UNIVERSITATEA BABE-BOLYAI CLUJ-NAPOCA CENTRUL DE FORMARE CONTINU I NVMNT LA DISTAN FACULTATEA DE STUDII EUROPENE

EMILIAN LIPCANU

SERGIU GOLUB

ELEMENTE DE DREPT AL AFACERILOR

CLUJ-NAPOCA 2012 Contribuii la elaborare: Sergiu Golub a elaborat punctele: 1, 2, 3 ( 3.1; 3.2 si 3.3 ) Emilian Lipcanu a elaborat punctele: 3 ( 3.4), 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial C U P R I N S

1 NOIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL ....3 PROBLEMA DOCTRINEI I A PRACTICII JUDICIARE (JURISPRUDENTA) CA IZVOR DREPT SE PUNE, N GENERAL, N ACEEASI TERMENI CA I SUB IMPERIUL VECHII REGLEMENTRI, N SENSUL C LI SE NEAG CALITATEA DE IZVOARE DE DREPT. TREBUIE TOTUSI MENTIONAT C JURISPRUDENA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE (CJUE) I ACEEA A CURII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI (CEDO) SUNT RECUNOSCUTE CA IZVOARE DE DREPT. 16 2 DREPTUL CIVIL. RAPORTUL JURIDIC CIVIL. ACTUL JURIDIC CIVIL 16 3 FAPTELE DE COMER 4 COMERCIANII 58 72

5 PROFESIONISTUL I NTREPRINDEREA 83 6 GENERALITI PRIVIND SOCIETILE COMERCIALE........84 8. SOCIETILE DE CAPITALURI 101

9. SOCIETATEA CU RSPUNDERE LIMITAT............................123 10. GRUPURILE DE INTERES ECONOMIC ( GIE I GEIE)...........128 BIBLIOGRAFIE SELECTIV 162

NOIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL 1.1 DREPTUL AFACERILOR DREPT COMERCIAL. DISPUT TERMINOLOGIC. NOIUNI. DEFINIII.

1. Dreptul afacerilor sau Drept al afacerilor este un concept relativ nou care i-a fcut apariia dup 1990 n limbajul juridic romnesc i este vehiculat alturi de alte noiuni, cum ar fi drept economic, drept al ntreprinderilor sau dreptul antreprenorial1 etc. Acest concept nici nu apare definit n unele dicionare de specialitate2. Noutatea conceptului nu determin, n principiu, noutatea materiei, ci numai o controvers terminologic. Materia discutat este cunoscut de o lung perioad de timp sub denumirea tradiional de drept comercial. S-a apreciat, c aceast denumire nu a fost la adpost de critici nici la origini i nu este nici n prezent. Dar pentru a ilustra aceste idei, trebuie s precizm noiunile cu care vehiculm. 2. Drept comercial. La modul cel mai general dreptul comercial a fost definit ca un ansamblu de reglementri juridice cu privire la comer i la comerciani. Se impune precizarea noiunii de comer. Din punct de vedere etimologic, termenul de comer provine de la latinescul cum- cu i merx,mercis marf. Doctrina este constant n a atribui acestui termen dou nelesuri deosebite: n limbaj economic i n cel juridic. Din punct de vedere economic, comerul se prezint ca activitatea ce const n cumprarea de bunuri, servicii sau valori, pentru a le revinde (transformate sau netransformate), pentru a le nchiria sau pentru a le ceda folosina sau avantajele lor, n schimbul unui pre3. S-a precizat c, neles astfel, comerul ar genera o aparen de activitate parazitar. n realitate, aceast aparen nu poate fi dect fals, comerul, ca activitate economic sporete valoarea bunurilor, punndu-le la dispoziia celor ce le utilizeaz fie n calitate de productor, fie n calitate de consumator4. Activitatea comercial se distinge de alte activiti legate de viaa economic, privit ca ansamblu. Comerul se distinge de activitile iniiale de producie, de activitile de transformare a bunurilor pentru sporirea valorii lor, de activitile de transport, de consum etc. 3. n sens juridic, noiunea de comer are un sens mai larg dect n limbajul economic. Codul comercial extinde noiunea de comer nu numai la operaiunile de interpunere n circulaia mrfurilor, ci i la operaiunile de producere a mrfurilor prin intermediul ntreprinderilor, la operaiunile bancare i la alte activiti conexe. Aceast extindere forat a sensului iniial a termenului a fost criticabil. S-a mai apreciat, c denumirea de Cod comercial i Drept comercial n-ar fi cele mai adecvate, denumiri precum Codul comerului i Dreptul comerului fiind mai potrivite. n literatura juridic strin, s-a considerat c denumirea Drept comercial este prea ngust i nu face fa realitilor. Dreptul comercial nu poate cuprinde ntreaga sfer i complexitate a raporturilor economice.
1 2

A se vedea n acest sens: Ion Turcu, Dreptul afacerilor, Editura Fundaiei Chemarea, Iai, 1992 Dicionar de drept privat, Editura Mondial94, Bucureti, 1994; M.N.Costin, Dicionar de drept internaional al afacerilor, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1996. 3 Bernard Colli, Vocabular economic i financiar, Ed. Humanitas, Bucureti, 1994 4 Ion Turcu, Teoria i practica dreptului comercial romn , Editura Lumina Lex, Bucureti, 1998, vol. I, p. 17

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial n scopul perfecionrii reglementrilor legale referitoare la activitatea economic i a raporturilor juridice pe care aceasta le implic s-a afirmat necesitatea recunoaterii originalitii i, implicit, a autonomiei Dreptului economic. Nu s-a formulat, ns, o definiie unanim acceptat a Dreptului economic. Potrivit unor opinii, Dreptul economic studiaz organizarea colectiv a economiei att de ctre iniiativa privat, ct i de ctre puterea public. Acest concept este opus modelului juridic liberal, caracteristic etapei precedente din evoluia dreptului comercial. Conform altei opinii, Dreptul economic constituie un ansamblu de reguli care consacr intervenia statului n economie. O serie de ali autori consider c dreptul comercial trebuie analizat mai larg, ca un Drept al afacerilor. Dreptul afacerilor ar cuprinde nu numai elemente de drept privat, luate n considerare pn n prezent, ci i elemente de drept public. Astfel, se subliniaz caracterul pluridisciplinar al Dreptului afacerilor. Se recunoate, ns, c dreptul comercial rmne nucleul principal al Dreptului afacerilor, chiar dac dreptul comercial evolueaz n direcia accenturii rolului ntreprinderii n activitatea comercial. n legtur cu acest ultim aspect menionat, unii autori au considerat c ar fi mai potrivit denumirea de Drept al ntreprinderii. Indiferent dac considerm aceste denumiri sinonime sau concepte juridice diferite, putem constata urmtoarele: extinderea domeniului, denumit la origini Drept comercial datorit interveniei statului n activitatea economic i insuficiena termenului de Drept comercial. 4. n legtur cu ultimul aspect, doctrina romneasc pare s se menin pe poziia tradiional. Marea majoritate a autorilor continu s utilizeze denumirea Drept comercial, chiar dac ea nu evoc cu fidelitate domeniul su, care cuprinde i alte elemente dect comerul propriu-zis. S-a ajuns la concluzia c denumirea tradiional de Drept comercial i pstreaz actualitatea. Ea este mai concret i sugereaz mai bine domeniul de reglementare, n comparaie cu Dreptul afacerilor care este mai abstract. S-a mai precizat, c denumirea de drept al afacerilor nu poate fi reinut i pentru faptul c ea cuprinde un element de confuzie, datorit conotaiilor peiorative ale noiunii de afaceri n limba romn. Atribuirea unei denumiri noi unui concept tradiional nu duce neaprat la un veritabil progres n domeniul dreptului. innd cont de poziia autorilor de specialitate, apare cel puin prematur introducerea n programele de studiu al unor faculti de profil nejuridic a obiectului de studiu ntitulat Dreptul afacerilor. Considerm c acest fapt este mai mult un tribut adus europenizrii i modernizrii, dect o rezolvare tranant a controversei amintite. Dar, chiar optnd pentru pstrarea denumirii consacrate prin tradiie, nu trebuie neglijat evoluia rapid a dreptului comercial, mai ales n ultima perioad. Indiferent de terminologia utilizat pentru a-l desemna, este evident c el joac un rol aparte n viaa fiecruia dintre noi. Nu numai oamenii de afaceri, care i-l nsuesc ca pe o cunotin profesional, ci i toi ceilali oameni care nu pot evita condiia de consumator sunt supui n fiecare clip a existenei lor consecinelor aplicrii normelor sale (Ion Turcu). 1.2 EVOLUIA DREPTULUI COMERCIAL

1.2.1 Geneza i evoluia dreptului comercial

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 1. Perioada antic. n primele perioade ale dezvoltrii umanitii, caracterizate prin pstorit i vntoare nu se poate discuta despre schimb sau alte relaii comerciale. Forma de organizare a tribului l fcea suficient sie nsui. n plus, ostilitatea relaiilor ntre triburi, ilustrat de adagiul homo homini lupus, mpiedic apariia i dezvoltarea schimbului. Odat cu fixarea popoarelor primitive de sol, cu apariia i dezvoltarea agriculturii i mai apoi a ideii de proprietate imobiliar vor aprea i primele manifestri ale schimbului. Datorit specializrii ocupaiilor, tribul nu-i mai poate satisface toate necesitile, fiind nevoit s apeleze la triburile vecine. Astfel, trocul apare, intermitent i sub proteciunea unei noiuni noi ce apare pe cerul vieii, pacea ntre triburi pentru durata schimbului5. Cu timpul, nevoile se amplific i odat cu ele i schimbul. Animai de spiritul securitii, oamenii se ntlnesc n grupuri mai mari, n anumite locuri, la anumite perioade de timp. Astfel, apar trgurile. Iar cnd popoarele primitive concep ideea unei mrfi intermediare, ca instrument de schimb, ideea de ctig (lucrum) apare i ea cu toate consecinele sale. n civilizaia chinez i asiro-babilonian au fost identificate norme de drept speciale i o jurisdicie specializat care se aplica numai comercianilor. S-ar prea c asiro-babilonienii au cunoscut o serie de contracte, care sunt folosite i acum, cum ar fi vnzrile pe credit, titlurile de credit, titlurile la ordin etc. Se apreciaz c au avut i un comer bancar dezvoltat. Egiptenii, fenicienii i grecii s-au ocupat intens cu comerul pe mare. Baza dreptului maritim modern a fost pus nc din acele timpuri. Romanii nu au atribuit comerului o importan deosebit. Prioritile lor erau agricultura i, mai ales, rzboiul. Dreptul civil era suficient pentru guvernarea raporturilor de schimb. Mai trziu, la Roma apar germenii unor instituii juridice de drept comercial. Sub influena pretorilor apar bazele juridice necesare exercitrii comerului prin reprezentani (actio institutoria i actio exercitoria). Au mai fost cunoscute unele reglementri derogatorii, n special n materia comerului maritim. Prin unele instituii se recunoate uzul comercial i executarea forat, ntemeiat pe principii preluate de dreptul modern prin instituia falimentului. 2. Evul mediu. Aceast etap n evoluia dreptului comercial a fost denumit i perioada statutar sau a dreptului comercial cutumiar. Aceast perioad, posterioar cderii Imperiului roman de apus, a fost caracterizat prin frmiarea vastului imperiu ntr-un numr mare de state, fiecare cu regulile sale de drept. n locul unui drept uniform, fiecare stat va aplica o serie de reguli, adesea primitive i puin favorabile unei forme naintate de schimb. n aceste condiii, dreptul comercial se va nate ca o creaie a negustorilor nii ca un reflex al nevoii de autoaprare. Italia va cunoate o dezvoltare vertiginoas a comerului. Acest lucru s-a putut realiza prin intermediul a dou importante instrumente: corporaiile negustoreti i trgurile comerciale. Cu timpul aceste corporaii vor dobndi o autonomie administrativ, jurisdicional i chiar legislativ. Dup cum s-a menionat, nc de la origini dreptul comercial a fost ntr-o strns legtur cu jurisdicia comercial. Aceste corporaii (artes, paratici, convivia, gilde, hanse) cuprindeau comercianii i meseriaii din aceeai ramur, care erau nscrii n matricolele sale (n aceste matricole i are originea actualul registru al comerului). Corporaia era condus de ctre un consul asistat de un consiliu. Consulii erau abilitai s emit norme interne, prin care de obicei se instituionaliza cutuma, care serveau la soluionarea litigiilor aprute ntre membrii aceleai corporaii. Ansamblul acestor norme au format statutele. Cele mai cunoscute statute sunt cele din Florena (1301), Pisa (1305), Roma (1317), Verona (1318), Bergamo (1475) etc.
5

I. L. Georgescu, Drept comercial romn, vol 1, Editura Socec&Co, S.A.R, Bucureti, 1947, p.15

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Trgurile se caracterizau, din punct de vedere juridic, prin autonomia juridic i jurisdicional de care se bucurau. Trgul apare n lumea medieval ca simbol al independenei i emanciprii de puterea public. n interiorul trgului domnete o alt norm de drept care se aplic tuturor comercianilor participani, independent de originea lor i o procedur special. i una i alta se inspir din interesele reale ale comerului. Pe cnd justiia de drept comun era lent i prea puin sever, n ce privete buna-credin ce trebuie s domneasc n executarea obligaiilor, aceea a trgurilor se inspir din principii foarte riguroase, pronunnd, pe de o parte, pedepse mai grele, iar pe de alt parte, fiind mult mai prompt i rapid 6. Cderea Constantinopolului, transformarea Mrii Mediterane ntr-o mare nchis, marile descoperiri geografice ale lui Vasco da Gama, Magelan i mai cu seam ale lui Columb duc la decderea comerului italian. Marele comer al lumii devine apanajul spaniolilor, portughezilor, olandezilor, iar mai apoi al francezilor i angloamericanilor. 3. Perioada modern. Decderea comerului italian duce la diminuarea rolului dreptului statutar n reglementarea activitilor comerciale. S-a impus nlocuirea dreptului statutar, de origine cutumiar, cu dreptul scris. Frana a fost prima care a trecut de la dreptul cutumiar la un drept scris. Edictele lui Francisc II i Carol IX sunt nceputul epocii marilor codificri franceze. Urmeaz celebrele ordonane ale lui Colbert emise de Ludovic XIV: Ordonana asupra comerului terestru din 1673 i Ordonana asupra comerului pe mare din 1681. Codul comercial francez din 1807 marcheaz, ns, nceputul unei ere noi n dezvoltarea dreptului comercial. Acest cod abandoneaz sistemul profesional din trecut (sistemul subiectiv), pentru a crea un sistem revoluionar n care prevaleaz elementul obiectiv. Jurisdiciei comerciale i va fi dedus o materie comercial (i nu o categorie social comercianii), adic un grup de operaiuni de drept privat, scoase de sub scutul dreptului civil. Prin aceast reglementare se consacr formal dualismul dreptului privat (drept civil drept comercial). Marcnd, astfel, ruperea cu trecutul, codul comercial francez introduce i sistemul su de gndire att privitor la dualismul dreptului privat ct i la sistemul folosit pentru a despri materia civil de cea comercial. Sistemul profesional, aplicabil n toat Europa mercantil medieval, este astfel prsit, nu att sub presiunea nevoilor schimbului comercial, ct datorit unor elemente de ordin social i mai ales politic, revoluia i monarhia francez. (I.L. Georgescu). Situaia n Frana la acea epoc i anume revoluia francez i triumful armatelor napoleoniene faciliteaz rspndirea codurilor n restul Europei, pe msur ce o serie de state i dobndesc existena i-i afirm identitatea. Rnd pe rnd, acest cod este adoptat de codul olandez din 1811, codul egiptean din 1826, codul belgian din 1833, codul brazilian din 1833, codul spaniol din 1835, codul albertin (Italia) din 1842, codul turc din 1850, codul german din 1861 i prin intermediul acestuia de codul austriac i ungar, care s-au aplicat, pn la extinderea legislaiei romne, n Bucovina i Transilvania. Dup realizarea unitii politice, n Italia s-a resimit nevoia unui cod care s corespund realitilor existente la acel moment. n urma un asiduu proces de elaborare, la care au participat toate competenele lumii juridice universiti, barouri, magistratur, precum i reprezentanii vieii practice (Camerele de Comer) a fost ntocmit proiectul unui nou cod comercial italian. Acest proiect a fost prezentat corpurilor legiuitoare nsoit de o savant expunere de motive. A devenit cod
6

I.L. Georgescu, op. cit., p. 27

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial comercial n 31 octombrie 1882 i a fost pus n aplicare la 1 ianuarie 1883. Acest cod a servit drept model Codului comercial romn din 1887. Chiar dac a beneficiat de progresele dreptului nregistrate pn la acea dat, mbinnd i valorificnd realizrile germane, franceze i belgiene, codul comercial italian nu a fost lipsit de lacune. Autorii codului italian, ca dealtfel toi juritii aveau o psihologie conservatoare i tradiional (I.L. Georgescu). n mai puin de un deceniu de la punerea sa n aplicare s-a simit nevoia revizuirii codului. Au fost elaborate mai multe proiecte. n final Italia adopt n 1942 un nou cod civil care cuprinde o reglementare unitar a dreptului privat. n Germania se adopt n anul 1897 Codul civil i Codul comercial german, care intr n vigoare n 1900. Pstrnd concepia dualist a dreptului privat, Codul comercial german are la baz sistemul subiectiv de determinare a domeniului de aplicare a dreptului comercial. Marea Britanie i SUA se caracterizeaz prin dreptul cutumiar (Common Law) care se aplic att comercianilor ct i necomercianilor. Cu toate acestea i n aceste ri s-a resimit nevoia de a recurge la legea scris, mai ales n domenii precum societile comerciale, navigaia aerian, mrcile de fabric etc. SUA a adoptat chiar o reglementare unitar cu caracter federal Codul comercial uniform. 1.2.2 Evoluia dreptului comercial n Romnia 1. Dezvoltarea dreptului comercial este mai trzie pe meleagurile romneti. La nceputuri, comerul romnesc a fost guvernat de reguli de drept cutumiar. O parte din aceste norme erau formate pe plan local, fcnd parte din obiceiul pmntului, o parte erau de provenien strin, fiind importate de negustorii strini i asimilate pe plan local. Urmtoarea perioad a evoluiei dreptului comercial este perioada dreptului scris. i de-a lungul acestei perioade continu s se aplice obiceiul pmntului, pentru c normele scrise erau foarte reduse la numr, neputnd asigura o reglementare complet a relaiilor comerciale. Primele reglementri scrise, Pravila lui Vasile Lupu, ndreptarea legii a lui Matei Basarab, Codul lui Ipsilante sunt lipsite de norme speciale cu caracter comercial. Ele cuprind reglementri comune, destinate att comercianilor ct i necomercianilor. Abia n 1814, n Codul lui Andronache Donici sunt ntlnite i norme destinate comercianilor, referitoare la daraverile comerciale i iconomicosul faliment, alturi de norme de drept civil i penal. Acelai caracter fragmentar i este caracteristic normei de drept comercial i n Codul Caragea din 1817 (Muntenia) i Codul Calimah din 1928 (Moldova). Regulamentele Organice ale Munteniei i Moldovei, adoptate n 1831, reprezint reglementri cu caracter constituional, dar ele cuprind i unele dispoziii cu caracter comercial. Regulamentul Organic al Munteniei prevede nfiinarea a dou judectorii de comer, una la Bucureti i alta la Craiova. Acelai regulament mai prevedea c pricinele de comerciu se vor judeca dup condica de comerciu a Franciei, care se va traduce n limba romneasc, lundu-se dintrnsa toate cte se vor potrivi cu starea rii. Aceast dispoziie a regulamentului va fi adus la ndeplinire n 1840, prin punerea n aplicare n Muntenia a codului comercial francez. Regulamentu3l Organic al Moldovei prevedea i el nfiinarea unui tribunal de comer la Galai, iar n alte orae cu comer dezvoltat (Focani, Botoani) o jurisdicie specializat n litigii comerciale. Se regsete aceeai dispoziie de traducere a codului comercial francez, care, ns, nu va dus la ndeplinire. S-a constatat, ns, c i pe

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial teritoriul Moldovei a fost aplicat Condica de comerciu din Muntenia, realizndu-se o unificare legislativ, care a anticipat-o pe cea politic. n 1864, Condica de comerciu a Munteniei devine Condica de comerciu a principatelor unite romne. Perioada de la traducerea codului francez pn la punerea n aplicare a codului comercial actual este cunoscut sub denumirea de perioada dreptului comercial de origine francez. 2. Aceast perioad dureaz pn la 1 septembrie 1887, dat de la care intr n vigoare Codul comercial romn, care are ca model Codul comercial italian de la 1882. La acea dat, codul italian era cea mai recent lucrare legislativ, nglobnd toate progresele nregistrate n reglementarea activitii comerciale. Codul comercial romn se nscrie pe linia codului comercial francez, avnd la baz sistemul obiectiv de determinare a domeniului su de aplicare. El fost structurat n patru cri, nsumnd, la data punerii n aplicare 971 de articole: Cartea I, Despre comer n general; Cartea II, Despre comerul maritim, Cartea III, Falimentul, Cartea IV, Despre exerciiul aciunilor comerciale i despre durata lor. Aplicarea Codului comercial a fost extins n Basarabia, n 1919, n Bucovina n 1938 i n Ardeal n 1943. Desvrirea extinderii Codului comercial romn asupra ntregului teritoriului al Romniei s-a realizat prin Legea nr. 260 din 4 aprilie 1945 pentru legislaia aplicabil Transilvaniei de Nord. Odat cu trecerea timpului s-a resimit nevoia de a adapta reglementarea relaiilor comerciale la realitile vieii. n 1936 a fost elaborat proiectul noului cod comercial romn, care a fost promulgat n 1938, prevzut s intre n vigoare la 1 Martie 1940. nainte de aceast dat i s-au adus modificri i a fost republicat, iar punerea sa n aplicare a fost amnat pentru 15 septembrie 1940. Prin Legea nr. 529 din 10 septembrie 1940 s-a amnat nc o dat punerea n aplicare a codului pentru 1 ianuarie 1941, dar prin Legea nr. 951 din 31 decembrie 1940 intrarea n vigoare a codului a fost amnat fr termen. Acest cod nu a mai fost pus niciodat n aplicare. Codul comercial s-a aplicat ca legislaie de baz ce reglementa activitatea comercial pn n anul 1948, cnd, trecndu-se la economia planificat, s-a renunat la utilizarea codului comercial, crendu-se o legislaie economic specific acestui tip de economie. Codul comercial nu a fost abrogat, meninerea lui impunndu-se pentru a asigura reglementarea raporturilor juridice de comer exterior. Reorientarea spre economia de pia dup evenimentele din decembrie 1989 a condus spre redescoperirea codului comercial care i-a rectigat caracterul de reglementarea general a activitii comerciale. ns, cei peste o sut de ani scuri iau pus amprenta, astfel nct majoritatea dispoziiilor iniiale din cod au devenit anacronice, impunndu-se modificarea lor. innd cont de aceste necesiti, au fost adoptate o serie de reglementri moderne, cum ar fi noua reglementare a societilor comerciale, a procedurii reorganizrii judiciare i falimentului, care au abrogat reglementrile corespunztoare din cod. O serie de alte dispoziii au venit s completeze i dezvolte reglementrile depite ale codului comercial. La etapa actual codul comercial se prezenta ca o epav euat pe un rm ndeprtat, pierzndu-i o bun parte din corpul su i fiindu-i distrus iremediabil carcasa sau structura de rezisten, astfel nct nu va mai putea funciona niciodat. Sa considerat, pe bun dreptate, c el ar trebui nlocuit cu o reglementare modern, corespunztoare realitilor de astzi, valorificndu-se, pe ct e posibil, realizrile n domeniu din doctrina, jurisprudena i legislaia rilor mai dezvoltate n aceast direcie. Odat cu aceste discuii a revenit n atenia specialitilor o controvers mai veche n legtur cu autonomia dreptului comercial.

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 1.2.3 Autonomia dreptului comercial 1. Aa cum am artat, n 1807 s-a reglementat legal dualismul dreptului privat. Dreptul comercial devine ramur autonom de drept. Dar, dei s-a recunoscut caracterul particular al dreptului comercial, totui, n doctrin s-a discutat intens dac el trebuie s fie un drept autonom sau trebuie s fie integrat dreptului civil. Au fost aduse numeroase argumente din partea ambelor tabere. 2. Argumente n favoarea unitii dreptului privat. Prin recunoaterea caracterului autonom al dreptului comercial, necomercianii sunt nedreptii, fiindc atunci cnd contracteaz cu comercianii li se aplic legea comercial, cu toate c aceasta a fost adoptat n interesul unei categorii profesionale comercianii. Unitatea reglementrii ar asigura protecia necesar necomercianilor. Evitarea dificultilor de calificare a naturii juridice a unor obligaii ca fiind civile sau comerciale. Consecinele unei calificri eronate a obligaiilor civile ca fiind comerciale ar fi supunerea unui tratament juridic mai riguros, de asemenea s-ar ivi dificulti cu privire la determinarea competenei materiale a instanelor judectoreti n caz de litigiu. Dac regulile dreptului comercial s-au dovedit a fi mai bine adaptate la nevoile economice, de ele ar trebui s beneficieze i necomercianii. n unele ri s-a realizat o comercializare a dreptului civil, disprnd reglementarea autonom a dreptului comercial. 3. Argumente n favoarea autonomiei dreptului comercial. Aplicarea legii comerciale raporturilor dintre comerciani i necomerciani este impus de necesitatea reglementrii unitare a raportului juridic. Nu este posibil ca acelai raport juridic s fie sub incidena concomitent a dou reglementri, civil pentru necomerciant i comercial pentru comerciant. Dificulti generate de diviziunea dreptului n ramuri nu este un argument hotrtor. Asemenea dificulti de calificare i interpretare a actelor juridice se ntlnesc i n alte ramuri de drept, cum ar fi dreptul muncii, dreptul maritim. Dreptul comercial este partea cea mai dinamic a dreptului privat. El este un laborator n care se experimenteaz soluiile juridice pentru a fi adaptate la cerinele vieii economice7. Normele rezultate n acest fel pot fi extinse n aplicarea lor i necomercianilor, dar numai n msura n care sunt benefice pentru ei. S-a constatat c evoluia relaiilor economice din ultimul secol nu a condus spre omogenizarea raporturilor juridice civile i comerciale. Persist n continuare acele particulariti ale activitii comerciale care au impus adoptarea unor reglementri specifice. De altfel, nici chiar adoptarea unui cod privat unic n unele ri (Italia, Elveia, Olanda, Canada) nu a avut drept consecin suprimarea dreptului comercial. Doctrina romneasc a considerat c exist suficiente i temeinice motive pentru a recunoate autonomia dreptului comercial. Existena autonomiei s-a afirmat ca rspuns necesar la cerinele specifice ale activitii comerciale (Ion Turcu). Dup cum s-a remarcat n doctrina francez: Cest un droit existentialiste. Son existence prcde son essence.

St. D. Crpenaru, Drept comercial romn, Ed. All Beck, Bucureti, 1998

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 1.2.4 Corelaia dreptului comercial cu alte ramuri ale dreptului 1. Existena autonom a dreptului comercial nu poate avea semnificaia unei izolri n cadrul sistemului de drept. Dimpotriv, dreptul comercial este integrat acestui sistem, iar ntre el i alte ramuri de drept exist o anumit corelaie (mai strns sau nu, dup caz). 2. Raportul dintre dreptul comercial i dreptul civil este evocat de art. 1 C. com. n comer se aplic legea de fa. Unde ea nu dispune se aplic Codul civil. Aadar, Dreptul civil este dreptul comun8 fa de Dreptul comercial. Legiuitorul reglementeaz distinct materia comercial, edictnd norme derogatorii de la dreptul civil (specialia generalibus derogant), dar n msura n care legislaia comercial nu ofer o norm special, se vor aplica, n ultim instan, normele dreptului civil n calitate de drept comun n domeniu. 3. O relaie similar exist ntre Dreptul comercial i Dreptul de procedur civil. Potrivit art. 889 C. com. Exerciiul aciunilor comerciale se reglementeaz de Codul de procedur civil, afar de dispoziiile codului de fa. n msura n care legislaia comercial conine i anumite norme de procedur, acestea se vor aplica cu prioritate, fiind derogatorii de la dreptul comun (specialia generalibus derogant), adic Codul de procedur civil n acest caz. 4. O strns corelaie exist ntre Dreptul comercial i Dreptul comerului internaional. Dreptul comerului internaional studiaz raporturile juridice comerciale cu elemente de extraneitate. Dreptul comerului internaional apare n calitate de drept special fa de dreptul comercial, care de aceast dat reprezint chiar el reglementarea de drept comun al comerului. 5. n ultima perioad Dreptul comercial are tot mai multe conexiuni cu Dreptul administrativ. Statul intervine tot mai des n activitatea comercial prin anumite mecanisme legale pentru a asigura buna funcionare a economiei. i anumite reglementri administrative pot fi enumerate n acest sens: reglementarea Camerelor de Comer i Industrie, burselor de valori, disciplinei contractuale, concurenei comerciale, investiiilor strine. 6. i legislaia financiar i fiscal are un impact puternic asupra Dreptului comercial. Profitul obinut de comerciani este supus impozitrii directe, iar operaiunile comerciale (livrrile de produse, prestrile de servicii) sunt impozitate indirect, prin intermediul taxei pe valoarea adugat. Importurile i, n anumite condiii, exporturile sunt supuse taxelor vamale. n concluzie, desfurarea unei activiti comerciale este de neconceput fr cunoaterea i respectarea normelor fiscale. 7. Legislaia comercial este penetrat de un numr tot mai mare de norme de drept penal, care contribuie, astfel, i ele la desfurarea n codiii optime a activitii comerciale. Se discut n prezent despre un Drept penal al afacerilor ca o ramur de drept autonom.

Drept comun expresie ce desemneaz norma juridic sau gruparea de norme juridice, prin care se nfptuiete reglementarea legal de principiu, a unui raport social sau a unui domeniu de raporturi sociale, reglementare care primete aplicare ntr-un domeniu, ori de cte ori acel domeniu nu este supus unei reglementri legale speciale, derogatorii, in Dicionar de drept privat, Ed. Mondial94, Bucureti, 1994

10

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 1.3 IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL

1.3.1. Tratarea problemei izvoarelor in lumina vechii reglementari ( anterioare datei de 1 octombrie 2011) 1. Dup cum am menionat, art. 1 C.com. dispune: n comer se aplic legea de fa. Unde ea nu dispune se aplic Codul civil. De aici rezult c izvoarele formale ale dreptului comercial ar fi Codul comercial i Codul civil. Aceast enumerare a izvoarelor dreptului comercial nu era complet. 2. Doctrina a distins ntre izvoarele formale sau creatoare (Ion Turcu) i izvoare neformale sau interpretative. A. Izvoarele formale. Din aceast categorie ar face parte legislatia europeana primara ( tratatele de baza ale Uniunii Europene), legislatia europeana secundara ( directivele si regulamentele Uniunii Europene), legea (neleas n sens larg), uzurile comerciale i conveniile internaionale. a) Tratatele de baza ale Uniunii Europene ( legislatia primara) impreuna cu directivele si regulamentele emise de institutiile europene ( legislatia secundara) nu pot lipsi din izvoarele dreptului comercial, din moment ce tara noastra este membra a UE. Tratatele UE proclama suprematia dreptului european fata de dreptul national. b) Legea. Constituia legea fundamental a rii conine reglementri referitoare la activitatea comercial. Art. 135 Constituie9: (1) Economia Romniei este economie de pia, bazat pe libera iniiativ i concuren. (2) Statul trebuie s asigure: a) Libertatea comerului, protecia concurenei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producie; b) Protejarea intereselor naionale n activitatea economic, financiar i valutar Codul comercial romn10 a constituit, pana la 1 octombrie 2011, un izvor principal al dreptului comercial romn. Chiar dac art. 1 C. com. nu o enumera expres, legislaia comercial care completa codul comercial era un izvor important de drept comercial. Enumerm exemplificativ cteva legi comerciale speciale. Legea asupra cambiei i biletului la ordin din 1 mai 193411. Legea asupra cecului din 2 mai 193412. Legea pentru reglementarea contractului de consignaie din 30 iulie 193413.
9

Republicat n M.Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003. Publicat n M. Of. Din 10 mai 1887, cu modificrile din 1895, 1900, 1902, 1906, 1920, 1925, 1929, 1930, 1931, 1932, 1933, 1934, 1936, 1943, 1947, 1948, 1949, 1950, 1990, 1995 11 Legea nr. 58 asupra cambiei i biletului la ordin din 1 mai 1934, publicat n M.Of. nr. 100 din 1 mai 1934, modificat prin O.G. nr. 11/1993, aprobat i modificat prin Legea nr. 83/1994. n completarea acestei legi au fost emise Normele-Cadru nr. 6 din 8 martie 1994 privind comerul fcut de societile bancare i celelalte societi de credit, cu cambii i bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei i biletului la ordin..., completate cu Normele Tehnice nr. 10/1994. 12 Legea nr. 59 asupra cecului din 1 mai 1934, publicat n M.Of. nr. 100 din 1 mai 1934, cu completrile i modificrile ulterioare. 13 Legea pentru reglementarea contractului de consignaie din 30 iulie 1934, publicat n M.Of. nr. 173 din 30 iulie 1934.
10

11

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Legea privind magazinele generale i recipisele warant din 7 aprilie 193714. Lege nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice i a asociaiilor familiale care desfoar activiti economice n mod independent 15. Precizam ca aceasta lege a fost abrogata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.44 din 16 aprilie 2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale ( publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.328 din 25 aprilie 2008 ). Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitilor comerciale de stat ca regii autonome i societi comerciale. Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului (republicat)16. Legea nr. 31/1990 privind societile comerciale (republicat)17. Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaiei mpotriva unor activiti comerciale ilicite (republicat)18 Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenei neloiale19. Legea nr. 21/1996 legea concurenei20. Legea nr. 58/1998 legea bancar21. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei22. Legea nr. 297/2004 privind piata de capital23. Legea nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii24. Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare25. Codul civil, pus n aplicare n 1 decembrie 1865, era principalul izvor subsidiar al dreptului comercial. Dispoziiile Codului civil erau completate de legile civile speciale, care mpreun cu el formau legislaia civil dreptul comun n domeniu. Asemenea acte normative erau: Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripia extinctiv Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice i persoanele juridice etc. c) Uzurile comerciale.

14

n ultima perioad au fost adoptate i alte acte normative, care reglementeaz titluri de credit asemntoare: O.U.G. nr. 141 din 17 octombrie 2002 privind reglementarea depozitrii seminelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea i constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, aprobat prin Legea nr. 149/2003. 15 Publicat n M.Of. nr. 576 din 29 iunie 2004. 16 Publicat n M. Of. nr. 121 din 7 noiembrie 1990, republicat n M.Of. nr. 15 din 19 ianuarie 1998, dndu-se articolelor o nou numerotare, cu modificrile i completrile ulterioare. 17 Publicat n M. Of. nr. 126-127 din 17 noiembrie 1990, ultima republicare n M.Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificrile i completrile ulterioare. 18 Publicat n M. Of. nr. 97 din 8 august 1990, republicat M.Of. nr. 129 din 17 iunie 1991, cu completrile i modificrile ulterioare. 19 Publicat n M. Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1991, cu completrile i modificrile ulterioare. 20 Publicat n M. Of. nr. 88 din 30 aprilie 1996, republicat M. Of. nr. 742 din 16 august 2005, cu modificrile i completrile ulterioare. 21 Republicat n M.Of. nr. 78 din 24 ianuarie 2005. 22 Publicata in M. Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006. 23 Publicata in M.Of. nr. 575 din 29 iunie 2004. 24 Publicata in M.Of. nr. 681 din 29 iulie 2004. 25 Publicata in M.Of. nr. 259 din 21 aprilie 2009.

12

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Spre deosebire de art. 1 C.com. it. (1882), care este modelul codului comercial romn, art. 1 C. com. nu enumer expres printre izvoarele dreptului comercial i uzul. Cu toate acestea i uzul este considerat izvor de drept comercial. Jurisprudena a distins dou categorii de uzuri comerciale: uzuri legislative i uzuri interpretative. Primele sunt izvoare de drept comercial cu aplicaie subsidiar i limitat la situaiile prevzute de lege. Uzurile interpretative devin aplicabile prin voina prilor n anumite contracte individuale. d) Conveniile internaionale. Exist o tendin mai veche de uniformizare a dreptului comercial. Primele roade n acest sens au fost obinute prin Convenia de la Geneva referitoare la cambie i bilet la ordin (1930) i cec (1931). Au mai fost ncheiate anumite convenii, cum ar fi: Convenia de la Berna din 14 octombrie 1890 privind transporturile feroviare, Convenia de la Varovia din 12 octombrie 1929 asupra transporturilor aeriene, Convenia de la Viena din 11 aprilie 1980 asupra contractelor de vnzare internaional de mrfuri. Normele acestor convenii se aplic n relaiile internaionale, suprapunndu-se peste reglementrile naionale, care rmn n vigoare i se aplic raporturilor juridice interne. Nici aceast list a izvoarelor nu este complet. Doctrina mai veche a considerat izvoare de drept comercial analogia i principiile dreptului comercial. e) Analogia. Ea const dintr-o operaiune logic de analiz a uneia sau mai multor dispoziiuni, pentru a deduce, pe cale de generalizare, ideile, principiile crmuitoare ale reglementrii, ce urmeaz a fi aplicate apoi la cazurile nereglementate, dar care prezint asemnare cu cele dinti. n fond, ea se bazeaz pe prezumia c legiuitorul nsui ar fi aplicat aceiai norm, ori de cte ori exist identitate de raiune(I.L. Georgescu). Analogia a fost aplicat pentru a extinde, de exemplu, reglementrile ce guverneaz transportul maritim la transportul aerian. Prima categorie de fapte de comer este reglementat, cea de-a doua nu a fost reglementat expres de lege la momentul efecturii acestei operaii. Dup cum a precizat acelai autor orict ar fi de fecund n roade, metoda deductiv trebuie s fie folosit cu precauiune i moderaiune, pentru a nu trece dincolo de hotarul ngduit unei sntoase aplicaiuni a legii. Nu trebuie s se falsifice voina legiuitorului sub pretext de analogie i nu trebuie s se substituie arbitrariul acolo unde trebuie s domneasc sigurana comerului juridic. f) Principiile dreptului comercial. Principiile dreptului comercial sunt expresia sintetic a spiritului dreptului comercial. i aceste principii sunt izvoare ale dreptului comercial. Doctrina i jurisprudena a cristalizat principii, cum ar fi: n comer banii sunt fructiferi; n caz de dubiu se aplic regula care favorizeaz circulaia; contractarea n favoarea celui de-al treilea este obinuit etc. Ierarhia izvoarelor de drept comercial. n principiu, ordinea n care sunt ierarhizate izvoarele de drept comercial este urmtoarea: legea comercial (Codul comercial i legile comerciale speciale), analogia, principiile generale ale dreptului comercial i legea civil, de asemenea neleas n sens larg. De precizat c nu exist o prere unanim cu privire la ierarhizarea izvoarelor i c ierarhia prezentat este numai relativ, ea putnd suporta modificri n funcia de categoria de norme implicate n ierarhizare. B. Izvoarele neformale sau interpretative. a) Doctrina. n general, n sistemul de drept romnesc, doctrina nu constituie izvor de drept. Aceast afirmaie este deopotriv valabil i pentru dreptul comercial. ns, doctrina constituie un important instrument de interpretare a legilor comerciale,

13

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial contribuind la aplicarea lor uniform. Dreptul comercial fiind o ramur de drept dinamic, deseori doctrina, analiznd practica activitii comerciale, este cea care sistematizeaz i sintetizeaz anumite soluii, care sunt preluate de ctre legiuitor i sunt transpuse n acte normative. Noua doctrin a dreptului comercial este nc n curs de formare, dat fiind timpul scurt care s-a scurs de la redescoperirea dreptului comercial, dar ea se afl n continu dezvoltare. b) Practica judiciar sau jurisprudena. Nici jurisprudena nu este recunoscut n dreptul nostru ca izvor de drept, spre deosebire de sistemul de drept anglo-american, unde precedentul judiciar este obligatoriu. Datorit principiului separaiei puterilor n stat, instanele judectoreti nu sunt competente de a dispune prin hotrri cu caracter general. Ele sunt competente s aplice norma juridic litigiului concret dedus n faa lor. Dar hotrrile date de instanele judectoreti, neavnd fora precedentului judiciar, contribuie, totui, la interpretarea i aplicarea uniform a legilor comerciale. Alturi de practica activitilor comerciale i doctrin, jurisprudena constituie laboratorul unde se verific viabilitatea i eficiena att a normelor deja existente, ct i acelor viitoare. Legiuitorul se inspir i din realizrile practicii judiciare. i uzurile interpretative sunt izvoare interpretative ale dreptului comercial. 1.3.2. Problema izvoarelor dreptului comercial n lumina Noului Cod civil Relativ recent, n transpunerea n legislatie a unei noi conceptii asupra dreptului privat, respectiv a conceptiei moniste, Parlamentul Romaniei a adoptat un nou Cod civil ( Legea nr. 287 din 2009), care a intrat n vigoare de la 1 octombrie 2011. n legatur cu acest monument legislativ trebuie s evocm si Legea nr. 71 din 2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Si aceasta lege are o important deosebit deoarece, printre altele, a adus unele modificari si completari noului Cod civil. Ce a urmrit, n esenta, legiuitorul prin adoptarea noului Cod civil, rezult din Expunerea de motive la Proiectul noului Cod civil. n aceast Expunere de motive se arat textual: Proiectul, n ansamblul su, urmreste ideea de a promova o conceptie monist de reglementare a raporturilor de drept privat ntr-un singur Cod Codul civil. Tocmai de aceea, proiectul a ncorporat totalitatea reglementarilor privitoare la persoane, relatiile de familie si relatiile comerciale. n Expunerea de motive se mai arat: Noua reglementare propune o abordare unitar a raporturilor obligationale. Astfel, se renunt la diviziunea traditional n raporturi civile si raporturi comerciale si se consacr diferentieri de regim juridic n functie de calitatea de profesionist, respectiv non-profesionist a celor implicati in raportul juridic obligational. Abrognd o serie de acte normative, Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a noului Cod civil a abrogat si unele care interesau domeniul dreptului comercial, respectiv acela al dreptului afacerilor. Astfel au fost abrogate: Codul civil din 1864, Codul comercial din 1887, Legea nr. 178 din 1934 privind reglementarea contractului de consignatie, art. 17 si art. 19-28 din Legea nr. 153/1937 privind magazinele generale si warantarea mrfurilor si cerealelor, Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si persoanele juridice, Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv, art. 1-33 si 36-147 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, Legea arendrii nr. 16/1994, titlul VI, denumit Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare, al Legii nr. 99/1999 privind unele msuri pentru accelerarea reformei economice, Legea nr. 509/ 2002 privind agentii comerciali permanenti, titlul X , denumit Circulatia juridic a terenurilor al Legii nr. 247/2005 privind reforma n domeniul propriettii si justitiei.

14

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Comparnd lista actelor normative abrogate prin Legea nr. 71/2011 cu reglementarile de drept comercial mentionate supra la pct. 1.3.1. lit. A, vom constata c majoritatea dintre cele acolo mentionate sunt n vigoare, pstrndu-si n continuare valoarea de izvoare ale dreptului comercial. Aceste reglementari, ce acopera un larg domeniu al dreptului comercial, au ramas deci n afara Noului Cod civil, ceea ce determina concluzia c nici mcar formal nu s-a produs unificarea dreptului privat. Acest semi-eec al legiuitorului n strdania de a unifica dreptul civil cu dreptul comercial, nu pune sub semnul ntrebrii valoarea demersului legislativ concretiztat n adoptarea Noului Cod civil. Recunoasterea legiuitorului c prin Noul Cod civil se consacr diferentieri de regim juridic n functie de calitatea de profesionist, respectiv non-profesionist, a celor implicati n raportul juridic obligational ne-a determinat ns s concluzionm c, n esent, ferm afirmatul monism e de fapt un nou dualism. E vorba de un alt dualism, aproape recunoscut de autorii noului Cod, si care nu poate fi ocultat de un demers reformator, e adevrat, important i necesar, sub multiple aspecte (ns, neavenit, n opinia noastr, n privinta strdaniei de abandonare a conceptiei dualiste), demers n care noi decelm, n mare parte, realizri privind mai buna sistematizare a legislatiei, nnoirea limbajului juridic al legiuitorului, asimilarea unor institutii moderne, necunoscute pn acum dreptului romnesc, valorificarea achizitiilor doctrinare si jurisprudentiale acumulate n lunga perioada de aplicare a vechilor reglementari de drept privat si, nu n ultimul rnd, compatibilizarea dreptului nostru cu acela al Uniunii Europene. ( A se vedea mai pe larg, E. Lipcanu, Aspecte privind regimul juridic al ntreprinderilor individuale si familiale reglementate prin Ordonanta de urgent a Guvernului nr. 44/2008 n lumina Noului Cod civil i a Legii nr.71/2011 si succinte aprecieri n legtur cu demersul de reformare a dreptului privat, n revista Dreptul nr.11/2011, p.52-61). n tratarea izvoarelor dreptului comercial, lund n considerare conceptia monist proclamat a de Noul Cod civil ( conceptie care are ca finalitate absorbirea dreptului comercial de ctre dreptul civil), trebuie s lum n considerare art. 1 din acest cod, consacrat izvoarelor dreptului civil: (1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanele i principiile generale ale dreptului. (2) In cazurile neprevzute de lege se aplic uzantele, iar n lipsa acestora, dispozitiile legale privitoare la situatii asemntoare, iar cnd nu exist asemenea dispozitii, principiile generale ale dreptului. (3) n materiile reglementate prin lege, uzantele se aplic numai n msura n care legea trimite n mod expres la acestea. (4) Numai uzantele conforme ordinii publice i bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept. (5) Partea interesat trebuie s fac dovada existentei i continutului uzanelor. Uzanele publicate n culegeri elaborate de ctre entitile sau organismele autorizate n domeniu se prezum c exist, pn la proba contrar. (6) In sensul prezentului cod, prin uzane se ntelege obiceiul (cutuma) i uzurile profesionale. Conveniile internationale menionate supra lit. d) continu s ramn izvoare ale dreptului comercial. Trebuie menionat c potrivit art. 4 din Noul Cod civil ( prescurtat, NCC ), consacrat aplicrii prioritare a tratatelor internationale privind drepturile omului: (1) n materiile reglementate de prezentul cod, dispoziiile privind drepturile i libertile persoanelor vor fi interpretate i aplicate n concordan cu Constituia, Declaraia Universal a Drepturilor Omului, pactele i celelalte tratate la care Romnia este parte. (2) Dac exist neconcordante ntre pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romnia este parte, i prezentul cod, au prioritate

15

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial reglementrile internationale, cu excepia cazului n care prezentul cod conine dispoziii mai favorabile. De asemenea, se impune sublinierea c n art. 5 NCC, dedicat aplicrii prioritare a dreptului Uniunii Europene, se statueaz c n materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplic n mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul prtilor.
Problema doctrinei i a practicii judiciare (jurisprudenta) ca izvor drept se pune, n general, n aceeasi termeni ca i sub imperiul vechii reglementri, n sensul c li se neag calitatea de izvoare de drept. Trebuie totusi mentionat c jurisprudena Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) i aceea a Curii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) sunt recunoscute ca izvoare de drept.

DREPTUL CIVIL. RAPORTUL JURIDIC CIVIL. ACTUL JURIDIC CIVIL 2.1 DREPTUL CIVIL

I. Noiune. Dreptul civil este ramura cea mai important a dreptului privat. Dreptul privat este acea parte a dreptului intern (naional) care are ca obiect raporturile dintre particulari ( persoane fizice i persoane juridice). n opoziie cu dreptul privat se afl dreptul public care reglementeaz raporturile dintre stat i particulari. n doctrina romneasc s-au dat mai multe definiii dreptului civil, ca ramur a dreptului privat. Rspunznd unei nevoi de sintez a prezentului curs, nu nelegem s facem o trecere n revist a diverselor definiii, mulumindu-ne s artm c dreptul civil este ramura dreptului privat care reglementeaz majoritatea raporturilor patrimoniale i nepatrimoniale dintre particulari (persoane fizice i persoane juridice) aflai pe poziie de egalitate juridic. Raportul patrimonial este acela susceptibil de evaluare bneasc (de exemplu, raportul de proprietate, raportul nscut din contractul de nchiriere, raportul generat de o fapt ilicit pgubitoare). Raportul nepatrimonial (numit i personal nepatrimonial) nu este susceptibil de evaluare bneasc(de exemplu, raportul care are n coninutul su dreptul la sntate, la reputaie, la onoare, la domiciliu, la sediu, la nume). II. Obiectul dreptului civil romn. Deoarece dreptul civil nu reglementeaz toate raporturile patrimoniale i personale nepatrimoniale din societate (unele din aceste raporturi fiind reglementate de alte ramuri de drept, cum ar fi, spre exemplu, dreptul financiar, dreptul administrativ), este necesar determinarea sferei raporturilor reglementate de aceast ramur a dreptului privat. n categoria raporturilor patrimoniale ce in de domeniul dreptului civil se cuprind: a) raporturile reale, adic raporturile care se refer la dreptul de proprietate i la celelalte drepturi reale, la care se refer art. 551 din noul Cod civil (NCC), cum sunt: dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaie, dreptul de servitute, dreptul de superficie, dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinta, drepturile reale de garantie si alte drepturi carora legea le recunoaste caracterul de drepturi reale ;
16

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial b) raporturile obligaionale, adic raporturile privitoare la drepturile de crean, care pot s se nasc din acte juridice sau din fapte juridice (de exemplu, dreptul mprumuttorului la restituirea sumei mprumutate, dreptul vnztorului la plata preului lucrului vndut, dreptul celui accidentat de a fi despgubit de ctre autorul accidentului pentru prejudiciul suferit). n categoria raporturilor personale nepatrimoniale ce cad sub incidena dreptului civil se cuprind: a) raporturile privitoare la existena i integritatea fizic i moral a persoanei, adic acele raporturi care au n coninutul lor drepturi nepatrimoniale, cum ar fi: dreptul la via, la integritate corporal, la sntate, la onoare, la libertate, la secretul vieii private, la reputaie etc. b) raporturile care se refer la elementele de identificare ale persoanei. Este vorba despre raporturile care au n coninutul lor drepturi personale nepatrimoniale, cum ar fi: dreptul la nume, la pseudonim, la domiciliu, la denumire, la sediu etc. c) raporturile privitoare la creaia intelectual. Se au aici n vedere raporturile ce au n coninutul lor drepturi personale nepatrimoniale privind creaia intelectual ca form de exprimare a personaliti, cum sunt dreptul de autor, de inventator, de inovator etc. III. Rolul i importana dreptului civil. Importana dreptului civil - ramur de drept calificat uneori ca fiind una dintre cele mai importante, iar alteori ca fiind chiar cea mai important dintre toate ramurile dreptului,- se poate deduce din rolul pe care l ndeplinete. n primul rnd dreptul civil i aduce, prin reglementrile sale, o contribuie hotrtoare la promovarea i ocrotirea valorilor umane patrimoniale i nepatrimoniale. Astfel, cele mai obinuite acte ale vieii cotidiene, cum ar fi procurarea alimentelor, transportul n comun, cumprarea de proprieti imobiliare, achiziionarea de cri, reviste, etc., presupun ncheierea de contracte civile. Apoi, omul este supus normelor dreptului civil, care i apr integritatea fizic i intelectual, averea etc., pe tot parcursul vieii sale. n al doilea rnd, dreptul civil joac rolul de "drept comun n materie de raporturi juridice de drept privat, aceasta nsemnnd c n msura n care o ramur de drept nu are norme proprii care s reglementeze o anumit relaie social, se va face apel la norma corespunztoare din dreptul civil. n al treilea rnd, raportndu-ne la ara noastr, cu referire la perioada care a urmat evenimentelor din decembrie 1989, remarcm rolul substanial al reglementrilor de drept civil n realizarea cadrului juridic reclamat de crearea statului de drept i al economiei de pia. n al patrulea rnd, noul Cod civil ( Legea nr. 287/2009), intrat n vigoare de la 1 octombrie 2011, are o aplicare general, el propunndu-i s nlture dualismul dreptului privat ( drept civil-drept comercial, bazat, n principal, pe existena unui Cod civil i a unui Cod comercial) i s instaureze o concepie monist ( abrognd, printre alte acte normative i Codul comercial). Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) dispoziiile prezentului cod reglementeaz raporturile patrimoniale i nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil, pentru ca n alin. (2) s se prevad c prezentul cod este alctuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se refer litera sau spiritul dispoziiilor sale. Apoi, conform art. 3: (1) Dispoziiile prezentului cod se aplic i raporturilor dintre profesioniti, precum i raporturilor dintre acetia i orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt considerai profesioniti toi cei ce exploateaz o ntreprindere. (3) Constituie

17

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial exploatarea unei ntreprinderi exercitarea sistematic, de ctre una sau mai multe persoane, a unei activiti organizate ce const n producerea, administrarea ori nstrinarea de bunuri sau n prestarea de servicii, indiferent dac are sau nu un scop lucrativ. n art. 8 din Legea nr.71/2011 de punere n aplicare a noului Cod civil se prevede c: (1) Noiunea de profesionist prevzut la art.3 din Codul civil include categoriile de comerciant, ntreprinztor, operator economic, precum i orice alte persoane autorizate s desfoare activiti economice sau profesionale, astfel cum aceste noiuni sunt prevzute de lege, la data intrrii n vigoare a Codului civil. (2) n toate actele normative n vigoare, expresiile acte de comer, respectiv fapte de comer se nlocuiesc cu expresia activiti de producie, comer sau prestri de servicii. Noul Cod civil va guverna deci i ceea ce am putea numi domeniul comercial, sau, ntr-o alt exprimare, domeniul afacerilor, fiind de neconceput ca derularea afacerilor, exploatarea ntreprinderilor s se realizeze fr ncheierea a nenumrate acte de drept privat. n sfrit, nu putem omite rolul deosebit pe care l are nsuirea cunotinelor de drept civil n formarea gndirii juridice a celor care studiaz dreptul, i implicit, n formarea juritilor. 2.2 RAPORTUL JURIDIC CIVIL

I. Noiune. Caractere. Structur. A. Noiunea de raport juridic civil Prin raport juridic, n general, nelegem relaia social reglementat de norma de drept. Nu toate relaiile sociale intereseaz dreptul. Unele relaii sociale nu sunt juridic reglementate, altfel spus, scap de sub incidena dreptului (de exemplu, relaiile de prietenie). Relaiile sociale care nu intr n sfera de reglementare a dreptului (care nu constituie deci, obiect de preocupare pentru legiuitor) nu sunt raporturi juridice. Raportul de drept civil este o relaie social, patrimonial sau nepatrimonial (personal) reglementat de norma de drept civil. Sunt, spre exemplu, raporturi juridice, raporturile de proprietate, cele de obligaii, cele de rudenie, de succesiune etc. B. Caracterele raportului juridic civil. 1.Caracterul social al raportului juridic civil semnific faptul c acest raport este social, adic el se stabilete ntre oameni, privii fie n calitate de subiect individual (persoana fizic), fie n calitate de subiect colectiv (persoana juridic). Norma de drept civil se adreseaz (ca de altfel, orice norm juridic, n general) numai conduitei oamenilor, chiar i atunci cnd aceast conduit ar fi n legtur cu anumite lucruri (bunuri). Raportul juridic civil nu este un raport dintre om i lucru (de exemplu, raportul juridic de proprietate nu este un raport dintre proprietar i bunul su ci un raport dintre proprietar, ca titular al dreptului de proprietate i toi ceilali subieci de drept, persoane fizice sau juridice, care sunt obligai s respecte dreptul proprietarului). 2. Caracterul voliional al raportului juridic civil este determinat de faptul c fiind vorba despre o relaie social reglementat de norma de drept civil, este exprimat voina statului, voina legiuitorului care edicteaz norma respectiv.

