puternic pigmentată animalul este orb dar nu are
disconfort. În ciuda celor de mai sus, majoritatea pacienţilor răspund favorabil la terapie
şi boala se controlează cu uşurinţă. Uneori apare degenerarea corneană lipidică sub forma
unor depozite cu aspect cristalin, fără importanţă. După intervenţia chirurgicală în unele
cazuri pot să apară degenerări chistice. Deoarece câinii bolnavi vor primi corticosteroizi
topic toată viaţa, atunci când corneea este zgâriată, ulcerată sau cu o plagă, tratamentul
fie se va întrerupe fie se va reduce ca frecvenţă a administrării până la vindecarea
problemei curente corneene.
Pannusul ca rezultat al unei cheratite superficiale cronice nespecifice. Infecţiile sau
iritaţiile cronice pot conduce la apariţia unor leziuni similare cu cele din pannus constatat
la Ciobănescul german. Dacă se diagnostică trebuie găsită cauza apariţiei lor.
Tratamentul este direcţionat spre cauza declanşatoare şi simptomatic spre combaterea
vascularizaţiei cu corticosteroizi (identic cu cel descris mai sus). Cheratectomia
superficială poate fi necesară pentru îndepărtarea ţesutului cicatricial, dar se recomandă
doar dacă acesta alterează funcţia vizuală.
- Cheratitele interstiţiale – nu sunt de obicei o afecţiune specifică dar reprezintă

afectarea întregii cornee de către un proces inflamator sever. Numeroase situaţii
evoluează spre cheratită interstiţială: apare secundar afecţiunilor sistemice ca jigodia la
câine sau tonsilitele, traumatismele, invazia cu germeni infecţioşi sau asociate cu uveitele
anterioare. Deoarece este afectată întreaga cornee edemul este difuz şi sever, într-atât
încât poate modifica chiar conturul cornean şi împiedică vizualizarea structurilor
profunde. Pot să apară bule în epiteliu. Vascularizaţia superficială şi profundă sunt
evidente. Sunt prezente semnele uveitei chiar şi la pacienţii la care nu există o afecţiune
uveală primară. Deseori se constată şi hipopion.
Tratamentul trebuie orientat spre cauza primară dar şi spre reducerea efectelor distructive
ale inflamaţiei corneene, şi deoarece uveita este prezentă tratamentul trebuie să i se
adreseze. Topic se administrează atropină, produce iridocicloplegie şi midriază, ca
37
urmare scade riscul sinechiilor în axul vizual. Iridocicloplegia reduce durerea cauzată de
spasmul irisului şi a proceselor ciliare constata în uveitele anterioare. Se vor administra
corticosteroizi puternici, nu în caz de ulcer, de 4-6 ori pe zi. Administrarea pe cale
generală nu este necesară. Antibioticele, ideal se vor folosi dacă s-a stabilit existenţa unui
proces infecţios, se recomandă antibiotice cu spectru larg. După ce corneea începe să se
clarifice se continuă tratamentul numai cu corticosteroizi până la dispariţia completă a
inflamaţiei.
Prognosticul este dependent de cauza declanşatoare. Este de aşteptat să rămână sechele
de tipul opacifierilor corneene cicatriciale uşoare sau severe.
- Cheratita ulcerativă. Ulceraţia corneană defineşte expunerea stromei ca urmare a

pierderii epiteliului cornean (vezi și nota de subsol de la pag. 15). Un proces inflamator
de intensitate variabilă (cheratită) acompaniază ulcerele corneene.
Cauze (etiologie) mecanice (traumatisme, corpi străini, expunere – anestezie, paralizie
facial, entropion și trichiazis, distichiazis, cili ectopici, nonaderența epiteliului la stromă
la Boxeri); infecţioase (bacterii – pseudomonas, moraxella la vaci, virale – jigodie,
herpesvirus, rinotraheita infecţioasă bovină, micotice); cheratopatia buloasă la pisici;
neurotrofice (lipsa sensibilitîții corneene, ramura oftalmică a trigemenului bolnavă);
neuroparalitice (paralizie de facial); cheratoconjunctivita sicca; tulburări metabolice
(hipoestrogenismul se suspectează că este asociat cu unele ulcere spontane).
Poate îmbrăca mai multe forme:
A) superficială
B) profundă (stromală)
C) ulcer stromal progresiv –

lichefiant, profund cu stromă
corneană necrotică, gelatinoasă,
care proemină sau se prelinge din
ulcer
D) profundă complicată cu
descemetocel
E) perforantă (+/- stafilom)
38
Algoritm de diagnostic la pacienţii cu ulcer cornean

1) Protecţie corneană inadecvată
• Deficienţă secreţie lacrimală (cheratoconjunctivita sicca, inflamaţia
glandelor meibomiene)
• Lagoftalmie
• Paralizie facial / trigemen
• Ectropion
2) Pierdere excesivă de epiteliu
• Cauze endogene (entropion, distichiazis, cili ectopici, trichiazis, tumori
pleoape, blefarite)
• Cauze exogene (traumatism, corpi străini, micoplasmoză, virusul herpetic
la feline şi cai)
Diagnosticul se va stabili în baza următoarelor semne clinice:

