Capitolul I

 Definiția contractului de antrepriză, locul și rolul acestuia în cadrul

contractelor de prestări de servicii:

Contractul de antrepriză este reglementat de Codul Civil sub

denumirea de ‘locațiune a lucrărilor’ prin dispozițiile prezente în art.
1470-1490.1
Acesta, după cum se va argumenta mai jos, aparține clasei vaste a
contractelor de prestări de servicii.
Prestările de servicii sunt menite a satisfice o serie de trebuințe și
interese specifc umane. Plaja lor de activitate în cadrul socialului
prezintă o deosebită sensibilă importanță, influențând o serie de
indicatori economici. Asfetl, în țările cu o economie de piață bine
dezvoltată segmental prestărilor de servicii are o pondere mare în
comparație cu cea prezenta în economiile țărilor în curs de dezvoltare,
ori slab dezvoltate.
Noțiunea2 de prestări de servicii, privită lato sensu, include si
contractual de antrepriză. În literature de specialitate 3, definiițile
prezentate pentru contractual de antreăriză se insciu pe aceeași linie.
Definiție: Contractul de antrepriză reprezintă convenția în baza căreia
una din părți numită antrepenor se obligă să execute pe riscul său și în
mod independent o anumită lucrare pentru cealaltă parte, numită client,
în schimbul unui preț4.
Trebuie mai întâi să remarcăm faptul că, reglemantarea cuprisă în
Codul Civil este inexactă în ceea ce privește calificarea acetui contract.
Aspectul relevat și în literatura de specialitate constă în aceea că
art.1478-1490 aparținând Titlului VII (Cartea a III-a) reglementează
contractul de locațiune. Însă antrepriza se deosebește net de locațiune,

1
R. Sanilevici, Drept Civil, Contracte, Universitatea ‘Al. I. Cuza’, Iași, 1982, pag.164
2
Privită în mod generic și electic
3
Fr. Deak, R. Sanilevici, D. Alexandrescu, D. Chirica, E. Safta-Romano, C. Hamagiu, I. Rosetti-
Balanescu, A. Baicoian, J.Manoliu, St. Rauschi si alții
4
Fr, Deak, Tratat de drept civil, Contracte special, ed. Actami, 1999, București, pag.314
1
de vreme ce executarea lucrării care formează esența ei nu este plătită
în raport cu timpul cât durează, cum se întâmplă la locațiune, ci, în raport
cu rezultatul final. Dacă acesta nu este atins, contractul se consideră
neexecutat. În cazul locațiunii de servicii –contractul de muncă- , obiectul
este reprezentat de lucrarea finală5.
Confuzia provine din reglementarea din dreptul roman a contractului
de locațiune –locatio-conductio- care cuprindea:
a) locatio-conductio rei
b) locatio-conductio-operarum
c) locatio-conductio operis faciendi

Contractul de locatio-conductio operis faciendi reprezenta convenția

prin care locator încredința lui conductor executarea relativ la un obiect
determinat și se obligă a-i plăti o sumă de bani pentre aceasta –merces-
și conductor se angajează să execute acea lucrare. Acest contract se
pitea referi la transportul de mărfuri, la construirea unei case, la
curățarea unei haine pe care proprietarul o încredințează unei anumite
persoane6.
În literatura de specialitate se mai face o confuzie în ceea ce privește
părțile contractului de antrepriză. Astfel codul civil folosește pentre
antreprenor și denumirea de lucrător, meseriaș, întreprinzător, arhitect
(art 1478-1487). Confuzia provine din folosirea uneori a denumirii de
locator, în doctrină7, deși, după cum am văzut, în dreptul roman calitatea
de locator o avea clientul care dă in antrepriză, remite-locat-materialele
in vederea executării lucrării sau lucrului pentru reparare, transformare
etc. antreprenorul purtând denumirea de conductor.
Codul Civil definește antrepriza prin referire la ’’un preț determinat’’
(art. 1413). În cazul lucrărilor de mare amploare, contractul este nul dacă
prețul nu este determinat sau cel puțin determinabil în momentul
încheierii contractului, instanța neavând dreptul să stabilească prețul,
așa cum, nu este competentă nici sa modifice prețul convenit de părți. În
dreptul francez, în caz de instabilitate monetară, ca regulă generală în
materie de antrepriză, se admite indexarea prețului, chiar dacă a fost
stabilit global, pe întreaga lucarare8.
5
Dan Chrică, Drept Civil, Contracte speciale, ed. Lumina Lex, 1997, pag. 245
6
V. Hanga, M. Jacota, Drept privat roman, pag. 305
7
D. Alexandresco, Principiile dreptului civil roman, București, 1926, vol. IV, pag. 374
8
Nu este exclus ca și în dreptul românesc să se regăsească același tip de reglementări art.970: ‘O convenție
legal încheiată obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut initial ci și la ceea ce legea, obiceiul sau
echitatea dau oligației după natura sa. Să fie interpretat în același sens. Literatura de specialitate și practica
2
 În cazul lucrărilor de mai mică importanță, în schimb, legislația țării
noastre accepta faptul că determinarea prețului nu condiționează
încheierea contractului, prezumându-se acceptarea de către client a
prețului practicat de către antreprenor, în caz de exagerare hotărând
instanța.
În toate cazurile însă, prețul – stabilit printr-o sumă de bani sau o altă
prestație este un element esențial al antreprizei. În lipsa acestuia, adică
serviciu gratuit, contractul nu mai este de antrepriză, ci reprezintă un act
de dezinteresat, nu liberalitate, nefiindu-i aplicabile regulile speciale
pentru aceasta din urmă categorie de acte juridice (reducțiune, raport,
revocare și o serie de alte reguli caracteristice numai liberalităților) 9.
Revenind la denumirea părților acestui contract, trebuie spus că pentru
client se întrebuințează de către Codul Civil (art. 1479, 1481) noțiunea
de comitent, denumire care nu trebuie confundată u cea de comitent în
înțelesul art. 1000 alin.3 Cod Civil 10. De remarcat este aspectul că,
cealaltă parte, și anume antreprenorul, poate avea în numeroase cazuri
create de faptul că pentru executarea lucrării apelează la serviciile unor
persoane aflate în regim de subordonare față de el, calitatea de comitent
conformă art. 1000 alin.3 Cod Civil.
În executarea contractului acest lucru este deosebit de important,
și nu trebuie să fie în niciun fel echivoc.

Capitolul II:

 Delimitarea contractului de antrepriză față de alte contracte

judiciara înclină spre această soluție.’

9
Fr. Deak, op. citată, pag.315
10
Idem
3
 Contractul de antrepriză prin sfera lui largă de materializări practice
face să se ivească necesitatea diferențierii față de alte tipuri de contracte
din aria dreptului civil si nu numai. Punctele oarecum tangențiale odată
clarificate, nu pot duce decât la o înțelegere mai bună a materiei, și astfel
la soluționarea unor probleme ivite în practică.
Doctrina s-a oprit în studiul acestei chestiuni la delimitarea
contractului de antrepriză față de contractul de muncă, de locațiune,
vânzare-cumpărare, mandat și depozit.

Secțiune întâi:

Contractul de muncă
Contracul de antrepriză

În delimitarea antrepizei față de contractual de muncă trebuie mai întâi

precizat că există între cele doua contracte o diferență evidentă plecând
de la ramurile de drept cărora aparțin. În timp ce antrepriza este
guvernată de dreptul civil, contractual de muncă este reglementat în
special de Codul Muncii și de Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de
protecție a persoanelor încadrate în muncă.11
Avem în vedere aici analiza contractului individual de muncă, și nu
a contractului colectiv de muncă, care reprezină, în concepția
legiuitorului, forma de exprimare concretă a normelor juridice de muncă,
așa cum se arată și în literatura de specialitate. 12

11
Publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.355 din 27 iulie 1999, lege ulterior modificată prin Ordonanța de
urgență a Guvernului nr.36/1999, publicată în Monitorul Oficial partea I, n.461 din 23 septembrie 1999
12
Al. Ticlea, C-tin. Tufan, Dreptul muncii și securității sociale, București, 2001, pag.163
4
 Contractul individual de muncă a fost definit în baza Codului Muncii
și al art.1 din Legea nr.130/1999, de către doctrinari 13 astfel: covenția
încheiată în scris prin care o persoană fizică (salariatul) se obligă să
presteze o anumită muncă pe o perioadă determinate sau nedeterminată
de timp pentru un patron (angajator), în subordinea căruia se plasează,
iar acesta, se obligă să plătească salariul și să asigure condițiile
necesare desfășurării activității.
Din această definiție rezultă elementele acestui contract și anume:
-prestarea muncii;
-salariul;
-subordinea salariatului față de patronul său.

Instituții juridice clar determinate, antrepriza și contractul de muncă

nu se pot confunda una cu alta. Astfel salariul se plătește numai după
calitatea și cantitatea muncii depuse de către angajat. În cazul
antreprizei, se plătește numai rezultatul muncii antreprenorului, predat
clientului14.
În afirmarea celor arătate se prezintă urmaătoarea soluție dată de
către instanță unei pricini dedusă în fața ei spre rezolvare și care pune în
discuție tocmai diferențierea dintre aceste două tipuri de contracte:
Dec. Nr. 857/1959 a T.S.:

Gospodăria agricolă de stat Zăbrani a chemat în judecată pe S.I.

pentru a fi obligat la plata sumei de 4326,90 de lei, reprezentând o parte
din avansul de 4652,10 de lei pe care i-a încasat, pentru efectuarea unor
lucrări de altoire a viței de vie, deoarece pârâtul nu a decontat, prin
lucrările efectuate, decât suma de 325,25 de lei.
În speță, din contractual semnat de părâi rezultă că este vorba de
executarea, în condiții determinate, a unor lucrări de altoire a viței de vie,
în care remunerarea muncii prestate se face după rezultatul realizat,
plata făcându- se în patru rate, fiind deci vorba de o prestație de servicii.
Împrejurarea că pârâta a angajat pe contul său propriu lucrători
specializați pentru efectuarea muncilor de altoire, dovedește că în
realitate, a fost vorba de un contract de antrepriză de lucrări.
13
Idem pag.231
14
Fr. Deak, op. citată, pag. 316
5
 În mod eronat Tribunalul regional Timișoara, prin decizia civilă nr.
3428 din 15.08.1957 admite recursul declarat de pârâtă împotriva
sentinței civile nr. 704 din 27.04.1957 a Tribunalului popular din raionul
Lipova care admitea acțiunea originară.
Rejudecând cauza ca instanță de trimitere Tribunal popular al
raionul Lipova, prin sentința civilă nr. 635 din 04.03.1958 a respins ca
neîntemeiată acțiunea, arătând că în speță nu este vorba de un contract
de cultură în sensul Legii nr. 274/1954, ci un contract de muncă pentru o
lucrare determinate.
Tribunalul regional din Timișoara, prin decizia civilă nr. 4726 din
30.08.1958 a confirmat această hotărâre, respingând ca nefondat
recursul introdus de reclamant, instanța de recurs însușindu-și
considerentele de fapt și de drept alte sentinței precedente.
În mod corect, împotriva ultimelor trei hotărâri, Procurorul General
al R.P.R. a declarant recurs în supraveghere pe motiv că soluția
pronunșată este consecința unei grețite stabiliri a situației de fapt.
Tribunalul Suprem îl admite.
Reluând analiza teoretică, mai trebuie să spunem că antreprenorul,
spre deosebire de salariat, poate avea și calitatea de comerciant.
Acesta, prin încheierea valabilă a contractului, se bucură de
independența juridică cât privește modul de executare a luycrării în
conformitate cu comanda primită de la client 15. Independența se poate
concretiza în libertatea de a-și allege proiectele, planurile, măsurile sau
directivele pe care acesta le consider necesare a fi luate în raport cu
rezultatul muncii sale. În virtutea aceleași independențe, antreprenorul
este liber să încredințeze executarea efectivă, materială, concretă a
lucrării- sub îndrumarea sa nemijlocită, personală- unor lucrători,
inclusive subantreprenori16.
Între client, pe de-o parte, și această largă categorie de persoane
cărora le este încredințată realizarea lucrării, pe de altă parte, nu se
creează raport de subordonare, clientul nefiind răspunzător de pagubele
cauzate de antreprenor sau de lucrătorii săi terților, și, bineînțeles, nici
de pagubele pe care le-ar putea suferi antreprenorul sau lucrătorii din
cauza accidentelor survenite în cursul executării lucrării.

15
E. Safta- Romano, Contracte civile, pag. 146
16
Fr. Deak, op. citată, pag. 316
6
 Curtea de Casație, în decizia din 9 septembrie 1911 a hotărât,
referitor la acest aspect că: numai dacaă se dovedește culpa clientului în
producerea aciidentului se poate angaja răspunderea lui pentru
pagubele suferie de lucrători și terțe persoane, în condițiile răspunderii
civile delictuale (art.998, 999 Cod Civil).17
Lucrurile se prezintă sub o altă formă juridica în contractul de
muncă. Astfel, salariatul își execută obligațiile de serviciu fiind în
dependență –subordonare juridică – totală față de patron si obligat să
respecte regulile stabilite de acesta, concretizate în regulamente de
ordine interioară, program de lucru etc. Se stabilește așadar, un raport
de prepușenie, comitentul fiind răspunzător față de terțe persoane pentru
faptele persoanei încadrate în muncă (prepus), conform art.1000 alin.3
Cod Civil.18
În decizia nr. 2295 din 17 octombrie 1974 a Tribunalului Suprem
secția civilă, se arată urmatoarele: în cazul în care o persoană se obligă
să execute anumite lucrări, în calitate de colaborator extern, între părți
intervin raporturi contractuale de drept civil și nu raporturi derivate din
contract de muncă, acea persoană nefiind supusă disciplinei și ordinii
interne din unitate.
Într-o altă decizie a aceleași instanțe superioare, se arată că nu
toate raporturile care privesc prestări de servicii sunt supuse
reglementării din Codul Muncii. O parte dintre acestea, cum ar fi cele
relative la predarea de lecții de către un particular altuia sau la îngrijirea
membrilor unei familii de către un medic, sunt supuse dispozițiilor
Codului Civil. Tribunalele sunt datoare să se ocupe de toate aspectele
cauzei atunci cand urmează să se decidă dacă raporturile supuse
judecății sunt reglementate de Codul Civil sau de Codul Muncii.

