C1 Enumera etapele dezvoltarii organismului uman.

C4
1.2.2. Perioada fetala

C2 Enunta caracteristicile dezvoltarii prenatale

2.1. Cresterea:
2.1.1. Cresterea staturala
2.1.2. Cresterea tesuturilor si organelor
2.1.3. Factori de crestere: endogeni, exogeni:
- factori endogeni genetici, endocrini;
- factori exogeni materni in dezvoltarea embrio-fetala, factori cu influenta in dezvoltarea postuatala
(aparatul alimentar,factori fizici, factori socio-economici)
2.2. Diferentierea:
2.2.1. diferentierea celulara, morfologica;
2.2.2. controlul dezvoltarii si diferentierii

2. Perioada fetala
Perioda fetala este descrisa intre saptamanile 9 - nastere. Perioda fetala este caracterizata
printr-o crestere rapida a corpului, concomitent cu maturarea tesuturilor, in acelasi timp avand
loc o incetinire relativa a cresterii capului. In sapatamile 9-16 are loc o crestere foarte rapida a
corpului pentru ca in sapatamnile ulterioare sa se produca o crestere in greutate.
Inainte de 22 sapatamani fetii nu sunt viabili, iar cei nascuti inainte de 28 sapatamani au risc
mare de deces/imbonavire datorita imaturitatii pulmonare.

Saptamanile 9-12
La inceptul sapt 9 capul constitue jumatate din lungimea embrionului, pe parcursul sapt. 9-
12 are loc un proces accelerat de crestere, astfel incat la sfarsitul acestei perioade lungimea
craniu sezut se dubleaza si apar primii centri de osificare primara in craniu si in oasele lungi.
La sfarsitul sapt 9 picioarele sunt scurte si degetele mici.
La sfarsitul sapat 12 membrele superioare au aproape lungimea normala in timp ce
membrele inferioare nu sunt pe deplin dezvoltate.
La sfarsitul sapatmanii a 9 incep sa se dezvolte organele genitale externe masculine si
feminine.
La sfarsitul saptamanii 11 ansele intestinale sunt incorporate in abdomen.
La inceputul sapatamnii 9 sediul principal al eritropoezei (formarea globulelor rosii) este la
nivelui ficatului ulterior, odata cu sapatamana 12 acesta devine ca si la adult, si anume situat in
maduva osoasa.
Intre sapatamanile 9-12 incepe formarea urinii care se elimina in lichidul amniotic.

Saptamanile 13-16
Capul, membrele superioare, sufera un proces mai lent de crestere, in timp ce membrele
inferioare prezinta o crestere semnificativa. Miscarile membrelor (care au inceput la 8 sapatmani
nu sunt percepute de mama fiind prea mici.
Osificarea scheletului este activa.
Din sapatamana a 16 ovarele sunt active si contin ovogonii.
 Saptamanile 17-20
Saptamanile 17-20 sunt caracterizate de o incetinirea a procesului de crestere, lungimea
fatului fiind de 50 mm.
Membrele inferioare ating proportiile finale pentru perioada intrauterina.
Mama incepe sa resimta miscarile fetale.
Pielea este acoperita de verix caseosa, o substanta grasa care protejeaza pielea fatului si
care este mentinuta pe piele de un par fin, lanugo, pe care fetii il prezinta incepand cu
sapatamana 20.
In acesta perioada apare si tesutul adipos localizat initial la baza gatului ulterior posterior
sternului si in aria perirenala.
Incepand cu saptamana 20 testicolul incepe sa coboare pe peretele posterior al abdomenului.
In jurul sapatamanii 18 se formeaza uterul si se canalizeaza vaginul.

Saptamanile 21-25
Sapatamanile 21-25 se caracterizeaza printr-o accentuata crestere in greutate, astfel ca fatul
se prezinta bine proportionat.
La 21 spatamani acesta prezinta miscari rapide si clipiri ale pleoapelor.
La 24 de spatamani pneumocitele de tip 2, de la nivelul peretelui, alveolar incep sa secrete
surfactant, ceea ce asigura dezvoltarea alveolelor.