- durere manifestată prin blefarospasm, fotofobie, epiforă. Majoritatea ulcerelor
sunt extrem de dureroase. Leziunile superficiale sunt mult mai dureroase decât
cele profunde deoarece neuroreceptorii sunt amplasaţi în epiteliu. Apare în mod
reflex şi spasmul irisului şi al proceselor ciliare în majoritatea cazurilor astfel
încât la durerea corneană se adaugă şi durerea uveală anterioară. Se poate afirma
că uveita reflexă acompaniază ulcerul, feed-backul trigeminal iniţiind
iridocilita, mioza şi spasmul ciliar. După cum am spus anterior prezenţa sa
contribuie şi mai mult la disconfortul general şi amplifică durerea;
- secreţii oculare, de obicei seroase la început apoi devin purulente. Toate ulcerele
se pot contamina bacterian;
- edem cornean intens care se extinde pe o distanţă scurtă în jurul ulcerului.
Membrana Descemet nu se edemaţiază astfel că regiunea centrală (podeaua,
baza) a ulcerului este clară. Acest semn nu este unul favorabil deoarece are
semnificaţia unui ulcer profund. Unele eroziuni superficiale, aşa cum apar la
Boxeri, rămân relativ clare;
ulcer stromal profund, fundul ulcerului nu retine fluoresceina fiind

reprezentat de membrana Descemet
- modificări de contur ale corneei dacă ulcerul este profund, excavaţia se
recunoaşte uşor. Dacă ulcerul este superficial modificarea de contur rămâne
discretă. Marginile sunt mai mult sau mai puţin marcate (leucotaxie);
- apariţia vascularizaţiei, de obicei superficial. Apariţia ei este dependentă de
natura leziunii şi durata existenţei sale. Unele leziuni, cum ar fi eroziunile
39
superficiale la diferite rase de câini nu induc formarea vascularizaţiei indiferent de

durata prezenţei lor;
- apariţia descemetocelului;
- prezenţa ţesutului de granulaţie indică intenţia de vindecare secundară;
- colorarea ulcerului cu fluoresceină pentru a delimita ulcerul. Se va folosi o
cantitate mică de fluoresceină care va fi îndepărtată prin spălare cu ser fiziologic
imediat iar examenul corneei va fi făcut rapid deoarece excesul de fluoresceină va
colora şi se va extinde sub marginea reală a ulcerului prin migrarea în stromă.
Ulcerele superficiale ar putea scăpa nediagnosticate dacă nu se realizează testul cu
fluoresceină. Este imperativ să se aplice acest test în cazul în care pacienţii acuză
durere oculară şi cauza acesteia nu este evidentă. De asemenea, fluoresceina va fi
folosită în monitorizarea procesului de vindecare deoarece nu se fixează pe zonele
epitelizate.
Cal, ulcer superficial, Fluoresceina adera la Ulcer stromal progresiv,

margini distincte peretii si podeaua lichefiant, cornea se “topeşte”,
ulcerului si difuzeaza colagenul stromal dispare
intr-o masura si in datorită neutrofilelor şi
stroma din proximitate, proteazelor bacteriene. Stroma
marginile fiind mai corneană necrotica proemină - se
putin distincte colorează cu floresceină – dg.
dif. faţă de descemetocel
Pentru un diagnostic corect ochiul va fi examinat detaliat pentru a fi identificată cauza

ulcerului. Dacă aceasta nu este găsită se va presupune o cauză traumatică externă.
Examenul va fi completat de culturi, testul Schirmer, citologie și colorarea cu
fluoresceină.
Localizarea ulcerelor uneori dă indicii despre etiologie:
- ulcerele centrale sunt asociate expunerii corneei (ex. prin lipsa protecţiei asigurate
de pleoape în exoftalmie) sau traumatismelor;
- ulcerele situate în jumătatea nazală sugerează corpi străini sub pleoapa a treia;
- ulcerele asociate cu anomalii ale pleoapelor sau cililor apar în zona periferică a
corneei;
- ulcerele localizate limbic sunt rare şi mediate imun.
Tratament.
Ulcerele superficiale necomplicate se pot vindeca repede în câteva zile (o săptămână)
dacă conduita terapeutică parcurge următoarele etape:
1. identificarea şi îndepărtarea/combaterea cauzei:
- traumatisme – înţepături, corpi străini
- anomalii de poziţie ale pleoapelor, lagoftalmia sau anomalii de creştere a cililor
40
- modificări ale secreţiei lacrimale (cheratoconjunctivita uscată)