18

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Pentru acele raporturi juridice civile ce se nasc din acte juridice civile, caracterul voliional este dat i de mprejurarea c n ele se exprim i voina autorului sau autorilor actului juridic civil; asemenea raporturi au un caracter dublu voliional. 3. Caracterul de raport juridic n care prile au o poziie de egalitate juridic se exprim n nesubordonarea unei pri fa de cealalt. Nu este vorba despre principiul egalitii tuturor n faa legii, care se aplic n toate ramurile i domeniile dreptului (dar care permite existena unor raporturi de inegalitate, de subordonare a unui subiect de drept fa de altul, aa cum se ntmpl n raporturile de drept administrativ sau n cele de dreptul muncii), nici despre o egalitate real, material ntre pri i nici despre faptul c prile ar avea acelai numr de drepturi. Este vorba despre o poziie de egalitate juridic a voinelor celor care sunt subieci ai raportului juridic civil, n sensul c nici unul dintre ei nu poate impune celuilalt voina sa, ci numai mpreun, de comun acord pot da natere, modifica sau stinge raportul juridic civil. Prin acest caracter, raportul juridic civil se distinge de raporturile de drept din alte ramuri, cum ar fi raportul de drept administrativ, cel de dreptul muncii, ori cel de drept financiar, caracterizate prin subordonarea uneia din pri celeilalte. C. Structura raportului juridic civil Prin structura raportului juridic civil nelegem elementele constitutive ale acestui raport, care sunt: prile(subiectele), coninutul i obiectul. Prile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice sau juridice ntre care se leag raportul juridic n calitate de titulare de drepturi subiective civile ori de obligaii civile. Coninutul raportului juridic civil const n totalitatea drepturilor subiective civile pe care le au prile. Obiectul raportului juridic const n conduita prilor, n prestaia lor, adic n aciunile sau inaciunile la care sunt ndriduite sau de care sunt inute. II. Elementele raportului juridic civil A. Subiectele (prile) raportului juridic civil 1. Noiunea de subiecte ale raportului juridic civil Raportul juridic fiind un raport social, subiectele acestui raport nu pot fi dect oamenii, privii fie individual, n calitate de persoane fizice, fie grupai n anumite colective, n calitate de persoane juridice. Subiectele raportului juridic civil sunt deci, persoanele fizice sau juridice care au calitatea de a fi titularele drepturilor i obligaiilor civile ce alctuiesc coninutul raportului juridic civil. Persoana juridica, dupa cum rezulta din art. 187 NCC este un colectiv de oameni ce se caracterizeaz prin:

19

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial organizare de sine stttoare; patrimoniu propriu, distinct de acela al membrilor care l compun; un scop licit si moral,n acord cu interesul general, scop pentru realizarea cruia este afectat patrimoniul propriu. Potrivit art. 188 din NCC sunt persoane juridice entitatile prevazute de lege, precum si orice alte organizatii legal infiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice, indeplinesc toate conditiile prevazute la art.187. Persoana care dobndete sau exercit drepturi subiective civile este un subiect activ iar persoana creia i revin obligaii civile este un subiect pasiv . n raporturile de obligaii subiectul activ se numete creditor iar cel pasiv debitor. In cele mai multe cazuri, fiecare dintre prile raportului juridic este deopotriv subiect activ i subiect pasiv. De regul, drepturile i obligaiile civile sunt corelative, aceasta nsemnnd c dreptului unei pri i corespunde o obligaie corelativ a celeilalte pri. Trebuie s retinem c, n conformitate cu art. 3 alin. (1) din NCC, dispozitiile acestui cod se aplic si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil. Potrivit alin. (2) din acelasi articol sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaz o ntreprindere. Iar potrivit alin. (3) din articolul respectiv: Constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematic, de ctre una sau mai multe persoane, a unei activitti organizate ce const n producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau prestarea de servicii, indiferent dac are sau nu scop lucrativ. 2. Determinarea subiectelor raportului juridic civil Prin determinarea subiectelor raportului juridic civil intelegem cunoasterea prtilor acestui raport. n cazul raporturilor civile care au n coninut un drept absolut (un drept real sau un drept nepatrimonial) este cunoscut sau determinat numai subiectul activ, care este titularul dreptului subiectiv absolut. Subiectul pasiv este nedeterminat deoarece el este format din toate celelalte subiecte de drept civil (n cazul dreptului de proprietate, luat ca exemplu, toate celelalte persoane sunt obligate s respecte dreptul de proprietate al titularului). n cazul raporturilor civile ce au n coninut un drept relativ (un drept de crean) este determinat (cunoscut) att subiectul activ(creditorul) ct i subiectul pasiv (debitorul). n literatura juridic se susine c nclcarea unui drept subiectiv absolut nu duce la determinarea ulterioar a subiectului pasiv ci la naterea unui raport juridic obligaional distinct de raportul juridic real ori nepatrimonial, avnd n coninutul su dreptul de a obine repararea prejudiciului cauzat de autorul nclcrii; doar n cadrul acestui raport juridic obligaional este determinat nu doar subiectul activ (creditorul), ci i subiectul pasiv (debitorul). 3. Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil De obicei n raportul juridic civil sunt dou subiecte: un subiect activ i un subiect pasiv; se consider c un asemenea raport juridic civil este simplu. Exist ns i raporturi juridice civile cu o pluralitate de subiecte, active sau pasive ori i active i pasive. a) Pluralitatea de subiecte n raporturile juridice civile reale -

20

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial n raporturile juridice civile reale subiectul pasiv este constituit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, mai puin titularul dreptului real, care este subiectul activ. n cazul dreptului de proprietate, subiectul activ poate s fie o persoan (proprietate exclusiv) sau mai multe persoane (proprietate comun). Proprietatea comun se poate prezenta, conform art. 632 alin.1 din noul Cod civil sub doua forme: proprietatea pe cote-parti (coproprietatea) i devlmia. Coproprietatea presupune proprietatea comun asupra unui lucru determinat, asupra catorva lucruri determinate sau asupra unei universalitati de bunuri, n cote pri ideale i abstracte. Devlmia nseamn c titularii dreptului de proprietate comun nu au precizat nici mcar cota parte ce ar reveni fiecruia din drept, ci acesta se prezint nefracionat. Sotii, in cazul in care li se aplica regimul legal al comunitatii de bunuri au un drept de proprietate in devalmasie asupra bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei. Indiferent de forma pe care o mbrac, proprietatea comun nceteaz prin partaj (imparteala), exceptand cazurile de proprietate comuna pe cote parti fortata. Un exemplu de proprietate comuna pe cote parti fortata este aceea asupra partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente ce apartin unor proprietari diferiti. b) Pluralitatea de subiecte n raporturile juridice civile de crean. n cazul pluralitii de subiecte n raporturile juridice civile de crean, regula este aceea c drepturile i obligaiile din coninutul acestor raporturi se mpart (se divid) n attea fraciuni cte subiecte pasive i active exist. Vorbim, n asemenea situaii despre obligaii divizibile sau conjuncte. Divizibilitatea reprezint regula n materia obligaiilor cu pluralitate de subiecte, ea subnelegndu-se; ea nu trebuie deci s fie expres prevzut de lege sau de pri. n afar de obligaiile divizibile exist ns i obligaii solidare, ct i obligaii indivizibile. Acestea sunt considerate situatii de exceptie de la regula divizibilitatii. Obligaia solidar se caracterizeaz prin aceea c n cazul pluralitatii de creditori, fiecare creditor poate cere debitorului ntreaga datorie (solidaritate activ) sau, n cazul pluralitatii de debitori, fiecare debitor este inut i poate fi urmrit pentru plata ntregii datorii (solidaritate pasiv). Solidaritatea activ este prevzut n art. 1434 NCC, iar cea pasiv n art. 1443 NCC. Exemplificm n continuare cazuri de solidaritate pasiv. Astfel, art. 1369 NCC statueaz, n alin. (1) c: Cel care l-a ndemnat sau la determinat pe altul s cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat n orice fel s l pricinuiasc sau, cu bun stiint, a tinuit bunuri ce proveneau dintr-o fapt ilicit ori a tras foloase din prejudicierea altuia rspunde solidar cu autorul faptei. Iar n alin. (2) al aceluiasi articol se prevede c: Dispozitiile alin. (1) se aplic si n privinta celui care, n orice fel, a mpiedicat ori a ntrziat chemarea n judecat a autorului faptei ilicite. Un caz de solidaritate pasiv este reglementat si prin art. 1370 NCC, n care se prevede: Dac prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultan ori succesiv a mai multor persoane, fr s se poat stabili c a fost cauzat sau, dup caz, c nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor rspunde solidar fat de victim. n aceast situatie exist o imposibilitate de individualizare a autorului faptei ilicite. Obligaia indivizibil se caracterizeaz prin faptul c datorit naturii obiectului sau voinei prilor nu poate fi mprit ntre creditori (indivizibilitate activ) sau ntre debitori (indivizibilitate pasiv). Fiecare creditor poate cere ntreaga prestaie i fiecare debitor poate fi constrns s execute ntreaga prestaie (de exemplu, obligaia de a preda un palton).

21

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Comparaie ntre obligaia solidar si obligaia indivizibil. Deoarece, aa cum sunt definite, obligaia solidar i obligaia indivizibil risc s fie confundate, prezentm n continuare cteva aspecte de natur s pun n lumin particularitile fiecreia. Solidaritatea activ se nate numai din convenia prilor sau din testament, deci numai dintr-un act juridic. Solidaritatea pasiv se nate fie din lege, fie din act juridic (convenia prilor sau testament). Facem ns observatia c solidaritatea se prezum ntre debitorii unei obligatii contractate n exercitiul activittii unei ntreprinderi, dac prin lege nu se prevede altfel ( art. 1446 NCC ). Indivizibilitatea se nate, de obicei, din natura obiectului sau din voina prilor. Mai recent, n dreptul nostru a fost reglementat, n premier, un caz n care obligatia indivizibil se nate din lege ( este vorba despre Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.44/2008 privind reglementarea activitatilor economice desfsurate de ctre persoanele fizice autorizate, ntreprinderile individuale si ntreprinderile familiale, din care rezult c membrii ntreprinderii familiale rspund solidar si indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant n exploatarea ntreprinderii, cu patrimoniul de afectaiune, dac acesta a fost constituit, i, n completare cu ntreg patrimoniul). Solidaritatea nu se transmite succesorilor (motenitorilor), adic obligaia se transmite acestora divizat. Indivizibilitatea se transmite succesorilor. 4. Schimbarea subiectelor raportului juridic civil Problema schimbrii subiectelor se pune doar n cazul raporturilor patrimoniale ntruct n cazul raporturilor nepatrimoniale subiectul activ este titularul unui drept intransmisibil iar subiectul pasiv este nedeterminat. n raporturile juridice civile patrimoniale care au n coninut un drept real se pune numai problema schimbrii subiectului activ (prin unul din modurile de transmitere a drepturilor reale) nu i a subiectului pasiv care este nedeterminat. n cazul raporturilor juridice care au n coninut un drept de crean poate s aib loc o schimbare att a subiectului activ (creditorul) ct i a subiectului pasiv (debitorul). a) Schimbarea creditorului se poate face prin cesiunea de crean (creditorul transmite creana sa unei alte persoane), subrogaia personal (transmiterea dreptului ctre un ter care a pltit creditorului iniial) i prin novaia prin schimbare de creditor(substituirea unui nou creditor celui vechi, obligaia veche fiind nlocuit cu una nou) . b) Schimbarea debitorului n dreptul civil romn nu se poate realiza pe calea direct a unei cesiuni de datorie (pentru lipsa de interes practic i pentru c persoana debitorului prezint un interes primordial iar creana este un raport personal). Dac totui s-ar urmri atingerea unor efecte asemntoare celor de la cesiunea de datorie, pentru schimbarea debitorului se pot utiliza alte mijloace juridice cum ar fi: novaia prin schimbare de debitor, delegaia, stipulaia pentru altul, poprirea. 5. Capacitatea civil Capacitatea civil este o component a capacitii juridice i ea reprezint calitatea de a fi subiect de drept civil. n structura ei intr dou elemente: capacitatea de folosin i capacitatea de exerciiu. Capacitatea de folosin este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile ( art.34 din noul Cod civil).

22

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Capacitatea de exerciiu este aptitudinea persoanei de a dobndi drepturi i de a-i asuma obligaii prin ncheierea chiar de ctre ea ( adic personal) de acte juridice civile. n exprimarea art. 37 din noul Cod civil capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a ncheia singur acte juridice civile. a) Capacitatea de folosin a persoanei fizice Capacitatea de folosin aparine oricrei persoane fizice. Ea se dobndete de la natere sau chiar de la concepie dac copilul se nate viu i nceteaz o dat cu moartea persoanei. Nici o persoan nu poate fi lipsit de capacitatea de folosin iar limitarea ei poate avea loc numai n cazurile i condiiile prevzute de lege. Persoana fizic nu poate renuna nici total nici parial la capacitatea de folosin. b) Capacitatea de exerciiu a persoanei fizice Se disting trei categorii de persoane fizice, dac ne raportm la noiunea de capacitate de exerciiu: lipsite de capacitate de exerciiu, cu capacitate de exerciiu restrns i cu capacitate de exerciiu deplin. Sunt lipsii de capacitate de exerciiu minorii sub 14 ani i persoanele puse sub interdicie judectoreasc. Au capacitate de exerciiu restrns minorii ntre 14-18 ani. La 18 ani se dobndete capacitatea de exerciiu deplin. Aceasta capacitate se dobandeste si mai inainte, adica de la varsta de 16 ani, prin casatorie. Potrivit noului Cod civil ( pe care, il vom desemna in continuare prin prescurtarea NCC ), se poate dobandi si o capacitate de exercitiu anticipata, adica inainte de majorat, chiar daca minorul nu se casatoreste. Astfel, conform art. 40 din NCC: Pentru motive temeinice, instanta de tutela poate recunoaste minorului care a implinit varsta de 16 ani capacitatea deplin de exercitiu. In acest scop, vor fi ascultati parintii sau tutorele minorului, lundu-se, cnd este cazul, si avizul consiliului de familie. Capacitatea de exerciiu nceteaz la moartea persoanei sau prin punerea ei sub interdicie judectoreasc. c) Capacitatea de folosin a persoanei juridice Coninutul capacitii de folosin a persoanei juridice este determinat de scopul (obiectul de activitate) pentru care ea a fost nfiinat: scopul fiind diferit de la o persoan juridic la alta i capacitatea de folosin difer dup specialitatea fiecrei persoane juridice. n acest sens, prin art. 206 din NCC se prevede: (1) Persoana juridic poate avea orice drepturi si obligatii civile, afar de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine dect persoanei fizice. (2) Persoanele juridice fr scop lucrativ pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de nfiintare sau statut. (3) Actul ncheiat cu nclcarea dispozitiilor alin. (1) si (2) este lovit de nulitate absolut. Capacitatea de folosin a persoanei juridice exprim aptitudinea general i abstract a persoanei juridice de a avea toate acele drepturi i obligaii care servesc realizrii scopului pentru care persoana juridic a fost nfiinat. Ea se dobndete de la data nregistrrii persoanei juridice sau de la data actului de nfiinare, a recunoaterii acestui act, a autorizrii nfiinrii, a nregistrrii persoanei juridice, dup caz. Aceast capacitate nceteaz o dat cu desfiinarea sau ncetarea existenei persoanei juridice prin comasare, divizare sau dizolvare. 4) Capacitatea de exerciiu a persoanei juridice Persoana juridic i exercit drepturile i i ndeplinete obligaiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor , o spune art. 209 alin. (1) din NCC. Actele juridice fcute de aceste organe, n limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice nsi [ art. 218 alin. (1) NCC ]. B. Coninutul raportului juridic civil

23

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 1. Noiune Prin coninut al raportului juridic civil nelegem totalitatea drepturilor subiective civile i a obligaiilor civile pe care le au prile raportului juridic civil. Cele dou laturi ale coninutului raportului juridic civil - drepturile i obligaiile - se afl ntr-o interdependen deoarece nu exist drept subiectiv civil fr o obligaie civil corelativ, i invers. Afirmaia e valabil pentru orice raport juridic civil real, obligaional sau nepatrimonial. Raportul juridic real i raportul juridic nepatrimonial se prezint sub aspectul coninutului, ca raporturi simple, deoarece subiectul activ are, n principiu, numai drepturi iar subiectul pasiv nedeterminat are numai o obligaie negativ. Raportul juridic obligaional poate fi un raport simplu (de exemplu, contractul de mprumut), dar i un raport complex, n sensul c fiecare parte are att drepturi subiective civile ct i obligaii civile (de exemplu, contractul de vnzare-cumprare). 2. Dreptul subiectiv civil Dreptul subiectiv civil este posibilitatea subiectului activ de a avea o anumit conduit i de a pretinde subiectului pasiv o conduit corespunztoare, care poate fi impus, la nevoie, prin fora de constrngere a statului. a) Clasificarea drepturilor subiective civile a.1. Dup cum titularul poate s le exercite cu sau fr concursul altei persoane deosebim drepturi absolute i drepturi relative. Dreptul absolut este acela cruia i corespunde obligaia general a tuturor persoanelor de a se abine s-l ncalce i n temeiul cruia titularul poate avea o conduit fr a avea nevoie de concursul altuia pentru a i-l exercita (drepturile reale i cele personale nepatrimoniale). Dreptul relativ este acela cruia i corespunde obligaia uneia sau mai multor persoane determinate de a da, de a face sau de a nu face ceva, n temeiul cruia titularul poate s pretind subiectului pasiv o anumit conduit, fr de care dreptul nu se poate realiza (drepturile de crean). a.2. Dup coninutul lor deosebim drepturile patrimoniale i drepturile nepatrimoniale (personale). Dreptul patrimonial este acela care are un coninut economic, putnd fi evaluat n bani (drepturile reale i cele de crean). Dreptul nepatrimonial este cel al crui coninut nu poate fi evaluat n bani (drepturile care privesc existena i integritatea fizic sau moral a persoanei, drepturile care privesc identificarea persoanei i drepturile decurgnd din creaia intelectual). a.3. Drepturile patrimoniale se subclasific la rndul lor n drepturi reale i drepturi de crean. Dreptul real este cel n temeiul cruia titularul i poate exercita prerogativele asupra unui lucru n mod direct i nemijlocit, fr concursul altei persoane. Dreptul de crean este cel n temeiul cruia subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorul) s dea, s fac sau s nu fac ceva. a.4. Dup corelaia dintre ele drepturile subiective civile se clasific n drepturi principale i drepturi accesorii. Dreptul principal este cel care are o existen de sine stttoare, soarta sa nedepinznd de un alt drept. Dreptul accesoriu este cel care nu are o existen de sine stttoare, el fiinnd pe lng un alt drept care este principal (de exemplu dreptul de ipotec, de

24

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial gaj, fidejusiunea, dreptul nscut din clauza penal, dreptul de a pretinde dobnda aferent creanei principale, dreptul de retenie). a.5. Dup gradul de certitudine pe care l confer titularului, exist drepturi pure i simple i drepturi afectate de modaliti. Dreptul pur i simplu confer maxim certitudine titularului deoarece nici existena i nici exercitarea lui nu depind de vreo mprejurare viitoare. Dreptul subiectiv civil afectat de modaliti depinde fie n privina existenei, fie n privina exercitrii sale, de o mprejurare viitoare, cert sau incert, numit modalitate (termen, condiie, sarcin). b) Recunoaterea i ocrotirea drepturilor subiective civile Posibilitatea de a desfura o anumit conduit devine un drept subiectiv civil numai n msura n care este recunoscut printr-o norm juridic. Drepturile subiective exist deci numai dac sunt recunoscute de lege. Potrivit art. 26 din NCC consacrat recunoasterii drepturilor si libertatilor civile drepturile si libertatile civile ale persoanelor fizice, precum si drepturile si libertatile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite si garantate de lege. Conform art. 27 alin. (1) din NCC cettenii strini si apatrizii sunt asimilati, n conditiile legii, cu cettenii romni, n ceea ce priveste drepturile si libertatile lor civile, iar conform alin. (2) asimilarea se aplic n mod corespunztor si persoanelor juridice strine. Prin textele mentionate se realizeaz recunoaterea global (general) a drepturilor si libertatilor civile ale persoanelor fizice si juridice. Recunoaterea global a drepturilor subiective civile se completeaz cu recunoaterea special ce se realizeaz prin diferite acte normative, pe categorii sau specii de asemenea drepturi (de exemplu, Constituia consacr drepturile fundamentale ale ceteanului, Codul civil recunoate majoritatea drepturilor patrimoniale, Codul muncii recunoaste drepturile salariatilor si ale angajatorilor etc.). Un principiu fundamental al dreptului civil l reprezint ocrotirea i garantarea drepturilor subiective civile. n cazul nclcrii unui drept subiectiv civil titularul lui poate s cheme n judecat pe cel ce se face vinovat de o asemenea nclcare. De regul, mijlocul juridic de ocrotire l reprezint procesul civil care este reglementat de Codul de procedur civil. Norme de ocrotire se gsesc i n alte reglementri, dintre care amintim Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, prin care se reglementeaz procedura atacrii n justitie, de ctre cei interesati, a actelor administrative ilegale prin care acestia au fost vtmati n drepturile lor. c) Exercitarea drepturilor subiective civile i abuzul de drept Exercitarea unui drept subiectiv civil, de regul, nu este obligatorie, fiind lsat la latitudinea titularului acestuia. Exercitarea dreptului subiectiv civil trebuie fcut cu respectarea urmtoarelor principii, care sunt cumulative: - s se fac cu respectarea legii i a moralei; s se fac n limitele sale externe, att de ordin material (de exemplu ntinderea unui teren), ct i de ordin juridic(nu se poate pretinde mai mult dect se datoreaz); s se fac n limitele sale interne, adic potrivit scopului economic i social pentru care este recunoscut de lege; s se fac numai cu bun-credin. Exercitarea unui drept este abuziv atunci cnd se face cu nclcarea ultimelor dou principii.

25

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Acela care i exercit dreptul cu scopul de a vtma pe altul, de a-l icana, etc., realizeaz un abuz de drept. Un exemplu clasic de abuz de drept este acela prin care o persoana careia i-a fost cauzata o paguba de catre un vecin prin faptul ca acesta si-a lasat animalele sa pasca pe terenul ce nu-i apartinea, presara substante otravitoare pe terenul sau, astfel incat, animalele vecinului, pascand din nou recolta, de asta data, otravita, mor. Proprietarul animalelor decedate in aceste conditii, are dreptul sa obtina despagubiri de la proprietarul terenului. Solutia se explica prin aceea ca nimeni nu poate sa-si faca singur dreptate. Conduita proprietarului terenului da expresie unui abuz de drept. 3. Obligaia civil a)Noiune Prin obligaie civil nelegem ndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumit conduit corespunztoare dreptului subiectiv corelativ, care poate consta n a da, a face sau a nu face ceva, i care poate fi impus, la nevoie, prin fora de constrngere a statului. Obligaia presupune ntotdeauna o ndatorire a subiectului pasiv (nu o posibilitate, facultate). b) Clasificarea obligaiilor civile b.1. n raport de obiectul lor distingem: obligaii de a da, de a face, de a nu face; obligaii pozitive i obligaii negative; obligaii de rezultat i obligaii de diligen. Obligaia de a da semnific ndatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real (nu nseamn a preda). Obligaia de a face semnific ndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un serviciu sau de a preda un bun. Obligaia de a nu face semnific ndatorirea de a se abine de la o aciune sau de la anumite aciuni. Obligaia pozitiv este aceea care implic o aciune (obligaia de a da i obligaia de a face). Obligaia negativ este aceea care presupune o absteniune (obligaia de a nu face). Obligaia de rezultat const n ndatorirea debitorului de a obine un rezultat determinat (de exemplu, obligaia antreprenorului de a realiza o construcie). Obligaia de diligen (de mijloace) const n ndatorirea debitorului de a depune toat struina (diligena) pentru atingerea unui anumit rezultat, fr a se obliga la obinerea rezultatului preconizat (de exemplu, obligaia medicului, obligaia avocatului). b.2. n raport de gradul de opozabilitate distingem: obligaii obinuite, opozabile prilor; obligaii opozabile i terilor (scriptae in rem); obligaii reale (propter rem). Obligaia civil obinuit este aceea care incumb (revine) debitorului fa de care s-a nscut. Obligaia opozabil terilor (scriptae in rem) este strns legat de un lucru i creditorul i poate realiza dreptul numai dac titularul dreptului real asupra lucrului va fi obligat s i respecte dreptul (n cazul vnzrii unui bun nchiriat cumprtorul trebuie s respecte locaiunea anterioar) .

26

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Obligaiunea real (propter rem) este ndatorirea ce incumb deintorului unui lucru, n considerarea importanei deosebite a acestuia pentru societate (de exemplu, obligaia de a cultiva terenul agricol). b.3. n raport de sanciune, obligaiile civile se mpart n: - obligaii perfecte; - obligaii imperfecte. Obligaia civil perfect este aceea care se bucur integral de sanciune juridic, creditorul putnd s obin concursul forei de constrngere a statului pentru executarea ei, n cazul n care nu este executat de bun voie. Obligaia civil imperfect (natural) este cea a crei executare nu se poate obine pe cale silit, deoarece a expirat termenul de prescripie, dar n msura n care este executat de bun voie, debitorul nu are dreptul s pretind restituirea prestaiei. C. Obiectul raportului juridic civil. Bunurile. 1. Definiie Obiectul raportului juridic este conduita prilor, adic aciunea sau inaciunea la care este ndrituit subiectul activ i de care este inut subiectul pasiv. Obiectul raportului juridic civil nu trebuie confundat cu coninutul acestuia constnd n drepturile i obligaiile prilor, adic n posibilitile juridice ale unor aciuni i n ndatoririle juridice corespunztoare (posibilitatea i ndatorirea unei conduite nu trebuie confundat cu nsi conduita). n raporturile juridice patrimoniale conduita prilor se refer adesea la lucruri, dar acestea nu pot fi incluse n structura raportului juridic civil, innd cont de caracterul social al acestui raport, care este o relaie dintre oameni, nu una dintre om i lucru. Teza potrivit creia n coninutul raportului juridic civil intr i lucrurile la care se refer dreptul subiectiv civil, este izolat. Aceasta nu nseamn c bunurile nu ar constitui un domeniu important de care se ocup dreptul civil. Despre bunuri se spune c reprezint obiect derivat al raportului juridic. 2. Bunurile a) Noiune. Termenul de "bun" este utilizat n Codul civil n dou sensuri. n sens larg prin "bun" nelegem att lucrurile ct i drepturile privitoare la acestea, iar n sens restrns prin acest termen nelegem doar lucrurile asupra crora pot exista drepturi patrimoniale. Bunul, n sens restrns, este valoarea economic util pentru satisfacerea nevoilor materiale i spirituale ale omului i care este susceptibil de apropiere (nsuire) sub forma drepturilor patrimoniale. Termenul de patrimoniu este utilizat n doctrina juridic n strns legtur cu noiunea de "bunuri", n dou sensuri. ntr-un prim sens, prin patrimoniu nelegem att drepturile patrimoniale i obligaiile patrimoniale, privite n totalitatea lor, aparintoare unei persoane fizice sau juridice, ct i bunurile la care se refer drepturile i obligaiile respective. n al doilea sens, n patrimoniu se cuprinde doar totalitatea drepturilor i obligaiilor patrimoniale ale unei persoane fizice sau juridice. In conceptia Codului civil si drepturile sunt considerate bunuri. Mentionam ca Legea nr.215/2001 a administratiei publice locale ne ofer o definitie a patrimoniului unittii administrativ teritoriale: Constituie patrimoniu al unittii administrativ teritoriale toate bunurile mobile si imobile care apartin domeniului public al unitatii administrativ teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial.

27

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Patrimoniul are o latur activ (drepturile patrimoniale) i o latur pasiv (obligaiile patrimoniale). ntre noiunile de patrimoniu i bun exist o relaie de la ntreg la parte. b) Clasificarea bunurilor n literatura juridic exist numeroase clasificri ale bunurilor. Aceste clasificri nu au doar importan teoretic ci i practic, deoarece determin regimul juridic aplicabil diferitelor bunuri. b.1. Dup natura lor i dup calificarea fcut de lege bunurile sunt mobile i imobile. La rndul lor, bunurile mobile, numite i mictoare, se subclasific n: mobile prin natura lor, mobile prin determinarea legii i mobile prin anticipaie. Mobile prin natura lor sunt bunurile care se pot transporta dintr-un loc n altul, fie c se deplaseaz singure, fie c pot fi deplasate. Mobile prin determinarea legii sunt drepturile reale asupra bunurilor mobile i aciunile n justiie privitoare la acestea. Mobile prin anticipaie sunt bunuri care prin natura lor sunt bunuri imobile, dar prile le privesc ca mobile n considerarea a ceea ce vor deveni n viitor (fructele i recoltele neculese, etc.). La rndul lor, bunurile imobile, numite i nemictoare, se subclasific n, imobile prin natura lor, imobile prin destinaie i imobile prin obiectul la care se aplic. Imobile prin natura lor sunt bunurile care sunt fixe, adic nu se pot deplasa i nu pot fi deplasate (pmntul, construciile). Imobile prin destinaie sunt bunuri mobile prin natura lor, dar care sunt considerate de lege ca imobile datorit destinaiei lor, i anume aceea de a fi afectate unui imobil prin natur( Exemple: animalele i instrumentele afectate lucrrii pmntului, potrivit vechiului Cod civil. Iar potrivit NCC, amintim: materialele separate n mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou ntrebuintate, att timp ct sunt pstrate n aceeai form; prtile integrante ale unui imobil care sunt temporar detaate de acesta, dac sunt destinate spre a fi reintegrate; materialele aduse pentru a fi ntrebuintate n locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul n care au dobndit aceasta destinatie ). Imobile prin determinarea legii sunt drepturile reale asupra bunurilor imobile i aciunile n justiie prin care sunt ocrotite. Precizam ca unii autori considera ca toate drepturile reale asupra imobilelor se includ in aceasta categorie, iar altii excepteaza dreptul de proprietate pe considerentul ca in conceptia Codului civil dreptul de proprietate se confunda cu bunul asupra caruia poarta, el fiind considerat un bun imobil prin natura sa. Consideram ca daca vechiul Cod civil permitea o asemenea interpretare, textele noului Cod civil nu mai permit distinctia respectiva, asa incat dreptul de proprietate trebuie considerat un bun imobil prin determinarea legii. b.2. Dup modul de determinare exist bunuri individual determinate (res certa) i bunuri generic determinate (res genera). Bunuri individual determinate (certe) sunt cele care potrivit naturii lor sau voinei prilor actului juridic se individualizeaz prin trsturi proprii, specifice (de exemplu, manuscrisul unei lucrri, o sculptur, o pictur, o cas identificat prin localitate, strad, numr). Bunuri generic determinate (de gen) sunt cele care se individualizeaz prin nsuirile speciei sau categoriei din care fac parte, determinndu-se prin numrare, msurare, cntrire (de exemplu, banii, cerealele, combustibilii, fructele etc.). In privinta acestor bunuri se aplica regula genera non pereunt, adica bunurile de gen

28

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial nu pier niciodata, regula care trebuie inteleasa in sensul ca din punct de vedere juridic ele nu pier niciodata, ceea ce nu exclude posibilitatea ca ele sa piara din punct de vedere fizic. b.3. Dup regimul circulaiei juridice, bunurile se mpart n bunuri aflate n circuitul civil i bunuri scoase din circuitul civil. Bunuri aflate n circuitul civil sunt cele care pot fi dobndite sau nstrinate prin acte juridice. Bunuri scoase din circuitul civil sunt cele care nu pot face obiectul unui act juridic civil (spre exemplu, bunurile care constituie potrivit art. 135 alin. 4 din Constituie obiect al proprietii publice, caracterizate prin aceea ca sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile). b.4. Dup cum ntrebuinarea lor obinuit implic sau nu consumarea lor material sau juridic (nstrinarea) de la prima utilizare, distingem ntre bunuri consumptibile i bunuri neconsumptibile . Bunuri consumptibile sunt cele care i consum substana ori sunt nstrinate la prima ntrebuinare (de exemplu, alimentele, combustibilul, banii etc.). Bunuri neconsumptibile sunt acelea care pot fi folosite repetat, fr a fi necesar consumarea substanei ori nstrinarea lor. In vreme ce primele pot forma obiectul imprumutului de consumatie, celelalte pot forma obiectul impumutului de folosinta( comodat ). b.5. Dup cum pot fi nlocuite sau nu n executarea unei obligaii civile, deosebim bunuri fungibile i bunuri nefungibile. Bunuri fungibile sunt acelea care pot fi nlocuite unele cu altele n executarea unei obligaii civile (de exemplu, banii, titlurile de valoare, alte bunuri generice). Bunuri nefungibile sunt acelea care nu pot fi nlocuite unele cu altele n executarea obligaiei, debitorul nefiind liberat prin predarea altui bun (de exemplu, o anumit cas, un anumit tablou, etc.). b.6. Dup cum sunt sau nu productoare de fructe, bunurile se mpart n bunuri frugifere i bunuri nefrugifere. Bunurile frugifere sunt acelea care produc periodic, fr consumarea substanei lor, alte bunuri denumite fructe. Bunurile nefrugifere sunt acelea care nu au nsuirea de a produce fructe. Fructele produse de bunurile frugifere pot fi, la rndul lor, de trei feluri: naturale, industriale, civile. Fructele naturale sunt cele pe care un bun le produce fr intervenia omului (de exemplu, iarba crescut pe un teren necultivat, vnatul ori ciupercile dintr-o pdure, prsila animalelor etc.). Fructele industriale sunt acelea care se dobndesc prin cultur, adic prin activitatea oamenilor (de exemplu, produsele diferitelor plantaii, recolta obinut de pe un teren agricol etc.). Fructele civile reprezint echivalentul n bani sau n alte lucruri al utilizrii unui bun (de exemplu, chiriile, dobnzile, arendele, dividendele etc.). Fructele nu trebuie confundate cu productele. Acestea din urm sunt foloasele trase dintr-un bun care i consum substana (exemple de producte sunt piatra, marmura sau nisipul din cariere). b.7. Dup cum pot fi ori nu divizate, fr a-i schimba destinaia economic, deosebim bunuri divizibile i bunuri indivizibile. Bunurile divizibile sunt acelea care pot fi mprite fr s-i schimbe prin aceasta destinaia economic (de exemplu, o bucat de stof).

29

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Bunurile indivizibile sunt acelea care nu pot fi mprite fr s li se schimbe destinaia (de exemplu, o hain, un autoturism). b.8. Dup cum sunt percepute sau nu cu simurile omului, distingem ntre bunuri corporale i bunuri incorporale. Bunurile corporale sunt acelea care, avnd o existen material, pot fi percepute cu simurile umane (aceste bunuri sunt n general, lucrurile). Bunurile incorporale sunt acelea care, avnd o existen abstract, ideal, scap simurilor omului (de exemplu, drepturile reale, drepturile de crean, titlurile de valoare). b.9. Dup corelaia dintre bunuri se face deosebire ntre bunuri principale i bunuri accesorii. Bunuri principale sunt acelea care pot fi folosite n mod independent, nefiind destinate s serveasc la ntrebuinarea altui bun. Bunuri accesorii sunt acelea care servesc la ntrebuinarea altor bunuri, considerate bunuri principale (de exemplu, betele pentru schiuri, antena pentru televizor, pompa pentru biciclet, cheia pentru lacat, lopetile pentru barca, arcusul pentru vioara). b.10. Dup cum pot sau nu forma obiect de executare silit, exist bunuri sesizabile i bunuri insesizabile. Bunuri sesizabile sunt acelea care pot fi urmrite n cadrul unei proceduri de executare silit. Bunuri insesizabile sunt acelea care nu pot fi urmrite silit pentru plata unei datorii (de exemplu, icoanele i portretele de familie ale debitorului).

III. IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET

1.Definiie. Prin izvor al raportului juridic civil concret nelegem o mprejurare (act juridic sau fapt juridic) de care legea civil leag naterea unui raport juridic civil concret. Actul sau faptul ce constituie izvor al raportului juridic civil concret este totodat i izvor al drepturilor subiective civile i al obligaiilor civile ce formeaz coninutul raportului juridic respectiv. 2. Corelaii ntre norma juridic, raportul juridic civil abstract, raportul juridic civil concret i izvorul raportului juridic civil concret. Norma de drept civil este premisa necesar i obligatorie pentru existena att a raportului juridic civil abstract, ct i a raportului juridic civil concret i a izvorului raportului juridic civil concret. Raportul juridic civil abstract este tiparul raportului juridic civil concret, n sensul c acesta din urm se va ncadra ntr-un anumit tip de raport juridic civil abstract, iar raportul juridic civil concret particularizeaz raportul juridic civil abstract. Izvorul raportului juridic civil concret genereaz o situaie juridic determinat (concret) ntre anumite subiecte de drept civil. 3. Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice concrete a) Aciuni omeneti i fapte naturale (evenimente). Aciuni omeneti sunt acele fapte (comisive sau omisive) svrite de subiectele de drept civil cu sau fr intenia de a produce efecte juridice, de care legea leag naterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice civile concrete. Deci noiunea de aciuni omeneti cuprinde att aciunile voluntare ct i cele involuntare. Aciunile svrite cu intenia de a produce efecte juridice se numesc acte juridice.

30

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Aciunile svrite fr intenia de a produce efecte juridice dar care produc totui asemenea efecte n temeiul legii sunt denumite fapte juridice. n funcie de mprejurarea de a fi sau nu conforme cu legea aciunile pot fi licite sau ilicite. Faptele naturale (evenimentele) sunt mprejurri care se produc independent de voina omului i de care legea civil leag naterea de raporturi juridice (de exemplu, cutremurul, inundaia, naterea, moartea). b) Fapte juridice n sens larg i fapte juridice n sens restrns. Prin fapte juridice n sens larg nelegem att aciunile omeneti svrite cu sau fr intenia de a produce efecte juridice ct i faptele naturale (evenimentele). Prin fapte juridice n sens restrns se neleg doar faptele omeneti svrite fr intenia de a produce efecte juridice (dar care se produc n temeiul legii) i faptele naturale. Putem spune ca faptele juridice in sens larg cuprind faptele juridice in sens restrins si actele juridice. c) Izvoare simple i izvoare complexe Izvoarele simple sunt faptele juridice a cror structur este alctuit dintr-un singur element care d natere prin el nsui la raportul juridic concret. Izvoarele complexe sunt faptele juridice n structura crora intr mai multe elemente ce produc efecte juridice numai dac sunt reunite toate, fie succesiv, fie concomitent. d) Izvoare de drepturi patrimoniale i izvoare de drepturi nepatrimoniale Clasificarea aceasta a izvoarelor raportului juridic civil concret, realizat n funcie de drepturile subiective civile (patrimoniale sau nepatrimoniale) pe care le genereaz, nu necesit explicaii suplimentare. Menionm c izvoarele de drepturi patrimoniale se divid n moduri de dobndire a drepturilor reale i izvoare de obligaii. 2.3 ACTUL JURIDIC CIVIL. NOIUNE. CLASIFICARE. CONDIII. EFECTE I NULITATE. 2.3.1 Noiune.Clasificare A. Noiunea de act juridic civil. Prin act juridic civil se nelege o manifestare de voin fcut cu intenia de a produce efecte juridice, respectiv, de a nate, modifica ori stinge un raport juridic civil concret. Expresia act juridic civil" este ntrebuinat n dou sensuri. ntr-un prim sens ea desemneaz tocmai manifestarea de voin fcut cu intenia de a produce efecte juridice civile. Este sensul folosit n definiia de mai sus. n al doilea sens ea desemneaz nscrisul constatator al manifestrii de voin, adic suportul material care consemneaz ori red manifestarea de voin exprimat. Pentru primul sens se utilizeaz i formula negotium juris iar pentru al doilea sens se utilizeaz i formula instrumentum juris. B. Clasificarea actelor juridice civile. 1. Acte unilaterale, bilaterale i multilaterale. Actul unilateral este rezultatul voinei unei singure pri. Exemple: testamentul, acceptarea succesiunii, renunarea la motenire, denunarea unui contract.

31

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Actul bilateral este actul juridic care reprezint voina concordant a dou pri. Exemple: vnzarea-cumprarea, donaia, mprumutul. Actul multilateral este rodul acordului de voin a trei sau mai multe pri. Exemplu: contractul de societate. Prin pri nu trebuie s se neleag numrul de persoane, adic de subiecte de drept care i manifest voina la ncheierea actului. Pentru a afla numrul prilor unui act juridic trebuie s determinm persoanele care acioneaz n aceeai direcie, cu aceleai interese. Astfel, un contract de vnzare-cumprare ncheiat ntre doi coproprietari ai aceluiai bun i un cumprtor este un act juridic bilateral. 2. Acte cu titlu oneros i acte cu titlu gratuit. Actul cu titlu oneros este acela n care, n schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmrete obinerea altui folos patrimonial. Exemple: contractul de vnzare-cumprare, contractul de nchiriere, mprumutul cu dobnd. Actul cu titlu gratuit este acela prin care se procur un folos patrimonial fr a se urmri obinerea altui folos patrimonial n schimb. Exemple: donaia, mprumutul fr dobnd, mandatul gratuit, depozitul neremunerat. 3. Acte constitutive, translative i declarative. Actul constitutiv este acela care d natere la un drept subiectiv civil care n-a existat anterior. Exemplu: ipoteca convenional, gajul, instituirea unui uzufruct. Actul translativ este acela care are ca efect strmutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu n alt patrimoniu. Exemplu: vnzarea-cumprarea, donaia. Actul declarativ este actul care are ca efect consolidarea ori definitivarea unui drept subiectiv preexistent. Exemplu: partajul (mpreala). 4. Acte de conservare, de administrare i de dispoziie. Actul de conservare este acela care are ca efect prentmpinarea pierderii unui drept subiectiv. Exemplu: ntreruperea unei prescripii prin aciunea n justiie, nscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somaia. Actul de administrare (iar nu administrativ sau de administraie) este acela prin care se realizeaz o normal punere n valoare a unui bun ori a unui patrimoniu. Exemplu: nchirierea unui bun, n anumite condiii, culegerea fructelor, reparaiile de ntreinere, asigurarea unui bun. Actul de dispoziie este acela care are ca rezultat ieirea din patrimoniu a unui bun sau a unui drept ori grevarea unui bun cu o sarcin real (ipotec, gaj). Exemplu: vnzarea-cumprarea, donaia. 5. Acte patrimoniale i nepatrimoniale. Actul patrimonial este acela care are un coninut evaluabil n bani. De regul, sunt asemenea acte cele care privesc drepturile reale i de crean. Exemplu: vnzarea-cumprarea, donaia, mprumutul. Actul nepatrimonial este acela care are un coninut neevaluabil n bani. Exemplu: convenia prinilor unui copil din afara cstoriei n sensul ca acesta s ia numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite. 6. Acte consensuale, solemne i reale. Actul consensual este acela care se ncheie prin simpla manifestare de voin. Actul solemn este acela la a crui ncheiere manifestarea de voin trebuie s mbrace o anumit form prescris de lege. Exemplu: donaia, ipoteca convenional, testamentul. Actul real este acela care nu se poate ncheia dect dac manifestarea de voin este nsoit de remiterea (predarea) bunului. Exemplu: mprumutul, depozitul, darul manual. 7. Acte ntre vii i acte pentru cauz de moarte.

32

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Actul ntre vii (inter vivos) i produce efectele necondiionat de moartea autorului ori autorilor lui. Acestea reprezint majoritatea actelor civile. Actul pentru cauz de moarte (mortis causa) i produce efectele la moartea autorului. Exemplu: testamentul. 8. Acte subiective i acte condiie. Actul subiectiv este acela al crui coninut este determinat prin voina autorului ori autorilor lui. Marea majoritate a actelor civile intr n aceast categorie. Actul-condiie este acela la a crui ncheiere prile i exprim voina doar n privina naterii actului, coninutul lui fiind determinat de norme de la care prile nu pot deroga. Exemplu: contractul de nchiriere supus Legii nr. 5/1973( reglementare abrogata); casatoria; adoptia. 9. Acte pure i simple i acte afectate de modaliti. Actul pur i simplu nu cuprinde o modalitate (termen, condiie ori sarcin). Exemplu: acceptarea motenirii, renunarea la motenire, recunoaterea filiaiei. Actul afectat de modaliti cuprinde o modalitate (termen, condiie, sarcin). Exemplu: contractul de mprumut, contractul de vnzare cu clauz de ntreinere, contractul de donaie cu sarcin. 10. Acte principale i acte accesorii. Actul principal are o existen de sine stttoare, soarta sa nedepinznd de soarta juridic a altui act juridic. Actul accesoriu este acela a crui soart juridic depinde de soarta altui act juridic, principal. Exemplu: clauza penal, fidejusiunea, gajul, ipoteca convenional. Acestui act i se aplic regula accesorium sequitur principale (accesoriul urmeaz soarta principalului). 11. Acte cauzale i acte abstracte. Actul cauzal este acela a crui valabilitate implic analiza cauzei ori scopului su; dac scopul este imoral, ilicit ori lipsete, nsui actul juridic este lovit de nulitate. Actul abstract (necazual) este detaat de elementul cauz, valabilitatea sa neimplicnd analiza acestui element. Sunt abstracte actele juridice constatate prin titluri de valoare. Titlurile de valoare pot fi la purttor, nominative i la ordin. Acestea sunt inscrisuri care incorporeaza drepturi de creanta, cum ar fi biletul la ordin, cambia, polita de asigurare, actiunile societatilor comerciale, obligatiunile emise de acestea, obligatiunile CEC. 12. Acte strict personale i acte ce pot fi fcute prin reprezentare. Actul strict personal este acela care nu poate fi fcut dect personal, fr a putea fi ncheiat prin reprezentare. Exemplu: testamentul. Actul ce poate fi ncheiat prin reprezentare este acela care poate fi ncheiat prin reprezentant (mandatar). Majoritatea actelor civile pot fi ncheiate att personal ct i prin reprezentant. 13.Acte numite (tipice) i acte nenumite (atipice). Actul numit este acela care are o denumire stabilit de legea civil, precum i o reglementare proprie. Majoritatea actelor civile fac parte din aceast categorie. Actele nenumite (atipice) nu se bucur de o reglementare i de o denumire proprii. Exemplu: contractul de vnzare cu clauz de ntreinere, care nu era reglementat nici in vechiul Cod civil, nici in alta reglementare de natura civila, fiind insa recunoscut in practica judiciar i n doctrina de specialitate. In prezent el este un contract numit, fiind reglementat ca atare in NCC. 14. Acte cu executare dintr-o dat (uno ictu) i acte cu executare succesiv.

33

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Actul cu executare dintr-o dat (uno ictu) este actul a crui executare se realizeaz printr-o singur prestaie din partea debitorului. Se mai numete act cu executare instantanee. Actul cu executare succesiv este acel act a crui executare presupune mai multe prestaii, ealonate n timp. Exemplu: contractul de nchiriere, contractul de vnzare cu plata n rate. 2.3.2 Condiiile actului juridic civil Prin condiiile actului juridic civil nelegem elementele din care este alctuit un asemenea act. Aceste condiii (elemente), care rezult din art. 1179 din NCC ( art. 948 din vechiul Cod civil), sunt capacitatea, consimmntul, obiectul i cauza. Clasificarea condiiilor actului juridic 1. Condiii de fond i condiii de form. Condiiile de fond privesc coninutul actului juridic iar condiiile de form privesc exteriorizarea voinei. Condiiile de fond se mai numesc condiii intrinseci iar cele de form se mai numesc condiii extrinseci. Criteriul clasificrii l reprezint deci aspectul la care condiiile se refer. 2. Dup criteriul obligativitii ori neobligativitii lor deosebim ntre condiii eseniale (cerute pentru chiar valabilitatea actului) i condiii neeseniale (sau ntmpltoare, adic cele care pot fi prezente ori pot lipsi, fr s pun n discuie valabilitatea actului). Condiiile deja amintite capacitatea, consimmntul, obiectul i cauza sunt condiii eseniale fiind n acelai timp i condiii de fond. A. CAPACITATEA DE A NCHEIA ACTUL JURIDIC Se definete ca fiind condiia de fond i esenial care const n aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi i obligaii civile prin ncheierea actelor de drept civil. Capacitatea de a ncheia acte juridice, civile este o parte a capacitii civile a persoanei fizice i a persoanei juridice, fiind sinonim cu capacitatea de exerciiu. Trebuie reinut c principiul ori regula este capacitatea de a face actul juridic civil, incapacitatea fiind excepia. Conform art. 1180 din NCC poate contracta orice persoana ce nu este declarat incapabil de lege si nici oprit s ncheie anumite contracte. Din coroborarea art. 43 cu art. 1180 din NCC rezult c sunt incapabili s contracteze minorii pana la 14 ani si interzisii judectoresti. Aceste persoane, fiind lipsite de capacitate de exerciiu, nu pot ncheia acte juridice dect prin reprezentare. Persoanele fizice cu capacitate de exercitiu restrans ( adica minorii intre 14 18 ani ), pot ncheia acte juridice numai cu aprobarea ocrotitorilor legali. De la regulile aplicabile fiecrei categorii de persoane fizice, n NCC sunt prevzute i exceptii. Astfel, n privinta persoanei lipsite de capacitate de exercitiu se arat c ea poate ncheia singur actele anume prevzute de lege, actele de conservare, precum i actele de dispozitie de mic valoare, cu caracter curent i care se execut la momentul ncheierii lor [ art. 43 alin. (3)]. n privinta minorului cu capacitate de exercitiu restrns se arat c el poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu l prejudiciaz, precum si acte de dispozitie de mic valoare, cu caracter curent si care se execut la data ncheierii lor [ art. 41 alin. (3)]. Uneori, pentru a ncheia anumite acte, acest minor are nevoie nu doar de ncuviintarea printilor, ci i de autorizarea instanei de tutel [ art. 41 alin.(2) ].