Saptamanile 26-29
Plamanii si vascularizatia pulmonara s-au dezvoltat suficient de bine pentru a sustine functia
respiratorie in cazul unei nasteri premature.
Splina joaca rol in hematopoeza numai pana in spatamana 28 dupa care aceasata este
preluata de maduvuva osoasa. In cadrul procesului de crestere se constata cresterea tesutului
adipos, unghiile de la membrele inferioare devin vizibile (cele de la maini se dezvolta incepand
cu sptamana 24)

Saptamanile 30-38
In acesata perioada apare reflexul pupilar la lumina, ceea ce permite fatului sa se orienteze
spre lumina. Spre sfarsitul acestei perioade sistemul nervos este suficient de dezvoltat pentru a
coordona cateva functii de integrare.
Aspectul fetilor in acesata perioada este caracterizat pe de o parte de o egalizarea a
circumferintei capului cu cea abdomenului iar pe de alta parte prezenta de tesut adipos in
cantitate din ce in ce mai mare (cca 14 grame de crestere tesut adipos/zi).
Incepand cu sapatamana 28 testiculele coboara in scrot.

Formarea circulatiei materno-fetale

Formarea vaselor viteline
Are loc în grămezile de insule de celule mezenchimale provenite din mezenchimul
extraembrionar numite şi insule sanguine. Iniţial acestea se leagă între ele formând o reţea, după
care urmează diferenţierea celulelor endoteliale ale capilarelor. În reţeaua capilară pătrunde
lichid interstiţial formând plasmă sanguină iar celulele centrale devin celule sanguine. Reţeaua
capilară vitelină se continuă ulterior cu cele două vene şi cele două artere viteline diferenţiate în
sacul vitelin. Venele viteline duc sângele din peretele sacului vitelin către sinusul venos al
primordiului cardiac străbătând mugurele hepatic. În mugurele hepatic venele viteline se pun în
legătură cu reţeaua de capilare hepatice primitive formate din mezenchim la locul respectiv. În
final venele viteline vor contribui la dezvoltarea sistemului porthepatic. Arterele viteline vor
participa la formarea arterei celiace şi mezentericei superioare. Odată cu procesul de
vasculogeneză din insule mezenchimale şi formarea reţelei viteline se formează vase şi în
pediculul de fixaţie. În final iau naştere o artera şi cele două vene ombilicale.

2.Membranele fetale si placenta

Pe masura ce fatul creste necesitatile nutritionale devin mai mari ceea ce induce modificari
majore ale placentei cu cresterea ariei de suprafata dintre sangele matern si cel fetal care
faciliteaza schimbul de substante.
La inceputul lunii a doua trofoblastul prezinta un umar mare de vilozitati tertiare care ii
confera un aspect radial. In interiorul vilozitatilor se dezvolta un sistem capilar care vine in
contact cu capilarele placii corionice si ale pediculuilui de conexiune dand nastere sistemului
vascular extraembrionar.
Sangele matern este trasportat la nivelul placentei prin arterele spiralate ale uterului.
Eroziunea acestor vase materne va permite accesul sangelui fetal in spatiiilor interviloase prin
invazia endovasculara a citotrofoblastului. Astfel aceste vase vor devenii niste vase hibride care
contin atat celule fetale cat si materne. Invazia arterelor spiralate de catre citotrofoblast conduce
la transformarea acestor vase sanguine cu diametru redus si rezitenta crescuta in vase cu
diametru mare si rezistenta scazuta care poate transporta cantitati crescute de sange matern. In
luniile urmatoare din vilozitatile stem se vor dezvolta vilozitati libere si spatii lacunare
interviloase. Ulterior celulele citotrofoblastice vor disparea, singurele spatii care vor separa
circulatia fetala de cea materna fiind reprezentate de endoteliile vaselor.

