PLACENTA

Cursant: Coordonator:
Dobrescu –Chirila Liliana Profesor Doctor – Nicoleta Lamatic

1. FORMAREA
2. STRUCTURA
3. ROLURILE

PLACENTA este un organ temporar care se dezvoltă în timpul sarcinii și leagă

copilul în curs de dezvoltare de uterul mamei. Oferă oxigen, nutrienți și elimină
deșeurile din sângele copilului
 FORMAREA PLACENTEI

Formarea placentei incepe la scurt timp dupa conceptie, la aproximativ 7 zile dupa
ce a avut loc fertilizarea ovulului, zigotul ajunge in uter si initiaza procesul de
nidatie: implantarea in peretele uterin care il va hrani pe viitor.
Celulele din aceasta formatiune (blastocist) se separa la cele doua poluri opuse ale
sacului embrionar: o parte vor forma bebelusul (in prezent abia un embrion), in
timp ce celelalte se vor “ingropa” in mucoasa uterina, unde vor incepe sa constituie
o forma primitiva a placentei.

Este alcatuita, in principal, din vase de sange si se poate dezvolta oriunde in

cavitatea uterina, in functie de pozitionarea ovulului fertilizat. De cele mai multe
ori, este localizata in partea superioara a uterului, dar se poate atasa de peretele
posterior sau anterior al acestuia, de cel drept ori de cel stang.
Din punct de vedere al aspectului sau, placenta poate fi descrisa ca un disc
spongios cu doua fete: fata atasata de peretele uterin si fata dinspre fat. Prima are o
culoare rosu inchis, iar cea de-a doua este gri. Ca dimensiuni, aceasta poate ajunge
pana la 20-30 de cm si va cantari aproximativ 500 - 600 de grame.

Dezvoltarea placentei se produce pe parcursul urmatoarelor doua luni, dar ea

devine functionala cu mult inainte. In orice caz, evolutia ei este continua pe
intreaga perioada a sarcinii, ea reprezentand un organ de sine statator care, am
vazut deja, indeplineste un mare numar de functii.
Primul pas in aceasta dezvoltare este reprezentat de transformarea capilarelor fine
in vase mari de sange, care vor asigura fluxul necesar cresterii unei fiinte umane
miniaturale. Se considera ca in saptamana 12 de sarcina, placenta este deja
suficient de bine dezvoltata incat sa preia functiile pe care le avea corpul galben
ramas pe suprafata ovarului dupa ovulatie.
Placenta are doua componente: una materna, reprezentata de endometrul modificat
sub actiunea hormonilor, si una fetala, cu celule specializate care formeaza niste
poiectii denumite vili corionici, foarte bogate in vase de sange.

Atentie! Placenta nu trebuie confundata cu sacul amniotic, acel sac plin cu lichid
in care se dezvolta bebelusul si care se rupe atunci cand este momentul ca acesta sa
vina pe lume. Copilul nu se afla in placenta, ci este doar conectat de ea prin
intermediul cordonului ombilical. In mod normal, placenta este expulzata la scurt
timp dupa nastere (la 5 pana la 30 de minute dupa)
STRUCTURA PLACENTEI
 Placenta este compusă din
embrionară se numește corion
partea exterioară. celulă stratul
care este încorporat în peretele
prin arterele spirale uterine.
țesuturi materne și embrionare. Componenta
și este formată din trofoblasti, care formează
de blastocist. Placenta în sine este țesut fetal
uterin și primește alimentarea cu sânge matern
 Placenta are trei straturi: stratul cel mai interior se numește amnios, care
înconjoară fătul; stratul mijlociu este alantoida, derivată din intestinul posterior
embrionar și conține vase de sânge din ombilic; stratul cel mai exterior este
corionul, care intră în contact cu endometrul și este format din citotrofoblast
intern și celule sincitiotrofoblaste exterioare.
 Placenta formează o legătură fermă între făt și mamă. Vilozitățile coriale,
care sunt proiecții asemănătoare degetelor, cresc de la suprafața exterioară a
corionului în țesutul uterin. Aceste vilozități pătrund în peretele uterin matern și
formează placenta. Prin placentă, embrionul în curs de dezvoltare primește
nutrienți și oxigen de la mamă, eliberând în același timp dioxid de carbon și
deșeuri azotate.
 Placenta permite apropierea dintre sângele matern și cel fetal, permițând
schimbul de materiale. Nutrienții, apa, sărurile minerale, vitaminele, hormonii,
anticorpii și oxigenul trec din sângele matern în sângele fetal, în timp ce
deșeurile metabolice fetale precum dioxidul de carbon, ureea și căldura trec în
sângele matern. Placenta servește ca organ nutritiv, respirator și excretor pentru
făt.
 Este important să reținem că sângele mamei și al fătului nu se amestecă în
placentă sau în altă parte. Ele sunt separate printr-o membrană prin care
substanțele trebuie să difuzeze sau să fie transportate activ. La om, placenta
este descrisă ca deciduată (cu contact intim între țesutul fetal și matern),
discoidal (vilozități - ,,incretituri marunte pe suprafata unor organe,, sub formă
de disc) și hemocorial (epiteliu corionic în contact direct cu sângele matern).

