Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unele afecţiuni genitale, diferite distocii sunt relevate, încă din antichi-
tate, pe diferite basoreliefuri şi desene mesopotamiene, egiptene, chi-
nezeşti şi indiene.
De la vechii arabi ne-a rămas primele însămânţări artificiale.
În epoca modernă promontorul obstetricii veterinare este austriacul
FRANZ BENESCH, inventatorului fetotomului care-i poartă numele şi
care a fost introdus în practică după 1920. tot el a introdus şi anestezia
epidurală în 1926.
Prodigioasa sa activitate s-a materializat prin redactarea unui tratat de
obstetrică veterinară în 1938, lucrare care a stat la baza multor alte
lucrări de gen : J.B. WRIGHT (Universitatea din Liverpool 1951), G.H.
ARTHUR (Universitatea din Bristol 1964 şi 1973).
Danezul C. TIGESEN a perfecţionat şi a introdus noi instrumente obs-
tetricale în practică.
Implementarea histerotomiei la femeie a adus şi la extrapolarea aces-
teia la animale de interes economic, dar şi la cele de companie. Măr-
turie stau lucrările cercetătorilor americani STEPHEN J. ROBERTS (U-
niversitatea Cornell) şi E.R. FRANCK (Universitatea Kansas) din anii
1938-1942.
În România, primul profesor român care a pus bazele reproducţiei, ob-
stetricii şi însămânţarilor artificiale a fost MIHAI FĂLCOIANU(1884-
1951).
Contribuţii importante în acelaşi domeniu le-au avut : AUREL VINŢAN
(1911-1992), PETRE POPESCU (1913-1967), NICOLAE GLUHOVSKI
(1905-1985), GHEORGHE DRUGOCIU (1918-1996), IOAN BOITOR
(1932-1995), FLORIAN SEICIU, HORIA CERNESCU, IOAN GROZA,
ALIN BÂRŢOIU, etc.
1
CONSIDERAŢII MORFO-CLINICE ALE APARATULUI REPRODUCĂTOR FEMEL ŞI
MASCUL
2
OVIDUCTUL (salpinx, trompa uterina, tuba, trompa Fallope)= organ tubular, flexuos, musculo-
membranos îmbracat de foiţele mezosalpinxului. La extremitatea ovariană, oviductul prezintă o
dilataţie (pavilion sau ampula
tubară), iar la extremitatea uterină se ingustează (istm). Istmul se deschide
la vârful cornului uterin printr-un proces (iapă, carnivore) sau nu.
Este format din seroasă, musculoasă si mucoasă din epiteliu secretor cu
celule prismatice de tip ciliat.
CERVIXUL este un organ cilindric, gros, aflat între uter şi cavitatea vagi-
nală, cu structură bistratificată. Mucoasa formează în cavitatea vaginală o
expansiune ( floarea involtă).
3
VESTIBULUL VAGINAL este delimitat de meatul urinar şi fanta vulvară,
fiind un conduct comun uro-genital. Pe pereţii vaginali, în submucoasă se
găsesc glandele vestibulare majore( Bartholin: vacă, oaie, pisică, iepuroai-
că) iar pe planşeu se află glandele vestibulare minore ( iapa, scroafa, că-
ţea).
VULVA este segmentul extern al aparatului genital. Este formată din două
labii, doua comisuri, topografie subanală şi formă în funcţie de specie.
Musculatura vulvară este reprezentată de constrictorul vulvar, retractorul
clitorisului şi muşchiul ischio-cavernos.
4
care la rândul lor dau naştere reţelei Haller (rete testis). De aici iau naştere
canalele eferente şi apoi epididimul.
În structura testiculului se află, dispusă difuz, glanda diastematică Leydig,
responsabilă cu producerea de hormoni androgeni (testosteronul).
EPIDIDIMUL este un organ alungit, format din: cap, corp şi coada, legat de marginea
epididimară a testiculului de către ligamentul teticular. Este strabătut de canalul epididimar,
flexuos, subţire şi de lungime variabilă (7-8m la berbec, 40-50m la taur, 70-80m la armăsar).
CANALUL EJACULATOR este format din unirea extremităţii uretrale a canalului deferent şi a
canalului veziculelor seminale, lipsind la speciile fără
vezicule seminale (carnivore şi rozătoare).
GLANDELE SEMINALE (veziculele seminale, glande veziculare) sunt formaţiuni aflate de-o
parte şi alta a canalelor deferente şi deasupra vezicii urinare.
5
Variază ca : formă, volum şi structură, iar la unele specii lipsesc. Prezintă o
adventice, o musculoasă şi un epiteliu de tip secretor.
6
MANIFESTARILE VIETII SEXUALE
MATURITATEA SEXUALA
Apare mai devreme la femela si este influentata de unii factori ca:
- factori hormonali;
- factori genetici;
- consangvinitatea;
- varsta, greutatea, viteza de crestere;
- alimentatia;
7
- temperatura, lumina;
- domesticirea;
- conditiile de crestere
MATURITATEA SEXUALĂ LA MASCULI
SPECIA VÂRSTA
(in luni)
armăsar 15-18
taur 12-14
berbec-ţap 8-9
vier 6-9
câine 6-7
cotoi 8-9
iepure 5-9
păsări 6-8
8
MATURITATEA SEXUALĂ LA FEMELE
iapă 15-18
vacă 8-12
oaie-capră 7-8
scroafă 5-8
căţea 6-8
pisică 4-5
iepuroaică 4-7
păsări 5-8
9
VÂRSTA OPTIMĂ PENTRU REPRODUCŢIE
10
DURATA VIEŢII SEXUALE
cabaline 15-20 20
păsări (ouatul) 5 -
11
- stadiul luteinic ---- metestru
---- diestru
STADIUL FOLICULAR
STADIUL LUTEINIC
12
Anestrul reprezinta perioada de liniste a aparatului genital, mai putin
pentru femelele poliestrice.
SPECIA
PROESTRU ESTRU METESTRU DIESTRU ANESTRU
GAMETOGENEZA
SPERMATOGENEZA
13
Transformarea succesiva prin care trec celulele germinale de la sta-
diul de spermatogonie-spermatocit de grad I (primar)-spermatocit de
grad II (secundar)-spermatida (spermia)-spermatozoidul se numeste
spermatogeneza.
Transformarea spermatogoniilor pana la stadiul de spermatida se numeste spermatocitogeneza.
In acest stadiu se produce meioza sper-
matocitelor primare, cu reducerea numarului de cromozomi,din care
rezulta spermatocitele secundare de tip haploid.
Trecerea de la stadiul de spermatida la cel de spermatozoid se face prin
transformare morfologica a celulei si se numeste spermiogeneza. Acest
proces are loc in patru faze:
- faza Golgi;
- faza cap;
- faza acrozom;
- faza de maturare.
- Factori interni:
- ereditatea;
- specia, rasa, varsta;
- sistemul neuro-endocrin;
- factori imunologici;
- factori circulatori;
- temperatura scrotala si corporala.
- Factori externi:
- lumina (actiune stimulanta la cocos si inhibitorie la berbec);
- temperatura;
- altitudinea;
- sezonul;
14
- alimentatia;
- factori toxici.
MATURAREA SPERMATOZOIZILOR
15
monte berbec).
Spermatozoizii vor avea o capacitate fecundanta maxima in contact cu se-
cretiile glandelor anexe si dupa ce vor petrece o vreme in uterul femelei.
OVOGENEZA
16
fata de mediul uterin la inceputul segmentarii;
- depozitarea de ARN necesar in perioada de segmentare;
- maturatia nucleara (reluarea meiozei);
- maturatia citoplasmatica.
Dehiscenta foliculara (ovulatia) reprezinta deschiderea foliculului
ovarian cu eliberarea ovocitului in vederea asigurarii fecundatiei.
Acest proces este ciclic si se desfasoara de la pubertate pana la
menopauza sub influente hormonale (LH, progesteron, prostaglan-
dine).
Ovulatia are loc spontan, catre sfarsitul estrului, in timpul actului coi-
tal sau dupa terminarea estrului si sub influenta unor factori externi:
lumina, caldura, umiditate, alimentatie, starea de sanatate.
Corpul galben este o glanda endocrina, efemera care se formeaza la
locul dehiscentei foliculare.
In geneza sa corpul galben trece prin trei stadii:
- stadiul de organizare (proliferare);
- stadiul de eflorescenta;
- stadiul de regresie.
Progesteronul secretat de catre corpul galben se afla sub influenta
hormonilor: LH, LTH, estradiolul, etc.
Exista trei tipuri de corpi galbeni:
- corp galben progestativ, periodic, ciclic;
- corp galben gestativ;
- corp galben persistent (patologic).
REFLEXELE SEXUALE
17
ACTUL SEXUAL (MONTA, COPULAŢIA)
18
pofiza determinand mecanisme neuroendocrine complexe.
In desfasurare montei, reflexele sexuale se succed intro anumita ordine:
- erectia;
- imbratisarea;
- intromisiunea;
- ejacularea.
REFLEXELE SEXUALE
19
REFLEXUL DE IMPERECHERE (COPULATIE) este caracterizat prin cautarea organelor
genitale femele, de catre mascul, dupa imbratisare si de introducere a penisului in organele
copulatoare femele.
Facilitarea introducerii penisului pe traiectul vaginal este facuta de secretiile vaginale, a
glandelor Bartholin, Cowper si smegma preputiala. In timpul copulatiei, la mascul, se constata:
tahicardie, tahipnee, uneori pierderea statiunii patrupodale.
Folosirea nejudicioasa la monta a masculilor (prea des sau prea rar) poate duce la perturbari al
acestui reflex (masturbari, precipitari, etc).
De asemenea unele afectiuni pot impiedica actul montei ca:
- endocrinopatii;
- miozite;
- artrite;
- pododermatite, etc.
SISTEME DE MONTĂ
20
Sistemele montei naturale (acolo unde se mai practică) sunt:
- monta liberă;
- monta dirijată.