- substanţe iritante: arsuri chimice
- infecţii: agentul primar de obicei este un virus, bacteriile contaminează secundar, nu se
exclud micozele
- distrofia epiteliului
- ulcere mediate imun – ulceraţii severe perilimbice la pisică, foarte rare
2. tratarea infecţiei diagnosticate sau potenţiale: antibiotice cu spectru larg iniţial –
neomicină – polimixină – bacitracină (colir) – la 4-6 ore timp de 24-48 ore, apoi
intervalul se măreşte pentru ulcerele necomplicate. În caz de infecţie se folosesc
aminoglicozide (tobramicină, gentamicină). Ulterior dacă se consideră necesar, în funcție
de evoluție, se va selecta antibioticul în funcţie de antibiogramă.
3. Crearea unui mediu prielnic vindecării:
- prevenirea autotraumatizării şi contaminării: guler Elisabethan, lentile de contact, sutura
de protecţie cu pleoapa a treia, tarsorafia la păsări,
- menținerea igienei
- administrarea de antiproteinaze – anticolagenaze = inhibitori ai colagenazei
(acetilcisteina, EDTA, serul/plasma, heparina, citratul de sodiu) local
- combaterea durerii şi a disconfortului (a uveitei reflexe): atropină, posibil
antiinflamatorii nesteroidiene administrate pe cale generală (fenilbutazonă, fynadin 1-2
zile).
Observaţii:
1. La animalele de companie corticosteroizii în aplicaţii locale se vor folosi doar după
ce s-a produs epitelizarea (care se verifică prin testul cu fluoresceină). Folosirea lor pe
durata ulcerului încetineşte epitelizarea şi sporeşte eliberarea de colagenază.
2. NICIODATĂ topic corticosteroizi în terapia ulcerului la cal sau în decurs de 6-8 luni
după vindecare. Antiinflamatoriile nesteroidiene topice sunt şi ele contraindicate –
determină ulcer stromal progresiv cu activarea colagenazei şi necroză stromală
Tratamentul local medicamentos - va reduce şansa apariţiei complicaţiilor septice,

picăturile sunt mai indicate decât unguentele deoarece interferează mai puţin cu
procesul de vindecare.
- Antibioticele se poate în baza culturilor şi a antibiogramei alege antibioticul
adecvat, dar majoritatea ulcerelor nu sunt rezultatul unei infecţii primare, astfel
folosirea antibioticelor cu spectru larg este suficientă pentru a preveni infecţiile cu
bacterii oportuniste; se vor aplica de 4 ori pe zi.
Pentru ulcerele cauzate de streptococi la cal se foloseşte cu succes penicilina şi
deoarece nu există un preparat comercial se poate face de către medic: în 12 ml de
lacrimi artificiale se introduce o fiolă cu 5 milioane de UI penicilină G, se
instilează în ochi iniţial de cel puţin 6 ori pe zi.
Pentru infecţia cu chlamydia se foloseşte în mod tradiţional cloramfenicolul sau
tetraciclina, dar se poate recurge şi la eritromicină.
- Antiviralele – se poate folosi idoxuridin, vidarabin, ACICLOVIR.
- În caz de infecţii micotice se va recurge la medicaţia specifică antimicotică.
- Pentru combaterea durerii cauzată de spasmul irisului şi a proceselor ciliare se
folosesc iridocicloplegice – atropină 1% de 3-4 ori/zi timp de 2-3 zile apoi o dată
sau de două ori pe zi. Iridocicloplegia are ca rezultat midriaza, care va avea ca
41
rezultat benefic reducerea riscului apariţiei sinechiilor în axul vizual şi asigură în

acelaşi timp o metodă de monitorizare a eficienţei terapiei, dacă pupila este bine
dilatată are semnificaţia unei iridocicloplegii adecvate.
- Agenţii anticolagenazici, se vor administra inițial din oră în oră în primele zile,
ulterior de 3-4 ori zilnic.
Injecţiile subconjunctivale. Se va recurge la ele doar dacă infecţia este prezentă şi
reprezintă cauza lipsei de vindecare a ulcerului. Uneori este mult mai eficient ca
iridocicloplegicele să fie administrate iniţial subconjunctival apoi local. Acest lucru este
valabil în principal la cal deoarece iridociclospasmul este intens în caz de uveite.
Protejarea corneei. Cea mai simplă cale de a proteja ochiul este prin folosirea lentilelor
de contact (recomandate în ulcere superficiale fără tendință de vindecare, ulcere
stromale care se extind în mai puțin de ½ din grosimea stromei), sunt potrivite şi cele de
uz uman, puterea dioptrică nu are importanţă dar va trebui să se aleagă lentilele cu
diametrul cel mai mare pentru a acoperi cât mai mult din suprafaţa corneană. Există şi
lentile special fabricate pentru uz veterinar. Protecţia prin sutura pleoapei a treia la
conjunctiva bulbară (metodă rar folosită) sau la marginea pleoapei superioare
(recomandările sunt identice cu cele pentru folosirea lentilelor de contact). Firele se
îndepărtează după 7-14 zile. Nu se va recurge la această metodă la păsări pentru că există
riscul traumatizării ireversibile a pleoapei a treia. Există opinii diferite în ceea ce priveşte
sutura pleoapei a treia, unii autori o contraindică motivând că nu se poate urmări
evoluţia ulcerului, alţii dimpotrivă o recomandă pentru maxim 14 zile după ce în prealabil
s-au debridat marginile ulcerului.
O altă posibilitate de protecţie pentru mamifere, dar și pentru păsări, o reprezintă
tarsorafia provizorie (recomandările sunt identice cu cele pentru folosirea lentilelor de
contact). Nu lipsită de interes este și acoperirea cu lambouri conjunctivale.
Tratamentul plăgilor fără posibilitate de afrontare a marginilor, al ulcerelor corneene

