MORFOLOGIA ȘI

FIZIOLOGIA APARATULUI
REPRODUCĂTOR MASCUL

Realizat de:
Malanca Diana-Elena
Aparatul reproducător
Aparatul reproducător se dezvoltă în cavitatea abdominală unde rămâne la
majoritatea speciilor. La mamifere, migrează, ulterior, în regiunea inghinală sau
perineală.
Din punct de vedere anatomo-topografic, embrionar și funcțional, organele genitale
se sistematizează în:
 gonade-organele esențiale reprezentate de porțiunea glandulară producătoare de
gameți și sunt denumite:
- testicule (la masculi);
- ovare (la femele).
 căi genitale sau porțiunile tubulare și sunt reprezentate de:
- canalele: epididimar, deferent și ejaculator (la masculi);
- oviducte, uter și vagin (la femele).
 porțiunea uro-genitală (sau copulatoare) este reprezentată de:
- uretră, glande genitale accesorii (vezicule seminale, prostată și bulbo-uretrală) și
organul copulator mascul (penisul, la masculi);
- vagin, vestibul vaginal și vulvă (la femele).
Morfologia aparatului reproducător
mascul
Aparatul reproducător la masculi este reprezentat de:
 organele genitale esențiale (sau gonade) denumite testicule;
 căile spermatice intratesticulare reprezentate de:
- tubii seminali drepți;
- rețeaua testiculară (Haller);
- conurile eferente.
 căile spermatice extratesticulare reprezentate de:
- canalul epididimar;
- canalul deferent;
- canalul ejaculator;
- uretră.
 glandele genitale anexe reprezentate de:
- glandele seminale;
- prostată;
-glanda bulbo-uretrală.
 organul copulator denumit penis.
 I.Testiculele

Sunt organe pereche cu formă mai mult sau mai puțin ovală în care se formează spermatozoizii. Se dezvoltă în

perioada embrionară în cavitatea abdominală. La majoritatea mamiferelor suferă un proces de migrație în urma căruia

străbat cavitatea abdominală și traiectul inghinal și se dispun, în afara cavității abdominale, de o parte și de alta a

penisului.

Testiculele se dispun, împreună cu epididimul, în interiorul pungilor testiculare, sunt suspendate, printr-un mezou

peritoneal specific, de tavanul cavității abdominale.

Testiculele sunt organe parenchimatoase învelite, la exterior, de peritoneul aderent intim la capsula conjunctivă

groasă, inextensibilă și de culoare albă, denumită albuginee.

În albuginee se observă desenul realizat de traiectoria și ramurile arterelor testiculare diferențiate specific ( de ex.

la rozătoare și la unele specii de păsări, albugineea testiculară este foarte subțire).

Din albuginee se desprind, concentric, o serie de septe (sau travei) conjunctive ce delimitează lobulii testiculari

care formează, spre centrul oraganului, o țesătură fibroasă denumită mediastinul testicular. Parenchimul testicular este

format din vase sanguine, nervi, lobuli testiculari delimitați de septele conjunctive și tubii seminiferi.
 Tubii seminiferi prezintă 2 porțiuni:

- una cu traiectul lung și flexos;

- alta cu traiectul scurt și drept, acesta fiind comun pentru mai mulți tubi seminiferi
(dintr-un lobul).

Porțiunea dreaptă se deschide în rețeaua testiculară din mediastin. Din mediastin se

desprind canalele eferente ce părăsesc testiculele, acestea se continuă cu conurile eferente
ce se deschid în canalul epididimar.

Spațiul dintre căile spermatice intratesticulare este ocupat de țesutul conjunctiv ce

conține endocrinocitele interstițiale Leydig din care se structurează glanda interstițială
Leydig.

Din rețeaua testiculară, spermatozoizii sunt conduși în canaliculele eferente situate în

capul epididimului.
Testiculul prezintă:

 două feţe (laterală, medială);

 două margini (liberă şi fixă);
 Canalul deferent
două extremităţi (cranială, caudală).

Capul
epididimului

Corpul
epididimului

Coada
epididimului

Testiculul la taur
Testiculul este suspendat
de cordonul testicular în
 poziţie verticală la
taur,berbec si ţap;
 poziţie orizontală la
Țap Taur Berbec
armasar;
 poziţie oblică la vier,
câine si motan.

Armăsar Câine Vier

Pungile testiculare
Testiculele sunt susţinute şi protejate, în afara cavităţii
abdominale, de o serie de învelitori testiculare. Acestea reprezintă,
fie evaginări ale tunicilor end-abdominale (sau procesul vaginal), fie
modificări ale tegumentului şi formaţiunilor derivate din peretele
abdominal inferior.
Pungile testiculare sunt alcătuite din 3 foiţe:
 externă-formată din scrot şi dartos
 mijlocie,formată din celuloasă şi cremaster
 internă,denumită pungă vaginală şi formată din fibroasă şi
seroasă.
Învelitorile testiculare

1. Foiţa viscerală a tunicii

vaginale
2. M.cremaster intern
3. Foiţa seroasă a tunicii
vaginale
4. Foiţa fibroasă a tunicii
vaginale
5. M. cremaster extern
6. Tunica dartoică
7. Pielea scrotală
8. Cordonul testicular
9. Canalul deferent
10.Învelitorile testiculare
11.Epididimul
12.Testiculul
13.Canalicule eferente
 II.Căile genitale mascule(spermatice)