34

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial n privinta persoanelor juridice, cnd ne referim la capacitatea lor civil de a ncheia acte juridice avem n vedere aptitudinea lor de a dobndi drepturi i de a asuma obligatii ncheind acte juridice civile prin organele lor de administrare ( cunoscute i sub denumirea de organe de conducere ). Pentru nelegerea corect a principiului capacitii se impune urmtoarea subliniere; capacitatea este o stare de drept de jure (adic aa cum o vede legea), spre deosebire de discernmnt, care este o stare de fapt - de facto -, acesta, discernmntul, putnd exista, izolat, chiar la o persoan incapabil, dup cum o persoan deplin capabil se poate gsi ntr-o situaie n care, pasager, s nu aib discernmnt. B. CONSIMMNTUL Actul juridic civil este manifestarea de voin fcut cu intenia de a produce efecte juridice. Voina este de natur psihologic, formnd obiect special de preocupare pentru psihologie. Voina intereseaz ns i dreptul. Voina este, sub aspect psihologic, un proces complex. i sub aspect juridic voina este complex, n structura sa intrnd dou elemente; consimmntul i cauza sau scopul. B.1. Formarea i principiile voinei juridice n dreptul civil. a) Formarea voinei juridice. Punctul de pornire n procesul complex de formare a voinei, n general, deci i a celei juridice, l reprezint nevoia simit de om, pe care el tinde s o satisfac. Nevoia aceasta se reflect n mintea omului. O dat reflectat nevoia, omul ajunge s reflecte i mijlocul de satisfacere a acelei nevoi. Apare astfel dorina satisfacerii nevoii respective - nevoie care poate fi material sau spiritual.Cum ns o dorin nu rmne singur, ea se ntlnete, de cele mai multe ori, cu alte dorine i tendine ale omului. ncepe, n acest context, a doua faz a procesului psihologic, care este deliberarea. Deliberarea reprezint cntrirea avantajelor i dezavantajelor pe care le prezint dorinele i mijloacele de realizare a lor, aflate n concurs.n urma procesului de deliberare apare motivul determinant, aa nct se trece la o alt faz constnd n luarea hotrrii de a ncheia actul juridic civil. Aceste faze ale procesului psihologic de formare a voinei juridice au caracter intern. Pentru ca faptul psihologic s devin fapt social este necesar ca hotrrea luat s fie exteriorizat, doar n acest fel alte persoane avnd posibilitatea s ia cunotin de ea. Din procesul complex, stufos de formare a voinei, dreptul civil reine doar dou elemente; hotrrea exteriorizat i motivul determinant. Primul element este nsui consimmntul, iar cel de-al doilea constituie cauza ori scopul actului juridic civil. b) Principiile voinei juridice n dreptul civil. b.1. Principiul libertii actelor juridice (principiul autonomiei de voin). Prin acest principiu se nelege c subiectele de drept civil sunt libere s ncheie convenii ori s fac acte unilaterale - ntr-un cuvnt, acte juridice, dac respect legea i bunele moravuri. Analitic, coninutul acestui principiu poate fi exprimat astfel: subiectele de drept civil sunt libere s ncheie ori nu un act juridic civil, iar dac l ncheie trebuie s respecte legea i morala; prile sunt libere s stabileasc, aa cum doresc, coninutul (clauzele), actului juridic;

35

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial prile sunt libere ca, prin acordul lor, s modifice ori s pun capt actului juridic civil pe care l-au ncheiat. Limitele principiului libertii actelor juridice civile sunt: 1.ordinea public (adic normele care reglementeaz ordinea economic, social i politic din stat); 2.morala (bunele moravuri); 3.normele imperative civile (acele norme de la care nu se poate deroga). b.2. Principiul voinei interne (reale). Voina juridic cuprinde un element psihologic (intern) i un element social (extern). De cele mai multe ori cele dou elemente concord; declaraia de voin exprim exact voina intern, psihologic. Nu sunt ns excluse situaiile n care ntre cele dou elemente nu exist concordan, declaraia de voin neexprimnd suficient de exact voina intern real. Se pune, n asemenea situaii, problema: cruia dintre cele dou elemente s i se dea prioritate, cu privire la efectele actelor juridice? Rspunsul la ntrebare depinde de concepia cu privire la raportul dintre voina intern, real i voina declarat, exteriorizat. Dou concepii au fost exprimate cu privire la acest raport : concepia subiectiv, care d prioritate voinei interne, reale i concepia obiectiv, care d prioritate voinei declarate, exteriorizate. Prima concepie este proprie Codului civil francez iar a doua concepie este proprie Codului civil german. Codul civil romn consacr prima concepie. Adoptnd prima concepie se d satisfacie securitii statice a circuitului civil, n timp ce prin adoptarea celei de-a doua concepii se d satisfacie securitii dinamice a circuitului civil. Pentru a tempera neajunsurile care ar decurge din aplicarea strict a fiecreia dintre cele dou concepii, sistemele de drept, acordnd preferin uneia sau alteia, nu exclud existena unor excepii. c) Definiia consimmntului. Prin consimmnt se nelege acea condiie esenial, de fond i general a actului civil care const n hotrrea de a ncheia un act juridic civil manifestat n exterior. Termenul consimmnt are att nelesul de voin exteriorizat a uneia dintre prile actului bilateral ori a autorului actului unilateral, fie nelesul de acord de voin. d) Condiiile de valabilitate a consimmntului. Pentru a fi valabil, consimmntul trebuie s ntruneasc urmtoarele condiii: - s provin de la o persoan cu discernmnt; - s fie exprimat cu intenia de a produce efecte juridice; - s fie exteriorizat; - s nu fie alterat de vreun viciu de consimmnt. 1. Prima condiie decurge din caracterul contient al actului juridic; subiectul de drept civil trebuie s aib puterea de a aprecia, de a discerne efectele juridice care se produc n baza manifestrii sale de voin Persoana fizic cu deplin capacitate de exerciiu este prezumat c are discernmntul juridic necesar pentru a ncheia acte juridice civile. Persoana lipsit de capacitate de exerciiu (minorul sub 14 ani i cel pus sub interdicie judectoreasc) este prezumat a nu avea discernmnt, fie datorit vrstei fragede, fie datorit strii de sntate mintal.
36

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Minorul ntre 14 i 18 ani are discernmntul n curs de formare. n privina persoanei juridice nu se pun probleme, dat fiind faptul c reprezentantul ei legal este o persoan cu deplin capacitate de exerciiu. 2. A doua condiie decurge din esena actului juridic civil, care este o manifestare de voin fcut cu intenia de a produce efecte juridice (a crea, a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret). Condiia aceasta nu e ndeplinit, spre pild, cnd: manifestarea de voin a fost fcut n glum (jocandi causa), din prietenie, curtoazie sau pur complezen; manifestarea de voin este prea vag; manifestarea de voin s-a fcut sub condiie pur protestativ din partea celui ce se oblig (m oblig dac vreau si voluero). 3. Cea de-a treia condiie se desprinde chiar din definiia consimmntului, care reprezint hotrrea de a ncheia actul manifestat n exterior. n ceea ce privete modul de exteriorizare a consimmntului, se aplic principiul consensualismului potrivit cruia actul juridic civil se consider n mod valabil nscut prin simpla manifestare de voin. De la acest principiu se cunosc i excepii, cum e cazul actelor solemne, cnd legea impune ca manifestarea de voin s mbrace o anumit form (de regul, forma autentic). Consimmntul se poate exterioriza n mai multe modaliti; n scris, verbal, prin gesturi ori fapte concludente, neechivoce. Consimmntul poate fi exteriorizat n form expres (de exemplu, n cazul actelor solemne) sau ntr-o form tacit, adic implicit (de exemplu, n cazul acceptrii motenirii, care poate avea loc i tacit, prin intrarea n folosina bunurilor succesorale, prin nstrinarea unui bun din motenire, etc.). n ceea ce privete tcerea, trebuie spus c ea nu valoreaz, n principiu, consimmnt exteriorizat. Prin excepie ea valoreaz consimmnt : 1.cnd legea prevede expres aceasta; 2.cnd, prin voina expres a prilor, se atribuie o anumit semnificaie juridic tcerii; 3.cnd tcerea are valoare de consimmnt potrivit obiceiului. 4. A patra condiie este impus de caracterul contient, liber al actului juridic civil. Sunt vicii de consimmnt eroarea, dolul (viclenia), violena i leziunea. B.2. Viciile de consimmnt. 1. Eroarea a) Definiie Eroarea este falsa reprezentare a realitii la ncheierea actului juridic. b) Reglementare Este reglementat n art. 953 i art. 954 din vechiul Cod civil. Noul Cod civil o reglementeaza in art. 1206-1212. c) Eroarea n viziunea vechiului Cod civil c.1)Clasificare Dup criteriul consecinelor eroarea este de trei feluri: - eroarea-obstacol (distructiv de voin) este acea reprezentare greit a realitii fie cu privire la natura juridic a actului ce se ncheie - error in negotio - (o parte crede c ncheie un anumit act juridic, iar cealalt parte crede c ncheie un alt act juridic), fie cu privire la identitatea obiectului - error in corpore - (o parte crede c trateaz cu privire la un anumit bun, pe cnd
37

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial cealalt parte are n vedere alt bun). Este forma cea mai grav a erorii; - eroarea viciu de consimmnt este falsa reprezentare a realitii fie asupra calitilor substaniale ale obiectului actului (error in substantiam), fie asupra persoanei cocontractante (error in personam); - eroarea indiferent este falsa reprezentare a realitii cu privire la mprejurri mai puin importante la ncheierea actului juridic civil i care nu afecteaz nsi valabilitatea actului. n caz de eroare-obstacol, sanciunea care intervine este nulitatea absolut a actului juridic (deoarece nu s-a format acordul de voin). n cazul erorii viciu de consimmnt sanciunea este nulitatea relativ a actului juridic. Eroarea indiferent poate atrage o diminuare valoric a prestaiei, dar poate s rmn fr nici o consecin juridic. Dup criteriul naturii realitii fals reprezentat eroarea este de dou feluri: - eroarea de fapt, care este reprezentarea fals a unei situaii faptice la ncheierea actului juridic (care privete obiectul actului, valoarea, persoana cocontractantului); - eroarea de drept, care este falsa reprezentare a existenei ori coninutului unei norme de drept civil. Eroarea de fapt poate constitui viciu de consimmnt n msura n care falsa reprezentare a realitii poart asupra identitii obiectului sau asupra identitii ori calitii speciale ale persoanei cu care s-a ncheiat actul. Eroarea de drept, n principiu, nu poate fi invocat ca o cauz de nulitate a actului juridic, legiuitorul prezumnd c toat lumea cunoate legea (nemo censetur ignorare legem). S-a exprimat ns i opinia contrar. c.2) Structura erorii viciu de consimmnt. Eroarea viciu de consimmnt cuprinde un singur element, de natur psihologic, constnd n falsa reprezentare a realitii. De aici decurge dificultatea probrii (dovedirii) sale. c.3) Condiii cerute pentru ca eroarea s fie viciu de consimmnt. Trebuie s fie ntrunite cumulativ dou condiii pentru ca falsa reprezentare a realitii, la ncheierea actului juridic civil, s aib valoare de viciu de consimmnt: - elementul asupra cruia cade falsa reprezentare a realitii s fi fost hotrtor, determinant ( esential ) pentru ncheierea actului, n sensul c dac ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu s-ar fi ncheiat; - n cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca partea cealalt din contract (cocontractantul) s fi tiut sau s fi trebuit s tie c elementul asupra cruia cade falsa reprezentare este determinant, hotrtor (esential) pentru ncheierea actului juridic civil; cerina aceasta este impus de nevoia asigurrii stabilitii, certitudinii operaiunilor juridice care intervin n circuitul civil.

38

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Precizm c n actele bilaterale, nu este necesar ca fiecare parte s se gseasc n eroare. Pentru anularea contractului este suficient ca o singur parte s fi fost n eroare la ncheierea lui. d) Eroarea in viziunea noului Cod civil Redm in continuare texte din NCC consacrate erorii, oferind si unele explicatii necesare privind ntelesul lor. Potrivit art. 1207: (1) Partea care, la momentul incheierii contractului, se afla intr-o eroare esentiala poate cere anularea acestuia, daca cealalta parte stia sau, dupa caz, trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea contractului. (2) Eroarea este esential: 1.cnd poart asupra naturii sau obiectului contractului; 2.cnd poart asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati a acestuia ori asupra unei alte imprejurari considerate esentiale de catre parti in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat. 3.cnd poart asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat. (3) Eroarea de drept este esential atunci cand priveste o norm juridic determinant, potrivit vointei prtilor, pentru ncheierea contractului. (4) Eroarea care priveste simplele motive ale contractului nu este esential, cu exceptia cazului cnd prin vointa prtilor asemenea motive au fost considerate hotrtoare. Reglementnd eroarea nescuzabil, art. 1208 prevede: (1) Contractul nu poate fi anulat dac faptul asupra cruia a purtat eroarea putea fi, dup mprejurri, cunoscut cu diligene rezonabile. (2) Eroarea de drept nu poate fi invocat n cazul dispozitiilor legale accesibile si previzibile. Reglementnd eroarea asumat, art. 1209 prevede: Nu atrage anularea contractului eroarea care poart asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invoc sau, dup mprejurri, trebuia s fie asumat de acesta. n art. 1210 este reglementat eroarea de calcul, prevzndu-se c simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afar de cazul n care, concretizndu-se ntr-o eroare asupra cantittii, a fost esential pentru ncheierea contractului. Totodat, se prevede c eroarea de calcul trebuie corectat la cererea oricreia dintre prti. Prin art. 1211 se reglementeaza eroarea de comunicare sau de transmitere, in felul urmtor: Dispozitiile privitoare la eroare se aplica in mod corespunzator si atunci cand eroarea poarta asupra declaratiei de vointa ori cand declaratia a fost transmisa inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanta. Clasificare a)In functie de consecintele care intervin eroarea poate fi esentiala sau neesentiala. Numai eroarea esentiala poate duce la anularea actului juridic. Un prim caz de eroare esentiala exista atunci cand falsa reprezentare priveste natura sau obiectul actului juridic ce se incheie (error in negotium). Ex: o parte crede ca incheie un contract de vanzare-cumparare, iar cealalta parte crede ca incheie un contract de locatiune.

39

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Eroarea este esentiala si atunci cand priveste identitatea fizica a obiectului prestatiei (error in corpore). Ex: o parte crede ca negociaza cu privire la un anumit bun, iar cealalata parte crede ca negociaza cu privrie la alt bun. i o eroare ce poart asupra calitatilor substantiale ale obiectului prestatiei (error in substantiam) ori asupra altei mprejurari considerate esentiale de ctre prti se ncadreaza n categoria erorii eseniale. Ex: se cumpr un tablou despre care se credea c reprezint originalul, pe cnd, n realitate era vorba despre o copie. Eroarea este esential i cnd poart asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitti a acesteia (error in personam). Ex: contractul se incheie cu o alta persoan dect cu aceea cu care s-a dorit s fie ncheiat [ altfel spus, o persoan, dorind s ncheie contractul cu numitul Popescu, crede c a tratat cu acesta, pe cnd n realitate, cel cu care a tratat si a ncheiat contractul era o alt persoan ( Ionescu), care a fost luat greit drept Popescu ]. b)Dup natura realittii fals reprezentate poate exista eroare de fapt si eroare de drept. Prima const n gresita reprezentare a unei stari sau situatii faptice la incheierea actului juridic. Aceasta eroare poate fi esentiala cand priveste situatiile mentionate in art. 1207 alin. (2) pct.1, 2 si 3. A doua se refera la gresita reprezentare a existentei sau continutului unei norme juridice privitoare la incheierea unui act juridic. Aceasta eroare poate fi esentiala cand priveste o norma juridica determinanta, potrivit vointei partilor, pentru incheierea contractului. Ea nu poate fi invocata in cazul dispozitiilor legale accesibile si previzibile. O analiza a textelor legale reproduse pune in lumina posibilitatea expunerii si a altor clasificari, pe care nu intelegem sa le mai redam aici. Consideratiile expuse supra la c2) si c3), cu prilejul prezentarii erorii in viziunea vechiului Cod civil, raman valabile si in contextul reglementarii erorii in NCC. Sanctiunea erorii viciu de consimtament este nulitatea relativa a actului. In viziunea NCC anularea actului nu va interveni intotdeauna, partile avand posibilitatea sa adapteze contractul, adica sa-l execute asa cum a fost inteles de partea aflata in eroare. In acest sens, in art. 1213 consacrat adaptarii contractului, se prevede: (1) Daca o parte este indreptatita sa invoce anulabilitatea contractului pentru eroare, dar cealalta parte declara ca doreste sa execute ori executa contractul asa cum acesta fusese inteles de partea indreptatita sa invoce anulabilitatea, contractul se considera ca a fost incheiat asa cum l-a inteles aceasta din urma parte. 2. Dolul sau viclenia. a) Definiie Dolul (viclenia) este acel viciu de consimmnt care const n inducerea n eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina s ncheie un act juridic. b) Reglementare Este reglementat n art. 953 i 960 din vechiul Cod civil. In NCC este reglementat in art. 1214 - 1215. c) Dolul n viziunea vechiului Cod civil c.1) Clasificare Dup consecinele pe care le are, ori nu, asupra valabilitii actului juridic, dolul este de dou feluri: - dolul principal este dolul ce cade asupra unor elemente importante, determinante la ncheierea actului juridic i care atrage anularea actului;
40

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial dolul incident, numit i incidental sau secundar, este dolul ce cade asupra unor mprejurri nedeterminante pentru ncheierea actului juridic, neatrgnd nevalabilitatea actului (se poate cere, ns, o reducere a prestaiei dac este cazul).

c.2) Structur Dolul, ca viciu de consimmnt, este alctuit din dou elemente: un element obiectiv, material, constnd n utilizarea de mijloace viclene (mainaiuni, iretenii, manopere dolosive) pentru a induce n eroare; un element subiectiv, intenional, constnd n intenia de a induce n eroare o persoan, pentru a o determina s ncheie un act juridic civil. Este de reinut, n legtur cu primul element, c el poate consta att ntr-o aciune (fapt comisiv), ct i ntr-o omisiune (fapt omisiv). Cnd elementul obiectiv al dolului const ntr-un fapt omisiv, se utilizeaz expresia dol prin reticen. n acest caz, dolul se concretizeaz n ascunderea ori necomunicarea celeilalte pri a unei mprejurri ce i-ar fi trebuit fcut cunoscut. Ct privete faptul comisiv, exemplificnd, nvederm c n materia liberalitilor el se concretizeaz n sugestie ori captaie (care const n specularea afeciunii ori pasiunii unei persoane pentru a o determina s fac o donaie ori un legat). c.3) Condiii Pentru a fi viciu de consimmnt, dolul trebuie s ndeplineasc, cumulativ, condiiile: - s fie determinant pentru ncheierea actului juridic; - s provin de la cealalt parte. n legtur cu prima condiie, este de reinut c aria elementelor determinante, la dol, este mai ntins, dect la eroare (unde, reamintim, trebuie s fie vorba ori de calitile substaniale ale obiectului ori de calitile persoanei cocontractante). n legtur cu a doua condiie, n doctrin se admite c ea este ndeplinit, n actele bilaterale, i n urmtoarele dou situaii: - dolul provine de la un ter, dar cocontractantul are cunotin de aceast mprejurare (este un fel de complice la dol); - dolul provine de la reprezentantul (mandatarul) cocontractantului. Ca i n cazul erorii precizm c nu se cere ca dolul s fie comun, adic s existe pentru fiecare parte a actului bilateral. c.4) Proba dolului Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de prob, inclusiv martori sau prezumii simple. Spre deosebire de proba erorii, dovada dolului este mai uor de fcut datorit elementului su material, obiectiv, exterior. d) Dolul n viziunea noului Cod civil Potrivit art. 1214: (1) Consimtamantul este viciat prin dol atunci cand partea s-a aflat intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori cand aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie. (2) Partea al carei consimtamant a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar daca eroarea in care s-a aflat nu a fost esentiala.

41

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial (3) Contractul este anulabil si atunci cand dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte parti. (4) Dolul nu se presupune. Conform art. 1215: (1) Partea care este victima dolului unui tert nu poate cere anularea decat daca cealalta parte a cunoscut sau, dupa caz, ar fi trebuit sa cunoasca dolul la incheierea contractului. (2) Independent de anularea contractului, autorul dolului raspunde de prejudiciile ce ar rezulta. Observam ca spre deosebire de eroarea spontan, in cazul dolului (care, reamintim, este o eroare provocata) nu se cere ca eroarea sa fie esentiala. Sanctiunea care intervine in cazul dolului este nulitatea relativa a actului juridic. Rmn valabile i n contextul actualei reglementri a acestui viciu de consimtmnt, consideratiile fcute supra la pct. c), cnd am tratat dolul din perspectiva vechiului Cod civil. 3. Violena a) Definiie Violena este acel viciu de consimmnt care const n ameninarea unei persoane cu un ru care i produce o temere ce o determin s ncheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi ncheiat. b) Reglementare Este reglementat n art. 953, 955, 956, 957, 958 din vechiul Cod civil. Noul Cod civil reglementeaza violenta in art. 1216 -1220. c) Violenta in viziunea vechiului Cod civil c.1) Clasificare Dup natura rului cu care se amenin, distingem ntre: - violena fizic (ameninarea cu rul privete integritatea fizic ori bunurile persoanei); - violena moral (ameninarea cu rul se refer la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei). Dup caracterul ameninrii, se deosebete ntre: - ameninarea legitim, just, cu un ru, care nu este viciu de consimmnt (de exemplu, creditorul l amenin pe debitor cu darea sa n judecat n cazul n care nu-i ndeplinete ndatorirea pe care o are); - ameninarea nelegitim, injust, cu un ru; numai aceasta are semnificaia juridic a viciului de consimmnt. c.2) Structur Ca i dolul, violena - viciu de consimmnt, este alctuit din dou elemente: - un element obiectiv, exterior, care const n ameninarea cu un ru; - un element subiectiv, constnd n insuflarea unei temeri persoanei care este ameninat, temere care i altereaz consimmntul. c.3) Condiii Pentru a fi viciu de consimmnt, violena trebuie s ndeplineasc, cumulativ, dou condiii: - s fie determinant pentru ncheierea actului juridic; - s fie injust (nelegitim, ilicit).
42

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial n aprecierea primei condiii trebuie s se aib n vedere vrsta, sexul, condiia persoanei ameninate. n afar de persoana ameninat, rul poate privi pe soul, soia, descendentul (copil, nepot) ori ascendentul (printe bunic) acesteia. Att n doctrin ct i n jurispruden se admite c trebuie asimilat persoanelor la care se poate referi rul, i persoana de care cel ameninat este legat printr-o temeinic afeciune. A doua condiie trebuie neleas n sensul c nu orice ameninare, prin ea nsi constituie violen-viciu de consimmnt. Este necesar ca aceasta s reprezinte o nclcare a legii, adic s fie nelegitim. c.4) Proba violenei Datorit elementului obiectiv care intr n structura sa, violena este mai uor de dovedit dect eroarea. d) Violena n viziunea noului Cod civil Potrivit art. 1216: (1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fr drept, de cealalt parte sau de un tert. (2) Exist violent cnd temerea insuflat este de aa natur ncat partea amenintata putea s cread, dup mprejurri, c, in lipsa consimtmntului su, viata, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav si iminent. (3) Violenta poate atrage nulitatea contractului si atunci cnd este ndreptat mpotriva unei persoane apropiate, precum soul, soia, ascendentii ori descendentii prtii al crei consimtamant a fost viciat. (4) In toate cazurile, existenta violentei se apreciaz tinand seama de vrsta, starea social, sntatea si caracterul celui asupra cruia s-a exercitat violenta, precum si de orice alta mprejurare ce a putut influenta starea acestuia la momentul ncheierii contractului. Conform art. 1217, care reglementeaz amenintarea cu exercitiul unui drept, constituie violent si temerea insuflat prin amenintarea cu exercitiul unui drept fcut cu scopul de a obtine avantaje injuste. In art. 1218 este reglementat starea de necesitate, statundu-se: Contractul ncheiat de o parte aflat n stare de necesitate nu poate fi anulat dect dac cealalt parte a profitat de aceast mprejurare. Art. 1219 reglementeaz temerea revereniar, statund c simpla temere izvort din respect, fr s fi fost violen, nu atrage anularea contractului. In sfrit, art. 1220 este consacrat violentei svrsit de un tert, prevzndu-se: (1) Violenta atrage anularea contractului si atunci cnd este exercitat de un tert, ns numai dac partea al crei consimtamnt nu a fost viciat cunoatea sau, dup caz, ar fi trebuit s cunoasc violenta svrsit de ctre tert. (2) Independent de anularea contractului, autorul violentei rspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta. Observm c i sub imperiul actualei reglementri sunt, n general, valabile consideratiile fcute supra la pct. c), unde am tratat problema acestui viciu de consimtmnt sub imperiul vechii reglementri, aa nct facem trimitere la ele. 4. Leziunea a) Definiie Leziunea este acel viciu de consimmnt care const n paguba material pe care o sufer una din prile unui contract oneros i comutativ, din cauza disproporiei vdite de valoare dintre cele dou prestaii reciproce. b) Reglementare

43

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Este reglementat n art. 951, 1157, 1158, 1160, 1162, 1163, 1164, 1165 din vechiul Cod civil raportate la art. 25 din Decretul nr. 32/1954. Noul Cod civil reglementeaza leziunea in art. 1221 - 1224. c) Leziunea n viziunea vechii reglementri c.1) Acest viciu de consimmnt i privete doar pe minorii care, avnd vrsta de 14 ani mplinii, ncheie singuri, fr ncuviinarea prinilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a cror validitate nu se cere i ncuviinarea prealabil a autoritii tutelare, dac aceste acte pricinuiesc vreo vtmare. Este deci vorba de actele de administrare, cci numai acestea pot fi ncheiate valabil de minor cu simpla ncuviinare a prinilor. Pentru actele de dispoziie ale minorului fiind necesar i ncuviinarea prealabil a autoritii tutelare, este evident c actele de dispoziie ncheiate de minor singur (sau chiar i cu ncuviinarea prinilor sau a tutorelui) sunt lovite de nulitate pentru simpla lips a ncuviinrii autoritii tutelare, indiferent dac sunt sau nu lezionare. Actele juridice, ce se ncheie de minorii care nu au mplinit 14 ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar dac nu este leziune. c.2) Structur Cu privire la structura leziunii s-au conturat dou concepii. n concepia subiectiv, leziunea presupune dou elemente: unul obiectiv, constnd n disproporia de valoare ntre contraprestaii i unul subiectiv, constnd n profitarea de starea de nevoie n care se gsete cealalt parte. n concepia obiectiv, leziunea are un singur element: paguba egal cu disproporia de valoare ntre contraprestaii. Dreptul nostru consacr concepia obiectiv despre leziune. Aa fiind, cel ce invoc leziunea nu are de dovedit dect vdita disproporie de valoare ntre contraprestaii. Cnd o parte a profitat de starea de nevoie n care se gsea cealalt parte, n momentul ncheierii actului juridic, acesta poate fi anulat pentru cauz imoral. c.3) Condiii Anularea actului juridic civil pentru leziune poate avea loc doar dac sunt ntrunite cumulativ urmtoarele condiii: - leziunea s fie o consecin direct a actului respectiv; - leziunea s existe n raport cu momentul ncheierii actului juridic; - disproporia de valoare ntre contraprestaii s fie vdit. d) Leziunea in viziunea noului Cod civil In conformitate cu art. 1221: (1) Exist leziune atunci cnd una din prti, profitnd de starea de nevoie, de lipsa de experient ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, dect valoarea propriei prestatii. (2) Existenta leziunii se apreciaz in functie de natura si scopul contractului. (3) Leziunea poate exista si atunci cand minorul i asum o obligatie excesiv prin raportare la starea sa patrimonial, la avantajele pe care le obtine din contract ori la ansamblul circumstantelor. Art. 1222 reglementeaz sanctiunea acestui viciu de consimtmnt n felul urmtor : (1) Partea al crei consimtamnt a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligatiilor sale cu valoarea daunelorinterese la care ar fi ndreptatit.

44

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial (2) Cu exceptia cazului prevzut de art. 1221 alin. (3), actiunea in anulare este admisibil numai dac leziunea depseste jumtate din valoarea pe care o avea, la momentul ncheierii contractului, prestatia promis sau executat de partea lezat. Disproportia trebuie sa subziste pana la data cererii de anulare. (3) n toate cazurile , instanta poate s menin contractul dac cealalt parte ofer, n mod echitabil, o reducere a propriei creane sau, dup caz, o majorare a propriei obligaii. Dispozitiile art.1213 privitoare la adaptarea contractului se aplic n mod corespunzator. Menionm c din cuprinsul art. 1223 rezult c dreptul la actiunea n anulare sau n reducerea obligatiilor pentru leziune se prescrie n termen de un an de la data ncheierii contractului, iar potrivit art. 1224 nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzactia, precum i alte contracte anume prevzute de lege. Observm c n NCC leziunea poate fi invocat i de ctre majori, nu doar de ctre minori ( cum rezulta din vechea reglementare). Mai observm c noua reglementare consacr att conceptia obiectiv, ct si conceptia subiectiv cu privire la leziune. Astfel, n cazul majorilor se consacr conceptia subiectiv, n privinta lor nefiind suficient disproportia vdit intre prestatii, fiind necesar ca una din parti s profite la incheierea contractului de starea de nevoie, de lipsa de experient ori de lipsa de cunostinte a celeilalte prti. De regul, majorii vor putea ataca pentru leziune att actele de administrare, ct si pe cele de dispozitie, n ambele cazuri dac acestea au caracter bilateral, oneros si comutativ. n cazul minorilor se consacr conceptia obiectiv, n privinta lor fiind suficient s se dovedeasc paguba pe care au suferit-o ( adic aceea rezultat din disproportia prestatiilor). Minorii care ar putea invoca acest viciu de consimtamnt sunt cei cu capacitate de exercitiu restrns, adic cei intre 14-18 ani, care au ncheiat singuri acte juridice de administrare, cu caracter bilateral, oneros si comutativ, fr ncuviintarea ocrotitorilor legali. Minorii sub 14 ani pot cere anularea contractului pe motiv de incapacitate, nefiind nevoie ca respectivul contract s fie lezionar. C. OBIECTUL ACTULUI JURIDIC CIVIL I AL OBLIGATIEI a) Definiie Prin obiect al actului juridic civil se nelegea, n doctrina ce s-a dezvoltat sub imperiul reglementrii anterioare, conduita prilor stabilit prin acel act juridic, respectiv aciunile ori inaciunile la care prile sunt ndreptite sau de care sunt inute. Observm c obiectul actului juridic era identic cu obiectul raportului juridic al crui izvor l constituia actul juridic. Ca i n cazul raportului juridic, cnd se analiza obiectul actului juridic, se spunea c lucrurile (bunurile) la care se refer conduita prilor, constituie obiect derivat al actului juridic. Noul Cod civil deosebete ntre obiectul contractului i obiectul obligatiei. n acest sens, art. 1225 alin. (1) prevede c obiectul contractului l reprezint operatiunea juridic, precum vnzarea, locaiunea, mprumutul i altele asemenea, convenit de prti, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor i obligatiilor contractuale, n timp ce art. 1226 alin. (2) statueaz c obiectul obligatiei este prestaia la care se angajeaz debitorul. n privina obiectului contractului art. 1225 prevede n alin. (2) c trebuie s fie determinat i licit, sub sanciunea nulittii absolute, iar n alin. (3) prevede c

45

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial obiectul este ilicit atunci cnd este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri. Deoarece obiectul obligatiei este acela care, n primul rnd, ar putea afecta valabilitatea actului juridic, vom acorda, n continuare, o atenie mai mare acestui obiect ( cum, de altfel, procedeaz i legiuitorul n NCC). b) Condiii de valabilitate ale obiectului obligatiei b.1. Condiii generale pentru valabilitatea obiectului obligatiei civile Condiiile generale pentru valabilitatea obiectului sunt urmtoarele: - obiectul s existe; - obiectul s fie n circuitul civil; - obiectul s fie determinat sau determinabil; - obiectul s fie posibil; - obiectul s fie licit i moral. b.2. Condiii speciale, cerute numai pentru anumite acte juridice civile. Sunt asemenea condiii speciale urmtoarele: - cel ce se oblig s fie titularul dreptului subiectiv; - s existe autorizaia administrativ ori judiciara sau o alta cerinta prevazuta de lege; - obiectul s constea ntr-un fapt personal al debitorului. b.3. Coninutul condiiilor de valabilitate a obiectului actului juridic civil. 1. Obiectul actului juridic civil trebuie s existe. Condiia este ndeplinit dac bunul exist la data ncheierii actului. Condiia este ndeplinit i atunci cnd actul se refer la un bun viitor, cu excepia succesiunii viitoare. 2. Obiectul s fie n circuitul civil. Nu pot forma obiectul actului juridic civil bunurile inalienabile, cum ar fi bunurile proprietate publica. Apoi este restrictionata prin lege circulatia bunurilor periculoase (stupefiante, arme etc.). 3. Obiectul s fie determinat sau determinabil. Obiectul este determinat atunci cnd este precis individualizat n cuprinsul actului. Obiectul este determinabil n viitor atunci cnd actul cuprinde elemente care permit o asemenea determinare la o dat ulterioar. Exemplu: vnd toate perele ce vor fi produse n aceast toamn n livada mea din . 4. Obiectul s fie posibil. Condiia este exprimat prin adagiul: ad imposibilium, nulla obligatio. Nimeni nu poate fi obligat la imposibil. Obiectul nu este posibil doar n cazul n care imposibilitatea este absolut (adic pentru oricine). Dac imposibilitatea este relativ, adic numai pentru un anumit debitor, obiectul actului este valabil. 5. Obiectul s fie licit i moral. Aceasta nseamn c aciunea ori inaciunea prilor actului juridic s fie n concordan cu legea i morala. 6. Cel ce se oblig s fie titularul dreptului subiectiv. Condiia aceasta special se cere n cazul actelor constitutive ori translative de drepturi. Ea este exprimat prin adagiile: nemo dat quod non habet; nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet. Totui, e de remarcat c potrivit art. 1230 din NCC este valabil actul juridic care are ca obiect bunul altuia. Textual se spune n acest articol c dac prin lege nu
46

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial se prevede altfel, bunurile unui tert pot face obiectul unei prestatii, debitorul fiind obligat s le procure i s le transmit creditorului sau, dup caz, s obin acordul terului i c n cazul neexecutrii obligatiei, debitorul rspunde pentru prejudiciile cauzate. 7. S existe autorizaia administrativ ori judiciar sau o alta cerint prevzut de lege. Uneori legea poate s pretind cerina autorizrii administrative pentru ncheierea valabil a actului juridic. Exemplu: cu ani n urm legea pretindea o astfel de autorizaie pentru nstrinarea construciilor. Este vorba de o condiie special. Sub acest aspect este relevant i cuprinsul art. 207 din NCC potrivit cruia: (1) In cazul activittilor care trebuie autorizate de organele competente, dreptul de a desfasura asemenea activitati se naste numai din momentul obtinerii autorizatiei respective, dac prin lege nu se prevede altfel. (2) Actele si operatiunile svrsite fr autorizatiile prevzute de lege sunt lovite de nulitate absolut, iar persoanele care le-au fcut rspund nelimitat i solidar pentru toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sanctiuni prevzute de lege. 8. Obiectul s constea ntr-un fapt personal al debitorului. Condiia aceast special se cere n cazul actelor juridice care au un pronunat caracter personal, deci care au fost ncheiate intuitu personae (n considerarea persoanei). Exemple: contractul de mandat, contractul de antrepriz, contractul individual de munc, acestea fiind contracte n care nsuirile persoanei cu care se contracteaz sunt avute n vedere, n mod special, de ctre cocontractant. D. CAUZA (SCOPUL) ACTULUI JURIDIC CIVIL a) Definiia Prin cauz se nelege scopul concret n vederea cruia se ncheie un act juridic. Cauza formeaz, mpreun cu consimmntul, voina juridic. Cauza ori scopul este elementul care rspunde la ntrebarea: de ce ori pentru ce s-a ncheiat actul juridic civil. b) Reglementare. Cauza este reglementat n art. 948, art. 966 - 968 din vechiul Cod civil. Noul Cod civil o reglementeaza in art. 1235 1239. c) Cauza n viziunea vechiului Cod civil c.1) Structura cauzei. Cauza cuprinde, n dreptul nostru, dou elemente: - un element abstract, obiectiv i invariabil n aceeai categorie de acte juridice, element constnd n reprezentarea scopului direct i imediat al consimmntului (care este consideraia contraprestaiei, n contractele sinalagmatice oneroase, remiterea lucrului, n contractele reale, intenia de liberalitate n contactele gratuite); - un element concret, subiectiv i variabil de la caz la caz, element constnd n scopul mediat al consimmntul, adic n mobilul principal care a determinat hotrrea de a consimi la ncheierea actului juridic. De exemplu, ntr-un contract de vnzare-cumprare, scopul imediat al consimmntului vnztorului este obinerea preului (un scop abstract, obiectiv i invariabil, acelai pentru toi vnztorii din lume). n schimb, scopul mediat al

47

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial consimmntului care explic n mod concret de ce anume vnztorul a consimit si nstrineze lucrul i s ncaseze preul, este scopul concret urmrit, sau destinaia concret pe care vnztorul dorete s o dea sumei obinute cu un titlu de pre, scop concret, subiectiv i variabil de la un vnztor la altul. c.2) Condiiile de valabilitate a cauzei. Pentru a fi valabil, cauza actului juridic trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii, cumulativ: c.2.1. s existe; c.2.2. s fie real; c.2.3. s fie licit i moral. c.2.1. Cauza trebuie s existe cci altfel, obligaia asumat fr cauz nu are nici un efect. c.2.2. Cauza trebuie s fie real, adic s nu fie fals (exemplu: o donaie ntemeiat pe credina greit c donatarul este rud cu donatorul). c.2.3. Cauza trebuie s fie licit i moral. Altfel spus, cauza nu trebuie s contravin legii, bunelor moravuri i ordinii publice. d) Proba cauzei. Cauza nu trebuie dovedit. Existena i valabilitatea cauzei, sunt prezumate de lege. Prin urmare, persoana care invoc lipsa ori nevalabilitatea cauzei trebuie s dovedeasc aceasta, rsturnnd prezumia. Rsturnarea prezumiei este posibil deoarece legea a instituit o prezumie relativ n privina existenei i valabilitii cauzei. e) Cauza n viziunea noului Cod civil Potrivit art. 1235 cauza este motivul care determin fiecare parte s ncheie contractul. Art. 1236 prevede: (1) Cauza trebuie s existe, s fie licit i moral. (2) Cauza este ilicit cnd este contrar legii i ordinii publice. (3) Cauza este imoral cnd este contrar bunelor moravuri. Referindu-se la frauda la lege art. 1237 prevede: Cauza este ilicit i atunci cnd contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative. In art. 1238 este reglementat sanciunea care loveste contractul atunci cnd cauza lui lipsete sau nu ndeplineste condiiile legale: (1) Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepia cazului n care contractul a fost greit calificat i poate produce alte efecte juridice. (2) Cauza ilicit sau imoral atrage nulitatea absolut a contractului dac este comun ori, n caz contrar, dac cealalt parte a cunoscut-o sau, dupa mprejurri, trebuia s-o cunoasc. Conform art. 1239 consacrat probei cauzei: (1) Contractul este valabil chiar atunci cnd cauza nu este expres prevazut. (2) Existenta unei cauze valabile se prezum pn la proba contrar. Avnd n vedere continutul textelor pe care NCC le-a consacrat cauzei, apreciem c, n general, el a pstrat viziunea anterioar asupra acestui element al actului juridic, aa nct ramn valabile consideratiile expuse supra la lit. c) [ privitoare la cauz n viziunea vechiului Cod civil]. E. FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL ntelegem prin forma actului juridic civil modalitatea n care se exteriorizez manifestarea de vointa a prtilor cu prilejul ncheierii actului. Acest nteles este unul restrns.

48

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Sub acest aspect spunem ca este dominant principiul consensualismului, care exprim ideea c, de regul, actele juridice civile se ncheie n mod valabil prin simpla manifestare de voint a prtilor, fr a fi nevoie ca aceasta manifestare sa mbrace o anumit cerint de forma. ns, n mod exceptional, pentru anumite acte juridice, legea poate s impun, pentru valabila incheiere a actului ( ad validitatem), o anumita cerinta de forma, cum ar fi forma nscrisului sub semnatur privat, n anumite cazuri, ori forma nscrisului autentic, n alte cazuri. ntr-un sens mai larg sintagma forma actului juridic desemneaz trei cerinte de form: forma ad validitatem ( numit i ad solemnitatem ), atunci cnd o anumita cerint de form e impus pentru chiar valabilitatea actului; forma ad probationem este forma cerut pentru dovedirea (probarea) actului; forma cerut pentru opozabilitatea actului faa de teri. Textele din NCC reglementeaz problema formei contractului n felul urmtor: Art. 1240, consacrat formelor de exprimare a consimtmntului, prevede: (1) Vointa de a contracta poate fi exprimat verbal sau n scris. (2) Vointa poate fi manifestat i printr-un comportament care, potrivit legii, conventiei partilor, practicilor statornicite ntre acestea sau uzanelor, nu las nici o ndoial asupra inteniei de a produce efectele juridice corespunztoare. Art. 1241, consacrat formei scrise, prevede c nscrisul care constat ncheierea contractului poate fi sub semntur privat sau autentic, avnd fora probant prevzut de lege. In art. 1242 e reglementat sanciunea care intervine n cazul nerespectrii cerinelor de form pentru ncheierea actului juridic. Astfel n alin. (1) se arat c este lovit de nulitate absolut contractul ncheiat n lipsa formei pe care, n chip neindoielnic, legea o cere pentru ncheierea sa valabil. n alin. (2) se prevede c dac prtile s-au nvoit ca un contract s fie ncheiat ntr-o anumit form, pe care legea nu o cere, contractul se socotete valabil chiar dac forma nu a fost respectat. n privinta formei pe care trebuie s o mbrace modificarea contractului, art. 1243 stabilete c dac prin lege nu se prevede altfel, orice modificare este supus conditiilor de form cerute de lege pentru ncheierea sa. Actele juridice civile trebuie a mbrace o anumit form atunci cnd e nevoie s fie nscrise n cartea funciar. In acest sens, art. 1244 conine prevederea potrivit creia n afara altor cazuri prevzute de lege, trebuie s fie ncheiate prin nscris autentic, sub sanciunea nulittii absolute, conveniile care strmut sau constituie drepturi reale care urmeaz s fie nscrise n cartea funciar. n privinta formei contractelor electronice, art. 1245 statueaz c aceste contracte sunt supuse conditiilor de form prevzute de legea special. [ Mentionm c n acest caz legea special este Legea nr. 365/2002 privind comerul electronic, republicat ( in Monitorul oficial al Romniei, partea I, nr. 959 din 29 noiembrie 2006 ) ]. 2.3.3 Efectele actului juridic civil A. Noiune (crearea, modificarea, transmiterea sau stingerea de raporturi juridice civile, implicit a drepturilor i obligaiilor ce constituie coninutul acestor raporturi). B. Principiile efectelor actului juridic civil 1. Pricipiul forei obligatorii (pacta sunt servanda). Art. 969 din vechiul Cod civil prevede n alin. (1) - Conveniile legal fcute au putere de lege ntre prile contractante. Se accept c textul se aplic tuturor actelor juridice civile, nu numai conveniilor. Excepii

49

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial a) ncetarea actului juridic independent de voina prilor, atunci cnd dispare unul din elementele constitutive ale actului (ncetarea mandatului la moartea uneia dintre pri; ncetarea contractului de nchiriere ca urmare a pierii fortuite a lucrului); b) Prorogarea (prelungirea) prin lege a unor contracte (exemplu: contractul de nchiriere a locuinei); c) Suspendarea efectelor unui act juridic prin intervenia unui caz fortuit sau de for major; d) Modificarea unor efecte prin hotrre judectoreasc, invocndu-se teoria impreviziunii. Textul din noul Cod civil, din care se deduce principiul analizat, este acela al art. 1270 alin. (1) conform cruia contractul valabil ncheiat are putere de lege ntre prile contractante. Se accept c principiul se aplic tuturor actelor juridice ( deci, i celor unilaterale). Excepiile de la principiu, sus-menionate, recunoscute sub imperiul vechiului cod civil, sunt valabile i sub imperiul noului Cod civil, fiind consacrate prin texte ale acestuia. 2. Principiul irevocabilitii actului juridic Art. 969 alin. 2 din vechiul Cod civil prevede - Conveniile se pot revoca prin consimmntul mutual sau din cauze autorizate de lege. De aici se deduce c ele (conveniile) nu se pot revoca prin voina unilateral a uneia dintre pri. Se accept c textul se aplic tuturor actelor juridice civile, nu numai conventiilor. Excepii a) Donaiile dintre soi sunt esenialmente revocabile (art. 937 alin. 1 Cod civil); b) ncetarea mandatului fie prin revocarea de ctre mandant, fie prin renunarea mandatarului la mandat (art. 1552 pct. 1 i 2 Cod civil); c) Denunarea contractului de nchiriere a unei suprafee locative, fie de ctre chiria, fie de ctre proprietar (art. 24 din Legea nr. 114/1196); d) Revocarea contractului de depozit de ctre deponent (art. 1616 Cod civil); e) ncetarea contractului de societate civil prin voina unuia dintre asociai, cnd societatea a fost ncheiat pe durat nedeterminat (art. 1523 rap. la art. 1527 Cod civil). f) Revocarea testamentului (art. 922 Cod civil); g) Retractarea renunrii la motenire. NCC consacr principiul n art. 1270 alin. (2) statund: Contractul se modific sau nceteaz numai prin acordul prilor ori din cauze autorizate de lege. Per a contrario, actul juridic nu poate fi revocat prin voina unilateral a uneia din pri. Se accept c principiul e aplicabil tuturor actelor juridice. 3. Principiul relativitii efectelor actului juridic civil (Res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest). Potrivit art. 973 din vechiul Cod civil: Conveniile n-au efect dect ntre prile contractante. Regula se aplic tuturor actelor juridice, nu numai conveniilor. Actele juridice nu pot duna i nici nu pot profita altor persoane. Ele nu pot deci produce efecte juridice fa de terele persoane. Conform art.1280 din noul Cod civil contractul produce efecte numai ntre pri, dac prin lege nu se prevede altfel. Noiunile de: pri, teri, avnzi-cauz

50

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Pri - persoanele care au ncheiat (fie personal, fie prin reprezentant) actul juridic. Teri - persoanele strine de actul juridic (care n-au participat nici personal, nici prin reprezentant la ncheierea lui). Avnzi-cauz - categorie intermediar de persoane, ntre pri i teri, care dei n-au participat la ncheierea actului juridic sufer unele efecte ale acestuia. Categorii de avnzi-cauz: 1. Succesori universali i succesori cu titlu universal. 2. Succesori cu titlu particular. 3. Creditori chirografari. Succesorii universali i succesorii cu titlu universal dobndesc patrimoniul sau o fraciune din patrimoniul prilor. Succesorii cu titlu particular dobndesc un anumit drept (bun), privit n mod individual. Creditorii chirografari nu au creana garantat printr-o garanie real ci doar prin dreptul de a urmri bunurile prezente i viitoare ale debitorului (dreptul de gaj general, sau, n exprimarea din art. 2324 alin. (1) NCC, garania comun a creditorilor asupra tuturor bunurilor mobile i imobile, prezente i viitoare ale debitorului). Excepii de la principiul relativitii Prin excepie se poate nate un drept n favoarea unei persoane care nu a participat nici personal, nici prin reprezentant la ncheierea actului juridic, dar niciodat nu se poate nate o obligaie n sarcina unei asemenea persoane. A. Excepie veritabil Stipulaia pentru altul este actul bilateral prin care o parte - stipulantul - convine cu cealalt parte - promitentul - ca acesta din urm s efectueze o prestaie n favoarea unei a treia persoane - terul beneficiar, care nu particip la ncheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare. Aplicaii ale stipulaiei pentru altul sunt donaia cu sarcin i asigurarea asupra vieii. B. Excepii aparente 1. Promisiunea faptei altuia (convenia de porte-fort). Este convenia prin care o parte - promitentul - se oblig fa de cealalt parte creditorul promisiunii - s determine pe o a treia persoan - ter - s ratifice actul ncheiat n absena sa sau s ncheie un act. Terul poate deveni parte n act doar prin voina sa, i nu prin voina promitentului. Promitentul promite propria sa fapt, aceea de a determina pe ter sa adere la un act sau s ncheie un act. Dac terul nu ratific actul sau nu ncheie actul, promitentul este inut s-l despgubeasc pe creditor. 2. Simulaia Este operaiunea juridic ce const n ncheierea unui act juridic aparent (menit s dea impresia crerii unei situaii juridice diferite de cea real) i ncheierea concomitent a unui alt act juridic, secret, care precizeaz adevratele raporturi juridice pe care prile neleg s le stabileasc n realitate. Simulaia poate mbrca trei forme: a) actul fictiv (actul aparent este ncheiat numai de form, fiind contrazis total de actul secret). Exemplu: prin actul aparent se acrediteaz ideea unei vnzricumprri care este ns negat prin actul secret.

51

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial b) actul deghizat (prin actul aparent se indic un anumit act - spre exemplu, vnzare-cumprare-, pe cnd n actul secret se arat adevratul act dorit de pri spre exemplu, o donaie). c) interpunerea de persoane (numai prin actul secret se determin adevratele pri, altele dect cele din actul aparent ambele, ori mcar una dintre ele). Conform art. 1175 din vechiul Cod civil, ntre pri produce efecte actul adevrat, real, secret, iar fa de terii de bun credin produce efecte actul aparent, public. Terii au ns dreptul de a opta ntre a invoca actul aparent sau actul secret, ns acest drept nu are ca izvor convenia prilor ci legea. Potrivit art. 1289 alin. (1) din NCC contractul secret produce efecte numai ntre pri i, dac din natura contractului ori din stipulaia prilor nu rezult contrariul, ntre succesorii lor universali sau cu titlu universal. n alin (2) al articolului respectiv se prevede: Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici ntre pri dac nu ndeplinete condiiile de fond cerute de lege pentru ncheierea sa valabil. Conform art. 1290 alin. (1) din NCC contractul secret nu poate fi invocat de pri, de ctre succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular i nici de ctre creditorii nstrintorului aparent mpotriva terilor care , ntemeindu-se cu bun-credin pe contractul public, au dobndit drepturi de la achizitorul aparent. Alin. (2) al aceluiai articol prevede c terii pot invoca mpotriva prilor existena contractului secret, atunci cnd acesta le vatm drepturile. Potrivit art. 1291 alin. (1) din NCC existena contractului secret nu poate fi opus de pri creditorilor dobnditorului aparent care, cu bun-credin, au notat nceperea urmririi silite n cartea funciar sau au obinut sechestru asupra bunurilor care au fcut obiectul simulaiei. n alin. (2) al aceluiai articol se prevede c dac exist un conflict ntre creditorii nstrintorului aparent i creditorii dobnditorului aparent, sunt preferai cei dinti, n cazul n care creana lor este anterioar contractului secret. Conform art. 1292 din NCC: Dovada simulaiei poate fi fcut de teri sau de creditori cu orice mijloc de prob. Prile pot dovedi i ele simulaia cu orice mijloc de prob , atunci cnd pretind c aceasta ar avea caracter ilicit. Din art. 1293 din NCC rezult c dispoziiile referitoare la simulaie se aplic n mod corespunztor i actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintre autorul actului i destinatarul su. Trebuie observat c dispoziiile privitoare la simulaie nu se aplic actelor juridice nepatrimoniale ( art. 1294 din NCC). In sfrit, trebuie nvederat c n conformitate cu art. 109 din Legea nr. 76/2011 de punere n aplicare a NCC dispoziiile din art. 1289-1294 din Codul civil se aplic numai n cazul n care contractul secret este ncheiat dup intrarea n vigoare a Codului civil. 3. Reprezentarea. Este procedeul tehnico-juridic prin care o persoan (reprezentant) ncheie un act juridic n numele i pe seama altei persoane (reprezentat) n aa fel nct efectele actului juridic se produc direct i nemijlocit fa de reprezentat. Izvorul reprezentrii este fie legea (n cazul minorilor sub 14 ani i a persoanelor puse sub interdicie judectoreasc, deci e cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciiu), fie voina prilor exprimat ntr-un contract de mandat.

52

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Excepia este aparent deoarece reprezentantul nu dobndete drepturi i nu se gsete obligat prin voina unei alte persoane, ci fie n temeiul legii, fie prin propria voin, exprimat n contractul de mandat. Vechiul Cod civil nu coninea dispoziii generale referitoare la reprezentare, ci reglementa n art. 1532-1559 contractul de mandat. Acest contract nu trebuie confundat cu reprezentarea, el fiind numai una dintre sursele reprezentrii convenionale26. Noul Cod civil consacr textele art.1295-art.1314 reprezentrii n general, iar textele art. 2009-art.2071 contractului de mandat. Se arat n art. 1295 din NCC faptul c puterea de a reprezenta rezult fie din lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotrre judectoreasc, dup caz. 4. Aciunile directe Ele constau n posibilitatea acordat uneori de lege unei tere persoane, strine de contract, de a exercita anumite drepturi direct mpotriva uneia din prile contractante. Spre exemplu, e cazul mandantului care are, potrivit art. 1542 alin. 2 din vechiul Cod civil, aciune direct mpotriva persoanei pe care mandatarul i-a substituit-o n executarea mandatului. Alt caz e acela din materia contractului de antrepriz, cnd, potrivit art. 1488 Cod civil, lucrtorii folosii de antreprenor au dreptul de a-l aciona direct pe client (beneficiar), pentru plata sumelor ce li se cuvin, n msura n care aceste sume nu au fost pltite deja antreprenorului. Potrivit art. 2023 alin. 6 din NCC n toate cazurile, mandantul are aciune direct mpotriva persoanei pe care mandatarul i-a substituit-o. Conform art. 1856 din NCC: n msura n care nu au fost pltite de ctre antreprenor, persoanele care, n baza unui contract ncheiat cu acesta, au desfurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrrii contractate au aciune direct mpotriva beneficiarului, pn la concurena sumei pe care acesta din urm o datoreaz antreprenorului la momentul introducerii aciunii. Potrivit art. 1807 alin. (1) din NCC, n caz de neplat a chiriei cuvenite n temeiul locaiunii, locatorul l poate urmri pe sublocatar pn la concurena chiriei pe care acesta din urm o datoreaz locatarului principal. Excepia e aparent deoarece izvorul drepturilor menionate este legea i nu voina prilor actului juridic. 5. Contractul colectiv de munc Contractul acesta se ncheie ntre patron i salariai pentru a stabili condiiile de munc, de salarizare etc. Conform legii prevederile contractului colectiv de munc produc efecte pentru toi salariaii din unitate, indiferent de data angajrii lor sau dac s-au afiliat sau nu la o organizaie sindical din unitate. Producerea acestor efecte fa de noii salariai nu este ns rezultatul manifestrii de voin a celor care ncheie contractul colectiv. Efectele se produc n virtutea legii. 2.3.4 Nulitatea actului juridic civil Nulitatea actului juridic este sanciunea care desfiineaz (nltur), cu efect retroactiv efectele unui act juridic ncheiat cu nclcarea dispoziiilor legale privitoare la condiiile sale de validate. Sanciunea aceasta civil este ndreptat nu mpotriva actului juridic nsui ci mpotriva acelor efecte ale sale care sunt contrare dispoziiilor edictate pentru ncheierea sa valabil.
26

Carmen Tamara Ungureanu, Drept civil. Partea general. Persoanele, ( n reglementarea noului Cod civil), Editura Hamangiu, 2012, p. 213.

