ANATOMIA APARATULUI REPRODUCATOR FEMININ

Este format din

o organe genitale interne (ovarele, trompele uterine, uterul, vaginul)- situate in
pelvis
- uterul se mareste in timpul sarcinii in abdomen
o organele externe (vulva si glandele mamare).

1. Ovarele - gonadele feminine

- sunt organe perechi (stang si drept) situate in pelvis;
- Glanda sexuala endocrina feminina, deoarece secreta hormonii feminini;
- Au forma ovoidala si sunt legate prin ligamente cu peretele bazinului, cu uterul
si cu trompele uterine.
- 3 cm lungime si 2 cm latime;
- Greutate 6-8 gr;
- Acoperit de un epiteliu simplu, cubic sau pavimentos – epiteliu germinativ;
- Au invelis conjunctiv sub care se disting doua zone:
 zona corticala (de periferie), in care se afla foliculii ovarieni (formatiuni veziculare
in care se formeaza cate un ovul),
 zona medulara (de mijloc), tesut conjunctiv lax, in care se gasesc vase sangvine si
nervi.
 In ovul se gasesc foliculi in diferite stadii de dezvoltare (acestia se maturizeaza cate
unul pe luna si expulzeaza ovulul impreuna cu lichidul follicular; in timpul vietii sexuale a
femeii, se maturizeaza circa 400 de foliculi), corpi galbeni si albicans.

2. Trompele uterine, conducte pereche (in nr de 2) intre ovare si uter, in forma de

palnie, au margini franjurate spre ovar si servesc pentru captarea ovulului expulzat din
folicul matur.
- 2 canale musculo-ligamentoase;
- 10-12 cm lungime;
- In partea superioara a ligamentului larg (drept si stang);
- Incep de la nivelul coarnelor uterine, se indreapta spre lateral pana la partea
mijlocie a ovarului unde se curbeaza si descriu o ansa care imbratiseaza ovarul
- Au mai multe portiuni:
 Infundictibul trompei uterine: forma de palnie cu baza largita si alcatuit din 10-15
fimbrii (ciucuri);
 Ampulara – are loc fecundatia;
 Ismul – cea mai ingusta parte care patrunde in corpul uterului
- Au la exterior o foita seroasa, un strat de tesut conjunctiv, tunica musculara si
la interior tunica mucoasa ce este prevazuta cu cili vibratili care au rol
important in migratia ovulului fecundat spre cavitatea uterina.

3. Uterul, organ musculos cavitar, nepereche, situat intre vezica urinara si rect,
- are forma de para la femeia adulta;
- inglobat in protiunea superioara a vaginului;
- este format din
 corp uterin – partea superioara
 fundul uterin
 coarnele uterine – superior, lateral si se continua cu trompele uterine;
 colul uterin – inferior, forma cilindrica si este invaginat la nivel extern superior al
vaginului, are 3 cm lungime;
-orificiul extern: variaza ca forma: la multipare fata de pluripare care este
intredeschis
- dimensiuni variabile:
6-7 cm lungime, 4-5 cm latime- multipare(femei care nu au nascut)
8 cm lungime, 5-6 latime - pluripare (femei care au fost insarcinate)
- in sarcina creste foarte mult uterul
- structura interna: are pereti uterini – 3 tunici:
la exterior tunica seroasa (tesut conjunctiv, acoperit de peritoneu);
tunica musculara – Miometru (fibre musculare netede, rol important in
contractia uterului in timpul nasterii)
tunica mucoasa – ENDOMETRU (epiteliu stratificat, cu cili care prezinta
numeroase glande uterine)
 - strat hormono dependent: aceasta mucoasa este cu o anumita grosime in
functie de hormonii secretati de ovar;
- mucoasa ENDOCERVICALA la nivelul colului uterin (sediul cancerului de
col uterin – care poate fi prevenit prin testul PAPANICOLAU).