stromale profunde (depășind jumătate din grosimea stromei), a descemetocelului și a
ulcerelor care se vindecă lent prin acoperire cu:
- lambou (grefă) conjunctival(ă) (cu diferite variante)
- grefă conjunctivală tarsopalpebrală
- grefă conjunctivală transpalpebrală insulară
Prin aplicarea acestui „pansament” al ochiului se obține accelerarea vindecării și se
asigură un suport mecanic pentru cornee.
Instrumentar: foarfecă fină (dreaptă şi curbă), bisturiu şi pense oftalmologice, ace de
sutură, portac, fir de sutură. Anestezie generală.
Mod de lucru - antisepsie; îndepărtarea corpilor străini (dacă e cazul); incizia conjunctivei
perilimbic şi croirea unui lambou conjunctival de mărime şi formă diferită, în raport cu
leziunea corneană; decolarea şi deplasarea lui peste cornee; sutura de fixare.
42
Lambou conjunctival periferic
Majoritatea lambourilor
conjunctivale cu avansare se
croiesc din porţiunea dorsală
sau laterală datorită
accesibilităţii.
Sutura în fir continuu (f) este mai rapidă dar cu risc de

dehiscenţă
Lambou conjunctival cu avansare
43
Lambou
conjunctival rotit
Dacă este posibil
inciziile se vor face
astfel încât atunci
când lamboul este
rotit să ajungă
perpendicular pe
direcţia de mişcare
a pleoapelor.
Sutura conjunctivei
în locul donator (f)
este opţională
Lambou
conjunctival total
(grefă
conjunctivală
completă)
Sutura în bursă (c,
d) va fi indepartata
dupa vindecarea
corneei.
Mai indicata este
sutura în “U”
orizontal (e, f)
Grefă pod - este cu 1-2 mm

mai lată decât defectul, incizia
se extinde pe 1800 în jurul
limbului
44
Grefă bipediculată – baza

celor două lambouri este
diametral opusă, extremităţile
lambourilor se întâlnesc
deasupra defectului, se
suturează şi astfel se acoperă
întreg defectul
Grefă aderentă, bine vascularzată, la 6 săpt. Grefă devitalizată, 1 săptămână postoperator,

postoperator, Cornee sănătoasă în jur, poate paloare, retracţia în dreptul suturilor
fi secţionată baza ± cheratectomie
superficială pentru redarea transparenţei
Grefă conjunctivală vindecată, aproximativ la 6 săptămâni postoperator.

A – grefa rămâne vascularizată şi începe să B – pedicului lamboului a fost secţionat
fie încorporată în cornee. Suturile s-au
resorbit, ochiul este clar şi nedureros
45
Cal -cheratită fungică – leucotaxie, ulcer Grefă suturată deasupra ulcerului după
stromal axial superficial cheratectomie superficială
La 2 săptămâni postop – grefă La 3 săptămâni – ţesut de granulaţie la

vascularizată care începe a fi încorporată marginea limbică de unde s-a prelevat grefa.
în cornee. Pupilă uşor midriatică semn al Grefa este aderentă şi bine vascularizată,
unui control medicamentos bun pupila midriatică
Aspect postoperator grefă bipediculată La 3 zile postoperator – grefă dehiscentă –

orizontală, ulcer cornean profund central ulcer infectat cu Streptococ beta hemolitic şi
Pseudomonas spp., încă prezente porţiuni de
lambouri, la fel şi suturile corneene.
46
Grefă conjunctivală tarsopalpebrală – la câine sau pisică
(a) Pensa de chalazion este fixată pe pleoapa

superioară incizie şi pregătirea unei mici grefe
conjunctivale tarsopalpebrale
(b) Grefa este transpoziţionată şi suturată deasupra

ulcerului, cel puţin trei puncte de sutură, fir
resorbabil 5-0 până la 7-0 .
După realizarea grefei este recomandată tarsorafia

parţială temporară care acoperă proţiunea grefată
şi reduce mişcările pleoapelor
b
Grefă conjunctivală transpalpebrală insulară
a) Incizie circulară (b) Separarea insulei de (c) Ulcerul este debridat,