53

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Nulitatea intervine ntotdeauna pentru cauze anterioare sau concomitente ncheierii actului. Pot determina nulitatea o serie de cauze cum ar fi: lipsa consimmntului sau vicierea lui, lipsa capacitii prilor, lipsa sau nevalabilitatea obiectului sau a cauzei actului, nerespectarea formei cerute ad validitatem, etc. Pstrm n continuare maniera de tratare a nulitii actului juridic civil, prin prisma regimului juridic al nulitii consacrat sub imperiul reglementrii anterioare noului Cod civil, din dou motive: a) dup cum s-a observat n doctrina de specialitate dezvoltat pe marginea noului Cod civil, sanciunea nulitii este reglementat n noul Cod civil n mod asemntor cu reglementarea anterioar27; b) potrivit art. 102 alin.(1) din Legea nr. 71/2011 de punere n aplicare a noului Cod civil, contractul este supus dispoziiilor legii n vigoare la data cnd a fost ncheiat n tot ceea ce privete ncheierea, interpretarea, efectele, executarea i ncetarea sa, ceea ce permite anticiparea c n urmtorii ani numeroase litigii avnd ca obiect nulitatea actului juridic, vor fi supuse regimului juridic al nulitii, aa cum el a fost consacrat anterior datei de 1 octombrie 2011, i, pe cale de consecin, face util cunoaterea n continuare a acestui regim. 2.3.4.1 Clasificarea nulitilor Nuliti exprese i nuliti virtuale. Cele exprese sunt prevzute de lege. Se mai numesc nuliti textuale sau explicite. Cele virtuale nu sunt expres prevzute de lege ci se deduc din caracterul imperativ al dispoziiei legale nclcate sau din scopul urmrit de legiuitor prin instituirea unor condiii de validitate ale actului. Nuliti absolute i nuliti relative. Nulitile absolute sancioneaz nclcarea unor norme ce ocrotesc un interes general. Nulitile relative sancioneaz nclcarea unor norme ce ocrotesc un interes particular. ntre aceste dou categorii de nuliti nu exist deosebiri sub aspectul efectelor ce le produc ci doar sub aspectul regimului juridic aplicabil i a cazurilor n care ele intervin. Nuliti totale i nuliti pariale. Cele totale desfiineaz actul juridic, respectiv efectele sale n totalitate. Nulitatea total constituie excepia. Cele pariale desfiineaz doar o parte din efectele actului. Nulitatea parial constituie regula. Nuliti de fond i nuliti de form. Cele de fond sancioneaz nerespectarea unor condiii de fond (consimmnt, capacitate, obiect, cauz) iar cele de form sancioneaz nerespectarea formei de ncheiere a actului cerut ad validitatem. 2.3.4.2 Regimul juridic al nulitii absolute i nuliti relative. a ) Cauze de nulitate absolut i cauze de nulitate relativ. a.1. Cauze de nulitate absolut - lipsa unui element structural al actului juridic (obiect, cauz, consimmnt); - lipsa capacitii de folosin a persoanei juridice sau nerespectarea principiului specialitii capacitii de folosin a acesteia;
27

Carmen Tamara Ungureanu, op.cit., p. 222, nota de subsol nr. 1.

54

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial lipsa capacitii de folosin a persoanei fizice (cnd persoana nu este conceput sau nu se nate vie), sau nerespectarea unei incapaciti speciale de folosin care ocrotete un interes general; - nevalabilitatea obiectului sau cauzei actului juridic (caracterul lor ilicit sau imoral) sau nclcarea unei dispoziii legale imperative, a ordinii publice sau bunelor moravuri; - ncheierea actului juridic n frauda legii, respectiv prin folosirea unor dispoziii legale cu scopul de a eluda alte dispoziii imperative care ar fi aplicabile; - nerespectarea unor condiii de form impuse pentru nsi existena valabil a actului (ad solemnitatem). a.2. Cauze de nulitate relativ - vicierea consimmntului, prin eroare, dol, violen ori prin leziune; - lipsa consimmntului datorit lipsei discernmntului; - nclcarea regulilor referitoare la capacitatea de exerciiu (la ncheierea actului a lipsit capacitatea de exerciiu, ori aceasta a fost restrns, ori actul incapabilului s-a ncheiat fr ncuviinarea prealabil cerut de lege; - nclcarea unei interdicii (prohibiii) instituite de lege n scopul ocrotirii unor interese individuale. E vorba, altfel spus, de nerespectarea unor incapaciti speciale de folosin. b ) Cine i n ce interval de timp poate invoca nulitatea absolut i nulitatea relativ. Deoarece ocrotete un interes social (general) nulitatea absolut poate fi invocat de orice persoan interesat, de procuror i chiar din oficiu de ctre instana de judecat. Nulitatea relativ poate fi invocat doar de ctre persoana ocrotit prin dispoziia legal nclcat la ncheierea actului. Nulitatea absolut poate fi invocat oricnd, n timp ce nulitatea relativ poate fi invocat doar n limita termenului general de prescripie de 3 ani, dac legea nu prevede un termen mai scurt (exemplu: anularea cstoriei pentru vicii de consimmnt poate fi cerut de cel al crui consimmnt a fost viciat, n termen de 6 luni de la ncetarea violenei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei). c) Problema acoperirii nulitii. Nulitatea absolut nu poate fi acoperit (nlturat) prin confirmarea actului, n timp ce nulitatea relativ poate fi acoperit prin confirmare. Confirmarea este actul unilateral de renunare la dreptul de a invoca nulitatea, realizat de ctre cel ndreptit s invoce aceast sanciune civil. Confirmarea trebuie fcut de ctre persoana ndreptit s invoce nulitatea relativ, cu intenia de a nltura nulitatea i e necesar ca n momentul confirmrii, cauza de nulitate s fi ncetat cci altfel, actul de confirmare va fi i el anulabil. Confirmarea poate fi expres sau tacit (prin executarea voluntar a obligaiilor izvorte din actul lovit de nulitate). De la regula c nulitatea absolut nu poate fi acoperit (nlturat) prin confirmare exist i excepii. -

55

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 2.3.4.3 Efectele nulitii actului juridic civil. Noiunea de efecte ale nulitii Efectele nulitii constau n desfiinarea actului juridic i a raportului juridic creat prin act. Nulitatea produce efecte att pentru trecut ct i pentru viitor (quod nullum est, nullum producit efectum). Dac actul nu a fost executat el nu se va mai executa. Dac el a fost executat total sau parial, se vor restitui prestaiile. 2.3.4.3.1 Principiile care guverneaz efectele nulitii actului juridic civil. Principiul retroactivitii efectelor nulitii. Actul juridic nul este desfiinat cu efect retroactiv, din chiar momentul ncheierii lui, ca i cnd acesta nici n-ar fi fost ncheiat. De la acest principiu exist i excepii, adic situaii n care unele efecte produse de actul juridic lovit de nulitate sunt recunoscute i meninute, pentru a se putea da astfel satisfacie altor principii de drept care vin n conflict cu principiul retroactivitii. Unele excepii - cazul cstoriei putative, adic al cstoriei n care cel puin unul dintre soi a fost de bun credin la ncheierea ei, ignornd cauza nulitii. Efectele desfiinrii cstoriei se produc, pentru soul de bun credin, numai pentru viitor; - n toate cazurile de nulitate a cstoriei, copiii rezultai din cstoria respectiv pstreaz situaia de copii din cstorie, n raport cu ei desfiinarea cstoriei neopernd pentru trecut ci doar pentru viitor; - n cazul contractelor cu executare succesiv, nulitatea opereaz doar pentru viitor, meninndu-se efectele produse de actul desfiinat, ntre momentul ncheierii sale nevalabile i momentul rmnerii definitive a hotrrii judectoreti care constat sau pronun nulitatea contractului. Principiul repunerii prilor n situaia anterioar ncheierii actului (restitutio in integrum). Potrivit acestui principiu toate prestaiile executate n temeiul actului anulat sunt supuse restituirii, n aa fel nct prile s ajung n situaia pe care ar fi avut-o dac nu ar fi ncheiat actul. Acest principiu decurge din acela al retroactivitii. Temeiul restituirii prestaiilor l constituie i un alt principiu fundamental al dreptului, acela care interzice mbogirea unei persoane n dauna alteia, fr o cauz legitim. Este de reinut c aciunea n restituirea prestaiilor executate n baza unui act lovit de nulitate, este supus prescripiei extinctive, n timp ce aciunea n anulare a actului este, n caz de nulitate absolut, imprescriptibil. Unele excepii: -potrivit art.485 din vechiul Cod civil, cel care a posedat cu bun credin un bun frugifer pstreaz pentru sine fructele culese, chiar dac - n cazul desfiinrii actului prin care a dobndit acel bun - el trebuie s restituie bunul nsui; -potrivit art.1164 din vechiul Cod civil, minorul al crui act este anulat pentru leziune, nu trebuie s restituie cocontractantului ceea ce a primit dect dac se probeaz c a profitat de ceea ce i s-a dat.

56

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Principiul desfiinrii actelor juridice subsecvente actului juridic nul (resolute jure dantis resolvitur jus accipientis). Principiul acesta este o consecin a principiului retroactivitii. Potrivit acestui principiu, din moment ce s-a desfiinat actul juridic prin care cineva a dobndit un bun (i, deci, dobnditorul este considerat a nu fi fost niciodat proprietarul acelui bun), este firesc s se desfiineze i actele juridice ulterioare prin care acest aparent dobnditor a dispus de acel bun. Desfiinarea actelor subsecvente constituie o aplicare a principiului potrivit cruia nimeni nu poate da ceea ce nu are (nemo dat quod non habet) sau, nimeni nu poate da mai mult dect are el nsui. (nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet). Unele excepii: - cel care a intrat n posesia unui bun mobil cu bun-credin (adic ignornd nevalabilitatea titlului prin care a dobndit) devine proprietar al bunului i nu mai poate fi silit s-l restituie (dect n cazul n care lucrul fusese pierdut sau furat i vndut de gsitor sau ho, situaie n care adevratul proprietar l poate revendica n termen de 3 ani chiar de la posesorul de bun-credin, care ns are aciune in regres contra celui de la care l-a dobndit); - nu se vor desfiina nici actele subsecvente de conservare i administrare (de exemplu convenia prin care dobnditorul ar angaja lucrri de reparaii necesare la imobilul dobndit prin act lovit de nulitate, sau contractul prin care el ar fi nchiriat o parte din acest imobil unui ter, rmn n vigoare, chiar dac, n temeiul nulitii actului de dobndire, imobilul trebuie restituit fostului proprietar); - nu se vor desfiina actele de dispoziie cu titlu oneros, ncheiate cu un subdobnditor de bun-credin (care nu tia c dobnditorul, adic dispuntorul dobndise printr-un act nevalabil); n acest caz dispuntorul (al crui drept s-a desfiinat retroactiv ca urmare a nulitii actului prin care el nsui dobndise bunul) urmeaz s restituie bunul nu n natur, ci prin echivalent. 2.3.4.3.2 Meninerea efectelor actului lovit de nulitate n temeiul unor principii de drept. Exist anumite principii de drept care, venind n concurs cu regula quod nullum est, nullum producit efectum, altfel spus, cu regula conform creia nulitatea lipsete actul juridic civil de efectele n vederea crora a fost ncheiat, o nltur. Este vorba de: 1)principiul conversiunii actului juridic; 2)principiul validitii aparenei n drept (error communis facit jus); 3)principiul rspunderii civile delictuale. Principiul conversiunii actului juridic.Conversiunea actului juridic const n nlocuirea actului juridic lovit de nulitate cu un alt act juridic valabil. Astfel, manifestarea de voin cu privire la un anumit act juridic va avea valoare pentru un alt act juridic. Aplicaii

57

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial - cazul actului de nstrinare a unui teren, ncheiat n alt form dect cea autentic, pe care o impune legea, considerat valabil ca promisiune bilateral de vnzare-cumprare (antecontract de vnzare-cumprare). - cazul actului de nstrinare a unui bun succesoral de ctre motenitor, nul ca atare, ns, valabil ca act de acceptare tacit a succesiunii (art. 689 din vechiul Cod civil). Principiul validitii aparenei n drept. (error communis facit jus) Conform acestui principiu, nulitatea unui act juridic este nlturat dac actul este ncheiat ntr-o situaie de eroare comun, obteasc. Aplicaie - cazul prevzut de art. 7 din Legea nr. 119/1996, conform cruia nregistrrile fcute n registrele de stare civil de ctre o persoan necompetent, care a exercitat n mod public atribuii de stare civil sunt considerate valabile. Principiul rspunderii civile delictuale. Potrivit acestui principiu oricine cauzeaz, cu vinovie, altuia un prejudiciu, este dator a-l repara. Repararea prejudiciului trebuie fcut cu prioritate, n natur. Se consider c dac una dintre pri este pgubit prin anularea actului, cea mai bun reparare n natur a acestei pagube o constituie tocmai meninerea actului. Aplicaie - cazul minorului incapabil care a disimulat n mod fraudulos incapacitatea sa, determinnd o persoan s contracteze cu el. Minorul nu va putea intenta aciune n nulitate. n continuare vom prezenta instituia faptelor de comer i instituia comercianilor n lumina reglementrii anterioare ( abrogate), pentru a putea apoi scoate n eviden ce aduce nou n domeniu att Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 44/2008 privind desfsurarea activitilor economice n cele mai simple forme, ct i Legea nr. 287/2009 (Noul Cod civil). 3 FAPTELE DE COMER 3.1 3.1.1 Definirea faptelor de comer 1. Codul comercial nu se preocup de definirea faptelor de comer, limitndu-se numai la enumerarea lor. n lipsa unei definiii legale a faptei de comer, aceast sarcin i-a revenit doctrinei, care a formulat mai multe teorii. Unele au considerat c determinant pentru definirea faptei de comer ar fi scopul urmrit: obinerea unui profit (teoria speculaiei). Conform altei teorii, criteriul de definire a actului de comer nu este scopul actului, ci obiectul su actul de comer este un act de interpunere n circulaia mrfurilor ntre productor i consumator. n fine, o alt teorie consider c este act de comer actul care este ndeplinit printr-o ntreprindere. Aceste teorii reflect numai parial adevrul, ele, privite separat, fiind insuficiente pentru a defini faptul de comer. Din aceste motive s-a ncercat elaborarea unor teorii eclectice pentru definirea faptelor de comer. Astfel, conform unei opinii cu o audien larg, faptele de comer sunt actele juridice, faptele juridice i operaiunile economice prin care se realizeaz producerea de mrfuri, executarea de lucrri ori prestarea de servicii sau o interpunere n circulaia mrfurilor, cu scopul de a obine profit (Y. Guyon).
58

FAPTELE DE COMER. NOIUNE I CLASIFICARE

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 2. Termenul fapte de comer este utilizat numai de legiuitorul romn. Codul francez i cel italian, care este modelul codului comercial romn, utilizeaz denumirea de acte de comer (acte de commerce, atti di comercio). Aceast diferen de terminologie nu este o eroare de traducere sau o ntmplare, legiuitorul romn fcnd deliberat acest lucru. Diferena ntre actele juridice i faptele juridice const n faptul c primele sunt fcute cu intenia de a produce efecte juridice pe cnd cele din urm produc efecte juridice n voina legii, independent de voina autorilor. Activitatea comercial nu poate fi rezumat numai la acte juridice, de aceea legiuitorul a dorit s extind domeniul dreptului comercial i asupra faptelor juridice (licite: gestiunea de afaceri, plata nedatorat, mbogirea fr just cauz i ilicite: fapte de concuren neloial etc.). Menionm c noiunea de fapt juridic este n raport gen-specie cu noiunea de act juridic. Altfel spus, faptele juridice n sens larg cuprind i actele juridice. 3.1.2 Necesitatea i importana delimitrii obiectului dreptului comercial 1. Faptele de comer trebuie delimitate de cele civile pentru urmtoarele considerente: a) Persoanele fizice care exercit n mod obinuit fapte de comer cu titlu profesional dobndesc calitatea de comerciant28 (art. 7 C. com.). Ele au obligaia de nmatriculare n registrul comerului (art. 1 Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului, republicat), sub sanciunea amenzii civile i a nchisorii contravenionale la care se poate aduga msura confiscrii preventive (Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaiei mpotriva unor activiti comerciale ilicite, republicat). b) Dac un necomerciant efectueaz unul sau mai multe acte de comer cu caracter izolat, el nu va deveni comerciant, dar va fi supus legilor i jurisdiciunii comerciale pentru toate contestaiile ce se pot ridica din aceast operaiune (art. 9 C. com., art. 56 C.com.). c) Societile comerciale se pot constitui numai n vederea efecturii de acte de comer (art. 1 Legea nr. 31/1990 privind societile comerciale, republicat). Nu este legal includerea n obiectul lor de activitate a avocaturii, medicinii, nvmntului etc. d) Din exercitarea faptelor de comer se nasc obligaii comerciale. Aceste obligaii sunt mai oneroase, mai riguroase, mai mpovrtoare dect obligaiile civile din cauza: Solidaritii codebitorilor (art. 42 C.com.) Curgerii de drept a dobnzilor din momentul scadenei (art. 4329 C. com.) Neacordrii de ctre judector a termenelor de graie (art. 44 C. com.) Interzicerii retractului litigios (art. 45 C.com.) Libertii probaiunii n materie comercial (art. 46-55 C. com. )
28

Cel puin sub imperiul Codului comercial romn. Discuiile pe marginea dobndirii calitii de comerciant a persoanei fizice vor fi reluate mai jos, unde va fi analizat i sistemul impus de Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice i a asociaiilor familiale care desfoar activiti economice n mod independent, abrogata prin O.U.G. nr.44 din 16 aprilie 2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intrerprinderile familiale. Dincolo de interesul istoric pe care reglementarea abrogata l-ar putea reprezenta, subliniem ca ea prezinta interes si de lege lata deoarece comerciantii infiintati in baza ei ( persoane fizice autorizate si asociatii familiale) isi pot desasura activitatea inca un an de la abrogarea ei, adica de la intrarea in vigoare a noii reglementari ( noua reglementare urmad sa fie si ea analizata, inclusiv sub aspectul modului de dobandire a calitatii de comerciant). 29 A se vedea i O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobnzii legale pentru obligaiile bneti, aprobat cu modificri prin Legea nr. 356/2002.

59

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial e) Comercianii au anumite obligaii specifice fa de necomerciani: nmatricularea la registrul comerului nainte de nceperea comerului. inerea anumitor registre contabile. Plata unor impozite i taxe. Exercitarea comerului cu respectarea normelor de concuren loial f) Anumite acte de comer se caracterizeaz printr-un formalism mai accentuat dect cele civile (efectele de comer, valorile mobiliare etc.). g) Unele contracte comerciale cunosc o reglementare diferit fa de cea civil care se aplic contractelor corespondente (omonime) n dreptul civil. Spre exemplu mandatul comercial, comisionul, gajul comercial (garaniile reale mobiliare) etc. h) Natura comercial sau civil a obligaiei determin competena material a instanelor judectoreti. n anumite judee au fost create tribunale comerciale, care judec numai litigii comerciale. 3.1.3 Criteriile distinciei Pentru a realiza delimitarea faptelor de comer de cele civile, Codul comercial romn utilizeaz dou criterii: 1) Criteriul obiectiv. Dup cum am menionat acest criteriu a stat la baza Codului comercial francez pe a crui linie de idei se nscrie i Codul comercial romn. Legea (art. 3 C. com, alte articole din cod precum i o serie de dispoziii cuprinse n legile comerciale - s.n.) consider ca fapte de comer actele i faptele descrise sub aspectul laturii lor obiective (dup cum a menionat un autor (Ion Turcu) similar procedeului utilizat de Codul penal pentru descrierea infraciunilor), indiferent de calitatea sau voina autorului lor i independent de faptul dac sunt licite sau ilicite. 2) Criteriul subiectiv. Sfera faptelor de comer fiind extrem de vast i variat, iar gruparea i descrierea faptelor de comer fiind mai mult empiric dect logic i sistematic, s-a constatat c aceast list a faptelor de comer nu poate acoperi ntreaga lor sfer. Pentru a nltura aceast problem, legiuitorul a instituit prezumia de comercialitate a obligaiilor comerciantului. Art. 4 C. com.: Se socotesc, afar de acestea (faptele obiective s.n.), ca fapte de comer celelalte contracte i obligaiuni ale unui comerciant, dac nu sunt de natur civil sau dac contrariul nu rezult din nsui actul. Criteriul subiectiv este un criteriu subsidiar, complementar. Numai utilizate mpreun aceste dou criterii pot realiza delimitarea corect a domeniului dreptului comercial. Prin urmare, faptele de comer, determinate prin utilizarea celor dou criterii vor fi obiective, dac corespund exigenelor criteriului obiectiv sau subiective, dac au fost aduse n arealul dreptului comercial ca urmare a aciunii criteriului subiectiv. Vom analiza n continuare categoria actelor obiective i categoria faptelor subiective de comer. 3.2 FAPTELE DE COMER OBIECTIVE

3.2.1 Clasificarea faptelor de comer obiective Analiznd dispoziiile art. 3 C. com. i alte texte de lege incidente, constatm c actele i faptele de comer obiective pot fi de mai multe tipuri: A. Operaiunile de interpunere n circulaia bunurilor i a valorilor: 1) Cumprarea-vnzarea comercial (art. 3 pct. 1 i 2 C.com.) 2) Operaiunile de banc i schimb valutar (art. 3 pct. 11 C. com.)

60

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 3) Operaiunile de leasing30. B. ntreprinderile (art. 3 pct. 5-10, 13, 17, 18 C. com.) C. Faptele de comer conexe faptelor din primele dou categorii. Aceste fapte se mai numesc accesorii, pentru a releva raportul dintre ele i cele din primele dou categorii, care sunt fapte de comer principale: 1) Contractele de report (art. 3 pct. 3 i art. 74-76 C.com.) i operaiunile de REPO 2) Contul curent (art. 6 alin. 2 i 370-373 C. com.) 3) Cecul (art. 6 alin. 2 C. com. i Legea nr. 59/1934 legea cecului) 4) Mandatul comercial (art. 374-391 C.com.) i comisionul comercial (art. 405-412 C.com.) 5) Garaniile reale mobiliare (gajul comercial) (Titlul VI. Regimul juridic al garaniilor mobiliare din Legea nr. 99/1999) 6) Fidejusiunea (cauiunea) comercial (art. 42 alin. 2 C.com.) 7) Operaiunile burselor de valori i ale burselor de mrfuri (Legea nr. 297/2004 privind piaa de capital31 i Legea nr. 357/2005 privind bursele de mrfuri32) 8) Consignaia (Legea nr. 187/1934 pentru reglementarea contractului de consignaie) 9) Operaiunile asupra recipiselor-warant (art. 3 pct. 20 C.com. i Legea nr. 153/1937 privind magazinele generale i recipisele-warant33) 10) Cumprrile sau vnzrile de pri sociale sau aciuni ale societilor comerciale (art. 3 pct. 4 C. com.) 11) Cambia i biletul la ordin (art. 3 pct. 14 C.com. i Legea nr. 58/1934 asupra cambiei i biletului la ordin) 12) Operaiunile de mijlocire n afaceri (art. 3 pct. 12 C. com. i Legea nr. 509/2002 privind agenii comerciali permaneni34 ) 13) Operaiunile cu privire la navigaie (art. 3 pct. 15, 16 C.com.) 14) Depozitele pentru cauz de comer (art. 3 pct. 19 C.com.) 3.2.2 Operaiunile de interpunere n schimb sau circulaie 1.Cumprarea i vnzarea comercial. Cel mai frecvent act de comer, cumprareavnzarea comercial este totodat i cel mai ilustrativ exemplu de aplicare dualist a codurilor consacrat de art. 1 C.com. n absena unei definiii proprii n C. com., se vor aplica dispoziiile art. 1294 C. civ.: Vinderea este o convenie prin care dou pri se oblig ntre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru i aceasta a plti celei dinti preul lui. Fizionomia specific a cumprrii-vnzrii comerciale, determinat obiectiv de coninutul i scopul ei economic, acela de verig a lanului economic ntre productor i consumator, va fi conturat de norme speciale, derogatorii fa de Codul civil, cuprinse n Codul comercial n articolele 3-5, 6073(Ion Turcu).
30

O.G. nr. 51/1997 din 28 august 1997 privind operaiunile de leasing i societile de leasing, republicat, completat prin Legea nr. 533/2004. Dac aplicm acel procedeu discutat mai sus analogia vom remarca c i operaiunile de leasing pot fi incluse n clasa faptelor de comer obiective de interpunere n circulaia bunurilor i a valorilor. 31 Publicat n M. Of. nr. 571 din 28 iunie 2004. 32 Publicat n M. Of. nr. 1115 din 9 decembrie 2005. 33 A se vedea i O.U.G. nr. 141 din 17 octombrie 2002 privind reglementarea depozitrii seminelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea i constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, aprobat prin Legea nr. 149/2003. 34 Publicat n M. Of. nr. 581 din 6 august 2002.

61

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Conform art. 3 pct. 1 i 2 C. com. sunt comerciale: 1) Cumprrile de producte sau mrfuri spre a se revinde fie n natur, fie dup ce se vor fi lucrat sau pus n lucru, ori numai spre a se nchiria; asemenea i cumprarea spre a se revinde, de obligaiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulnd n comer; 2) Vnzrile de producte, vnzrile i nchirierile de mrfuri n natur sau lucrate i vnzrile de obligaiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulnd n comer, cnd vor fi fost cumprate cu scop de revnzare sau nchiriere. Chiar dac sunt denumite cumprarea sau vnzarea comercial, contractul rmne, n realitate contract de vnzare-cumprare. Se procedeaz astfel pentru c operaiunea este privit numai din punctul de vedere al unei pri, a comerciantului. Din analiza textului citat rezult trsturile caracteristice ale contractului de vnzare-cumprare comercial: Limitarea obiectului numai la bunurile mobile. Spre deosebire de Codul comercial italian, Codul romn scoate operaiunile cu bunuri imobile n afara domeniului dreptului comercial. n prezent, se pare c o asemenea dispoziie nu este pe deplin justificat, raiunile care au stat la baza ei disprnd de-a lungul timpului. Operaiunile cu bunuri imobile vor fi, totui, comerciale atunci cnd imobilul face parte dintr-un fond de comer, care este un bun mobil incorporal. O alt categorie de operaiuni imobiliare fapte de comer o constituie operaiunile de leasing imobiliar, reglementate relativ recent. Intenia de revnzare sau nchiriere. Intenia de revnzare trebuie s ndeplineasc cumulativ trei condiii: a) S existe n momentul cumprrii; b) S fie manifestat sau prezumat legal; c) S se raporteze la bunul cumprat. Legea nu condiioneaz comercialitatea cumprrii de revnzarea bunului n natur. Bunurile pot fi lucrate sau puse n lucru, adic transformate. Ponderea i natura acestor transformri poate fi diferit. S-a considerat n mod constant c nu face acte de comer artistul care procur materiale necesare pentru crearea operei, cum ar fi sculptorul care procur marmora, o sculpteaz i vinde ulterior sculptura. O divergen de opinii a aprut n legtur cu fotografii, unii i-au consider artiti, alii au considerat c fotografii svresc fapte de comer, ultima opinie fiind cea majoritar. Nici meseriaul care procur o serie de bunuri accesorii nu svrete fapte de comer, n acest caz intenia de revnzare nu se raporteaz la bunurile cumprate, meseriaul nstrinnd manopera sa i nu accesoriile pe care le-a incorporat. Dac intenia de revnzare nu exist n momentul cumprrii bunurilor, actul respectiv nu poate fi ncadrat la art. 3 pct. 1 C. com., nici chiar revnzarea ulterioar a bunului neputnd modifica aceast situaie. Dac, ns, a existat intenia de revnzare la momentul ncheierii actului, dar ulterior cumprtorul se rzgndete i nu-l vinde cumprarea va rmne comercial. Comercialitatea operaiunii nu este condiionat de realizarea efectiv a unui profit. Vor fi comerciale vnzrile fcute n pierdere, vnzrile promoionale etc. Este, ns, incontestabil faptul c profitul este mobilul principal al activitii comerciale. Natura comercial a cumprrii n scop de revnzare i a vnzrii bunului cumprat n acest scop nu este condiionat de calitatea de comerciant sau necomerciant a autorului, fiindc aceste operaiuni sunt fapte obiective de comer. Din modul cum sunt tratate n cod, cumprarea la punctul 1 i vnzarea la punctul 2, s-ar prea c vnzarea trebuie s fie precedat de o cumprare cu acest scop. Aceast concluzie nu este exact, codul nu solicit o ordonare cronologic a

62

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial acestor dou operaiuni. n practic, de foarte multe ori se vinde ceva, ce va fi procurat s-au fabricat cndva, la o dat ulterioar. n aceste cazuri vnzarea este anterioar cumprrii. 3.Operaiunile de banc i schimb valutar. Sunt operaiuni de interpunere n schimb i operaiunile de banc. Codul nu precizeaz care sunt operaiunile de banc. Aceste operaiuni sunt reglementate de Legea nr. 58/1998 legea bancar. Potrivit dispoziiilor acestei legi societile bancare pot efectua urmtoarele activiti: a)acceptarea de depozite; b)contractarea de credite, operaiuni de factoring i scontarea efectelor de comer, inclusiv forfetare; c)emiterea i gestiunea instrumentelor de plat i de credit; d)pli de decontare; e)leasing financiar; f)transferuri de fonduri; g)emiterea de garanii i asumarea de angajamente; h)tranzacii n cont propriu i n contul clienilor cu: instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii, certificate de depozit) valut instrumente financiare derivate metale preioase, obiecte confecionate din acestea, pietre preioase valori mobiliare i)intermedierea n plasamentul de valori mobiliare i oferirea de servicii legate de acestea; j)administrarea de portofolii ale clienilor, n numele i pe riscul acestora; k)custodia i administrarea de valori mobiliare; l)depozitar pentru organismele de plasament colectiv; m)nchirierea de casete de siguran; n)consultan financiar bancar; o)operaiuni de mandat; Nu toate operaiunile efectuate de banc sunt de interpunere n schimb, n lege fiind enumerate i o serie de operaiuni de prestri de servicii. De fapt interpunerea n schimbul valorilor se realizeaz prin atragerea depozitelor de la populaie (monopol bancar) i plasarea acestor fonduri prin oferirea de credite. Chiar dac operaiuni de interpunerea n schimb sunt numai acestea dou, i celelalte operaiuni enumerate sunt fapte de comer, fiindc sunt ndeplinite prin intermediul unei ntreprinderi. Operaiunile de schimb prevzute de art. 3 pct. 11 C. com. sunt operaiunile de schimb valutar. Sunt autorizate s efectueze operaiuni de schimb valutar bncile i casele de schimb valutar. Regimul valutar este reglementat prin Regulamentul Bncii Naionale a Romniei nr. 4 din 1 aprilie 2005 privind regimul valutar 35, cu completrile i modificrile ulterioare. 3.2.3 ntreprinderile. Noiuni introductive 1. Pentru nceput, s precizm sensul termenului de ntreprindere. n prezent muli confund ntreprinderea la care face referire Codul comercial cu noiunea de ntreprindere care ne-a rmas motenire de la regimul anterior. n perioada
35

Publicat n M.Of. nr. 297 din 8 aprilie 2005, modificat i completat de Regulamentul nr. 6/2005 al Bncii Naionale a Romniei din 14 iulie 2005, publicat n M.Of. nr. 636 din 20 iulie 2005.

63

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial economiei planificate noiunea de ntreprindere desemna o unitate economic cu personalitate juridic, adic un subiect de drept. n concepia Codului comercial ntreprinderea apare ca o activitate organizat pentru realizarea unui anumit scop, fiind fr relevan faptul dac organismul economic i social este recunoscut ca subiect de drept. n dreptul comercial calitatea de comerciant o are ntreprinztorul, adic cel care organizeaz activitatea. ntreprinztor poate fi att o persoan fizic, ct i o persoan juridic, de exemplu, o societate comercial. 2. Art. 3 C. com. enumr o serie de ntreprinderi, dar nu se preocup de definirea noiunii de ntreprindere. i de aceast dat elaborarea unei definiii a czut n sarcina doctrinei. i iari au fost elaborate mai multe teorii. Conform concepiei clasice, ntreprinderea a fost definit ca un organism economic, n fruntea cruia se afl o persoan numit ntreprinztor, care combin forele naturii cu capitalul i munca, n scopul producerii de bunuri i servicii. Acestei definiii i s-a reproat faptul c se bazeaz pe criteriul economic i scoate n eviden numai sensul economic al ntreprinderii. De asemenea definiia este prea larg, deoarece majoritatea faptelor de comer implic o organizare a factorilor de producie. Dup o alt opinie, ntreprinderea este o activitate complex care const n exerciiul repetat, organizat i sistematic al operaiunilor expres prevzute de Codul comercial. i aceast definiie este imprecis, atrgnd critici asemntoare celor de mai sus. Conform altei teorii, definiia trebuie s fie bazat pe criteriul interpunerii n schimbul muncii. ntreprinderea este o organizare care are ca element esenial specularea muncii altor persoane, n scopul obinerii de produse i servicii destinate schimbului. i aceast definiie a fost aspru criticat, nefiind conform cu realitatea. S-a ncercat o mbinare eclectic a mai multor criterii folosite n definiiile anterioare, adugndu-se i o nou dimensiune a ntreprinderii moderne elementul subiectiv i social. ntreprinderea este un organism economic i social; ea constituie o organizare autonom a unei activiti, cu ajutorul factorilor de producie (forele naturii, capitalul, munca) de ctre ntreprinztor i pe riscul su, n scopul producerii de bunuri i servicii, destinate schimbului, n vederea obinerii de profit. 3. Caracteristicile ntreprinderii. Putem deduce urmtoarele caracteristici din definiia dat mai sus ntreprinderii: a) existena unei organizri autonome a unei activiti cu ajutorul factorilor de producie; b) coordonarea de ctre ntreprinztor a ntregii activiti i implicit asumarea riscurilor ntreprinderii; c) scopul ntreprinderii producerea de bunuri i servicii destinate schimbului n vederea obinerii de profit. 4. Se poate observa ca legislaia recent ofer o definiie legal a noiunii de ntreprindere, bazat pe sensul nou al acestei noiuni. Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 346/200436 privind stimularea nfiinrii i dezvoltrii ntreprinderilor mici i mijlocii, prin ntreprindere se nelege orice form de organizare a unei activiti economice, autonom patrimonial i autorizat potrivit legilor n vigoare s fac acte i fapte de comer, n scopul obinerii de profit, n condiii de concuren, respectiv societile comerciale, societile cooperatiste, persoanele fizice care desfoar activiti economice n mod independent i asociaiile familiale autorizate potrivit dispoziiilor legale n vigoare. Ca i oricare definiie, nici aceasta nu poate fi perfect, putnd fi formulate o serie de critici i observaii, asupra crora, ns, nu vom insista.
36

Legea nr. 346/2004 este publicat n M. Of., partea I, nr. 681/29.07.2004

64

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial

3.2.4 Clasificarea i felurile ntreprinderilor 1. ntreprinderile enumerate n cod pot fi mprite n dou grupe, n funcie de obiectul lor. Prima grup de ntreprinderi au ca obiect producerea de bunuri i din ea fac parte ntreprinderile de construcii i ntreprinderile de fabric i manufactur. Din a doua grup fac parte ntreprinderile care au ca obiect de activitate prestrile de servicii: ntreprinderile de furnituri; ntreprinderile de spectacole publice; ntreprinderile de comisioane, agenii i oficii de afaceri; ntreprinderile de editur, imprimerie, librrie i obiecte de art; ntreprinderile de asigurare; ntreprinderile de depozit n docuri, magazine generale, antrepozite. 2. ntreprinderile de producie. 1) ntreprinderile de construcii. Doctrina a acordat noiunii de construcie un sens foarte larg. Prin urmare vor fi ntreprinderi de construcii ntreprinderile care au ca obiect de activitate: construcia cldirilor, publice sau private, cilor de comunicaii, lucrri de amenajare a teritoriului, canale, tuneluri, ndiguiri, asanri, desecri etc. Sunt comerciale i ntreprinderile de reparaii imobiliare. Dup cum am menionat anterior, obinerea unui ctig este un element definitoriu al ntreprinderii; astfel spturile arheologice, care nu urmresc dect un scop tiinific, nu sunt comerciale. Sunt comerciale i ntreprinderile care au ca obiect efectuarea unei singure construcii. Este comercial construirea de imobile pentru a fi vndute, ns, vnzarea acestor imobile este o operaiune civil prin voina legiuitorului. ntreprinderile de construcii sunt comerciale i atunci cnd aparin statului, comunei sau oraului. 2) ntreprinderile de fabric, manufactur i imprimerie. ntreprinderile de fabric, manufactur i imprimerie au ca obiect producerea de bunuri prin transformarea tehnologic, industrial sau manual a materiilor prime, materialelor etc. Codul comercial face distincie ntre ntreprinderile de fabric i cele de manufactur. Diferena ar fi utilizarea mainilor, proceselor industriale, n primul caz, i utilizarea preponderent a muncii individuale n al doilea caz (spre exemplu, ntreprinderile de broderie artistic, sticlrie, covoare manuale etc.). Comercialitatea acestor ntreprinderi nu depinde de achiziionarea prealabil a materie prime. Prin utilizarea analogiei, n prezent sunt asimilate ntreprinderilor de imprimerie nu numai ntreprinderile tipografice ci i toate celelalte ntreprinderi care utilizeaz alte tehnici de multiplicare (de exemplu xerox, serigrafie etc.) 3. ntreprinderile de prestri servicii. 1) ntreprinderile de furnituri. Contractul de furnitur nu este definit n dreptul comercial romn. Doctrina consider c este un contract de furnitur, contractul care are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unor produse sau prestarea unor servicii, succesiv, la anumite intervale de timp i la un pre determinat. Acest contract are o natur dubl, aceea a unui contract de vnzare-cumprare i a unui contract de locaiune de servicii. De aceea se consider c este un contract suigeneris. 2) ntreprinderile de spectacole publice. Aceste ntreprinderi au ca scop distracia publicului sub orice form. Noiunea de distracie are un neles foarte vast: spectacole de teatru, manifestri sportive, curse de cai, circ, concerte, cinematografie, menajerii, cabarete, cazinouri etc. Condiii: organizarea activitii, obiectul activitii distracia de orice natur a publicului, scopul obinerea unui profit. Drept urmare,

65

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial spectacolele de binefacere nu sunt comerciale. De asemenea reprezentrile susinute direct de artiti nu sunt comerciale. 3) ntreprinderile de comisioane, agenii i oficii de afaceri. Comisionul este contractul prin care o parte se oblig, n schimbul unei remuneraii, s ncheie anumite acte juridice n nume propriu, dar pe seama comitentului. Aceste acte pot fi diferite: vnzri, asigurri, transport etc. ntreprinderile de comision au ca obiect ncheierea i executarea contractelor de comision. Ageniile i oficiile de afaceri au ca obiect de activitate iniierea unor demersuri, obinerea unor anumite informaii, procurarea de clieni, ncasarea de creane, administrarea unor patrimonii etc. Sunt considerate comerciale i ageniile matrimoniale. 4) ntreprinderile de editur, librrie i obiecte de art. Operaiunile cu privire la reproducerea i difuzarea operelor tiinifice, literare, artistice sunt considerate fapte de comer, fiindc ele intermediaz ntre autor i public. Pentru a deveni comerciale, aceste operaiuni trebuiesc exercitate ntr-un cadru organizat, adic, prin intermediul unei ntreprinderi. ntreprinderile de editur au ca obiect reproducerea i difuzarea. operelor pe baza contractului de editur. Definiia contractului de editur a fost elaborat la Congresul de la Barcelona din 1893 al societii literare i artistice internaionale: contractul n care autorul se oblig s predea opera, iar editorul se oblig s o reproduc grafic, s o multiplice i s o rspndeasc n public. De obicei, autorul primete un onorariu (drept de autor), dar acest lucru nu este de esena contractului de editur, ci numai de natura sa. Uzual, autorului i revine un anumit procent, negociat cu editorul, din valoarea fiecrui exemplar. Activitatea fiind efectuat pe riscul ntreprinztorului editor, autorul nu poate reedita opera ct timp nu s-a epuizat ediia anterioar. Autorul care-i editeaz propria oper nu este comerciant. ntreprinderile de librrie sunt cele care comercializeaz cri. ntreprinderile pentru vnzarea operelor de art sunt comerciale atunci cnd vnztorul nu este chiar autorul operelor care se comercializeaz. 5) ntreprinderile de transport de persoane sau de lucruri pe ap sau pe uscat. n concepia Codului comercial operaiunile de transport de persoane sau mrfuri, pe ap sau pe uscat sunt comerciale, dac se realizeaz n cadrul unei ntreprinderi. Deoarece transportul aerian nu era cunoscut la dat elaborrii codului, nu exist nici o referire la aceast modalitate de transport, dar dup cum am menionat anterior, printr-o analogie aplicarea acestor dispoziii a fost extins i la ntreprinderile de transport aerian. 6) ntreprinderile de asigurare. Codul comercial consider comerciale att asigurrile terestre, ct i cele maritime(art. 3 pct. 17 i 18 C.com.). Activitatea de asigurare se desfoar conform reglementrilor Legii nr. 136/199537 privind asigurrile i reasigurrile n Romnia, i Legii nr. 32/2000 38 privind societile de asigurare i supravegherea asigurrilor. Codul deosebete dou categorii de asigurri: asigurrile cu prim i asigurrile mutuale. Asigurrile cu prim constau n aceea c ntreprinderea de asigurare ia asupra sa un risc determinat, n schimbul unei prime. n asigurrile mutuale, persoanele interesate se asociaz n scopul suportrii mpreun a riscurilor i mpririi ntre ele a daunelor rezultate. Asigurrile mutuale sunt de dou feluri: asigurri de repartiie, n care asiguraii se asociaz n scopul de a despgubi pe cel care a suportat dauna, proporional cu valoare bunurilor asigurate de fiecare i
37

Publicat n M.Of. nr. 303 din 30 decembrie 1995, modificat i completat prin OUG nr. 61/2005, publicat n M.Of. nr. 562 din 30 iunie 2005 38 Publicat n M.Of. nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu completrile i modificrile ulterioare.

66

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial asigurri mutuale cu cot fix, n care asociaii se oblig s plteasc o cot fix pentru acoperirea daunei. Asigurrile se mai pot clasifica i n funcie de alte criterii. n funcie de riscul asigurat ele pot fi: de daune, asupra vieii, de rspundere civil. n funcie de sursa raportului juridic de asigurare pot fi: asigurri prin efectul legii i asigurri facultative. Art. 6 C. com. prevede c asigurrile de bunuri care nu sunt afectate comerului i asigurrile asupra vieii sunt fapte de comer numai n ce-l privete pe asigurtor. 7) ntreprinderile n docuri i antrepozite. n concepia Codului comercial romn, operaiunile de depozitare n docuri i antrepozite trebuie s fie exercitate n mod organizat i sistematic, adic n cadrul unei ntreprinderi pentru a fi calificate drept fapte de comer. Operaiunile izolate ar putea fi considerate comerciale ca acte de comer conexe sau subiective. Sunt considerate comerciale toate depozitele n docuri, silozuri, antrepozite, magazine generale precum i operaiunile asupra recipiselorwarant, indiferent de persoana care face depozitul sau efectueaz operaiunea. 3.2.5 Faptele de comer conexe sau accesorii 1. Faptele de comer conexe fac parte din categoria faptelor de comer obiective. Ele sunt acte i fapte care prin natura lor nu sunt comerciale, dar care dobndesc comercialitatea datorit conexiunii lor strnse cu alte fapte de comer. 2. Contractele de report asupra obligaiunilor de stat sau a altor titluri de credit circulnd n comer. Este enunat n art. 3 C.com. i reglementat la art. 74-76 C. com. Contractul de report const n cumprarea pe bani gata a unor titluri de credit circulnd n comer i n vnzarea lor simultan la termen i pe un pre determinat, ctre aceeai persoan, a unor titluri de aceeai specie. Prile n cadrul contractului de report sunt reportatul, persoana care deine titlurile i reportatorul, persoana care ia titlurile n report. Contractul de report este un contract real, pentru valabilitatea lui fiind necesar predarea efectiv a titlurilor. Contractul de report este un contract complex, care nglobeaz dou vnzri: una simpl, care se execut la momentul ncheierii contractului i una cu termen, care se ncheie n acelai timp cu prima, dar care se va executa (se vor preda titlurile i se va plti preul) la o dat ulterioar, stabilit de pri. La scaden reportatorul i va preda reportatului titluri de aceeai specie i va primi napoi suma pe care i-a remis-o plus o prim, preul reportului. Uzual, iniiativa contractului aparine reportatului, care are nevoie de fonduri, dar nu dorete s nstrineze definitiv titlurile pentru a dobndi aceste fonduri. Reportatorului i este de asemenea profitabil acest contract, el ncasnd prima de report, mai mult, n perioada derulrii contractului de report el devine proprietarul titlurilor, putndu-le utiliza dup cum i dicteaz interesele. n legtur cu acest ultim aspect, s-ar putea ca uneori reportatorul s aib nevoie de titluri. Atunci el va prelua iniiativa contractului, iar acesta se va numi deport. De asemenea prima de deport va fi ncasat de aceast dat de ctre deportat (prile n contractul de deport sunt deportatul i deportatorul). Relativ recent, legiuitorul romn a mai reglementat o alt operaiune, care seamn leit cu operaiunea de report, operaiunile de REPO (i respectiv reverse REPO pentru deport). n linii mari, se poate afirma c deosebirea esenial fa de contractul de report reglementat de Codul comercial romn o reprezint faptul c operaiunile de REPO nu mai sunt contracte reale, adic, pentru valabilitatea lor nu

67

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial mai avem nevoie de titluri pe suport hrtie, ceea ce nseamn c se pot contracta i titluri dematerializate sau pe suport electronic. Pe baza unui mecanism asemntor se deruleaz i operaiunile de burs, care sunt i ele fapte de comer conexe. 3. Cumprrile i vnzrile de pri sociale sau de aciuni ale societilor comerciale. Aceste fapte de comer sunt obiective prin ele nsele, fr a fi necesar intenia de revnzare, aa cum prevede art. 3 C.com pentru cumprrile i vnzrile de bunuri mobile. Raiunea acestui text rezid n faptul c aceste fapte sunt indisolubil legate de o alt categorie de fapte de comer contractul de societate. n doctrin s-a semnalat faptul c dei textul se refer la cumprri i vnzri se aplic la toate operaiunile cu privire la aciunile sau prile sociale ale societilor comerciale. 4. Contractele de mandat i comision au caracter comercial, dac au ca obiect tratarea de afaceri comerciale. Deci, ele mprumut caracterul comercial de la actele care formeaz obiectul su. Mandatul este contractul prin care o persoan, numit mandatar se oblig s ncheie n numele i pe seama altei persoane, numit mandant, de la care primete mputernicirea, anumite acte juridice. Comisionul este acel contract prin care o persoan numit comisionar se oblig s ncheie anumite acte juridice n numele su, dar pe seama comitentului, n schimbul unei remuneraii numit comision. Contractul de consignaie este contractul prin care una dintre pri numit consignant, ncredineaz celeilalte pri numit consignatar, mrfuri sau bunuri mobile pentru a le vinde pe seama consignantului. Acest contract poate fi probat numai prin nscris, deci, legea solicit forma scris ad probationem. Contractul de comision este o specie a contractului de mandat, iar contractul de consignaie este o specie a contractului de comision. 5. Operaiunile de mijlocire n afacerile comerciale. Mijlocirea const ntr-o aciune de intermediere ntre dou sau mai multe persoane, n scopul de a nlesni ncheierea unui act juridic de care acestea ar fi interesate. Mijlocitorul nu acioneaz n calitate de reprezentant al prilor, el neavnd nici o mputernicire n acest sens. El acioneaz din propria-i iniiativ, ntrevznd interesul unor persoane pentru ncheierea anumitor acte. Mijlocitorul ntreprinde anumite aciuni pentru punerea n contact a persoanelor respective i le faciliteaz ncheierea contractului dorit. Dac contractul se ncheie, mijlocitorul are dreptul la o remuneraie pentru activitatea depus. innd cont de faptul c demersurile mijlocitorului sunt acte materiale i nu acte juridice, contractul de mijlocire se prezint ca un contract de prestri servicii. Fiind fapte de comer conexe, operaiunile de mijlocire sunt comerciale dac i afacerile intermediate sunt comerciale. n asemenea cazuri mijlocirea va fi fapt de comer chiar dac este nfptuit izolat. Legea nr. 509/2002 privind agenii comerciali permaneni reglementeaz un nou actor pe piaa intermedierii, n sens larg, - agentul comercial. Art. 1 din aceast lege ne spune: (1) Prezenta lege se aplic raporturilor juridice dintre agenii comerciali permaneni i comitenii acestora. (2) n sensul prezentei legi, prin agent comercial permanent, denumit n continuare agent, se nelege comerciantul, persoan fizic sau juridic, care, n calitate de intermediar independent, este mputernicit n mod statornic: a) s negocieze afaceri pentru o alt persoan fizic sau juridic, denumit n continuare comitent; sau b) s negocieze i s ncheie afaceri n numele i pe seama comitentului. Dup cum se poate remarca, aceast nou profesie mbin caracterele specifice mandatului/comisionului i intermedierii.

68

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 6. Art. 3. pct. 14 C.com. prevede c sunt fapte obiective de comer cambia i ordinele n producte sau mrfuri. Faptul c biletul la ordin nu este enumerat nu semnific c el nu este fapt de comer. De fapt, biletul la ordin este o specie a cambiei. Cambia este titlul de credit prin care o persoan numit trgtor, d ordin unei alte persoane, numit tras, s plteasc o sum de bani, la scaden, unei a treia persoane, numit beneficiar sau al ordinul acesteia. Ordinul n producte sau mrfuri este o cambie care are ca obiect o anumit cantitate de producte sau mrfuri, spre deosebire de cambia propriu-zis care are ca obiect o sum de bani. Biletul la ordin este titlul de credit prin care o persoan, numit emitent se oblig s plteasc, la scaden, o sum de bani altei persoane, numit beneficiar sau la ordinul acestuia. Cambia i biletul al ordin sunt considerate fapte de comer indiferent de raportul juridic din care izvorsc. 7. Operaiunile privind navigaia pe ap. Codul comercial consider fapte de comer toate operaiunile ce privesc navigaia: construcia, cumprarea, vnzarea i revnzarea de tot felul de vase pentru navigaia interioar sau exterioar i tot ce privete echiparea, armarea i aprovizionarea unui vas, expediiunile maritime, nchirierile de vase, mprumuturile maritime i toate contractele privitoare la comerul pe mare i navigaiune. Aceste prevederi i au sorgintea n reglementrile maritime din cele mai vechi timpuri. Pe atunci, a fi navigator nsemna a fi comerciant. n acele timpuri nu se naviga dect pentru a face comer. Nu se aventura nimeni pe mare pentru agrement sau n scopuri tiinifice, cum se navigheaz, de pild, n zilele noastre. Conform tradiiei, chiar i faptele n legtur cu aceste din urm tipuri de navigare necomercial, fcute fr urmrirea unui scop lucrativ, sunt fapte de comer. Aceste operaiuni au caracter comercial chiar dac sunt efectuate izolat. Au caracter comercial att operaiunile de navigare pe mare, ct i cele pe apele interioare, lacuri sau fluvii. 8. Depozitele pentru cauz de comer. Operaiunile de depozitare fcute cu caracter izolat, n afara cadrului unei ntreprinderi sau fcute n alte locuri dect docuri, silozuri, sunt fapte de comer numai dac se grefeaz pe o alt fapt de comer, adic au o cauz comercial. 9. Contul curent i cecul. Contul curent este contractul prin care prile convin ca, n loc s lichideze separat i imediat creanele lor reciproce, izvorte din prestaiile ce iau fcut una ctre cealalt, lichidarea s se fac la un anumit termen, legal sau convenional, prin achitarea soldului de ctre partea care va fi debitoare. Codul comercial consider contul curent fapt de comer atunci cnd corentitii (prile n cadrul contractului de cont curent) sunt comerciani. Dar el poate deveni o fapt de comer obiectiv i dac este utilizat de un necomerciant. n acest caz el trebuie s aib o cauz de comer adic, s fie ataat unei fapte de comer, care i va mprumuta comercialitatea sa. Cecul este un efect de comer negociabil, la ordin sau la purttor prin care o persoan (trgtor), care are disponibil la o banc (provizion), d ordin acestei bnci (tras) s plteasc o sum de bani unei persoane, numit beneficiar sau la ordinul acesteia. Att contul curent, ct i cecul sunt considerate fapte de comer dac au o cauz comercial. 10. Contractele de garanii reale i fidejusiunea. Potrivit dispoziiilor Legii nr. 99/1999 privind unele msuri pentru accelerarea reformei economice, care au abrogat

69

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial dispoziiile referitoare la gaj din Codul comercial, contractul de garanie real este contractul n baza cruia se constituie o garanie real n bunuri sau drepturi n beneficiul unui anumit creditor. Contractul de garanie este un contract accesoriu obligaiei pe care o garanteaz, urmnd regimul juridic i soarta acesteia din urm (accesorium sequitur principale). Fiind un accesoriu, acest contract mprumut caracterul comercial de la obligaia principal pe care o garanteaz. Contractul de fidejusiune este acel contract prin care o persoan, numit fidejusor, se oblig fa de creditor s execute el obligaia, n cazul n care debitorul nu o va executa la scaden. Contractul de fidejusiune este o garanie personal, spre deosebire de contractul de garanii reale i ipotec care sunt garanii reale. Contractul de fidejusiune este un contract accesoriu care urmeaz soarta contractului principal. 3.3 FAPTELE DE COMER SUBIECTIVE

3.3.1 Noiunea de fapte de comer subiective. Prezumia de comercialitate 1. Dup cum am artat atunci cnd am discutat despre criteriile de determinare a domeniului de aplicare a dreptului comercial, Codul comercial romn, dei are la baz sistemul obiectiv de determinare a comercialitii, utilizeaz, n calitate de criteriu complementar i criteriul subiectiv. Realizeaz acest lucru prin instituirea prezumiei de comercialitate (art. 4 C. com.). Obligaiile comerciantului sunt comerciale. Prezumia se aplic altor obligaii dect cele obiective de comer, ntruct criteriul obiectiv are prioritate n aplicare. Aceast prezumie nu este, ns, absolut. Comerciantul poate avea i obligaii de alt natur dect comercial, civil, fiscal, administrativ etc. 2. Cazuri de nlturare a prezumiei de comercialitate. Dup cum am menionat aceast prezumie nu este absolut, deci poate fi rsturnat, demonstrndu-se contrariul. Chiar textul articolului 4 ne relateaz despre limitele acestei prezumii. Sunt comerciale obligaiile unui comerciant, afar dac ele sunt de natur civil sau dac contrariul nu rezult din nsui actul. Nu ntlnim n lege o definiie a actelor de natur civil. Doctrina a dedus c legiuitorul a dorit s excepteze acele acte care rmn civile indiferent cine le-ar ndeplini. Cu titlu de exemplu: testamentul, acceptarea sau renunarea la o succesiune, recunoaterea de paternitate etc. De asemenea, mai sunt incluse n aceast categorie actele care nu pot fi comerciale prin voina legiuitorului: actele juridice cu privire la bunurile imobile, contractul de concesiune. Cea de-a doua categorie de acte exceptate de la aplicarea prezumiei de comercialitate este format din acele acte, care pot fi att comerciale, ct i civile, iar comerciantul prin manifestarea sa de voin, emis la momentul ncheierii lor, le sustrage din sfera prezumiei de comercialitate. De exemplu un contract de vnzarecumprare, care nu poate fi considerat fapt obiectiv de comer, va fi comercial n baza prezumiei de comercialitate, deci va fi o fapt de comer subiectiv. Comerciantul poate, ns, la momentul ncheierii actului s-l sustrag de la aplicarea prezumiei de comercialitate, manifestndu-se n acest sens.