Secțiunea a doua:

Contractul de vânzare-cumpărare
Contractul de antrepriză
17
Codul Civil adnotat, pag.650, nr.3
18
Fr. Deak, op. citată, pag.316
7
 Problema delimitării contractului de antrepriză față de contractul de
vânzare-cumpărare se pune atunci când antreprenorul se obligă a
procura pe lângă munca sa și materialul necesar pentru confecționarea
lucrului care face obiectul contractului. 19Ipoteza este prezentă în
art.1478 din Codul Civil.
Un prim element de diferențiere îl constituie faptul că dacă, în timp
ce în cazul contractului de antrepriză, în ipoteza lucrărilor de mică
importanță, se admite că determinarea prețului nu condiționează
încheierea contractului, presupunându-se acceptarea de către client a
tarifelor, a prețului practicat de antreprenor, în cazul contractului
vânzare-cumpărare lipsa prețului determinat sau determinabil în
momentul încheierii acestuia conduce la intervenirea sancțiunii nulității. 20
Revenirea la ipoteza prevăzută de art.1478 Codul Civil, trebuie
spus că prețul stabilit înglobează și contravaloarea materialului necesar
pentru confecționarea lucrului care face obiectul contractului de
antrepriză. Întreaga operațiune juridică se aseamană astfel cu vânzarea
unui lucru viitor (res futura).
Dintre bunurile viitoare numai moștenirea nedeschisă nu poate
forma obiectul unui contract (art.702 si 965 Codul Civil). 21
Contractul va fi calificar antrepriză sau, din contră, vânzarea unui
lucru viitor în funcție de intenția părților. Dacă din aceasta rezultă că
procurarea materialului de către antreprenor reprezintă o clauză
accesorie a convenției încheiate, contractul este de antrepriză. Obiectul
principal al acestuia este realizarea lucrării privită ca rezultat. 22 Dacă, din
contră, materialul necesar realizării lucrului respectiv lucrării, procurat de
antreprenor, este elemntul esențial al convenției, depășind în mod vădit
valoarea muncii, operația juridică trebuie calificată drept vânzare a unui
lucru viitor.
În literatura de specialitate 23 s-a subliniat ideea că în toate cazurile
generate de ipoteza prezentată mai sus, aprecierea trebuie făcută cu
multă atenție nu prin compararea pur aritmetică a valorii celor două

19
Idem
20
Fr. Deck, Stan Carpenaru, Contracte civile și comerciale, pag.119
21
Fr. Deck, op. citată, pag.55
22
C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, A. Baicoianu, Tratat de drept civil roman, Vol.II
23
Fr. Deck, op. citată, pag.317
8
prestații. Bunaoară, dacă în cazul reparațiilor făcute la autovehicule,
valoarea pieselor care se înlocuiesc nu trebuie adaugată la valoare
materialelor pentru aceasta. Cum se va arăta în capitotul V al prezentei
lucrări, dacă materialele necesare executării sunt procurate de către
client, sau dacă este vorba de executarea unor lucrări de construcții pe
terenul clientului chiar cu materialele antreprenorului contractul este, în
toate cazurile, contract de antrepriză.

Secțiunea a treia:

Contractul de locațiune
Contractul de antrepriza

Delimitarea contractului de antrepriză față de contractul de

locațiune (locatio rei) este netă, cu toate că, asa cum prezentăm în
capitolul I al prezentei lucrări, Codul Civil cuprinde reglementările privind
antrepriza înglobate in Titlul VII, cel care cuprinde dispozițiile generale
privind locațiunea.
Contractul de locațiune este un contract prin care o persoană,
numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar
(chiriaș) folosința temporară, totală sau parțială a unui bun, în schimbul
unei sume de bani ssau a altei prestații, numită chirie. (art.1411.Cod
Civil).24
Astfel antrepriza se deosebește de acesta prin faptul că prețul
locațiunii este determinat în raport cu durata folosinței, iar contractul de

24
Idem, pag.185
9
antrepriză, în plus față de aceasta, nu servește drept temei pentru
folosința unui lucru.25

Contractul de mandat
Contractul de antrepriză si de depozit

Antrepriza se deosebește față de contractul de mandat prin

diferența întâlnită la nivelul obiectelor lor principale. Astfel antrepiza,
după cum am mai arătat are ca obiect o lucrare lato sensu (prestații
materiale si intelectuale), efectuate de către antreprenor pentru client,
primul neavând putere de reprezentare pentru cel de-al doilea.
Contractul de mandat are drept obiect principal încheierea de către
mandatar a actelor juridice cu terțe persoane, pe seama mandatului pe
care, de regulă îl reprezintă.
Trebuie făcute două precizări deosebit de importante. Prima ar fi
aceea că, s-a adus în literatura de specialitate 26 opinia comforn căreia
regulile referitoare la antrepriză se aplică în lipsa unor reglementări
speciale sau în completarea acestora și activităților intelectuale cum ar fi
spre exemplu: meditații, consultații profesionale, inclusiv juridice, și aici
sunt cele date de notarii publici sau avocați (art. 8-9 din Legea
nr.36/1995), bineînțeles, mai puțin reprezentarea juridică care este o
variantă de mandat. Menționăm totuși că, potrivit art. 1413, art.1478 și
urmatoarele din Codul Civil, antrepriza are ca obiect o lucrare, în sensul
de prestații materiale. Autorii francezi citați vorbesc de ”dematrializarea
contractului”. În prezent se admite aplicarea reglementării ca regulă de
drept comun în materie, și în cazul prestațiilor intelectuale enumerate
mai sus.
Cea de-a doua precizare ar fi aceea că, în cazul contractelor
încheiate de antreprenor cu terțe persoane, cu excepția instituției acțiunii
directe a lucrătorilor împotriva clientului, nu există efecte ale acestora
față de client. Pentru ca antreprenorul să îl reprezinte pe client în
activități cum ar fi obținerea autorizației de contrucție, acesta trebuie să

25
Fr. Deck, St. Carpenaru, op. citată, pag.121
26
Henri et Leon Mazeaud, Jean Mazeaud, Lecons de droit civil, vol.III, Paris, 1963, pag.1073-1074, Ph. Malaurie,
L. Aynes, Cours de droit civil. Les contracts speciaux, Paris, 1988, pag.235-236, A. Benabent, Droit civil, Les
contracts speciaux, Paros 1995, pag.282
10
primească împuternicirea conrespunzătoare din partea clientului
binînțeles în baza unui contract de mandat încheiat separat.
Decizia nr. 334/1991 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă,
precizează următoarele: pe această linie de gândire este considerată
greșită soluția jurisprudențială potrivit căreia primirea unei butelii de
aragaz pentru reîncărcare de către o persoană de la o altă persoană
este contract de mandat.
În sfârșit analizând apropierea antreprizei față de contractul de
depozit observăm că acesta apare în ipoteza în care materialele pentru
executarea lucrării sunt procurate de către client, sau acesta se
efectuează asupra unui lucru corporal predat antreprenorului. Depozitul
reprezintă un contract prin care o persoană numită deponent remite spre
păstrare un lucru altei persoane numită depozitar, cu obligația acesteia
din urmă de a-l conserva și de a-l restitui în natură la cererea
deponentului. (art. 1591 Cod Civil) 27. Uneori depozitarul efectuează
anumite lucrări în vederea conservării lucrului depozitat.
Pentru a efectua calificarea într-unul din cele două tipuri de
contracte apelăm la distincția între conținutul principal al convenției dintre
părți: efectuarea lucrării sau păstrarea lucrului. Acesta se face fără a se
opera o descompunere a operației juridice dintre părți în două contracte
distincte. Descompunerea este, evident, posibilă numai dacă este vorba
de două obligații distincte, fără legătură între ele. Există totuși un punct
de legătură comun între cele două contracte avute în discuție, și anume
faptul că răspunderea pentru păstrarea lucrului se angajează după
aceleași reguli în ambele cazuri, după cum se va argumenta și în
capitolul IV din prezenta lucrare.

27
D. Chrica, op. citată, pag.238
11
 Capitolul III

 Caracterele juridice și condițiile de valabilitate ale contractului de

antrepriză

Secțiunea întâi:
Caracterele juridice ale contractului de antrepriză

În literatura de specialitate28 există unitatea de opinie în ceea ce

privește caracterele juridice ale contractului de antrepriză. Astfel se
consideră că acestea sunt următoarele:
a) Contract sinalagmatic (bilateral)
b) Contract cu titlu oneros, comutativ
c) Contract cu executare succesivă
d) Contract consesual
e) Contract încheiat intuituu personae (în principiu)

Contract sinalagmatic (bilateral):

Conform art.943 din Codul Civil contractul sinalagmatic este acela
prin care părțile se obligă reciporc una către alta.
Ceea ce caracterizează acest tip de caracter juridic este
reciporcitatea și interdependența ogligațiilor care revin părților și în
consecință dubla calitate, de creditor și de debitor a acestora. Sunt astfel
de contracte și cele de vânzare-cumpărare, închirierea, contractul de
transport etc.29
Antreprenorului îi revin următoarele obligații:
-de a executa lucrarea sau serviciul promis la termen,
-de a garanta contra viciilor.
Clientului îi revin următoarele obligații:
-de plată a prețului,
-de a recepționa și prelua lucrarea.

28
T. Mircea, Drept Civil. Teoria generală a obligațiilor, București, 1999, pag.36
29
C. Statescu, C. Barsan, Teoria obligațiilor, pag.36
12
 În cazul antreprizei, ca de altfel în cazul oricărui alt contract
sinalagmatic obligațiile părților sunt reciproce, interdependente și
ordonate temporal. De asemenea, efectele specifice oricăror contracte
sinalagmatice se regăsesc și în materia contractului de antrepiză. În
doctrină efectele specifice contractelor sinalagmatice au fost definite ca
fiind soluții juridic specifice, destinate a sancționa neîndeplinerea părților
să execute contractul respectiv ori să suporte consecințele neexecutării
întocmai a acestuia.30
Aceste efecte specifice sunt următoarele:
 Excepția de neexecutare a contractului (exceptio non
adimpelti contractus) care reprezintă un mijloc de apărare
specific aflat la îndemâna părții căreia i se pretinde
executarea obligației ce-i revine, fără ca partea care pretinde
această executare să-și fi executat propria obligație, mijloc
care constă în suspendarea executării propriei obligații de
către partea care invocă excepția, până când partea cealaltă
execută obligația sa.
 Rezilierea contractului reprezintă o sancțiune a neexecutării
culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea
ex nunc (pentru viitor) a contractului de antrepriză. Prestațiile
succesive făcute anterior rezilierii contractului sunt lăsate
neatinse, cu excepția acelora asupra cărora antreprenorul
sau clientul ridică pretenții.
 Riscul contractului de antrepriză reprezintă probabilitatea
uneia sau a ambelor părți ale contractului să suporte
consecințele imposibilității fortuite de executare. Acest aspect
va fi detaliat în capitolul IV al prezentei lucrări.

Contract cu titlu oneros, comutativ:

Conform art.945 din Codul Civil contractul oneros reprezintă acel
contract în care fiecare parte dorește a-și procura un avantaj. Această
categorie de contracte se subdivide în contracte comutative și contracte
aleatorii. Contractele comutative sunt acelea în care întinderea
prestațiilor datorate de părți este certă sau poate fi apreciată din
momentul încheierii lui.

30
C. Statescu, C. Barsan, op. citate, pag.38
13
 Clientul prin încheierea contractului de antrepriză dorește să-și
procure un lucru material sau lucrare lato sensu. Antreprenorul în
schimbul prețului se obligă să realizeze obiectul material sau lucrarea
respectivă. De asemenea întinderea prestațiilor, a ogligațiilor, celor două
părți este certă și nu depinde de un eveniment incert, așa cum este cazul
contractului aleatoriu.
În lipsa prețului contractului de antrepriză, ne aflăm în prezența
unui serviciu gratuit, contractul nemaifiind de antrepriză, ci reprezintă un
act dezinteresat, contract cu titlu gratuit, dar nu liberalitate, nefiindu-i
aplicabile regulile speciale pentru aceasta din urmă categorie de acte
juridice (reducțiune, raport, revocare și alte reguli caracteristice numai
libertăților).

Contractul cu executare succesivă:

Contactul cu executare succesivă este acela ale cărui ogligații se
execută treptat, în timp31 prestația antreprenorului în realizarea materială
a obiectului asupra căruia s-a convenit prin contractul de antrepriză,
presupune o serie de activități practice specializate desfășurate în timp.
Este adevărat că există diferențieri în ceea ce privește durata
acestor activități, în sensul că spre exemplu realizarea de construcții prin
antrepriză presupune un timp de execuție mai mare decât croirea unui
costum de haine ori realizarea unui model de bijuterie. Indiferent de
durata mai mare sau mai mică de timp necesară executării obligațiilor
antreprenorului, întotdeauna există o succesiune de activități specifice
meseriei antreprenorului, activități graduale în timp.
Conform regulilor generale neexecutarea culpabilă a obligațiilor
uneia din părți atrage după sine sancțiunea rezilierii contractului. Efectele
desființării contractului de antrepriză se produc numai pentru viitor –ex
nunc-. De asemenea mai trebuie precizat că forța majoră acționează ca
o cauză de suspendare în executarea contractului.

Contractul consensual:

31
T. Mircea, op. citată, pag.40
14
 Contractul consensual este acela care se încheie în mod valabil
prin simplul acord de voință al părților, fără a fi necesară îndeplinirea
vreunei condiții de formă.
Legea nu cere nicio formă specială pentru valabila încheiere a
contractului de antrepriză. În cazul antreprizei de lucrări publice,
contractul urmează să fie încheiat ad validitatem cu respectarea
procedurii și a formelor prevăzute pentru investiții publice.
Sediul materiei îl reprezintă32:
- Ordonanța Guvernului nr. 12/1993 privind achizițiile de
bunuri și investiții publice (republicată in M.O. nr. 281 din 4 dec. 1995).
Ordonanța se aplică în cazul în care așa-numita entitate achizitoare care
face investiția- lucrări de construcție, modernizări, transformări, reparații
etc.- poate fi constituită din: instituția Parlamentului sau instituțiile aflate
sub controlul acestuia. Președinția, Guvernul și autoritățile administrației
publice locale și instituțiile bugetare subordonate acestora, autoritățile
judecătorești, Ministerul Public, instituțiile publice de înățământ superior.