Ciclul menstrual normal, cu o durata de 28 zile incepe la pubertate si constituie un

element principal al caracterelor sexuale feminine. La femeile din Europa incepe la varsta de
11-15 ani si este influentat de constitutia fizizca, rasa, clima, de alti factori de mediu si de
factori patogeni. El inceteaza in jurul varstei de 50 de ani, cand se instaleaza menopauza.
Cuprinde trei faze:
1. faza menstruala- cu durata de 2-3 zile, in care stratul superficial al mucoasei
uterine distruse se elimina impreuna cu o anumita cantitate de sange;
2. faza proliferativa- intre a 4-a si a 14-a zi, caracterizata prin ingrosarea
mucoasei uterine;
3. faza secretorie- care dureaza de la a 15-a zi pana la un nou ciclu, in cazul in
care nu a avut loc fecundarea ovulului; aceste modificari ale mucoasei uterine
creeaza conditiile optime pentru grefarea ovulului fecundat.

4. Vaginul se gaseste in continuarea uterului, este un organ cavitar, care se deschide la

exterior in regiunea vulvei.
- Organ intern;
- Canal cilindric;
- Musculo-membranos;
- Elastic si externsibil;
- Are mai multe roluri:
 Copulare – in actul sexual – se depun spermatozoizii in aproprierea colului uterin;
 Trecerea fatului se a anexelor fetale in timpul nasterii;
- Dimensiunile variaza: 8-9 cm lungime, peretele poate fi mai lung;
- Are 2 portiuni: exterioara si inferioara (mai putin dilatabila);
- Are tesut musculos;
- Tunica musculara;
- La interior mucoasa vaginala ce prezinta niste cute – dau elasticitate si
rezistenta in timpul nasterii, actului sexual.

organele externe feminine

` Vulva este organul genital extern, cuprinde:

- labiile mari si muntele lui Venus,
- labiile mici si clitorisul,
- orificiul vaginal si glandele externe vaginale; orificiul inferior al vaginului este
acoperit de virgine de o membrana, himenul, de forma semilunara sau inelara,
care se rupe la primul contact sexual.
- Spatiul interlabial
 - Meatul urinar
- Glandele Bartholin;
- Bulbii vestibular si clitorisul = aparatul erectil feminin.

 Anexele sistemului genital feminin sunt glandele mamare, care au rolul de a elabora
laptele necesar hranirii copilului;
Polimastie – mai mult de 2 glande (3 sau 4)
Amastie - lipsa uni/bilaterala
- Dimensiuni si volum variabil;
- Forma emisferica;
- Structura: la exterior este pielea (areola si mamelonul) apoi un strat de tesut
conjunctiv grasos, dupa care stratul glandular (15-20 de lobuli).
- glanda este formata din lobi, iar acestia din lobuli, care au ca unitate secretorie
acinul;
- este invelita intr-o patura de tesut adipos;
- fiecare lob are un canal de excretie, care se deschide pe o proeminenta numita
mamelon;
- in fiecare mamelon se gasesc deschiderile a 12-20 de canale galactofore.

SISTEMUL GENITAL MASCULIN

Este alcatuit din:

 organele genitale interne – prostata, epididim, canal deferent, ductul ejaculator,
vezicule seminale, testicule
 organele genitale externe – penisul si scrotul.
1. Testiculele - gonadele masculine, sunt organe pereche de forma ovoida, avand pe
marginea posterioara epididimul, care contine canalul de excretie a spermei.
Testiculele sunt situate in scrot. Au 4-5 cm lungime si 2,5-3 cm grosime.
- Glande endocrine (cu secretie in interior) – secreta hormonii androgeni. sunt
organe producatoare de spermatozoizi.
Testiculul este acoperit de o membrana fibroasa, albuginea. Aceasta trimite spre
interior septuri ce impart testiculul in lobuli formati din 2-3 tubi seminiferi,
producatori de sperma, si tesut interstitial, producator de hormoni masculini. Tubii
seminiferi se unesc formand un canal unic care, la iesirea din epididim, devine canal
deferent. Canalele deferente patrund in bazin, inapoia vezicii urinare, si se continua
cu canalul ejaculator, care se uneste cu canalul de excretie al veziculei seminale,
strabate prostata si se deschide in uretra.
Vascularizatia testiculului este asigurata de mai multe artere. Cea mai importanta
este artera testiculara, ramura a aortei abdominale. Sangele venos este colectat de vene
omonime. Limfa este colectata de vase limfatice, care merg paralel cu venele.
Inervatia testiculului este vegetativa, simpatica si parasimpatica.
 2. Epididim – organ glandular, alungit, se gaseste pe margine posterioara a testiculului,
5 cm lungime, peste 6 metri ca si conduct.
3. Veziculele seminale secreta un lichid care se elimina in canalul ejaculator, servind ca
transportor si ca mediu nutritiv pentru spermatozoizi.
4. Prostata, glanda tubulo-acinoasa este situata in jurul portiunii initiale a uretrei; este un
organ glandular de dimensiunile unei castane si cantareste 25 grame.
- secreta un lichid laptos care intra in compozitia spermei (contribuie la
mobilitatea spermatozoizilor).
5. Scrotul – un sac proeminent, situat median corpului. Este impartit in doua cavitati
printr-un perete, fiecare cavitate adapostind un testicul. Este prevazut la suprafata cu
piele subtire pigmentata, cu fire de par – un tesut conjunctiv cu fibre musculare
netede. Lipsesc celulele adipoase pentru ca temperatura trebuie sa fie sub 37°C pentru
a se produce spermatogeneza.
6. Penisul, organul genital extern, organul copulator masculin, este alcatuit din doi corpi
cavernosi si corpul spongios, care acopera complet uretra; este de asemenea un organ
al mictiunii.
- Dimensiune variabila- in stare flasca (9-11 cm lungime,), in erectie ( 12-18
cm)
- Structura externa: radacina, corp, glandul, preputul
- Structura interna: organele erectile masculine (corpii cavernosi si corpii
spongiosi)
- Invelisul esre reprezentat de pielea – tunica conjunctiva – albugineea.

Functiile testiculului constau in:

 spermatogeneza - producerea de gameti masculini (spermatozoizi). Pe membrana
bazala a tubilor seminiferi se gasesc spermatogoniile (celule germinative primare),
care au setul complet de cromozomi (sunt diploide).
 secretia de hormoni androgeni consta in principal in secretia de testosteron de catre
celulele interstitiale Leydig. Efectele hormonilor androgeni sunt: stimularea cresterii si
dezvoltarii genitale masculine, a maturarii spermei; stimularea dezvoltarii caracterelor
sexuale secundare (voce, pilozitate, dezvoltarea musculaturii si a scheletului,
distributia depozitelor adipoase); stimularea sintezei de proteine in cadrul
metabolismului.
Reglarea secretiei de hormoni androgeni se realizeaza la nivel hipotalamo-hipofizar; la
randul sau, testosteronul regleaza cantitatea de hormon eliberator de gonadotropina (GnRH)
trimis de hipotalamus la nivelul hipofizei. GnRH determina eliberarea de hormoni
gonadotropi de catre hipofiza. LH regleaza producerea de testosteron, iar FSH controleaza
spermatogeneza.
 Boli ale aparatului genital
Boli transmitere sexuala:
 candidoza - este provocata de o ciuperca microscopica (Candida albicans) si se
caracterizeaza prin secretii vaginale albicioase si prurit vulvar;
 gonoreea (blenoragia) este provocata de o bacterie (Neisseria gonorrhoeae) si se
caracterizeaza prin durere la urinare si secretie uretrala vascoasa, verzuie; infectia
netratata duce la inflamatie pelvica, ce afecteaza canalele excretoare, la barbat, sau
oviductele, la femeie; pe masura ce inflamatia se vindeca, conducturile mentionate se
umplu cu tesut cicatricial, ceea ce determina infertilitate;
 clamidoza - este provocata de o bacterie (Chlamydia trachomatis); cele mai multe
personae nu prezinta simptom; pot aparea ca simptome, ca scurgeri genitale si senzatii
de arsura in timpul urinarii; femeile pot prezenta dureri abdominale, iar barbatii ,
dureri testiculare; netratata poate provoca infectii dureroase ale organelor genitale si
sterilitate; poate produce infectii oculare si pneumonie la copii nascuti din mame
infectate;
 herpesul genital - este provocat de un virus de tip herpes si se manifesta prin aparitia
de pete rosiatice si vezicule in zona genitala, insotite de febra, durere la urinare si
ganglioni limfatici mariti; trece de la mama la fat si produce orbire, surditate, retardare
mintala si in final moartea nou-nascutului;
 trichomoniaza - este produsa de un parazit si se manifesta prin scurgeri vaginale urat
mirositoare, prurit, iritatii, disconfort in timpul contactului sexual; barbatii nu prezinta
simptome;
 sifilisul - este provocat de o bacterie (Treponema pallidum); boala are trei stadii:
 dupa 21-27 de zile de la contaminare apare sancrul moale, caracterizat prin aparitia de
leziuni rosiatice nedureroase cu margini dure, la nivelul organelor genitale si a zonelor
inconjuratoare; la sfarsitul stadiului primar, sancrul sifilitic dispare chiar fara
tratament, marind astfel riscul de ignorare a bolii;
 stadiul secundar apare dupa 6 saptamani de la instalarea stadiului primar si dureaza 2-
3 ani; se caracterizeaza prin inrosirea pielii corpului, inclusiv pe palme si pe talpi;
 stadiul tertiar este latent, asimptomatic; survine dupa 2-20 ani de la aparitia stadiului
primar; in acest ultimo stadium, boala afecteaza sistemul cardiovascular si nervos,
ducand la retardare mintala, orbire, paralizie, surditate, psihoza; pe corp si pe suprafata
organelor interne apar ulceratii de dimensiuni mari; bacteria poate traversa placenta,
afectand si dezvoltarea fatului.

