Cătănici (Sevestrean) Claudia Diana

Anul I - AMG, Grupa C

CORDONUL OMBILICAL, SACUL AMNIOTIC

LICHIDUL AMNIOTIC

Embriologia este o ramură a biologiei moderne ce se ocupă cu studiul dezvoltării

ortogenetice. Embriologia urmărește etapele zigotului (celulei ou), de la formare până la
ecloziune sau naștere.

Sarcina reprezintă starea în care se află femeia între momentul fertilizării și naștere, trecând
prin mai multe etape care au strânsă legătură între ele. Încă din primele săptămâni, se dezvoltă
sacul amniotic, cordonul ombilical și lichidul amniotic.

Sacul amniotic este sacul ce înconjoară fătul în interiorul uterului și deseori este confundat
cu placenta. Denumit și membrană, deoarece este alcătuit din două membrane (amnion și
corion), se formează în aproximativ a doua săptămână de sarcină. Membrana interioară se
numește amnion, conține fătul și lichidul amniotic, iar cea exterioară se numește corion și
conține amnionul și o parte din placentă.

Sacul amniotic este dur, dar și subțire, iar văzut în lumină se prezintă lucios. Se dezvoltă
începând cu a patra săptămână de sarcină, asigurând protecție împotriva șocurilor și traumelor
din exteriorul uterului, dar și menținând o temperatură constantă.

Cu cât sarcina este mai avansată, cu atât sacul este mai mare, iar cantitatea de lichid crește.
În cursul nașterii, sacul amniotic este eliminat odată cu bebelușul și placenta.

Lichidul amniotic se dezvoltă din săptămâna trei de sarcină și creste progresiv pe parcursul
sarcinii. Acesta este format din apa procurată de la viitoarea mamă și electroliți. Din trimestrul
doi, regăsim în componența lui și proteine, carbohidrați, lipide și chiar urină fetală, care ajută la
creșterea și dezvoltarea fătului.

Lichidul amniotic acționează ca o pernă de protecție împotriva unei eventuale agresiuni

externe și ajută la dezvoltarea oaselor și mușchilor fătului, permițându-i astfel să se miște în voie.
Totodată, menține o temperatură constantă deoarece este înghițit în continuu și eliminat prin
urină de către făt.

Prezența lichidului ajută cordonul ombilical să rămână dilatat, astfel încât să permită
pomparea oxigenului și a nutrienților. Pe lângă toate aceste componente, lichidul amniotic
conține anticorpi ce protejează sănătatea fătului.

Acest lichid are rol de lubrifiere, facilitând nașterea, și ajută la eliminarea bacteriilor din
tractul genital.

Cordonul ombilical este legătura vitală dintre mamă și făt. Acesta se formează încă din ziua
21 a sarcinii și leagă fătul de placentă, asigurând astfel schimburile nutritive. El poate crește până
la 60 cm și are o structură rigidă, cu două componente principale - un strat exterior de mușchi
neted și un strat interior care conține un fluid gelatinos numit gelatina Wharton.

Cordonul ombilical este format din 3 vase de sânge, două artere ce duc sânge neoxigenat de
la făt înspre placentă și o venă ce aduce sânge oxigenat la făt. Diametrul cordonului este mai mic
de 2 cm, iar vasele de sânge sunt înconjurate de un strat gelatinos.

Sângele din cordonul ombilical este cel care rămâne in cordon imediat după naștere și
reprezintă o importantă sursă de celule stem, care în organism au rolul de producere a celulelor
sângelui. De aceea, în ultima perioadă, tot mai multe mămici optează pentru recoltarea celulelor
stem.

O problemă majoră în sarcină este circulara de cordon ombilical. Cauzele principale sunt
mișcarile fetale aleatorii și lungimea prea mare a acestuia, asfixiind fătul în momentul nașterii.

La naștere, cordonul este tăiat și legat, moment în care fătul începe să respire.

În concluzie, sacul amniotic, lichidul amniotic si cordonul ombilical sunt principalele

componente ale unei sarcini normale. Importanța studierii lor și efectuarea analizelor, duce la o
observare cât mai corectă şi o diagnosticare timpurie.
Bibliografie

http://euromaterna.ro

http://ro.m.wikipedia

https://www.reginamaria.ro