70

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 3.4 FAPTELE DE COMER UNILATERALE SAU MIXTE

1. n doctrin a fost emis opinia, conform crei ar exista o a treia categorie de fapte de comer faptele de comer unilaterale sau mixte. Ce sunt aceste fapte de comer unilaterale? n practic sunt foarte multe cazuri, cnd un comerciant ncheie anumite acte cu un necomerciant. n asemenea cazuri fapta este comerciala numai pentru una din pri comerciantul. Asemenea fapte nu sunt o categorie distinct de fapte de comer. Pentru comerciant fapta este comercial fie obiectiv, fie subiectiv. Faptul c trateaz cu un necomerciant nu poate califica obligaia sa drept comercial. n aceste cazuri este vorba de aceleai operaiuni, aezate ns de legiuitor pentru raiuni de bun distribuire a justiiei, sub scutul dreptului comercial, chiar dac la ele particip un necomerciant. Ar fi fost, n adevr, nelogic i plin de inconveniente, ca un raport juridic s fie reglementat de dou legi distincte( I.L.Georgescu). Prin urmare, n asemenea cazuri, actul este comercial pentru comerciant, rmne necomercial pentru necomerciant, dar va fi supus legii comerciale. Art. 56 C. com. Dac un act este comercial pentru una dintre pri, toi contractanii sunt supui, nct privete acel act, legii comerciale, afar de dispoziiile privitoare la chiar persoana comercianilor i de cazurile n care legea ar dispune altfel . 2. Excepii de la regula aplicrii legii comerciale. Art. 56 C. com. conine i dou limitri a aplicrii legii comerciale. Prima vizeaz faptul c legea comercial nu se va aplica dac dispoziiile sale sunt cu privire la chiar persoana comerciantului. Legea comercial se va aplica actului, operaiunii i nu persoanei necomerciantului. Prin aplicarea legii comerciale, necomerciantul nu devine comerciant, statutul su rmne neschimbat. A doua excepie se concretizeaz printr-o dispoziie legal expres, prin care se precizeaz c o anumit reglementare care se aplic comercianilor, nu se va aplica necomerciantului. Spre exemplu, art. 42 C.com instituie prezumia de solidaritate a codebitorilor obligaiilor comerciale, iar n alineatul 3 al aceluiai articol dispune c aceast prezumie nu se aplic necomercianilor pentru operaiuni, care nct i privete nu sunt fapte de comer. Precizm c problema aplicrii art. 56 din Codul comercial nu se mai pune din momentul apariiei n ara noastr, ulterior anului 1990, a legislaiei privind protecia consumatorului, actelor juridice ncheiate de consumatori aplicndu-li-se aceast legislaie (care este de natur civil).

71

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial

COMERCIANII 4.1 4.1.1 Definiia comerciantului NOIUNI GENERALE. DEFINIIA

Art. 7 C.com. definea comerciantul astfel: Sunt comerciani aceia care fac fapte de comer, avnd comerul ca o profesiune obinuit, i societile comerciale. Art. 1 alin. 2 Legea nr. 26/1990: n nelesul prezentei legi, comercianii sunt persoanele fizice i asociaiile familiale, care efectueaz n mod obinuit acte de comer, societile comerciale, companiile naionale i societile naionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial i organizaiile cooperatiste. Definirea comerciantului prezint o mare importan din punct de vedere practic, ntruct statutul comerciantului este diferit de cel al necomerciantului sub urmtoarele aspecte: comercianii sunt supui unor anumite obligaii profesionale specifice: nmatricularea n registrul comerului nainte de exercitarea comerului, inerea unor registre contabile, prevzute de codul comercial i legea contabilitii precum i alte legi speciale, acionarea n cadrul impus de concurena loial, respectiv abinerea de la efectuarea faptelor de concuren neloial; comercianii sunt supui la plata impozitului pe profit; instituirea prezumiei de comercialitate a obligaiilor comerciantului, cu consecina supunerii lor unui regim mai riguros datorit: solidaritii codebitorilor, curgerii de drept a dobnzilor, interzicerii termenelor de graie, interzicerii retractului litigios, libertii probaiunii; procedura de reorganizare judiciar i faliment se aplic n principal comercianilor; comercianii au dreptul de a se constitui n camere de comer i industrie etc. 4.2 CATEGORIILE DE COMERCIANI

1. 3Conform art. 7 C. com. ar exista dou categorii de comerciani: comercianii persoane fizice i societile comerciale. Dar dup cte am vzut, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 stabilete mai multe categorii de comerciani: comerciani persoane fizice, societile comerciale, companiile naionale i societile naionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial i organizaiile cooperatiste. Apar patru categorii noi de comerciani, necunoscute n principiu la data intrrii n vigoare a codului comercial. Astfel putem remarca evoluia de peste o sut de ani n materie de comerciani. De la doi actori: comerciantul persoan fizic i societile comerciale - la o trup de teatru. 2. Comercianii persoane fizice. Persoana fizica are calitatea de comerciant atunci cand desfasoara o activitate comerciala in baza Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.44/2008, in calitate de persoana fizica autorizata, titular al intreprinderii individuale sau membru al intreprinderii familiale. 3. Societile comerciale. Codul comercial numai le enun, artnd c ele au calitatea de comerciant. Reglementarea societilor comerciale din Codul comercial a

72

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial fost nlocuit cu aceea din Legea nr. 31/1990. Dar prin societi comerciale trebuie s nelegem i societile comerciale cu capital de stat nfiinate n temeiul Legii nr. 15/1990. Trebuie s facem observaia c unele societi comerciale cu capital de stat, ce au ca obiect activiti de interes public naional, sunt denumite companii naionale sau societi naionale39. 4. Regiile autonome. Regiile autonome au fost constituite n ramurile strategice ale economiei naionale, n baza Legii nr. 15/1990, prin reorganizarea unitilor economice de stat. Ele sunt persoane juridice i funcioneaz pe baz de gestiune economic i autonomie financiar. Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului le consider comerciani. 5. Societatile nationale si companiile nationale. Aceste entitati s-au format in baza prevederilor OUG nr.30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome. Legea nr.26/1990 privind registrul comertului le considera comercianti. Mentionam ca nu toate regiile autonome au fost supuse procesului de reorganizare ca societati nationale si companii nationale. 6. Organizaiile cooperatiste. Aceste organizaii desfoar activiti de producere i desfacere de mrfuri i prestri servicii. Statutul lor este reglementat prin legi speciale. Ele sunt comerciani, conform prevederilor legii registrului comerului. 7. Grupurile de interes economic(GIE) si grupurile europene de interes economic(GEIE). Aceste entitati sunt reglementate de Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei. Potrivit prevederilor legale, aceste entitati pot avea atat calitatea de comerciant, cat si pe aceea de necomerciant. 8. Societatile europene. Legea nr.31/1990 se refera la aceste societati in titlul VII^1, intitulat Societatea europeana, titlu introdus prin O.UG. nr. 52/2008. Societatilor europene cu sediul in Romania le sunt aplicabile prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr.2157/2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul societatii europene, cele ale titlului VII^1 din LSC, precum si cele privitoare la societatile pe actiuni din LSC, in masura compatibilitatii lor cu dispozitiile regulametului comunitar ( Obs. E.L.:termenul LSC desemneaza prescurtat Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale). 9. Micii comerciani. Unii autori au interpretat art. 34 C. com., care prevede c dispoziiile din cod cu privire la registrele contabile nu se aplic colportorilor, comercianilor care fac micul trafic ambulant, cruilor sau acelor al cror comer nu iese din cercul unei profesiuni manuale, n sensul consacrrii unei categorii aparte de comerciani. n realitate aceast dispoziie acord o dispens n executarea unei obligaii profesionale, care incumb tuturor comercianilor, din motive obiective (volumul redus al activitii comerciale, dificultatea de a ine registre de ctre comercianii ambulani, lipsa unei pregtiri n acest domeniu). Dup cte am vzut, art. 1 alin. 2 L. 26/1990 nu consacr aceast categorie a micilor comerciani, i pe bun-dreptate. 4.3 DOBNDIREA, DOVADA I NCETAREA CALITII DE COMERCIANT

39

A se vedea O.U.G. nr. 30/1997 privind organizarea regiilor autonome, publicata in M. Of., partea I, nr.125 din 19.07.1997.

73

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 1. Dobndirea calitii de comerciant de ctre persoana fizic. Aceast problem a avut o evoluie spectaculoas n ultima perioad. Din 1990 pn n prezent a fost reglementat de trei acte normative consecutive. Calitatea de comerciant se dobndete n mod diferit de ctre diferitele categorii de comerciani. n sistemul prevzut de codul comercial romn, persoana fizic dobndea calitatea de comerciant prin ndeplinirea cumulativ a trei condiii: - Prima condiie pretindea ca persoana respectiv s svreasc una sau mai multe din faptele de comer prevzute de art. 3 C. com. sau de alte legi comerciale speciale. Numai ndeplinirea repetat a faptelor prevzute la art. 3 pct. 14 C. com. nu va putea aduce autorului su calitatea de comerciant, fiindc nimeni nu-i poate face o profesie din emiterea cambiilor sau a biletelor la ordin. - A doua condiie consta n efectuarea faptelor de comer ca o profesiune obinuit. Numai ndeplinirea n mod repetat a unor fapte de comer nu poate atrage calitatea de comerciant, fiind necesar efectuarea lor cu titlu de profesiune. Svrirea faptelor de comer are caracter profesional cnd ea constituie o ocupaie, o ndeletnicire permanent prin care o persoan i dobndete mijloacele de existen sau cel puin o parte din ele. - A treia condiie a fost dedus de doctrin, nefiind prevzut n art. 7 C. com.: svrirea de ctre persoana fizic a respectivelor fapte de comer n nume propriu. Aceast condiie constituie criteriul de demarcaie ntre comerciani i auxiliarii comerului, pe care comercianii i folosesc pentru exercitarea comerului lor. Auxiliarii comercianilor sunt acele persoane care execut operaiunile comerciale ale unui comerciant, ori l ajut pe acesta n ndeplinirea lor, ntr-o modalitate reglementat de lege. Auxiliarii sunt de dou feluri, n funcie de raporturile care le au stabilite cu comercianii: auxiliari dependeni, aflai n raporturi de subordonare cu comerciantul (prepuii, comiii pentru nego, comiii cltori pentru nego) i auxiliari independeni, care stabilesc raporturi de colaborare cu comercianii (mijlocitorii, agenii comerciali). Lucrurile nu se prezentau la fel sub imperiul Legii nr. 300/2004 ( abrogata). Aceast lege pretindea persoanei fizice care dorea s devin comerciant s ndeplineasc urmtoarele condiii: autorizarea administrativ i nregistrarea la registrul comerului. Legea nu prevedea nimic cu privire la efectuarea actelor de comer n maniera prevzut de codul comercial i Legea nr. 26/1990. De fapt, efectuarea fr autorizaie i nregistrare a faptelor i actelor de comer constituie contravenie40. Sub imperiul O.U.G. nr.44 din 16 aprilie 2008 privind defurarea activittilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale ( care a abrogat Legea nr.300/2004), persoanele fizice dobndesc calitatea de comerciant n mod diferit. Astfel, n timp ce persoanele fizice autorizate dobndesc aceast calitate prin nregistrarea n registrul comertului si autorizarea functionarii, urmate de svrsirea efectiv de fapte de comert, cu titlu profesional i n nume propriu ( concluzie desprinsa din art.20 alin.1 din O.U.G. nr.44/2008, coroborat cu art.7 Cod comercial ), persoanele fizice care activeaz n forma intreprinderii individuale sau n forma intreprinderii familiale, dobndesc calitatea de comerciant prin nregistrare n registrul comertului si autorizarea functionrii.
40

Sub imperiul Legii nr. 507/2002, care a fost abrogat de ctre Legea nr. 300/2004, aceast fapt era considerat infraciune.

74

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 2. Dobndirea calitii de comerciant de ctre societile comerciale . Spre deosebire de persoana fizic, care necesit, uneori, ntrunirea cumulativ a anumitor condiii pentru a deveni comerciant, societile comerciale nu trebuie s ndeplineasc nici o condiie. Societile comerciale dobndesc calitatea de comerciant din chiar momentul constituirii lor nmatricularea la registrul comerului moment care coincide i cu dobndirea personalitii juridice. Dup cum s-a spus, persoanele fizice devin comerciani, societile comerciale se nasc comerciani. ( In prezent, sintagma e valabil, in partea referitoare la persoana fizic, doar in privinta persoanei fizice autorizate, care activeaz in baza O.U.G. nr.44/2008). 3. Proba calitii de comerciant. Particularitile de dobndire a calitii de comerciant determin i diferena de probaiune a acestei caliti. Conform sistemului codului comercial, persoanele fizice vor demonstra ndeplinirea cumulativ a celor trei condiii desprinse din art.7 Cod comercial si din doctrina ( afirmatie, valabila, dupa cum vom sublinia si mai jos, in prezent, doar pentru persoanele fizice autorizate care activeaza in baza O.U.G. nr.44/2008 ). Fiind nite stri de fapt, se va putea proba ndeplinirea condiiilor prin orice mijloc de prob. nmatricularea n registrul comerului, obinerea autorizaiei administrative de funcionare nu constituie mijloace de prob a calitii de comerciant a persoanei fizice autorizate, putnd fi admise ca nite simple prezumii de ndeplinire a condiiilor enunate. Conform Legii nr. 300/2004, proba calitii de comerciant a persoanei fizice se facea numai cu autorizaia administrativ valabil i certificatul de nregistrare n Registrul comerului. Starea de fapt era nlocuit astfel cu o stare de drept. In sistemul actual al O.U.G. nr.44/2008, proba calitatii de comerciant se face, de catre persoana fizica autorizata, nu doar prin autorizatia administrativa si certificatul de inregistrare in registrul comertului. Existenta acestor acte trebuie coroborata cu savarsirea efectiva de fapte de comert, cu titlu profesional si in nume propriu ( art.20 alin.1 din O.U.G. nr.44/2008, coroborat cu art.7 Cod comercial). Persoanele fizice care activeaza in baza O.U.G. nr.44/2008, sub forma intreprinderii individuale sau sub forma intreprinderii familiale vor dovedi calitatea de comerciant prin certficatul de inregistrare in registrul comertului. Societatea comercial va trebui s probeze constituirea sa regulat. Acest lucru se poate face cu certificatul de nmatriculare la registrul comerului, care are o for probant deplin. 4. ncetarea calitii de comerciant. Persoanei fizice autorizate care activeaza in baza O.U.G. nr.44/2008, ii va inceta calitatea de comerciant prin incetarea definitiva de a mai savarsi fapte de comert ( in conditiile art.7 Cod comercial ), urmata de radierea din registrul comertului. (Conform Legii nr. 300/2004, calitatea de comerciant nceta odat cu radierea din Registrul comerului.) Calitatea de comerciant a celorlalte persoane fizice care activeaza in baza O.U.G. nr.44/2008 ( titularul intreprinderii individuale si membrii intreprinderii familiale ) inceteaza prin radierea din registrul comertului. ncetarea calitii de comerciant a societii comerciale are loc prin dizolvare i lichidare, urmate de radierea din registrul comerului.

4.4 NOUA REGLEMENTARE PRIVIND DESFASURAREA

ACTIVITATILOR ECONOMICE DE CTRE PERSOANELE FIZICE ( O.U.G. nr.44 din 16 aprilie 2008)

75

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial n exercitarea atributiilor sale de exceptie n materie normativ, Guvernul Romniei a adoptat Ordonana de Urgen nr.44 din 16 aprilie 2008 privind desfsurarea activittilor economice de ctre persoanele fizice autorizate, ntreprinderile individuale si ntreprinderile familiale.41 Nu ne propunem o analiz exhaustiv a continutului acestui act normativ care constituie un progres legislativ sub aspectul simplificrii i urgentrii procesului de autorizare si nregistrare a celor ce doresc s desfsoare activitate economic ntruna dintre cele mai simple forme ale acesteia, prin aceea c mut procedura de autorizare si nregistrare n ntregime la registrul comertului , ci dorim s ne concentrm atentia att asupra altor dispozitii care reprezint i ele elemente de noutate n peisajul legislativ romnesc, ct si asupra unora care, prezentnd, unele si caracter de noutate, sunt susceptibile sa genereze interpretari i rezolvri contradictorii. A. Activitatea economic Activitatea economica este definit ca fiind activitatea agricol, industrial, comercial, desfurat pentru obtinerea unor bunuri sau servicii a cror valoare poate fi exprimat n bani si care sunt destinate vnzrii ori schimbului pe pietele organizate sau unor beneficiari determinati ori determinabili, n scopul obtinerii unui profit ( art.2 lit.a). B. Formele cele mai simple in care persoanele fizice pot desfasura activitate economica Din cuprinsul art.4 al ordonantei rezulta ca persoanele fizice pot sa desfasoare activitate economica in urmatoarele forme: a) individual si independent, ca persoana fizic autorizat; b) ca intreprinzatori titulari ai unei intreprinderi individuale; c) ca membrii ai unei intreprinderi familiale. Ordonanta impune, prin art.39 alin.2, 3 si 4 persoanelor fizice si asociatiilor familiale autorizate si inregistrate in registrul comertului in temeiul unor acte normative anterioare, s opteze intr-un an de la intrarea ei in vigoare, pentru una din formele sus-mentionate, sub sanctiunea incetarii activitatii si radierii, din oficiu, din registrul comertului. Din ordonanta rezulta ca noile forme de desfasurare a activitatii economice de catre persoanele fizice nu au personalitate juridica si, cu exceptia intreprinderii individuale, nu pot angaja forta de munca salariata, precizandu-se ca in cazul intreprinderii individuale, calitatea de angajator o are intreprinzatorul persoana fizica. Persoana fizica autorizata poate sa desfasoare activitati economice atat in calitate de comerciant, cat si in calitate de necomerciant ( art.20 alin.1 si 2). Intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale are calitatea de comerciant persoana fizica, dabandind aceasta calitate de la data inregistrarii sale in registrul comertului ( art.23). In privinta intreprinderii familiale, se prevede ca aceasta este constituita din doi sau mai multi membrii ai unei familii ( art.28 alin.1). Notiunea de familie este inteleasa in contextul ordonantei, in sens larg, cuprinzand sotul, sotia, copii acestora care au implinit varsta de 16 ani la data autorizarii intreprinderii familiale, rudele si afinii pana la gradul al patrulea inclusiv ( art.2 lit.d). Membrii intreprinderii familiale
41

Ordonanta a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.328 din 25 aprilie 2008 si abroga reglementarea anterioara, reprezentata, in esenta, de Legea nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.576 din 29 iunie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

76

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial au calitatea de comercianti persoane fizice. Ei dobandesc calitatea de comerciant de la data inregistrarii intreprinderii familiale in registrul comertului (art.31). Observm o schimbare de optic a legiuitorului in sensul ca, dac in ceea ce priveste asociatia familial, calitatea de comerciant revine acesteia, nu si membrilor ei, intreprinderii familiale nu i se recunoaste aceasta calitate, ci doar membrilor si. Totodat, minorilor care au implinit vrsta de 16 ani li se recunoaste capacitatea de a deveni comerciant, dar numai dac activeaz ca membrii ai intreprinderii familiale. C. Modul in care se dobndeste calitatea de comerciant de catre persoanele fizice Din cuprinsul actului normativ analizat deducem ca modul de dobandire a calitatii de comerciant de catre persoana fizica difera in functie de forma in care intelege sa desfasoare activitatea economica, existand deosebire intre persoana fizica autorizata, care activeaza individual si independent, pe de o parte, si intreprinzatorul titular al intreprinderii individuale si membrii intreprinderii familiale, pe de alta parte. Persoana fizica autorizat dobandeste calitatea de comerciant prin inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii inainte de inceperea activitatii, urmata de exercitarea de fapte de comert ca profesiune obisnuita, in sensul Codului comercial ( art.7 alin.1 si 2, art.20 alin.1, 2 si 3). Intreprinzatorul titular al intreprinderii individuale si membrii intreprinderii familiale dobandesc calitatea de comerciant prin inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii inainte de inceperea activitatii, a intreprinderii individuale ori a intreprinderii familiale ( art.7 alin.1 si 2, art.23, art.31). Afirmatia facuta in mod curent in doctrina de drept comercial potrivit careia persoanele fizice devin comercianti, in timp ce societatile comerciale se nasc comercianti42, se impune reconsiderata, in sensul ca, odata cu aparitia actului normativ analizat, si o parte dintre persoanele fizice se nasc comercianti ( e vorba despre titularul intreprinderii individuale si membrii intreprinderii familiale ). D. Patrimoniul de afectatiune Ordonanta legifereaza, in premiera in dreptul nostru, patrimoniul de afectatiune al comerciantului , lasand la latitudinea persoanei fizice care desfasoara activitate economica sa il constituie. Acest patrimoniu este legal definit ca totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor persoanei fizice autorizate, titularului intreprinderii individuale, membrilor intreprinderii familiale, separata de gajul general al creditorilor personali ai acestora ( art.2 lit.j ). Sintagma patrimoniu de afectatiune, ar putea determina concluzia ca in dreptul nostru, dupa intrarea in vigoare a ordonantei, persoana fizica ar putea sa devina, la optiunea sa, titulara mai multor patrimonii. O astfel de concluzie grabita ar fi nefundamentata. Definitia patrimoniului de afectatiune ne edifica asupra faptului ca el reprezinta o fractiune distincta (o diviziune, o parte) a patrimoniului persoanei fizice, respectiv persoanelor fizice, dupa caz, care l-au constituit. Legiuitorul nu a dorit sa contravina tezei patrimoniului unic, care insa poate fi divizat, acceptata in dreptul nostru. Concluzia aceasta nu este infirmata de realitatea ca o persoana fizica ar putea fi titulara a doua patrimonii de afectatiune, unul in comun cu alte persoane fizice, si al doilea, in exclusivitate, daca intelege sa-si desfasoare activitatea in conditiile art.28 alin.2 din ordonanta; potrivit acestei dispozitii, membrii unei intreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor intreprinderi individuale.
42

In se sensul acestei afirmatii, a se vedea, exemplificativ, Stanciu D.Carpenaru, Drept comercial roman, editia a IV-a, Editura All Beck, 2002, p.74; Olia Maria Corsiuc, Drept comercial, editia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007, p.56

77

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Creditorii care au un drept de gaj general asupra diviziunii din patrimoniu, separata de partea reprezentata de patrimoniul de afectatiune, sunt denumiti prin ordonanta creditori personali. Prin aceasta formulare se doreste marcarea deosebirii dintre ei si creditorii ale caror creante s-au nascut din activitatea economica desfasurata de catre persoanele fizice vizate prin ordonanta. Formularea nu este cea mai potrivita pentru ca si acestia din urma sunt tot creditori ai aceleiasi persoane fizice ( deci, tot personali), si nu ai intreprinderii individuale sau colective, (de vreme ce acestea nu au personalitate juridica), si nici ai patrimoniului de afectatiune, legiuitorul roman neintelegand sa accepte teza depersonalizarii acestui patrimoniu.43 Si prin actul normativ pe care il supunem analizei, observam ca legiuitorul roman confirma ca a imbratisat teoria moderna a patrimoniului, teorie ce realizeaza compatibilizarea teoriei personaliste a patrimoniului cu teoria patrimoniului de afectatiune.44 Potrivit art.20 alin.1, PFA (persoana fizica autorizata, n.n. E.L.) raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul sau, iar in caz de insolventa, va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare, daca are calitatea de comerciant, potrivit art.7 din Codul comercial. Conform alin.2 din acelasi articol, Creditorii isi vor executa creantele potrivit dreptului comun, in cazul in care PFA nu are calitatea de comerciant. Compararea textelor celor doua alineate determina concluzia ca PFA nu poate constitui un patrimoniu de afectatiune, daca desfasoara activitate economica fara a avea calitatea de comerciant. Consideram ca, in masura in care o PFA ar constitui totusi un asemenea patrimoniu inainte de inceperea activitatii, declarand ca intelege sa-si desfasoara activitatea in calitate de comerciant, insa inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii nu sunt urmate de exercitarea de fapte de comert ( imprejurare care, asociata la inregistrarea si autorizarea, mentionate, e de natura sa-i confere calitatea de comerciant), ci de exercitarea de activitati fara o asemenea semnificatie, constituirea patrimoniului de afectatiune ramane irelevanta; toti creditorii chirografari, adica atat creditorii personali, cat si creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu activitatea economica desfasurata de catre pretinsul comerciant, vor urmari, pentru satisfacerea creantelor lor, intregul patrimoniu al debitorului, care nu va putea fi considerat divizat ca efect al constituirii patrimoniului de afectatiune. In masura in care si in cadrul celorlalte forme de desfasurare a activitatii economice mentionate la art.4 din ordonanta, s-ar constitui patrimonii de afectatiune, ordinea in care creditorii sa le spunem conventional, nepersonali, pentru a fi in armonie cu terminologia ordonantei, cand ii evoca pe cei personali isi vor indrepta urmarirea, in vederea realizarii creantelor lor, mai intai asupra patrimoniului de de afectatiune, si, in completare, asupra restului patrimoniului debitorului ( art.26, art.31). S-ar putea discuta si problema raportului dintre patrimoniul de afectatiune si fondul de comert. n dreptul nostru fondul de comert are o definitie legal. Astfel, potrivit art.1 indice 1 lit.c din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, asa cum a
43

Pentru prezentarea tezei patrimoniului de afectatiune sau a patrimoniului - scop, cum mai este denumita, in contextul careia este evocata ideea depersonalizarii patrimoniului, a se vedea, exemplificativ, Ion Lula, Drept civil, Drepturile reale, Editura Presa Universitara Romana, Timisoara, 2000, p.20-21; Valeriu Stoica, Notiunea juridica a patrimoniului, Supliment la revista Pandectele Romane, nr.1/2003, Editura Rosetti, Bucuresti, 2003, p.179-180. 44 Pentru prezentarea teoriei moderne a patrimoniului , a se vedea, Valeriu Stoica, op. cit., p.180, p.189190.

78

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial fost modificata si completata prin Legea nr.298/2001, constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale ( marci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial ), utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale45. Comparnd definitiile celor dou notiuni, vom constata ca atunci cnd exist un patrimoniu de afectatiune, fondul de comert reprezint o parte a acestuia. Nu este ns exclus ipoteza in care o persoana fizica s aib concomitent un fond de comert inclus n patrimoniul de afectatiune, n comun cu alte persoane fizice, si un alt fond de comert, al crei titular este in exclusivitate, necuprins ntr-un asemenea patrimoniu ( pentru ca, prin ipoteza, desfasoara, potrivit art.28 alin.2 din ordonanta, simultan activitati economice in calitate de membru al unei intreprinderi familiale, constituind un patrimoniu de afectatiune impreuna cu ceilalti membrii, si in calitate de PFA sau de titular al unei intreprinderi individuale, fr s fi constituit un astfel de patrimoniu). Sustinnd cele ce preced, avem n vedere si ntelesul ce trebuie, in opinia noastr, atribuit dispozitiei art.28 alin.2, teza 1. Textul prevede ca: Membrii unei ntreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor intreprinderi individuale. In pofida unei redactri ce nu exceleaz prin claritate, acest text nu poate fi interpretat n sensul c un membru al ntreprinderii familiale ar putea fi simultan si titular a mai multor intreprinderi individuale. Se opune unei interpretari contrare dispozitia art.14 alin.1 din ordonant, conform creia, fr a aduce atingere dispozitiilor art.28 alin.2, o persoana poate avea cte un singur certificat de inregistrare ( s.n. E.L.) pentru statutul juridic, respectiv cel de PFA, titular de ntreprindere individual sau membru al unei ntreprinderi familiale pentru care a fost autorizat. E. Raspunderea solidar si indivizibil pentru obligatiile nscute din activitatea economic a persoanelor fizice. In art.31, ordonanta reglementeaza raspunderea solidara si indivizibila a membrilor intreprinderii familiale pentru datoriile contractate de reprezentant in exploatarea intreprinderii. Acestia vor raspunde cu patrimoniul de afectatiune, daca lau constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul, corespunzator cotelor de participare prevazute la art.29 alin.1. Deoarece, din punctul de vedere al izvoarelor, solidaritatea pasiv se naste fie din lege, fie din act juridic, iar indivizibilitatea se naste din natura obiectului sau din vointa prtilor, remarcm o noutate legislativ n dreptul nostru, sub un dublu aspect: pe de o parte, consacrarea prin lege a unei raspunderi indivizibile, iar pe de alta parte, impunerea unei raspunderi care este, in acelasi timp, solidar si indivizibil. Prin ngemnarea solidaritatii si indivizibilitatii, n una si aceeasi raspundere, s-a urmrit ca efectele unei obligatii solidare s se conserve n cazul transmisiunii succesorale; altfel spus, menirea indivizibilittii este aceea de a mpiedica divizarea obligatiei solidare ca efect al transmisiunii succesorale. Se asigur astfel o protectie sporit a creditorilor titulari de creante nscute n legtur cu activitatea economic a debitorului. Sintagma corespunzator cotelor de participare, dinspre parte final a textului art.31, trebuie interpretat ca privind raporturile dintre debitorii obligatiei solidare si indivizibile. Mentionm c doctrina a nvederat utilitatea practic a formulei rspundere solidar i indivizibil, recomandnd-o, dei nu avea o consacrare legal.46
45

Legea nr.11/1991 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.24 din 30 ianuarie 1991, iar Legea nr.298/2001 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.313 din 12 iunie 2001.

79

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial F. Texte susceptible de interpretri diferite. Corelatii ale OUG nr.44/2008 cu alte acte normative.Implicatii. S-ar putea pune problema interpretrii textului art.6 alin.1 din ordonant, care prevede c orice activitate economica desfasurata permanent, ocazional sau temporar in Romania de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale trebuie sa fie inregistrata si autorizata, in conditiile prezentei ordonante de urgenta. Ar rezulta, potrivit acestui text, ca e de imaginat ca intreprinderile individuale si intreprinderile familiale sa poata activa si altfel decat permanent, adica ocazional sau temporar, ceea ce, cel putin prima faciae, ar contrazice insasi definitia intreprinderii economice oferite de ordonanta la art.2 alin.1 lit.f. Conform acestei definitii intreprinderea economica este activitatea economica desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca atrasa, materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege. S-ar putea sustine ns si teza c ntre cele dou texte contradictia este aparent, deoarece n desluirea ntelesului art.6 alin.1 nu se poate face abstractie de definitia pe care art.2 alin.1 lit.i o d sintagmei persoan fizic autorizat. Astfel, potrivit acestui text, prin persoana fizica autorizata ntelegem persoana fizic autorizat s desfasoare orice form de activitate economic permis de lege, folosind n principal fora sa de munc. Observm c n definirea persoanei fizice autorizate legiuitorul nu impune cerinta ca activitatea economic pe care aceasta o desfasoar s fie permanent, asa cum procedeaz n cazul definirii ntreprinderii economice. Asa fiind, activitatea persoanei fizice autorizate s-ar putea desfsura permanent, ocazional sau temporar. Dintr-o asemenea perspectiv, s-ar putea sustine c termenul permanent din continutul art.6 alin.1 vizeaza toate cele trei forme prevzute de art.4 din ordonant, n care ar putea desfsura o activitate economic persoana fizic, iar termenii ocazional sau temporar vizeaz doar persoana fizica autorizat care desfasoar activitatea individual si independent. Nu este exclus ns i o a treia interpretare a continutului art.6 alin.1, si anume aceea care ar lua n calcul eventualitatea c legiuitorul a urmrit s atentioneze asupra faptului c toate persoanele fizice, indiferent de forma n care ar dori s desfasoare activitate economic si indiferent de mprejurarea c au cetatenia romn sau pe aceea a unui stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European, sunt supuse unui regim identic de nregistrare si de autorizare a functionarii ( adic cel stabilit prin OUG nr.44/2008), chiar dac si propun s activeze pe teritoriul Romaniei o perioada mai indelungat ( adica, permanent) sau nteleg s o fac ocazional ori temporar.47 Considerm ca aceast interpretare este conform cu intentia legiuitorului. Potrivit art.41 alin.1 orice referire continut n alte acte normative la sintagma persoana fizica autorizata si/sau asociatie familiala va fi considerat ca fiind fcut

46

A se vedea, in acest sens, Eugene Gaudemet, Theorie generale des obligations, Editions Dalloz, 2004, p.443; Alain Benabent, Droit civil. Les obligations, 9-e edition, Montchrestien, 2003, p.532; Philippe Malaurie, Laurent Aynes, Philippe Stoffel-Munck, Les obligations, Defrenois, 2004, p.685; Radu I.Motica, , in Radu I.Motica, Ernest Lupan, Teoria generala a obligatiilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p.190; Liviu Pop, Tratat de drept civil.Obligatiile, vol. I. Regimul juridic general, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p.178. 47 Ni se pare de domeniul evidentei ca termenul permanent din definitia intreprinderii economice nu poate semnifica o activitate vesnica, perpetua, ce ar scapa unei dimensiuni temporale. Intr-o alta viziune, insasi ideile de progres, de dezvoltare a activitatii economice, de stimulare, amplificare, diversificare a mediului de afaceri, ar fi puse sub semnul intrebarii.

80

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial la sintagma persoana fizica autorizata, intreprindere individuala si/sau intreprindere familiala , dupa caz. Nu ne propunem inventarierea tuturor actelor normative in care se impune nlocuirea primei sintagme cu cea de-a doua, limitndu-ne s cercetm impactul acestei operatiuni asupra art. 16 alin.1 din Codul muncii, art. 1 alin.2 din Legea registrului comertului nr.26/1990 si asupra art.2 din Legea nr.346/2004 privind stimularea nfiintrii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii. Chiar dac textul art.16 alin.1 din Codul muncii, care oblig pe angajator s ncheie contractul individual de munc n form scris, desemneaz dou categorii de angajatori prin sintagma persoana fizic autorizat s desfasoare o activitate economic, precum si asociatia familial, necontinnd expresis verbis sintagma persoana fizica autorizat si/sau asociatie familial, cum mentioneaza art.41 din ordonanta, logica textului art.41 ar impune si n acest caz nlocuirea cu sintagma persoana fizic autorizat, intreprindere individual si intreprindere familial. Procedand ns astfel, textul din art.16 alin.1 din Codul muncii, afectat, ar avea urmtorul cuprins: Angajatorul persoan juridic, persoana fizic autorizat s desfasoare o activitate independent, intreprinderea individual, precum si intreprinderea familial au obligatia de a incheia, n form scris, contractul individual de munc anterior nceperii raporturilor de munc. Textul astfel modificat ar contraveni ns dispozitiilor art.17 alin.1, art.24 si art.28 alin.4 din ordonant, texte din coroborarea crora se desprinde c doar n cadrul intreprinderii individuale se poate recurge la forta de munc salariat, iar angajatorul, in acest caz, este persoana fizic titular a intreprinderii individuale. Contradictia se rezolv acordnd prioritate nu Codului muncii, ci legii speciale, reprezentat prin mentionatele dispozitii ale ordonantei. Observm ns c restrngerea, prin aceast ordonant, a capacitatii juridice a persoanei fizice de a deveni angajator este, totusi, mai putin ampl dect restrngerea pe care o opera n acest sens reglementarea anterioar, reprezentat de Legea nr.300/2004. Prin nlocuirea impus de ordonanta, textul art.1 alin.2 din Legea nr.26/1990 ar avea urmtorul continut:n ntelesul prezentei legi, comerciantii sunt persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale care efectueaz in mod obisnuit acte de comert, societatile comerciale, companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial si organizatiile cooperatiste. Contradictia la care se ajunge aplicnd art.41 din ordonanta este evident, de vreme ce, potrivit acesteia, calitatea de comerciant revine persoanei fizice autorizate, intreprinzatorului persoana fizic titular al intreprinderii individuale, persoanelor fizice membre ale intreprinderii familiale, iar potrivit Legii nr.26/1990, calitatea de comerciant ar reveni chiar intreprinderilor respective. Se naste, firesc, ntrebarea: Care sunt categoriile de comercianti n dreptul romn? Pe de alt parte, dobndirea calitatii de comerciant este conditionata si de indeplinirea efectiv de fapte de comert, n viziunea ordonantei, numai n cazul persoanei fizice autorizate, care si desfasoar activitatea individual si independent, nu si in cazul persoanelor care au infiintat ntreprinderi individuale sau familiale. In opinia noastr, dispozitiile din OUG nr.44/2008 privitoare la atribuirea calittii de comerciant persoanelor fizice care desfasoar activitate economic ntr-una din formele mentionate n art.4, au caracter special n raport cu dispozitia art. 1 alin.2 din Legea nr.26/1990 privind registrul comertului; cele din ordonanta se refer la un cerc mai restrns de persoane ( persoanele fizice care activeaza fie individual si independent, ca persoane fizice autorizate, fie in forma unor intreprinderi fara

81

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial personalitate juridica ), crora le recunoaste calitatea de comerciant, pe cnd cea din art.1 alin.2 al Legii nr.26/1990 priveste un cerc mai larg de persoane, respectiv toate persoanele fizice si juridice crora li se recunoaste o asemenea calitate. Contradictia dintre textele celor dou acte normative, rezultat n urma aplicrii art.41 din ordonanta, se rezolv prin recunoasterea prevalenei legii speciale. Prin urmare, in actualul stadiu al legislatiei, considerm c n dreptul nostru sunt comercianti: persoanele fizice autorizate, care desfasoar activitate economic individual si independent, svrsind in mod obisnuit fapte de comert, persoanele fizice care sunt intreprinzatori titulari ai intreprinderilor individuale, persoanele fizice membre ale intreprinderilor familiale, societatile comerciale, companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial si organizatiile cooperatiste. In urma nlocuirii impuse de ordonant, textul art.2 din Legea nr.346/2004 ar avea urmtorul continut:In sensul prezentei legi, prin intreprindere se intelege orice form de organizare a unei activitati economice si autorizate potrivit legilor n vigoare, s fac acte si fapte de comert, in scopul obtinerii de profit, in conditii de concurent, respectiv: societati comerciale, societati cooperative, persoane fizice autorizate, ntreprinderi individuale si ntreprinderi familiale autorizate potrivit dispozitiilor legale in vigoare. i n acest caz, operarea nlocuirii impuse prin ordonant genereaz o contradictie evident. Deoarece potrivit ordonantei, numai persoanei fizice autorizate i personei fizice titulare a intreprinderii individuale le este permis angajarea fortei de munc salariate, doar acestea ar ar putea aspira la statutul de intreprindere mic sau mijlocie, pentru a beneficia de avantajele conferite prin Legea nr.346/2004. ns, n contextual Legii nr.346/2004, ipoteza subneleas pe care o are n vedere legiuitorul cnd stabileste criteriile ce trebuie intrunite cumulativ pentru ca o ntreprindere s fie considerat mic sau mijlocie, este, indubitabil, aceea c n orice form de organizare a unei activitati economice enumerate n art.2, se poate recurge la forta de munc salariat. Deci, nlocuirea comandat de art.41 din ordonant, aplicat la dispozitia art.2 din Legea nr.346/2004, ar justifica interpretarea potrivit creia, n cadrul tuturor formelor de desfsurare a activitatii economice enumerate n art.4 din ordonanta, este posibil folosirea fortei de munc salariate. In consecint, ntruct n sensul Legii nr.346/2004, toate aceste forme sunt considerate ntreprinderi ce pot avea salariati, ele pot dobndi i statutul de intreprinderi mici sau mijlocii, dac ndeplinesc cumulativ criteriile mentionate n art.3. In opinia noastr, la un examen mai aprofundat, aceasta eventual interpretare nu poate fi primit. Dispozitiile din OUG nr.44/2008 privitoare la calificarea unor entitti ca ntreprinderi, au caracter special n raport cu dispozitia art.2 din Legea nr.346/2004; primele vizeaz un cerc mai restrns, respectiv acela al unora dintre formele cele mai simple de desfsurare a unor activitati economice, forme lipsite de personalitate juridic, crora le atribuie statutul de ntreprindere, excluznd persoana fizic autorizat care si desfasoar activitatea individual si independent de la un asemenea statut, pe cnd art.2 din Legea nr.346/2004 priveste un domeniu mult mai larg de forme de desfsurare a activitatii economice att formele simple ( inclusiv activitatea economic a persoanei fizice autorizate ), lipsite de personalitate juridic, ct si cele mai complexe, ce dispun de o asemenea personalitate. Contradictia dintre cele dou acte normative, datorat aplicarii art.41 din ordonant, trebuie rezolvat prin recunoasterea prevalenei legii speciale. Astfel, avnd n vedere c prin ordonant, activitatea desfasurat de persoana fizica autorizat, care actioneaza individual si independent, nu este socotita intreprindere, iar singura dintre intreprinderile pe care le

82

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial vizeaz, n care se poate folosi forta de munca salariat, este intreprinderea individual, n actualul stadiu al legislatiei noastre, vor putea fi considerate ntreprinderi susceptibile s ndeplineasca criteriile necesare calificrii lor ca ntreprinderi mici sau mijlocii, n sensul Legii nr. 346/2004, urmtoarele: societatile comerciale, societatile cooperative si ntreprinderile individuale.

PROFESIONISTUL I NTREPRINDEREA

Instituia faptelor de comert ine, ncepnd cu data de 1 octombrie 2011, de istoria dreptului comercial. Cu toate acestea, am considerat ca tratarea ei n cursurile de drept comercial sau de drept al afacerilor, rmne n continuare util tocmai pentru a putea fi sesizat, prin comparaie, noua paradigm sub semnul creia se nscrie demersul legislativ reformator i pentru a putea judeca apoi, n deplin cunostin de cauz, n ce msur acest demers d expresie unui progres normativ. Noul Cod civil ( n prescurtare, NCC) opereaz cu noiunile de profesionist i ntreprindere. Potrivit art. 3 NCC consacrat aplicrii generale a dreptului civil : (1) Dispozitiile prezentului cod se aplic i raporturilor dintre profesionisti, precum si dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaz o ntreprindere. (3) Constituie exploatarea unei ntreprinderi exercitarea sistematic, de ctre una sau mai multe persoane, a unei activitti organizate ce const n producerea, administrarea ori nstrainarea de bunuri sau n prestarea de servicii, indiferent dac are sau un scop lucrativ . Legea nr. 71/2011 de punere a aplicare a NCC prevede in art. 8 : (1) Noiunea profesionist prevzut la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, ntreprinztor, operator economic, precum si orice alte persoane autorizate s desfsoare activitti economice sau profesionale, astfel cum aceste notiuni sunt prevzute de lege, la data intrrii n vigoare a Codului civil. (2) n toate actele normative n vigoare, expresiile ,, acte de comer , respectiv ,, fapte de comer se nlocuiesc cu expresia ,, activiti de producie, comer sau prestri de servicii,, . n lipsa, regretabil, a unor definitii generice a notiunilor tehnice de profesionist si ntreprindere care nlocuiesc notiunile de fapt de comert i comerciant, a revenit doctrinei sarcina de a le contura nelesul. Astfel s-a artat c ,, profesionistul este n raport cu simplul particular, o persoan care : (i) exercit o activitate, n mod continuu, asumndu-i un risc ; (ii) este supus unei nmatriculri, autorizri, inscrieri n registre de publicitate .a.m.d., pentru opozabilitate fa de teri i pentru protecia intereselor acestora i (iii) are un patrimoniu de afectaiune 48 . In categoria profesionistilor vor intra, spre exemplu, in afara de comercianti, si notari, avocati, medici, experti contabili, auditori, practicieni n insolven, dac si desfsoar activitatea sub forma ntreprinderii, adic, n terminologia NCC, exploateaz o ntreprindere ( deci, nu desfasoar activitate n calitate de salariat, pentru c, ntr-o astfel de ipotez, riscul activittii i-l asum angajatorul).
48

Gh. Piperea, Dreptul civil comercial specie a dreptului civil, in revista Curierul judiciar nr. 78/2011, p. 364 .

83

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Putem observa c n rndul profesionistilor, comercianii ( ca specie de profesionisti) sunt categoria cea mai numeroas, iar activitatea lor are cea mai mare anvergur i pondere n economia de pia. Cercetarea noilor dispozitii legale ne conduce spre definirea comerciantului ca fiind acel profesionist care exploateaz o intreprindere n scop lucrativ ( adic, pentru a obine profit) i care este supus obligatiei de nregistrare n registrul comertului. Intreprinderea a fost definit de doctrin ca fiind ,, o afacere organizat, adic o activitate sistematic de productie, comert sau prestri de servicii organizat de ntreprinztor pe risc economic propriu49. Definitia doctrinar era necesar deoarece se poate observa c legiuitorul n-a definit ntreprinderea , ci exploatarea unei intreprinderi. Cea mai important categorie de profesionisti-comerciani o reprezint societtile comerciale, acestea vdindu-se a fi actorii principali ntr-o economie de pia. n contextul disputelor doctrinare generate dup apariia noului Cod civil, privind soarta dreptului comercial, un autor de referin n domeniu a scris urmtoarele : n opinia noastr, reglementarea unitar a raporturilor de drept privat, realizat de Codul civil, nu nseamn dispariia dreptului comercial, ci numai o schimbare a fundamentelor dreptului comercial. n trecut, n sistemul dualist, delimitarea raporturilor comerciale de raporturile civile se realiza pe baza conceptului de fapte de comer i a celui de comerciant (art.3 i 7 C.com.). n prezent, n sistemul unitar, delimitarea raporturilor comerciale de cele civile are la baz conceptul de ntreprindere i cel de profesionist (art. 3 C.civ ) 50. Acelai autor a observat c : Desfurarea unei activiti economice n scopul obinerii unui profit definete caracteristicile activitii comerciale. Aceasta nseamn c o ntreprindere al crei obiect este activitatea economic, desfurat n scopul obinerii unui profit este o ntreprindere economic (comercial) i, dimpotriv, ntreprinderea al crei obiect este neeconomic i nu urmrete obinerea profitului este o ntreprindere civil 51.

6 GENERALITI PRIVIND SOCIETILE COMERCIALE 6.1 NOIUNI INTRODUCTIVE

l. Noiunea de societate comercial. Societatea comercial este o grupare de persoane constituit n baza unui contract de societate, nzestrat cu personalitate juridic, n care asociaii pun n comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comer n scopul de a realiza beneficii i a le mpri. Societatea comerciala va avea cel putin doi asociati, in afara de cazul cand legea prevede altfel. 2. Reglementarea general a societilor comerciale. Reglementarea general a societilor comerciale este cuprins n Legea nr. 31 din 1990 privind societile comerciale. Legea aceasta cuprinde reguli generale aplicabile oricrei societi comerciale i reguli speciale privind fiecare form de societate comercial. Mentionam ca aceasta lege consacra, in dreptul nostru urmatoarele cinci forme de societate comerciala: societatea in nume colectiv; societatea in comandita simpla;
49 50

Ibidem. Stanciu D. Crpenaru, Tratat de drept comercial romn, ediia a III-a , revizuit (conform noului Cod civil), Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2012, p. 5. 51 Stanciu D. Crpenaru, op. cit., p. 5-6.

84

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial societatea pe actiuni; societatea in comandita pe actiuni; societatea cu raspundere limitata. 3. Reglementari speciale privind societile comerciale. Legea nr. 15 din 1990 privind reorganizarea unitilor economice de stat ca regii autonome i societi comerciale reglementeaz societile comerciale cu capital integral de stat. Societilor din domeniul bancar le sunt aplicabile dispoziiile Legii bancare nr. 58 din 1998, iar celor din domeniul asigurrilor Legea nr. 32 din 2000 privind societile de asigurare i supravegherea asigurrilor. Menionm c n dreptul nostru exista i reglementri privind societile comerciale fr personalitate juridic. Astfel, Codul comercial reglementeaz asociaia n participaiune (art.251-256)

6.2 CLASIFICAREA SOCIETILOR COMERCIALE

a. Dup natura asocierii societile se mpart n societi de persoane, societi de capitaluri i societatea cu rspundere limitat. Societile de persoane se constituie dintr-un numr mic de persoane, pe baza cunoaterii i ncrederii reciproce, a calitilor personale ale asociailor, adic intuitu personae. Fac parte din aceast categorie societatea n nume colectiv i societatea n comandit simpl. Societile de capitaluri se constituie dintr-un numr mare de asociai, impus de nevoile acoperirii capitalului social, neprezentnd interes calitile personale ale asociailor, esenial fiind cota de capital investit de asociat. Societatea pe aciuni i societatea n comandit pe aciuni se cuprind n aceast categorie. Societatea cu rspundere limitat mprumut unele caractere att de la societile de persoane, ct i de la societile de capitaluri. b. Dup obiectul de activitate, societile comerciale pot fi societi care produc bunuri, societi care asigur distribuirea i circulaia bunurilor i societi de prestri de servicii ori de executare de lucrri. c. Dup ntinderea rspunderii distingem intre societile cu rspundere limitat i societi cu rspundere nelimitat. d. Dup originea capitalului social, deosebim ntre societile cu capital integral romnesc, societile cu capital integral strin i societile cu capital mixt. Clasificrile prezentate se refer la societile comerciale cu personalitate juridic. Precizm c literatura de specialitate cunoate i alte clasificri.

6.3 CONSTITUIREA SOCIETILOR COMERCIALE

n prezent procedura constituirii societilor comerciale este reglementata de Legea nr. 31/1990 (LSC), modificat, completat i republicat i de Legea nr. 359 din 8 septembrie 2004 privind simplificarea formalitilor la nregistrarea n registrul comerului a persoanelor fizice, asociaiilor familiale i persoanelor juridice, nregistrarea fiscal a acestora, precum i la autorizarea funcionrii persoanelor juridice, modificat i completat prin O.U.G. nr. 75 din 30 septembrie 2004. ( Mentionam ca legea 359/2004 a suferit si alte modificari, iar prin modificarea cea mai recenta, realizata prin O.U.G. nr.44/2008, titlul legii a fost modificat in sensul inlocuirii sintagmei persoana fizica autorizata si/sau asociatie familiala cu sintagma persoana fizica autorizata, intreprindere individuala si/sau familiala).

85

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial n primul rnd se ntocmesc actele constitutive ale societii comerciale, respectiv contractul de societate i statutul sau numai unul din aceste acte, dup caz. Cnd legea impune ca pentru constituirea societii comerciale s se ntocmeasc att contractul de societate ct i statutul, acestea pot fi ntocmite i sub forma unui nscris unic, denumit act constitutiv. Att contractul ct i statutul, se ncheie sub forma nscrisului sub semntur privat, exceptnd situaiile n care legea pretinde forma actului autentic. Actele constitutive trebuie autentificate de ctre notarul public atunci cnd: a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un imobil; b) cnd se constituie o societate n nume colectiv sau n comandit simpl; c) cnd societatea pe aciuni se constituie prin subscripie public. Societile comerciale cu capital integral de stat se constituie prin act administrativ (hotrre de guvern sau hotrre a consiliului local ori judeean, dup caz). Contractul de societate comercial a fost definit ca fiind acordul de voin prin care dou sau mai multe persoane consimt s constituie prin aporturi individuale, un fond comun, destinat unei activiti lucrative, desfurate mpreun, prin ndeplinirea de acte de comer, n scopul de a mpri foloasele realizate 52. Clauzele pe care trebuie s le cuprind orice contract de societate se refer la: identificarea prilor care l ncheie; denumirea i forma societii, sediul, localitile n care nfiineaz filiale i sucursale; obiectul de activitate al societii, cu precizarea domeniului i a activitii principale; durata societii i modul ei de dizolvare i lichidare; structura funcional a societii; drepturile asociailor privind luarea hotrrilor, controlul activitii i dividendele, ct i obligaiile acestora. Intereseaz, sub aspectul obligaiilor asociailor, n special aceea de a aduce aportul la formarea capitalului social al societii comerciale. Din punct de vedere juridic, aportul este obligaia pe care i-o asum fiecare asociat de a aduce n societate un anumit bun, o valoare patrimonial. Aportul poate s fie n numerar, n natur sau n industrie. a) Aportul n numerar este obligatoriu la constituirea oricrei forme de societate i el const ntr-o sum de bani pe care asociatul se oblig s o transmit societii. Acest aport nu este purttor de dobnzi, neavnd regimul unui depozit bancar. b) Aportul n natur este admis la toate formele de societate i el const n bunuri care pot fi bunuri imobile prin natura lor (terenuri, construcii), bunuri imobile prin destinaie (instalaii, utilaje), bunuri mobile corporale (materii prime, materiale) sau bunuri mobile incorporale (drepturi privind fondul de comer, creane, aciuni sau pri sociale deinute la alte societi comerciale). Aporturile se realizeaz prin transferarea drepturilor corespunztoare i prin predarea efectiv a bunurilor ctre societate. Aportul poate consta n transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului ctre societate, bunul intrnd n patrimoniul societii din momentul nmatriculrii acesteia n registrul comerului. Pentru a se putea stabili valoarea prilor de interes sau valoarea i numrul aciunilor cuvenite asociatului n schimbul aportului, este necesar ca bunul care formeaz obiectul aportului n natur s fie evaluat n bani. Este permis ca aportul s constea n transmiterea ctre societate doar a dreptului de folosin asupra bunului. n acest caz se aplic regulile de la uzufruct, asociatul rmnnd proprietarul bunului; dac societatea se dizolv el are dreptul la restituirea bunului. Aporturile constnd n creane sunt admise la
52

Marius cheaua, Legea societilor comerciale nr. 31/l990, comentat i adnotat , Editura All Beck, 2000, p. 83

86

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial societatea n nume colectiv, societatea n comandit simpl i la societatea pe aciuni cu constituirea simultan. Ele sunt interzise la societile pe aciuni care se constituie prin subscripie public, la societatea n comandit pe aciuni i la societatea cu rspundere limitat. c) Aportul n industrie (prestaiile n munc) const n munca sau activitatea pe care asociatul se oblig s o efectueze, potrivit competenei i calificrii sale, n cadrul societii. Un astfel de aport nu poate fi adus la societatea cu rspundere limitat i la societatea pe aciuni, fiind ns admisibil pentru asociaii unei societi n nume colectiv i pentru asociaii comanditai. El nu este cuprins n capitalul social deoarece nu poate constitui obiect al gajului general al creditorilor societii. Capitalul social al unei societi comerciale reprezint expresia valoric a tuturor aporturilor asociailor din societatea respectiv, mai puin aporturile n industrie. Participarea la profit i pierderi Scopul oricrei societi comerciale fiind realizarea de profit, contractul de societate trebuie s prevad partea fiecrui asociat la beneficii i pierderi. Deoarece nu pot fi distribuite dividende din capitalul social, profitul trebuie s fie real, adic s existe un excedent, o sum mai mare dect capitalul social, din care acestea s poat fi repartizate asociailor. Cnd prin bilan i contul de profit i pierderi s-a constatat existena unor beneficii, ele se repartizeaz de ctre adunarea general a asociailor pe destinaii legale: fondul de rezerv, mrirea capitalului social, distribuirea de dividende. Asociaii au libertatea de a stabili modul de participare la profit i pierderi. De obicei, asociaii stabilesc prin actul constitutiv cota de participare a fiecruia la profit i pierderi, n funcie de criteriul contribuiei lor la formarea capitalului social. Ei pot, ns, stabili cota de participare respectiv, fr s aib n vedere criteriul menionat. Dac asociaii nu au stabilit n actul constitutiv modul de mprire a profitului i a pierderilor, acestea se vor mpri n funcie de capitalul social vrsat (art. 67 din LSC). n legtur cu profitul societii comerciale se abordeaz i problema dividendelor. Dividendul reprezint cota parte din profit ce se va plti fiecrui asociat. Dividendele trebuie pltite n termenul stabilit de adunarea general a asociailor, sau n termenul stabilit prin legi speciale, dar nu mai trziu de 6 luni de la data aprobrii situaiei financiare anuale aferente exerciiului financiar ncheiat. Nendeplinirea de ctre societate a obligaiei de plat a dividendelor atrage n sarcina acesteia obligatia de a plati daune-interese pentru perioada de ntrziere, la nivelul dobnzii legale, daca prin actul constitutiv sau prin hotararea adunarii generale a actionarilor nu s-a stabilit o dobanda mai mare53. Aciunea n plata dividendelor se prescrie n termen de 3 ani, care ncepe s curg de la data scadenei. n cazul cesiunii aciunilor sau prilor sociale, cedentul i cesionarul sunt liberi s convin asupra modului de mprire a dividendelor. n absena unei nelegeri, dividendele se cuvin cesionarului, el fiind titularul aciunilor sau prilor sociale la data avuta n vedere de lege. Regula rezult din art. 67 alin. 6 din LSC, potrivit cruia dividendele care se cuvin dup data transmiterii aciunilor aparin cesionarului, n afar de cazul n care prile au convenit altfel. Distribuirea de dividende din profituri fictive este interzisa, administratorii vinovai putnd s rspund chiar penal pentru o asemenea operaiune ilicit.
53

Art. 67 alin. 2 din LSC.