Metode de prevenire a contactarii bolilor venerice sunt:

 igiena intima;
 evitarea contactelor sexuale intamplatoare;
 limitarea numarului de parteneri sexuali;
 stapanirea unui minim de cunostinte despre bolile venerice, modul de transmitere si
urmarile acestora;
 constientizarea faptului ca este mai usor sa previi decat sa tratezi o boala.
 EMBRIOLOGIE

Def: este stiinta care studiaza dezvoltarea fiintei umade din momentul conceptiei pana
la nastere, atat in stadiul de embrion cat si de fat.
Ca sa se ajunga la stadiul de embrion, sunt necesare 2 etape:
1. gametogeneza
2. fecundatia
Gametogeneza reprezinta un ansamblu de transformari prin care trec celulele
germinale primordiale pana la formarea de celule sexuale mature (ovul si spermatozoid).
Gametogeneza cuprinde: spermatogeneza si ovogeneza – si se desfasoara in trei
etape
- perioada de multiplicare
- perioada de crestere/ de dezvoltare
- perioada de maturare – prin aceste stadii trec ambele categorii de celule
umane.

Spermatogeneza - maturarea spermatozoizilor – totalitatea transformarilor prin care

trec celulele primordiale masculine.
- Incepe la pubertate in testicule.
- La nasterea fatului de sex masculin, la nivelul testiculelor sunt prezente
celulele germinative masculine, dar care raman in stadiul germinativ pana la
apropierea pubertatii.
Stadii ale spermatogenezei:
1. Perioada germinativa/ de multiplicare – incepe inspre pubertate. In aceasta
perioada, spermatogoniile se divid prin mitoza si rezulta 2 categorii de celule –
spermatogonii intunecate tip A mai mari care se divid din nou prin mitoza –
spermatogonii tip B.
Tot din celula primordiala prin mitoza rezulta celule mici identice cu gonocitele
primordiale.
2. Perioada de crestere – incepe la pubertate si continua toata viata
- Spermatogoniile isi dubleaza volumul si cresc devenind spermatocite de
ordinul 1 (primare).
3. Perioada de maturare – spermatocitele de ordinul 1 se divid prin meioza (diviziune
reductionala)– rezulta spermatocitele de ordin 2 secundare (cu numar injumatatit de
cromozomi- haploid).
Aceste spermatocite de ordin 2 se divid prin mitoza – rezulta spermatide care trec
printr-o etapa numita spermiogeneza (metamorfoza celulara ce are ca rezultat
spermatozoidul matur).
Dupa maturare, Spermatozoizii patrund in lumenul tubilor seminifere din testicul de
unde sunt propulsati in epididin – unde motilitatea or este maxima.
Zilnic se produc circa 300 ml de speratozoizi, iar spermatogeneza dureaza aproximativ
74 zile.
 Ovogeneza – procesul de transformare si maturare a celulelor primordiale feminine in
ovul.
Cuprinde:
1. Etapa germinativa/ multiplicare;
2. Etapa de dezvoltare;
3. Etape de maturare.
Ovogeneza se desfasoara in ovare si incepe din viata intrauterina. In ovarele fatului de
sex feminin incepe perioada de multiplicare, ovogoniile divizandu-se mitotic – rezultand
ovocitul primal. Acest ovocit primar se opreste din dezvoltare in profaza diviziunii meiotice
care se va reua in perioada pubertatii si va dura pana la menopauza.
In prima etapa, aceste ovule se afla in ovarele fatului de sex feminin, iar intre luna 4 si
7 se costituie un stoc de ovocite primare in numar de 70.000 - 40.000.
In jurul acestor ovocite se formeaza un strat de celule foliculare care impreuna cu
ovulul vor constitui folicul ovarian.