-Hotărârea Guvernului nr. 592/1993 pentru aprobarea

Regulamentului privind procedurile de organizare a licitațiilor,
prezentarea ofertelor și adjudecarea investițiilor publice, modificată prin
Hotărârea Guvernului nr. 70/1997
- Hotărârea Guvernului nr. 63/1994 republicată în 1997 pentru
aprobarea Regulamentului privind organizarea licitațiilor pentru achizițiile
publice de bunuri (aplicabil pentru execuția lucrărilor de reparații capitale
și a demolărilor la construcții și instalații)
-Norme metodologice privind conținutul cadru de organizare a
licitațiilor, prezentarea ofertelor, adjudecare, contractare și decontare a
execuției lucrărilor aprobate prin Ordinul M.F. și MLPAT nr. 784-34N din
13.04.1998
De actualitate este Ordonanța Guvernului nr.20 din 24.01.2002
privind achizițiile publice prin licitație publică (metoda on line).33

32
Fr. Deak, op. citată, pag.319
33
Publicată in M.O. nr.86 din 01.02.2002, intrată ăn vigoare la data de 01.03.2002
15
În acest act normativ se prevăd următoarele: ’...tratament egal, respectiv
aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecție și a criteriilor
pentru atribuirea de contracte de achiziție publică, astfel încât oricare
furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă
șanse egale de a i se atribui contractul respectiv’. 34
Hotărârea Guvernului nr. 152/28.02.2002 stabilește autoritățile
contractante care au obligația de a aplica prvederile O.G. nr.
20/24.01.2002, produsele, serviciile și lucrările care urmează să fie
achiziționate prin licitație electronică.
Tot în O.G. în discuție se mai stipulează că orice furnizor, executant
sau prestator persoană fizică sau persoană juridică, română sau străină,
are dreptul de a participa, în condițiile legii, la procedura de atribuire prin
licitație electronică.35
Referitor la anunțul de participare, autoritatea contractantă are
următoarele obligații în ceea ce privește informațiile care trebuie
cuprinse în acesta:36
-elementele de identificare a autorității contractante
-procedura aplicată pentru fiecare fază a atribuirii contractului de
achiziție publică
-tipul contractului de achiziție publică
-amplasamentul lucrării
-cerințele de execuție, caracteristicile lucrării
-termenul limită de execuție a lucrării
Precizăm că regulile privind contractul de antrepriză se aplică în
domeniul antreprizei de lucrări publice, ca drept comun în materie, numai
în măsura în care prin acte normative speciale –vizând investiții publice-
nu se pretinde astfel.

34
Art. 2 lit. d
35
Art. 8
36
Art. 18
16
Antrepriza este un contract consensual (iar nu real), chiar dacă lucrarea
se execută asupra unui bun al clientului (reparații, transformare etc),
deoarece predarea bunului în vederea executării lucrării poate avea loc
și după încheierea contractului. Cât privește porba contractului, în
materie se aplică regulile de drept comun.

Contract încheiat intuitiuu personae:

În principiu contractul de antepriză este un contract încheiat în
considerarea persoanei antreprenorului. Caracterul acesta este prezent
și vizează numai organizarea și conducerea lucrării de către antreprenor.
Există o serie de cazuri în practica judiciară în care antreprenorul
va fi obligat să execute personal lucrarea obiect al contractului. Pe de-o
parte este vorba despre acele spețe pentru care există clauza
contractuală expresă în acest sens, iar pe de altă parte, se au în vedere
situațiile în care obligația rezultă din împrejurări. Spre exemplu tabloul
comandat unui pictor renumit ori intervenția chirurgicală contractată cu
un medic specialist.
Participarea altor persoane la executarea respectivei lucrări trebuie
să aibă caracter accesoriu, iar pe de altă parte nu se poate proceda la o
excludere totală a acestui lucru. Astfel spre exemplu, medicul specialist
chirurg nu ar putea efectua intervenția chirurgicală contractată fără
sprijinul sine qua non al unui personal medical calificat.

Secțiunea a doua:

17
 Condițiile de valabilitate necesare încheierii contractului de
antepriză

Art. 984 din Codul Civil dispune următoarele: ”condițiile esențiale

pentru validiatatea unei convenții sunt:
1. Capacittatea de a contracta;
2. Consințământul valabil al părții care se obligă;
3. Un obiect determinat;
4. Cauza licită.
Prin ”capacitate de a contracta” se înțelege acea condiție de fond și
esențială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni
titular de drepturi și de obligații civile prin încheierea actelor de drept
civil37.
Capacitatea civilă a subiectului de drept civil persoana fizică se
divide în capacitate de folosință și capacitate de exercițiu. Capacitatea
de folosință reprezintă conform art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954:
”capacitatea persoanei de a-și exercita drepturile și de a-și asuma
obligațiile, săvârșind acte juridice.”
În ceea ce privește capacitatea părților contractului de
antepriză de a încheia valabil acest contract, trebuie făcute următoarele
precizări:
Clientul trebuie să aibă, respectiv să îndeplinească condițile
prevăzute de lege pentru încheierea, fie a actelor juridice de
administrare, fie a actelor juridice de dispoziție, după cum contractul
reprezintă un act de administrare a patrimoniuliu (de exemplu:
construirea unei case)38.

37
Gh. Beleiu, drept civil român – Introducere în dreptul civil subiectele de drept civil, București, 2000, pag. 146
38
Fr. Deak, op. citată, pag. 321
18
 Actul de administrare (nu actul administartiv sau de administrație)
este acel act juridic civil prin care se realizează o normală punere în
valoare a aunui bun ori a unui patrimoniu.
Astfel, după obiectul său, actul de administrare poate privi un bun (ut
singuli) ori un patrimoniu.
Este o dispoziție acel act care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a
unui bun sau drept ori grevarea unui bun cu o sarcină reală (ipotecă sau
gaj).
Minorul între 14-18 ani, în calitate de client, avînd având
capacitatea de exercițiu resdtrânsă poate încheia acte de administare în
mod valabil personal și singur, dacă nu sunt lezionare.
Aceasta este rezoluția care rezultă din interpretarea per a contrario
a art. 25 alin. 1 di Decretul nr. 32/1954. Regula este totuși că actele de
administare ale persoanei fizice cu acapacitate de exercițiu restrânsă, se
încheie în mod valabil numai cu încuviințarea prealabilă a ocrotitorului
său legal.
Trebuie spus că între cele două cazuri prezentate nu există o
contradicție reală, deoarece dacă minorul între 14-18 ani încheie actul de
administrare fără această încuviințare și acesta este lezionar, el este
anulabil pentru leziune; dacă îl încheie singur, fără încuviințare, actul
nefiind lezionar, acesta va fi perfect valabil.
În ceea ce privește ipoteza încheierii contractului de antepriză de
către un minor cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani în caliate de client, ca
act juruduc de dispoziție, acesta se poate face personal, dar cu dublă
încuviințare, a ocrotitorului legal și a autorității titulare.
În schimb, antreprenorul trebuie să aibă, în toate cazurile,
capaciate deplină de exercițiu. Îtrucât antrepriza este un contract civil, iar
nu un contract de muncă, aspect arătat în cap. II al prezentei ucrări nu
pot fi aplicate dispozițiile privitoare la capacitatea minorului de a încheia
un contract de munxă (art. 10 din Decretul 31/1954). În literatura de

19
specialitate, profesorul Eugeniu Safta-romano, opinează că în calitate de
antreprenor poate ființa și minorul între 14-18 ani în antepriză act de
administrare pentru acesta (de exemplu: repararea unui imobil), în
această ipoteză acesta va trebui să aibă încuviințarea reprezentanților
săi39.
Consimțământul: datorită faptului că antrepriza este un contract
civil sinalagmatic, consimțământul ambelor părți trebuie să fie valabil
exprimat.
Prin consimțământ în literatura de specialitate 40, se înțelege acea
condiție esențială, de fond și generală a actului juridic civil care constă în
hotărârea de încheia un act juridic, hotărâre manifestată în exterior.
Pentru a fi valabil consimțământul trebuie să întrunească
următoarele condiții:
- Să provină de la o persoană cu discernământ;
- Să fie expimat cu intenția de a produce efecte juridice;
- Să fie exteriorizat:
- Să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Discernământul reprezintă o stare de fapt.
A doua condiție decurge din esența actului juridic civil, care este o
manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice ( a
crea, a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret).
Principiu aplicabil exteriorizării consimțământului este acela al
consensualismului, ceea ce înseamnă că părțile sunt libere să aleagă
forma de exteriorizare a voinței lui; în alți termeni, simpla manifestare de
voință este nu numai necesară, dar și suficientă pentru ca actul civil să
se nască valabil din punct de vedere al formei sale.
Sunt vicii de consimțământ următoarele: eroarea, dolul (viclenia),
violența și leziunea.

39
E. Safta-Romano, op. citată, pag. 147
40
Gh. Beleiu, op. citată, pag. 151
20
 Conform art. 953 Cod Civil ”consimțământul nu e valabil dat prin
eroare...”.
Eroarea reprezintă falsa reprezentare a realității la încheierea
actului juridic respectiv. Acest viciu de cobsimțământ se poate prezenta
sub următoarele forme: eroare-obstacol (numită și distructivă de voință)
care poate fi error innegotio sau error in corpore; eroarea-viciu de
consimțământ care pate fi la rândul lui error in personam, eroare
indiferentă. O altă clasificare se referă la eroarea de fapt, pe de o parte
și la eroarea de drept, pe de altă parte.
Dolul sau viclenia reprezintă acel viciu de consimțământ care
constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mojloace viclene sau
dolosive, pentru a o determina să încheie respectivul act juridic. În
esență, deci, dolul este o eroare provocată, iar nu spontană, precum
eroarea propriu-zisă. Art. 953 Cod Civil prevede că: consimțământul nu e
valabil când este ... surprins prin dol”.
Având originea în dreptul pivat roman, unde se distingea înte
dolus malus (dolul grav) și dolus bonus (dolul ușor), după consecințele
pe care le are asupra valabilității actului juridic, acest viciu de
consimțământ se clasifică în: dolul principal (dolus dans causam
contractii), care cade asupra unor elemente importante, determinate în
încheierea actului juridic și care atrage anularea actului, și pe de altă
parte, dolul incident (dolus incidens), numit și incidental ori secundar,
acesta căzând asupra unor împrejurări nedeterminante în încheierea
actului juridic respectiv, neatrăgând așadar nevalabilitatea acestuia.
În această utlimă situație prezentată, partea în cauză poate cere, în
cadrul executării contractului de antrepriză o reducere a prestației
corelativă celeilalte părți. Elementele dolului sunt în număr de două: unul
material, obiectiv, constând în utilizarea de mijloace viclene (mașinațiuni,
șiretenii, manopere dolosive) pentru a induce în eroare.
Spre exemplu, antreprenorul poate folosi aceste modalități pentru a
determina pe client să încheie contractul de antrepriză. Acest lucru poate
21
fi realizat în două modalități: printr-un fapt comisiv ( folosirea unei
șiretenii pentru a face dovada meseriei de croitor a celui ce pretinde a fi
antreprenor în contractul repsctiv), ori printr-un fapt omisiv.
Cel de-al doile element al dolului este cel subiectiv, intențional,
constând în intenția de a induce în eroare o personă pentru a o
determina să încheie un contract de antrepriză.
Pentru a fi viciu de consimțământ, dolul trebuie să îndeplinească
cumulativ, următoarele condiții:
a) Să fie determinant pentru încheierea contractului de antrepriză;
b) Să provină de la cealaltă parte.
Caracterul determinant, hotorâtor al unui element pentru încheierea
contractului se apreciază, ca și la eroare de altfel, după un criteriu
subiectiv, adică in concreto. Nu se cere ca dolul să fie comun, adică
să existe pentru fiecare parte a contractului de antrepriză; dacă totuși
ar exista reciprocitate de dol, fiecare parte este în drept să ceară
anularea actulhi pentru dolul al cărui victimă este. 41
Cel de-al treilea viciu de consimțământ care poate afecta valabila
încheiere a contractului este violența care, constă în amenințarea unei
persoane cu un rău care îi produce o temere, care o determină să
încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
În materia contractului de antrepriză, violența poate apare în
situația în care clientul obligă prin astfel de mijloace prohibite de lege
pe antreprenor să execute o anumită lucrare. Poate fi vorba de
violența fizică –vis- existentă atunci cand amenințarea cu răul privește
integritatea fizică ori bunurile antreprenorului, ori de violența morală –
metus- existentă atunci când amenințarea cu răul se referă la
onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei antreprenorului.
Ca și dolul, violența viciu de consimțământ, este alcătuită din două
elemente: unul subiectiv, constând în insuflarea unei temeri persoanei
amenințate, temere care alterează consimțământul, și mai este vorba
41
D. Chirică, op. citată, pag. 268
22
 și de elementul obiectiv, exterioe, care constă în amenințarea cu
producerea unui rău.
Pentru a fi viciu de consimțământ, violența trebuie să întrunească
cumuativ următoarele condiții:
a) Să fie determinantă pentru încheierea contractului de antrepriză;
b) Să fie injustă (nelegitimă, ilicită).
Amenințarea cu un rău poate proveni, așa cum dispune art. 955
Cod Civil, nu numai de la co-contractant, ci și de la un terț. În doctrină s-
a evidențiat faptul că starea de necesitate în care se găsește o
persoană, care o determină să încheie un contract de antrepriză pe care
altfel nu l-ar fi încheiat, trebuie asimilată violenței viciu de consimțământ.
Leziunea reprezinta acel viciu de consimțământ care constă în
disproporția vădită de valoare între două prestații.
În materia contractului de antrepriză lezionară ar putea fi numai
încheierea contractului de către client, minor între 14-18 ani, fără
încuviințarea ocrotitorului legal și care bineînțeles rezintă o disproporție
vădită de valoare între prestația lui și prestația antreprenorului, mai exact
între prețul plătit pentru lucrul sau lucrarea executată de antreprenor. 42
Articolul 962 din Codul Civil, cu referire la obiectul unei convenții
prevede următoarele: ”obiectul convențiilor este acela la care părțile sau
numai una din părți se obligă”.
În literatura de specialitate43 s-a definit obiectul convențiilor în
genere, ca fiind acea conduită a părților stabilită prin acel act juridic civil,
respectiv acțiunile oriinacțiunile la care părțile sunt îndreptățite sau de
care sunt ținute.
Așa cum, pentru raportul juridic civil s-a luat în considerare –ca
obiect derivat- bunurile ori lucrurile, la care se referăpărților, tot astfel și
pentru obiectul actului juridic lucrurile pot fi socotite ca obiect derivat al

42
Fr. Deak, op. citată, pag. 326
43
Gh. Beleiu, op. citată, pag. 161
23
actului juridic civil. Bunăoară, cu acest înțeles art. 963 din Codul Civil
dispune: ”numai lucrurile ce sunt în comerț pot fi obiectul unui contract”.
Din cele arătate mai sus rezultă, că prin obiect al contractului de
antrepriză se înțelege pe de-o parte lucrul, respectiv lucrarea la a căreu
executare s-a obligat antreprenorul, iar pe de altă parte se mai înțelege
și prețul la a cărei achitare se obligă clientul.
Pentru a fi valabil, oricare dintre acestea două trebuie să
îndeplinească următoarele condiții, valabile pentru obiectul oricărei act
juridic:
 Să existe;
 Să fie în circuitul civil;
 Să fie determinat ori determinabil;
 Să fie posibil;
 Să fie licit și moral.
În plus față de acestea, în cazul contractului de antrepriză, datorită
caracterelor sale juridice și a specificului său, mai exista și o serie de
condiții specifice.
Astfel avem de-a face cu următoarele:
 Obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului;
 Să existe autorizația administrativă prevăzută de lege.
În ceea ce privește prima condiție, și anume aceea că obiectul
contractului de antrepriză, sub ambele sale exprimări, să existe, trebuie
spus mai întâi că ea reprezintă condiția primordială pentru valabilitatea
obiectului oricărui act juridic civil, în sensul că, dacă obiectul lipsește, nu
se mai pune problema îndeplinirii celorlalte condiții.
În ceea ce privește condiția ca acesta să se afle în circuitul civil, se
impun căteva precizări necesare în cazul în care antreprenorul se obligă
să realizeze obiecte de natura celor care pot circula în comerț în condiții
restrictive. Se au aici în vedere bunuri cum ar fi: bijuterii relizate din

24
pietre prețioase și semiprețioase al cărui regim se supune Decretului nr.
244/1978, ori obiecte de cult, supuse Legii nr. 103/1992.
Art. 984 pct. 3 și art. 964 din codul Civil, prevăd obligativitatea
condiției ca obiectul oricărui act juridic civil, și, concret și al contractului
de antrepriză, să fie detreminat sau determinabil. Regula de drept
conform căreia nimeni nu poatefi obligat la imposibil-ad imposibilum,
nulla obligatio- impune condiția referitoare la faptul că obiectul
contractului de antrepriză trebuie să fie posibil. Acest obiect nu este
posibil doar în cazul în care imposibilitatea este absolută, adică pentru
oricine.
Condiția ca lucrul care urmează să fie realizat, sau prețul care
urmează să fie plătit, să nu încalce normele legale și orale, cere ca
acțiune ori, după caz, inacțiunea antreprenorului sau a clientului să fie în
concordanță cu legea și cu morala.
În contractul de antrepriză, datorită modului de încheiere intuituu
personae, în considerarea calităților antreprenorului, se cere condiția ca
acesta să fie cel care execută obiectul contractului printr-un fapt de-al
său personal. Așa cum am mai arătat în prezenta lucrare, în cazul spre
exemplu a antreprizei de construcții, antreprenorul nu trebuie el personal
să muncească, să presteze o serie de activități specifice.
Acesta poate realiza lucrarea prin intermediul prepușilor săi. Se are
în vedere în acest caz, modul în care antreprenorul știe săorganizeze
munca. Se au deci în vedere calitățile manageriale ale antreprenorului și
în considerația acestora este aleasă respectiva persoană.
În ceea ce privește obligativitatea prezenței autorizației organului
competent pentru realizarea antreprizei de construcții, acest aspect se
va detalia in cap. V al lucrării.
Ultima condiție esențială pentru valabila încheiere a contractului de
antrepriză o reprezintă cauza sau scopul acestuia.