87

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Asociaii care au ncasat dividende contrar dispoziiilor legale sunt obligai s le restituie societii, dar numai dac se dovedete c ei au cunoscut sau trebuiau s cunoasc neregularitatea distribuirii ( art.67 alin. 4 din LSC). Actiunea in restituirea dividendelor platite contrar dispozitiilor legale, se prescrie in termen de 3 ani de la data distribuirii lor54 Statutul societii comerciale, care trebuie sa respecte cerinele de form ale contractului, este un act constitutiv suplimentar, impus de lege n considerarea specificului societilor de capitaluri i cu rspundere limitat. Menirea acestui act este aceea de a dezvolta elementele contractului de societate privind organizarea i funcionarea societii, modul de constituire i funcionare a organelor de deliberare i administrare a societii, organelor de control asupra gestiunii etc. Actele constitutive trebuie semnate de ctre toi asociaii, iar n cazul societii pe aciuni constituite prin subscripie public, de ctre toi acionarii fondatori. Apoi, n cazurile de excepie prevzute de lege, ele sunt prezentate spre autentificare unui notar public, de ctre persoana desemnat ca administrator al societii ori de ctre un asociat mputernicit pentru aceasta. La autentificare trebuie s fie prezeni toi asociaii, iar n caz de subscripie public, toi fondatorii, personal sau prin mandatar cu procur special n form autentic. n prealabil autentificrii, se va prezenta notarului o dovad eliberat de oficiul registrului comerului privind disponibilitatea firmei i a emblemei. n termen de 15 zile de la data ncheierii actului constitutiv, fondatorii, primii administratori, sau daca este cazul, primii membri ai directoratului si ai consiliului de supraveghere ori un imputernicit al acestora trebuie s ceara nmatricularea societii n registrul comerului n raza cruia societatea va avea sediul social. Daca prin neindeplinirea acestei obligatii se cauzeaza orice prejudiciu, ei vor raspunde solidar pentru repararea lui. Cererea de inmatriculare va fi nsoit de: actul constitutiv al societatii; dovada efecturii vrsmintelor; dovada sediului declarat si a disponibilitatii firmei; actele privind proprietatea aporturilor n natur; certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate imobilele, atunci cnd acestea figureaz printre aporturi; actele constatatoare ale operaiunilor ncheiate n contul societii i aprobate de asociai; declaraia pe proprie rspundere a fondatorilor, a primilor administratori si, dupa caz, a primilor directori, respectiv a primilor membrii ai directoratului si ai consiliului de supraveghere si, daca este cazul, a primilor cenzori, c ndeplinesc condiiile prevzute de lege; alte acte sau avize prevazute de legi speciale in vederea constituirii.. Dac cerinele legale privind constituirea societii sunt ndeplinite, judectorul delegat la oficiul registrului comerului, prin actul procedural numit ncheiere, pronuntata in termen de 5 zile, va autoriza constituirea societii i va dispune nmatricularea ei. Dac cerinele respective nu sunt ndeplinite, judectorul delegat va respinge, prin ncheiere, motivat, cererea de nmatriculare, cu excepia cazului n care neregularitile au fost nlturate, n condiiile art. 46 din LSC. nmatricularea societii comerciale n registrul comerului se realizeaz n 24 de ore3 de la data pronunrii ncheierii judectorului delegat de autorizare a nmatriculrii. Din oficiu, Regiei Autonome a Monitorului Oficial al Romniei i se comunica un extras n form simplificat al ncheierii judectorului delegat, n vederea publicrii, pe cheltuiala societii. Pe extrasul ncheierii se va meniona codul unic de nregistrare i numrul de ordine n registrul comerului. Dac societatea solicit, pe cheltuiala ei, ncheierea judectorului delegat poate fi publicata integral, n Monitorul Oficial, partea a IV-a. nscrierea fiscal a societii comerciale are loc
54

Art.67 alin.5 din LSC.

88

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial odat cu efectuarea nmatriculrii i cu eliberarea certificatului de nregistrare care cuprinde codul unic de nregistrare. Prin certificatul de nregistrare, coninnd codul unic de nregistrare, se atest luarea societii n evidena registrului comerului i totodat, luarea ei n evidena organului fiscal. Prin nmatricularea societii aceasta dobndete personalitate juridic, altfel spus, devine subiect de drept. Autorizarea funcionrii societii. Concomitent cu procedura inmatricularii societatii se realizeaza procedura autorizarii functionarii acesteia, in conditiile prevazute de Legea nr.359/2004, asa cum a fost completata si modificata ulterior55. n termenii legii, prin autorizarea funcionrii se nelege asumarea de ctre solicitant a responsabilitatii pentru legalitatea desfurrii activitilor declarate ( asumare ce se face prin declaraia-tip pe propria rspundere, semnata de asociati sau de administratori). Se are in vedere respectarea legislatiei specifice in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor, sanitar, sanitar-veterinar, protectia mediului si protectia muncii. Procedura de autorizare a functionarii pe baza declaratiei pe propria raspundere se desfasoara prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal. Oficiul registrului comertului transmite, in termen de 3 zile de la inregistrarea in registrul comertului, declaratiile-tip, autoritatilor publice competente sa efectueze controlul privind conformitatea celor declarate. Aceste autoritati publice competente sa efectueze controlul respectiv sunt: directiile de sanatate publica teritoriale din subordinea Ministerului Sanatatii Publice sau ministerele cu retea proprie de sanatate publica; Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor sau ministerele cu retea sanitara veterinara proprie; autoritatile publice teritoriale de protectia mediului din subordinea Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile; inspectoratele teritoriale de munca din subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse. Atunci cand autoritatile competente constata ca nu sunt indeplinite conditiile legale de functionare, notifica acest fapt solicitantului, la sediul inregistrat, si acorda un termen de remediere a neregularitatilor constatate. Daca neregularitatile nu sunt remediate, autoritatile publice competente notifica oficiului registrului comertului actul prin care s-a interzis desfasurarea activitatii, in termen de 3 zile de la emiterea acestuia, pentru a fi inregistrat in registrul comertului. Dezmembrmintele societii comerciale Evoluia mediului de afaceri poate determina societatea comercial s-i extind activitatea n alte localiti sau chiar n localitatea n care i are sediul social. Aceasta extindere se poate realiza prin intermediul unor entiti juridice nfiinate de societate, care, generic, sunt desemnate ca dezmembrminte ale societii. Asemenea entiti sunt: filiala, sucursala, agenia, reprezentana, punctul de lucru. Filiala este o societate comercial cu personalitate juridic, constituit de societatea fondatoare (numita i societate primar sau societatea mam), care deine majoritatea capitalului su. Dei filiala este subiect de drept distinct, ea este dependent de societatea fondatoare, aflndu-se sub controlul ei. Sediile secundare sucursala, reprezentana, agenia, punctul de lucru sunt dezmembrminte fr personalitate juridic ale societii comerciale.
55

Legea nr.359/2004 a fost completata si modificata prin: O.U.G. nr.75/2004, aprobata prin Legea nr.569/2004; O.G.nr.28/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr.266/2006; O.G.nr.35/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr.505/2006; Legea nr.360/2006; O.U.G.nr.119/2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.191/2007; Legea nr.159/2007; O.U.G. nr.44/2008.

89

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Sucursala este un dezmembrmnt fr personalitate juridic al societii comerciale. Ea este o subunitate dotat cu fonduri de ctre societatea comercial, cu scopul de a desfura o activitate economic ce intr n obiectul de activitate al societii. Ea dispune de o anumit autonomie, dar n limitele stabilite de societatea fondatoare. nfiinarea de filiale i sucursale se decide de ctre asociai fie odat cu constituirea societii, situaie n care actul constitutiv va cuprinde clauze n acest sens, fie ulterior, caz n care e necesara modificarea actului constitutiv. Agenia, reprezentana, punctul de lucru, menionate ca sedii secundare de LSC, se caracterizeaz prin urmtoarele: nu au personalitate juridic; trebuie menionate n registrul comerului n cadrul nregistrrii societii comerciale de la sediul principal; nu au patrimoniu propriu; nu pot s efectueze fapte de comer, ci doar activiti de prospectare a pieei. n privina societilor comerciale strine, adic acelea care nu i au sediul principal n Romnia, facem meniunea c ele pot nfiina n ara noastr, cu respectarea legii romne, filiale, sucursale, i alte sedii secundare cum sunt ageniile i reprezentanele, dac acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic.

6.4 FUNCIONAREA SOCIETILOR COMERCIALE

1. Conducerea societilor comerciale. n societile de persoane, delibereaz i decid asupra problemelor eseniale toi asociaii, i aceasta tocmai datorit faptului c numrul asociailor din aceste societi este mic. n societile pe aciuni, n comandit pe aciuni i cu rspundere limitat adunarea general a asociailor este organul care delibereaz i decide att asupra unor probleme obinuite pentru viaa societii, ct i asupra unor probleme deosebite, care privesc elemente fundamentale ale existenei societii. n cazul societii pe aciuni i n comandit pe aciuni LSC reglementeaz adunarea general ordinar i adunarea general extraordinar, preciznd atribuiile fiecreia i condiiile de cvorum i majoritate cerut pentru funcionarea lor. n luarea deciziilor se aplic principiul majoritii. Legea are n vedere, de regul, majoritatea n capital, nu majoritatea n numr. Totui, n mod excepional, n cazul societii cu rspundere limitat, legea pretinde o dubl majoritate, n numrul prilor sociale (capital) i n numrul asociailor. Prin majoritate sau majoritate absolut trebuie s nelegem jumtate plus unu. 2. Administrarea societilor comerciale. Indiferent de forma juridic, societatea comercial este administrat de unul sau mai muli administratori. n cazul societii n nume colectiv, n comandit simpl i cu rspundere limitat, nu este organizat pluralitatea de administratori. n cazul societii pe aciuni i n comandit pe aciuni, pluralitatea administratorilor este organizat sub forma unui organ colegial (consiliul de administraie ). In privinta societatii pe actiuni mentionam ca administrarea acesteia se poate realiza fie in sistem unitar ( de catre administratorul sau consiliul de administratie, mentionate), fie in sistem dualist ( de catre un directorat si un consiliu de supraveghere), in functie de optiunea societatii. Pentru ca o persoan s poat fi desemnat ca administrator este necesar s ndeplineasc urmtoarele condiii: a) s fie o persoan fizic cu capacitate de exerciiu deplin; b) s aib o moralitate netirbit (nu poate fi administrator cel condamnat pentru gestiune frauduloas, abuz de ncredere, fals, nelciune, delapidare, mrturie mincinoas, dare sau luare de mit, precum i pentru alte infraciuni prevzute de legea societilor comerciale );

90

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial c) s aib cetenia romn ori chiar cetenie strin, dac legea sau actele constitutive nu stabilesc anumite interdicii; d) n societile n nume colectiv, administratorul poate avea calitatea de asociat sau neasociat, iar n societile n comandit simpl sau n comandit pe aciuni el trebuie s aib calitatea de comanditat. n societile pe aciuni i n cele cu rspundere limitat pot fi administratori i persoane care nu au calitatea de acionar sau de asociat. n societile pe aciuni calitatea de administrator poate s o dobndeasc i o persoan juridic. Raporturile dintre administrator i societate sunt raporturi de mandat. Mandatul ncredinat administratorului poate fi cu sau fr reprezentare. Reglementarea mandatului administratorului este contractual i legal. Drepturile i obligaiile prilor se stabilesc printr-un contract de administrare. LSC stabilete ca principale obligaii ale administratorului urmtoarele: a) obligaia de a ndeplini formalitile de publicitate necesare constituirii societilor; b) obligaia de a depune semnturile la registrul comerului, n cazul cnd a fost desemnat reprezentant al societii; c) obligaia de a prelua i de a pstra documentele privind constituirea societii; d) obligaia de a administra societatea; e) obligaia de a urmri efectuarea de ctre asociai a vrsmintelor datorate; f) obligaia de a ine n mod curent registrele cerute de lege; g) obligaia de a ntocmi bilanul societii i contul de beneficii i pierderi; h) obligaia de a lua parte la toate adunrile societii, la consiliile de administraie i la organele de conducere similare acestora; i) obligaia de a aduce la ndeplinire hotrrile adunrii generale a asociailor; j) obligaia de a ndeplini ndatoririle prevzute de contractul de societate, statutul societii, precum i cele stabilite de lege. Mandatul administratorului poate fi limitat, prin voina asociailor, la gestiunea intern sau poate s cuprind i puterea de reprezentare, situaie n care administratorul este mputernicit s angajeze societatea n raporturile cu terii. Orice administrator i asum rspunderea ca mandatar, pentru prejudiciile cauzate din culpa sa societii, n exercitarea funciei sale. Cnd sunt mai muli administratori, legea instituie solidaritatea pasiv ntre ei. Dac adunarea general decide s porneasc aciune n rspundere contra administratorilor, mandatul lor nceteaz de drept. n afar de cazul menionat, calitatea de administrator al societii mai nceteaz prin: - revocare, care poate interveni oricnd i independent de vreo vin contractual a administratorului; - renunare sau demisie(n cazul n care datorit renunrii s-a cauzat un prejudiciu, societatea are dreptul la despgubiri); - moartea sau incapacitatea administratorului. 3. Controlul activitii societilor comerciale. n societile de persoane, controlul se exercit de toi asociaii, cu excepia celor care au calitatea de administratori. n societile de capitaluri i n societatea cu rspundere limitat, datorit complexitii lor, controlul privind gestiunea societii este ncredinat unor organe specializate, care sunt cenzorii societatii si auditorul financiar. Din cuprinsul art.160 din LSC se desprind o serie de reguli generale privind exercitarea controlului gestiunii societatii comerciale.

91

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Astfel, situatiile financiare ale societatilor comerciale supuse obligatiei legale de auditare vor fi auditate de catre auditorii financiari - persoane fizice sau persoane juridice - , in conditiile prevazute de lege. Societatile pe actiuni care opteaza pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului financiar. Societatile pe actiuni ale caror situatii financiare sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau optiunii, in acest sens, a actionarilor, au latitudinea sa aiba sau nu cenzori, in functie de hotararea adoptata de actionari in adunarea generala. Societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau hotararii actionarilor, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Romania. La societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va hotari contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, dupa caz. Precizm c Ministerul Finantelor Publice este acela care stabileste categoriile de societati comerciale ale caror situatii financiare anuale sunt supuse auditului financiar. Mentionm c atunci cnd se pune problema numirii cenzorilor, pentru societile de capitaluri, legea prevede numirea a trei cenzori i a unui supleant, dac prin actul constitutiv nu s-a stabilit un numr mai mare. Societatile comerciale cu raspundere limitat pot avea unul sau mai multi cenzori, dac situatiile lor financiare anuale nu sunt supuse obligatiei de auditare. n cazul societilor cu rspundere limitat, numirea cenzorilor este obligatorie doar n cazul n care ele au un numr mai mare de 15 asociai. In toate cazurile, numrul cenzorilor trebuie sa fie impar. Durata mandatului cenzorilor este de trei ani i ei pot fi realei. Cenzorii trebuie s-i exercite personal mandatul. Nu pot dobndi calitatea de cenzor: soul, soia, rudele sau afinii, pn la gradul al patrulea inclusiv, ai administratorilor; persoanele care primesc, sub orice form, pentru alte funcii dect aceea de cenzor, un salariu sau o remuneraie de la administratori sau societatea comercial; persoanele care nu pot fi administratori.

6.5 MODIFICAREA, FUZIUNEA, DIVIZAREA, DIZOLVAREA I LICHIDAREA SOCIETILOR COMERCIALE

6.5.1 Modificarea societilor comerciale Prin modificarea societii comerciale nelegem mrirea ori reducerea capitalului social, schimbarea obiectului societii, schimbarea formei societii, prelungirea duratei societii etc. Prin modificri societatea ncearc s se adapteze unor noi cerine economice. Dintre modificri vom analiza doar majorarea capitalului social i reducerea capitalului social. A. Majorarea capitalului social. n societile pe aciuni capitalul social poate fi majorat prin emisiunea de noi aciuni sau prin majorarea valorii nominale a aciunilor existente, dac la capitalul social sunt aduse noi aporturi n natura i numerar. Se vor putea emite noi aciuni numai dac au fost complet achitate aciunile din emisiunea precedent. La subscrierea de noi aciuni au un drept de preferin acionarii societii emitente, proporional cu numrul aciunilor ce le poseda. Dreptul de preferinta se poate exercita , fara a deosebi dupa cum aportul
92

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial este in numerar sau in natura. Legea recunoaste actionarilor societatii comerciale un drept de preferint i n ipoteza n care societatea emite obligatiuni convertibile n aciuni. Ei i vor exercita dreptul de preferin n termenul stabilit de adunarea general, dac n actul constitutiv nu se prevede alt termen. Acest termen este de cel puin o lun de la data publicrii hotrrii privind majorarea capitalului social, n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. Din motive de protejare a intereselor societii dreptul de preferin poate fi restricionat. Astfel, adunarea general extraordinar poate, pentru motive temeinice, s ridice acionarilor acest drept, n totalitate sau n parte. Aciunile emise n schimbul aporturilor n numerar trebuie s fie pltite la data subscrierii, n proporie de cel puin 30% din valoarea lor nominal, restul urmnd s fie pltit n termen de cel mult 3 ani de la data publicrii hotrrii de majorare n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. n acelai termen vor trebui platite actiunile emise n schimbul aporturilor n natur. Aporturile n natur trebuie evaluate de unul sau mai muli experi. Aporturile n creane sunt interzise. Dac acionarii societii nu-i exercit dreptul de preferin, aciunile vor fi oferite spre subscripie terilor. Hotrrea adunrii generale privind mrirea capitalului social trebuie luat n prezenta actionarilor reprezentand trei patrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor actionarilor prezenti. Ea trebuie adus la ndeplinire n maximum un an de zile, n caz contrar pierzndu-i eficiena.In situatia n care majorarea de capital propus nu este subscris integral, capitalul va fi majorat n cuantumul subscrierilor primite doar dac conditiile de emisiune prevd aceast posibilitate. Prin actul constitutiv sau printr-o modificare a acestuia de ctre adunarea general a actionarilor, consiliul de administratie, respectiv directoratul poate fi autorizat ca, ntr-o anumit perioad, ce nu poate depsi 5 ani de la data nmatricularii societtii, respectiv de la nregistrarea modificrii actului constitutiv, dup caz, s majoreze capitalul social subscris pan la o valoare nominal determinat (capital autorizat), prin emiterea de noi actiuni n schimbul aporturilor. Valoarea nominala a capitalului autorizat nu poate depsi jumtate din capitalul social subscris, existent in momentul autorizrii. Prin autorizarea mentionat i se poate conferi consiliului de administratie, respectiv directoratului, i competenta de a decide restrngerea sau ridicarea dreptului de preferin al actionarilor existeni. Facem observaia c n afar de mrirea capitalului social prin noi aporturi, mrirea se poate realiza i prin alte procedee, cum ar fi: ncorporarea n capitalul social a rezervelor, cu excepia rezervelor legale; ncorporarea n capitalul social a profitului sau a primelor de emisiune; compensarea creanelor asupra societii cu aciuni ale acesteia (cunoscut i sub denumirea de conversiunea datoriilor societii n aciuni ale acesteia). Remarcm totodat c art. 205 alin. 3 din LSC, aa cum a fost modificat prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele msuri pentru asigurarea transparentei n exercitarea demnitilor publice, a funciilor publice i n mediul de afaceri, prevenirea i sancionarea corupiei, prevede c diferenele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse n rezerve, fr a majora capitalul social. B. Reducerea capitalului social. Reducerea capitalului social va putea fi fcut numai dup ce au trecut dou luni de la data publicrii hotrrii n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. Pentru ca aceast hotrre s fie valabil trebuie s se respecte minimul de capital prevzut de lege, s se arate motivele pentru care se face reducerea i s se indice procedeul care va fi utilizat pentru reducere. Procedeele de reducere a capitalului social sunt: a) micorarea numrului de aciuni sau pri sociale;

93

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial b) reducerea valorii nominale a actiunilor sau a partilor sociale; c) dobndirea propriilor aciuni, urmat de anularea lor; d) scutirea total sau parial a asociailor de vrsmintele datorate ; e) restituirea ctre acionari a unei cote-pri din aporturi, proporional cu reducerea de capital i calculat egal pentru fiecare aciune sau parte social; f) alte procedee prevzute de lege. Precizm c ultimele trei procedee pot fi folosite doar dac reducerea nu este motivat de pierderi. 6.5.2 Fuziunea i divizarea societilor comerciale. Fuziunea (comasarea) poate fi realizat prin absorbie i prin contopire (fuziunea propriu-zis). Absorbia const n nglobarea a dou sau mai multe societi comerciale ntr-una existent i care rmne n fiin, celelalte disprnd ca subiecte de drept. Contopirea const n reunirea a dou sau mai multe societi comerciale, care i nceteaz activitatea, dnd natere unei noi societi. Operaiunile sau etapele care trebuie parcurse n cazul fuziunii sau divizrii sunt urmtoarele: a) ntocmirea, n baza hotrrii adunrii generale a asociailor, de ctre administratori, a proiectului de fuziune sau divizare; b) avizarea de ctre judectorul delegat la oficiul registrului comerului, a proiectului de fuziune sau divizare i publicarea lui n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a; c) opoziia creditorilor societilor participante la operaiune asupra proiectului de fuziune sau divizare; d) informarea asociailor asupra condiiilor i consecinelor operaiunii; e) hotrrea adunrii generale a asociailor privind fuziunea sau divizarea. Divizarea const n mprirea ntregului patrimoniu al unei societi care i nceteaz existena, ntre dou sau mai multe societi existente sau care iau astfel fiin. Fuziunea sau divizarea se pot realiza i ntre societi de forme diferite. Aceste operatiuni pot fi realizate chiar daca societatile dizolvate sunt in lichidare, cu conditia ca ele sa nu fi inceput inca distribuirea intre asociati a activelor ce li s-ar cuveni in urma lichidarii. Aceste operaiuni se hotrsc de fiecare societate n parte, n condiiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societii56.
56

Pentru definitia legala a celor doua operatiuni, gasim utila redarea continutului art.238 din LSC, potrivit caruia: (1) Fuziunea este operatiunea prin care: a) una sau mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societati in schimbul repartizarii catre actionarii societatii sau societatilor absorbite de actiuni la societatea absorbanta si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate; sau b) mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei societati pe care o constituie, in schimbul repartizarii catre actionarii lor de actiuni la societatea nou-constituita si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate. (2) Divizarea este operatiunea prin care: a) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera mai multor societati totalitatea patrimoniului sau, in schimbul repartizarii catre asociatii societatii divizate de actiuni la societatile beneficiare si, eventual, al unei plati in numerar de maximum10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate; b) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera totalitatea patrimoniului sau mai multor societati nou-constituite, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile nou-constituite si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate.

94

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Desprinderea const, potrivit art.250^1 din LSC, n separarea unei prti din patrimoniul unei societti si transmiterea ca ntreg uneia sau mai multor societati existente ori unor societati care sunt astfel constituite, in schimbul alocarii de actiuni sau prti sociale ale societatilor beneficiare ctre: a) actionarii sau asociatii societatii care transfer activele(desprindere n interesul actionarilor ori asociatilor); sau b) societatea care transfer activele(desprindere n interesul societatii). In doctrin a fost observat judicios inconsecvena manifestat de legiuitor n definitia dat operatiunii de desprindere n cuprinsul art.250^1 din LSC, deoarece, pe de o parte, se arat c o parte din patrimoniul unei societti se desprinde si este transferat ca ntreg uneia sau mai multor societti existente sau care sunt astfel constituite, iar pe de alt parte, societtile beneficiare aloc, n schimb, actiuni sau prti sociale ctre actionarii sau asociatii societtii sau ctre societatea care transfer activele. Or, transmiterea unei prti din patrimoniu ca ntreg are semnificatia transmiterii unei fraciuni din activul i pasivul patrimoniului, nu doar a activelor57. Mentionm c desprinderea mai este cunoscut i sub denumirea de divizare partial. Consecintele fuziunii/divizarii sunt urmtoarele: a) transferul, att n raporturile dintre societatea absorbit sau divizat i societatea absorbant/societtile beneficiare, ct i n raporturile cu terii, ctre societatea absorbant sau fiecare dintre societtile beneficiare al tuturor activelor si pasivelor societtii absorbite/divizate; acest transfer va fi efectuat n conformitate cu regulile de repartizare stabilite n proiectul de fuziune/divizare. b) actionarii sau asociatii societtii absorbite sau divizate devin actionari, respectiv asociati ai societtii absorbante, respectiv ai societatilor beneficiare, n conformitate cu regulile de repartizare stabilite n proiectul de fuziune/divizare. c) societatea absorbit sau divizat nceteaz s existe. Prin lege este instituit protejarea drepturilor creditorilor sociali, n cazul fuziunii i divizrii. Astfel, creditorii societatilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protectie adecvat a intereselor lor. Orice astfel de creditor care detine o crean cert, lichid si anterioar datei publicrii proiectului de fuziune sau de divizare, nescadent la data publicrii i care urmreste mpiedicarea producerii unui prejudiciu prin fuziune/divizare, poate face opozitie n vederea garantrii satisfacerii creanei sale ( art.234 alin.1 din LSC, n forma modificat prin OUG nr.90 din 29.09.2010). Opozitia se face n termen de 30 de zile de la data publicrii proiectului de fuziune sau de divizare n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. Ea se depune la oficiul registrului comertului, care, n termen de 3 zile de la data depunerii, o va mentiona n registru i o va nainta instantei judectoresti competente. Hotrrea pronuntat asupra opozitiei este supus numai recursului ( art.243 alin.2 din LSC, in forma modificata prin OUG nr.90 din 29.09.2010). Formularea opozitiei nu are ca efect suspendarea executrii fuziunii sau divizarii i nu impiedic realizarea fuziunii sau divizrii ( art.243 alin.3 din LSC, in forma modificata prin OUG nr.90 din 29.09.2010).

(2^1) Divizarea poate avea loc si prin transferul simultan al patrimoniului societatii divizate catre una sau mai multe societati existente si una sau mai multe societati nou-constituite. Prevederile alin.(2) se aplica in mod corespunzator. 57 Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman, Editia a VI-a, revazuta si augita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p.267.

95

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Mentionm c regulile expuse nu sunt aplicabile creantelor de natur salarial derivnd din contractele individuale de munc sau contractele colective de munc aplicabile. Protecia acestor creane se realizeaz potrivit dispozitiilor Legii nr.67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor n cazul transferului ntrerprinderii, al unittii sau al unor prti ale acestora, precum i potrivit altor legi aplicabile. Dac un creditor nu a obtinut realizarea creantei sale de la societatea creia i este repartizat creana prin divizare, toate societtile participante la divizare rspund pentru obligatia n cauz, pn la concurena valorii activelor nete care le-au fost repartizate prin divizare, cu excepia societatii creia i-a fost repartizat obligatia respectiv, care rspunde nelimitat ( art.243^1 alin.3 din LSC, alineatul 3 fiind introdus prin OUG nr.90 din 29.09.2010). Mentionm c n privinta fuziunii, pentru a grabi realizarea acesteia, prin OUG nr.90 din 29.09.2010 pentru modificarea si completarea Legii nr.31/1990 privind societtile comerciale, primul alineat al articolului 251^11 din LSC a fost modificat n sensul c:In cel mult 3 luni de la data publicrii proiectului comun de fuziune n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, conform dispozitiilor art.251^6 alin. 2, adunarea general a fiecareia dintre societti hotrste asupra proiectului comun de fuziune, n conditiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv i cu respectarea conditiilor privind convocarea ei.

6.5.3 Dizolvarea societilor comerciale Prin dizolvarea societatii comerciale ntelegem operatiunea care declanseaz procesul de ncetare a acestei persoane juridice si care asigur premisele lichidrii patrimoniului social. n art. 227 din LSC sunt prevzute cauzele generale de dizolvare a societilor comerciale. Acestea sunt: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societii; b) imposibilitatea realizrii obiectului de activitate al societii sau realizarea acestuia; c) declararea nulitii societii; d) hotrrea adunrii generale; e) hotrrea tribunalului, la cererea oricrui asociat, pentru motive temeinice, precum nenelegerile grave dintre asociai, care mpiedic funcionarea societii; f) falimentul societatii; g)alte cauze prevzute de lege sau de actul constitutiv al societii. Pe lng aceste cauze exist i cauze care se numesc speciale deoarece privesc doar anumite forme de societi. 6.5.4 Lichidarea societilor comerciale Procedura lichidrii, care urmeaz dizolvrii, poate fi declanat doar la cererea asociailor, nu i din iniiativa creditorilor sociali. Ea cuprinde urmtoarele operaiuni principale: a) nlocuirea organelor de administrare curent cu lichidatorii; b) predarea gestiunii ctre lichidatori; c) restrngerea obiectului gestiunii n scopul de a se asigura plata creditorilor sociali i satisfacerea drepturilor asociailor (acionarilor); d) ntocmirea i executarea bilanului final;
96

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial e) radierea din registrul comerului a fostei societi comerciale. In ideea urgentarii procedurii de lichidare, prin OUG nr.43 din 5.05.2010 a fost modificat art.260 din LSC, stabilindu-se, in primul alineat, ca lichidarea societatii trebuie terminata in cel mult un an de la data dizolvarii, iar pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu perioade de cate 6 luni, dar nu mai mult de 24 de luni cumulat. In termen de 15 zile de la terminarea lichidarii, lichidatorii vor depune la registrul comertului cererea de radiere a societatii din registrul comertului, sub sanctiunea unei amenzi judiciare de 200 lei pentru fiecare zi de intarziere. Conform art.260 alin.10 din LSC ( introdus prin OUG nr.43/2010), daca in termen de 3 luni de la expirarea termenului mentionat la alin.1, prelungit de tribunal dupa caz, oficiul registrului comertului nu a fost sesizat cu nici o cerere de radiere sau cu nici o cerere de numire a lichidatorului, societatea este radiata din oficiu din registrul comertului. Radierea se dispune prin sentinta a tribunalului comercial sau a sectiei comerciale a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul societatii, pronuntata la cererea Oficiului National al Registrului Comertului, cu citarea societatii si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si a directiei generale a finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz. Lichidarea nu libereaza pe asociati si nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii. Calitatea de lichidatori pot s o aib att persoanele fizice ct i persoanele juridice. Radierea din registrul comerului are ca efect ncetarea personalitii juridice a societii comerciale, att n raporturile dintre asociai, ct i fa de teri. Bunurile ramase din patrimoniul societatii radiate din registrul comertului revin actionarilor, care raspund in limita valorii acestora pentru acoperirea creantelor, conform prevederilor Codului de procedura civila ( alin.12 al art.260 din LSC, introdus prin OUG nr.43/2010 ). 7. SOCIETILE DE PERSOANE Din aceast categorie de societi fac parte societatea n nume colectiv i societatea n comandit simpl. Ele se constituie dintr-un numr mic de persoane, pe baza cunoaterii i ncrederii reciproce, a calitilor personale ale asociailor (intuitu personae). 7.1.Societatea n nume colectiv 1. Noiune i constituire. Aceast societate este definit ca fiind societatea constituit prin asocierea, pe baza deplinei increderi, a dou sau mai multor persoane, care pun n comun anumite bunuri, pentru a desfura o activitate comercial, n scopul mpririi profitului rezultat i n care asociaii rspund nelimitat i solidar pentru obligaiile societii58. Societatea n nume colectiv se constituie prin contract de societate ncheiat n form autentic. Asociaii societii n nume colectiv pot fi nu numai persoane fizice ci i persoane juridice.
58

Stanciu D. Crpenaru, Drept comercial romn, ediia a VI-a, revazuta si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2007, p. 296-297.

97

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Firma unei astfel de societi trebuie s cuprind numele a cel puin unuia dintre asociai, cu meniunea societate n nume colectiv scris n ntregime. n orice act care eman de la societate trebuie s se indice firma, forma juridic i sediul societii, precum i numrul de ordine din registrul comerului. Legea nu stabilete un plafon minimal pentru capitalul social. Aporturile la capitalul social pot s constea n orice bun cu valoare economic i de natur s prezinte interes pentru activitatea societii, cum ar fi numerar, bunuri, creane, prestaii n munc etc. Cota din capitalul social ce revine fiecrui asociat n schimbul aportului su se numete parte de interes. Aceast parte de interes este un titlu de valoare asemntor prilor sociale, fiind susceptibil de cesiune, n anumite condiii. 2. Funcionarea societii n nume colectiv 1) Conducerea, administrarea i controlul societii . Adunarea general a asociailor nu este reglementat ca organ al societii n nume colectiv. Deciziile sunt luate prin votul asociailor care reprezint majoritatea absolut a capitalului social. n mod excepional, deciziile se iau cu votul tuturor asociailor n cazul revocrii administratorilor care au fost numii prin contractul de societate, cat i n cazul modificrii actului constitutiv. Dreptul de vot se exercit n condiiile stabilite prin contractul de societate, iar n cazul n care contractul tace sub acest aspect, el se exercit proporional cu participarea la capitalul social. respectiv cu numrul prilor de interes ale asociailor. Orice decizie a asociailor care ar contraveni contractului de societate sau legii poate fi anulat prin hotrre judectoreasc, la cererea oricrui asociat. Asociatul care, ntr-o operaie determinat, are pe cont propriu sau pe contul altuia interese contrare acelora ale societii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privitoare la acea operaiune. Administrarea societii n nume colectiv se face de ctre unul sau mai administratori, care pot fi asociai sau neasociai, persoane fizice sau persoane juridice. Numirea administratorilor se face fie prin contractul de societate, fie prin hotrre a adunrii generale, ulterior, n timpul funcionrii societii. Fiecare administrator are dreptul de a reprezenta n mod independent societatea, dac prin contract nu s-a stabilit n sens contrar. Cnd prin contract s-a stabilit ca administratorii s lucreze mpreun, decizia trebuie luat n unanimitate, iar n caz de divergen vor decide asociaii care reprezint majoritatea capitalului social. Doar pentru actele urgente poate s decid un singur administrator, n lipsa celorlali. n structura organizatoric a acestei societi datorit numrului mic de asociai i al volumului mai redus al activitii nu figureaz cenzori. Este motivul pentru care controlul asupra gestiunii administratorilor se poate realiza de ctre oricare asociat care nu este administrator. 2) Drepturile i obligaiile asociailor. Vom meniona dintre drepturile i obligaiile asociailor doar cteva, pe care le considerm mai importante. Dintre drepturi amintim: a) dreptul de a participa la deliberri i la luarea deciziilor; b) dreptul de a participa la mprirea profitului realizat de societate, n condiiile stabilite n contract. Prin acordul asociailor profitul poate fi mprit chiar i neproporional cu aporturile, lundu-se n considerare participarea personal a fiecruia la activitatea societii. Dintre obligaii amintim:

98

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial a) obligaia de a vrsa aportul promis n condiiile stabilite n contractul de societate: b) obligaia de a nu face concuren societii. Este interzis asociatului s ia parte, n calitate de asociat cu rspundere nelimitat, ntr-o alt societate concurent sau avnd acelai obiect, precum i s efectueze operaiuni n contul su ori alt altora, n acelai fel de comer ori ntr-unul asemntor. Peste aceast interdicie se poate trece doar cu consimmntul celorlali asociai. 3) Rspunderea pentru obligaiile societii. Obligaiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Asociaii rspund nelimitat i solidar pentru obligaiile sociale, ns numai n subsidiar, adic numai dac societatea nu pltete creditorilor n termen de 15 zile de la data punerii n ntrziere. Dup cum s-a artat n doctrin, nu este suficient, ns, o simpl notificare fcut societii i nici chiar obinerea mpotriva societii a unei hotrri judectoreti, ci constatarea insolvabilitii societii. 4) Cesiunea prii de interes a asociatului . Potrivit legii, cesiunea prii de interes a asociatului este posibil dac a fost permis prin actul constitutiv. S-a opinat n doctrin c i n lipsa unei asemenea stipulaii contractuale cesiunea este permis dac exist consimmntul tuturor celorlali asociai. Cesiunea prii de interes se realizeaz prin ncheierea unui contract prin care cedentul se oblig s transmit partea sa de interes cesionarului, n schimbul unui pre. Contractul trebuie ncheiat n form autentic. Pentru a fi opozabil terilor cesiunea trebuie notificat societii i nscris n registrul comerului. Cesionarul devine titularul prii de interes, dobndind calitatea de asociat. 5) Retragerea asociatului din societate. Prin retragerea asociatului din societate se nelege ieirea voluntar a acestuia din societate, avnd ca urmare ncetarea calitii de asociat. Art. 226 din LSC prevede c asociatul se poate retrage din societate: a) n cazurile prevzute n actul constitutiv; b) cu acordul tuturor celorlali asociai; c) n lipsa unor prevederi n actul constitutiv sau cnd nu se realizeaz acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, n baza unei hotrri a tribunalului, supus numai recursului, n termen de 15 zile de la comunicare. Drepturile ce se cuvin asociatului retras, pentru prile sociale, sunt stabilite prin acordul asociailor ori de ctre un expert desemnat de acetia, iar n caz de nenelegere, de tribunal. 6) Excluderea asociatului din societate. n art. 222 din LSC sunt prevzute cazurile n care asociatul poate fi exclus din societate. Acestea sunt urmtoarele: a) asociatul care, pus n ntrziere, nu aduce aportul la care s-a obligat; b) asociatul cu rspundere nelimitat este supus procedurii falimentului sau a devenit legalmente incapabil; c) imixtiunea n administrarea societii, folosirea bunurilor societii i efectuarea unor acte de concuren neloial; asociatul administrator care comite fraud n dauna societii sau se servete de semntura social sau de capitalul social n folosul su sau al altora. Facem precizarea c art. 222 din LSC nu epuizeaz sfera cazurilor n care poate avea loc excluderea asociatului59.
59

A se vedea, sub acest aspect, i art. 206 din LSC.

99

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Excluderea se face la cererea societii sau a oricrui asociat i ea se decide prin hotrre judectoreasc. Asociatul exclus are dreptul la beneficii i va suporta pierderile, pn n ziua excluderii sale . El mai are dreptul la o sum de bani reprezentnd valoarea prii sale de interes. 7.2.Societatea n comandit simpl 1. Noiune i constituire. Societatea n comandit simpl este acea societate ale crei obligaii sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Asociaii comanditai rspund solidar i nelimitat pentru obligaiile sociale, dar numai n subsidiar. Asociaii comanditari rspund numai n limita capitalului social subscris, i tot n subsidiar. Societatea aceasta se constituie prin contract de societate autentificat. Societatea n comandit simpl are caracter intuitu personae capitalul social este divizat n pri de interes, care nu sunt reprezentate prin titluri. Asociaii pot s fie att persoane fizice ct i persoane juridice. Dei prin lege nu se stabilete numrul minim de asociai, este obligatoriu s existe cel puin un asociat comanditat i un asociat comanditar. Firma societii trebuie s cuprind numele a cel puin unuia dintre asociaii comanditai, cu meniunea societate n comandit scris n ntregime. Calitatea de administratori ai societii o pot avea doar asociaii comanditai. Comanditarii nu pot s fie administratori datorit caracterului limitat al rspunderii lor pentru obligaiile sociale. 2. Comanditarii. Comanditarul este asociatul care rspunde n subsidiar de obligaiile sociale numai n limita aportului su. Lui i revine ca unic obligaie aceea de a vrsa aportul subscris la constituirea capitalului social. Dac nu o ndeplinete vor curge dobnzile ncepnd cu data stabilit ca termen de vrsare a aportului. De regul, aportul comanditarului este n numerar, dar poate fi i n natur. Dat fiind rolul esenial al comanditarului de finanator al societii, aportul su nu poate consta n prestaii n munc. Dac aportul comanditarului const ntr-o crean, el este considerat vrsat doar la data ncasrii sumei de ctre societate. Creditorii sociali vor putea s cear prin aciune oblic vrsarea aportului comanditarului, dac datoria acestuia de a-l vrsa a devenit exigibil. Aportul poate fi considerat vrsat ca efect al opunerii de ctre comanditar a compensrii legale a obligaiei sale cu o datorie a societii fa de el. Prin contractul de societate poate fi stipulat cesiunea aportului de capital social n favoarea altor asociai comanditari sau n favoarea altor persoane din afara societii, stabilindu-se modul n care se va manifesta acordul comanditailor i al celorlali comanditari. Comanditarul are dreptul de a participa la mprirea profitului, ncasnd dividende. El are i dreptul de a ncheia operaii n contul societii, ns numai pe baza unei procuri speciale pentru operaiuni determinate. Procura respectiv trebuie dat n scris, chiar i prin act sub semntur privat, de ctre reprezentanii societii, i ea trebuie s fie nscris n registrul comerului. Efectuarea de ctre comanditar a oricrei operaiuni comerciale fr respectarea condiiilor amintite determin antrenarea rspunderii sale nelimitate i solidare fa de teri, pentru toate obligaiile societii contractate de la data operaiunii ncheiate de el. Potrivit art. 89 alin. 2 din LSC comanditarul poate ndeplini servicii n administraia intern a societii, poate face acte de supraveghere, poate participa la numirea i la revocarea administratorilor, n cazurile prevzute de lege, sau poate acorda, n limitele actului constitutiv, autorizarea administratorilor pentru operaiunile ce depesc puterile lor. n administraia intern a societii comanditarul ar putea ndeplini, ca salariat, anumite funcii cum sunt cea de contabil, colaborator tehnic, casier etc., cu

100

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial condiia s nu intre n raporturi juridice cu terii (administraia extern). Prin contractul de societate sau prin contractul de munc, dup caz, se vor stabili att serviciile, ct i remuneraia cuvenit comanditarului. Potrivit art. 89 alin. 3 din LSC comanditarul are, de asemenea, dreptul de a cere copie de pe bilanul contabil i de pe contul de profit i pierderi i de a controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale i a celorlalte documente justificative. Deoarece este exclus de la administrarea societii iar rspunderea sa pentru obligaiile acesteia este limitat, comanditarul are dreptul, chiar fr consimmntul celorlali asociai, s ia parte, ca asociat cu rspundere nelimitat, n alte societi concurente sau avnd acelai obiect. El are totodat dreptul de a face operaiuni n contul su sau altora, n acelai fel de comer sau ntr-unul asemntor. 3. Comanditaii. Comanditaii sunt acei asociai ai societii n comandit simpl care garanteaz cu rspunderea nelimitat i solidar pentru obligaiile societii. Ei au dreptul, ca i comanditarii, s participe la deliberri i la luarea deciziilor, i totodat la mprirea profitului i la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea i lichidarea societii. Administrarea societii este ncredinat unuia sau mai multor asociai comanditai. Acetia au dreptul de a reprezenta, fiecare, societatea, dac prin contractul de societate nu a fost desemnat un administrator care s o reprezinte. Cnd prin contractul de societate au fost desemnai mai muli administratori, stabilindu-se totodat ca ei s lucreze mpreun, deciziile trebuie luate n unanimitate. n caz de divergen, vor decide asociaii care reprezint majoritatea absolut a capitalului social. Asociaii comanditai care nu au calitatea de administrator, pot i ei s exercite controlul gestiunii. n limitele impuse de lege, comanditaii au dreptul de a folosi fondurile societii pentru cheltuielile societii sau ale asociailor. Dintre obligaiile asociailor comanditai o amintim pe aceea de a nu face concuren societii. Contractul de societate poate s prevad condiiile n care se ngduie cesiunea aportului comanditatului. n cazul morii unicului comanditat societatea se dizolv, n lipsa unei clauze de continuare a acesteia cu motenitorii. n prezena unei astfel de clauze, nc societatea nu poate continua, dac toi motenitorii sunt minori, deoarece este legal interzis ca minorul s se oblige nelimitat i solidar pentru datoriile sale. Motenitorii minori ai unuia dintre comanditai pot dobndi calitatea de asociai n societate, dac neleg s devin comanditari.

8. SOCIETILE DE CAPITALURI

101

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 8.1.Notiuni introductive

Societile de capitaluri sunt societile comerciale formate dintr-un numr mare de asociai, n care ceea ce intereseaz este aportul acestora la constituirea capitalului social i nu persoana asociailor. Asociaii din aceste societi, numii generic acionari, rspund pentru datoriile sociale numai n limita capitalului social subscris. Societile de capitaluri se constituie prin contract de societate i statut. Dizolvarea acestor societi se produce numai n prezena cauzelor generale de dizolvare care sunt:

a) b) c) d) e) f)

expirarea termenului pentru care a fost constituit societatea; realizarea obiectului de activitate; imposibilitatea realizrii obiectului de activitate; reducerea capitalului sub minimul prevzut de lege; reorganizarea i lichidarea judiciar a societii; voina asociailor. Deoarece din structura acestor societi lipsete elementul intuitu personae, n privina lor nu opereaz clauzele speciale de dizolvare (moartea, interdicia, falimentul, retragerea i excluderea unui asociat). Aceste societi emit i pun n circulaie titluri de valoare (aciuni i obligaiuni). n categoria societilor de capitaluri includem societatea pe aciuni i societatea n comandit pe aciuni.

8.2 Societatea pe aciuni

1. Noiune i caractere. Societatea pe aciuni poate fi definit ca fiind societatea constituit prin asocierea mai multor persoane, numite acionari, n vederea desfurrii unei activiti comerciale n scopul mpririi beneficiilor i ale cror aporturi la formarea capitalului social sunt reprezentate prin titluri negociabile, numite aciuni, rspunderea acionarilor pentru obligaiile sociale fiind subsidiar i angajat n limita aciunilor fiecruia. Aceasta societate este considerata ca fiind cea mai complexa si mai evoluata forma a societatii comerciale. Caracterele societii pe aciuni sunt urmtoarele: a) societatea se constituie dintr-un numr minim de asociai (doi asociati), numii acionari; b) capitalul social este divizat n aciuni, care sunt titluri negociabile i transmisibile; c) rspunderea asociailor pentru obligaiile sociale este limitat la valoarea aciunilor lor. n conformitate cu art. 5. din LSC, societatea pe aciuni se constituie prin contract de societate i statut, ntocmite n forma actului sub semntur privat. Acestea trebuie ncheiate n form autentic, atunci cnd societatea se constituite prin subscripie public, ori atunci cnd printre bunurile aduse ca aport la capitalul social se afl un teren. Contractul i statutul pot fi ncheiate i sub forma unui nscris unic, denumit act constitutiv. Contractul de societate i statutul se semneaz de ctre toi asociaii, iar cnd societatea se constituie prin subscripie public, de ctre membrii fondatori.

102

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Potrivit art. 8 din LSC, actul constitutiv trebuie s cuprind: datele de identificare a fondatorilor; forma, denumirea si sediul social; obiectul de activitate al societii, cu precizarea domeniului i a activitii principale; capitalul social subscris i vrsat si, in cazul in care societatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia; natura si valoarea bunurilor constituite ca aport in natura, numrul de aciuni acordate pentru acestea si numele sau, dupa caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport; numrul i valoarea nominal a aciunilor, cu specificarea dac sunt nominative sau la purttor; daca sunt mai multe categorii de actiuni, numarul, valoarea nominala si drepturile conferite fiecarei categorii de actiuni; orice restrictie cu privire la transferul de actiuni; datele de identificare a primilor membrii ai consiliului de administratie, respectiv a primilor membrii ai consiliului de supraveghere; puterile conferite administratorilor si, dupa caz, directorilor, si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat; datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar; clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare, numarul membrilor consiliului de administratie sau modul de stabilire a acestui numar; puterile de reprezentare conferite administratorilor si, dupa caz, directorilor, respectiv membrilor directoratului, si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat; durata societatii; modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor; sediile secundare sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica , atunci cand se infiinteaza odata cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare; orice avantaj special acordat, in momentul infiintarii societatii sau pana in momentul in care societatea este autorizata sa isi inceapa activitatea, oricarei persoane care a participat la constituirea societatii ori la tranzactii conducand la acordarea autorizatiei in cauza, precum si identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje; cuantumul total sau cel putin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire; modul de dizolvare i de lichidare a societii. Numrul acionarilor n societatea pe aciuni nu poate fi mai mic de 2 persoane, iar capitalul social trebuie s fie de minim 90.000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult odata la 2 ani, valoarea minima a capitalului social, tinand seama de rata de schimb, astfel incat acest cuantum sa reprezinte echivalentul in lei a sumei de 25 000 euro60.

60

Plafon stabilit prin art. I, pct. 11 din Legea nr. 441/2006, care a modificat alin.1 al art. 10 din LSC.