Pana la pubertate stagneaza ovogeneza, incepe sa creasca ovocitele si sa se dezvolte
celulele foliculare din jurul ovocitului care se termina cand foliculul ovarian este matur. Intre
maturarea unui folicul si maturarea altui folicul poate exista un interval de 30-40 de ani.
Faza de crestere a ovocitului se realizeaza de la nastere pana la pubertate – ovocitul
creste usor dar este intr-un repaus relativ, dar este susceptibil la factorii interni, teratogeni.
In faza de maturatie, care se desfasoara incepand cu pubertatea, in ovare. Maturatia
ovocitului este sincrona cu maturarea si transformarea foliculului ovarian. La
maturatie ajung un nr de 300-400 de folicule.
In fiecare luna, intre pubertate si menopauza, intr-un folicul ajuns la maturare, ovocitul
primar isi termina prima diviziune de maturare (din viata intrauterina) si se transforma in
ovocit secundar, odata cu expulzia si primulul globul polar (polocit I) – fara valuare
reproductiva.
Urmeaza transformarea ovocitului II care este deja haploid (numar injumatatit de
cromozomi) – care se transforma in ovul matur doar in momentul fecundatiei (avand loc a 2-a
diviziune de maturare prin eliminarea celui de-al 2-lea glonul polar care are si el o viata
scurta. Astfel dintr-un singur ovocit primar rezulta in ovul care a acumulat aproape toata
citoplasma ovocitului si mai rezulta si 2 globuli polari mici.
 Ciclul ovarian. Fecundatia

Ciclul ovarian reprezinta modificarile ciclice ale echilibrului hormonal responsabile

de periodicitatea ovulatiei. Se afla sub controlul sistemului hipotalamo- hipofizar si
actioneaza asupra oaverelor, uterului, trompelor uterine, vaginului si a glandelor mamare.
Incepand de la pubertate si continuand de-a lungul perioadei fertile (pana la
menopauza), organizmul femeii prezinta lunar cicluri ovariene reproductive care pregatesc
corpul pentru gestatie.
Ciclul ovarian dureaza cca. 28 de zile si este reparizat in doua faze (bifazic):
1. Faza foliculara – pe parcursul careia un numar de 15-20 de foliculi
primari incep sa se dezvolte, unul singur dintre ei devenind folicul
ovarian matur. Aceasta faza dureaza in medie 14 zile (poate varia
considerabil) si se termina prin ovulatie.
2. Faza progestativa – in timpul careia are loc formarea corpului galben
si sinteza de progesteron. Sub influenta hormonului folicostimulant, un
grup de 15-20 foliculi primari se transforma in foliculi cavitari – corp
galben.

Fecundatia – consta in fuziunea dintre 2 gameti (sperma si ovulul) si transformarea

lor in zigot.
Pentru a avea loc fecundarea, sunt necesare procese premergatoare: insamantarea, capacitatea
si reactia acrozomala a spermiilor.
 Insamantarea: Interna – spermiile fiind introduse in interiorul cailor genitale prin
actul copularii;
- Monosperma – un singur spermatozoid este necesar si totodata suficient pentru
a fecunda ovocitul si a da nastere zigotului.
 Capacitatia – un proces indispensabil fecundarii, prin care spermiile proaspat
ejaculate se activeaza la contactul cu secretiile din uter si tuba uterina si devind
capabile sa inainteze prin tuba uterina.
 Reactia acrozomala – imediat inainte afecundarii, la contactul acrozomului intact al
spermei cu celulele coroanei radiata are loc reactia acrozomala, de contact inte
membrana plasmatica a capului spermiei si lama eterna a acrozomului.