25
 În literatura de specialitate44 s-a definita cauza unui act juridic în
general ca fiind acel element al actului juridic civil care constă în
obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. Împreună cu
consimțământul, cauza formează voința juridică.
Reglementarea din Codul Civil este următoarea: art. 948 pct. 4
care se referă la o cauză licită, art. 966 care dispune: ”Obligația fără
cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un
efect.” Art. 967 dispune că: ”Convenția este valabilă, cu toate că, cauza
nu este expresă. Cauza este prezumată până la dovada contrarie.” Art.
968 prevede: ”Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este
contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.”
În literatura juridică se admite, în general, că în structura cauzei
actului juridic civil intră două elemente: scopul imediat și scopul mediat.
Scopul imediat, causa proxima, numit și scopul obligației, este
stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile. În cazul
contractului de antrepriză, cauza dării consimțământului fiecărei părți
constă în reprezentarea, prefigurarea mintală a contraprestației
(antreprenorul face o prefigurare a prețului pe care îl va primi, în timp ce
clientul face o prefigurare a lucrului care-i va intra în proprietate după
executarea lui de către antreprenor).
După cum se poate observa, causa proxima se caracterizează prin
aceea că este un element abstract și invariabil.
Scopul mediat, caysa remota, numit și scopul actului juridic, constă
în motivul determinant al încheierii unui act juridic civil; acest motiv se
referă fie, la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane. Acesta
se caracterizează prin aceea că e conctre și variabil, atât de la o
categorie de acte juridice la alta, cât și chiar în cadrul aceleiași categorii
de acte juridice civile.
Pentru a fi valabilă, cauza contractului de antrepriză trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
44
Gh. Beleiu, op. citată, pag. 165
26
 - Să existe;
- Să fie reală;
- Să fie licită și morală.
Prima condiție de valabilate a cauzei-să existe- este consacrată în
mod expres de art 966 don Codul Civil, în formularea”obligația fără
cauză... nu poate avea niciun efect”.
Astfel, în literatura juridică, rezolvarea problemei lipsei cauzei
trebuie să se bazeze pe o dublă distincție: pe de-o pate, trebuie deosebit
scopul imediat de cel mediat, iar pe de altă parte, trebue deosebite
”cauzele lipsei de cauză”.
Pe baza acestot distincții, trebuie reținute soluțiile următoare:
- Când lipsa cauzei se datorează lipsei discernământului, ambele
elmente ale cauzei (scopul imediat și cel mediat) lipsesc,
deoarece, după cum se cunoaște, în structura voinței juridice intră
consimțământul și cauza, cu ambele sale componente, acestea
presupunând existența discernământului. În această situație, lipsa
cauzei va atrage nulitatea relativă a contractului de antrepriză
deoarece, acesta este sancțiunea lipsei de discernământ.
- Când lipsa cauzei se datorează lipsei contraprestației 9respectiv a
plății prețului, sau a executării lucrării)lipsește deci un element
esențial al contractului de antrepriză, și astfel lipsa scopului imdeiat
”absoarbe” eroarea asupra scopului mediat, astfel că sancțiunea
aplicabilă în acest caz este aceea a nulității absolute.

A doua condițiie de valabilitate a cauzei –să fie reală- este, și ea,

consacrată expres de același art. 966 din Codul Civil: ”obligația
...fondată pe o cauză falsă .. nu poate avea niciun efect.”
Cauza contractului de antrepriză nu este reală atunci când este
falsă. Este falsă atunci când există eroare asupa motivului
determinant, adică asupra tocmai a scopuui mediat. Sancțiunea care
intrvine în cest caz este nuitatea relativă.
Tot art. 966 di Codul Civil, referitor la ultima condiție de valabilitate
a cauzei –să fie licită și morală- prevede că: ”Obligația ... nelicită nu
poate avea niciun efect.”

27
 Conținutul acestei condiții este precizat de către art. 968 din Codul
Civil : ”Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este
contrară bunelor moravuri și ordinii publice.”
De reținut că licit poate fi numai scopul mediat.

Capitolul IV

Reguli generale aplicabile contractului de antrepriză

Secțiunea întâi:
Problema riscurilor
În aceată materie trebuie analizate pe de o parte riscul lucrului, iar pe
de altă parte riscul contractului de antrepriză.
Riscul pieirii fortuite a materialelor este suportat, în materia
contractului de antrepriză de către proprietar. Se aplică așadar regula
generală res perii domino.
În acest sens art. 1479 din Codul Civil prevede următoarele: ”când
lucrătorul dă materia, dacă lucrul piere, fie în orice chip, înainte însă
de a fi trădat, dauna rămâne în sarcina sa...”. dispoziția aceatsa se
explică prin faptul că după cum am văzut, antreprenorul rămâne
proprietarul materialelor până la predarea lucrării clientului și suportă
pagubele rezultate din pieirea lor, în calitate de proprietar.
Bineînțeles, dacă aterialele au fost procurate de către client, acesta
în calitate de proprietar suportă riscul pieirii lor. Răspunderea
antreprenorului aparae în aceată ipoteză datorită faptului că
materialelel se găsesc în detențiunea sa, fapt care îl obligă să ia toate
măsurile necesare pentru păstrarea lor în bune condiții.
El va fi ținut să facă dovada că pieirea s-a prdus fără culpă din
partea sa ( art. 1480 di Codul Civil). În literartura de specialitate, o
serie de autori, pornind de la ideeea că obligația de conservare a
materialelor este o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, consideră
28
că, clientul trebuie să dovedească culpa antreprenorului comisă în
conservarea lucrului.
Profesorul Francic Deak consideră irelevantă, în ceea ce privește
proba culpei, clasificarea obligațiilor în obligații de mijloace și obligații
de rezultat. În sprijinul acestei păreri vine și decizia nr. 45/1995 a
Curții Constituționale publicată în M.O. nr. 90 din 12.05.1995. același
autor concluzionează că în realitate culpa debitorului contractual este
întotdeauna prezumată și deci, pentru a fi exonerat antreprenorul
trebuie să dovedească în ambele cazuri existența unei cauze străine
exonatoare de răspundere.
Riscul contractului este suportat, de către antreprenor, deoarece s-
a obligat pe riscul său ,așa cum prevăd dispozițiile art 1479 și art.
1481 din Codul Civil de asemenea, antreprenorul este debitorul
obligației imposibil de executat – res perit debitori-. Prin urmare,
conform regulilor din dreptul comun, daca executarea contractului
(predarea lucrării executate) devine imposibilă datorita cazului foruit
sau a forșei majore, antreprenorul nu are dreptul la plata prețului (a
remunerației)., deoarece nu a preda clientului rzultatul muncii sale. În
acest caz, clientul va și obligat să plătească prețul numai dacăa fost
pus în întârziere în ceea ce privește obligația de a verofoca, de a
recepționa și de a lua în primire lucrarea executată. Aceleași dispoziții
ale art 1481 din Codul Civil mai precizează că dacă lucrul a pierit din
cauza unu viciu al materialelor procurate de client, antreprenorul are
dreptul să pretindă plata prețului. În acest ultim caz, de fapt, nu mai
este vorba de riscuri, căci pieirea nu se produce dinr-un caz foruit sau
forța majoră, ci de suportarea pagubei rezultate din procurarea de
către client a unr materile necorespunzătoare. Acest aspect în materi
antreprizei de construcții va fi detaliat în capitolul următor al pezentei
lucrări.
Daca lucrarea executată în parte sau în total a pierit fortuit, dar
executarea ulterioară, de exemplu reconstrucția, nu a devenit prin
aceasta imposibilă, antreprenorul suportă riscul caontractului, în
sensul că, deși a executat lucrarea, respectiv o parte din aceasta, de
două ori, clientul va fi obligat plateascu prețul numai o singură dată.
Excepție fac cele două situații arătate mai sus: punerea în intârzire a
clientului și viciile materialelor.
Prin cele arătate în ipoteză se observă diferențierea netă a
contractului de antrepriză față de cotractul de muncă, unde retribuită
este munca prestată.

29
 Recepția lucrării:
Aceasta reprezinta o obligație a clientului care intervine după
terminarea integrală a lucrării. În cazul unui lucru care se măsoară
sau care este format din mai multe părți, iar componentele plătite de
către client se prezumă că au fost verificate și recepționate. Această
ipoteză se sprijină pe dispozițiile art. 1482 din Codul Civil.
Dacaă clientul nu-și execută obligația de a recepționa și de a lua în
priire lucrarea executată, se va putea angaja răspunderea lui potrivit
dreptului comun. Aici pot fi incluse daune-interese pentru cheltuieli de
depozitare, conservarea după terminarea lucrării și altele de acest
gen.
În aceeași ordine de idei, trebuie spus că, instanța de judecată va
putea constatat executarea lucrării potrivit clauzei contractuale, cu
toate consecințele care decurg din aceasta (de exemplu posibiliatea
de a cere plata prețului, de a cere suportarea ricurilor de către client,
etc.).
Decretul nr. 975/1965 privitor la valorificarea bunurilor predate
organizațiilor pentru executarea unor lucrări sau în consignație și
neridicare în termen de un an de la data terminării lucrării sau expirării
contractului de consgnație ridică problema psibilității antreprenorului
de valorificare prin vânzare a bunurilor predate penru executarea unor
lucrari sau a obiectelor noi confecținate și neridicte în respectivul
termen de un an de la data terminarii lucrării. Deși, în prezent nu mai
exista organizații socialiste, la care decretul în cauză se referea în
titlul său, și care cuprindea organizațiile de stat și cooperatiste, se
considera în literatura de specialitate ca el nu a rămas fără obiet, fiind
aplicabil în cazul unităților coperatiste prestatoare de servicii.
Detaliind această problemă, trebuie arătat că actul normativ în
cauză reglementează o procedură execuțională specială, derogatorie
de la dreptul comun instituită în favoarea unităților prestatoare de
servicii, prin care acestea pot, pe de o parte, să se îndestuleze cu
prețul care li se cuvine din sumele rezultate din valorificarea silită a
bunurilor cliențălor neglijență, iar pe de altă parte să se elibereze de
obligația de a conserva si de a păstra bunurile acelorași clienți pe un
timp nedeterminat.
Revenind la problema recepției lucrării, în cazul în care părțile nu
s-u înteles altfel, clientul este obligat să plătească prețul stabilit odată
cu recepțioarea și luarea în rimire a lucrării. În cazul lucrărilor mai

30
insemnate, cum ar fi antrepriza de construcții, dacă în contract s-au
prevăzut plata prețului pe măsura executării lucrării, clientul poate
invoca excepția de neexecutare (exceptio de no adimpleti contractus)
dacă antreprenorul nu-și executa obligațiile potrivit clauzelor
contractuale. În favoarea clientului, operează dispoziția conform
căreia, dacă lucrarea este terminată, acesta poate cere instanței de
judecată constatarea executării ei și implicit predarea silită, în calitate
de proprietar.
Răspunderea antreprenorului:
În această materie trebuie analizate două aspecte și anume:
răspunderea pentru neexecutare și răspunderea pentru viciile lucrării.
În ceea ce privește răspunderea pentru neexecutaea culpabilă a
lucrării, antreprenorul răspunde fașă de client, potrivit dreptului
comun.astfel pot interveni: clauza penală, daune-interese, fiind
posibilă și obligarea antreprenorului la executarea lucrării sub
sancțiunea plății, sub sancțiunea daunelor cominatorii sau executarea
în contul debitorului antreprenor cu autoritatea justiției. În ceea ce
privește penalitățile acestea, sunt datorate numai dacă există clauzp
contractuală în acest sens sau dacă sunt prevăzute de lege.
Dacă penalitățile de întârziere au fost stabilite pe unități de timp (zi,
decadă), termenul de prescripție se calculează pro rata temporis,
deoarece creanța clientului are ca obiect prestații succesive (art. 12
din Decretul nr. 167/1954).
Răspunderea pentru viciile lucrării comportă o serie de nuanțări.
Precizăm în primul rând, că recepția lucrării din partea clientului fără
obliecții și rezerve, dacă nu a fost obținută prin fraudă (fraus omnia
corrumpit) echivalează cu descărcarea antreprenorului și decade pe
client din dreptul de a invoca anterior viciile aparente ale lucrării.
Pentru aceste vicii aparente, răspunderea antreprenorului poate fi
angajată numai dacă, potrivit legii sau contractului, el datorează
garanție, în cadrul termenului stabilit, pentru lucrarea efectuată.
În ceea ce privește viciile ascunse atât ale materialeor procurate de
antreprenor cât și cele ale lucrării efectuate, acesta răspunde în toate
cazurile, după recepționarea din partea clientului și chiar dacă
lucrarea nu a fost xecutată de către el personal. Dispozițiile art. 1487
din Codul Civil prevăd acest lucr. Această răspundere subzistă chiar
dacă cu ocazia recepției, clientul renunță la pretenții.