conjunctivală tarsopalpebrală ţesuturile profunde cu grefa se suturează cu fir
de 8-9 mm pleoapa foarfecele, grefa va fi mai resorbabil/neresorbabil de 8-
superioarăl mare cu 1 mm decât 0 sau 9-0. Grefa trebuie să se
defectul pentru a compensa sprijine în totalitate pe
retracţia ţesutului suprafaţa ulcerului
47
Grefă liberă transpalpebrală (câine)– aspect

postoperator la o lună. Grefa şi corneea sunt
puternic vascularizate
Observaţii:
- Lambourile conjunctivale asigură pentru cornee un suport şi vascularizaţie, aduc
aport de sânge şi inhibiori ai colagenazei.
- Terapia medicamentoasă (antibiotice, iridocicloplegice) se continuă şi după sutura
lamboului conjunctival.
- Se recomandă folosirea corticosteroizilor topic pentru a reduce cicatricile şi
vascularizaţia (sau ciclosporina sol. 2%, are proprietăţi antiangiogenezice şi
reprezintă o alternativă mai sigură)
- Nu este necesară, în general, îndepărtarea suturii, excepţie - fir neresorbabil
- Sub anestezie de contact, după 4-6-8 săptămâni postoperator, baza pedicului
conjunctival este secţionată iar suprafaţa lamboului este raclată.
- Lambourile aderente la plaga corneană nu se raclează doar dacă par a se fi
dezvoltat excesiv şi protruzionează.
- Grefele conjunctivale în timp se rearanjează după curbura corneană şi majoritatea
se pigmentează. Lambourile subţiri se integrează lent şi nu mai este nevoie de
cheratectomii superficiale.
- Succesul grefelor conjunctivale la toate speciile este mare (la câine din 90% grefe
pediculate în 91% din aceste cazuri cornee integră structural)
- Chiar dacă aplicarea lambourilor conjunctivale se asociază cu apariţia cicatricelor
riscul de perforare (mai ales în ulcere profunde cu risc de perforare iminentă) este
anulat.
- Cauzele eşecului:
- tehnica – exista tensiune pe lambou
- prelucrarea incorectă a plăgii corneene – debridarea incompletă, prezenţa
de ţesuturi necrozate şi infectate conduc la dehiscenţa grefei
- scurgerea umorii apoase peste aceste grefe – umoarea apoasă pare a fi
toxică pentru fibroblastele din conjunctivă, va rezulta subţierea grefei +
lipsa suprapunerii permanente a grefei pe baza plăgii corneene.
Cauterizarea. Ulcerele superficiale refractare la tratamentul local trebuie cauterizate.

Raţiunea din spatele acestei tehnici este că epiteliul mort şi pe cale de moarte (care
interferează cu vindecarea) este îndepărtat permiţând astfel epiteliului „proaspăt” să
crească şi să producă vindecarea. Se foloseşte soluţia de tinctură de iod 2% după
48
anestezia de suprafaţă a corneei, suprafaţa ulcerului este uşor frecată pentru a îndepărta
epiteliul. Ochiul se spală cu lacrimi artificiale după tratament.
Agenţii osmotici – în unele cazuri când vindecarea este lentă în literatură se regăseşte
recomandarea folosirii unui unguent de NaCl 5% de 3-4 ori pe zi. Se afirmă că este
folositor atunci când epiteliul nu pare a fi aderent la stroma de dedesubt, însă nu există
dovezi certe în acest sens.
Medicaţia sistemică. În cazul ulcerelor profunde sau când a fost suturată corneea după
perforare sau când există semne de uveită clare (în toate ulcerele complicate cu uveite se
va aplica şi tratamentul acestora) se indică administrarea pe cale generală timp de câteva
zile a antibioticelor cu spectru larg.
Ţesutul de granulaţie asociat ulcerelor profunde. Nu este un fenomen rar acela al

apariţiei în cazul ulcerelor profunde al unui ţesut de granulaţie care umple ulcerul. În
ciuda faptului că pare inacceptabil, ţesutul de granulaţie trebuie încurajat în aceste cazuri
deoarece el apare în primele stadii ale procesului de vindecare. Odată ce ulcerul este
umplut, se vor administra local corticosteroizi de 3-6 ori pe zi pentru a împiedica
formarea cicatricei. După două săptămâni, terapia se întrerupe pentru a putea evalua și
lua o decizie. Se va continua terapia dacă se observă reapariţia ţesutului de granulaţie. În
orice caz vor rămâne cicatrici corneene, de dimensiuni diferite.
Ţesut de granulaţie, Chow chow 8 luni,