ROLURILE PLACENTEI
 Placenta îndeplinește câteva funcții cruciale în timpul sarcinii:

1. Nutriţie: Placenta permite transferul de nutrienți din sângele mamei în

sângele fetal. Facilitează trecerea materialelor alimentare necesare pentru
creșterea și dezvoltarea fătului.
2. Digestie: Celulele specializate din placenta, numite trofoblasti, ajuta la
digerarea proteinelor inainte ca acestea sa fie transportate in sangele fetal.
3. Funcția respiratorie: Placenta acționează ca un organ respirator pentru
fătul în curs de dezvoltare. Deoarece plămânii fetali nu sunt funcționali,
schimbul de oxigen și dioxid de carbon are loc prin placentă. Oxigenul din
sângele matern difuzează în sângele fetal, în timp ce dioxidul de carbon din
sângele fetal difuzează în sângele matern.
4. Funcția excretorie: Deșeurile metabolice, cum ar fi ureea, acidul uric și
creatinina, sunt excretate din sângele fetal în sângele matern prin placentă.
Acest lucru este necesar deoarece rinichii fetali nu sunt complet dezvoltați și nu
pot îndeplini singuri funcția de excreție.
5. Depozitare: Placenta poate stoca glicogen și grăsime, oferind o rezervă de
energie pentru făt înainte ca ficatul acestuia să fie complet dezvoltat.

6. Barieră: Placenta acționează ca o barieră de protecție, permițând

substanțelor benefice să treacă din sângele matern în sângele fetal, prevenind în
același timp trecerea substanțelor nocive. Cu toate acestea, anumite substanțe
precum nicotina, medicamentele care creează dependență, virușii și bacteriile
pot traversa bariera placentară și pot prezenta riscuri pentru fătul în curs de
dezvoltare.
7. Funcția de protecție: Placenta acționează ca o barieră, împiedicând
transmiterea anumitor bacterii și viruși de la mamă la făt. Ajută la protejarea
 fătului în curs de dezvoltare de potențiale infecții, chiar dacă mama este
infectată.
8. Funcția endocrină: Placenta funcționează ca o glandă endocrină, secretând
diferiți hormoni pentru a susține sarcina. Acești hormoni includ gonadotropina
corionică umană (hCG), estrogenul, progesteronul și somatomamotropina
corionică umană. hCG este important pentru menținerea funcției corpului
galben până când placenta poate produce suficient estrogen și progesteron
pentru a susține sarcina. Placenta preia treptat producerea acestor hormoni in
timpul primului trimestru.

Sursa:

https://microbiologynote.com/ro/placenta-defini%C8%9Bie-structur%C4%83-tipuri-func%C8%9Bii/
#Structure_of_Placenta