31
 O asemenea renunțare nu poate să aibă ca obiect decât viciile
aparente, antreprenorul fiind ținut să răspundă, în continuare, pentru
viciile care nu au putut fi cunoscute în momentu recepției, apărând
ulteror acesteia.
În literatura de specialitate, se consideră că soluția prezentată mai
sus, pronunțată în materia antreprizei de construcții, este aplicabilă în
orice contract de antrepriză.
Dacă părțile au stipulat în contractul respectivo clauză de limitare
sau chiar de înlăturare a obligației de garanție pentru vicii, inclusiv
viciile ascunse, antreprenorul va răspunde numai pentru dol
(delictual).
Conform art. 5 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiunea
privitoare la viciile ascunse ale unei lucrări executate se prescrie prin
împlinirea unui termen de 6 luni, aceasta în cazul în care viciile
respective nu au fost ascunse cu viclenie.
Dacă acestea au fot ascunse cu viclenie se aplică terenul general
de prescripție.
Momentul începerii curgerii termenul de prescripție indicate mai su
este acela care coincide cu dta descoperirii viciilor, însă cel mai târziu
de la împlinirea unui an de la predare (art. 11 din Decretul nr.
167/1958), acest termen de un an putând fi modificat prin convenția
părților (garanția convențională). Dacă descoperirea viciilor s-a
efectuat prin constatări sucesive dreptul la acțiune se naște la data
încheierii ultimului act de constatare, ori dpă caz, la data finalizării
raportului comisiei tehnice.
Încetarea contractului de antrepriză:
ART. 1485 din Codul Civil dispune referitor la încetarea
contractului de antrepriză ca acesta se desființează prin oartea
meseriașului, ahitectului sau antreprenorului.
Întrucât contractul de antrepriză se încheie intuitu personae,
aptitudinile antreprenorului având importanță și în ipoteza în care nu
execută personal lucrarea, este firesc ca la moartea sa contractul să
înceteze. Clientul este însă obligat să plătească moștenitorilor
antreprenorului valoarea lucrărilor executate și a materialelor pregătite
în proporție cu prețul stabilit în contract, în măsura în care aceste
lucrări și materiale îi sunt folositoare (art. 1486 din Codul Civil).

32
 Dacă contractul de antrepriză încheiat nu oferă elementele
necesare, sumele de plătiti se determină prin experți. Literatura
juridică nu exclude posibilitatea continuării raporturilor contractuale cu
moștenitorii antreprenorului dacă părțile s-au înțeles astfel, iar
obligațiile antreprenorului nu sunt contracte strict intuitum personae.
În afară de acetse regulispeciale, cât privește încetarea
contractului, se aplică regulie generale. De exemplu, ca orice contract
sinalagmatic, antrepriza poate fi rezolvată la cererea uneia dintre părți
în cazul neexecutării obligațiilor de catre cealaltă parte. În caz de
imposibilatate fortuită de executare, iar dacă aceasta este temporară,
se suspendă executarea, iar dacă este definitivă, obligația se stinge,
fiind aplicabilă teoria riscului contractului. Dacă obligația
antreprenorului este succesivă, de exemplu lucrori de întreținere, și
nu s-a prevăzut un termen, contractul de antrepriză respectiv poatefi
denunțat unilateral de oricare dintre părți, căci obligația nu poate
aveacaracter veșnic.
Secțiunea a doua:
Consecințe ale caracterului sinalagmatic
Particularitatea de a fi contract sinalagmatic, incubă în materia
contractului de antrepriză, obligații pentru ambele părți, obligații care
așa cum arătam în cap. III al prezentei lucrări, sunt interdependente,
reciproce și ordonate temporal.
În executarea acestor obligații va trebui să se țină seama de toate
dispozițiile din Codul Civil prezentat mai sus în acest capitol. Mai
trebuie precizat faptul că în literatura juridică, diferiți autori au în
vedere aceeași plajă a obligațiilor părților contractului de antrepriză,
diferențe existând în maniera de formulare a acestora.
Antreprenorul are următoarele obligații:
- De a executa lucrarea promisă. În pricipiu, această obligație ete
determinată și trebuie executată până la termenul stipulat. Un
aspect interesant de analizat aici este acela al calității lucrării
executate. Acesata trebuie să fie executată la calitatea stabilită în
contract, în absența unei clauze în acest sens. Să fie de calitate
mijlocie. Dacă lucrarea este de calitate inferioară, înseamnă că
antreprenorul nu și-a respectat obligația.
În acest sens se exprimă și literatura franceză de specialitate.
Această obligație a antreprenorului este una de rezultat, fapt care
determină o serie de consecințe analizate anterior.
33
- De a preda lucrarea. Dacă după finalizarea lucrării antreprenorul
refuză să predea lucrul, clientul se va putea adresa justiției.
- De a conserva lucrarea până în momentul reiterii acesteia . în
această ipoteză intervin dispozițiile referitoare la riscul lucrării și cel
al materialelor, probleme analizate anterior.
- De a garanta pentru viciile ascunse. Antreprenorul va răspunde
pentru viciile ascunse inclusiv după recepți lucrării de către client și
chiar dacă lucrarea a fost executată de subantreprenor.

Clientul are următoarele obligații:

- De a lua în primire lucrul la termenul fixat în contract și de a face
recepția lucrării. Problemele legate de aceste aspecte au fost
analizate pe larg anterior.
- De plată a prețului. Plata prețului este unul din elementele esențial
ale contarctului.

În contractul de antrepriză prețul poate fi fixat în două modalități:

forfetar și de deviz.
Prețul forfetar sau global constă în fixarea prin convenție de către
părți a unei sume de bani determinate drept contraechivalent al
lucrărilor care urmează să fie executate către antreprenor, sumă care
nu poate fi ulerior modificată unilateral sub cuvânt că s-au mărit
prețurile aerialelor, sau ale munci încorporată în lucrare, ori că s-au
făcut la planul inițial al lucrărilor o serie de adăugiri și de schimbări,
afară de cazul în care acestea au fost aprobate în scris de către client
și prețul modificatde către prți în comun acord (art. 1484 din Codul
Civil).
După cum s-a stabilit în practica judiciară, dacă prețul este fixat de
către părți în mod forfetar, instanța de judecată nu este în drept să
acorde executorului un preț ai mare, chiar dacă într-o expertiză
rezultă că prețul real al lucrării este mai mare decâ cel fixat de către
părți.
Spre deosebire de prețul forfetar, care este determinat de către
părți de la bun inceput pentru întreaga lucrare, prețul de deviz este
numai determinabil, la încheierea convenției fiind stabilit doar în mod
provizoriu (estimativ) pe articole, urmând ca abia la final, pe baza
cheltuielilor efective, să se facă însumarea articolelor și astfel să
rezulte prețul datorat de către client.

34
 Prețul este eligibil la data sau la datele stabilite de către părți prin
contract, iar neplata lui la termen atrage răspunderea clientului în
condițiile dreptului comun.
În principiu, plaa prețului poate fi cerută doar de către antreprenor,
și acesta doar în condițiile în care el și-a îndeplinit propriile obligații, în
caz contrar clientul fiind în drept să invoce excepția de neîndeplinire a
obligațiilor (exceptio de non adimpleti contractus).

Capitolul V

 Reguli speciale privind contractul de antrepriză de constrcții:

Secițunea întâi:
Noțiuni generale
Sistemul centralizat folosit de regimul anterios, se aplică în toate
sferele socialului, deci și în drept. Existau o serie de acte normative ale
vremii în materie care permiteau un control și o sistematizare dusă la
extrem de către autorități.
Într-o lucrare de specialitate de atunci de arată: contractul de
antrepriză pentru lucrările de construcții-montaj reprezintă contractul în
35
temeiul căruia o unitate socialistă denumită antreprenor, se obigă ca pe
riscul său, să execute conform documentației legal aprobate, și să
predea la termenul stipulat o lucrare determinată, în scopul îndeplinirii
sarcinilor din planul național unic privind reproducția mijloacelor fixe
legate de sol, iar o altă unitate socialistă, denumită beneficiar de
investiții, se obligă să contribuie la executarea prestației, să primească
executarea și să achite prețul integral.
Exigențele trecerii la o economie liberă de piață a atras după sine
renunțarea la aceste reglementări decrepite și rigide, în favoarea
adoptării unui sistem al regimului construcțiilor normal care să răspundă
cererii mari de construcții.
Cel mai cunoscut gen de antrepriză este antrepriza de construcții,
care cuprinde următoarea arie de activități:
-construire (reconstruire, consolidare, modificare, extindere etc.) de
clădiri (edificii în terminologia Codului Civil) și alte imobile (construcții de
orice fel, cum ar fi căi de comunicație, dotări subterane, împrejmuiri etc.)
-lucrări de instalații și reparații la construcții, inclusiv activitățile de
proiectare a lucrărilor de construcții.
În limbaj curent, prin antreprenor se înțelege persoana care se
obligă să execute lucrări de construcții, cu materialele proprii ale
clientului.
Pentru a realiza o clarificare conceptuală în prezentul capitol,
următorii termeni se definesc astfel:
1.contract- actul juridic care reprezintă acordul de voință al celor
două părți, încheiat intre o autoritate contractantă, incalitate de achizitor,
și un executant de lucrări, în calitate de executant;
2.achizitor și executant- părțile contractante, astfel cum acestea
sunt denumite în respectivul contract;
3.prețul contractului- prețul stabilit executantului de către achizitor
în baza contractului pentru îndeplinireaa integrală și corespunzătoare a
tuturor obligațiilor sale asumate prin contract;
4.standarde- standardele, reglementările tehnice sau alte
asemenea prevăzute in Caietul de sarcini și în propunerea tehnică;
5.amplasamentul lucrării- locul în care executantul execută
lucrarea;

36
 6.forța majoră- un eveniment mai presus de controlul părților, care
nu se datorează greșelii sau vinii acestora, care nu poate fi prevăzut în
momentul încheierii contractului și acre face imposibilă executare și,
respectiv, îndeplinirea contractului; sunt considerare asemenea
evenimente: războaiele, revoluții, incendii, inundații sau orice alte
catastrofe naturale, restricții apărute ca urmare a unei carantine,
embargou, enumerarea nefiind exhaustivă, ci enunțativă. Nu este
considerat forță majoră un eveniment asemenea celor de mai sus care,
fără a crea imposibilitatea de executare, face extrem de costisitoare
executarea obligațiilor uneia dintre părți.
Contractul de execuție intră în vigoare după semnarea lui de către
ambele părți.
Tot ceea ce se va prezenta în continuare cu referire la regulile
aplicabile antreprizei de construcții trebuie considerate ca o variantă de
lucru în materie, un model de urmat de către părți în incheierea în scris a
acordului lor de vointă. În virtutea caracterului consensual al acestui
contract, părțile pot prevede o serie întreagă de alte clauze contractuale,
cu condiția ca acestea să nu încalce normele legale imperative în
materie.
Executantul garantează ca la data recepției lucrarea executată va
avea calitățile declarate de către acesta în contract, va corespunde
reglementărilor tehnice în vigoare și nu va fi afectată de vicii care ar
diminua sau ar anula valoarea de utilizare, conform condițiilor normale
de folosire sau celor specifice în contract. La lucrările la care fac
încercări calitatea probei se consideră realizată dacă rezultatele se
înscriu în toleranțele admise prin reglementările tehnice în vigoare.
O parte contractantă nu are dreptul, în cees ce privește caracterul
confidenția al respectivului contract, fără acordul scris al celeilalte părți
să facă următoarele:
-să facă cunoscut contractual sau orice prevedere a acestuia
unei terțe persoane, în afara acelora implicate în îndeplinirea
acestuia;
-să utilizeze informațiile și documentele obținute sau la care are
acces în perioada de derulare a contractului, în alt scop decât
acela de a-și îndeplinii obligațiile contractuale.
Dezvăluirea oricărei informații față de persoanele implicate în
îndeplinirea contractului respectiv se va face confidențial și se va etinde
numai asuptra acelor informații necesare în vederea îndeplinirii