Căile genitale sunt reprezentate de:

 căile genitale propriu-zise- alcătuite din epididim şi canalul deferent;
 căile uro-genitale comune- alcătuite din uretră şi anexele sale-penisul şi furoul.
1.Epididimul
Epididimul este o formaţiune alungită de formă semilunară ce se dispune de-a
lungul axului longitudinal al testiculului. Din punct de vedere morfo-structural
prezintă 3 elemente:
 cap;
 corp;
 coadă.
2.Canalul deferent
Canalul deferent continuă în sens caudal şi direct epididimul de la nivelul cozii epididimare, apoi
trece pe faţa medială a testiculului, după care, împreună cu cordonul vasculo-nervos intră în alcătuirea
cordonului testicular. Apoi trece prin cavităţile abdominală şi pelvină şi, se termină în canalul ejaculator.
Din punct de vedere histo-structural, canalul deferent este alcătuit din:
 seroasă- aderentă la musculoasă prin intermediul adventicei,
 musculoasă- groasă şi alcătuită din 3 straturi: intern şi extern-longitudinale şi mijlociu-circular;
 mucoasă- alcătuită dintr-un epiteliu simplu mono- sau bistratificat prismatic şi un corion bogat în
glande tubulare ramificate dilatate ce secretă un produs mucos şi filant ce se varsă direct în canalul
deferent.
3.Canalul ejaculator
Canalul ejaculator are structura asemănătoare cu a peretelui ampulei canalului deferent, continuă
porţiunea pelvină a canalului deferent după ce vine în contact cu ureterele, artera ombilicală, vezica
urinară apoi se orientează pe sub glanda prostată şi se deschide în uretră sau în comun cu conductul
veziculelor seminale.
III.Glandele genitale anexe

Glandele genitale anexe sunt reprezentate de o grupă de glande

(distincte funcţional) dispuse în jurul porţiunii pelvine a uretrei şi în
interiorul căreia îşi varsă produsul de secreţie. Dezvoltatea şi
funcţionalitatea acestor glande se află sub dependenţa hormonilor
sexuali. La masculii castraţi de timpuriu aceste glande nu se mai
dezvoltă. La masculi castraţi la o vârstă mai înaintată, glandele se
atrofiază şi îşi încetează secreţia.
Glandele genitale accesorii sunt reprezentate de:
 glandele veziculare;
 glanda bulbo-uretrală;
 prostată.
 Produsul de secreţie al glandelor genitale anexe, plasma seminală, se amestecă în lumenul

uretrei intrapelvine cu spermatozoizii, formând sperma.

Plasma seminală asigură metabolismul spermatozoizilor, pe de altă parte serveşte ca mijloc de

Gl. Berbec
Taur veziculară Vier
transport şi le conferă protecţia în căile genitale femele.
prostata

Canalul
deferent Gl. Bulbo-
uretrală
Canalul
ejaculator

Ampula Câine
Armăsar
IV.Organul copulator mascul
Organul copulator mascul este denumit penis şi este reprezentat de partea externă a
organelor genitale.
Penisul este alcătuit din 2 corpi:
 cavernos şi spongios;
 musculatură;
 vase sanguine şi limfatice;
 nervi şi pielea porţiunii libere.
Muşchii penisului sunt sistematizaţi în:
♦ muşchi ce aparţin uretrei (bulbo-spongios şi transversal al perineului);
♦ muşchi proprii penisului (ischio-cavernos şi retractor al penisului).
Muşchiul ischio-cavernos este foarte puternic, se dispune la nivelul arcadei ischiatice şi
acoperă ramurile de inserţie ale corpului cavernos până la rădăcina penisului.
Muşchiul retractor al penisului este alcătuit din fibre musculare netede dispuse pe faţa
ventrală a primei vertebre coccigiene.
Prepuţul (sau „furoul") este reprezentat de o „pungă" a pielii desprinsă de pe peretele
ventral al abdomenului, înconjură porţiunea liberă a penisului şi apare sub forma unei
proeminenţe longitudinale ce atinge vecinătatea cicatricii ombilicale.
Spermatogeneza
Spermatogeneza- constituie un mecanism extrem de complex care asigură
două funcții esențiale:
 multiplicarea perpetuă a spermatogoniilor-sușă pentru producția de gameți
masculi;
 reînoirea permanentă a spermatogoniilor-sușă, care constituie stocul
viitorilor spermatozoizi.
Spermatogeneza se declanșează o dată cu maturitatea sexuală, se desfășoară
în toată perioada genitală și la începutul celei postgenitale. Primele celule
seminale la nivelul tubilor seminiferi apar în jur de 220 de zile la taur, 110-125
de zile la vier, 18-20 luni la armăsar și 110 zile la iepure. Primele ejaculate
fecundante la berbec apar între 112 și 185 de zile.
Spermatogeneza se desfășoară în trei faze:
 multiplicare;
 creștere;
 maturare.
 Celulele Sertoli, care sunt de tip somatic, au un rol important în spermatogeneză,
existând corelații pozitive între numărul acestor celule și producția de spermatozoizi.
Se găsesc în număr constant, numărul celulelor de susținere care se vor diferenția în
celule Sertoli este de circa 50 de milioane, ajungând la berbecul adult la circa două-
patru miliarde.

Celulele Sertoli

Ultimul punct de impact al hormonilor gonadotropi și androgeni este reprezentat

de aceste celule, al căror produs de secreție va declanșa ciclul spermatogenetic și va
asigura menținerea spermatogenezei.
VĂ MULȚUMESC
PENTRU
ATENȚIE!