În monta liberă masculii coabitează cu femelele, la paşunat, unde le montează pe măsură ce
acestea intră în călduri. Este un sistem depăşit, dar are şi unele avantaje:
- descoperirea cu uşurinţă a femelelor în călduri;
- montele repetate în momentele favorabile;
- procent de fecunditate ridicat;
- cheltuieli minime, sistem economic.
Dezavantaje:
- nu se cunoaşte paternitatea produşilor;
- nu se poate face selecţia produşilor după descendenţi;
- epuizarea masculilor;
- nemontarea tuturor femelelor receptive;
- răspândirea bolilor transmisibile sexual.
Monta dirijată incumbă menţinerea masculilor în staţiunile de montă, separat de femele, acestea
fiind aduse doar în perioada de călduri. Femelele sunt supravegheate de personal calificat,
respectându-se condiţiile de igienă. Sistemul se foloseşte acolo unde nu au pătruns însămânţările
arti-
ficiale.
Masculii trebuie să corespundă, d.p.d.v. fenotipic, rasei, sa fie superiori femelelor pe care le vor
monta, să fie sănătoşi, să corespundă temperamental rasei. Femelele vor fi examinate general şi
genital, în vederea eliminării suspiciunii prezenţei unor boli venerice sau cronice grave.
21
Vacile se monteză o dată sau, de la caz la caz, de două ori, dacă căldurile persistă. Vaca se
introduce în standul de montă, este conteţionată, este adus taurul, iar după îmbrăţişare,
intromisiune şi ejaculare va fi retras şi
i se va dezinfecta penisul cu soluţii de rivanol 0,1% sau permanganat de
potasiu 1: 3000 prin irigaţii prepuţiale. Imediat după montă, un ajutor va
apuca pielea din regiunea lombară a femelei, aceasta lordozându-se şi de-
ci, se va împiedica refularea materialului seminal.
Un taur de 2,5-4 ani, adult, în plină potenţă, poate efectua 1-3 monte/zi
cu o zi pauză pe săptămână, deci 200-300 monte/an.
22
Monta scroafelor se poate face tot timpul anului, preferându-se lunile
aprilie-mai sau noiembrie-decembrie. Se efectuează monta începând cu a
doua zi de călduri, când scroafa prezintă sindromul de imobilitate. Monta
se poate repeta după 5-12 ore.
Vierul adult poate efectua 2 monte/zi şi 50-60 scroafe/an.
HORMONII HIPOTALAMICI
23
vasopresina. Ocitocina şi vasopresina ajung în hipofiza posterioară printrun traiect axonal
supraopto-paraventriculo-posthipofizar.
Hormonii hipotalamici cu rol în reproducţie sunt:
- Gn-RH (gonadotropine releasing hormone); PRH (prolactine releasing
hormone); PIH (prolactine inhibiting hormone); ocitocina; vasopresina.
24
HORMONII HIPOFIZARI
În sfera reproducţiei sunt implicaţi atât lobul anterior cât şi lobul posteri-
or al hipofizei.
Lobul posterior al hipofizei joacă rol de rezervor, acumulând ocitocina şi
vasopresina.
Adenohipofiza (lobul anterior şi intermediar) este specializat în secreţia
de trofine (tropine). Pentru activitatea reproductivă interesează:
- FSH - hormonul de stimulare foliculară;
- LH - hormonul luteinizant;
- LTH - prolactina (hormonul luteotrop).
25
HMG- ul sau hormonul menopauzal uman, este de origine hipofizară şi
se extrage din urina femeilor menopauzate. Are o puternică acţiune FSH
dar conţine şi titruri bazale de LH.
HORMONII GONADALI
Sunt hormoni steroizi secretaţi de ovare, testicule, placentă şi cortexul su-
prarenal. Aceştia sunt:
- estrogenii;
- progestagenii;
- androgenii.
26
Hormonii estrogeni:
- 17β estradiolul;
- estrona;
- estriolul.
Sunt secretaţi în principal, de către ovare, dar şi de placentă şi corticosu-
prarenală.
Ovarul secretă estrogenii la nivelul tecii interne şi granuloasei folicului de
Graaf. Estrogenii au ca organe ţintă : uterul, cervixul, mucoasa vestibulo-
vaginală, glanda mamară şi creierul.
La nivelul encefalului, estrogenii acţionează asupra unor neuroni contro-
lând manifestările psihice întâlnite la femelele în călduri.
Hormonii estrogeni se implică direct şi în modificările nivelurile secreto-
rii ale gonadotrofinelor hipofizare prin mecanisme feed-back, care con-
trolează secreţia Gn RH.
Estrogenii stimulează dezvoltarea endometrului şi a sistemului glandular
din acesta şi cresc tonusul miometrului.
Sensibilizează fibrele endometriale la acţiunea ocitocinei.
Induc dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, acţiunea la nivelul cer-
vixului în sensul deschiderii acestuia.
La căţea estrogenii induc cornificarea epiteliului vaginal, produc eritro-
diapedeză de la nivelul endoteliului endometrial.
Favorizează creşterea glandei mamare şi a mameloanelor.
La carnivorele domestice, estrogenii pot preveni gestaţia în primele 10 zi-
le de la montă, prin interferarea fecundaţiei sau a nidaţiei.
Determină hiperemie periferică, stimulează funcţiile sistemului reticulo-
endotelial, duc la creşterea nivelului sangvin al calciului.
Diminuă secreţia hormonului de creştere (STH) şi favorizează osificarea
cartilajelor de creştere. Scad nivelul sangvin al colesterolului şi a β-lipo-
proteinelor. Sunt antagoniştii testosteronului şi progesteronului.
Progesteronul se mai numeşte progestina, luteina sau hormonul gesta-
ţiei. Este secretat de către corpul galben, placentă şi corticosuprarenală.
27
Progesteronul condiţionează şi susţine hipertrofia glandelor endometriale
şi secreţia acestora.
Susţine secreţia glandelor din mucoasa oviductelor şi determină dezvolta-
rea acinilor mamari, pregătind glanda mamară pentru lactaţie.
Pregăteşte endometrul pentru nidaţie şi menţine gestaţia prin inhibarea
motilităţii miometrului şi prin creşterea secreţiei de embriotrof, produs de
glandele endometriale.
Este un antagonist al contractilităţii uterine.
La oaie şi căţea, progesteronul acţionează sinergic cu estrogenii în expri-
marea comportamentului estral.
Concentraţiile sangvine crescute de progesteron inhibă estrul şi anulează
valul ovulator de LH.
Reglează secreţia gonadotrofinelor hipofizare, blocând eliberarea în circu-
laţie a acestora.
La primate, oaie, pisică şi cabaline progesteronul secretat de placenta feta-
lă suplineşte secreţia de progesteron a corpului galben, în a doua jumatate
a gestaţiei.
La vacă, după luna a-VII-a de gestaţie prezenţa corpului galben nu mai es-
te indispensabilă pentru menţinerea gestaţiei, iar la scroafă după două luni
de gestaţie.
La iapă, corpul galben degenerează total în cursul gestaţiei, secreţia de pro-
gesteron fiind suplinită de corpii galbeni accesorii , iar după luna a-VI-a de
către placentă.
PROSTAGLANDINELE
Sunt substanţe biologic active, aparţinând grupei lipidelor. Sunt hormoni ti-
Sulari sau locali sintetizaţi în aproape toate ţesuturile.
Acţionează în doze foarte mici şi au un spectru divers de efecte farmacolo-
gice.
Au fost împărţite în 3 grupe:
- PGE ;
- PGF ;
28
- PGI (prostacicline).
La rândul lor, grupele au fost împărţite în subgrupe (ex : PGE 1, PGE 2,
PGF 2, PGF 2α, etc.).
Pentru medicina veterinară prezintă importanţă PGF 2α şi analogii sinteti-
ci ai acesteia, având acţiune luteolitică şi ocitocică.
Au şi efecte secundare, ca : vomă, diaree, transpiraţie, tahicardie, spasm
bronşic, colici, etc.
Calul este cel mai sensibil la acţiunea PGF2α , de aceea se folosesc analo-
gi mai blânzi.
Acţiunea luteolitică a PGF2α se manifestă numai asupra corpilor galbeni
activi, traducându-se prin regresia morfologică şi funcţională a corpilor
galbeni, urmată de scăderea masivă a progesteronemiei. Corpii galbeni
mai tineri de 5 zile la vacă şi de 12 zile la scroafă nu sunt afectaţi de pros-
taglandine. PGF2α este sintetizată la nivel endometrial.
RELAXINA
Este numită şi mobilizina, fiind un hormon polipeptidic, secretat în timpul
gestaţiei de către corpul galben, dar şi de uter la suine, bovine şi femeie,
dar şi de către placenta fetală la iepure, maimuţă, cabaline şi pisică. Are
rolul de a relaxa articulaţiile, ligamentele bazinului şi cervixul în vederea
dilatării conductului genital în timpul parturiţiei.
Asupra uterului acţionează sinergic cu progesteronul, reducând frecvenţa
contracţiilor uterine în timpul fătării. Estrogenii potenţează efectul relaxi-
nei.
FEROMONII
29
de glandele lacrimale, salivare, glande sexuale accesorii, testicule şi forma-
ţiuni tegumentare, care au proprietatea de a informa partenerul homospeci-
fic despre starea reproductivă a emitentului.
Majoritatea feromonilor sunt receptaţi prin intermediul receptorului olfac-
tiv, la carnivore având o importanţă majoră în reproducţie.
Sunt descrişi şi feromonii de sex responsabili de nonagresivitatea masculi-
lor faţă de femelele homospecifice.
Feromonii de vier sunt dependenţi de androgeni, fapt care justifică dispari-
ţia mirosului specific de vier după castrare. Tot la vier, glanda parotidă este
o importantă sursă de feromoni, ceea ce face să se spună despre aceasta că
este o glandă sexuală accesorie.