37
contractului. O parte contractantă va fi exonerată de răspunderea pentru
dezvăluirea de informții referiotoare la contract dacă:
-informația este cunoscută părții contractante înainte ca ea să fi
fost primită de la cealaltă parte
-informația a fost dezvăluită după ce a fost obținut acordul scris al
celeilalte părți contractante pentru asemenea dezvăluire
-partea contractantă a fost obligată în mod legal să dezvăluie
informația.
Cadrul normativ are de asemenea în vedere și potecția
patrimoniului cultural național.
Astfel toate fosilele, monedele, obiectele de valoare sau orice alte
vestigii ori obiecte de interes arheologic descoperite pe amplasamentul
lucrării sunt considerate, în relațiile dintre părți, ca fiind proprietatea
absolută a achizitorului. Eecutantul are obligația de a lua toate precauțiile
necesare pentru ca muncitorii săi sau oricare alte persoane să nu
îndepărteze sau să nu deterioreze obiectele prevăzute mai sus, iar
imediat după descoperirea și înainte de îndepărtarea lor, de a înștiința
achizitorul despre această descoperire și de a ăndeplini dispozițiile
primite de la acesta privind îndepărtarea acestora, Dacă din cauza unor
astfel de dispoziții executantul suferă întârzieri și/sau cheltuieli
suplimentare, atunci, prin consultare, părțile vor stabili:
-orice relungire a duratei de execuție la care executantul are
dreptul
-totalul cheltuielilor suplimentare care se va adăuga la prețul
contractului.
Achizitorul are obligația, de îndată ce a luat cunoștință despre
descoperire obiectelor enumerate mai sus, de a înștiința în acest sens
organelle de poliție și comisia monumentelor istorice.
Într-o altă ordine de idei trebuie spus că în toate cazurile,
executarea și desființarea construcțiilor este permisă numai în temeiul și
cu respectarea autorizației eliberate de delegația permamentă a
Consiliului local al municipiilor, orașelor sau comunelor, după caz. Exista
de la această regulă o serie de excepții, prevăzute de lege, și anume de
exemplu reparațiile și zugrăvelile care nu implică structura de rezistență
sau aspectul architectural.
În decizia nr. 534/1997 a secției de contencios administrative a
C.S.J. se prevede că dacă o persoană a început construcția fară să
38
solicite eliberarea autorizației de construire, refuzul autorității publice de
a-I elobera ulterior autorizația este legal.
Art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 25/1992 privind calitatea în
construcții, prevede ca autorizația de construire se eliberează numai
pentru proiectele verificate de către specialiștii verificatori atestați, cu
excepția construcțiilor de locuințe parter si etaj cu înălțime la cornișe de
maximum 4 apartamente și anexele gospodărești ale acestora, precum
și construcțiile provizorii.
În lipsa autorizației, lucrarea nu va putea fi executată, respective va
putea fi desființată, aplicțndu-se și alte sancțiuni prevăzute de lege.
Autorizarea construcțiilor este un atribut exclusive al organului
administrative, instanța de judecată sesizată neputând emite o hotărâre
care să țină loc de autorizație de construire, dar poate să oblige
autoritatea administrativă să emită actul potrivit art.11 din Legea
nr.29/1990. În această linie de conduit stă și decizia nr.692/1994 a
secției de contencios administrative a C.S.J.
Potrivit principiului revocabilității actelor administrative, autorizația
în cauză poate fi modificată sau revocată (anulată) pec ale administrative
cât timp raportul administrative nu este dublat de unul juridic civil, ori din
alte domenii.
După punerea în executare a autorizației, actul iese din sfera de
reglementare a dreptului administrative, reputându-se revoca pentru
ilegalitate say inoportunitate, întrucât și-a produs efectele prin intrarea în
circuitul altor raporturi juridice. În acest sens se propunță și judecătorii
secției de contecios administrative a C.S.J. prin decizia nr 315/1994.
Dacaă autorizația respective a fost emisp prin încălcarea unei
norme de drept imperative sau prohibitive, ori a fost obținută prin fraudă
sau eroare dovedită, actul administrative pus în executare (dublat de alt
raport juridic) poate fi modificat sau anulat numai pe cale
judecătorească. În acest sens avem și decizia nr.315/1994 a aceleiași
secții de contencios administrative a C.S.J.
Pe de altă parte, trebuie menționat faptul că lucrările de construcții
pot fi realizate numai de către persoane fizice sau de către persoane
juridice autorizate. În toate cazurile, contractual urmează să fie incheiat
în formă scrisă (ceruta as probationem).
În continuarea prezentării problemelor specific antreprizei de
construcții, trebuie detaliate o serie de elemnte deosebit de importante
care privesc garanția de bună execușie a contractului, responsabilitățile
39
executantului, respective ale achizitorului, începerea și modul de
execuție a lucrărilor și finalizarea acestora.
Astfel, executantul are obligația de a constitui garanția de bună
execuție a contractului în perioada de convenită în acesta.
Achizitorul este obligat să elibereze garanția pentru participare și
să emită ordinal de începere a contractului numai după ce executantul a
făcut dovada constituirii garanției de bună execuție. Are dreptul, în
schimb, să emită pretenții asupra garanției de bună execuție, în limita
prejudiciului creat, dacă executantul nu își indeplinește obligațiile
asumate prin respectivul contract. Anterior emiterii unei pretenții asupra
garanției de bună execuție, achizitorul are obligația de a notifica acest
lucru executantului, precizând totodată obligațiile care nu au fost
respectate.
În materia obligațiilor executantului îi incumbă următoarele:
-să finalizeze lucrările și să remedieze viciile ascunse, cu atenția și
promptitudinea cuvenite, în concordanță cu obligațiile asumate prin
contractual scriss, inclusive să execute activitatea de proiectare pentru
acestea;
-să supravegheze lucrările, să asigure forța de muncă, materialele,
instalațiile, echipamentele și toate celelalte obiecte, fie de natură
provizorie fie definitive, cerute desi pentru contract, în măsura în care
necesitatea asigurării acestora este prevăzută în contract sau se poate
deduce în mod rezonabil din acesta;
-să notifice promt achizitorul despre toate erorile, omisiunile, viciile
sau alte asemenea descoperite de el în proiect sau în caietul de sarcini
pe durata îndeplinirii contractului;
-să prezinte achizitorului spre aprobare, înainte de începerea
execuției lucrării, graficul de plăți necesar pentru execuția lucrărilor, în
ordinea tehnologică de execuție;
-să fie responsabil pentru conformitatea, stabilitatea și siguranța
tuturor operațiuunilor executate pe șantierul de lucru, precum și pentru
procedeele de execuție utilizate, cu respectarea prevederilor și a
reglementărilor legii privind calitatea în construcții;
-să pună la dispoziția achizitorului, la termenele precizate in
anexele contractului scris, caietele de măsurători (atașamente) și, după
caz, în situațiile convenite desene, calculele, verificările calculelor și

40
orice alte documente pe care executantul trebuie să le întocmească sau
care sunt cerute de către achizitor;
-să respecte și să execute dispozițiile achizitorului în orice problem
menționată sau nemenționată în contract, referitoare la lucrare.
Un exemplar din documentația predate de către achizitor
executantului va fi păstrat de acesta în vederea consultării de către
Inspecția de Stat în Construcții, Lucrări Publice, Urbanism și Amenajarea
Teritoriului, precum și de către persoane autorizate de achizitor, la
cererea acestora.
Executantul este responsabil de trasarea corectă a lucrării față de
reperele date de achizitor, precum și de furnizarea tuturor
echipamentelor, instrumentelor, dispozitivelor și resurselor umane
necesare în vederea îndeplinirii obligației.
În cazul în care pe parcursul execuției lucrărilor survine p eroare în
poziția, cotele, dimensiunile sau aliniamentul oricărei părți a lucrării,
executantul are obligația să rectifice eroarea constatată, pe cheltuiala sa,
cu excepția situației în care eroarea respective este rezultatul datelor
incorcte furizate în scris de către proiectant. Pentru verificarea trasării de
către poiectant executantul are obligația de a proteja și de a păstra cu
grijă toate reperele, bornele sau alte obiecte folosite la trasarea lucrării.
Pe parcursul executării lucrării și al remedierii viciilor ascunse
executantul are obligația:
-să ia toate măsurile pentru asigurarea tuturor persoanelor a căror
prezență pe șantier este autorizată și de a menține șantierul (atâta timp
cat acesta este sub controlul său) și lucrările (atâta timp cat acestea nu
sunt finalizate și ocupate de către achizitor) în stare de ordine necesară
pentru evitarea oricărui pericol pentru respectivele persoane;
-să procure și să întrețină pe cheltuiala sa toate dispozitivele de
iluminare, protecție, îngrădire, alarmă și pază, în cazul în care sunt
necesare sau au fost solicitate de către achizitor sau de către alte
autorități competente, în scopul protejării lucrărilor sau al asigurării
confortului riveranilor;
-să ia toate măsurile rezonabile necesare pentru a proteja mediul
înconjurător astfel încât să evite orice pagubă sau neajuns provocat
persoanelor, proprietății publice sau a altora, rezultat din poluare, zgomot
sau alți factori generați de metodele sale de lucru.

41
 Pe parcursul execuției lucrărilor și al remedieii viciilor ascunse,
executantul are obligația, în măsura permisă de respectarea prevederilor
contractului, de a nu stânjeni inutil sau în mod abuziv: confortul
riveranilor, căile de acces, prin folosirea și ocuparea drumurilor și a căilor
publice sau private care deservesc proprietățile aflate în posesia
achizitorului sau a oricărei alte persoane.
Executantul va despăgubi pe achizitor împotriva tuturor
reclamațiilor, acțiunilor în justiție, daunelor-interese, costurilor, taxelor și
cheltuielilor indiferent de natura lor, rezultând din sau în legătură cu
obligașia prevăzută la aliniatele de mai sus pentru care responsabilitatea
revine executantului.
Executantul mai are și obligația de a utiliza în mos rezolnabil
drumurile sau podurile care comunică cu șantierul și de a preveni
deteriorarea sau distrugerea acestora de traficul propriu sau al oricăruia
dintre subcontractanții săi; executabtul, în acest sens, va selecta
traseele, va alege și va folosi vehicule, va limita și va repartiza
încărcăturile, în asa el încât traficul suplimentar care va rezulta în mod
inevitabil din deplasarea materialelor, echipamentelor, instalațiilor sau a
altora asemenea, de pe șantier, să fie limitat, în măsura în care este
posibil, astfel încât să nu producă deteriorări sau distrugeri ale drumurilor
și în general mediului înconjurător.
În cazul în care se produc deteriorări sau distrugeri ale oricărui pod
sau drum care comunică cu sau care se află pe traseul șantierului
datoriă transportului materialelor, echipamentelor, instalațiilor sau a
altora asemenea, executantul este obligat de a despăgubi pe achizitor
împotriva tuturor reclamațiilor privind avarierea respectivelor drumuri sau
poduri.
Pe tot parcursul execuției lucrării exxecutantul mai are și
următoarele obligații: de a evita pe cât posibil acumularea de obstacole
inutile pe șantier, de a depozita sau a retrage orice utilaje, echipamente,
instalații, surplus de materiale, de a aduna și de a îndepărta de pe
șantierul de lucru dărâmăturile, molozul sau lucrările porvizorii de orice
fel, care nu mai sunt necesare.
În ceea ce privește ansamblul obligațiilor achizitorului am putea fi
tentați să afirmăm că au o arie mai restrânsă în ceea ce privește etapa
executării propriu-zisea lucrării. Adevărul este că si de justa îndeplinire a
obligațiilor acestuia contractul de antrepriză de construcții urmează să fie
executat corespunzător.

42
 Achizitorul are astfel obligația de a pune la dispoziția executantului,
fără plată, dacă nu s-a convenit altfel următoarele:
-amplasamentul lucrării liber de orice sarcină
-suprafețele de teren necesare pentru depozitarea și pentru
organizare de șantier
-căile de acces rutier și racordurile de cale ferată
-racordurile pentru utilități (apă, gaz, energie electrică, canalizare
etc) până la limita amplasamentului șantierului.
Costurile pentru consumul de utilități, precum și cel al contoarelor
sau a altor aparate de măsurat se suportă de către executant. Achizitorul
are obligația de a pune la dispoziția execiutantului întreaga documentație
necesară pentru execuția lucrărilor contractate, fără plată, în două
exemplare la termenele stabilite prin garficul de execuție al lucrării. Tot
acesta este responsabil pentru trasarea axelor principale, a bornelor de
referință și a căilor de circulație.
Începerea și execuția lucrărilor presupun o serie de obligații și
drepturi specifice pentru cele două părți.
În primul rand trebuie spus că executantul trebuie să notifice
achizitorului și Inspecției de Stat în Construcții, Lucrări Publice și
Amenajarea Teritoriului fata începerii efective a lucrărilor. Acestea
trebuie să se deruleze conform graficului general de execuție și să fie
terminate la data stabilită. Datele intermediare prevăzute în graficele de
execuție pot fi considerate drept date contractuale.
Executantul va prezenta la cererea achizitorului, după semnarea
contractului, garficul de execuție în detaliu alcătuit în ordinea tehnologică
de execuție. În cazul în care, după opinia celui din urmă, pe parcurs
desfășurarea lucrărilor, la cererea achizitorului executantul va prezenta
un grafic revizuit, în vederea terminării lucrărilor la data prevăzută în
contract. Graficul revizuit nu-l va scuti pe executant de niciuna din
obligațiile asumate prin contract.
În cazul în care acesta întârzie începerea lucrărilor, terminarea
pregătirilor sau dacă nu își indeplinește obligațiile prevăzute mai sus,
cealaltă parte este îndreptățită să fixeze acestuia un termen până a care
activitatea să intre în normal și să-l avertizeze că, în cazul neconformării,
la expirarea termenului stabilit va rezilia contractul.
Într-o altă ordine de idei, achizitorul are dreptul de a supraveghea
desfășurarea execuției lucrărilor și de a stabili conformitatea lor cu
43
specificațiile cuprinse în anexele contractului. Părțile au obligația de a
notifica, în scris una celeilalte, identitatea reprezentanților lor atestați
profesional pentru acest scop, și anume a reprezentantului tehnic cu
execuția din partea executantului și a dirigentelui de șatier sau, dacă
este cazul, a altei persoane fizice ori juridice atestate potrivit jegii, din
partea achizitorului. Executantul este obligat de asemenea să asigure
accesul reprezentantului achizitorului la locul de muncă, în ateliere,
depozite și oriunde își desfășoară activitățile legate de îndeplinirea
obligațiilor asumate, inclus pentru verificarea unor lucrări ascunse.
Cât priveste materialele, acestea trebuie să fie de calitatea
prevăzută în documentația de execuție, verificările și testările
materialelor folosite la execuția lucrărilor, precum și condițiile de trecere
a recepției provizorii și a recepției finale (calitative) sunt descrise în
anexele contractului. Tot în acest sens, executantul are obligația de a
asigura instrumentele, utilajele și materialele necesare pentru verificarea,
măsurarea ori testarea lucrărilor. Acestea vor fi dovedite cu documente
justificative legale (buletine, verificări, proble etc.). Probele neprevăzute
și comandate de către achizitor pentru verificarea unor lucrări sau
materiale puse în operă vor fi suportate de către executant, dacă se
dovedeste că materialele nu sunt corecpunzătoare calitativ sau că
manopera nu este în conformitate cu clauzele contractuale. În caz
contrat achizitorul este cel care va suporta aceste cheltuieli. Executantul
este ogligat să nu acopere lucrările sau părțile din lucrări care devin
ascunse (ex. fundația), fără să existe în acest sens aprobarea celeilalte
părți. În acest sens exista obligația care incumbă primului de a notifica
achizitorului, ori de câte ori astfel de lucrări, inclusiv fundațiile, sunt
finalizate, pentru a fi examinate și măsurate.
La dispoziția expresă a achizitorului, executantul este obligat să
dezvelească orice parte din lucrare și să o refacă.
În cazul în care se constată că lucrările sunt corespunzătoare din
punct de vedere calitativ și că au fost executate cu respectarea
documentației în materie, cheltuielile privind dezvelirea și refacerea vor fi
suportate de către achizitor, iar în caz contrar de către executant.
Următoarele evenimente îl îndreptățesc pe executant să solicite
prelungirea termenului de execuție a lucrărilor sau a oricărei părți din
aceasta:
-un volum sau o natură a lucrărilor neprevăzute
-condiții climaterice neprevăzute

44
 -oricare alt motiv de întârziere care nu se datorează acestuia și nu
a intervenit prin nesocotirea clauzelor de către acesta.
Prin consultare, părțile pot conveni în acest sens orice prelungire a
duratei de execuție la care executantul are dreptul precum și volumul
cheltuielilor suplimenatre care evident se vor adăuga la prețul final al
contractului.
Finalizarea lucrărilor este un moment important. Termenul de
finalizare se calculează și se stabilește de către părți la data începerii
lucrărilor și poate viza întreaga lucrare sau numai o parte din aceasta. În
acest moment executantul este obligat să notifice în scris pe cealaltă
parte despre faptul că sunt îndeplinite condițiile de recepție, solicitând
acestuia onvocarea unei comisii de recepție. Pe baza situațiilor de lucrări
executate confirmate și a constatărilor efectuate pe teren, achizitorul va
aprecia dacă sunt întrunite condițiile pentru o convoca o comisie de
recepție. În cazul în care se constată că sunt lipsuri sau deficiențe,
acestea vor fi notificate executantului, stabilindu-se și termenele pentru
remediere și finalizare. După constatarea remedierii tuturor lipsurilor și
deficiențelor, la o nouă solicitare a executantului, achizitorul va convoca
comisia de recepție.
Comisia aceasta de recepție are obligația de a constata stadiul de
îndeplinirii contractului prin corelarea clauzelor acestuia cu documentația
de execuție și cu reglementările în vigoare. În funcție de constatările
făcute, achizitorul are dreptul de a aproba sau de a respinge recepția.
Recepția se poate face și pentru părți din lucrare, distincte din punct de
vedere fizic și funcțional.