Fazele fecundatiei:
Fecundarea incepe cu contactul dintre capul spermiei si ovocitul secundar si se termina
prin combinarea cromozomilor de origine materna si materna in metafaza primei diviziuni a
zigotului.
Fecundatia este un proces complex, alcatuit din evenimente moleculare perfect coordonate
care incep in primele 12 ore dupa ovulatie.
Dupa ce ovocitul paraseste tuba uterina, nu mai poate fi fecundat si degenereaza in
urmatoarele 24 h chiar daca intalneste spermatozoizi – fecundatia se produce in trompe.
Prima saptamana de fecundatie se caracterizeaza prin procese de segmentare a zigotului.
- Perioada premotfogenetica;
- Zigotul sufera transformari prin procesul de segmentare;
- Transformarile duc la formara discului embronar, unilaminar;
- Zigotul in timpul segmentatie se deplaseaza incet catre uter;
- Trompa uterina va fi tranzitata in aprox. 72h;
- Sufera segmentari formandu-se blastomere (celule care rezulta din diviziunea
zigotului in prima saptamana de la fecundatie).
- Blastomerele prin diviziune mitotica se obtin de la stadiul de 2 celule – 4 – 8
celule;
- In ziua a 3-a/ a 4-a sunt 16 blastomere care formeaza morula;
- Diviziunea se produce foarte lent in primele zile (1-2/ zi);
- De la stadiul de 8 celule se produce compactare/turtere – celulele se turtesc
unele peste altele;
- Vor avea un contact strans intre ele;
- Compactarea duce la o diversitate celulara mare intre interiorul zigotului
(celule cu nucleu spre interior, celule cu nucleu spre exterior);
- Blastomere polare (periferice) se vor divide rapid, formand trofoblastul -
placenta;
- Blastomere nepolare (se divid lent, cele interne) formeaza embrioblastul – cu
mare capacitate de dezvoltare;
- In ziua a 4-a de la fecundare in interiorul morulei incep sa se acumuleze lichid
ce are doua surse: trasnportat de celulele trofoblastice si din cavitatea uterina;
- Se va acumula si va determina o largire a spatiului intercelular, se vor uni si
vor forma cavitatea blastocitului. Cavitatea blastocitului, la margine are celule
trofoblastice, cu exceptia unei zone interne cu celule formative;
- Buton embrionar / embrioblast;
- Este liber embrionul in cavitatea uterina in a- 4a zi;
- In a 6-a zi se produce o rearanjare celulara la nivelul masei interne, se vor
forma 2 straturi celulare, forma unui disc aplatizat: EPIBLAST,
HIPOBLAST
- La sfarsitul zilei a 6-a, blastocitul incepe sa penetreze mucoasa uterina cu zona
corespunzatoare trofoblastului polar – nidare/ implantare;
- Locul de nidare pe peretele posterior uterin;
- Pe masura ce patrunde blastocitul in mucoasa uterina trofoblastul din zona de
compact prolifereaza rapid, iar celulele rezultate fuzioneaza rapid intre ele,
formand o masa citoplasmatica cu nuclei dispersati – formand
SINCTIOTROFOBLAST (extern) – peretele are doua straturi celulare –
CITOTROFOBLAST (intern);
- Sinctio – creste, la nivelul sau vor aparea mici cavitati care vor conflua
formand lacunele sinctiotrofoblastului – stadiu lacunar;
- Lacunele se vor umple cu sange matern prin erodarea capilarelor sinusoide din
mucoasa uterina, stabilindu-se astel circulatia feto /utero - placentara
 Perioada embrionara

