NOTIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI GENITAL

FEMININ

Aparatul genital se compune din:

1) organe genitale externe;

2)organe genitale interne;

3) glande anexe;

1) Organele genitale externe sunt reprezentate de:

muntele lui Venus, labiile mari si mici, organele erectile (bulbi vestibulari,
clitoris și corpusculii tactili speciali ai labiilor mici).

2) Organele genitale interne sunt reprezentate de: vagin, tuba (trompa)

uterină, ovarul.

Vaginul este un conduct musculo-membranos lung de 9 cm, turtit antero-

posterior care se continuă în sus cu uterul, iar in jos se deschide in spațiul dintre
cele două labii mari (vestibulul vaginal), prin orificiul vaginal.

Peretele anterior al vaginului vine in raport cu vezica urinară, iar peretele

posterior, cu rectul și excavația recto-uterină.

Superior se inseră pe portiunea vaginala a colului uterin, formand fundul

de sac vaginal caruia i se descriu patru portiuni: una anterioara, doua laterale și
o portiune posterioară.

Peretele vaginului este alcatuit din: tunica exterioara (conjunctiva), tunica

medie (musculară) si tunica interna (mucoasa); acesta prezinta modificari
morfologice și histochimice, in raport cu cantitatea de hormoni ovarieni, ceea ce
permite o apreciere a functiei ovarului.

pH-ul vaginal variaza intre 4-4,8 (acid) in faza luteinică

(LUTEÍNĂ=progesteron) , ajungand la 8 în timpul menstrei.

In vagin există o flora microbiana saprofită constituita in marte parte din

bacili Döderlein. Aceasta flora se schimba in fiecare etapa a vietii femeii
(pubertate, sarcină, menopauza, contraceptie).

Uterul este un organ musculo-cavitar nepereche, situat in pelvis deasupra

vaginului, intre vezica urinară anterior și rect posterior.

Are rolul să primeasca ovulul fecundat, să-l protejeze in timpul

dezvoltarii si să-l elimine la exterior dupa 270-280 zile.

Uterul are aproximativ formă de pară, cu extremitatea superioara mai

mare (corpul uterin) din care pleaca trompele uterine şi cea inferioară strâmtă
(colul uterin).

Între corp și col se gaseste o portiune numită istm care in ultimele trei
luni de sarcina formează segmentul inferior.

Uterul este format din trei tunici: seroasă la exterior, tunica musculară sau
miometrul și mucoasa la interior.

Mucoasa uterina (endometrul) este supusă unor modificari ciclice

coordonate hormonal, se elimină lunar impreuna o cantitate mica de sange,
reprezentand menstruaţia.

Trompele uterine (salpinge) sunt doua conducte in forma de trompetă,

câte una de fiecare parte a uterului, făcând legatura între uter si ovar. Conduc
ovulul captat din cavitatea abdominala pana la locul de intalnire cu
spermatozoidul (treimea externă) și, după aceea, oul sau zigotul către cavitatea
uterină unde se nidează.

În unele cazuri oul nu poate migra până in cavitatea uterină (malformații

de trompe, procese inflamatorii), se dezvolta in afara acesteia, reprezentând
sarcina ectopică.

Ovarele sunt glande perechi cu dublă funcţie:

1) excretorie (gametogenă) de producere a celulelor sexuale feminine;

 2) secretorie sau endocrină de producere a hormonilor.

Sub influenta hormonilor apar caracterele sexuale principale si secundare

specifice sexului feminin. Pe suprafata ovarelor există mici vezicule (foliculi
ovarieni de Graaf) in numar de aproximativ 400.000 din care se matureaza
numai 300-400, restul degenerând.

La nivelul foliculului are loc maturarea celulelor sexuale după care ovulul
este expulzat impreună cu o cantitate de lichid in cavitatea abdominală. La locul
ruperii foliculului se dezvoltă corpul galben care secretă progesteron. Dacă se
produce fecundarea, corpul galben creşte, actioneaza până in luna a 5-a- a 6-a
de sarcină, iar in absenta fecundarii involueaza.

3) Glandele anexe ale aparatului genital feminin sunt:

a) glandele lui Bartholin situate de o parte si de alta a orificiului vaginal,

glandele lui Skene situate in apropierea uretrei, glandele vestibulare.

b) glandele mamare sunt două organe pereche, cu rol esential in hranirea

nou-nascutului.

Încep să se dezvolte mai vizibil in timpul pubertatii si foarte mult in

timpul sarcinii si alaptarii.

Au formă emisferică.

In mijlocul feței convexe se observă o zonă circulară de culoare roz-

brună, cu diametrul de aproximativ 3 cm, care poarta numele de areolă mamară.
În mijiocul areolei se gaseste mamelonul, o proeminenţă cilindrică prevazuta cu
pori galactofori. La unele femei mamelonul nu este dezvoltat (mamelon
ombilicat), aspect care trebuie avut in vedere pentru asigurarea alimentaţiei la
sân.
 Ca structură, este o glandă tubuloacinoasă, alcatuită din lobi, lobuli si
acini glandulari care sunt elementele secretoare. Secreția are loc in timpul
alăptării, sub influenţa prolactinei, dar si pe cale neuroreflexă, prin excitațiile
produse la nivelul mamelonului prin actul sugerii.