30
Temperatura + Lumina
ENCEFAL
HIPOTALAMUS
PIH PRH Gn-RH OCITOCINA
HIPOFIZA HIPOFIZA
ANTERIOARA POSTERIOARA
OVARE
UTER
VAGIN
GLANDA
MAMARA
31
FECUNDAŢIA
Este procesul unirii celor doi gameţi în vederea refacerii diploidiei cro-
mozomiale, întro celulă dotată cu viaţă şi caractere genetice recombinate
Factori care condiţionează fecundaţia:
- migraţia spermatozoizilor;
- numărul spermatozoizilor;
- capacitaţia spermatozoizilor;
- momentul ovulaţiei şi migrarea ovulei;
- viabilitatea ovulei.
Migraţia spermatozoizilor este realizată prin forţele proprii ale acestora, liniar la mamifere şi
păsări, de la locul de depunere, până în treimea superioară a salpinxului. Spermatozoizii înaitează
prin fluidul genital şi contra curentului creat de contracţiile uterine, dar şi datorită sucţiunii create
de contracţiile antiperistaltice. Acest lucru e posibil prin descărcările de ocitocină. Stresul
provocat femelelor inaintea montelor poate duce la anularea efectului ocitocinei de către
adrenalină.
Durata înaintării spermatozoizilor este de 30-60 minute la iapă, 4 ore la
vacă, 2 ore la scroafă, 5 ore la oaie, 25 minute la căţea, 2 ore şi 25 minute
la iepuroaică.
Durata viabilităţii spermatozoizilor este în funcţie de specie, anume:
3o-48 ore în aparatul genital la vacă, 70-120 ore la iapă, la scroafă 24-48
ore, la oaie 30-48 ore, la femeie 20-48 ore (uneori 8-10 zile, după unii au-
tori).
Numărul spermatozoizilor condiţionează fecundaţia, prin enzimele a-
crozomiale. Se crede că la vacă este necesar un număr de 10-15 milioane
de spermatozoizi, iar la oaie 60-100 milioane.
Capacitaţia spermatozoizilor este un proces de maturare a acestora, sub
influenţa unor procese biochimice, determinate de unele enzime. Timpul de maturare este de 5-
6 ore la vacă, 2-3 ore la oaie, 5-7 ore la scroafă, 4 ore la femeie.
Momentul ovulaţiei şi migrarea ovulei. Ovulaţia se produce, de regulă, la
32
sfărşitul estrului, după încetarea estrului la vacă sau este indusă de actul sexual la pisică şi
iepuroaică. Ovocita este captată de către pavilionul salpinxului, fiind antrenată în fluidul trompei
şi transportată spre treimea superioară a oviductului prin mişcările cililor vibratili salpingieni.
Ovocita poate cădea în cavitatea peritoneală, mai apoi fiind captată de către trompa de pe partea
opusă (migraţie externă). Poate trece prin uter în oviductul congener (migraţie internă).
Viabilitatea ovulei este mai mică decât a spermatozoidului şi este de 8-12
ore la vacă, 6-8 ore la iapă, 11-24 ore la oaie, 8-10 ore la scroafă, 6-24 ore
la femeie.
STADIILE FECUNDAŢIEI
33
caracterizată de rotaţia fusului, determină creşterea consumului de oxigen
, iniţierea sintezei proteinelor şi multiplicarea ribozomilor din citoplasma
ovocitară. Reacţia de zonă sau reacţia corticală se produce când sperma-
tozoidul lizează membrana vitelină, granulele invecinate se sparg şi var-
să conţinutul în spaţiul perivitelin, membrana citoplasmatică se sudează.
Blocarea polispermiei se poate produce lent localizat la nivelul zonei pe-
lucida sau un blocaj rapid, localizat la nivelul membranei viteline.
Încorporarea spermatozoidului se face prin intermediul unei mişcări
particulare generate de actină. Capul spermatozoidului evoluează în pro-
nucleu mascul. Ovocita se transformă în ovulă şi din grupul haploid de
cromozomi remanenţi în vitelus se formează pronucleul femel.
Cariogamia şi singamia. Pronucleii demarează procesul replicaţiei ADN.
Imediat după cariogamie dispar membranele pronucleare şi nucleolii.
Contopirea masei foştilor pronuclei reprezintă singamia. Amfixia setului
de cromozomi maternali cu cea a setului de cromozomi paternali se termi-
nă cu instalarea cromozomilor pe ecuatorul primului fus de clivaj. Fiecare
cromozom este constituit din două cromatide şi vor aluneca spre cei doi
poli ai celulei. Se ajunge la apariţia zigotului cu două blastomere. Blasto-
merul conţine setul diploid de cromozomi intercombinaţi, caracteristic
speciei.
PATOLOGIA FECUNDAŢIEI
34
- partenogeneza;
- androgeneza;
- refecundarea;
- fecundaţia parţială.
35
gametului mascul. Fiziologic, partogeneza apare la albine, unii crustacei,
unele păsări.
ANDROGENEZA sau dezvoltarea zigotului numai pe baza pronucleului
mascul nu a fost pusă-n evidenţă la mamifere, ci doar câteva cazuri la şo-
bolan şi şoarece. Genotipic, aceşti androgeni sunt haploizi.
REFECUNDAREA este o fecundaţie anormală reprezentată de pătrun-
derea în oul deja fecundat a altor spermatozoizi, ducând de regulă la poli-
andrie.
FECUNDAŢIA PARŢIALĂ este o anomalie de fecundaţie caracteriza-
tă prin neparticiparea cromatinei mascule la prima diviziune de segmenta-
ţie şi prin unirea ulterioară a pronucleului mascul neschimbat, cu nuleul
unui blastomer al zigotului. Această anomalie a fost demonstrată la şoare-
ce.
TRANSFERUL DE EMBRIONI
36
Metoda permite instalarea gestaţiei şi la femelele cu afecţiuni ovaro-tubare
sau prelevarea de embrioni de la femelele bătrâne dar valoroase din punct de
vedere genetic.
De la o donatoare, în mod normal, se pot obţine cca. 10 embrioni/an, ceea
ce este neeconomic. Din acest motiv se induce supraovulaţia, prin stimulare
hormonală, în vederea recoltării unui număr mare de embrioni viabili (cca 5
embrioni/recoltare).
În vederea selecţiei donatoarelor se va ţine seama de unele criterii:
- intervalul parturiţie – primele călduri < 60 zile;
- intervalul parturiţie – însămânţarea fecundă < 80 zile;
- numărul de doze de material seminal/ gestaţie < 1,5.
După examenul ginecologic, se vor elimina de la reproducţie femelele cu
bridă cervicală, cervix dublu, freemartinism, boala junincilor albe, hipopla-
zie ovariană, aderenţe, cicatrici cervicale, infecţii genitale, chişti ovarieni,ş.a.
Femelele receptoare vor fi selecţionate după următoarele criterii:
- vârsta între 18- 20 luni (puţine probleme de infecunditate, infecţii genitale
foarte rare, răspuns prompt la stimulările hormonale);
- masă corporală de 350-480 kg la vârsta de 18 luni;
- examen clinic şi ginecologic atent.
PRODUCEREA SUPRAOVULAŢIEI
37
ovulaţiei datorită timpului de înjumătăţire lung al hormonului (cca. 120 ore).
Se vor administra 2000-3000 U.I. În premedicaţie, se poate folosi cu rezultate
foarte bune PGF2α, apoi PMSG între a-VIII-a zi şi a-XII-a zi a ciclului estral.
- FSH-ul are cea mai bună eficacitate, dar trebuie administrată de două ori/zi
/5 zile.
Raportul dintre embrionii recoltaţi şi numărul de corpi galbeni, în practică,
variază între 1/2 şi 3/4. De la o donatoare se recoltează cca. 4-5 embrioni, cu
o variabilitate între 0- 30. Embrionii transferabili sunt doar în număr de 2-4/
donatoare.
De la caz la caz, în funcţie de autor, s-au obţinut indicatori mai buni, în func-
ţie de mulţi factori.
Embrionii vor fi recoltaţi între zilele 6-12 ale ciclului sexual. Aceştia pot fi
transferaţi imediat (dacă femelele receptoare au fost pregătite în prealabil) sau
pot fi congelaţi în vederea unor viitoare transferuri.
GESTAŢIA
38
ce), celelalte se numesc multipare (politocice).
Dacă la speciile monotocice se dezvoltă doi sau mai mulţi produşi de concep-
ţie, atunci gestaţia este gemelară.
Femelele la prima fătare se numesc primipare, iar cele care au mai fătat se nu-
mesc multipare, pe când cele care nu au fătat sunt denumite nulipare.
După numărul de ovule din care provin, gemenii pot fi:
- monoovulari (monovitelini);
- biovulari (bivitelini sau falşi).
ETAPELE GESTAŢIEI
39
concepţie dezvoltându-se până la parturiţie. Dintre toate organele, pulmonul
este singurul nefuncţional fiind atelectaziat.
DURATA GESTAŢIEI
IAPA 330-345 zile
MĂGĂRIŢĂ 365 zile
VACĂ 273-296 zile
OAIE 144-151 zile
CAPRĂ 148-156 zile
SCROAFĂ 112-115 zile
FEMEIE 271-289 zile
CĂŢEA 58-68 zile
40
Corionul reprezintă cea mai externă învelitoare, provine din procorionul din
faza de blastulă, se transformă în corion după nidaţie şi se formează vilozităţi-
le secundare, mărindu-se astfel suprafaţa de contact cu endometrul. Faţa inter-
nă aderă la alantoidă, formând alantocorionul. Corionul asigură schimburile
nutritive între mamă şi făt datorită angrenării vilozităţilor în criptele uterine.
Alantoida delimitează o cavitate plină cu lichid şi prin intermediul canalului
urac face legătura cu vezica urinară a fătului. Partea internă aderă la amnios.