Saptamana 2-8
In saptamana a 2-a au loc o serie de schimbari, adica aparitia discului embrionar
didermic si a primelor anexe embrionare (sacul vitelin primar si vezicula amniotica primara).
Continua implantarea in mucoasa uterina.
In ziua a 9-a se definitiveaza formarea cavitatii amniotice. In tot acest timp de la
nivelul marginilor discului embrionar se formeaza prin proliferarea epiblastului o membrana
fina, cu un singur strat celular numita membrana exocelenica care va inconjura cavitatea
blastocitului si va conduce la formarea veziculei ombilicale primitive.
Blastocitul este patruns in mucoasa uterului numit endometru, iar la locul de
patrundere se formeaza un dop de fibrina.
Celulele endometrului se modifica, apare edem la nivelul submucoasei, acestea
constituind transformarea deciduala a endometrului.
Celulele trofoblastului prolifereaza si formeaza vilozitatile primare.
Se formeaza mezoblastul extraembrionar care va separa discul embrionar de trofoblat.
Din trofoblast se formeaza cavitatea corionica sau celom extraembrionar.
Cavitatea corionica creste in volum, va gatui vezicula ombilicala primitiva formandu-
se vezica definitiva.
In aceasta saptamana, discul embrionar didermic este simetric si rotund neputandu-se
diferentia urmatoarele extremitati (cefalica si codalica – coada).
In mod normal, blastocitul se implanteaza in mucoasa uterina la nivel porterior. Uneori
se poate implanta la nivelul orificiului colului uterin - placenta sarcina cu risc sau in trompele
uterina, ori in cavitatea abdominala (sarcini ectopice).

Saptamana a 3-a – gastrulatia

In aceasta saptamana se produce gastrulatia in jur de 16-20 de zile, se produc deplasari
celulare care conduc la transformarea discului embrionar didermic in disc embrionar
tridermic.
Discul tridermic este format din trei straturi: ectodermul, mezodermul si endodemul.
Aceste straturi vor da nastere tuturor tesuturilor si organelor embrionului.
La nivelul ectodermului se formeaza linia primitiva care la extremitatea cefalica are o
proeminenta numita NOD PRIMITIV –din care va rezulta NOTOCORDUL care este
scheletul primitiv al embrionului.
Discul embrionar se va curba.
In ziua a 19-a va avea o lungime de aprox 2 mm cu o grosime de aprox 1 mm (latime).
In ziua a 16-a apare diverticulul alantoidian, odata cu formarea se dezvola si semnele
ombilicale, astfel va aparea circulatia feto-placentara.
In cavitatea amniotica se acumuleaza lichid si embrionul se plimba liber in cavitatea
amniotica.
In saptamana a 3-a (18-21) vilozitatile primare de la nivelul placentei se transforma in
vilozitati secundare si apoi vor deveni tertiare.
 La sfarsitul saptamanii a 3-a embrionul este tridermic, apare alantoida si vilozitatile
tertiare.
Perioada gastrulatiei este foarte sensibila la efectele factorilor teratogeni – produc
malformatii.
Deoarece in aceasta perioada, se stabilesc liniiile de evolutie a celulelor care vor forma
diferite organe (creierul, globii oculari, membrele). De asemeni pot persista celule sau
structuri ale liniei primitive dand nastere unor teratoame.

Intre saptamana a 4-a si a 5-a fiecare dintre cele 3 foite vor incepe diferentierea prin
procesul de embriogeneza ducand la foemarea diferitelor tesuturi si organe astfel:
- din ectoderm vor deriva sistemul nervos, aparatul senzorial, ochi, urechi,
fanele, epidermul;
- din endoblast vor lua nastere aparatul digestic si respirator;
- din mezoderm sistemul osteo-articular, sistemul muscular, sistemul circulator,
aparatul genito-urinar.
Epiblastul da nastere tuturor celor 3 foite embrionare de la nivelul discului tridermic.
Dupa saptamana a 4-a embriogenaza este terminata, aceasta debuteaza cu
morfogeneza, astfel ca la embrion in saptamana a 8-a principalele organe sunt formate.
Faza finala a gastrulatiei se numeste neuculatie, moment in care porneste
organogeneza.
Cea mai mica perturbare in mecanismul de inductie si diferentiere celulara va conduce
la anomalii.
Aceasta teratogeneza, datorita factorilor externi este conditionata de foarte multe
elemente

Luna a 6-a
La sfarsitul lunii a 6-a, fatul masoara 35 cm lungime, aprox. 1000g, organele sunt in
stare sa functioneze, dar nu sunt definitivate; sistemul nervos este insuficient dezvoltat. La
nastere este considerat viabil, dar cu un mare grad de imaturitate, adaptarea la viata
extrauterina fiind diferita.