103

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Aporturile n creane sunt admise la societile pe aciuni cu constituire simultan, fiind ns interzise la societile pe aciuni care se constituie prin subscripie public. Dac exist aporturi n natur, judectorul delegat va numi n 5 zile de la nregistrarea cererii de inmatriculare a societatii, unul sau mai muli experi pentru a le descrie i evalua. Dac aportul social const n depunerea unor creane, acionarul nu este liberat de obligaia sa dect dup ce societatea a obinut plata sumei, n caz contrar el fiind rspunztor pentru suma datorat, cu dobnda legal din ziua scadenei creanei aportate, precum i cu daune-interese. Bunurile aduse ca aport social devin proprietatea societii, dac n contract nu se prevede contrariul. Societatea pe aciuni se poate constitui prin dou modaliti: a) constituirea simultan b) constituirea prin subscripie public 2. Constituirea simultan. Constituirea simultan mai este denumit i constituire concomitent, deoarece formarea capitalului social are loc n acelai timp cu ncheierea actelor constitutive ale societii. Astfel, dac exist cel puin 2 asociai, care prin aporturile lor acoper ntregul capital social i efectueaz vrsminte de minimum 30 % din capitalul social subscris, ei vor putea trece la constituirea societii prin ncheierea actelor constitutive i ndeplinirea formalitilor prevzute de lege. Diferenta de capital social subscris trebuie varsata in termen de 12 luni pentru actiunile emise pentru un aport in numerar, si in termen de cel mult 2 ani, pentru actiunile emise pentru un aport in natura. Termenele respective incep sa curga de la data inmatricularii societatii. Modul acesta de constituire implic o procedur simpl, care este uzitat i n cazul constituirii societilor n nume colectiv, n comandit simpl sau cu rspundere limitat. 3. Constituirea prin subscripie public. Constituirea prin subscripie public mai este denumit constituire continuat, iar la aceast modalitate asociaii recurg atunci cnd nu au resursele financiare necesare pentru a subscrie ntregul capital social al societii. n acest caz ei apeleaz la subscripia public, adic fac o ofert de subscriere, adresat oricrei persoane care dispune de bani i dorete s-i investeasc prin cumprare de aciuni. Societile constituite astfel mai poarta denumirea de societi deschise sau societi deinute public. Operaiunile pe care le implic acest mod de constituire a societii pe aciuni sunt: intocmirea in forma autentica si lansarea prospectului de emisiune a aciunilor; subscrierea aciunilor; validarea subscripiei i aprobarea actelor constitutive ale societii de ctre adunarea constitutiv a subscriitorilor. n ndeplinirea operaiunilor menionate revine un rol important fondatorilor societii. Fondatorii sunt acele persoane care iau iniiativa ndeplinirii actelor ce vor produce efectul constituirii i dobndirii personalitii juridice a societii, lund totodat asupra lor consecinele actelor i cheltuielile impuse de constituirea societii. Ei sunt primii acionari, iar numrul lor trebuie s fie de cel putin doi. n calitate de fondatori apar adeseori bncile. Acestea se pot alia ntr-un sindicat de emisiune, care poate subscrie ntregul capital sau poate limita garantarea emisiunii prin preluarea aciunilor care au rmas nesubscrise de public.
104

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Fondator poate fi, de regul, orice persoan fizic sau juridic. Aceast calitate nu poate fi totui dobndit de ctre cei incapabili, persoanele care au fost condamnate pentru gestiune frauduloas, abuz de ncredere, fals, uz de fals, nelciune, delapidare, mrturie mincinoas, dare sau luare de mit, pentru infractiunile prevazute de de Legea nr.656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum i pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, pentru infractiunile prevazute de art.143-145 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei sau pentru infractiunile prevazute de LSC. Fondatorii trebuie s ndeplineasc toate actele referitoare la constituirea societii prin subscriptie publica (intocmirea si lansarea prospectului de emisiune, organizarea subscrierii actiunilor, convocarea adunarii constitutive, indeplinirea formalitatilor privind constituirea societatii etc.), avand obligatia ca dup nmatricularea ei, s predea, in termen de 5 zile, consiliului de administratie, respectiv directoratului, documentele i corespondena referitoare la constituirea societii. Legea reglementeaz rspunderea nelimitat i solidar a fondatorilor pentru nendeplinirea obligaiilor ce le revin. Adunarea constitutiv a societii va hotr asupra cotei de participare ce revine fondatorilor din profitul net. Cota aceasta nu poate depi 6 % din profitul net i nu poate fi acordat pe mai mult de 5 ani de la data constituirii societii. Prospectul de emisiune a aciunilor este oferta adresat publicului de a subscrie aciunile societii ce se constituie. Acest act redactat i semnat de fondatori trebuie s mbrace forma autentic iar publicarea lui trebuie autorizata de judecatorul delegat la oficiul registrului comertului. El trebuie s cuprind, sub sanctiunea nulitatii, urmtoarele elemente: datele menionate n art. 8 din LSC privind coninutul actului constitutiv al societii pe aciuni, cu excepia celor privind pe administratori si directori, respectiv pe membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere, precum si pe cenzori sau, dupa caz, pe auditorul financiar, persoane care vor fi numite de adunarea constitutiva; data nchiderii subscripiei; nainte de a fi publicat, prospectul de emisiune se depune la registrul comerului din judeul n care se va stabili sediul societii, n vederea verificrii de ctre judectorul delegat. Dac prospectul de emisiune cuprinde datele necesare, judectorul delegat autorizeaz prin ncheiere publicarea lui. In doctrina s-a opinat ca este suficienta publicarea in presa a prospectului de emisiune, de vreme ce LSC nu reglementeaza conditiile de publicare a acestui act.61 Subscrierea public a aciunilor este manifestarea de voin a persoanelor prin care ele se oblig s devin acionari ai societii, prin efectuarea de aporturi la capitalul social al acesteia, n schimbul crora vor primi aciuni de o valoare nominal egal. Minorul cu capacitate de exerciiu restrns, ct i cel reprezentat au dreptul de a subscrie aciuni. Acest drept l are i tutorele celui pus sub interdicie care poate s plaseze n aciuni capitalul incapabilului, respectnd regulile tutelei. Pot subscrie aciunile altei societi comerciale, devenind astfel acionari, n condiiile legii, societile comerciale, statul i alte persoane juridice de drept public. Operaiunea de subscriere se realizeaz pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune i cuprinde urmtoarele:

61

Stanciu D.Carpenaru, op. cit., p.323.

105

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial identificarea subscriitorului prin nume, prenume, domiciliu sau, dup caz, prin denumire i sediu; specificarea, n litere, a numrului de aciuni subscrise; data subscrierii; declaraia subscriitorului n sensul c el cunoate i accept prospectul de emisiune; semntura subscriitorului. Constituirea societii poate avea loc doar dac ntregul capital social prevzut n prospectul de emisiune a fost subscris. Dac subscrierile sunt mai mari sau mai mici dect capitalul social, fondatorii au obligaia s supun aprobrii adunrii constitutive mrirea sau, dup caz, micorarea capitalului social la nivelul subscripiei. Fiecare subscriitor trebuie s fi vrsat n numerar, la unitatea bancar sau la unitatea CEC, n contul corespunzator, jumtate din valoarea aciunilor subscrise. Restul de capital social subscris va trebui vrsat n termen de 12 luni de la data nmatriculrii societii. n cazul subscripiei publice nu se admit aporturile n creane. Aciunile ce se acord pentru aporturile n natur trebuie acoperite integral cu valoarea bunurilor aportate, pn la constituirea societii. Validarea subscripiei i aprobarea actelor constitutive ale societii de ctre adunarea constitutiv reprezint operaiuni obligatorii n procesul complex de creare a societii comerciale pe aciuni, prin modalitatea subscripiei publice. Adunarea constitutiv are urmtoarele atribuii(obligaii): verificarea existenei vrsmintelor; examinarea i validarea raportului experilor de evaluare a aporturilor n natur; aprobarea participrilor la profit ale fondatorilor i a operaiunilor ncheiate de ei n contul societii; discutarea i aprobarea actului constitutiv al societii, desemnarea persoanelor care l vor prezenta spre autentificare i care vor ndeplini celelalte formaliti necesare pentru constituirea societii; numirea primilor membrii ai consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, a primilor cenzori sau, dupa caz, a primului auditor financiar. n termen de 15 zile de la data incheierii actului constitutiv, fondatorii, primii administratorii sau, daca este cazul, primii membrii ai directoratului si ai consiliului de supraveghere ori un mputernicit al acestora vor cere nmatricularea societii n registrul comerului in a carui raza teritoriala aceasta isi va avea sediul. De la data nmatriculrii, societatea devine persoan juridic. Aciunile sunt titluri reprezentative ale contribuiei asociailor, constituind o fraciune a capitalului social. Aciunile nu pot avea o valoare nominala mai mica de 0,1 lei si sunt indivizibile. Ele confer celor ce le posed calitatea de acionar. Dup cum confer acionarilor avantaje egale sau diferite, aciunile se mpart n aciuni ordinare i aciuni prefereniale. La rndul lor, aciunile ordinare pot s fie nominative sau la purttor. Aciunile nominative sunt acelea care l indic pe titularul lor, menionnd numele, prenumele, domiciliul su, ori, dup caz, denumirea i sediul acestuia; drepturile pe care ele le confer pot fi exercitate numai de ctre acionarul titular;

106

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Aciunile la purttor sunt acelea care nu l identific pe titular; drepturile pe care ele le confer pot fi exercitate numai de ctre persoana care le posed. Actul constitutiv al societii determin felul aciunilor, iar dac sub acest aspect el tace, aciunile vor fi considerate la purttor. Aciunile nominative pot fi emise n form material, pe suport de hrtie, sau n form dematerializat. Cele n forma dematerializat sunt concretizate pe suport electromagnetic, prin nscriere n cont i prin nregistrare ntr-un registru privat independent. Aciunile nominative, n forma material pot fi emise sub forma unor titluri singulare (un titlu ncorporeaz o aciune) sau sub aceea a unor titluri cumulative (un titlu ncorporeaz mai multe aciuni). Adunarea general extraordinar poate hotr convertirea aciunilor nominative n aciuni la purttor i invers. Aciunile sunt titluri negociabile i transmisibile att pe piee financiare organizate (cum sunt bursele de valori), ct i pe piee neorganizate, n special cnd aciunile nu sunt cotate la burs. Aciunile nepltite n ntregime sunt considerate de lege aciuni nominative. Dac societatea nu a emis i nu a eliberat aciuni n form material, ea va elibera din oficiu, sau la cererea acionarilor, cte un certificat de acionar. Dreptul de proprietate asupra aciunilor nominative emisa n forma materiala se transmite prin declaraie fcut n registrul acionarilor emitentului, subscris de cedent i de cesionar sau de mandatarul lor, i prin meniune fcut pe titlu. Dreptul de proprietate asupra aciunilor nominative emise n form dematerializata se transmite printr-o declaraie fcut n registrul acionarilor, semnat de cedent i cesionar sau de mandatarii lor. Dac aciunea nominativ este transmis mai multor persoane, acestea, n calitate de cesionari, trebuie s desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor conferite prin aciune. Transmiterea aciunilor n form dematerializat i care sunt tranzacionate pe o pia de capital, este supusa regulilor speciale prevzute n Legea nr. 297/2004 privind piaa de capital. Dreptul de proprietate asupra aciunilor la purttor se transfer prin simpla tradiie (predare) a acestora. Se impune ns precizarea c, ntre pri, transmiterea dreptului de proprietate se produce din momentul realizrii acordului de voin, remiterea titlului (tradiiunea), asigurnd numai opozabilitatea fa de teri i de societate. Aciunile prefereniale sunt aciuni cu dividend prioritar, fr drept de vot. Ele confer titularului dreptul de a primi dividende, naintea oricror altor reineri din profitul societii, calculat la ncheierea exerciiului financiar, dar l priveaz de dreptul de a vota n adunrile generale. Valoarea nominal a aciunilor prefereniale este aceeai cu cea stabilit pentru aciunile ordinare. Numrul acestor aciuni nu poate depi o ptrime (1/4) din capitalul social. Obligaiunile emise de societate. Societatea comerciala pe aciuni poate emite nu numai aciuni ci i obligaiuni. Obligaiunile sunt titluri de valoare (de credit) emise de societate n schimbul sumelor de bani mprumutate, care ncorporeaz ndatorirea societii de a rambursa aceste sume persoanelor care au fost de acord s o mprumute, i de a plti dobnzile aferente. Societatea va putea proceda la emiterea de obligaiuni atunci cnd are nevoie de capital suplimentar pentru a putea face fata unor nevoi neprevzute sau pentru dezvoltarea activitii. Recurgnd la mprumutul pe termen lung realizat n forma specifica a emisiunii de obligaiuni, societatea evit dezavantajele unor procedee de

107

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial majorare a capitalului (subscrierea de noi aciuni de ctre persoane strine de societate, mrind numrul acionarilor, poate avea drept consecin micorarea dividendului; creditele bancare sunt acordate pe termen scurt). Emiterea de obligatiuni este hotarata de adunarea generala extraordinara a societatii. Dupa adoptarea acestei hotarari administratorii societatii intocmesc un prospect de emisiune care meterializeaza oferta publica de obligatiuni. Oferta publica de obligatiuni trebuie sa fie autorizata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Dupa aceasta autorizare, prospectul de emisiune trebuie publicat, admitandu-se in doctrina ca, in lipsa unei precizari legale, publicarea se va face in presa.62 Subscrierea obligatiunilor se face prin intermediul societatilor de servicii de investitii financiare. Cei interesati vor subscrie obligatiunile pe exemplarele prospectului de emisiune, prin aratarea numelui, prenumelui si domiciliului subscriitorului, respectiv denumirea si sediul acestuia, numarul obligatiunilor subscrise si data subscrierii, mentiuni care trebuie urmate se semnatura subscriitorului. Valoarea obligatiunilor subscrise trebuie sa fie varsata integral. Persoanele care au subscris obligaiunile, adic acelea care au acordat societii sume de bani cu titlu de mprumut, primind pentru aceasta obligaiuni, se numesc obligatari i ele sunt creditori ai societii, avnd dreptul la restituirea sumelor respective i la plata dobnzilor aferente. Nefiind acionari, aceste persoane nu au drepturile specifice acionarilor, cum ar fi dreptul de a vota n adunarea general a acestora, dreptul la dividende etc., i ele nici nu suporta pierderile nregistrate de societate n activitatea ei. Pentru apararea intereselor obligatarilor legea a conferit acestora dreptul de a-si organiza propria adunare generala ( numita adunarea generala a obligatarilor). Valoarea nominala a unei obligaiuni nu poate fi mai mica de 2,50 lei. Obligaiunile sunt de doua feluri: nominative i la purttor. Obligaiunile nominative sunt cele care menioneaz numele, prenumele i domiciliul obligatarului, respectiv denumirea i sediul acestuia. Dreptul pe care aceste obligaiuni l incorporeaz, aparine doar titularului, poate fi exercitat doar de ctre el i poate fi transmis prin cesiune. Emiterea obligaiunilor nominative se poate face n forma materiala (pe suport de hrtie), sau n forma dematerializat (prin nscriere n cont). Obligaiunile la purttor nu cuprind meniuni de identificare a titularului. Dreptul incorporat n ele aparine celui care poseda titlul. Acest drept poate fi transmis prin tradiiune (adic, prin predarea titlului ctre alta persoana). 4. Conducerea, administrarea i controlul societii. Adunarea generala a actionarilor este organul de deliberare si decizie al societatii pe actiuni, cuprinzand pe toti actionarii acesteia. Ea exprima vointa sociala si decide asupra tuturor problemelor pe care legea i le da in competenta. Adunrile generale pot fi ordinare i extraordinare. Administrarea societii se poate realiza fie in sistem unitar ( prin consiliul de administratie si directori ), fie in sistem dualist ( prin directorat si consiliul de supraveghere ). Sistemul de administrare se stabileste prin actul constitutiv al societatii pe actiuni. Este posibil ca in cursul existentei societatii sistemul de administrare adoptat prin actul constitutiv sa fie schimbat prin adoptarea celuilalt sistem, daca adunarea generala extraordinara hotaraste aceasta modificare. Legea nu exclude posibilitatea ca administrarea societii s se realizeze de ctre un singur administrator.
62

Stanciu D.Carpenaru, op. cit., p.363.

108

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Controlul activitii societii este realizat de catre cenzori sau auditori financiari, dupa caz. Adunarea general ordinar se ntrunete cel puin o dat pe an, n intervalul de cel mult cinci luni de la ncheierea exerciiului financiar precedent, fiind competent s decid n probleme ce in de activitatea curent a societii. Potrivit art. 111 din LSC, in afara de dezbaterea altor teme inscrise pe ordinea de zi, adunarea general ordinar este obligat: a) s discute, s aprobe sau s modifice situaiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administratie, respectiv de directorat si de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, dupa caz, de auditorul financiar, i s fixeze dividendul; b) s aleag si sa revoce membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, i cenzorii; b^1) in cazul societatilor ale caror situatii financiare sunt auditate, sa numeasca sau sa demita auditorul financiar si sa fixeze durata minima a contractului de audit financiar; c) s fixeze remuneraia cuvenit pentru exerciiul n curs membrilor consiliului de administratie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, i cenzorilor, dac nu a fost stabilit prin actul constitutiv; d) s se pronune asupra gestiunii consiliului de administratie, respectiv a directoratului; e) s stabileasc bugetul de venituri i cheltuieli i, dup caz, programul de activitate, pe exerciiul financiar urmtor; f) s hotrasc gajarea, nchirierea sau desfiinarea uneia sau mai multor uniti ale societii. Subliniindu-se caracterul obligatoriu al atribuiilor sus-menionate, n doctrina s-a apreciat ca enumerarea lor nu este limitativa. Pentru ca adunarea generala ordinara s poat delibera valabil este necesar prezena acionarilor care s detina cel puin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar hotrrile s fie luate cu majoritatea voturilor exprimate, daca in actul constitutiv nu se prevad cerinte mai ridicate de cvorum si majoritate (112 alin.1 din LSC). Dac aceste condiii nu sunt ndeplinite, adunarea ce se va ntruni, dup o a doua convocare, poate s delibereze asupra acelorai probleme, oricare ar fi cvorumul intrunit, hotrrile lundu-se cu majoritatea voturilor exprimate (art. 112 alin.2 din LSC). Adunarea general extraordinar se ntrunete ori de cte ori este necesar, dup cum se prevede n art. 113 din LSC, pentru a hotr cu privire la: a) schimbarea formei juridice a societii; b) mutarea sediului societii; c) schimbarea obiectului de activitate al societii; d) infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel; e) prelungirea duratei societii; f) majorarea capitalului social; g) reducerea capitalului social sau rentregirea sa prin emisiune de noi aciuni; h) fuziunea cu alte societi sau divizarea societii; i) dizolvarea anticipat a societii;

109

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial i^1) conversia actiunilor nominative in actiuni la purtator sau a actiunilor la purtator in actiuni nominative; j) conversia aciunilor dintr-o categorie n alta; k) conversia unei categorii de obligaiuni n alt categorie sau n aciuni; l) emisiunea de obligaiuni; m) orice alt modificare a actului constitutiv sau orice hotrre pentru care este cerut aprobarea adunrii generale extraordinare. Se observa ca, n principiu, adunarea generala extraordinara are menirea sa decid cu privire la aspecte ce in de modificarea societii. S-a apreciat n doctrina ca nici enumerarea atribuiilor din art.113 din LSC nu are caracter limitativ. Facem observaia ca prin Legea nr.161/2003, LSC a fost modificata, instituinduse dispoziii speciale referitoare la situaia dizolvrii anticipate a societii. n caz de dizolvare anticipata, li se recunoate fondatorilor un drept la aciune n daune mpotriva societii, dac dizolvarea s-a fcut n frauda drepturilor lor. Aciunea fondatorilor este prescriptibil n 6 luni de la data publicrii n Monitorul Oficial a hotrrii adunrii generale prin care s-a decis dizolvarea anticipat. n art. 114 din LSC se prevede c adunarea general extraordinar va putea delega consiliului de administraie, respectiv directoratului, n condiiile prevzute de actul constitutiv, sau cele prevzute de aceasta adunare, unele dintre atribuiile sale, respectiv cele privind mutarea sediului, schimbarea obiectului de activitate, cand aceasta nu vizeaza domeniul si activitatea principala, majorarea capitalului social. Pe bun dreptate aceast dispoziie legal, inexistent n forma veche a legii, a fost criticat n doctrin de mai muli autori, ca fiind de natur s prejudicieze grav marea mas a acionarilor sau pe cea a creditorilor, nvederndu-se, spre exemplu, c mrirea capitalului social de ctre administratori, fr controlul prealabil al acionarilor, ar putea masca afaceri nereuite sau chiar fraude ale administratorilor 63. Receptiv la observatiile doctrinei, legiuitorul a reactionat, completand LSC cu art.220^1, circumstantiind problema delegarii catre consiliul de administratie sau directorat, dupa caz, a competentei de majorare a capitalului social. Astfel, textul evocat prevede ca prin actul constitutiv, consiliul de administratie, respectiv directoratul, poate fi autorizat ca, intr-o anumita perioada, ce nu poate depasi 5 ani de la data inmatricularii societatii, sa majoreze capitalul social subscris pana la o valoare nominala determinata ( capital autorizat), prin emiterea de noi actiuni in schimbul aporturilor. Textul prevede totodata ca o asemenea autorizare poate fi acordata si de adunarea generala a actionarilor, printr-o modificare a actului constitutiv, pentru o anumita perioada, ce nu poate depasi 5 ani de la data inregistrarii modificarii. Se prevede si ca valoarea totala a capitalului autorizat nu poate depasi jumatate din capitalul social subscris, existent in momentul autorizarii. Pentru validitatea deliberrilor adunrii generale extraordinare este necesar la prima convocare prezena acionarilor detinand cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand cel puin o cincime din numarul total de drepturi de vot, hotararile fiind luate cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societatii, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societatii se ia cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot ale actionarilor prezenti sau reprezentati.
63

Marius Scheaua, Legea societilor comerciale nr. 31/1990, comentat i adnotat , Editura All Beck, 2000, p. 257, unde autorul l citeaz n acelai sens i pe I. Bcanu.

110

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial In actul constitutiv se pot stipula cerinte de cvorum si de majoritate mai mari. Acionarii care nu sunt de acord cu hotrrile luate de adunarea general, cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului societatii in strainate, la schimbarea formei societii, la fuziunea sau divizarea societatii, sunt ndreptii s se retrag din societate i s obin contravaloarea aciunilor pe care le posed. Hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau ale actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra ( art.132 alin.1 din LSC ). Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de oricare din actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei ( art.132 alin.2 din LSC ). Cererea se va judeca in camera de consiliu. Hotararea judecatoreasca pronuntata este supusa numai recursului, in termen de 15 zile de la comunicare ( art.132 alin.9 din LSC, asa cum a fost modificat prin Legea nr.202 din 25.10.2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor). Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata si de orice persoana interesata ( art.132 alin.3 din LSC ). Adunarea speciala In adunari speciale se pot intruni anumite categorii de actionari. Astfel, legea reglementeaza adunarea speciala a titularilor de actiuni preferentiale fara drept de vot si adunarea speciala a a detinatorilor de actiuni dintr-o anumita categorie. Administrarea si conducerea societatii in sistemul unitar Societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori, al caror numar trebuie sa fie impar. Cand sunt mai multi administratori ei formeaza un consiliu de administraie. Societatile pe actiuni ale caror situatii financiare fac obiectul unei obligatii legale de auditare sunt administrate de cel putin 3 administratori. Desemnarea administratorilor se face de catre adunarea generala ordinara a actionarilor, cu exceptia primilor administratori, care sunt numiti prin actul constitutiv. Nominalizarea candidatilor pentru posturile de administrator se face de catre membrii actuali ai consiliului de administratie sau de catre actionari. Adunarea generala ordinara a actionarilor poate sa-i revoce oricand pe administratori. Administratorul revocat fara justa cauza are dreptul la plata unor daune-interese. Prin actul constitutiv sau prin hotararea adunarii generale se poate prevedea ca unul sau mai multi membrii ai consiliului de administratie sa fie independenti. In art.138^2 din LSC sunt prevazute criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a fi numita in calitate de administrator independent. Raporturile dintre societate si administratori sunt supuse regulilor mandatului. Pe durata mandatului administratorii nu pot incheia cu societatea un contract individual de munca, iar in cazul in care ei au fost desemnati dintre salariatii societatii, contractul lor individual de munca se suspenda pe durata mandatului. Consiliul de administratie alege dintre mebrii sai un presedinte al consiliului. El poate fi numit si de adunarea generala ordinara, daca prin actul constitutiv s-a

111

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial stipulat in acest sens. Presedintele consiliului de administratie poate fi revocat oricand de organul care l-a ales, respectiv numit, dupa caz. Presedintele consiliului de administratie coordoneaza activitatea consiliului si raporteaza cu privire la aceasta adunarii generale a actionarilor. El vegheaza la buna functionare a organelor societatii. Consiliul de administratie se intruneste cel putin o data la 3 luni, la convocarea presedintelui care stabileste ordinea de zi, vegheaza asupra informarii adecvate a membrilor consiliului cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi si prezideaza intrunirea. Consiliul de administratie poate fi convocat si la cererea motivata a cel putin 2 dintre membrii sai sau a directorului general, situatii in care autorii cererii stabilesc ordinea de zi. Presedintele este obligat sa dea curs cererii respective. La intrunirile consiliului de administratie sunt obligati sa participe si directorii, cenzorii, sau, dupa caz, auditorii interni, daca au fost convocati. Ei nu au drept de vot, cu exceptia directorilor care sunt si administratori. Consiliul de administratie este insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor rezervate de lege pentru adunarea generala a actionarilor. Consiliul de administratie poate delega conducerea societatii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. Directorii pot fi numiti dintre administratori sau din afara consiliului de administatie. Presedintele consiliului de administratie poate fi numit si director general, daca aceasta posibilitate este stabilita prin actul constitutiv sau printr-o hotarare a adunarii generale. Delegarea conducerii societatii catre unul sau mai multi directori este obligatorie in cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare financiara. In cazul delegarii atributiilor de conducere catre directori, majoritatea membrilor consiliului de administratie va fi formata din administratori neexecutivi. Directorii raspund de luarea tuturor masurilor aferente conducerii societatii, in limitele obiectului de activitate al societatii si cu respectarea competentelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administratie si adunarii generale a actionarilor. Orice administrator poate solicita directorilor informatii cu privire la conducerea operativa a societatii. Directorii vor informa consiliul de administratie, in mod regulat si cuprinzator, asupra operatiunilor intreprinse si asupra celor avute in vedere. Modul de organizare a activitatii directorilor poate fi stabilit prin actul constitutiv sau prin decizie a consiliului de administratie. Urmatoarele competente reprezinta competente de baza ale consiliului de administratie, fiind interzisa delegarea lor catre directori: a) stabilirea directiilor principale de activitate si de dezvoltare ale societatii; b) stabilirea politicilor contabile si a sistemului de control financiar, precum si aprobarea planificarii financiare; c) numirea si revocarea directorilor si stabilirea remuneratiei lor; d) supravegherea activitatii directorilor; e) pregatirea raportului anual, organizarea adunarii generale a actionarilor si implementarea hotararilor acesteia; f) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolventei societatii, potrivit Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei.

112

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Totodata, nu pot fi delegate directorilor atributiile adunarii generale a actionarilor care au fost delegate consiliului de administratie. Oricand consiliul de administratie poate sa-i revoce pe directori. Directorul care a fost revocat fara justa cauza are dreptul la plata de daune-interese. Consiliul de administratie reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie, prin presedintele sau, in lipsa unei stipulatii contrare in actul constitutiv. Prin actul constitutiv, presedintele si unul sau mai multi administratori pot fi imputerniciti sa reprezinte societatea, actinand impreuna sau separat. Prin acordul lor unanim, administratorii care reprezinta societatea actionand impreuna pot imputernici pe unul dintre ei sa incheie anumite operatiuni sau tipuri de operatiuni. In cazul delegarii de catre consiliul de administratie a unor atributii de conducere catre directori, puterea de a reprezenta societatea apartine directorului general. Consiliul de administratie pastreaza insa atributia de a reprezenta societatea in raporturile cu directorii. Consiliul de administratie trebuie sa inregistreze in registrul comertului numele persoanelor imputernicite sa reprezinte societatea, mentionand daca ele actioneaza impreuna sau separat. Persoanele care reprezinta societatea depun la registrul comertului specimene de semnatura. Membrii consiliului de administratie trebuie sa isi exercite mandatul cu prudenta si diligenta unui bun administrator. Legea considera ca administratorii actioneaza in acest sens daca in momentul luarii unei decizii de afaceri ei sunt in mod rezonabil indreptatiti sa considere ca actioneaza in interesul societatii si pe baza unor informatii adecvate ( art.144^1 din LSC ). Prin decizie de afaceri legea intelege orice decizie de a lua sa de a nu lua anumite masuri cu privire la administrarea societatii ( art.144^1 alin.3 din LSC ). Membrii consiliului de administratie trebuie sa-si exercite mandatul cu loialitate, in interesul societatii. Membrii consiliului de administratie nu au voie sa divulge informatiile confidentiale si secretele comerciale ale societatii, la care au acces in calitatea lor de administratori, aceasta obligatie revenindu-le si dupa incetarea mandatului. Prin contractul de administratie se stipuleaza continutul si durata acestei obligatii. Conform art.73 din LSC administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru: a) realitatea varsamintelor efectuate se asociati; b) existenta reala a dividendelor platite; c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere; d) exacta indeplinire a hotararilor adunarii generale; e) stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. Actiunea in raspundere impotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii, care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei. Legea instituie raspunderea administratorilor fata de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele indeplinite de directori sau de personalul incadrat, cand dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor. Directorii sunt obligati sa instiinteze consiliul de administratie de toate neregulile constatate cu ocazia indeplinirii atributiilor lor. Administratorii au o raspundere solidara cu predecesorii lor imediati daca, avand cunostinta de neregulile savarsite de acestia, nu le comunica cenzorilor sau, dupa caz, auditorilor interni si auditorului financiar.

113

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Sunt aparati de raspundere pentru actele savarsite sau pentru omisiuni administratorii care au facut sa se consemneze, in registrul deciziilor consiliului de administratie, impotrivirea lor si au incunostiintat despre aceasta, in scris, pe cenzori sau auditorii interni si auditorul financiar. Deciziile consiliului de administraie se iau n prezena a cel puin jumtate din numrul administratorilor, dac nu este prevzut un numr mai mare n actul constitutiv, i ele se adopt cu majoritatea absolut a membrilor prezeni. Consiliul de administraie se ntrunete la sediul societii, ori de cte ori este necesar, dar cel puin o dat la trei luni. Societatea comercial pe aciuni poate fi administrar i de un singur administrator, persoana fizica( asociat sau neasociat). Calitatea de administrator poate fi deinuta i de o persoan juridic.Aceasta trebuie sa desemneze o persoana fizica, in calitate de reprezentant permanent. Administratorul nu are dreptul s participe la luarea deciziei privind o operaie n legtur cu care, direct sau indirect, el, soia, rudele sau afinii si pn la gradul al patrulea ar avea interese contrare cu cele ale societii. Un astfel de conflict de interese trebuie s fie adus de ctre administratorul n cauz, la cunotina celorlali administratori, a cenzorilor ori a auditorilor interni, dup caz. Cu titlu de excepie, administratorului i se permite s participe la deliberarea cu privire la anumite operaiuni n care el, soul, rudele sau afinii pana la gradul al patrulea inclusiv, au direct sau indirect, interese contrare cu ale societii, dac obiectul votului este reprezentat de: oferirea spre subscriere ctre administrator, sau soul acestuia ori rudele i afinii acestuia a unor aciuni sau obligaiuni ale societii; acordarea de ctre administrator, soul acestuia sau rudele i afinii acestuia a unui mprumut n favoarea societii; constituirea unei garanii n favoarea societii de ctre administrator, soul acestuia sau rudele i afinii acestuia. Mentionam insa ca aceste operatiuni sunt permise de lege, cu titlu de exceptie, daca nu au fost interzise prin actul constitutiv. Prin art.144^4 alin.1 din LSC este interzis creditarea de ctre societate a administratorilor sau a directorilor acesteia, prin intermediul unor operaiuni precum: a) acordarea de mprumuturi administratorilor sau directorilor; b) acordarea de avantaje financiare administratorilor sau directorilor cu ocazia sau ulterior ncheierii de ctre societate cu acetia de operaiuni de livrare de bunuri, prestri de servicii sau executare de lucrri; c) garantarea, direct sau indirect, n tot sau n parte, a oricror mprumuturi acordate administratorilor sau directorilor, concomitent sau ulterioar acordrii mprumutului; d) garantarea, direct sau indirect, n tot sau n parte, a executrii de ctre administratori sau directori a oricror alte obligaii personale ale acestora fa de tere persoane; e) dobndirea cu titlu oneros sau plata, n tot sau n parte, a unei creane ce are drept obiect un mprumut acordat de o ter persoan administratorilor sau directorilor ori o alta prestaie personal a acestora. Aceste interdicii sunt aplicabile i operaiunilor n care sunt interesai soul, rudele sau afinii, pn la gradul al patrulea inclusiv, ai administratorului sau ai directorului, dar i unei operaiuni ce ar privi o societate civil sau comercial la care una din persoanele menionate este administrator sau director ori deine, singur sau mpreun cu persoanele sus-menionate, o cota de cel puin 20% din capitalul subscris ( art.144^4 alin.2 din LSC ).

114

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Din alin. 3 al aceluiai articol se desprinde c interdiciile menionate n alin. 2 nu se aplic: a) n cazul operaiunilor a cror valoare exigibil cumulat este inferioar echivalentului n lei a sumei de 5000 euro; b) n cazul n care operaiunea este ncheiat de societate n condiiile exercitrii curente a activitii sale, iar clauzele operaiunii nu sunt mai favorabile persoanelor menionate la alin. (1) i (2)dect cele pe care, n mod obinuit, societatea le practic fa de tere persoane. In limitele stabilite prin actele constitutive, prin hotararile adunarii generale a asociatilor si prin lege, administratorul este indreptatit sa incheie actele de conservare, de administrare si de dispozitie pe care le impune gestiunea societatii. In LSC sunt stabilite unele dispozitii speciale cu privire la actele de dispozitie de o anumita gravitate. Astfel, se prevede ca daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel si sub rezerva dispozitiilor art.44^1, sub sanctiunea nulitatii, administratorul va putea, in nume propriu, sa instraineze, respectiv sa dobandeasca, bunuri catre sau de la societate, avand o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, numai dupa obtinerea aprobarii adunarii generale extraordinare. Regula aceasta este aplicabila si operatiunilor de inchiriere si de leasing. Ea se aplica si operatiunilor in care una dintre parti este sotul administratorului ori ruda sau afin pana la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia si de asemenea, daca operatiunea este incheiata cu o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine, singura sau impreuna, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu exceptia cazului in care una dintre societatile comerciale respective este filiala celeilalte. Societatea este reprezentat i angajat n raporturile cu terii de ctre preedintele consiliului de administraie. Preedintele consiliului de administraie este cel care conduce edinele adunrii generale a acionarilor. Consiliul de administraie are competena de a numi funcionarii societii, dac prin actul constitutiv nu s-a prevzut altfel. Consiliul de administratie poate crea comitete consultative formate din cel putin 2 membrii ai consiliului si insarcinate cu desfasurarea de investigatii si cu elaborarea de recomandari pentru consiliu, in domenii precum auditul, remunerarea administratorilor, directorilor, cenzorilor si personalului sau nominalizarea de candidati pentru diferitele posturi de conducere. Aceste comitete trebuie sa inainteze consililui de administratie, in mod regulat, rapoarte asupra activitatii lor. Administrarea si conducerea societatii in sistemul dualist Legea permite ca prin actul constitutiv sa se prevada ca societatea pe actiuni sa fie administrata de un directorat si de un consiliu de supraveghere. In cursul existentei societatii, actul constitutiv poate fi modificat in sensul introducerii sau eliminarii unei astfel de prevederi. Daca societatea opteaza pentru sistemul dualist, nu i se vor aplica dispozitiile prvitoare la cenzori. Directoratul Conducerea societatii pe actiuni revine in exclusivitate directoratului, care este desemnat de consiliul de supraveghere. Directoratul indeplineste actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor rezervate de lege in sarcina consiliului de supraveghere si a adunarii generale actionarilor. Directoratul este format din unul sau mai multi membrii, care isi indeplinesc atributiile sub controlul consiliului de supraveghere. Numarul membrilor directoratului trebuie sa fie totdeauna impar.

115

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Directoratul trebuie sa fie format din cel putin 3 membrii, in cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare. Consiliul de supraveghere atribuie unuia dintre membrii directoratului functia de presedinte. Cand directoratul este format dintr-un singur membru, acesta poate denumirea de director general unic. Membrii directoratului nu pot fi concomitent membrii ai consiliului de supraveghere si ei pot fi revocati oricand din functie de catre acest consiliu. Si adunarea generala a actionarilor poate sa revoce din functie pe membrii directoratului, dar numai daca actul constitutiv contine o stipulatie in acest sens. Membrii directoratului care au fost revocati din functie fara justa cauza au dreptul la plata unor daune-interese. Directoratul este organul care reprezinta societatea in raporturile cu tertii si in justitie. Membrii directoratului reprezinta societatea doar actionand impreuna, daca nu se prevede altfel in actul constitutiv. Cand membrii directoratului reprezinta societatea doar actionand impreuna, ei pot, prin acordul lor unanim, sa-l imputerniceasca pe unul dintre ei sa incheie anumite operatiuni sau tipuri de operatiuni. Societatea este reprezentata in raporturile cu directoratul de catre consiliul de supraveghere. Directoratului ii revine obligatia de a inregistra in registrul comertului numele membrilor sai, facand precizarea daca ei actioneaza impreuna sau separat. Membrii directoratului trebuie sa depuna la registrul comertului specimene de semnatura. O sarcina importanta a directoratului este aceea de a prezenta, cel putin o data la 3 luni, un raport scris consiliului de supraveghere cu privire la conducerea societatii, cu privire la activitatea acesteia si la posibila ei evolutie. Directoratul trebuie sa comunice in timp util consiliului de supraveghere orice informatie cu privire la evenimentele care ar putea avea o influenta semnificativa asupra situatiei societatii. Directoratului ii pot fi solicitate de catre consiliul de supraveghere orice informatii pe care le considera necesare pentru exercitarea atributiilor de control. In exercitarea acestor atributii, consiliul de supraveghere poate efectua verificarile si investigatiile corespunzatoare. Directoratul elaboreaza situatiile financiare anuale si raportul anual, pe care le inainteaza imediat consiliului de supraveghere. Totodata, directoratul inainteaza consiliului de supraveghere propunerea sa detaliata cu privire la distribuirea profitului rezultat din bilantul exercitiului financiar, pe care intentioneaza sa o prezinte adunarii generale. Consiliul de supraveghere Adunarea generala a actionarilor numeste membrii consiliului de supraveghere, cu exceptia primilor membrii, care sunt numiti prin actul constitutiv. Numarul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin actul constitutiv si el nu poate fi mai mic de 3 si nici mai mare de 11. Cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul voturilor actionarilor prezenti, adunarea generala poate sa-i revoce oricand pe membrii consiliului de supraveghere. Membrii consiliului de supraveghere vor alege dintre ei un presedinte al consiliului.

116

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Nu este permis membrilor consiliului de supraveghere sa fie concomitent si membrii ai directoratului, fiindu-le totodata interzisa cumularea calitatii de membru in consiliu cu aceea de salariat al societatii. Actul constitutiv sau hotararea adunarii generale a actionarilor pot sa prevada conditii specifice de profesionalism si independenta pentru membrii consiliului de supraveghere, fiind obligatorie respectarea cel putin a criteriilor avute in vedere prin art.138^2 alin.2 din LSC in privinta administratorilor independenti. Principalele atributii ale consiliului de supraveghere, prevazute in art.153^9 din LSC, sunt: a) exercitarea controlului permanent al conducerii societatii de catre directorat; b) numirea si revocarea membrilor directoratului; c) verificarea conformitatii cu legea, cu actul constitutiv si cu hotararile adunarii generale a operatiunilor de conducere a societatii; d) raportarea cel putin o data pe an adunarii generale a actionarilor cu privire la activitatea de supraveghere desfasurata. Este interzisa transferarea unor atributii de conducere a societatii catre consiliul de supraveghere. Totusi, in actul constitutiv se poate stipula ca numite tipuri de operatiuni nu pot fi efectuate decat cu acordul consililului. Atunci cand consililul nu isi da acordul pentru o astfel de operatiune, directoratul il poate cere adunarii generale ordinare. Consiliul de supraveghere se intruneste cel putin o data la 3 luni, in urma convocarii de catre presedinte, care prezideaza intrunirea. Convocarea consiliului poate avea loc in orice moment si la cererea motivata a cel putin 2 dintre membrii sai sau la cererea directoratului. Consiliul se va intruni in cel mult 15 zile de la convocare. Autorii cererii sunt indreptatiti sa convoace ei insisi consiliul, daca presedintele nu da curs cererii lor. In aceasta situatie, autorii cererii vor stabili si ordinea de zi a sedintei. La intrunirile consiliului de supraveghere pot fi convocati si membrii directoratului. Acestia nu au insa drept de vot in consiliu. Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative, formate din cel putin 2 membrii ai consiliului, insarcinate cu desfasurarea de investigatii si cu elaborarea de recomandari pentru consiliu, in domenii precum auditul, remunerarea membrilor directoratului si ai consiliului de supraveghere si a personalului, sau nominalizarea de candidati pentru diferitele posturi de conducere. Dispozitii comune pentru sistemul unitar si sistemul dualist O persoana juridica poate fi numita administrator sau membru al consiliului de supraveghere al unei societati pe actiuni, fiind insa obligata sa-si desemneze un reprezentant permanent, persoana fizica. Directorii societatii pe actiuni, in sistemul unitar, respectiv membrii directoratului, in sistemul dualist, sunt persoane fizice. Durata mandatului administratorilor, respectiv al membrilor directoratului si ai consiliului de supraveghere nu poate depasi 4 ani si este stabilita prin actul constitutiv. Daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel, aceste persoane sunt reeligibile. Durata mandatului nu poate insa depasi 2 ani, in cazul primilor membrii ai consiliului de administratie si al primilor membrii ai consiliului de supraveghere. O persoana fizica poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de administrator si/sau de membru in consiliul de supraveghere in societati pe actiuni al caror sediu se afla pe teritoriul Romaniei. Prevederea se aplica si persoanei fizice

117

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial reprezentant permanent al unei persoanei juridice administrator ori membru al consiliului de supraveghere (art.153^16 alin.1 din LSC). Interdictia sus-mentionata nu se refera la cazurile cand cel ales in consiliul de administratie sau in consiliul de supraveghere este proprietar al cel putin o patrime din totalul actiunilor societatii sau este membru in consiliul de administratie ori in consiliul de supraveghere al unei societati pe actiuni ce detine patrimea respectiva ( art.153^16 alin.2 din LSC). Persoana care incalca interdictia este obligata sa demisioneze din functiile de membru al consiliului de administratie sau al consiliului de supraveghere care depasesc numarul maxim de 5 mandate, in termen de o luna de la ivirea situatiei de incompatibilitate. La expirarea acestei perioade ea va pierde mandatul obtinut prin depasirea numarului legal de mandate, in ordinea cronologica a numirilor. Cu privire la excepia instituit prin art. 153^16 alin. 2, n doctrin s-a artat c ea se justific, deoarece, deinnd o cot important din capitalul social, administratorul este interesat de bunul mers al activitii societii, aa nct riscul ca acesta s priveasc funcia respectiv ca pe o simpl sinecur nu mai exist64. Pentru valabilitatea numirii in functiile de administrator, membru al directoratului sau al consiliului de supraveghere, persoanele propuse trebuie sa accepte functia in mod expres. Persoanele respective trebuie sa se asigure de raspundere profesionala. Directorii unei societati pe actiuni, in sistemul unitar, si membrii directoratului, in sistemul dualist, nu vor putea fi, fara autorizarea consililului de administratie, respectiv a consiliului de supraveghere, directori, administratori, membrii ai directoratului ori ai consiliului de supraveghere, cenzori sau, dupa caz, auditori interni ori asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici nu pot exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune. Pentru validitatea deciziilor consiliului de administratie, ale directoratului sau ale consiliului de supraveghere este necesara prezenta a cel putin jumatate din numarul membrilor fiacaruia dintre aceste organe, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. Deciziile in cadrul consiliului de administratie, al directoratului sau al consiliului de supraveghere se iau cu votul majoritatii membrilor prezenti. Deciziile cu privire la numirea sau revocarea presedintilor acestor organe se iau cu votul majoritatii membrilor consiliului. Membrii consiliului de administratie, ai directoratului sau ai consiliului de supraveghere pot fi reprezentati la intrunirile organului respectiv de catre alti membrii ai sai. Un membru prezent poate reprezenta un singur membru absent. Membrii organelor sus-mentionate pot participa la intrunirile acestora si prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanta, daca actul constitutiv dispune astfel si precizeaza felul acestor mijloace. In caz de paritate a voturilor, presedintele consiliului de administratie sau al consiliului de supraveghere va avea votul decisiv, daca actul constitutiv nu dispune altfel. Nu poate avea vot decisiv presedintele consiliului de administratie care este, in acelasi timp, director al societatii. Actul constitutiv poate dispune ca, in cazuri exceptionale, justificate prin urgenta situatiei si prin interesul societatii, deciziile consiliului de administratie sau ale directoratului pot fi luate prin votul unanim exprimat in scris al membrilor, fara sa fie necesara o intrunire a respectivului organ ( art.153^21 lin.1 din LSC ). La aceasta
64

Marius Scheaua, op. cit., p. 325

118

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial procedura nu se poate insa recurge in cazul deciziilor consiliului de administratie sau ale directoratului referitoare la situatiile financiare anuale ori la capitalul autorizat. Actele juridice de dobndire de bunuri pentru societate, de nstrinare, nchiriere, schimb, constituire de garanii, privind bunuri aflate n patrimoniul societii, a cror valoare este mai mare de jumtate din valoarea contabil a activelor societii la data ncheierii actului, vor putea fi ncheiate de consiliul de administratie, respectiv de directorat, in numele si in contul societatii, numai cu aprobarea adunrii generale extraordinare. Atunci cand consiliul de administratie, respectiv directoratul, constata ca, in urma unor pierderi, stabilite prin situatiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societatii s-a diminuat la mai putin de jumatate din capitalul social subscris, va convoca de indata adunarea generala extraordinara pentru a decide daca societatea trebuie sa fie dizolvata. Prin actul constitutiv se poate stabili obligatia convocarii adunarii generale extraordinare chiar si in cazul unei diminuari a activului net mai putin semnificativa. Directorii si membrii consiliului de administratie, respectiv membrii directoratului si cei ai consiliului de supraveghere, au obligatia de a participa la adunarile generale ale actionarilor. Art.155 din LSC reglementeaza actiunea in raspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului si consiliului de supraveghere, precum si a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate de acestia societatii prin incalcarea indatoririlor lor fata de societate. Titularul actiunii este adunarea generala ordinara, care desemneaza persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie. Art.155^1 din LSC reglementeaza ipoteza in care adunarea generala nu introduce actiunea in raspundere si nici nu da curs propunerii unuia sau mai multor actionari de a initia o asemenea actiune. In aceasta situatie, actiunea in despagubiri poate fi introdusa in nume propriu, dar in contul societatii, de catre actionarii reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social. Controlul gestiunii societatii comerciale pe actiuni Societatea pe actiuni va avea trei cenzori si un supleant, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. Numrul cenzorilor trebuie s fie ntotdeauna impar. Cenzorii sunt alesi de adunarea generala a actionarilor pentru un mandat de 3 ani, cu posibilitatea de a fi realesi. Revocarea cenzorilor se face de adunarea generala extraordinara. La societatile pe actiuni cu capital majoritar de stat, in mod obligatoriu, unul dintre cenzori trebuie sa fie reprezentant al Ministerului Economiei si Finantelor. Cenzorii au obligatia de a-si exercita personal mandatul. Existenta cenzorilor este obligatorie n societatea pe aciuni, n msura n care adunarea general a acionarilor nu a hotrt contractarea auditului financiar. Potrivit art. 160 din LSC, situaiile financiare ale societilor comerciale supuse obligatiei legale de auditare, vor fi auditate de ctre auditori financiari, persoane fizice sau persoane juridice, n condiiile prevzute de lege. Societatile comerciale care opteaza pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului financiar. Societatile pe actiuni ale caror situatii financiare sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau optiunii, au latitudinea de a avea sau nu cenzori, dupa cum decide adunarea generala a actionarilor.

119

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau hotararii actionarilor, au obligatia de a organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Romania. n cazul societilor comerciale ale cror situaii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a acionarilor va hotr contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor. Cenzorii pot fi actionari, cu exceptia cenzorului expert contabil, care poate fi tert ce exercita profesia individual sau in forme asociative. Calitatea de cenzor nu poate fi dobndit de ctre urmtoarele persoane: rudele sau afinii pn la al patrulea grad inclusiv sau soii administratorilor; persoanele care primesc sub orice form, pentru alte funcii dect aceea de cenzor, un salariu sau o remuneraie de la administrator sau de la societate; persoanele crora le este interzis funcia de membru al consiliului de administratie, respectiv al consiliului de supraveghere si directoratului; persoanele care, pe durata exercitarii atributiilor conferite de aceasta calitate, au atributii de control in cadrul Ministerului Economiei si Finatelor Publice sau al altor institutii publice, cu exceptia situatiilor prevazute expres de lege. Cenzorii decad din mandatul lor, daca au fost alesi cu incalcarea interdictiilor sus-mentionate. In caz de deces, impiedicare fizica sau legala, incetare ori renuntare la mandat a unui cenzor, el va fi inlocuit de supleant. In aceste cazuri, precum si in situatia in care numarul cenzorilor nu se poate completa prin inlocuirea cu supleanti ori nu mai ramane in functie nici un cenzor, administratorii au obligatia sa convoace de urgenta adunarea generala in vederea desemnarii unui nou cenzor sau mai multor noi cenzori, dupa caz. Cenzorii sau, dupa caz, auditorii interni vor aduce la cunostinta membrilor consiliului de administratie neregulile in administratie si incalcarile dispozitiilor legale si ale prevederilor actului constitutiv pe care le constata, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunostinta adunarii generale. Cenzorii au dreptul s obin lunar de la administratori o situaie privind mersul operatiunilor. Ei sunt remunerati cu o indemnizatie fixa, determinata prin actul constitutiv sau de adunarea generala care i-a numit. n ndeplinirea mandatului lor, cenzorii au ca obligaii: s supravegheze gestiunea societii; s verifice dac situatiile financiare sunt legal ntocmite si in concordanta cu registrele; sa verifice daca evaluarea elementelor patrimoniale s-a facut conform regulilor stabilite pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare; s aduc la cunotina administratorilor sau, n cazurile mai deosebite, adunrii generale, neregulile din activitatea societii; s participe la adunrile generale ale acionarilor, fr drept de vot; s vegheze ca dispoziiile legii i ale actului constitutiv s fie respectate; sa prezinte adunarii generale un raport amanuntit asupra propunerilor pe care le considera necesare cu privire la situatiile financiare si repartizarea profitului;

120

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial sa nu comunice actionarilor in particular sau tertilor datele referitoare la operatiunile societatii, constatate cu ocazia exercitarii mandatului lor; sa verifice reclamatiile actionarilor reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social sau o cota mai mica, daca actul constitutiv prevede astfel; sa convoace imediat adunarea generala si sa prezinte acesteia observatiile lor, daca vor aprecia ca reclamatia actionarilor este intemeiata si urgenta; sa puna in discutie reclamatia actionarilor la prima adunare generala, daca apreciaza ca aceasta nu ar fi intemeiata si urgenta, pentru ca adunarea generala sa ia o hotarare asupra celor reclamate; sa treaca intr-un registru special deliberarile lor, precum si constatatile facute in exercitiul mandatului lor. Pentru indeplinirea obligatiei de a prezenta adunarii generale raportul amanuntit cu privire la situatiile financiare si repartizarea profitului, cenzorii vor delibera impreuna. In caz de neintelegere, ei vor putea face rapoarte separate, ce vor trebui prezentate adunarii generale. Pentru a-si indeplini celelalte obligatii legale, cenzorii vor putea lucra separat. Pentru neindeplinirea obligatiilor ce le revin, cenzorii vor raspunde potrivit regulilor mandatului. Ei vor raspunde solidar pentru nerespectarea obligatiilor prevazute in art.73 din LSC ( este vorba despre obligatiile stipulate de text in sarcina administratorilor). Facem precizarea ca in prezentul material nu ne-am propus si nu am realizat o tratare exhaustiva a problematicii juridice privind conducerea, administrarea si controlul activitatii societatii pe actiuni. 8.3 Societatea n comandit pe aciuni Societatea aceasta are dou categorii de asociai: comanditarii i comanditaii. Contribuiile la capitalul social ale ambelor categorii de asociai sunt reprezentate prin aciuni. Comanditaii rspund pentru datoriile societii n subsidiar, nelimitat i solidar. Comanditarii rspund pentru datoriile societii n subsidiar, dar numai n limita aciunilor ce le revin. Societatea se constituie prin contract de societate i statut. Aceste acte trebuie sa mbrace forma autentica atunci cnd printre bunurile aduse ca aport la capitalul social se afla un teren. Modalitile de constituire sunt constituirea simultan i constituirea continuat sau prin subscripie public. Adunarea general a acionarilor, administrarea societii, cenzorii societii, emiterea aciunilor, emiterea obligaiunilor, registrele societii, bilanul contabil, beneficiile i fondul de rezerv al societii sunt guvernate, in general, de reguli identice cu acelea pe care legea le consacr societii pe aciuni. Anumite particulariti sunt determinate mai ales de existena celor dou categorii de asociai (comanditarii i comanditaii). Doar comanditaii pot fi administratori ai societii, comanditarii neavnd acces la aceast calitate datorit rspunderii lor limitate pentru obligaiile sociale.

121

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Asociatii comanditati care sunt administratori nu pot lua parte la deliberarile adunarilor generale pentru alegerea cenzorilor, sau, dupa caz, a auditorului financiar, chiar daca poseda actiuni ale societatii. Dispozitiile consacrate prin LSC reglemetarii societatii in comandita pe actiuni se completeaza cu normele privind societatea pe actiuni, cu exceptia celor referitoare la sistemul dualist de administrare. Acest tip de societate este rar ntlnit n practic, att n Romnia cat i n restul Europei.