Formarea membranelor fetale si placentei

Pe masura ce sarcina avanseaza vilozitatile situate la nivelul polului embrionar continua sa
avanseze dand nastere unei formatiuni numite corion vilos. Vilozitatile de la polul abembrionar
degenereaza iar in luna a 3-a devine neted corion neted. Stratul de endometru care acopera
corionul vilos este alcatuit din celule deciduale care contin cantitati mari de lipide si glicogen
acest strat denumit placa deciduala fiind aderent la corion. Stratul decidual care acopera corionul
abembrionar poarta denumirea de decidua capsulara. Corionul decidual impreuna cu corionul
vilos vor forma placenta si este singura portiune de corion care participa la schimburile materno-
fetale, iar prin fuziunea membranei amniotice cu corionul neted se vor forma membranele
corioamniotice astfel ca cavitatea amniotica este obliterata. Aceste membrane se vor rupe la
inceputul travaliului.

Structura placentei
La inceputul lunii a -4a placenta are doua componente: o componenta fetala reprezentata
de corionul vilos, si o componenta materna bazala reprezentata de decidua bazala. Pe pracursul
lunilor a -4-a si a-5-a decidua formeaza numeroase septuri care se proiecteaza in spatiile
interviloase, care vor impartii placenta in mai multe cotiledoane.
La termen placenta are 500-600 mg si un diametru de 15-25 cm, iar pe fata materna se
observa 15-20 cotiledoane. Fata fetala este acoperita de placa corionica si numeroase vase
corionice de calibru mare care converg catre cordonul ombilical. Locul de insetie a cordonului
ombilical este excentric si uneori chiar marginal.
 Circulatia placentara: cotiledoanele sunt irigate de 80-100 artere spiralate care strabat
placa deciduala si patrund in spatiile interviloase. Spatiile interviloase ale unei placente mature
contin cumulat 150 ml sange volum inlocuit de trei-patru ori pe minut.
Membrana placentara care separa sangele matern de cel fetal este alcatuita din 4 straturi
celulare endoteliu vaselor fetale, tesutul conjunctiv din centru vilozitatilor, stratul citotrofoblastic
sisincitiu. Incepand cu luna a 4-a membrana placentarase subtiaza ceea ce amplifica rata
schimburilor placentare.

Functiile palcentei sunt:

1. De realizare a schimbului gazos, schimburile de gaze oxigen, monoxid de carbon
se realizeaza prin difuziune simpla
2. Transferul de si micronutrienti (glucide lipide, aminoacizi, vitamine, hormoni,
electrolouti) metaboliti intre mama si fat
3. Transferul de anticorpi, si anume de tip IgG, incep sa fie transferati in jurul
sapatamanii14
4. Functia de sinteza endorina, spre sfarsitul lunii a -4-a placenta produce suficient
progesteron, estrogeni in special estriol. In primele 2 sapt de sarcina
sincitiotrofoblastul produce gonadotrofina corionica umana (hCG) Un alt hormon
produs de placenta este lactogenul placentar (seamana structural cu somatotropul)
care confera fatului capacitatea de a sustrage glucoza din sangele matern.

3. Carcteristicile dezvolatrii prenatale

 Carcteristicile dezvolatrii prenatale sunt dominate de doua procese fiziologice majore si
anume cresterea si diferentierea celulara.

Cresterea este un process biologic cantitativ, dinamic si complex care are loc prin
insumarea proceselor biochimice si enzimatice din celule si tesuturi avand drept consecinta
marirea in dimensiuni a corpului. Procesul de crestere respecta anumite legi si are loc intr-o
succesiune controlata ( incepe din momentul conceptiei, continua pe toata durata copilariei, este
activat la pubertate si continua lent pana la maturitate cand se opreste).
Ca aprecierea a cresterii se folosesc apelativele inalt/scund, cunatificate in centimetrii si Kg.