La sfarsitul lunii a7-a (30 – 31 saptamani) lungimea este de 40 cm, greutatea de 1700 g
- este imatur, dar viabil, cu un aspect de batran, cu pielea rosiatica
- testiculee nu sunt coborate in scort la baieti

La sfarsitul lunii a 8-a (36 sapt) greutatea este de 2500 g, iar lungimea 45 cm
- pielea se apropie de cea normala;
- incepe osificarea in epifizele oaselor;
- are o adaptare mult mai buna la viata extrauterina.

La sfarsitul lunii a 9-a (40 sapt), lungimea est de 48-52 cm, greutatea 3000-3500 g
- are pe corp Lanugo;
- testiculele sunt coborate in scrot;
- unghiile depasesc pulpa degetelor;
 - se adaptaza bine la viata extrauterina, insa dependent de un adult, de mama.

Perioada fetala se intinde din saptamana 9 pana la nastere si are o serie se caracteristici;
- corpul creste in lungime pana in saptamana 20 (mai accelerat);
- cresterea in greutate este mai intensa in ultimele saptamani aprox 1 kg;
- se matureaza tesuturile si organele;
- se definitiveaza infatisarea umana.

Cresterea si dezvoltarea intrauterina

Definitie - este un atribut esential al materiei vii care realizeaza un bilant pozitiv intre
distrugerea celulara si acumularea de substante.
Cresterea se realizeaza prin trei mecanisme principale:
3. hipertrofia celulara – marire de volum a celulelor prin sinteza de proteine (la
nivel muscular) – proliferarea celulelor;
4. hiperplazie celulara – creste numarl de celule (la nivelul tesutului epitelial in
organele limfatice;
5. diferentierea celulara – se formeaza organele d simt, sistemul nervos,
organele genitale.

In primele 2 saptamani de la fecundatie, zigotul se transforma in blastocit si incepe

diferentierea celulara.
In saptamana a 3-a - gastrulatia – se formeaza al treilea strat mezoderm.
In saptamana a 4-a apar somitele (acumulare de celule cu rol in diferentiere) numele
vine de la Sommite.
In saptama 4-8 diferentierea celulara este rapida.
In timpul primelor 7 saptamani, embrionul este inert, doar cordul se misca (de la 4
saptamani).
In trimestrul al 2-lea (12-18 saptamani), cresterea fetala este rapida in achizitia de noi
functii.
Cresterea in greutate este mai lenta in primele 2 trimestre si mai rapida in ultimul
trimestru.
Maximul de crestere in lungime in saptamana 20.
Cresterea creierului este foarte rapida in perioada fetala – la nastere creierul reprezinta
20 % din greutatea creierului unui adult, si 5% din greutatea adultului la nastere).
Exista diferente intre fetite si baieti, de aproximativ 1 cm.
In greutate, fetele sunt mai usoare decat baietii, inschimb au o cantitate mai mare de
tesut adipos datorita testosteronului.
In ultimul trimestru creste rapid greutatea (la 7 luni corpul contine doar 5 grame de
grasime la 1500 g, iar la 3 kg grasimile sunt aproximativ de 500 g.
 Factorii de crestere intrauterina
I. Factori exogeni (externi)
1. Alimentatia mamei – reprezinta o deficienta in dieta mamei, se nasc copii cu o
deficienta de pana la 25% ai mica decat a normalului.
- Lungimea este de 10% mai mica decat normal.
- Subnutritia materna afecteaza dezvoltarea sistemului nervos al copilului.
- O supraalimentare poate favoriza aparitia obezitatii la copil.
2. Mediul geografic – conditiile de microclimat (aer, soare, umiditate, temperatura,
presiune atmosferica)
- Climatul cald – copii cu talie mica;
- La peste 1500 m – copii cu inaltime mica;
3. Factorii socio economici – locuinta, sters, nivel de trai, igiena, conditii sanitare,
profesia parintilor;
4. Factorii afectiv – educativi – abuzurile asipra mamei: fizice, psihice
5. Noxele
6. Traumatismele
7. Administrarea unor substante chimice – medicamente;
8. Comportamente de risc al gravidei: prostitutie, consum de droguri, alcool, tutun.

II. Factori endogeni

1. Factorii genetici determina partial talia