Are rol de protecţie mecanică, ajută la dilatarea colului uterin şi lubrifiază
tractul genital în timpul fătării.
Amniosul este învelitoarea cea mai internă, delimitând o cavitate de lichid
gleros, uneori gălbui datorită meconiului. Cantitatea de lichid variază (de la 8-
30 ml la pisică şi căţea până la 3 000- 7 000 ml la iapă). Are aproximativ ace-
laşi rol ca alantoida
PARTURIŢIA
Parturiţia marchează sfârşitul gestaţiei, iar fătul (fetuşii) este (sunt) expulza-
ţ(i) viu (vii) şi viabil (i).
Fătarea (parturiţia) poate fi:
- normală (eutocică);
- patologică (distocică).
Dacă fătarea are loc înaintea termenului se numeşte prematură, dacă depă-
şeşte termenul este fătare întârziată.
Dacă parturiţia decurge favorabil avem de-a face cu o fătare uşoară şi rapi –dă, iar dacă fătarea
are loc în timp îndelungat şi necesită eforturi deosebite din
partea parturientei, vorbim de-o parturiţie laborioasă şi lentă.
MECANISMUL PARTURIŢIEI este dirijat de la nivelul centrilor corti-
cali prin intermediul sistemului neuroendocrin şi al celui nervos periferic.
În apropierea fătării scade progesteronemia şi creşte estrogenemia rapid. Hi-
pofiza fetală produce cantităţi apreciabile de ACTH, rezultând niveluri cres-
cute de hormoni corticosteroizi, din ai căror precursori iau naştere estrogenii.
41
Estrogenii şi ocitocina stimulează secreţia de PGF2 α . Per total mecanismul
parturiţiei nu este pe deplin lămurit.
SEMNELE PRODROMALE ALE PARTURIŢIEI
Aceste semne sunt reprezentate de totalitatea modificărilor morfo-fiziologice
de la nivelul bazinului, organelor genitale externe, glandei mamare, dar şi afi-
şarea unui comportament tipic din partea femelei.
42
tare prin presiunea exercitată asupra uterului în timpul parturiţiei.
43
conformaţiei bazinului şi a fetusului ( conductul pelvin este turtit latero-lateral
crestele suscotiloidiene şi tuberozităţile ischiatice dezvoltate, planşeul pelvin
concav, inserţia tendonului prebubien sub pubis, diametrele bisiliace aproxi-
mativ egale, deschiderea anterioară ovală, masivitatea capului fetal, membre
scurte şi grosolane.)
Deschiderea cervixului durează 18-24 ore, nivel pe la care se angajează pun-
gile fetale. Corionul se rupe la nivel cervical, apoi alantoida se rupe in vagin
sau la nivel vulvar, ultima membrană rupându-se corio-amniosul permiţând
vizualizarea conului fetal.
Expulzarea fătului durează între ½-3-4 ore. După expulzare, femela îşi linge
fătul, iar după circa 10 minute de reconfortare au loc noi contracţii în vederea
eliminării placentei. Aceasta se elimină în 2 ore de la fătare, uneori până la 8
ore. Cervixul este permeabil pentru 2-3 degete după 3-4 zile de la fătare şi de-
vine impermeabil după 9 zile de la fătare.
PARTURIŢIA LA IAPĂ este mult mai facilă decât la vacă datorită confor-
maţiei bazinului şi a fătului. Stadiul deschiderii cervixului durează 1-2 zile,
tradus printro uşoară nelinişte a femelei. Prima dată se angajează alantocorio-
nul, care se rupe-n vagin. Apoi se angajează alantoamniosul. Punga amniotică
se poate rupe sau fătul poate fi expulzat în sacul amniotic.
Lipsa asistenţei la fătare, în acest caz, duce la asfixia fătului. Parturiţia durea-
ză câteva minute. După 5-10 minute are loc şi eliminarea placentei, tot facil.
PARTURIŢIA LA OAIE ŞI CAPRĂ se desfăşoară uşor, datorită conforma-
ţiei fericite a bazinului, cu înclinaţie mare (30-40º), diametrul bisiliac superior
este mai mare decât al celui bisiliac inferior. Deschiderea cervixului durează
10-30 ore, ordinea angajării anexelor fetale este aidoma cu cea de la vacă. Du-
rata expulzării este de 15-30 minute, durată care poate fi şi între două expulzii
în cazul fătărilor gemelare.
Placenta se elimină la 10 minute până la 2 ore de la parturiţie. Retenţiile pla-
centare se produc absolut excepţional.
PARTURIŢIA LA SCROAFĂ este relativ uşoară, datorită conformaţiei ba-
zinului şi pentru că fetuşii nu trebuie să facă acomodarea. Deschiderea cervi-
44
xului se face în 2-6 ore, iar expulzia fetuşilor are loc în 3-4 ore, intermitent
din cele doua coarne uterine. Placentele se elimină după expulzia fetuşilor
sau în două reprize.
PARTURIŢIA LA CARNIVORE decurge uşor, deschiderea cervixului se fa-
ce în 3-6 ore, iar expulzia se face în 20-30 minute până la 12-24 ore. Căţeaua
fată în decubit abdominal, iar pisica în decubit sternal. Distociile pot fi întâlni-
te în cazul încrucişărilor intre exemplare de talii diferite şi la unele rase bra-
hicefalice (bulldog, pekinez, etc.). Fetuşii pot fi expulzaţi în învelitori, dar fe-
melele le consumă, la fel procedând şi cu placentele expulzate după fiecare
fetus.
PUERPERIUMUL
Perioada puerperală este perioada de timp de la momentul fătării şi până la involuţia completă a
tractusului genital.
Puerperiumul este o perioadă extrem de dificilă pe parcursul vieţii sexuale a femelelor.
Femelele sunt supuse unor presiuni fantastice interne şi externe. Dupa gestaţii îndelungate,
urmează parturiţii greoaie,in multe cazuri, disto-
cice. Peste toate astea mai putem adăuga unele iatropatii, acţiunea factorilor de mediu şi mai ales
al agenţilor microbieni.
În vederea evitării apariţiei diferitelor afecţiuni postpartum, cât şi a scur-
tării sau măcar a menţinerii puerperiumului în limite temporale normale, se
va avea în vedere asigurarea unei furajări echilibrate, a mişcării şi a involu-
ţiei uterine.
Procesele fiziologice care au loc la nivelul organelor genitale femele sunt: involuţia uterină,
eliminarea loşiilor, reluarea activităţii ovariene şi dispari-
ţia proceselor infiltrative.
45
limite extreme între 13 - 80 zile iar în cazuri patologice chiar mai mult.
Aspectul uterului în mod normal în primele 4 zile de la fătare este redus în
volum la jumătate, scăzând la 1/3 după 8 zile de la fătare şi revenind aproape
de normal după 2 săptămâni. Gâtul uterin, la 3-4 zile este parţial închis, iar la
9-12 zile se închide complet.În mod normal, un proces de regresie are loc la
nivelul corpului galben, acesta încheindu-se la 20-25 zile.
Desfăşurarea procesului de involuţie uterină se controlează în mod obişnuit
prin examen transrectal, semnele palpatorii indicând gradul la care acesta a
ajuns.
Eliminarea loşiilor este un proces care se produce timp de 15-16 zile după
fătare, culoarea lor iniţială fiind roşietică devenind spre sfârşit ciocolatie
iar în final se deschid la culoare şi au consistenţa mucoasă.
Daca eliminarea loşiilor se prelungeşte este un semn de stare patologică, fapt
ce impune intervenţia cu soluţii de antibiotice.
Reluarea activităţii ovariene este în medie de 21 zile, însa nu întotdeauna ovu-
laţia este precedată de starea de călduri. Astfel, s-a observat în urma unei nume-
roase cazuistici analizate, ca abia la 22 % din cazuri ovulaţia este precedată de
estrus, la primul ciclu după fătare, 41 % la ciclul al 2-lea şi 62 % la ciclul al 3-
lea.
PUERPERIUMUL LA IAPĂ este caracterizat prin faptul că procesele de re-
nire la starea dinaintea gestaţiei şi reluarea ciclicităţii sexuale se desfăşoară în-
trun timp mult mai scurt decât la bovine.
Foliculul ovarian se maturează cam la 5 zile postpartum, iar primul estru are
loc la 6-9 zile.
Involuţia uterină este completă în 13-25 zile, eliminarea loşiilor încheindu-se
în 7 zile.
PUERPERIUMUL LA SCROAFĂ durează până la 21 zile, loşiile eliminân-
du-se în 2-5 zile. Lactaţia la scroafă are efect frenator asupra ciclului estral. Primul estru apare
la 3-4 zile postpartum, dar este infecund. După încetarea lactaţiei, căldurile fecunde reapar după
câteva zile.
PUERPERIUMUL LA OAIE ŞI CAPRĂ se întinde pe o perioadă de 20-
46
25 zile, iar secreţiile loşiale încetează după 8-10 zile. După 20 zile postpartum
apar căldurile, slab exprimate şi infecunde. Căldurile fecunde apar cam la 50-
70 zile pospartum.
PUERPERIUMUL LA CĂŢEA ŞI PISICĂ. Involuţia uterină se produce la
căţea în 10-12 zile (complet în 4-5 săptămâni). Loşiile sunt roşu închis cu
tente verzui, apoi se decolorează devenind roz şi încetează după 4-5 zile.
La pisică involuţia uterină seproduce în 8-10 zile, loşiile sunt brune şi înce-
tează după 2-3 zile.
GESTOZELE (DISGRAVIDIILE)
Gestozele sunt
afecţiuni manifestate prin devierea patologică a schimburilor metabolice maternale determinate
şi agravate de evoluţia gestaţiei şi încetează odată cu încheierea acesteia.
Etiopatogeneza:
toxine fetale şi din anexe;
alterări viscerale maternale;
anticorpii antiplacentari;
hiperactivitatea unor glande endocrine;
creşterea glucozaminoglicanilor din substanţa fundamentală;
dezechilibrul hidro-mineral;
disfuncţii hepato-renale.