Dezvoltarea fizica este un proces biologic calitativ realizat prin mecanisme de adaptare si
perfectionare a organismului. Acest proces are loc in paralel cu cel de crestere in copilarie si
adolescent. In perioda de adolescent si maturitate au loc modificari calitative de dezvoltare
fizica, in sens pozitiv sau negativ, in functie de factorii de mediu, regimul de viata, starea de
sanatate, conditiile igenice.
In cadrul dezvoltarii fizice au loc modificari metabolice si functionale, hipertrofii/ atrofii
musculare, scadere/cresterea tesutului adipos, modificari biometrice, dezvoltarea caracteristicilor
de sex. Odata cu imbatranirea aceste procese sufere modificari de involutie care pot fi lente sau
bruste in cadrul bolilor sau sedentarismului.
Notiunile de apreciere sunt foarte/bine/insuficient dezvoltat.

3.1 Legile dupa care se realizeaza cresterea si dezvoltarea

1. Corelatia organism mediu: sistemul nervos si analizatorii dau informatii asupra
elementelor din mediu cee ace asigura un echilibru dinamic intre organism si mediu.

2. Unitatea de interdependenta a diferitelor organe si sisteme: starea de sanatate a unui

organism functionarea unor organism depinde de buna functionarea a fiecarui apparat si sistem
in parte precum si de interdependenta fiziologica dintre acestea.

3. Ritmul de crestere si dezvoltare: este conditionat de procesul de adapare biologica fiind

determinat filo-ontogenetic.
Ritmul de dezvoltare si crestere este variabil pentru diferite organe. Astfel exista organe :
-care ajung rapid la dezvolatrea maxima: ochi, urechea interna, sistem nervos central,
-se dezvolta rapid in prima copilarie ca apoi sa se dezvolte lent pana la pubertate: aparatul renal
si digestiv,
-se vor perfectiona la maturitate: aparatul cardiovascular si locomotor,
-sufera procese de involutie la adolescenta: timusul,
-se vor maturiza dupa pubertate: organele genitale

4. Legea alternantei:
-Oasele lungi sufera procese de crestere in lungime si latime alternativ niciodata in acelasi timp,
- Legea basculei: procesele de alungire si ingrosare pentru cele doua componente mari ale
aceleiasi extremitati sunt alternative: in timp ce humerusul creste in lungime, radiusul creste in
latime si invers,
5. Legea proportiilor:
- exista 3 faze in evolutia variatiilor de proportii intre statura lungime/latimea segmentelor
corpului: 4-6 ani, 4-15 ani, peste 15 ani,
- fiecare segment are o evolutie proprie in legatura cu statura,
-sexul individului dicteaza ingrosarea centurii pelvine si scapulare

6. Legea pubertatii:
- inainte de instalarea puberatii cresterea are loc pe seama membrelor inferioare predominând
procesele de alungire,
- dupa instalarea pubertatii cresterea se realizeaza pe baza cresterii trunchiului prin ingrosarea
scheletului si amasei musculare.

7. Legea asimetriei: descrie existent unor asimtrii fiziologice prin pozitia si forma
organelor intracavitare, predominanta unui membru.

8. Legea alternantei de lunga durata descrie un process de crestere rapid pentru

primele sapatamani de gestatie, primul an de viata, perioada 6-7ani precum si pentru perioada
pubertara.

3.2 Factori care influenteaza cresterea si dezvoltarea

Sunt multiplii si tin atat de informatia genetica a organismului (factori interni) cat si de
factorii externi de mediu (climat, igena, alimentatie, etc)

1.Factorii genetici: exista insusiri cu caracter

-dominant cum ar fi culoara ochilor, parului, forma nasului, etc care nu se schimba in viata
individului,
- care se pot schimba moderat: dezv. centurii pelvine, scapulare,
- se pot pot modifiac semnificativ: masa musculara, osoasa.