asociat cu entropion netratat timp
îndelungat
- Ulcerul indolent regăsit în literatură sub diferite denumiri: sindromul vindecării foarte
lente, ulcer recurent, eroziuni epiteliale recurente, ulcerul la Boxer, defecte corneene
epiteliale cronice spontane (se pare că ultima denumire este preferată) apare la câine,
pisică şi cal. Se diagnostică la Boxerii de peste 5 ani, de obicei cu localizare unilaterală.
Pot să apară şi la alte rase de câini (Boston terrier, Chihuahua, Pudel).
Majoritatea ulcerelor corneene se vindecă rapid odată ce cauza a fost îndepărtată şi
terapia medicamentoasă este cea potrivită. Dacă un ulcer cornean superficial nu se
vindecă în 7-14 zile pacientul trebuie reevaluat cu multă atenţie.
Patogeneză – defect al stromei superficiale.
Simptomatologie: durere mică spre moderată (unii autori însă sunt de părere că durerea
este intensă) cu epiforă. Corneea rămâne clară cu excepţia regiunilor cu ulcer.
Fluoresceina difuzează sub epiteliul desprins, neaderent la stromă. Vascularizaţie
corneană minimă.
49
Ulcer cornean recurent colorat cu roz Bengal

pentru a evidenţia zona de epiteliu devitalizat
Tratamentul în acest caz constă în debridarea chirurgicală (cheratectomie) a ulcerului

pentru a se îndepărta toate ţesuturile necrozate şi devitalizate și epiteliul liber (alături de
antibiotice şi atropinizare), urmată de protecţia zonei cu lambou membranar
conjunctival sau altă variantă de protecție (lentile de contact).
Debridarea zilnică este benefică (nu doar în ulcerul indolent ci mai ales în cazul ulcerelor
stromale progresive=ulcer lichefiant) deoarece:
- scade cantitatea de țesut necrozat, reduce numărul bacteriilor şi cantitatea şi
activitatea enzimelor proteolitice
- îmbunătăţeşte penetrarea medicaţiei
- ajută la menţinerea conturului cornean ceea ce facilitează distribuţia lacrimilor.
Debridarea se practică sub anestezie de contact, tranchilizare şi analgezia pleoapelor sau
sub anestezie generală.
Instrumentar: bețișor cu vată uscată la un capăt, pensă (pentru a îndepărta sau ridica
corneea bolnavă), foarfece (cornean sau pentru pleoape) pentru a o exciza, freză
diamantată cu piesă de mână, perie rotativă..
Mod de lucru:
- Ulcerul se curăţă cu betadină diluată în ser fiziologic la o concentraţie 0,5%-1%
- Porţiunea de epiteliu neaderent la stromă nu poate fi simplu îndepărtată prin
frecare deoarece fibrele de colagen sunt încă ataşate la periferie. Debridarea
chirurgicală completă a tuturor ţesuturilor infectate sau necrotice este uneori
dificil de realizat.
Preluat din medicina umană cu succes pentru debridare (la câine și cabaline) se poate
folosi o piesă de mână (acționată cu baterii) cu freză diamantată cu cap rotund (diametru
2,5; 3,5 mm) la viteză redusă de rotație. Contactul este de 30-45 secunde și se extinde și
în afara ulcerului la 1-2 mm pe epiteliul sănătos. Spre deosebire de cheratotomia în rețea
riscul de perforare este minim.
De asemenea, există și dispozitive având la capăt perii rotative.
50
Ulcer cu vindecare foarte lentă, citologia corneană şi culturile negative.

A – ulcer superficial cu edem cornean mediu
B – imagine după debridarea epiteliului neaderent la C – după cheratectomia superficială a întregii

stromă cu un burete chirurgical din celuloză suprafeţe de pe care s-a îndepărtat epiteliul
Ulcer cornean recurent, înainte de

cheratectomie
după cheratectomie, adică îndepărtarea

epiteliului neaderent şi necrozat, rezultând
“ulcer de dimensiuni mari”
51
La cazurile refractare la câine în cazul ulcerului indolent este recomandată şi

practicarea unor cheratotomii multiple punctiforme ale zonei de cornee afectată cu un
ac hipodermic de calibru 22-gauge, aceasta va stimula vindecarea ulcerului în 7-10 zile.
A) îndepartarea tesutului B) cheratotomii multiple cu un ac hipodermic,

neaderent penetreză stroma supeficial la un unghi de 45-600, iar
la ieşire are un unghi de 900=> plagi multiple
superficiale ale stromei. Colagenul din stromă este
rupt, şi reprezintă locuri de ancorare pentru celulele
epiteliale care migrează
Se poate recurge şi la practicarea unor microincizii, cheratotomii, de fapt zgârieturi ale

corneei. După anestezia de contact şi îndepărtarea cu un tampon de bumbac uscat a
tuturor ţesuturilor necrozate cu un ac hipodermic se practică cheratotomii în formă de
reţea (unii practică acest tip de cheratotomie și la cai însă cu mult precauții) la o distanţă
de 1-2 mm, reţea care acoperă ulcerul şi se extinde în afara lui pe corneea sănătoasă la
câţiva mm.
În cazul câinilor se recomandă terapia hormonală la femelele sterilizate (estrogen 1 mg la

fiecare 3-4 zile, deoarece estrogenii sunt esenţiali pentru sănătatea şi vindecarea
epiteliului) şi la masculii vârstnici (testosteron oral).
Prognostic – aceste ulcere sunt recurente, cu reapariţie după săptămâni, luni sau chiar ani.
Din fericire tratamentul prompt duce la vindecare fără sechele corneene.
52
În cazul ulcerelor profunde cu risc de perforare se poate recurge la transplant cornean.