Gestozele sunt reprezentate de:
-edemul de gestaţie
-eforturile premature
-hemoragia uterină
-paraplegia antepartum.
EDEMUL DE GESTAŢIE
47
apar alte manifestări patologice.
Etiopatogeneza: dezechilibre hidro-saline, modificarea permeabilităţii
vasculare, retenţie hidrică şi sodică în celulele şi spaţiile extracelulare
din parţile declive ale abdomenului, gl. mamară, membre posterioare.
Cauze favorizante:
-sedentarism, exces de furaje suculente, acide, micotoxine.
-zooigienă deficitară.
Cauze determinante:
-creşterea concentraţiei de hormoni estrogeni, care duce la mărirea
cantitaţii de MPZ şi a acidului hialuronic în ţesutul conjunctiv cu men-
ţinerea afinităţii crescute pentru apă.
-hipofuncţie tiroidiană favorizând creşterea acidului hialuronic în ţesu-
tul conjunctiv.
-scăderea proteinemiei, creşterea cortizolului determină hidrofilia ridicată
a ţesuturilor.
-tulburări în eliminarea şi resorbţia ionilor de Na.
Poate fi o hiperhidratare:
-hipertonă - reţinerea unor cantitaţi mari de Na.
-hipotonă - deficit de Na cu edeme invadante.
Simptomatologia: debut discret cu edeme uşoare abdominale, apoi pe mă-
sură ce gestaţia avansează, edemul se extinde de la perineu, glanda ma-
mară şi chiar până la salba. Apar modificari respiratorii şi cardiace.
Diagnostic: se pune pe baza semnelor clinice şi a momentului apariţiei.
Prognostic: favorabil
Tratamentul este profilactic şi curativ.
Profilactic se va asigura mişcarea gestantelor, evitarea furajelor suculente
şi acide în partea a doua a gestaţiei.
Curativ se va stimula circulaţia de întoarcere prin fricţii cu substanţe re-
vulsive, plimbări, masaje, diuretice (furosemid 0,5mg/kg), purgative saline.
48
Apare consecutiv dezancorării placentei pe anumite porţiuni, extravazare
în uter sau în exterior dacă cervixul este deschis.
Etiologia este reprezentata de traumatisme mecanice, datorită trântirilor
din colici sau contenţii, ETR-uri brutale, exces de estrogeni, carenţe în vit.
A şi C, raport deficitar Ca/P, gestaţii gemelare cu exitusul unui făt, ano-
malii placentare, fragilitate vasculară datorită micotoxinelor sau hrănirii
excesive cu borhoturi şi silozuri, intoxicaţii cu dicumaroli.
Simptomatologia diferă în funcţie de intensitatea hemoragiei. La hemora-
gii mici gestaţia poate continua, mai ales la speciile cu placentă multiplă
cotiledonară. La hemoragii masive şi la femelele cu placentă epitelio-cori-
ală, se produce dezancorarea placentei şi avort. Uneori apare şoc hemora-
gic sau sângele se poate scurge la exterior, dacă cervixul e deschis.
Diagnosticul în cazurile cu cervix închis se suspicionează pe baza sem-
nelor şocului hemoragic. În cazul hemoragiilor exterioare sau a avortului,
diagnosticul nu comportă nici o dificultate.
Prognosticul rezervat spre grav în funcţie de intensitatea hemoragiei.
Tratamentul urmăreste oprirea hemoragiei prin administrare de antihe-
moragice (Etamsilat, Fitomenadionă, Adrenostazin, săruri de Ca), fluido-
terapie pentru refacerea volemiei (sol. Ringer, sol. fiziologice, substituienţi
de plasmă, transfuzii), ocitocice după avort. În intoxicaţiile cu dicumaroli
se administrează fitomenadionă (vit K) 1mg/kg/zi timp de 15-20 zile.
PARAPLEGIA ANTEPARTUM
49
presiunile uterului gestant, toxiemia de gestaţie, vârsta.
Simptomatologia debutează cu titubări, adoptarea decubitului şi a staţiunii
patrupodale greoaie. Apoi decubit, dar fără alte simptome.
PARAPLEGIA ANTEPARTUM
50
Prognosticul favorabil în paraplegia de scurtă durată, femela recuperân-
du-se rapid post-partum. Dacă afecţiunea se prelungeşte, apar complicaţiile
iar prognosticul devine rezervat spre grav.
Profilaxia se face prin respectarea condiţiilor de cazare şi furajare. La bu-
nele producătoare de lapte se vor suplimenta raţiile cu săruri de Ca si P şi
vitamina D (100 milioane UI în a 275 zi de gestaţie).
Tratament. Femela se aşează pe un strat gros de paie într-un loc cald şi
luminos. Se va întoarce de 2-3 ori /zi şi se vor face fricţii uscate pentru
stimularea circulaţiei. Se urmăreşte reechilibrarea hidro-electrolitică şi
acido-bazică, vit. C 10g, apoi cate 5 g în urmatoarele zile, stricnina 0,1mg/
kg, tot la 2-3 zile.
ACCIDENTE SURVENITE ÎN CURSUL GESTAŢIEI
51
renţial cu:
-prolapsul vaginal;
-tumori vaginale;
-chiştii glandelor Bartholin.
Evolutia este de obicei spre prolaps vaginal.
Prognosticul este favorabil, neîmpietând asupra bunei desfîşurari a ge-
staţiei.
Tratamentul urmăreşte reducerea presiunii intraabdominale prin menţi-
nerea femelelor pe paturi înclinate postero-anterior, eliminarea furajelor
grosiere, fermentescibile şi de volum. Se vor administra local pomezi cu
antiseptice în vederea prevenirii infecţiilor.
PROLAPSUL VAGINAL
52
ferioară. Femelele sunt agitate, ling cu obstinaţie zona, ajungâdu-se la
automutilări prin autofagie.
La căţea poate apărea prolaps vaginal datorită încercarilor de separare în
în timpul acuplării, caracteristice la această specie.
Diagnosticul se conturează relativ uşor, prin inspecţie, făcându-se diferen-
ţa faţă de tumori sau prolapsul vezicii urinare.
Tratamentul urmareşte restabilirea topografiei vaginului prolabat, menţi-
nerea acestuia în bazin şi înlăturarea cauzelor producerii accidentului.
Repunerea se face relativ uşor, sub anestezie epidurală joasă la animalele
mari (cca 5 ml xilina 5%) sau tranchilizare sau anestezie generala la anima-
lele mici.
În prealabil se face toaletarea mecanică şi chimică a zonei, decongestiona-
rea organului prolabat prin efectuarea de puncţii şi aplicarea de comprese
cu sol. alaun 2-3%. În final se realizează repunerea şi derularea vaginului
până la topografia normala.
Menţinerea vaginului în topografie normală se face printr-una din suturile
vulvare cunoscute (Williams, Flessa, Flessa modificată de Dagonfski,
Büchner, Mincev).
Se mai poate aplica vaginorafia, vaginoplastia(la catea),histeropexia(la ca-
tea si pisica)sau chiar ablatia partiala a vaginului.
Ultimul deziderat se refera la inlaturarea tuturor cauzelor care au dus la
producerea prolapsului vaginal.
53
Toate acestea fac posibilă exteriorizarea vaginului.
Simptomatologia se observă la animalele tinere la primul estru. Poate fi de
trei grade : I, II şi III. Între labiile vulvare se decelează o formaţiune, varia-
bilă ca mărime în funcţie de gradul afecţiunii.
Diagnosticul se stabileşte uşor pe baza semnelor clinice, declanşării estra-
le a afecţiunii, iar diferenţial se face cu prolapsul vaginal şi tumorile vagi-
nale.
Prognosticul este rezervat spre grav datorită imposibilităţii executării
montei şi datorită apariţiei complicaţiilor în ptoza de grad III.
Tratamentul este doar medical în ptoza de grad I. În ptoza de grad II se
execută dezinfecţia locală, astringente şi pe cale generală se administreză
progesteron (0,5 mg/kg la 48 ore/3 administrări, i.m.). În ptoza de grad III,
pe lângă toaleta locală se practică vaginoplastia cu protejarea meatului
urinar.
Profilaxia constă în efectuarea ovariectomiei, deoarece afecţiunea revine
la fiecare ciclu estral.
TORSIUNEA UTERINĂ
54
Reprezintă rotaţia uterului gestant în jurul axului sau longitudinal de la 45°
până la 360°, spre stânga sau spre dreapta, antero- sau postcervicală.
Etiologia cuprinde cauze favorizante şi cauze determinante.
Cauzele favorizante :
- amploarea ligamentelor largi şi modul de inserţie al acestora la vacă.
- diferenţa ponderală între cornul uterin gestant şi congener.
- stabulaţia prelungită, furajarea cu grosiere, standuri scurte.
Cauzele determinante sunt de natură maternală, fetală sau mixta.
Cele fetale sunt reprezentate de mişcările bruşte ale fetusului, când femela
manancă furaje şi bea apă îngheţate, datorită vasoconstricţiei uterine pro-
ducându-se hipoxie fetală. În timpul acomodării, coroborat cu nedeschide-
rea cervixului, se poate produce torsiune.
Cauzele maternale se referă la modul de abordare a decubitului şi a staţiu-
nii patrupodale, alunecări, căzături, lovituri, mers în pantă, sărituri peste
obstacole, împunsături, treceri prin spaţii foarte strâmte.
Patogeneza se referă la modificările circulatorii produse în urma rasucirii
uterului gestant, infiltraţii şi exsudate, aderenţe şi modificări degenerative.
Simptomatologia este neomogenă şi depinde de gradul şi momentul apari-
ţiei torsiunii.
La iapă semnele clinice sunt grave, violente sub aspect de colică. Poate a-
parea şocul datorită proceselor necrotice sau /şi rupturii uterine.