2.Factorii endocrini: reprezentati de hormonii implicati in cresterea organismului,

- Hormonul de crestere STH sau GH: in functie de cantitatea secrestata de hipofiza se
descrie o crestere normala, gigantismul (hipersecretie STH), nanismul hipofizar (hiopsecretie),
- hormonii tiroidieni influenteaza metabolismele proteic si hidrominerale,
- hormini timusului (timozina) inflenteaza cresterea pana la pubertate,
- hormonii suprarenalieni intervin in metabolismul bazal, al apei, protidic, glucidic si al
mineralelor,
- hormonii sexuali (masa musculara, forta)

3. Factorii de mediu externi pot influenta cresterea si dezvoltarea in mod diferit in functie
de perioada in care actioneaza
- in perioada intrauterina pot interfera cu procesele de crestere si dezvoltare: starea de
sanatate a mamei, alimentatia, starea de oboseala, ingestia de alcool, droguri, mediu toxic in care
traieste si lucreaza mama, medicatie teratogena administrate mamei,
- in perioada postnatala: factori de mediu, si microclimat, factori socio-economici, conditii
de igena in familie, realtii afective mama-fat, educatia mamei.

4. Factori patologici: imbolnavirile care intervin in perioda de crestere si dezvoltarea lasa o

amprenta pe acestea pentru ca opresc cresterea (ex anemii, boli infectioase, etc).
 5 Factorii alimentari sunt foarte importanti: asigurarea unei nutritii adecvate
corespunzatoare varstei reprezinta temeila unei dezvoltari armoniaoase a copilului.

3.3 Diferentirerea celulara si organogeneza

Organele se formeaza in urma interactiuniilor intre celule si tesuturi. Aceste interactiuni
implica mai multe mecanisme:

1.Inductia celulara
Un prim mecanism este cel al inductiei celulare. De cele mai multe ori un grup de celule sau
tesuturi induc modificarea dezvoltarii unui alt tip de tesuturi, process ce poarta numele de
inductie. In cadrul fiecarei astfel de intercatiuni un grup de celule emite un semnal si se numesc
inductoarele iar un alt grup de celule primesc semnalul si se numesc respondentele.
Spre exemplu intre celulele epiteliale si mezenchimale exista multiple interactiuni
denumite interactiuni epitelio-mezenchimale. In general, primele se aseaza intr-un strat si sunt
inconjurate de celelalte. Intercatiuni indunctive se pot realiza si intre doua tipuri de tesut
epitelial. Desi procesul de inductie incepe de la un grup celular respondentul trimite si el mesaje
inductorului astfel ca comunicarea este bidirectionala.

2. Comunicarea intercelulara este esentiala pentru mecanismele inductive si se realizeaza

prin
2.1 Intercatiuni paracrine adica proteinele sintetizate de o celula difuzeaza la distante
scurte si influenteaza alte celule. Aceste proteine sunt denumite factori de cresere si diferentiere
(GDF). Cele mai cunoscuti factori de diferentiere sunt facorul de crestere a fibroblastilor,
proteinele WNT, superfamilia TGFBeta, familia FGF.
- FGF factorul de crestere a fibroblastilor sunt importanti in procesele de angiogeneza,
de crestere axonala, de diferentiere a mezodermului, a structurilor cerebrale,
- Proteinele hedgehog implicate in formarea primordiilor membrelor, a tubului neural ,
aparitia si dezvoltarea somitelor, segmentarea intestinului, etc,
- Proteinele WNT(ondulante) implicate in formarea primordiilor, a mezencefalului aspect
de diferentiere urogenitala si a somitelor,
- Superfamilia TG F Beta (30 proteine), include si factorul de transformarea a cresterii
protein morfogenetice osoase, familia activinei, etc acestea intervin in procesele de
formarea a matricei extracelulare si ramificare epiteliala, regleaza diviziunea celulara si
migrarea celulara.
2.2 Un alt tip de comunicarea celulara este de tip juxtacrine care nu implica proteine
difuzive dar o proteina de la suprafata unei celule comunica cu un receptor de pe suprafata altei
cellule si astfel declanseaza procese in casacada in celula.