Adezivii tisulari cianoacrilaţi (Histoacryl) pot fi folosiţi în tratamentul ulcerelor
profunde şi descemetocelului; se vor aplica în strat subţire pentru acoperirea defectului
după ce orice epiteliu neaderent a fost îndepărtat și suprafața uscată. Deoarece se degajă
căldură există risc de perforare corneană. Adezivul se va elimina odată cu vindecarea în
2-4 săptămâni. A nu se uita că tratamentul acesta este acompaniat de terapia
medicamentoasă intensivă (pe cale generală, 5 zile) atunci când se
suspicionează/confirmă infecţia bacteriană: ciprofloxacin, gentamicină, cefalosporină.
Transplant cornean Adezivii tisulari cianoacrilaţi

(Histoacryl)
Ulcerul stromal progresiv-lichefiant (melting ulcer). Terapia anticolagenazică este

esenţială în tratamentul ulcerelor stromale progresive-lichefiante în care există o
disoluţie a colagenului din stroma corneană prin activitatea proteazelor. Colagenazele,
proteazele şi alte substanţe toxice şi digestive tisulare sunt eliberate în cursul vindecării
plăgii corneene şi prin diviziunea rapidă a celulelor epiteliului cornean, fiboblaşti şi
leucocite. Unele bacterii sau fungi induc colagenoliză, şi apare o distrucţie tisulară pe
durata vascularizării corneene. Dezechilibrul dintre producţia normală de enzime sau
prezenţa bolii corneene are ca rezultat severa şi rapida distrucţie sau afluxul de neutrofile
ce pot cauza cheratoliza, cheratomalacia şi perforarea în decurs de câteva ore.
Eficienţa inhibitorilor colagenazei este totuşi discutabilă la câine. Se pot folosi în acest
scop: acetilcisteina (Mucomist 10% până la 20%) 1-2 picături la 1-2 ore, mai des la
cazurile acute), EDTA disodic (0,05% daca celelalte variante terapeutice sunt
ineficiente), heparina, citratul de sodiu, serul (se recoltează sînge, se lasă să exprime
serul, se refrigerează, se pun câteva picături la 1-2 ore până ulcerul s-a stabilizat). Iniţial,
după ce s-a prelevat o probă pentru examen citologic şi microbiologic, ulcerul va fi
curăţat cu o soluţie diluată de betadină (1:20-1:50) în ser fiziologic, în scopul reducerii
încărcăturii bacteriene şi a îndepărtării fragmentelor de ţesut devitalizat (celule corneene
şi polimorfonucleare).
Recunoaştere ulcer stromal progresiv:
 Corneea afectată este edematoasă, devine alb-albastră
 Zona bolnavă are aspect gelatinos, mucoid deoarece substanţa care “lipeşte”
laolaltă fibrele de colagen este “dizolvată”
 la caii la care ulcerul este grav asociat cu uveită moderată spre severă, secundară,
și la majoritatea acestor pacienți și hipopion.
53
 Pseudomonas şi streptococul beta-hemolitic sunt cauza comună a ulcerului

lichefiant. Lichefierea sau cheratomalacia pot să apară în cazul infecţiilor
bacteriene cu germeni gram-pozitivi sau negativi, fungi sau ulcere rezultate prin
contactul cu soluţii bazice.
Ulcer cornean stromal progresiv – Ulcer cornean stromal progresiv, cal 7

câine 8 luni, porţiunea clară centrală ani – secreţie gelatinoasă pe pleoapa
indică remanenţa unei porţiuni de inferioară şi aderentă la pleoape, durere
cornee foarte subţire, edem cornean intensă
masiv al porţiunii corneene neafectate
de ulcer
Ulcer cornean
stromal progresiv -
câine
Procese ulcerative stromale pot să apară în condiţiile unei infecţii active, a distrugerii
stromei (lichefiere) şi necrozei sale cu menţinerea intactă a epiteliului în zona
respectivă (vezi imaginea de mai jos). În acest caz fluoresceina nu se fixează de cornee.
Dacă aveţi suspiciunea că ochiul pare a arăta ca şi în cazul unui ulcer, se va trata ca atare
chiar dacă testul cu fluoresceină este negativ.
54
Ulceraţie stromală severă, cheratomalacie, hipopion

şi neovascularizaţie corneană. Test cu fluoresceină
negativ. Ruptura epiteliului cornean in regiunea
dorsala s-a produs in timpul examinarii.
3. Cheratoconjunctivitele
Sunt inflamaţii concomitente ale corneei şi conjunctivei cu etiologie polifactorială, mai

frecvent întâlnite la rumegătoare, cabaline, carnivore şi păsări.
Clinic la toate speciile se manifestă prin congestie, epiforă, blefarospasm, fotofobie, la
care se adaugă aspectele lezionale, mai mult sau mai puţin specifice cauzei determinate.
Diagnostic: examen clinic şi de laborator în focarele cu caracter enzootic.
Prognostic: favorabil în formele incipiente indiferent de etiologie şi rezervat în formele
ulcerative – degenerative cronice.
Tratament - vezi tratamentul din cheratite.
55

CHIRURGIE VETERINARA Afect. Conjunctivei, Sclerei, Corneei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CHIRURGIE VETERINARA Afect. Conjunctivei, Sclerei, Corneei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note de curs 2016-2017, an V, sem.