Secțiunea a doua:
Subantrepriza

Un al doilea aspect important care trebuie analizat este acela al

subantreprizei. Acesta reprezintă posibilitatea recunoscută
antreprenorului, în lipsa de stipulație contrară, de a încredința unor terți,
unor subantreprenori, realizarea unor părți din lucrare. Antrernorul inițial
trebuie să încheie în acest sens câte un contract de antrepriză cu fiecare
dintre aceștia. Ca subatreprenor se pot găsi spre exemplu: instalatori,
parchetari, faianțeri, electricieni etc.
45
 De mențional este faptul că instituția subantreprizi este posibilă și
în alte contracte de antrepriză, dar interes practic are numai în contractul
de antrepriză de construcții.
În raporturile dintre antreprenor și subantreprenor se aplică regulile
prevăzute pentru antrepriză (art.1489-1490 Cod Civil), subantreprenorul
având, numai privitor la aceste raporturi, rolul de antreprenor. În acest
sens, datoriă faptului că subantreprenorii sontractează numai cu
antreprenorul, clientul nu are nicio acțiune contractuală împotriva lor.
În schimb, antreprenorul răspunde din punct de vedere contractual
față de client pentru toate lucrările executate de către subantreprenori la
fel cum răspunde și de lucrările oricărei persoane pe care a folosit-o. (art.
1487 Cod Civil)
Trebuie făcută însă o distincție clară. Întrucât subantreprenorii nu
au calitatea de presupuși, antreprenorul nu răspunde în calitate de
cotent în baza dispozițiilor art. 1000 Cod Civil, pentru faptele lor ilicite
cauzatoare de prejudicii terțelor persoane, tot așa cum nici clientul nu
răspunde pentru faptele antreprenorului sau subantreprenorului,
respectiv antreprenorului de specialitate, față de terță păgubiți.
Noțiunea de antreprenor de specialitate, adusă mai înainte în
discuție, nu trebuie confundată cu aceea de antreprenor. Poziția lor
juridică este net diferită. Astfel antreprenorul de specialitate contractează
o serie de lucrări direct cu clientul și, astfel, răspunde singur, în calitate
de antreprenor, față de acesta pentru lucrările (partea din lucrări) care
formează obiectul contractului.
În aceeași manieră se pun lucrurile dacă mai mulți antreprenori –
cpantreprenori – se obligă să execute o lucrare de ansamblu, complexă,
contractând direct cu clientul. Aceștia nu vor avea calitatea de
suantreprenori, chiar dacă unul dintre ei are rolul de coordonare, și îi
reprezintă pe ceilalți în raporturile cu clientul pe parcursul executării
întregii lucrări. Fiind antreprenori, fiecare va răspunde pentru partea de
lucrare executată și are dreptul la partea corespunzătoare din preț,
deoarece obligația civilă cu pluralitate de părți este, ca regulă, conjuctă
(divizibilă), daca în contractul respectiv nu s-a prevăzut solidaritatea (iar
obligația codebitorilor nu este de natură comercială) sau indivizibilitatea
nu rezultă din natura prestației care formează obiectul contractului, așa
numită indivizibilitate naturală.
Mai trebuie spus că executantul lucrării este obligat să încheie
contracte cu subcontractanții desemnați, în aceleasi condiții în care el a

46
semnat contractul cu achizitorul, și de asemenea să prezinte la
încheierea contractului cu achizitorul toate contractele încheiate cu
subcontractanții desemnați. Lista subcontractanților cuprinzând datele de
recunoastere a acestora, precum și contractele încheiate cu aceștia se
constituie în anexe de contract. Executantul este pe deplin răspunzător
față de achizitor de modul în care îndeplinește contractul, în timp ce
subcontractul este pe deplin răspunzător față de executant de modul în
care îndeplinește parte lui de contract. Primul poate schimba oricare
subcontractant numai dacă acesta nu a îneplinit partea sa din contract.
Schimbarea acestuia nu va modifica prețul contractului și va fi notificată
achizitorului.

Secțiunea a treia:
Acțiunea directă a lucrărilor

Un alt aspect important care trebuie analizat este acela al acțiunii

directe a lucrărilor contra clientului.
Mai întâi trebuie amintit faptul că acțiunea directă a lucrărilor, în
contractul de antrepriză, și acțiunea mandatului asupra submandatarilor
reprezintă excepții ale principiului relativității efectelor unui contract.
Aceste derogări, prin posibilitatea internării unor acțiuni directe, sunt
instituite în vederea ocrotirii unor categorii de persoane: lucrătorii
angajați de către antreprenor, și mandantul în contra substituiților
mandatarului.
Astfel, pentru ocrotirea lucrărilor: zidari, lemnari și alți lucrători
întrebuințați la clădirea unui edificiu sau altă lucrare dată de antrepriză,
s-a reglementat instituția acțiunii directe a acestora împotriva clientului
care, potrivit art.1488 Cod Civil, este dator către client în momentul
cererii.
Prin ”alți lucrători” urmează să înțelegem nu numai salariații
antreprenorului care desfășoară o muncă manuală, dar și orice persoană
care a depus o muncă, fie și intelectuală, spre exemplu inginerul
constructor salariat al antreprenorului. Se mai cere condiția ca aceste
persoane să fie titulare de creanțe rezultate di munca depusă, inclusiv
subantreprenorului care lucrează alături de proprii lui salariați și care
încearcă să-și valorifice pe această cale contravaloarea muncii manuale
47
sau a celei intelectuale depuse, iar nu realizarea de beneficii (profituri) în
calitate de comerciant, așa cum sunt de exemlu furnizorii de materiale.
În acest caz, ca și în cazul subantreprizei, interes practic există
numai pentru antrepriza de construcții, însă reținem faptul că, principal
nu ar fi exclusă aplicarea art.1488 Cod Civil în orice contract de
antrepriză.
În lipsa reglementării imperative a art.1488 Cod Civil, lucrătorii ar
trebui să-l acționeze pe client în calitate de creditori ai antreprenorului,
adică pe calea acțiunii subrogatorii (oblice). Dezavantajul acesteia din
urmă este acela că îi pune pe reclamanți în concurs cu ceilalți creditori ai
antreprenorului (spre exemplu cu furnizorii de materiale), ceea ce
înseamnă că și ei ar trebui să suporte consecințele insolvabilității ori ale
falimentului antreprenorului, în mod proporțional cu valoarea creanțelor.
Fiind o acțiune directă, starea de insolvabilitate sau de faliment a
antreprenorului nu se va restrânge și asupra creanțelor lucrărilor. Aceștia
acționează în justiție direct pe client și, prin urmare, nu trebuie să
suporte concursul celorlalți creditori ai antreprenorului, numai dacă
aceștia din urmă nu au făcut o poprire asupra sumelor datorate de client
în mâinile acestuia, înainte de intentarea acțiunii directe.
Această măsură de ocrotire se adaugă privilegiiului imobiar de care
se bucură lucrătorii, precum și antreprenorii de construcții, pentru
garantarea creanțelor neonorate de către client (art.177 și art.1742 Cod
Civil).
Referitor la raporturile dintre client și lucrători se poate cita din
jurisprudența decizia civilă nr.416/1958 a Tribunalului regional Craiova,
în care se arată că, contractul de muncă dintre lucrători și antreprenor
creează raport juridic între aceștia, dar nu și cu clientul, astfel încât,
lucrătorii nu pot cere executarea contractului de muncă beneficiarului
lucrării – clientuli.
În aceeași direcție sunt și prevederile art.1413 și art.1478 care
arată că angajarea forței de muncă, fie și a nei echipe de lucrători, nu
reprezintă contract de subantrepriză, dacă contractul nu are ca obiect
”luarea săvârșirii unei lucrări” sau ”facerea unui lucru”.
Referitor la această problemă a acțiunii directe a lucrătorilor mai
trebuie spus că aceasta se poate aplica și în favoarea lucrătorilor
angajați de către subantreprenor, care pot acționa astfel împotriva
antreprenorului, cât și împotriva clientului pentru sumele datorate de
către subantreprenor.
48
Secțiunea a patra:
Răspunderea antreprenorului pentru calitatea în constrcții

Această răspundere visează raporturile clientului cu antreprenorul

(inclusiv antreprenorii de specialitate sau coantreprenorii) cu care s-a
contractat în mod direct lucrări de construcții. Pentru lucrările executate
de către lucrători sau de către subantreprenori (în cazul acțiunii în
regres) se aplică însă toare regulile antreprizei de construcții, inclusiv
răspunederea pentru calitatea lucrărilor executate 45.
În literatura de specialitate franceză 46 s-a inoculat și ideea conform
căreia preverile art. 1483 Cod Civil regăsite și-n Codul Civil fracez se
aplică numai în favoarea clientului, nu și a antreprenorului general.
Codul nustru civil conține o singură regulă specială referitoare la
răspunderea pentru calitatea construcției (art.1483) care arată că:
antreprenorul (arhitectul) de clădiri sau alte lucrări însemnate răspunde
dacă constrcuția se dărâmă în tot sau în parte sau amenință învederat
dărâmarea (cu care se asimilează viciul care face imposibilă folosirea
potrivit destinației) din cauza unui viciu de construcție sau al terenului
într-un termen de 10 ani din ziua terminării (a recepției) lucrării.
Într-o altă ordine de idei, ca o a doua precizare, referitor la
răspunderea antreprenorului pentru un viciu al terenului pe care este
amplasată construcția, putem spune că, cu toate că amplasamentul
construcției este pus la dispoziție de către client, necorespunderea
acestuia se asimilează viciului de construcție, întrucât antreprenorul și
arhitectul sunt specialiști care trebuie să-l examineze înainte de
edificarea construcției, calitatea neccorespunzătoare a terenului nefiind o
cauză străină exoneratoare de răspundere47.
În materie de construcții, principal nu se poate admite exonerarea
de răspundere a antreprenorului (arhitectul) dacă nu dovedește cauze
care se situează dincolo de hotarele specialității sale. În acest,
antreprenorul nu poate invoca directive, indicații exprese date de către
45
Fr. Deak, op citată, pag.330
46
Mazeaug, op citată, pag. 1099-1100
47
Fr. Deak, op. citată, pag.330
49
client sau materialele necorespunzătoare procurate de către acesta, art.
1481 Cod Civil nefiind aplicabil, în privința materialelor, în domeniul
antreprizei de construcții.

Secțiunea a cincea:
Posibilitatea modificării prețului

După cum am arătat în capitolul al treilea al prezentei lucrări,

prețul, ca obiect al contractului de antrepriză, poate fi de două tipuri,
respectiv forfetar și de aviz.
Posibilitatea modificării prețului convenit inițial de părți poate
apărea des în practică datorită unei sume de factori care duc la mărirea
costurilor.
Cele două tipuri de preț conferă regimuri distincte în ceea ce
privește această problemă a posibilității ca antreprenorul sau arhitectul
să ceară sume de bani în plus pentru realizarea construcției.
În ceea ce priveste prețul forfetar, art.1484 Cod Civil prevede
expres că antreprenorul sau arhitescul care s-a angajat să execute o
clădire (edificiu) după un plan stabilit cu clientul nu poate cere o sporire
de preț invocând drept motiv că s-a mărit prețul muncii sau al
materialelor, nici pe motiv că a efectuat o serie de modificări și adăugiri
la planul inițial, dacă acestea nu au fost aprobate de către client în scris
și modificările de preț de asemenea, nu au fost stabilite de comun acord
cu clientul.
Sporirea de preț, în acest caz, nu se poate cere de către
antreprenor sau de către client nici ca temei pentru îmbogățirea fără
justă cauză.
Întrucât art.1484 Cod Civil nu se referă decât la ”edificiu ” construit
”după un plan”, în cazul altor lucrări, spre exemplu reparații ori
construirea de instalații, nu se poate exclude dovedirea modificărilor
potrivit dreptului comun sau acordarea unui spor de preț în temeiul
îmbogățirii fără justa cauză.
Dispozițiile art.1484 Cod Civil nu se aplică raporturilor dintre
antreprenor și lucrători, inclusiv subantreprenori, care nu s-au obligat ”a
da gata un edificiu”, contractând pe un preț determinat numai anumite
lucrări, sau părți componente ale edificiului respectiv.
50
 Revenind la ipoteza contractării lucrării pe un preț forfetar, global,
antreprenorul, în schimbul unei dume dinainte determinate este obligat
să execute și să predea lucrarea în condițiile prevăzute în contract, afară
de cazul când dovedește că a existat acordul scris, nu și început de
dovadă scrisă, al clientului pentru modificările de plan și acordul lui
expres (dovedit prin mijloacele dreptului comun) în vederea majorării
prețului.
Prevederea de cheltuială amintită mai sus se poate modifica după
prețul materialelor sau al muncii și mai ales prin adăugarea unor lucrări
suplimentare. În această ipoteză, prețul este deci fixat articol cu articol,
nu în bloc, fiecare porțiune a lucrării respective având prețul ei deosebit.
Prețul total al lucrării va depinde în funcție de cantitatea lucrărilor
efectuate și nu va fi cunoscut și stabilit decât după executarea integrală
a construcției.

Concluzii:

Vorbind despre importanța regulilor, a normelor cu caracter

general și special care reglementează materia contractului de antrepriză,
trebuie să statuăm de la început o serie de apecte esențiale.
În primul rând trebuie să subliniem faptul că, în practică, obiectul
contractului în dicuție este deosebit de diversificat și diferențiat din punct
de vedere al valorii pecuniare. Concret putem avea de-a face, spre
exemplu cu un contract prin care un croitor se obligă să realizeze pentru
un client un costum de haine, ori un bijutier se obligă să realizeze o
anumită bijuterie pentru un client. Privind astfel pe o scară valorică a
obiectului contractului de antrepriză, la topul acetseia se faă realizarea
de construcții priviă lato sensu ca ridicare de obiectiv, renovarea
acestora, ridicare de dependințe, etc.
În al doilea rând aș dori să aduc în discuție faptul că o temeinică
cunoaștere a materiei ar putea realiza o mai bună protecție a drepturilor
clientului împotriva abuzurilor antreprenorului și chiar în sens invers.
Antrepriza de construcții reprezintă cel mai des tip de contract de
antrepriză încheiat în practică, fapt care trebuie să ne duca la afirmația
că pentru evitarea apariției unor litigii deduse instanțelor competente în
materie, datorate în principal superficialității cunoasterii de către părți a
prevederilor materiei, trebuie să se încheie în scris astfel de contracte,

51
iar normele cuprinse în ele să îndeplinească cel puțin două categorii de
condiții:
a) să detalieze cât mai ult posibil obligațiile fiecărei părți, răspunderea
fiecăruia, plecându-se de la premisa că o prezentare câ mai detaliată a
acestora nu lasă loc de interpretare;
b) in mod mai mult decât evident acestea trebuie să nu încalce normele
generale cu caracter imperativ în materia contractului de antrepriză.