La vacă apar eforturi de expulzare, gemete, loviri ale abdomenului cu
membrele posterioare. În timp, simptomele se estompează, dar starea gene-
rală se degradează, moarte şi transformare emfizematoasă fetală.
Daca torsiunea apare în preajma parturiţiei, se declanşează eforturile de
expulzie fără exprimarea lichidelor perifetale sau a fetusului.
La carnivore apare sub forma de abdomen acut şi degradarea stării genera-
le.Porţiunea de corn torsionată, la palpare, apare imobilă.
Diagnosticul se stabileşte conform anamnezei, a semnelor clinice, a ESV
şi ETR. La animalele mici se poate face celiotomia exploratorie. Se stabi-
lesc:
55
- locul torsiunii (antero şi postcervical);
- sensul torsiunii ;
- gradul torsiunii;
- vechimea torsiunii.
În torsiunea poscervicală se observă pliurile vaginale înspre sensul torsiu-
nii. În cea antecervicală se vor decela tensionarea ligamentelor largi prin
ETR.
Prognosticul este favorabil în torsiunile de până-n 90° şi grav în cele de
peste 90°.
Tratamentul urmareşte detorsionarea uterului şi extragerea fătului. Există
mai multe tehnici, puse-n practică în funcţie de gradul torsiunii, viabilitatea
fătului, vârsta gestaţiei, costurile intervenţiei. Recunoaştem:
- metode nesângeroase - directe
- indirecte
- metode sângeroase - celiotomie şi
detorsionare
- histerotomie şi
detorsionare.
HISTEROCELUL
56
Simptomatologia cuprinde:
- semne locale (apariţia unei deformări bruşte în zona infero-laterală a
abdomenului sau în zona ingvinală la căţea)
- semne generale(agitaţie, colică, tahipnee, tahicardie, apoi decubit
prelungit).
Diagnosticul se stabileşte prin inspeţie, palpaţie şi ascultaţie.
Prognosticul este defavorabil din punct de vedere reproductiv la animalele
mari si favorabil pentru animalele mici.
Tratamentul este heterogen. La animalele mari, în preajma parturiţiei, se
intervine prin fixarea şi extragerea fătului pe cale naturală sau dupa celio-
tomie şi histerotomie. Apoi se refac straturile peretelui muscular, chiar şi
prin aloplastie.
Daca hernia apare cu mult înainte de fătare se execută repunerea uterului
şi refacerea peretelui abdominal.
La căţea se execută histerotomia ingvinală şi apoi ovariohisterectomia .
57
Tratamentul este chirurgical, prin îndepărtarea fătului împreună cu ţesutu-
rile subiacente.
MORTALITATEA EMBRIONARĂ
58
- furajele toxice sau care conţin substanţe cu acţiune asupra uterului gestant pot acţiona
prin chistizarea endometrului, blocarea efectului estrogenilor, blocare ovulaţiei, tulburarea
formării corpului galben, etc.
- mucegaiurile din furaje pot provoca avorturi timpurii sau tardive.
- insecticidele pot determina avort prin contracţii convulsivante ale musculaturii netede şi
striate.
- stresul termic, în cazul căldurii excesive, determină mortalitate embrionară.
Factorii endogeni:
- factorii hormonali sunt reprezentaţi de dezechilibre hormonale prin modificarea raportului
estrogeni/progesteron, producându-se mortalitate embrionară.
- factorii genetici sunt surprinşi la toate speciile, mortalitatea embrionară datorându-se
consangvinităţii, incompatibilităţile de grup sangvin, polispermie, anomalii cromozomiale,
mutaţii genetice, etc.
- factorii infecţioşi pot produce mortalitate embrionară. Cei mai întâlniţi agenţi patogeni sunt:
E. coli, stafilococi, infecţiile producându-se prin montă, I.A., vaccinuri, etc.
- factorii intrauterini influenţează gestaţia timpurie până la momentul formării placentei,
putându-se produce mortalitate embrionară.
- vârsta femelei influenţează direct proporţional mortalitatea embrionară.
- sexul embrionului se pare că influenţează mortalitatea embrionară, deoarece la începutul
gestaţiei sunt predominant embrionii masculi, pe parcurs acest raport tinde să se egalizeze.
- starea biologică a gameţilor determină mortalitate embrionară prin îmbătrâ-
nirea unuia sau a ambilor gameţi.
59
fetuşi la parturiţie. De asemenea se pot face lavaje uterine şi punerea în evidenţă
a numărului de ovule, embrioni şi examinarea acestora sub raport al diviziunii.
Metodele de laborator se referă la determinarea progesteronemiei, orice scăde-
rea acesteia fiind strâns legată de mortalitatea embrionară. O eosinofilie crescută
poate fi asociată cu mortalitatea embrionară. Prezenţa unor imunoglobuline în li-
chidul amniotic este specifică unor fetopatii.
Profilaxia se referă la excluderea factorilor determinanţi, dar şi instituirea de
tratamente la vacă cu progesteron în luna a-II-a şi a-III-a de gestaţie.
AVORTUL
60
Avortul latent incomplet se întâlneşte la pluripare, unde o parte din embrioni
sau fetuşi mor, ceilalţi ajungând la termen.
Avortul cu manifestări clinice este caracteristic gestaţiei avansate, simptome-
le debutând cu iminenţa de avort : nelinişte, ptoza abdominală, tumefacţia vul-
vei, declanşarea lactaţiei.
Apoi, apar: eforturi de expulzare, deschiderea cervixului, relaxarea ligamente-
lor sacro-sciatice, tumefacţia vulvei, prezenţa secreţiilor muco-sangvinolente,
apariţia pungilor fetale şi a avortonului.
Este o anomalie manifestată prin acumularea în exces, de lichid amniotic şi alantoidian, întâlnită
îndeosebi la vacile multipare.
Etiologia este reprezentată de tulburările ale circulaţiei venoase consecutiv
afecţiunilor cardiace, renale şi hepatice, compresiuni şi torsiuni ale cordonu-
lui ombilical, tulburări osmotice placentare, torsiunea uterină, factori ereditari
paternali.
Simptomele sunt reprezentate de : distensia abdominală, golurile flancului ni-
velate, ortopnee, membre îndepărtate de corp, nări dilatate, mers ţeapăn, feme-
la preferă staţiunea patrupodală, dispnee, tahicardie, puls filiform, depresie,
diminuarea apetitului, polakiurie, defecări frecvente.
Diagnosticul se pune pe baza amnezei, examenului clinic, iar diferenţial se
face cu ascita.
Prognosticul este grav pentru făt, datorită compresiunii excesului de lichide
şi rezervat pentru mamă, datorită imposibilătăţii expulzării avortonului sau
datorită stării marasmatice instalate progresiv.
Tratamentul se face prin mişcare zilnică asigurată gestantei, diuretice, pur-
61
gative, reducerea lichidelor ingerate. Dacă gestaţia ajunge la termen se deschi-
de cervixul cu estrogeni, apoi administrarea de ocitocină 40-60 U.I. În unele
cazuri fătarea se poate induce prin administrarea de dexametazonă în doze
mari.
În unele cazuri se practică histerotomia şi se va asigura o fluidoterapia masi-
vă, evitându-se astfel şocul ex. vacuo. Lichidele în exces se vor drena lent. La
unele cazuri cantitatea de lichide poate atinge 100-120 litri.
Oligohidroamniosul
Este o anomalie caracterizată prin diminuarea progresivă a lichidului amniotic în raport cu
stadiul gestaţiei, manifestată cu predilecţie la vacă.
Etiologia este reprezentată de o insuficienţă a capacităţii secretorii a foiţei
amniotice datorată unei tulburări circulatorii sau a rupturii sacului amniotic.
Patogenia oligohidroamniosului derivă din mularea foiţei amniotice pe făt
producându-se astfel moarte fetală sau diferite anomalii fetale incompatibile
cu supravieţuirea. Avortul se produce în a doua jumătate a gestaţiei sau are loc
parturiţia la termen, dar fătul este neviabil.
Simptomele sunt bine reprezentate prin faptul că stadiul gestaţiei este invers
proporţional cu marimea uterului, respectiv a conturului abdominal.
Diagnosticul se stabileşte pe baza anamnezei, privind luna de gestaţiei, pe
baza simptomelor, iar diferenţial cu mumifierea fătului.
Prognosticul este grav pentru făt şi rezervat pentru mamă, în general dato-
rită fătărilor traumatizante.
Tratamentul se face prin deschiderea cervixului, introducerea de lichide in-
trauterin în vederea facilitării extragerii fătului. În anchiloze se apelează la fe-
totomie.
Hemoragiile placentare
Pot fi de mică intensitate şi localizate neafectând gestaţia sau pot fi abundente, acumularea
sangvină între corion şi mucoasa uterină determinând decolarea placentei şi avort.
Etiologia este reprezentată de: traumatisme, leziuni vasculare, toxice, ETR-
uri brutale, etc.
62
Infarctele albe şi roşii
Pot afecta zone mai mult sau mai puţin întinse ale placentei, se produce hipoxie fetală iar mai
apoi avort.
Placenta accesoria
Se caracterizează prin prezenţa pe suprafaţa corionului a
unor formaţiuni de aspect buretos, diseminate printre cotiledoane. Nu împiedi-
că gestaţia, ci doar dispunerea acestora pericervical, poate provoca hemoragii
la fătare.
Molla chistică
Este o degenerescenţă chistică a vilozităţilor coriale. Aceste chisturi pot fi grupate sau
diseminate, iar dacă apar la începutul gestaţiei pot determina resorbţie embrionară.
Molla cărnoasă
Este o hiperplazie musculoconjunctivă a corionului, prezentându-se ca o masă puternic
vascularizată, de origine hematică. Apare la vacă.
Molla distructivă
Este o formă a mollei chistice caracterizată prin creşterea excesivă a vilozităţilor coriale,
penetrând peretele uterin, putând să producă hemoragii grave.
