ANEXELE EMBRIONARE PLACENTA Placenta inseamna uniunea functionala intre strcturile fetale si cele materne si este descrisa ca un copac

al vietii, intrucat fara ea, fatul nu ar putea supravietui. I. Aspect si structura: Placenta umana este un organ carnos de forma circular-ovoida, avand un diametru cuprins intre 18-23 cm, o grosime de 3-6 cm, grosimea scazand de la centru spre periferie. Greutatea placentei variaza in functie de marimea fatului, sexul si paritatea. In general greutatea placentei reprezinta in medie 1/6 din greutatea fatului. La un fat de 2.800-3.000 g, placenta are in medie 450-500 g. O greutate a placentei sub 300 g. este rezultatul unor tulburari de dezvoltare. Placenta prezinta o fata maternal si una fetala: - fata maternal este constituita caduca bazala, pe ea se observa o serie de santuri care delimiteaza lobii placentari. Lobul placentar reprezinta unitatea functionala a placentei - fata fetala este neteda, lucioasa, permitand vizualizarea desenului vascular. Ea este acoperita de amnios si de partea mai profunda a placii coriale, sub care se afla vasele ombilicale. Pe fata fetala se afla si insertia cordonului ombilical, acesta are lungimea de 40-70 cm, 1-2 cm grosime, este de cosistenta elastica si are o coloratie rozalbatruie. II. Structura interna a placentei cuprinde: sistemul vilozitar, placa bazala si placa coroida. a) sistemul vilozitar mpreun cu spaiile intervilozitare reprezint spaiul schimburilor materno-fetale. El este delimitat de placa bazal, placa coroid i de pereii vilozitilor sau septurile intercotiledonare. b) placa bazal: este partea de decidu care servete de pat pentru zigot n prima parte a sarcinii. Pn la termen ea se subiaz ajungnd la 0.3- 2 mm. c) placa corial: este format din esut conjunctiv n care se gsesc ramificaiile vaselor mari ale cordonului ombilical. Ea reprezint partea cea mai profund a placentei, fiind dublat ntotdeauna de amnios. III. Formarea placentei: Formarea placentei este un proces complex care const n dezvoltare i organizarea trofoblastului primar i ncepe odat cu implantarea blastocitului (ziua a 6-a) n endometrul uterin trnsformat structural i funcional. Procesul de cretere i de maturare al placentei intereseaz n primul rnd trofoblastul. n procesul de formare al placentei se descriu dou etape: - perioada previloas: ntre zilele 6-13, - perioada viloas: se ntinde din ziua a 13-a i pn la terminarea sarcinii. Placenta este un organ tranzitoriu, care apare in cursul sarcinii si dispare imediat dupa nastere.

SACUL VITELIN Sacul vitelin are trei etape de dezvolatare: - formarea veziculei viteline primitive (ziua 8 ziua 12) - formarea veziculei viteline secundare (4 zile mai tarziu) - formarea canalului vitelin In saptamana 2 plafonul veziculei viteline devine perete dorsal al tubului digestive. Doua saptamani mai tarziu, prin plicaturarea embrionului, tubul digestive devine o entitate individualizata in raport cu vezicula vitelina cu care comunicarea insa prin canalul vitelin. In final cele 2 formatiuni vor fi separate si canalul vitelin ajunge sa fie inclus in cordonul ombilical. Rolurile veziculei viteline: Functiile sunt importante doare la vertebrate non-plancetare, unde contine vitelus, ce asigura rezerva nutritive. La om nu indeplineste acest rol nutritiv. LICHIDUL AMNIOTIC Lichidul amniotic joaca un rol important in buna dezvoltare a copilului din viata intrauterine, oferindu-I micutului mediul in care se poate misca pentru dezvoltarea muschilor si a sistemului osos, poate respire lichid amniotic dezvoltandu-si corect plamanii, poate inghiti lichid amniotic, fapt ce il ajuta sa isi dezvolte sanatos sistemul digestive, lichidul il protejeaza de socuri, etc. practic acest lichid reprezinta mediul inconjurator al micutului in dezvolatrea intrauterine. Sacul amniotic se formeaza foarte rapid dupa fecundarea ovulului si implantarea oului in peretele uterin, undeva in ziua 12 de sarcina, dezvoltandu-se concomitent cu sacul vitelin (sacul Yolk) care il inconjoara si cu placenta care reprezinta legatura dintre mama si copil, alaturi de cordonul ombilical cu care se continua pana la bebelus. Initial lichidul amniotic incepe sa fie secretat intre cele doua foite fetale. Sacul amniotic devine destul de gros, desi este translucid si fin, insa suficient de puternic pentru a proteja copilul in timpul dezvoltarii. Fiindca lichidul amniotic poate oferi informatii importante despre sanatatea copilului, uneori, atunci cand exista suspiciuni, medicul poate strapunge cu un ac fin sacul amniotic pentru a preleva putin lichid astfel incat sa il trimita la teste si analize pentru un eventual diagnostic sau pentru certificarea sanatatii copilului. Lichidul amniotic continua sa se formeze pana spre finalul sarcinii, ca apoi in apropierea travaliului sa se resoarba treptat. ALANTOIDA Sac membranos, in care se dezvolta portiunea posterioara a tubului digestiv embrionar, al carui perete contribuie la formarea cordonului ombilical si a placentei. Este un organ pe seama caruia se dezvolta placenta si persist ape toata durata vietii embrionare. La om este un diverticul endodermic care apare la extremitatea caudala a embrionului, inaintea membranei cloacale, la marginea caudala a veziculei ombilicare si evolueaza in pediculul de fixatie.

Rolul alantoidei: - la om alantoida este system de ghidaj pentru dezvoltarea vaselor ombilicale, si formeaza vezica urinara cu exceptia peretelui posterior CORIONUL Corionul este un lichid alb-laptos, ce contine grasimi ce au fost absorbite la nivelul vaselor limfatice din intestine; se amesteca cu lichidul limfatic si se varsa in canalul thoracic de unde trece in fluxul sanguine prin vena subclaviculara stanga.

Bibliografie: - Medic.ro - Ars medica.ro