Odată cu liberarizarea regimului construcțiilor cu caracter privat,

după anul 1989 multe societăți comerciale s-au înființat având ca obiect
de activitate relizarea de contrucții. De asemenea, s-a putut lesne
observa pe parcursul acestor ultimi ani o efervescență crescută în ceea
ce privește ritmul de construire a unor imobile cu caracter privat.
Plecând de la aceste două premise trebuie să remarcăm faptul că
norele legale și regementările strict tehnice care alcătuiesc materia
antreprizei de construcții trebuie însușite de cei care intră într-un raport
juridic concret al materiei, fapt care nu poate decât să fie benefic
ambelor părți. În eventualitatea unui litigiu dedus în fața instanței
competente, partea care nu a avut câștig de cauză, va avea de suportat
sume mari de banidatorită nerespectării obligațiilor pe care legea sau
contractul le impun in aceată aterie, aceasta datorită valorii mari a
obiectuluiasupra cărora părțile își manifestă acordul de voință. Iată de
ce, excluzând cauzele intenționate de fraudă, este necesară o bună
cunoaștere a limitelor într care poate oscila condiuta părților.

Anexă:
Model contract de antrepriză

CONTRACT DE ANTREPRIZĂ
Încheiat astăzi ..............
la ..................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. S.C. .....................................................................................................
S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în
(localitatea) .........................., str. .................................................
nr. ..........., bloc ............., scara ..........., etaj ........, apartament .........,
52
judeţ/sector ....................................., înregistrată la Oficiul Registrului
Comerţului ................................................ sub nr. ..................,
din ................................., cod fiscal nr. ........................................
din .............................., având contul nr. .........................., deschis
la ....................., reprezentată de ......................................., cu funcţia
de .........................................................., în calitate de antreprenor, pe de
o parte, şi
1.2. S.C. ....................................................................................................
S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în
(localitatea) .........................., str. ................................
nr. ............................, bloc ............., scara ..........., etaj ........, apartament
......., judeţ/sector ......................................., înregistrată la Oficiul
Registrului Comerţului ............................................ sub nr. ......................
din ...................................., cod fiscal nr. .......................................
din ..........................., având contul nr. ......................, deschis
la ....................., reprezentată de .........................................., cu funcţia
de ...................................................................., în calitate de client, pe de
altă parte,
sau
1.2.
Asociaţia/Fundaţia .....................................................................................
................................., cu sediul în
(localitatea) ...................................................., str. ..............................
nr. ............., bloc ..........., scara ..........., etaj ..........., apartament ..........,
sector/judeţ .................................., înregistrată în registrul persoanelor
juridice prin Sentinţa civilă nr. ............................................
din ........................................., a Tribunalului ................................, codul
fiscal nr. ................... din .............................., având contul
nr. ................................., deschis la ..............................., reprezentată
de ................., cu funcţia de ......................, în calitate de client, pe de
altă parte,
sau
1.2.
Întreprinderea/Asociaţia .............................................................................
................................, cu sediul în
(localitatea) .............................................., str. ......................................
nr. .........., bloc ............., scara ........, etaj ........, apartament ...........,
sector/judeţ ...................................., posesoarea autorizaţiei
nr. ...................... din .................., eliberată de Primăria .....................,
codul fiscal nr. ............................... din ............................., având contul
nr. ............................, deschis la .........................., reprezentată
de .................................., cu funcţia de ..................., în calitate de client,
pe de altă parte
sau

53
1.2. D ..................................................................., domiciliat
în ......................................................., str. ..............................
nr. ..............., bloc .........., scara .........., etaj ...............,
apartament ............., sector/judeţ ..........................., născut la data de
(ziua, luna, anul) ............................................ în
(localitatea) ................................ sector/judeţ ........................, fiul
lui ..................................... şi al ............................, posesorul buletinului
(cărţii) de identitate seria ................... nr. ......................, eliberat
de .........................., cod numeric personal ....................................., în
calitate de client, pe de altă parte,
au convenit să încheie prezentul contract de antrepriză cu respectarea
următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. Antreprenorul se obligă să execute şi să predea „la cheie" cu
materialele proprii/ale clientului, pe riscul său, următoarele lucrări:
a) clădiri având destinaţia de (birouri, locuinţe, depozite, magazii, hale de
producţie, ateliere, padocuri, grajduri, silozuri
etc.) ............................................................................................ ;
b) instalaţii de (apă, gaze naturale, electrice, de ventilaţie şi climatizare,
de încălzire centrală, sanitare
etc.) ............................................................................................................
............ ;
c) căi de comunicaţii (şosele, căi ferate uzinale, alei, trotuare
ş.a.) ..........................................
d) împrejmuiri (garduri din zid, prefabricate, plasă de sârmă, sârmă
ghimpată ş.a.) ................................................................................... ;
e) alte
dotări ..........................................................................................................
.....................
f) reparaţii generale/curente
la ................................................................................................ .
2.2. Antreprenorul va executa şi conduce execuţia lucrărilor contractate
până la recepţia şi predarea lor „la cheie" clientului.
2.3. Lucrările de construcţii şi/sau de reparaţii vor fi executate de
antreprenor conform planurilor, general şi de detaliu, precum şi
proiectului de execuţie, prezentate de client şi acceptate, fără obiecţii, de
către antreprenor.
2.4. Execuţia lucrărilor va putea fi începută de antreprenor, numai după
obţinerea de către acesta sau de către client a autorizaţiei de construcţie
şi a tuturor avizelor prevăzute de lege.
III. DURATA EXECUŢIEI
3.1. Durata execuţiei lucrărilor este de ........................................., iar
termenul încheierii lor şi predării integrale/pe etape a lucrărilor „la cheie"
este ............................................................................ .

54
IV. RECEPŢIA LUCRĂRILOR
4.1. Recepţia lucrărilor se va efectua pe faze de execuţie/la încheierea
lucrărilor.
4.2. Prin semnarea proceselor-verbale de recepţie de execuţie pe
faze/finale se atestă că antreprenorul şi-a îndeplinit obligaţiile
contractuale şi, concomitent, se naşte dreptul său la plata integrală a
lucrărilor contractate şi executate.
V. CALITATEA LUCRĂRILOR
5.1. Antreprenorul garantează calitatea lucrărilor de construcţii timp
de .................. şi a lucrărilor de instalaţii timp de .........................,
obligându-se ca în cadrul termenului de garanţie să remedieze
eventualele defecte de calitate, cu excepţia celor care se datorează
culpei clientului.
5.2. Clientul are dreptul să asiste şi să verifice modul de execuţie a
lucrărilor care fac obiectul prezentului contract, pe toată durata acestora,
iar antreprenorul este obligat să efectueze şi să înlocuiască materialele,
echipamentele etc. care nu corespund planurilor general şi de detaliu,
proiectului de execuţie şi standardelor de calitate convenite.
VI. PLATA PREŢULUI1)
6.1. Lucrările se execută la preţuri de deviz stabilite în raport cu costul
materialelor şi/sau a costuri-lor manoperei pentru fiecare fază de
execuţie în parte, potrivit situaţiilor provizorii/definitive de lucrări şi a
celorlalte documente de plată prezentate de antreprenor.
6.2. Clientul va efectua plata în mod eşalonat, după încheierea fiecărei
faze a lucrărilor/integral, după terminarea lor, prin (ordin de plată, cec
etc.) ................................................................................ din contul curent
al său în cel al antreprenorului, menţionate în cap. I al prezentului
contract.
VII. CLAUZA PENALĂ
7.1. Denunţarea unilaterală a prezentului contract atrage după sine
daune-interese
astfel: .........................................................................................................
.......................................... .........................................................................
..........................................................................
7.2. Neexecutarea şi nepredarea la termen a lucrărilor atrage obligarea
antreprenorului la plata de daune-interese, care se stabilesc de comun
acord la .......... % din suma plătită până la data respectivă de către
client, precum şi dreptul acestuia de a sista lucrarea şi de a continua
executarea ei cu un alt antreprenor.
7.3. Neplata în termen a lucrărilor executate şi recepţionate conduce la
rezilierea contractului din iniţiativa antreprenorului, clientul fiind obligat la
plata de daune-interese reprezentând ...... % din valoarea lor estimată de
experţi la data rezilierii lui.
VIII. FORŢA MAJORĂ2)

55
8.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la
termen sau/şi de executarea în mod necorespunzător - total sau parţial -
a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă
neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei respective
a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
8.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte
părţi, în termen de .................... (zile, ore), producerea evenimentului şi
să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui.
8.3. Dacă în termen de ........................ (zile, ore) de la producere,
evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice
încetarea de plin drept a prezentului contract fără ca vreuna dintre ele să
pretindă daune-interese.
IX. NOTIFICĂRI
9.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una
dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la
adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract.
9.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi
transmisă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi
se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal
primitor pe această confirmare.
9.3. Dacă notificarea se trimite prin telex sau telefax, ea se consideră
primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată.
9.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi,
dacă nu sunt confirmate, prin intermediul uneia dintre modalităţile
prevăzute la alineatele precedente.
X. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR
10.1. În cazul în care rezolvarea neînţelegerilor nu este posibilă pe cale
amiabilă, ele vor fi supuse spre soluţionare tribunalului arbitral, conform
regulilor de procedură aplicabile arbitrajului comercial ad-hoc, organizat
de Camera de Comerţ şi Industrie a României.
XI. CLAUZE FINALE
11.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional
încheiat între părţile contractante.
11.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte
integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice
altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii
lui.
11.3. În cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea de
partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea
întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei respective nu înseamnă
că ea a renunţat la acest drept al său.
11.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de ...............
exemplare, din care ...................... astăzi .................................., data
semnării lui.

56
ANTREPRENOR
CLIENT

NOTE
1. În ceea ce priveşte stabilirea preţului, trebuie să se aibă în vedere că:
a) dacă preţul se stabileşte în momentul încheierii contractului, sub
forma unei sume globale, riscul majorării ulterioare a preţului materialelor
şi al manoperei revine antreprenorului care însă poate diminua
consecinţele unei asemenea majorări executând lucrarea cu cheltuieli
inferioare, fără ca clientul să fie îndreptăţit să refuze lucrarea executată
în aceste condiţii. În cazul în care preţul se stabileşte pe bază de deviz,
el se fixează în mod distinct pentru fiecare fază a lucrării, preţul global
rezultând din însumarea tuturor preţurilor stabilite pe faze ale lucrării.
2. Referitor la riscul pieirii, din forţă majoră sau fortuite a lucrului pe care
îl execută antreprenorul, până la predarea lui clientului, cu excepţia
cazului în care a fost pus în întârziere spre a-şi prelua bunul, acest risc
este al clientului. În cazul în care materialele aparţin clientului, riscurile
pieirii lor, ca şi a bunului la executarea căruia au fost folosite, revin
clientului, antreprenorul fiind răspunzător numai dacă pieirea lui s-ar
datora păstrării în condiţii necorespunzătoare. În toate cazurile, riscurile
neexecutării contractului revin antreprenorului, acesta fiind debitorul
obligaţiei executării lucrării. Totuşi, antreprenorul este îndreptăţit să
pretindă plata preţului dacă l-a pus în întârziere pe client privind
îndeplinirea obligaţiei referitoare la recepţia şi primirea lucrării, precum şi
în cazul în care pieirea bunului se datorează vreunui viciu al materialelor
puse la dispoziţie de client.

57
58
Bibliografie:

 Francise Deak – Tratat de drept civil, contracte speciale, editura

Actami, București, 1999
 Francise Deak – Teoria contractelor speciale, editura Didactică și
Pedagogică, București, 1963
 Dan Chirică – Drept civil- contracte speciale, editura Lumina Lex,
București, 1997
 Renne Sanilevici – Drept civil contracte, Universitatea ”Alexandru-
Ioan Cuza”, Iași, 1997
 Vasile Hanga, Marian Jacota – Drept privat roman
 Francise Deak, Stanciu Carpenaru – Contracte civile și
comerciale, editura Lumina Lex, București, 1993
 Eugeniu Safta-Romano – Contracte civile, editura Grafix, Iași,
1993
 Toma Mircea – Drept civil. Teoria obligațiilor, editura Argument,
București, 2000
 Gheorghe Belciu – Drept civil român. Introducere în dreptul civil,
subiectele de drept civil, Casa de presă și editură ”Șansa” S.R.L. ,
București, 2000
 M. Zahaichevici Mihail – Contractul de antrepriză pentru lucrări de
construcții-montal (1979)
 Alexandru Țiclea, Constantin Tufan – Dreptul muncii și securității
sociale, editura Global Lex, București, 2001
 Dan Alexandresco – Principiile dreptului civil roman, București,
1926
 Constantin Hamangiu, I. Rosetti-Balănescu, A. Baicoianu –
Tratat de drept civil roman, vol.I, II, București, 1927
 Henri Mazeau, Leon Mazeaud, Jean Mazeaud – Lecons de droit
civil, Paris, 1988
 Ph. Malaurie – Cours de droit civil. Les contrats speciaux, Paris,
1989
 Benabent – Droit Civil. Lex contrats speciaux, Paris, 1995
 Jean Manoliu, Ștefan Răuschi – Drept civil, vol.II, Universitatea
”Alexandru-Ioan Cuza”, Iași, 1984
 Codul Civil adnotat
 I. Zinveliu – Contractele civile instituții de satisfacere a intereselor
cetățenilor, editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978

59
60
 CUPRINSUL LUCRĂRII DE ABSOLVIRE:

CAPITOLUL I: Definiția contractului de antrepriză, locul și rolul acestuia

în cadrul contractelor de prestări de servicii..................pag. 1

CAPITOLUL II:Delimitarea contractului de antrepriză fată de alte

contracte........................................................................................pag.5
 Secțiunea întâi..............................................................pag.5
 Secțiunea a doua........................................................pag.10
 Secțiunea a treia........................................................pag.12

CAPITOLUL III: Caracterele juridice și condițiile de valabilitate ale

contractului de antrepriză...........................................................pag.15
 Secțiunea întâi............................................................pag.15
 Secțiunea a doua........................................................pag.22

CAPITOLUL IV: Reguli generale aplicate contractului de

antrepriză....................................................................................pag.33
 Secțiunea întâi....................................................................pag.33
 Secțiunea a doua................................................................pag.39
CAPITOLUL V: Reguli speciale privind contractul de antrepriză de
construcții....................................................................................pag.42
 Secțiunea întâi....................................................................pag.42
 Secțiunea a doua................................................................pag.58
 Secțiunea a treia.................................................................pag.60
 Secțiunea a patra................................................................pag.63
 Secțiunea a cincea..............................................................pag.65

CONCLUZII:..................................................................................pag.67
ANEXA NR. 1................................................................................pag.69
BIBLIOGRAFIE:..............................................................................pag.77

61