CLINICA ŞI TERAPEUTICA AFECŢIUNILOR CONJUNCTIVEI

CLINICA ŞI TERAPEUTICA AFECŢIUNILOR CONJUNCTIVEI

Examenul conjunctivei prezintă importanţă deoarece modificările acesteia sunt expresia a

Secreţia poate fi seroasă, mucoasă sau purulentă, iar modificările de volum şi de

Chemozis (edemul conjunctivei) masiv

Pe mucoasa conjunctivală în mod normal se găseşte un amestec de bacterii şi fungi.

Semiotica şi terapeutica afecţiunilor conjunctivale

Tratament: chirurgical, constă în extirpare în totalitate a formaţiunii, se execută în

2. Ocluzia corneană aberantă (Pseudopterigyum)

Este o afecțiune întâlnită la iepure și este caracterizată de formarea unei membrane

În majoritatea cazurilor nu ridică probleme pacientului şi nici nu necesită tratament. În

Chemozis, secreții oculare Conjunctivită foliculară

după tratament la 12 zile

imagine fund de ochi -

 Virusul herpetic felin tip 1 (VHF 1) = rinotraheita infecțioasă: ulceraţii

- alergice sezoniere şi acompaniate uneori de semne respiratorii. Unele

Simptome comune (generale):

indică o componentă bacteriană, care poate fi şi secundară. Dacă este vorba de o

4. Conjunctivitele neonatale ale pisicilor şi căţeilor

De obicei apar înainte de deschiderea ochilor. Diverse organisme (virusuri, bacterii,

Simptomatologie: înainte de deschiderea ochilor acumularea secreţiilor sub pleoape

Tratament: ochii se deschid şi se curăţă, se examinează cu atenţie corneea pentru

5. Traumatismele: plăgile conjunctivale şi hemoragiile subconjunctivale

Plăgile conjunctivale au numeroase cauze. Simptomatologie: lacrimi cu aspect

CLINICA ŞI TERAPEUTICA AFECŢIUNILOR SCLEREI

Există trei straturi distincte ale sclerei:

Coloboma înseamnă defect sau crestătură. Se diagnostică la Collie şi la rasele înrudite ca

forma difuză forma nodulară

Tratament: corticosteroizi pe cale generală în concentraţii mari, iar alternativa la

3. Fasciita nodulară oculară

4. Traumatismele sclerei: hemoragia, plăgile, perforaţia

Pentru hemoragiile episclerale vezi hemoragiile subconjunctivale.

CLINICA ŞI TERAPEUTICA AFECŢIUNILOR CORNEEI

Recţiile corneene în caz de boală

- folosind difuzia (dispersia) sclerală

- prin retroiluminare (transiluminare)

- prin iluminare indirectă (laterală)

ligamentul pectinat la speciile la care există această structură. Membrana

Celulele epiteliale contribuie, intr-o

Plăgile stromale se vindecă mai lent decât cele epiteliale.

Bacteriile și fungii activează proteazele endogene corneene (matrix-metaloproteinaze) și

Semiotica principalelor stări patologice:

Cheratoconus - câine Descemetocel (keratocel)

2-modificări de sfericitate, se manifestă prin tulburări de refracţie – astigmatism6;

Edem cornean generalizat Edem cornean circumscris

Infiltraţia leucocitară stromală (aspect galben al corneei). Apare ca răspuns la

Melanoza majoritatea pigmentărilor corneene sunt rezultatul acumulării melaninei.

dispărut. În afecţiunile stromale cronice, însoţite şi de vascularizare, melanina va fi

Pigmentare corneana extinsa si opacifiere

Semiotica şi terapeutica afecţiunilor corneene (traumatice, inflamatorii,

sutură lambou cornean

folosirea adezivilor tisulari pentru

 Perforaţiile corneene fără prolapsul irisului. De obicei acestea sunt sigilate de

 Plăgile (perforaţiile) cu prolapsul irisului – reprezintă urgenţe care necesită

Irisul herniat este

În edem cornean sever

Refacerea curburii corneei şi a camerei anterioare se realizează prin injectarea de aer

Plagă corneană penetrantă cu Amputare iris şi sutură Suturarea unui lambou

în eroare de această aparenţă de benign. Majoritatea cazurilor evoluează spre o

După extinderea şi caracterul lezional cheratitele pot fi clasificate în:

Principalele entităţi patologice ale corneei

Pisică, eroziune corneană, diagnostic cu