63
Avorturile cauzate de factori alimentari se referă în special la raţiile caren-
ţate în factori nutritivi, vitaminici şi minerali sau prin insuficienţa raţiilor.
Carenţa în proteine duce la avort precoce sau tardiv la toate speciile.
Excesul în proteine duce la avort prin intoxicaţie protidică sau prin exces
de hormoni gonadotropi.
Carenţa în grăsimi poate provoca hemoragii placentare, necroze ale vilozi-
tăţilor coriale şi avort precoce.
Excesul în grăsimi din raţie determină oxidări ale acizilor graşi nesaturaţi,
aceştia comportându-se ca antivitamina E.
Carenţa în calciu şi fosfor determină diminuarea apetitului, hipoactivitatea
glandelor endocrine, valoare scăzută a embritrofului şi avort.
Carenţa în microelemente (Fe, Zn, Mn, Cu, Co, I, Se) determină avort pre-
coce sau tardiv.
Carenţa în vitamine ( A, C, E ) produce avort prin resorbţie embrionară, ni-
veluri scăzute de progesteron, etc.
64
lui.
Diagnosticul se stabileşte anamnetic, pe baza semnelor clinice generale şi
locale.
Prognosticul este grav pentru făt şi rezervat pentru mamă datorită eventua-
lelor complicaţii hemoragice sau infecţioase.
Tratamentul vizează prevenirea infecţiilor, hemostaza şi asigurarea involu-
ţiei uterine.
Avortul provocat se efectuează în scop terapeutic în următoarele cazuri:
- pericol iminent în ceea ce priveşte viaţa femelei;
- vicii de conformaţie la nivelul bazinului (exostoze, bazin juvenil, rahitism)
- hidroamnios şi oligohidroamnios;
- hernia uterului gestant;
- gestaţie precoce;
- mezalianţe.
Avortul provocat se poate face prin metode: mecanice şi farmacodinamice.
Avortul mecanic se face prin tunelizarea manuală a cervixului la animalele
mari şi prin irigaţii vaginale cu apă caldă (45ºC) la animalele mici. Puncţia
amniotică şi extragerea de lichid în cantitate de 150-200 ml la vacă şi 20-25
ml la scroafă, şi reintroducerea de cantităţi similare de soluţii saline hiperto-
nice.
Avortul farmacodinamic se poate realiza prin folosirea PGF2α, la toate spe-
ciile, utilizarea corticoterapiei în doze mari, etc.
Avorturile neinfecţioase mai pot fi induse de: stres, mecanisme imunologice,
factori genetici.
AVORTURILE INFECŢIOASE
65
AVORTUL BRUCELIC (avortul contagios, boala lui Bang)
Este determinat prin dezvoltarea unei placentite necrotico-exsudative. Ca urmare avortonul
este expulzat mort sau neviabil, placenta fiind reţinută. Producând pagube importante prin
scăderea producţiilor, infecunditate prelungită, tratamente costisitoare şi prin faptul că e o
zoonoză impune luarea unor măsuri extreme.
Etiologia este reprezentată de Brucella abortus Bang, Brucella mellitensis,
B. suis. Sursa de infecţie este femela care a avortat, avortonul şi placenta.
Brucelele rămân viabile timp îndelungat în sezonul rece.
Calea de infecţie este cea digestivă şi chiar venerienă, germenii difuzând pe
cale sangvină sau limfatică.
Simptomele apar după o incubaţie de 33-236 zile, cu avort între lunile a-V-a
şi a-VIII-a de gestaţie. Prodromal se observă: edem vulvar, mamar, hiperter-
mie, eforturi de expulzare. Următoarele gestaţii pot fi duse la termen, dar cu
fetusi neviabili şi care pot prezenta manifestări nervoase tipice. Avorturile a-
jung să cuprindă până la 80-90% din efectiv (enzootie).
Diagnosticul se pune pe baza examenului avortonului, anexelor şi placentei
dar şi prin examen bacteriologic şi serologic.
Prognosticul vital este favorabil, cel reproductiv este grav.
Profilaxia şi combaterea se fac prin examene serologice periodice, măsuri
de carantină la introducerea în efectiv, examenul reproducătorilor, măsuri de
igienă, etc.
66
limină bacilii prin:lapte, urină, spermă, avortoni, învelitori fetale.
Avorturile se produc, mai ales, între zilele 35-110 de gestaţie, urmate de en-
dometrite purulente.
Diagnosticul clinic se va confirma prin examen anatomopatologic, bacterio-
logic şi serologic.
Prognosticul este grav, mai ales datorită persistenţei îndelungate a infecţiei.
67
AVORTUL LEPTOSPIRIC
Este întâlnit la taurine, suine şi iapă ocazional.
Etiologia este reprezentată de: Leptospira pomona, L. grippo-typhosa, L. hy-
os, avortul se produce în a doua parte a gestaţiei.
Simptomele debutează după 10-30 zile cu febră (41,5-42ºC), depresie, anore-
xie, hipogalaxie cu secreţie roşietică, diarei, hematurie,etc.
Prognosticul este grav pentru făt şi rezervat pentru mamă, datorită complica-
ţiilor.
Diagnosticul se face serologic sau microbiologic.
Tratamentul este complex şi de lungă durată.
AVORTUL LISTERIAN
Este produs de Listeria monocytogenes şi este întâlnit la: taurine, ovine, caprine şi suine.
Avortul se produce în a doua jumătate a gestaţiei sau poate avea loc fătarea cu făt neviabil.
AVORTUL SALMONELIC
Este întâlnit la bovine (lunile VI-VIII), ovine şi cabaline (lunile VII-VIII).
Alţi agenţi patogeni implicaţi în avort sunt: Arcanobacter pyogenes, Coxiella
burnetti, Mycoplasma, Ureaplasma, Streptococcus zooepidemicus, BVD/MD,
Herpesul bovin, ecvin, canin,etc.
AVORTURILE PARAZITARE
AVORTUL TRICHOMONOTIC
Evoluează la vacă produs de Trichomonas genitalis bovis, cu transmitere sexuală şi avort în
săptămânile 6-12 de gestaţie, apariţia de metrite consecutive retenţiilor placentare.
AVORTUL TOXOPLASMIC
68
Este produs de Toxoplasma gondii şi apare la bovine, ovine, suine, carnivore şi om.
Contaminarea se face pe cale digestivă, avorturi în partea a doua a gestaţiei, retenţii placentare şi
metrite.
Alte tipuri de avorturi sunt: avorturi micotice, imunologice, genetice.
MUMIFIEREA FĂTULUI
Este rezultatul deshidratării învelitorilor şi a ţesuturilor fetale, în condiţii de închidere perfectă
a cervixului şi de asepsie totală. În unele cazuri fătul mumifiat poate suferi impregnări calcare,
fiind denumit generic lithoterion.
Simptomele sunt absente, starea generală fiind nemodificată. În schimb con-
turul abdominal nu este în concordanţă cu stadiul gestaţiei. La ETR se poate
palpa uterul globulos, mulat pe făt, corp galben de gestaţie. La oaie se poate
palpa transabdominal sub forma unei formaţiuni dure, mobile. Scroafa, în tim-
pul parturiţiei elimină fetuşii mumifiaţi împreună cu cei vii.
Diagnosticul se pune prin anamneză, palpaţie sau ETR.
Tratamentul urmăreşte deschiderea cervixului şi extragerea fătului mumifiat.
Optim se va folosi PGF2α, iar după administrare avortonul va fi expulzat în
54-60 ore.
MACERAŢIA FĂTULUI
69
Constă în lichefierea fătului în cavitatea uterină, în mod progresiv, sub influenţa enzimelor
endometriale. Maceraţia începe cu învelitorile fetale, pielea şi ţesuturilor moi, oasele plutind în
această magmă.
Simptomatologia apare odată cu intredeschiderea cervixului lăsând să se
scurgă o masă fluidă cenuşiu-cafenie şi eventual apariţia razelor osoase. Oase-
le pot determina distocii prin aşezare sau chiar perforaţii uterine.
La vacă şi scroafă maceraţia poate fi de natură trichomonotică.
Diagnosticul se stabileşte prin inspecţie , examen vaginal şi ETR.
Tratamentul se face prin dilatarea cervixului, extragerea razelor osoase, la-
vaje uterine, bujiuri, ocitocice.
PATOLOGIA PARTURIŢIEI
70
Totalitatea disfuncţiilor mecanismelor specifice parturiţiei sunt denumite distocii şi fac parte
din entităţile morbide ale fătării.
Distociile pot fi:
- maternale;
- fetale;
- mixte.
Raporturile feto-maternale pot fi definte prin noţiunile de:
- aşezare;
- prezentere;
- poziţie.
Din acest punct de vedere, la animalele mari, eutocică este:
- aşezarea - prezentarea anterioară sau
longitudinală - posterioară
- poziţia sacro-dorsală sau sacro-lombară.
HISTEROTOMIA
Histerotomia sau operaţia cezariană reprezintă secţionarea peretelui uterin, după celiotomie,
în vederea exteriorizării produsului sau produşilor de concepţie şi care nu a (au) putut fi
expulzaţi pe cale naturală.
Histerotomia este indicată în următoarele cazuri:
- angustie pelvină;
- hipoplazia vulvo-vaginală;
- spasmul sau stenoza cervicală;
- torsiunea uterină nereductibilă prin manopere nesângeroase;
- hernia uterului gestant;
- paraplegia antepartum;
- exces de volum fetal;
- hidropizia învelitorilor fetale;
- formaţiuni de mari dimensiuni la nivelul canalului de naştere;
- monştri , făt emfizematos;
- rupturi uterine.
71
HISTEROTOMIA LA VACĂ
La vacă locurile de elecţie pentru efectuarea celiotomiei sunt:
- flancul stâng sau drept;
- zona ventro-laterală stângă (Götze).
La histerotomia în flanc se poate opera pe femela în staţiune patrupodală, pe când operaţia
Götze se execută în decubit lateral drept cu ambele bipede contenţionate-n extensie.
