Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de noi celule este limitată. La termen o celulă musculară are aproximativ 500µ
lungime şi nucleul situat excentric, în partea cea mai groasă. Fiecare celulă
musculară este înconjurată de o arie neregulată de fibrile de colagen: forţa de
contracţie se transmite de la proteinele contractile din celulele musculare către
ţesutul conjunctiv prin reţeaua de colagen. Paralel cu creşterea în dimensiuni a
celulelor musculare, are loc o acumulare de ţesut fibros şi elastic, ce conferă un
plus de rezistenţă peretelui uterin.
În primele luni de sarcină (gestaţie) hipertrofia uterină este stimulată de
estrogeni şi probabil de progesteron. Ea nu este rezultatul distensiei mecanice
dată de embrion, pentru că are loc şi în sarcinile ectopice. După luna a treia,
creşterea în dimensiuni a uterului are loc în mare parte datorită efectului exercitat
de presiunea produsului de concepţie în creştere. La începutul sarcinii uterul îşi
pierde fermitatea şi rezistenţa caracteristică, iar în ultimele luni devine un sac
muscular cu pereţii moi, subţiri. Mărirea lui nu este simetrică, este mai
accentuată în regiunea fundică. De asemenea, partea din uter unde se dezvoltă
placenta creşte mai mult. El suferă în cursul sarcinii şi un proces de dextrorotaţie
(Vîrtej P., 1978; Boitor I., 1984).
2.1.4. Vaginul
Vaginul - este un conduct musculo-membranos, ce se întinde de la uter
la vulvă şi formează organul copulator femel. Este limitat cranial de gâtul uterin,
iar caudal de plica himenală, care o separă de vestibulul vaginal.
Situaţie. Diferă în funcţie de specie, este un organ impar, median, situat
parţial în excavaţia pelvină, parţial în grosimea perineului.
Direcţie. În poziţie patrupodală el formează un unghi de 65-700 faţă de
axul longitudinal al bazinului, iar axul său oblic, în special la scroafă, este
îndreptat spre ultimele vertebre lombare. La vacă, axul oblic cade la mijlocul
vertebrelor sacrale, la iapă la primele vertebre sacrale.
Lungimea. Lungimea vaginului este diferită, în funcţie de specie:
iepuroaică 7-8 cm, căţea 7-10 cm, scroafă 10-15 cm; vacă 28-30 cm, iar iapă 20-
25 cm.
În repaus este complet închis prin aderarea stratului mucos, în timpul
actului sexual sau în momentul parturiţiei conductul vaginal îşi măreşte
considerabil calibrul, prin extensibilitatea pereţilor lui. Extremitatea caudală a
vaginului este limitată de plica himenală (hymen) la femelele tinere, sau numai
de orificiul uretral extern, după prima naştere.
Configuraţie. Suprafaţa internă a vaginului prezintă pliuri transversale
mai dezvoltate pe linia mediană şi în partea inferioară, care cu vârsta suferă o
regresie progresivă şi creste longitudinale sau coloane, una anterioară şi una
posterioară, care se juxtapun când pereţii vaginali sunt în contact.
2.1.5. Vulva
2.1.6. Perineul
Ovarele, dispuse la nivelul vertebrelor L3-L4 (cel stâng ceva mai anterior),
în spatele rinichilor, au o formă elipsoidală, uşor alungită (lungimea = 2 cm), de
culoare gri-roşietică şi îmbrăcate în bursa ovariană şi într-un depozit grăsos.
Oviductul este scurt (5-10 cm), după ce descrie un cerc complet în jurul
ovarului se termină printr-un orificiu larg în formă de trompă.
Uterul are coarnele lungi (15 cm), rectilinii şi aşezate în formă de litera V.
Corpul uterin este scurt, iar gâtul uterin nu are floare involtă.
Vaginul, lung de 5-6 cm, are o mucoasă pliată longitudinal, lărgindu-se
antero-posterior. Canalele lui Gartner lipsesc la această specie.
Vestibulul vaginal este redus, fiind prevăzut cu o umflătură evidentă, iar
glandele lui Bartholini lipsesc. În pereţii laterali se găsesc doi bulbi cu o structură
erectilă, ce au rolul de a reţine penisul masculului mai mult în timpul actului
copulator.
Buzele vulvei au aspect cărnos, prezintă o comisură inferioară ascuţită ce
se prelungeşte cu un mic apendice triunghiular. Corpul clitorisului este dezvoltat
în profunzime, iar mucoasa descrie un şanţ (fosă), în care se găseşte organul
erectil (Bud I., 1993; Ognean L. şi Dojană N., 2001; Bîrţoiu A. şi Seiciu F., 2002,
Roşca P., 2005) (fig. 25).
1. Ovarul; 2. Fossa de ovulaţie (iapă), suprafaţa ovulatorie (la vacă, scroafă, căţea); 3.
Oviductul; 4. Cornul uterin; 5. Cervix; 6. Partea vaginală a cervixului; 7. Vaginul; 8.
Vestibulul vaginal; 9. Glandele vestibulare mari (Bartholini); 10. Glandele vestibulare
mici; 11. Clitorisul; 12. Himenul; 13. Diverticulul suburetral; 14. Inelul inghinal intern (la
căţea); 15. Canalul inghinal (la căţea); 16. Ligamentul larg; 17. Artera spermatică
internă; 18. Artera uterină medie; 19. Artera uterină posterioară; 20. Glanda mamară; 21.
Ganglionii limfatici supramamari; 22. Vezica urinară; 23. Rectul; 24. Simfiza pelvină; 25.
Loja conjunctivă retroperitoneală; 26. Fundul de sac sacro-rectal al peritoneului; 27.
Fundul de sac recto-genital (Douglas)
Fig. 22 – Aparatul genital la vacă
1. Ovarul; 2. Foliculul ovarian; 3. Corpul galben; 4. Oviductul; 5. Pavilionul oviductului; 6.
Bursa ovariană; 7. Cornul uterin; 8. Carunculul; 9. Corpul uterin; 10. Cervixul – floarea
involtă; 11. Vaginul; 12. Canalul Gartner; 13. Meatul urinar; 14. Glanda Bartholini; 15.
Vestibulul vaginal; 16. Glandele vestibulare mici; 17. Clitorisul; 18. Vezica urinară; 19.
Uretra