Anestezia se poate efectua regional prin infiltraţie epidurală înalta cu lidocaină 2% 10-20 ml
şi prin infiltraţii s.c. de-o parte şi alta a liniei de incizie şi o peretelui abdominal din aceeaşi zonă.
De asemenea se poate induce tranchilizarea animalului cu xilazină 16-300 μg/ kg m.c. sau
0,08-1,5 ml/100kg m.c., apoi se pot face infiltraţii cu lidocaină ca mai sus.
Câmpul operator se va pregăti prin raderea perilor din zonă, spalare, dezinfecţie şi efectuarea
unei incizii de 30-40 cm care interesează toate planurile anatomice până la uter.
Uterul se va secţiona intro zonă corespunzătoare unei extremităţi fetale şi se vor evita
carunculii uterini.
Uterul va fi tracţionat cât mai mult în plaga operatorie în vedrea limitării pătrunderii
lichidelor perifetale în cavitatea peritoneală. După secţionarea uterului şi ruperea învelitorilor
perifetale se vor fixa extremităţile accesibile ale fătului, iar acesta va fi exteriorizat protejând
comisurile plăgii operatorii uterine. Învelitorile perifetale se vor exciza parţial, iar între acestea şi
endometru se vor introduce bujiuri cu antibiotice.
Sutura uterului se face bi- sau trietajat cu fir resorbabil (catgut Nr 2 sau 3). Sutura peretelui
abdominal se face în trei straturi : peritoneul cu fir resorbabil Nr 3 sau 4, musculatura şi tunica
abdominală cu fir neresorbabil sau cu resorbţie lentă, iar pielea cu fir neresorbabil Nr5.
Postoperator se vor administra antibiotice cu spectru larg timp de 5-7 zile, ocitocice, furaje
uşor laxative şi digerabile, măsuri suplimentare de igienă generală şi locală.
Firele de sutură vor fi îndepărtate după circa 10-12 zile.
HISTEROTOMIA LA IAPĂ
Are aceleaşi indicaţii ca la vacă. Zonele de elecţie se află în flancuri sau pe linia albă,
contenţia făcându-se în decubit lateral sau dorsal.
Anestezia se face prin utilizarea unui tranchilizant (acepromazina, xilazina2-15 ml/100 kg g.v.
sau 0,4-3 mg/kg m.c.) apoi a ketaminei iv 2mg/kg printro linie venoasă, la picătură. Se poate
72
utiliza şi detomidina 0,02 mg/kg apoi ketamina în dozele de mai sus. Se poate utiliza şi anestezia
regională şi locală prin infiltraţii cu lidocaină 2%.
Tehnica operatorie e asemănătoare cu cea de la vacă, cu rezerva că învelitorile perifetale se
vor extrage intraoperator.
Condiţiile de asepsie vor fi extreme datorită riscurilor de infecţii postoperatorii de la această
specie.
Femela va beneficia de tratamente postoperatorii cu antibiotice, ocitocice timp de 7-10 zile,
fluidoterapie, furaje în cantităţi mici şi cu un grad mare de digestibilitate.
HISTEROTOMIA LA SCROAFĂ
Indicaţiile cezarienei la scroafă sunt identice cu cele de la vacă, în plus: edemul vulvo-
vaginal, inerţia uterină.
Anestezia se face cu azaperon 10% în doze de 0,23 - 10 mg/kg şi cu infiltraţii cu lidocaină
2% pe linia de incizie.
Locul de elecţie este reprezentat de flancul stâng, la jumătatea distanţei dintre hipocondru şi
unghiul extern al iliumului şi la 4-5 cm de pliul iei. Incizia se face pe o linie oblică dinainte
inapoi.
Timpii operatori sunt aceeaşi ca la vacă, aici uterul va fi complet exteriorizat pe un câmp
operator, incizia făcându-se la baza cornului uterin stâng. Produşii de concepţie se vor extrage
împreună cu învelitorile perifetale.
Aseptizarea cavităţii uterine se va face cu bujiuri cu antibiotice. Sutura uterului cât şi a
peretelui abdominal se face asemănător ca la vacă. Antibioterapia şi administrarea de ocitocice se
face circa 5 zile.
73
HISTEROTOMIA LA CĂŢEA ŞI PISICĂ
La aceste specii indicaţiile sunt mai multe decât la vacă, deoarece la aceste specii fetotomiile
sunt foarte limitate.
Locul de elecţie se află pe linia albă, între cicatricea ombilicală şi pubis, contenţia facându-se
în decubit dorsal.
Anestezia, de regulă, este neuroleptanalgezia realizată cu un tranchilizant de tipul
acepromazinei 0,1-0,2 mg/kg şi ketamină 5-10 mg/kg. Se mai poate folosi anestezia epidurală,
inhalatorie, etc.
Coarnele uterine se vor etala pe câmpul operator, incizia uterină făcându-se la baza unui corn
uterin. Se vor extrage, o dată cu fetuşii şi învelitorile perifetale.
Uterul se va sutura bietajat cu fir resorbabil, la fel şi peretele abdominal. Pielea se poate
sutura în fire separate cu fir neresorbabil.
Postoperator se vor administra ocitocice şi antibiotice timp de 5 zile.
DISTOCII MATERNALE
74
Primul deziderat poate fi pus în practică prin: fixarea şi tracţiunea fetală, fetotomie sau
histerotomie. Inerţia uterină se combate prin administrare pe cale i.v. de glucoză, săruri de calciu
apoi ocitocină:
DISTOCII MATERNALE
Pe cale generală se vor administra antibiotice cu spectru larg.
75
DISTOCII FETALE
DISTOCII PRIN FĂTĂRI GEMELARE
Sunt rar întâlnite la vacă şi în mod excepţional la iapă prin angajarea concomitentă a ambilor
fetuşi.
Etiologia este reprezentată de angajarea anterioara a unui făt şi de angajarea posterioară a
celuilalt.
Simptomele sunt decelate prin eforturi de expulzare, neîncununate de succes, în vagin
găsindu-se 3-4 membre fetale.
Diagnosticul se conturează prin exploraţie vaginală.
Prognosticul este favorabil.
Tratamentul se efectuează obstetrical, prin respingerea fătului mai puţin angajat şi fixarea şi
tracţiunea congenerului. Apoi se extrage şi celălalt. Dacă manopera eşuează se recurge la
histerotomie.
76
arahnoidiană. Rezultă o dezvoltare exagerată a capului, deformarea cutiei craniene şi subţierea
parietalelor şi a frontalului.
Etiologia. Responsabilă de apariţia afecţiuni este o mutaţie genetică sau o maladie cronică
care tulbură embriogeneza.
Simptomele constau în imposibilitatea angajării capului în bazin indiferent de prezentare.
Diagnosticul se pune prin exploraţie vaginală manuală.
Prognosticul este favorabil pentru parturientă şi defavorabil pentru făt.
Tratamentul constă în pucţionarea capului cu un trocar sau cu un fetotom de deget sau prin
cefalotripsie la animalele mici.
77
Schistosoma reflexum este un monstru la care cavităţile toraco – abdominale nu se închid şi
se răsfrâng înspre coloana vertebrală. Viscerele plutesc în lichidul amniotic iar articulaţile
membrelor sunt anchilozate. Se întâlneşte la vacă, oaie, bivoliţă şi rar la animalele mici.
Simptomele sunt caracterizate prin eforturi puternice, dureroase, prezenţa anselor intestinale
fetale în vagin sau printre labiile vulvare.
Tratamentul constă în practicarea fetotomiei sau a histerotomiei.
Perosomus elumbus este un monstru la care lipsesc vertebrele lombo-sacrale şi parţial
coxalele. Datorită mobilităţii exagerate ale celor două jumătăţi ale corpului fetal, acesta se poate
angaja în filiera pelvină cu toate cele patru membre.
Simptomele se traduc prin eforturi de expulzare şi prin prezenţa a celor patru membre în
filiera pelvină.
Diagnosticul se pune consecutiv explorării vaginale manuale excluzând gestaţia gemelară.
Prognosticul este favorabil pentru mamă şi sumbru pentru făt.
Tratamentul urmăreşte antrenarea monstrului în aşezare longitudinală sau se practică
fetotomia.
MONŞTRI DUBLI
Pot fi compleţi sau incompleţi. Cei compleţi (hetoizi) sunt uniţi printro anumită suprafaţă
corporală şi care împreună cu sufixul pag dă denumirea monstrului (prosopopagi, cefalopagi,
omfalopagi, etc).
Cei incompleţi au o extremitate comună şi pot fi ipsiloizi sau sisomieni (aspectul literei У)
şi lambdoizi sau monosomieni (aspectul literei λ). Primii au două extremităţi cefalice şi un corp
comun, iar secunzii au un singur cap şi două trenuri posterioare.
Simptomele constau în eforturi fără succes sau cu angajare parţială. La explorarea vaginală
manuală sepoate constata prezenţa monstruozităţii.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi se va exclude distocia prin aşezare
transversală sau cea consecutiv gestaţiei gemelare.
Prognosticul este favorabil pentru mamă şi grav pentru făt.
Tratamentul constă în efectuarea fetotomiei sau histerotomie.
78
Apar ca urmare a suprapunerii întrun mod incomplet al unor monştri paraziţi peste fătul
normal şi la care regăsim unul sau mai multe membre. Aceste membre suplimentare poartă
denumirea de polimelie şi pot fi ataşate la centura pelvină sau la centura scapulară.
Diagnosticul este dificil, dacă membrele suplimentare sunt la extremitatea opusă celei
angajate.
Prognosticul este favorabil pentru mamă şi rezervat pentru făt.
Tratamentul impune avulsia membrelor suplimentare, fătul fiind în general viabil.
Lipsa totală a membrelor se numeşte amelie, acestea putând lipsi sau se pot prezenta ca mici
rudimente şi care pot agăţa pragul pubian producând distocii.
79