122

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial

9. SOCIETATEA CU RSPUNDERE LIMITAT 9.1.NOIUNI INTRODUCTIVE I CONSTITUIRE Societatea cu rspundere limitat este societatea constituit pe baza deplinei ncrederi, de dou sau mai multe persoane, care pun n comun anumite bunuri, pentru a desfura o activitate comercial, n vederea mpririi profitului i care rspund pentru obligaiile sociale n limita aportului lor65. Aceast form de societate a aprut pentru prima oar n Germania, n 1892, apoi n Frana, n 1925, fiind consacrat legislativ n ara noastr prin Legea nr. 31/1990. Ea mprumut unele trsturi de la societile de persoane i unele trsturi de la societile de capitaluri. Este motivul pentru care o prezentm ntr-un capitol distinct. Faptul c se bazeaz pe ncrederea asociailor, c numrul asociailor este limitat iar prile sociale nu sunt liber cesibile, demonstreaz trsturile comune pe care aceast form de societate le are cu societile de persoane. Rspunderea limitat a asociailor pentru obligaiile sociale, doar pn la concurena aportului fiecruia la capitalul social, pune n lumin apropierea acestei societi de societile de capitaluri, n special de societatea pe aciuni. Societatea cu rspundere limitat a aprut din nevoia fructificrii capitalurilor mijlocii. n ara noastr aceast form de societate este cea mai rspndit. O variant a acestei societi este societatea cu rspundere limitat cu asociat unic. O persoan fizic sau o persoan juridic nu poate fi asociat unic dect ntr-o singur societate cu rspundere limitat. O societate cu rspundere limitat nu poate avea ca asociat unic o alt societate cu rspundere limitat, alctuit dintr-o singur persoan. Societatea cu rspundere limitat se constituie prin contract de societate i statut. Ambele acte trebuie ntocmite n form autentic n cazul n care printre bunurile aduse ca aport la capitalul social figureaz un teren. Pentru constituirea societii comerciale cu rspundere limitat cu asociat unic se ntocmete doar statutul. LSC asigur caracterul intuitu personae al societii prin limitarea numrului asociailor la cel mult 50 de persoane. Pot s devin asociai ntr-o astfel de societate att persoanele fizice ct i persoanele juridice. Firma acestei societi se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate aduga numele unuia sau mai multor asociai, i va fi nsoit de meniunea scris societate cu rspundere limitat sau S. R. L.. Capitalul social nu poate fi mai mic de 200 lei, el fiind divizat n pri sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei. Acest capital poate fi vrsat n parte la constituirea societii, iar restul, la o dat ulterioar, dar mai nainte de nceperea operaiunilor n numele societii. Aportul fiecrui asociat const n numerar sau n alte bunuri i el trebuie s fie prevzut n contractul de societate. Sunt interzise att aporturile n creane, ct i cele
65

A se vedea pentru aceast definiie Stanciu D. Crpenaru, op.cit., p.377

123

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial constnd din prestaii n munc, raiunea interdiciei fiind protejarea intereselor societii i ale terilor. Administratorii societii ori un mputernicit al acestora vor cere, n termen de 15 zile de la ncheierea actului constitutiv, nmatricularea societii n registrul comerului n a crui raz teritorial i va avea sediul societatea. Dac judectorul delegat constat c sunt ndeplinite cerinele legale (cererea de nmatriculare trebuie nsoit de o sumedenie de acte), el va autoriza prin ncheiere constituirea societii i va dispune nmatricularea ei n registrul comerului. Societatea dobndete personalitate juridic din ziua nmatriculrii (nregistrrii) n registrul comerului. 9.2.PRILE SOCIALE I DREPTURILE ASOCIAILOR ASUPRA LOR Prile sociale, care sunt fraciuni ale capitalului social cu valoare nominal egal, ce nu poate fi mai mic de 10 lei, nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Prin contractul de societate se face repartizarea prilor sociale ntre asociai, numrul prilor sociale fiind proporional cu cota de participare la capitalul social. Asociaii pot ns conveni prin contractul de societate o repartizare a prilor sociale care s nu fie direct proporional cu aportul fiecrui asociat la capitalul social. n practic s-a recunoscut asociailor dreptul de a conveni ca unele pri sociale s confere asociailor deintori avantajul de a ncasa dividendele naintea altor asociai; este vorba despre aa-numitele pri de prioritate sau de preferin. Asociaii au facultatea de a solicita administratorilor societii eliberarea unui certificat constatator al drepturilor pe care le au asupra prilor sociale. n certificatul respectiv trebuie s se fac meniunea c el nu poate servi ca titlu pentru transmiterea drepturilor constatate, sub sanciunea nulitii transmiterii. Creditorii asociailor nu pot s urmreasc prile sociale nainte de dizolvarea societii, dar ei pot s cear, n timpul fiinrii societii, poprirea prilor care ar reveni asociailor debitori prin lichidare. Prile sociale pot fi transmise n mod liber i necondiionat ntre asociaii aceleiai societi. Transmiterea (cesiunea) prilor sociale ntre asociai se realizeaz prin ncheierea n form autentic a unui contract ntre asociatul cedent i asociatul cesionar i ea trebuie notificat societii prin cererea de nscriere a cesiunii n registrul asociailor societii. Ea trebuie, de asemenea, nscris n registrul comerului, pentru a-i proteja pe teri. Prile sociale pot fi cesionate de ctre asociai i unor persoane din afara societii, dar nu n mod liber, ci numai dac s-a obinut n prealabil, aprobarea celorlali asociai reprezentnd cel puin trei ptrimi din capitalul social. Hotrrea adunrii asociailor de a aproba cesiunea trebuie s mbrace forma autentic. i aceast cesiune se realizeaz n form autentic, trebuind totodat notificat societii prin cererea de nscriere n registrul asociailor. Ea se nscrie n registrul comerului, pentru a produce efecte fa de teri. Prile sociale pot fi nstrinate i pe cale succesoral, dac posibilitatea aceasta s-a stipulat prin actul constitutiv.

124

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial 9.3.CONDUCEREA, ADMINISTRAREA I CONTROLUL ACTIVITII SOCIETII 1. Conducerea societii. n structura unei societi comerciale cu rspundere limitat, activitatea de conducere la cel mai nalt nivel, se realizeaz de ctre adunarea general a asociailor. n cadrul edinelor acestui organ, se elaboreaz i se exprim, prin decizii i hotrri, voina social (voina persoanei juridice). Adunarea general a asociailor are ca obligatii principale: sa aprobe situatia financiara anuala si sa stabileasca repartizarea profitului net; sa desemneze administratorii si cenzorii, sa ii revoce/demita si sa le dea descarcare de activitate, precum si sa decida contractarea auditului financiar, atunci cand acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii; sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele pricinuite societatii, desemnand si persoana insarcinata sa o exercite; sa modifice actul constitutiv al societii. Adunarea general se convoac la sediul societii cel puin o dat pe an sau ori de cte ori este nevoie. Regula este c adunarea general se convoac de ctre administratori. Cu titlu de excepie, convocarea adunrii generale se poate face i de ctre un asociat sau un numr de asociai reprezentnd cel puin o ptrime din capitalul social, cu obligaia de a arta scopul convocrii. La rndul lor, cenzorii au obligaia de a convoca adunarea general, dac administratorii nu au fcut-o. Hotrrile adunrii generale se adopt, de regul, cu votul asociailor reprezentnd majoritatea absolut a asociailor i a prilor sociale. Prin excepie, n cazul adoptrii unei hotrri ce presupune modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociailor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel. Dac adunarea general constituit legal nu poate adopta o hotrre valabil datorit nentrunirii majoritii cerute, adunarea se convoac din nou i ea poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numrul de asociai i partea din capitalul social reprezentat de asociaii prezeni. Un asociat nu-i poate exercita dreptul de vot n adunarea general cnd n discuia acesteia sunt aporturile sale n natur sau actele juridice ncheiate ntre el i societate. Desi hotararile asociatilor se iau in adunarea generala, prin actul constitutiv se va putea stabili ca votarea se poate face si prin corespondenta. Hotrrile adunrii generale sunt obligatorii pentru toi asociaii, inclusiv pentru cei care nu au participat la vot sau pentru cei care au votat mpotriv. Aceste hotrri nu trebuie aduse la cunotina terilor; sub acest aspect ele se deosebesc de hotrrile adunrii generale a acionarilor. Asociatul unic al unei societati cu raspundere limitata exercita atributiile adunarii generale a asociatilor societatii. Asociatul cruia i-au fost nclcate drepturile printr-o hotrre a adunrii generale, are dreptul s o atace n instan, solicitnd anularea ei. 2. Administrarea societii. Doar prin executarea actelor de administrare i gestionare poate fi realizat scopul social i obiectul de activitate al societii comerciale. n concret, administrarea societii implic exercitarea atributelor de posesie, folosin i dispoziie asupra fondului de comer i a celorlalte elemente ale patrimoniului, precum i svrirea de acte de conservare, administrare ori dispoziie

125

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial n legtur cu aceste bunuri. Actele cele mai numeroase vor fi cele legate de operaiunile comerciale. Dispozitiile privitoare la administrarea societatilor pe actiuni nu sunt aplicabile societatilor cu raspundere limitata, indiferent daca sunt supuse sau nu obligatiei de auditare. Administrarea societii comerciale cu rspundere limitat este realizat de unul sau mai muli administratori, numii fie prin contractul de societate, fie prin hotrrea adunrii generale. Administratorii nu trebuie s provin neaprat din rndul asociailor. Revocarea lor se face prin votul tuturor asociailor, dac au fost numii prin contractul de societate, ori cu votul reprezentnd majoritatea absolut a asociailor i a prilor sociale, dac au fost desemnai de ctre adunarea general a asociailor. Dac societatea are mai muli administratori, modul de lucru al acestora este stabilit prin contractul de societate sau prin hotrre a adunrii generale. Dac s-a optat pentru regula unanimitii, ca mod de lucru al administratorilor, iar ntre acetia apar divergene, vor decide asociaii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social. n societatea cu rspundere limitat cu asociat unic, calitatea de administrator poate s revin unicului asociat. Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societatii cu raspundere limitata al carei asociat unic este . Este interzis administratorilor s exercite mandatul de administrator n alte societi concurente sau avnd acelai obiect, precum i s fac acelai comer ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altora. Administratorii pot s ndeplineasc toate operaiunile cerute de realizarea obiectului societii, afar de restriciile impuse prin actul constitutiv. Ei trebuie s in un registru al asociailor societii, s convoace adunarea general, s nu fac concuren societii i s ndeplineasc celelalte obligaii impuse de lege i de actul constitutiv. n conformitate cu prevederile art. 73 din LSC, administratorii rspund solidar fa de societate pentru: realitatea vrsmintelor efectuate de asociai; existena real a dividendelor pltite; existena registrelor cerute de lege i corecta lor inere; exacta ndeplinire a hotrrilor adunrilor generale; stricta ndeplinire a ndatoririlor pe care legea sau actul constitutiv le impun. Potrivit aceluiai articol, aciunea n rspundere mpotriva administratorilor aparine i creditorilor societii, ns acetia o vor putea exercita numai n caz de faliment al societii. Conform art. 72 din LSC obligaiile i rspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziiile referitoare la mandat i de cele special prevzute n aceast lege. n cazul svririi unor infraciuni n activitatea de administrare, administratorii pot fi trai la rspundere penal. 3. Controlul activitii societii. Realizarea controlului activitii societii prezint importan deosebit, avnd menirea s previn situaii ce pot provoca falimentul, reducerea capitalului sau diminuarea patrimoniului, nclcarea actului constitutiv,

126

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial abuzul n activitatea administratorilor, nclcarea legii i a normelor de comer, protejnd interesele asociailor, ale societii nsi i ale terilor. Din art. 199 din LSC se desprind, in privinta controlului societatii cu raspundere limitata, urmatoarele reguli: Controlul activitatii societatii se va realiza de auditorul fiananciar, daca societatea face parte dintre acelea ale caror situatii financiare sunt supuse obligatiei legale de auditare ( altfel spus, este vorba despre societatile comerciale care se incadreaza in art.160 alin.1 din LSC ). La societatile comerciale care nu se incadreaza in prevederile art.160 alin.1, adunarea asociatilor poate numi unul sau mai multi cenzori ori un auditor financiar. Numirea cenzorilor este obligatorie, dac numrul asociailor trece de 15. In lipsa de cenzori sau, dupa caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociati, care nu este administrator al societatii, va exercita dreptul de control. Durata mandatului cenzorilor este de 3 ani i ei pot fi realei. n acest tip de societate poate funciona un singur cenzor i un supleant. Dac au fost numii mai muli cenzori, numrul lor trebuie s fie impar. Se impune condiia ca mcar unul din cenzori s fie expert contabil. Cenzorii pot sa fie numii dintre asociaii societii, cu excepia cenzorului expert contabil. 4. Participarea la beneficii i pierderi. Scopul acestei societi ca de altfel, scopul oricrei societi comerciale este acela de a obine beneficii. Beneficiile sunt ctigurile (profitul) realizate de societate la sfritul fiecrui exerciiu financiar. Dividendul reprezint doar o parte din beneficiu, i anume cota din beneficiu care va fi pltit fiecrui asociat. n lipsa unei prevederi din actul constitutiv, dividendele se vor plti asociailor proporional cu cota de participare la capitalul social. Doar existena unor beneficii reale ndreptete societatea s plteasc asociailor dividende. Distribuirea dividendelor se face la ncheierea exerciiului financiar, cnd se aprob bilanul i contul de profit i pierderi. Dup stabilirea dividendului de ctre adunarea asociailor, fiecare asociat devine titularul unui drept de crean fa de societate. Acest drept poate fi valorificat n condiiile legii. Dac asociaii au ncasat dividende fictive, ei trebuie s le restituie ctre societate. Aciunea societii pentru restituirea dividendelor se prescrie n 3 ani. 5. Retragerea i excluderea asociatului din societate. 1) Retragerea asociatului. Reglementat prin art. 226 din LSC, retragerea asociatului este posibil n urmtoarele condiii: dac este prevzut n actul constitutiv; dac ceilali asociai sunt de acord; n baza hotrrii tribunalului, pentru motive temeinice. In acest din urma caz, prin aceeasi hotarare judecatoreasca instanta trebuie sa dispuna cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati. Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru prile sale sociale, se stabilesc fie prin acordul asociailor, fie de un expert desemnat de acetia, fie de ctre tribunal, n caz de nenelegere. 2) Excluderea asociatului Excluderea asociatului este reglementat de art. 222 din LSC, i ea poate s intervin n urmtoarele cazuri:
127

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial asociatul nu aduce aportul la care s-a obligat, dup ce a fost pus n intarziere; asociatul administrator a comis o fraud n dauna societii sau s-a servit de semntura social ori de capitalul social n folosul su sau al altora. Excluderea poate fi cerut de societate sau de ctre oricare asociat i se pronun de tribunal, prin hotrre judectoreasc. Hotrrea judectoreasca irevocabila de excludere trebuie depus n termen de 15 zile la oficiul registrului comerului n vederea nscrierii. La cererea societii, dispozitivul hotrrii judectoreti se va publica n Monitorul Oficial al Romniei, Partea a IV-a. 10. GRUPURILE DE INTERES ECONOMIC ( GIE I GEIE) 10.1 ASPECTE GENERALE Rspunznd cerinelor de armonizare a legislaiei comerciale romne cu cea din rile Uniunii Europene, prin Legea nr. 161/2003 au fost reglementate dou entiti noi care pot desfura activitate comercial, respectiv grupurile de interes economic i grupurile europene de interes economic. 10.1.1. Grupul de interes economic (GIE) Grupul de interes economic reprezint o asociere ntre dou sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituit pe o perioad determinat, n scopul nlesnirii sau dezvoltrii activitii economice a membrilor si, precum i al mbuntirii rezultatelor activitii respective ( art. 118 alin. 1 din lege). Grupul este persoan juridic cu scop patrimonial, i el poate avea att calitatea de comerciant ct i pe aceea de necomerciant. Numrul membrilor grupului nu poate depi 20. n concepia legii, activitatea grupului trebuie sa se raporteze la activitatea membrilor si i s aib caracter accesoriu fa de aceasta. Spre exemplu, grupul poate desfura activiti de documentare, publicitate, asistenta tehnica, cercetare etc. pentru membrii grupului. Atunci cnd are calitatea de comerciant, grupul poate sa ndeplineasc toate faptele de comer necesare ndeplinirii scopului su. GIE se constituie prin contract ncheiat n forma autentic, semnat de toi membrii grupului. Semnatarii actului constitutiv, precum i persoanele care au rol determinant n constituirea grupului de interes economic, au calitatea de fondatori. Aceast calitate nu o pot deine persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloas, abuz de ncredere, nelciune, delapidare, dare de mit, luare de mit, primire de foloase necuvenite, trafic de influen, mrturie mincinoas, fals, uz de fals sau pentru alte infraciuni la care se refera art. 120 alin. 3 din lege. Aceste cerine legale relative la fondatori, sunt valabile i pentru persoanele cu funcii de administrator, cenzor i lichidator al grupului. GIE se poate constitui cu sau fr capital. Atunci cnd se constituie cu capital, aporturile membrilor nu trebuie sa aib o valoare minim. Aporturile pot avea orice natur. Legea instituie rspunderea nelimitat i solidar a membrilor grupului pentru obligaiile acestuia, n lipsa unei stipulaii contrare cu terii co-contractani.

128

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Rspunderea aceasta este totodat subsidiar, n sensul ca ea intr n funciune doar dac, fiind pus n ntrziere, grupul nu pltete n termen de 15 zile. Din art. 122 al legii rezulta ca actul constitutiv al grupului (contractul) trebuie sa cuprind: denumirea grupului, precedata sau urmata de sintagma grup de interes economic, ori de iniialele G.I.E.; sediul grupului; numele i prenumele, domiciliul i cetenia membrilor persoane fizice, respectiv denumirea, forma juridica i naionalitatea membrilor persoane juridice; obiectul de activitatea al grupului, cu precizarea domeniului i a activitii principale, precum i a naturii comerciale sau necomerciale a activitii; capitalul subscris i cel vrsat, cu menionarea aportului fiecrui membru, dac grupul se constituie cu capital; durata grupului; membrii care reprezint i administreaz grupul (ori administratorii nemembrii), puterile acestora i dac ei urmeaz s le exercite mpreun sau separat, precum i condiiile n care ei pot fi revocai; sediile secundare, respectiv sucursale, agenii, reprezentante sau alte asemenea uniti fr personalitate juridica, atunci cnd se nfiineaz o data cu grupul, sau condiiile pentru nfiinarea lor ulterioara, dac se are n vedere o atare nfiinare; clauze privind controlul gestiunii grupului; modul de dizolvare i lichidare a grupului etc. GIE nu poate avea drept scop obinerea de profituri pentru sine. Profitul ce ar rezulta din activitatea grupului, trebuie distribuit n totalitate, ntre membrii grupului, cu titlu de dividende, n cotele prevzute n actul constitutiv sau, n lipsa unei asemenea clauze, n pri egale. Este interzisa alocarea de sume de bani din profitul grupului, pentru constituirea de fonduri de rezerva. Menionm c grupul de interes economic are obligaia de a se nmatricula n registrul comerului, att n situaia n care are calitatea de comerciant, cat i n situaia n care nu are o asemenea calitate. Totodat, grupului i se aplica Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, indiferent de mprejurarea c are sau nu calitatea de comerciant. Prin decizia membrilor grupului, luat n unanimitate, e posibil mutarea sediului grupului ntr-un stat strin. Legea nr.161/2003 reglementeaz n detaliu, pe lng constituirea grupului de interes economic, i funcionarea grupului de interes economic, ncetarea calitii de membru al grupului, dizolvarea, fuziunea i divizarea grupului de interes economic, lichidarea i insolvena grupului de interes economic. Sunt totodat reglementate contraveniile i infraciunile ce se pot svri de ctre persoanele implicate n activitatea grupului, prevzndu-se i sanciunile aplicabile acestora. 10.1.2. Grupul european de interes economic (GEIE) Grupul european de interes economic este asocierea dintre doua sau mai multe persoane fizice ori juridice, constituita pentru o perioada determinat sau nedeterminat, n scopul nlesnirii ori dezvoltrii activitii economice a membrilor si, precum i al mbuntirii rezultatelor activitii respective ( art. 233 din lege). Grupul european de interes economic poate avea atat calitatea de comerciant, cat si pe aceea de necomerciant. Grupurile de interes economic inmatriculate in Romania nu pot avea mai mult de 20 de membrii. GEIE poate avea ca membrii doar: a) companii sau firme, n sensul art. 165 alin. 2 n versiunea consolidat a Tratatului instituind Comunitatea European, precum i alte persoane juridice de drept public sau privat, care au fost nfiinate n conformitate cu

129

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial legislaia unui stat membru al Uniunii Europene i care i au sediul social, precum i centrul principal de conducere i de gestiune a activitii statutare pe teritoriul unui stat din Uniunea European; dac legislaia unui stat membru nu pretinde existena sediului social, este suficient ca entitile respective sa aib pe teritoriul unui stat din Uniunea European centrul principal de conducere i de gestiune a activitii statutare; b) persoanele fizice care desfoar activiti industriale, comerciale, meteugreti sau agricole ori care furnizeaz servicii profesionale sau de alta natura pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeana. Asocierea poate avea loc intre minim: a) dou companii, firme sau alte persoane juridice care ndeplinesc condiiile sus-menionate; b) dou persoane fizice care ndeplinesc condiiile sus-menionate; c) o companie, firm sau alt persoan juridic i o persoan fizic, ndeplinind condiiile sus-menionate. Constituirea GEIE se face printr-un contract de asociere, denumit act constitutiv, incheiat in forma autentica, ce se nregistreaz ntr-un registru special desemnat n acest scop de statul membru pe teritoriul cruia grupul i stabilete sediul. Actul constitutiv al grupului stabilete modul de organizare a grupului i el trebuie sa cuprind urmtoarele meniuni obligatorii: a) denumirea grupului, precedata sau succedata de expresia Grup European de Interes Economic, sau de iniialele G.E.I.E., dac aceste expresii sau iniiale nu constituie deja o parte a denumirii; b) sediul grupului; c) obiectul de activitate al grupului; d) numele/denumirea, firma, forma juridic, domiciliul/sediul i, dac este cazul, codul de nregistrare i locul nmatriculrii fiecrui membru al grupului; e) perioada pe care va funciona grupul, cu excepia cazului cnd aceasta este nedeterminata ( art. 234 alin. 2 din lege). Potrivit art. 235 alin. 1 din lege, grupurile europene de interes economic pot nfiina n Romnia filiale, precum i sucursale, reprezentane i alte uniti fr personalitate juridic. Menionm ca Decretul-lege nr. 122/1990 privind autorizarea i funcionarea n Romnia a reprezentanelor societilor comerciale i organizaiilor economice strine, cu modificrile i completrile ulterioare, nu este aplicabil grupurilor europene de interes economic. 11. FONDUL DE COMERT Potrivit art. 1 ind.1 lit. c din Legea nr. 11/1990 privind combaterea concurentei neloiale ( asa cum a fost modificata prin Legea nr. 298/2001), prin fond de comert intelegem ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale ( marci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale. Si alte acte normative evoca notiunea de fond de comert, inclusiv Noul Cod civil. Delimitarea fondului de comert de alte notiuni Fondul de comert nu se confunda cu patrimoniul.

130

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Astfel, in timp ce patrimoniul este reprezentat de totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoarea economica, apartinand comerciantului, fondul de comert reprezinta ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale pe care acesta le foloseste in activitatea sa comerciala. In timp ce patrimoniul este o universalitate de drept - avand o latura activa, reprezentata de totalitatea drepturilor cu continut economic, si o latura pasiva, reprezentata de totalitatea obligatiilor cu continut economic, fondul de comert reprezinta o univesalitate de fapt, fiind lipsit de latura pasiva. Spre deosebire de patrimoniu, fondul de comert nu cuprinde creantele si datoriile comerciantului. Fondul de comert este un element al patrimoniului comerciantului, si anume acela compus din bunurile destinate desfasurarii activitatii sale comerciale. Fondul de comert nu trebuie confundat nici cu ntreprinderea, notiunea de ntreprindere fiind mai cuprinzatoare. Intreprinderea include nu doar bunurile care compun fondul de comert, ci si capitalul, forta de munca, dar si aptitudinea de a valorifica fondul de comert, tocmai datorita caracterului ei organizat. Apoi, intreprinderile nu sunt doar comerciale, existand si intreprinderi civile. Unele intreprinderi sunt subiecte de drept (avand personalitate juridica), in timp ce fondului de comert nu i se poate recunoaste o astfel de calitate. Fondul de comert nu trebuie confundat nici cu patrimoniul de afectatiune al comerciantului. In timp ce primul este o masa de bunuri (inclusiv drepturi), patrimoniul de afectatiune este o diviziune a patrimoniului profesionistului, o fractiune de universalitate juridica ( incluzand nu doar drepturi, ci si obligatii ale titularului ). Elementele corporale ale fondului de comert Elementele corporale ale fondului de comert sunt bunuri corporale cum ar fi cele mobile ( materii prime, materiale, utilaje, marfuri ), dar si imobile ( cladiri, terenuri), - bunuri destinate desfasurarii activitatii comerciale. Printre bunurile imobile destinate unei asemenea activitati am putea mentiona localurile ( cladirile) apartinand comerciantului, in care acesta isi desfasoara activitatea, inclusiv cladirea folosita ca sediu. Elementele incorporale ale fondului de comert Constituie asemenea elemente: dreptul asupra firmei, emblemei, vadului comercial, clientelei; dreptul de proprietate industriala ( inventiile, desenele si modelele industiale, know-how-ul (savoir- faire) , marcile de fabrica, de comert si de servciu, denumirile de origine si indicatiile de provenienta); drepturile de autor (de exemplu, programe din domeniul informaticii, sau drepturile de autor in domeniul literar, artistic, stiintific ). Cu exceptia know-how-ului, aceste elemente fac, fiecare in parte, obiectul de reglementare al unor legi speciale. Firma si emblema sunt reglementate prin Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului. Firma reprezinta numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza. Ea este un atribut obligatoriu de identificare si individualizare a comerciantului. Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen. Ea consta intr-un semn grafic sau o denumire, cu caracter disctinctiv, de noutate. Pentru a fi apta sa atraga clientela, emblema trebuie sa fie un semn distinctiv mai sugestiv decat firma. Emblema este un element complementar si facultativ de identificare si individualizare a comerciantului. Comerciantul dobandeste dreptul de folosinta exclusiva asupra firmei si emblemei prin inscrierea acestora in registrul comertului.

131

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Pentru a putea fi inscrisa (inmatriculata) firma in registrul comertului ea trebuie sa se caracterizeze prin noutate ( sa se diferentieze de orice alta firma existenta ) si prin disponibilitate ( sa nu existe dreptul unui alt comerciant asupra aceleiasi firme). In timp ce firma poate fi instrainata numai impreuna cu fondul de comert, emblema poate fi instrainata si separat. Vadul comercial reprezinta aptitudinea sau potentialitatea fondului de comert de a atrage clientela. Aceasta potentialitate este determinata de o serie de factori: calitatea marfurilor si serviciilor, locul unde se afla amplasat localul, preturile practicate de comerciant, abilitatea in realizarea reclamei comerciale, comportamentul personalului comerciantului fata de clienti etc. Clientela este constituita din totalitatea persoanelor fizice si juridice care in mod obisnuit inteleg sa beneficieze de bunurile si serviciile oferite de un anumit comerciant, altfel spus, se afla in raporturi juridice cu un comerciant. Clientela impreun cu vadul comercial reprezint elemente importante ale fondului de comert. Cu toate acestea, comerciantului nu i se recunoaste un drept exclusiv asupra lor. Clientela unui comerciant, in virtutea jocului concurentei, poate fi deturnat de alti comercianti, evident, prin metode de concurent loial. Dreptul comerciantului cu privire la clientel ( drept care, repetm, nu e unul exclusiv ) este aprat prin normele care sanctioneaz concurenta neloial. Natura juridic a fondului de comert In privinta naturii juridice a fondului de comert s-au emis mai multe teorii: teoria universalitatii de drept; teoria universalitaii de fapt ; teoria patrimoniului de afectatiune; teoria proprietatii mobile incorporale. Nu vom prezenta toate aceste teorii si criticile ce le-au fost aduse, multumindu-ne sa aratam ca e majoritara opinia care considera ca fondul de comert are natura unui bun mobil incorporal. Aceasta calificare este facuta desi un fond de comert poate contine si bunuri corporale, mobile si imobile. Si atunci se pune problema cum se explica o astfel de calificare? In primul rand, fondul de comert este considerat un buna unitar, adica un bun distinct de elementele care il compun. Fondul de comert este considerat un bun mobil, deoarece in structura sa predomina bunurile mobile. El este considerat un bun incorporal deoarece in structura sa predomina bunurile incorporale ( firma, emblema, marca, brevetele de inventie, vadul comercial). Aprarea fondului de comert Avnd un drept exclusiv de exploatare asupra fondului de comert, titularul fondului poate s cear inlaturarea oricaror acte de tulburare aduse folosintei fondului de comert de catre alte persoane si s pretind repararea pagubelor cauzate prin tulburrilor respective. Legea asigura protectia fondului de comert prin mijloace de drept civil, drept contraventional, drept penal. Atingerile aduse fondului de comert sau unora dintre elementele sale pot lua forma unor acte de concurent neloial, mbrcnd fie haina juridic a unor contraventii, fie pe aceea a unor infractiuni, fiind sanctionate ca atare de legiuitor. Desigur, titularul lezat poate cere instantei judecatoresti nu doar constatarea existentei faptelor de concurenta neloiala, sanctionarea lor, incetarea actelor de tulburare, ci si obligarea autorului faptelor la plata de despgubiri. Spre pild, in cazul inclcrii dreptului asupra firmei, prin nmatricularea unui comerciant cu aceeai firm, titularul dreptului se poate adresa instantei de judecat,

132

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial solicitnd radierea nmatriculrii asupra acelei firme, in conditiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, si plata de despgubiri, dac este cazul. Apoi, obiect al infractiunii de concurent neloial, sanctionabil n conditiile art. 5 din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, l poate constitui si folosirea unei firme, inventii, mrci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natur s produc confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant. Pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei. Calificarea fondului de comert ca bun mobil incorporal exclude posibilitatea dobandirii lui prin uzucapiune, posibilitatea apararii lui prin actiuni posesorii si prin actiunea in revendicare. Actele juridice privind fondul de comert Fodul de comert, in totalitatea lui, adic in calitate de bun unitar, poate constitui obiectul unor acte juridice cum ar fi: vanzarea-cumpararea, locatiunea, donatia, aducerea lui ca aport la capitalul social al unei societati comerciale, leasingul, constituirea asupra lui a garantiei reale mobiliare ( ipoteca mobiliara), constituirea unui uzufruct avand ca obiect fondul de comert, fiducia avand ca obiect fondul de comert. Actelor juridice care au ca obiect un fond de comert trebuie sa li se asigure publicitatea prin inregistrarea lor in registrul comertului. Fondul de comert poate fi vndut ca un bun unitar, ceea ce nu exclude posibilitatea ca doar unele elemente din compunerea lui sa poata fi instrinate. In cazul in care fondul de comert este vndut integral, vnztorul este obligat de a nu face concurent cumprtorului. Si dac fondul de comert este dat n locatiune ( adic nchiriat), locatorul ( ca si vnztorul) nu are voie s fac concurent noului detintor, n spe, locatarului. Fodul de comert poate fi adus ca aport la capitalul unei societti comerciale, att cu prilejul constituirii acesteia, ct si cu prilejul majorrii capitalului social al unei societti deja constituite. n privinta uzufructului fondului de comert nvederm c, potrivit art. 745 din NCC in lipsa de stipulatie contrar, uzufructuarul unui fond de comert nu poate s dispun de bunurile ce l compun. In situatia in care dispune de aceste bunuri are obligatia de a le nlocui cu altele similare si de valoare egal. Se consider c in privinta fondului de comert poate s intervin si operatiunea fiduciei, ca modalitate de gestionare si administrare a acestuia66. Mentionm c in afara de posibilitatea transmiterii fondului de comert prin acte juridice, exist si posibilitatea ca transmiterea unui asemenea fond s se fac pe cale succesoral. E de subliniat c desi are natura unui bun mobil incorporal, dac din fondul de comert fac parte si bunuri imobile, trebuie respectate si regulile privitoare la bunurile imobile, att cu prilejul nstrinarii fondului, ct si atunci cnd el face obiectul unei executii silite ( spre exemplu, n cazul nstrinarii fondului, trebuie, in privinta imobilelor realizat nscrierea in cartea funciar ). 12. FIDUCIA

66

Ioan Popa, Contractul de fiducie reglementat de Noul Cod civil, studiu publicat in Revista de drept privat, nr. 2/2011, p. 251.

133

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Fiducia este una dintre institutiile preluate de noul Cod civil din alte sisteme de drept, principala surs fiind Codul civil al Quebec-ului din 1966 si Codul civil francez ( sistemul de drept francez introducnd fiducia n anul 2007 ). Deoarece s-a observat c in statele in care este reglementat sau acceptat de jurisprudent si doctrin, fiducia ocup un loc important in domeniul afacerilor, gsim necesar s o prezentm, cel putin, intr-o manier rezumativ. Diferit in unele privinte de fiducia actual, aceast institutie a fost cunoscut nc n dreptul roman. Ea consta n transferul propriettii unui lucru ctre debitor, insotit de o conventie de restituire a acelui lucru fie celui care l-a nstrinat, fie unei tere persoane 67. Fiducia avea menirea de a ndeplini diverse functii: garantarea pltii unei creante (fiducia cum creditore), realizarea unui depozit, constituirea unui mprumut (fiducia cum amico) etc 68. n epoca veche, cnd solidaritatea familial era inca puternic, restituirea bunului era garantata de buna credinta (fiducia) a celor care incheiau conventia respectiva (pactum fiduciae). Spre finele Republicii, odata cu sporirea gradului de complexitate a relatiilor civile si comerciale, fiducia este sanctionata printr-o actiune (actio fiduciae), in temeiul careia instrainatorul bunului putea obliga pe dobanditor la restituire69. Timp de secole fiducia n-a mai fost utilizat in dreptul european continental, insa a fost preluat si a fcut cariera n dreptul anglo-saxon, iar apoi nord-american, cunoscnd o ampl dezvoltare sub denumirea de trust, fiind si in prezent aplicabil70. Tri de pe continentul european ( Luxemburg, Italia, Olanda, Spania, Franta, Rusia etc.), din Orientul Apropiat ( Liban), Africa ( Africa de Sud), America Latin ( Columbia) sau din Asia (Japonia) au reintrodus fiducia in sistemele lor de drept, sub influenta decisiv a trust-ului care s-a dovedit a fi foarte raspndit si util att in relatiile de familie, dar mai ales in cele de afaceri 71. Germania si Elvetia nu au reglementat fiducia ca atare, dar au admis in dreptul lor intern trust-ul prin intermediul jurisprudentei si doctrinei 72. Facem precizarea c institutia fiduciei, prin preluarea ei in NCC, nu are, in dreptul nostru, caracter de noutate absolut, ea fiind reglementat, - e adevrat, mai limitat, att sub aspectul obiectului, ct si acela al prtilor - prin Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat 73. Astfel, in art. 3 al acestei legi era reglementat posibilitatea pentru avocati de a desfsura activitatea si prin activitti fiduciare constnd in primirea in depozit, in numele si pe seama clientului, de fonduri financiare si bunuri, rezultate din valorificarea sau executarea de titluri executorii, dupa incheierea procedurii succesorale sau a lichidarii, precum si plasarea si valorificarea acestora, in numele si pe seama clientului, activitti de administrare a fondurilor sau a valorilor in care acestea au fost plasate. Notiune Potrivit art. 773 NCC: Fiducia este operatiunea juridic prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creant, garantii ori alte
67

Vladimir Hanga, Mircea Dan Bocan, Curs de drept privat roman, Editia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 254. 68 Ibidem, p. 255. 69 Ibidem. 70 Dan Chiric, Fiducia in Noul Cod civil, studiu publicat in volumul colectiv Noile coduri ale Romaniei, editori R.I. Motica s.a., Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 185. 71 Ibidem, p. 185-186. 72 Ibidem, p. 186. 73 Republicata i3n Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 98 din 7.02.2011.

134

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, ctre unul sau mai multi fiduciari care le exercit cu un scop determinat, in folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcatuiesc o mas patrimonial autonom, distinct de celelalte drepturi si obligatii din patrimoniile fiduciarilor. Fiducia trebuie s fie expres, iar izvorul ei este legea sau contractul incheiat in forma autentic ( art. 774 NCC). Nu este permis, sub sanctiunea nulittii absolute, ca prin contractul de fiducie s se realizeze o liberalitate indirect in folosul beneficiarului ( art. 775 NCC). Prtile contractului de fiducie Parte in contract, in calitate de constituitor, pot fi att persoane fizice ct si persoane juridice. Parte in contract, in calitate de fiduciar, pot s fie doar institutiile de credit, societtile de investitii si de administrare a investitiilor, societtile de servicii de investitii financiare, societtile de asigurare si de reasigurare, notarii publici si avocatii ( art. 776 NCC). Observm c n calitate de fiduciar pot s figureze n contract doar profesionistii. Explicatia doctrinar dat acestei limitri este c aceste persoane sunt supuse unui control financiar strict, fiind astfel indeprtat orice risc legat de curirea banilor murdari ( altfel spus, de splare a banilor, n.n. E.L.) rezultati din activitti ilicite cum ar fi traficul cu stupefiante sau din acte de terorism74. Beneficiar al fiduciei poate s fie un tert, dar si constituitorul sau fiduciarul, dup cum rezult din art. 777 NCC. Fiducia seamn cu stipulaia pentru altul, atunci cnd calitatea de beneficiar revine unei terte persoane. Continutul contractului de fiducie Sub sanctiunea nulittii absolute, art. 779 NCC prevede c un contract de fiducie trebuie s mentioneze: a) drepturile reale, drepturile de creanta, garantiile si orice alte drepturi patrimoniale transferate; b) durata transferului, care nu poate depasi 33 de ani incepnd de la data incheierii sale; c) identitatea constituitorului sau a constituitorilor; d) identitatea fiduciarului sau a fiduciarilor; e) identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel putin regulile care permit determinarea acestora; f) scopul fiduciei si intinderea puterilor de administrare si de dispozitie ale fiduciarului ori ale fiduciarilor. Obligatia de inregistrare fiscal Sub sanctiunea nulittii absolute, fiduciarul are obligatia de a inregistra contractul de fiducie si modificarile sale la organul fiscal competent s administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului [ art. 780 alin. (1)]. Art. 781 se refer la opozabilitatea fiduciei prevznd c ea este opozabil tertilor de la data mentionrii sale in Arhiva Electronic de Garantii Reale Mobiliare si c inscrierea drepturilor reale imobiliare, inclusiv a garantiilor reale imobiliare care fac obiectul contractului de fiducie se face si in cartea funciar pentru fiecare drept in parte. Obligatia de a da socoteal Contractul de fiducie trebuie s cuprind conditiile in care fiduciarul d socoteal constituitorului cu privire la indeplinirea obligatiilor sale. De asemenea,
74

Ioan Popa, op. cit., 237.

135

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial fiduciarul trebuie s dea socoteal, la intervale precizate n contractul de fiducie, beneficiarului si reprezentantului constituitorului, la cererea acestora ( art.783). n privinta puterilor fiduciarului se arat c in raporturile cu tertii, se consider c fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale fiduciare, actionnd ca un veritabil si unic titular al drepturilor in cauz, cu exceptia cazului in care se dovedeste c tertii aveau cunostint de limitarea acestor puteri [ art. 784 alin. (1)]. Remunerarea fiduciarului Fiduciarul va fi remunerat potrivit intelegerii prtilor, iar n lipsa acesteia, potrivit regulilor care crmuiesc administrarea bunurilor altuia [art. 784 alin. (2)]. Insolventa fiduciarului In aceast privint art. 785 statueaz c deschiderea procedurii insolventei impotriva fiduciarului nu afecteaz masa patrimonial fiduciar. Dispozitii importante privitoare la institutia fiduciei contine si art. 786 care se refer la limitarea raspunderii in functie de separatia maselor patrimoniale , statund c: (1) Bunurile din masa patrimonial fiduciar pot fi urmrite, in conditiile legii, de titularii de creante nscute n legatur cu aceste bunuri sau de acei creditori ai constituitorului care au o garantie real asupra bunurilor acestuia si a crei opozabilitate este dobandit, potrivit legii, anterior stabilirii fiduciei. Dreptul de urmrire poate fi exercitat si de ceilalti creditori ai constituitorului, ins numai in temeiul hotrrii judecatoresti definitive de admitere a actiunii prin care a fost desfiintat sau a devenit inopozabil, in orice mod, cu efect retroactiv, contractul de fiducie. (2) Titularii creantelor nascute in legatur cu bunurile din masa patrimonial fiduciar nu pot urmri dect aceste bunuri, cu exceptia cazului in care, prin contractul de fiducie, s-a prevazut obligatia fiduciarului sau/si a constituitorului de a rspunde pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. In acest caz, va fi urmrit mai inti activul masei patrimoniale fiduciare, iar apoi, dac este necesar, bunurile fiduciarului sau/si ale constituitorului, in limita si in ordinea prevzute in contractul de fiducie. Raspunderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzate. Deoarece nu este exclus ca prin modul in care fiduciarul administreaz patrimoniul fiduciar s se produca si prejudicii, legiuitorul reglementez aceast ipotez. In acest sens el stabileste c pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare a masei patrimoniale fiduciare, fiduciarul rspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse n patrimoniul su ( art. 787). Inlocuirea fiduciarului Este posibil ca in situatia in care fiduciarul nu isi indeplineste obligatiile sau pune in pericol interesele care i-au fost incredintate, constituitorul, reprezentantul acestuia ori beneficiarul s cear in justitie inlocuirea fiduciarului [ art. 788 alin. (1)]. In continuare, in cuprinsul art. 788 sunt formulate mai multe reguli care trebuie avute in vedere in legtur cu ipoteza inlocuirii fiduciarului, reguli pe care, brevitatis causa, nu le mai expunem. Denuntarea, modificarea si revocarea contractului Denuntarea unilateral a contractului de fiducie de ctre costituitor este posibil ct timp contractul nu a fost acceptat de ctre beneficiar. Dup ce a intervenit acceptarea beneficiarului, contractul nu poate fi modificat sau revocat de ctre prti si nici denuntat unilateral de catre constituitor, dact cu acordul beneficiarului. In absenta acordului beneficiarului, operatiunile respective sunt totusi posibile cu autorizarea instantei judectoresti ( art.789). Incetarea contractului

136

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Cercetarea cuprinsului art. 790 si a art. 789, ne lmureste asupra cauzelor de ncetare a contractului de fiducie. Aceste cauze sunt: - expirarea termenului; - realizarea scopului fiduciei; - renuntarea tuturor beneficiarilor la fiducie; - denuntarea unilateral a contractului; - insolventa fiduciarului. Efectele incetarii contractului La incetarea contractului de fiducie, dup cum se desprinde din cuprinsul art. 791, fiduciarul trebuie s restituie masa patrimonial fiduciar existent in acel moment, beneficiarului, iar dac acesta nu exist, constituitorului. Ca efect al incetrii contractului se va produce o contopire a masei patrimoniale fiduciare in patrimoniul beneficiarului sau al constituitorului, dup caz, ins numai dup plata datoriilor fiduciare. Succinte concluzii privind institutia fiduciei in dreptul romnesc Fiducia este un contract solemn, sinalagmatic, oneros, intuitu personae, cu executare succesiv, cu efect translativ temporar. Desi se apreciaz in doctrina c prin introducerea fiduciei in dreptul intern Romnia se aliniaz unei tendinte de modernizare a dreptului civil, sesizabil si in alte state, se pare c aceasta institutie- calificat ca seducatoare, enigmatic, de o mare atractie, datorita liberttii contractuale, - risc, cel putin din perspectiva dreptului afacerilor, s rmn o fata morgana, dac legiuitorul nu va gsi formule de armonizare a ei cu Legea nr. 31/1990 privind societtile comerciale, cu Legea nr. 297/2004 a pietei de capital si cu Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei75. Avantajele oferite de fiducie, nu au impiedicat doctrina s obseve si reversul medaliei. Astfel, nu a putut fi trecut sub tcere c aceast institutie are un potential ridicat de fraud, ntrucat constituentul, fie cu intentii onorabile, fie cu intentii neonorabile, si va putea ascunde o parte din patrimoniu, punnd acest patrimoniu sub puterea unui fiduciar; n consecint, creditorii nu vor putea s urmreasc dect acele bunuri care au rmas n patrimoniul contituentului fr s fie afectate de fiducia76. 13. PARTICULARITATI ALE OBLIGATIILOR COMERCIALE IN RAPORT CU RESTUL OBLIGATIILOR CIVILE Comercianii fiind profesionisti, chiar dac si ntre profesionisti exist elemente de specificitate, raporturile juridice n care sunt implicai profesionitii, n ansamblul lor, se disting de celelalte raporturi juridice civile, adic de acelea n care sunt implicati simpli particulari. Elementele de specificitate (particularittile) ale raporturilor juridice n care particip profesionitii au fost surprinse recent i n doctrina juridic romneasc. Astfel s-a spus c aceste raporturi se caracterizeaz la modul cel mai profund prin risc, ncredere i continuitate 77. S-a nvederat c riscul i ncrederea nu sunt ntrutotul strine dreptului civil, dar c ele sunt ataate ombilical continuitii care caracterizeaz activitatea profesionistilor78.
75

A se vedea Lavinia Tec, Aplicatii ale fiduciei in dreptul afacerilor in lumina Noului Cod civil , studiu publicat in volumul colectiv Noile coduri ale Romaniei, editori R. I. Motica s.a., Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 208-222. 76 Gheorghe Piperea, Drept comercial.Intreprinderea, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2012, p. 13. 77 Gheorghe Piperea, Introducere in dreptul contractelor profesionale , Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2011, p. 8. 78 Ibidem.

137

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Riscul nseamn ansa de cstig i posibilitatea de pierdere, fiind considerat un atribut esential al economiei de piat liber, functional. Acest atribut justific libera concurent si caracterizeaz activitatea profesionistului ( afacerea), care se desfasoar sub forma ntreprinderii. Ori, ntreprinderea a fost definit n doctrin ca un complex de acte, fapte sau operatiuni comerciale, organizate de ntreprinzator n vederea obtinerii de profit, pe risc economic propriu; simplificat spus ntreprinderea este o afacere pentru c presupune un risc79. Facem aici observatia c definitia ntreprinderii, reprodus, este n realitate definitia ntreprinderii comerciale, adic a acelei ntreprinderi prin a crei exploatare se urmrete un scop lucrativ, adic profitul. Sub forma unei astfel de ntreprinderi si desfasoar activitatea profesionistul care are calitatea de comerciant. Profesionistii pot desfura activitate i exploatnd o ntreprindere fr scop lucrativ. ntr-o astfel de ipotez ei ns nu mai sunt comercianti, ceea ce nu nseamn c activitatea lor nu este marcat de risc. Ideea de risc caracteristic afacerii este mai bine evidentiat dac punem n lumin strnsa ei legtur cu notiunile de concuren si de insolven. Despre concurent, n special cea comercial, s-a spus c este un joc al oportunittilor de afaceri, n care hazardul este mai mult sau mai putin prezent; concurentii castig sau pierd n defavoarea, respectiv, beneficiul celor cu care concureaz; concurenta loial este cazul unic n care concurentul are un adevrat drept de a-l prejudicia pe cellalt concurent, prin acapararea clientelei acestuia80. Ct priveste insolvena s-a nvederat c este eecul ( sau chiar catastrofa) ntreprinzatorului, starea, de cele mai multe ori iremediabil, pe care ntreprinzatorul ar fi trebuit, dar nu a putut, s o evite; procedura insolventei este modul n care legea si tribunalele organizeaz eecul n afaceri; ntreprinderea insolventa este o afacere care a euat, adic o ntreprindere n care riscul de pierdere s-a ntmplat; dac afacerea este o aventur, atunci insolventa este consecina aventurii care s-a terminat prost81. ncrederea ( creditul, credibilitatea ) constituie o conditie a existentei pe piat. Ea reprezint credina pe care o investesc partenerii de afaceri ai profesionistului n capacitatea acestuia de a-i duce la bun sfrsit afacerea i de a-i face datoria. Credibilitatea nseamn succes pe piat; n schimb, lipsa credibilittii nseamn eec, faliment82. Continuitatea este o caracteristic evident a activittii profesionistilor, exploatarea ntreprinderii fiind de neconceput fr o multitudine de acte, operatiuni care se repet, am putea spune, ntr-o exprimare metaforic, la infinit. Nu este i cazul simplilor particulari, care, n general, ncheie ocazional acte juridice, cu exceptia celor mrunte, cotidiene, de valoare redus. O alt particularitate a raporturilor profesionale priveste calitatea special pe care cel putin una din parti trebuie s o aib, i anume aceea de profesionist. In vreme ce pentru a dobndi calitatea de particular e suficient s te nati, dobndirea calittii de profesionist presupune formalitti speciale, cum ar fi obligatia de nscriere un anumite registre, n functie de categoriile de profesionisti, autorizarea functionrii, i, chiar prealabil acestor formalitti, verificarea unor standarde sau cerine de calificare, pregtire, atestare profesional, licene de exploatare etc. Prezumtia de solidaritate a debitorilor unei obligatii contractate n exercitiul activitatii unei ntreprinderi, dac prin lege nu se prevede altfel, reprezint o particularitate n raport cu celelalte obligatii civile cu pluralitate de debitori ( crora li
79 80

Ibidem, p. 9. Ibidem. 81 Ibidem. 82 Ibidem, p. 11.

138

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial se aplic prezumia de divizibilitate). Exerciiul activittii unei ntreprinderi este realizat de profesionisti. Din rndul profesionistilor fac parte i comerciantii. Prezumtia e reglementat n art. 1446 NCC. ntrzierea de drept n executarea obligatiei de a plti o suma de bani, asumat n exercitiul activittii unei ntreprinderi reprezint o particularitate n raport cu celelalte obligatii civile ( n cazul crora punerea n ntrziere opereaz fie la cererea creditorului, fie de drept, n situatiile prevzute de lege ). Exercitiul activittii unei ntreprinderi este realizat de profesionisti. Din rndul profesionistilor fac parte i comerciantii. Particularitatea semnalat decurge din art. 1523 alin. (1) lit. d) NCC. Determinarea preului ntre profesionisti n situatia n care n contractul ncheiat ntre ei preul nu e stabilit i nici nu se indic o modalitate de a-l determina, se face potrivit regulii din art. 1233 NCC. Potrivit acestui articol dac ne aflm n ipoteza mentionat se presupune c prtile au avut n vedere pretul practicat n mod obisnuit n domeniul respectiv pentru aceleai prestaii realizate n conditii comparabile sau, n lipsa unui asemenea pre, un pre rezonabil. Termenul de dou zile lucrtoare de denunare a viciilor ascunse , n cazul n care cumprtorul este profesionist, iar bunul este mobil corporal, reprezint o particularitate ce rezult din art. 1709 alin. (2) NCC. Regula aceasta difer de aceea aplicabil simplilor particulari care, aflati n postura de cumprtori, trebuie s aduc la cunostinta vnztorului viciile ascunse ale lucrului ntr-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu mprejurrile [ art. 1709 alin. (1) NCC]. Facem sublinierea c regulile mentionate, n privina termenului de denunare a viciilor ascunse, sunt deosebit de importante dac inem seama de realitatea c actele de cumprare cele mai frecvente au ca obiect bunuri mobile corporale. Apoi, regula particular mentionat, care se refer la profesionisti, este cel mai frecvent aplicabil comerciantilor deoarece: a) ei sunt cei mai numerosi profesionisti; b) ei sunt aflati cel mai adesea n postura de cumprtori ai unor bunuri mobile corporale. Stabilirea unor reguli speciale pentru combaterea ntrzierii executrii obligatiilor de plat rezultate din contracte ntre profesionisti ( A se vedea n acest sens O.U.G. nr. 119/2007 privind msurile pentru combaterea ntrzierii executrii obligatiilor rezultate din contracte ntre profesionisti, publicat n M. Of. nr. 738, partea I, din 31 octombrie 2007). Reguli diferite fa de cele stabilite pentru persoanele fizice sau juridice care actioneaz ca simpli particulari ori ca profesionisti care exploateaz o ntreprindere fr scop lucrativ, sunt stabilite n cazul profesionistilor-comercianti, adic a celor care exploateaz o ntreprindere cu scop lucrativ, n ceea ce priveste regimul juridic al dobnzilor. Sub acest aspect intereseaz dispozitiile din O.G. nr. 13/2011 privind dobnda legal remuneratorie i penalizatoare pentru obligatii bneti, precum i privind reglementarea unor msuri financiar-fiscale n domeniul bancar83. Ordonanta mentionat reglementeaz dobnda remuneratorie si dobnda penalizatoare, consacrnd principiul liberttii prtilor n stabilirea dobnzii pe cale conventional, att pentru restituirea unui mprumut al unei sume de bani , ct i pentru ntrzierea n plata unei obligaii . Dobnda remuneratorie este aceea datorat de debitorul obligatiei de a da o suma de bani la un anumit termen, calculat pentru perioada anterioar mplinirii termenului scadentei obligatiei. Dobnda penalizatoare este aceea datorat de debitorul obligatiei bneti pentru nendeplinirea obligatiei respective la scaden.
83

Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 607 din 29 august 2011.

139

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Prin dobnd ntelegem nu numai sumele socotite n bani cu acest titlu, ci i alte prestatii, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se oblig drept echivalent al folosintei capitalului. Dac prtile nu stabilesc prin conventia lor scris nivelul dobnzii, se va plti dobnda legal. Rata dobnzii legale remuneratorii se stabileste la nivelul ratei dobnzii de referint a Bancii Nationale a Romaniei, care este rata dobnzii de politic monetar stabilit prin hotrre a Consiliului de administratie al Bncii Nationale a Romniei. Rata dobnzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobnzii de referint plus 4 puncte procentuale. Nivelul ratei dobnzii de referint a BNR va fi publicat n Monitorul Oficial al Romnei, Partea I, ori de cte ori de cte ori nivelul ratei dobanzii de politic monetar se va modifica. n raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei ntreprinderi cu scop lucrativ, nivelul ratei dobanzii legale se stabileste potrivit celor dou reguli mentionate, diminuat cu 20 %. n raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci cnd legea romn este aplicabil i cnd s-a stipulat plata n moned strain, dobnda legal este de 6 % pe an. n raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei ntreprinderi cu scop lucrativ, dobnda nu poate depsi debanda legal cu mai mult de 50% pe an. Vom deduce deci, printr-o interpretare per a contrario, c n raporturile juridice care decurg din exploatarea unei ntreprinderi cu scop lucrativ ( ntreprinderea comercial), prtile pot stabili o dobnd care s depseasc dobnda legal cu mai mult de 50 % pe an. n raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei ntreprinderi cu scop lucrativ ( ar fi, deci, vorba despre raporturi juridice pe care le-am putea numi necomerciale), dac se ncalc regula expus n privinta lor, sanctiunea este nulitatea de drept, iar creditorul este deczut din dreptul de a pretinde dobanda legal. Este posibila plata anticipat a dobnzii remuneratorii pe cel mult 6 luni. Dei dobnda se va calcula numai asupra cuantumului sumei mprumutate, este posibil, ca n temeiul unei conventii speciale, s se prevad capitalizarea dobnzilor i faptul c dobnzile vor produce dobnzi, dup scadena lor, dar numai pentru dobnzi datorate pe cel puin 1 an. n privinta debnzilor remuneratorii se prevede c ele se pot capitaliza i pot produce dobnzi. Aceste ultime dou reguli nu sunt aplicabile n cazul contractului de cont curent, chiar dac prin lege s-ar dispune altfel. 14. CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNC Pentru a-si desfasura activitatea multi profesionisti recurg la forta de munc salariat. Instrumentul juridic prin intermediul caruia, n exploatarea ntreprinderii sale, profesionistul angajeaz fort de munc salariat este contractul individual de munc. Contractul individual de munc reprezint principala institutie a dreptului muncii. Problematica juridic ce se abordeaz cnd se analizeaz aceast instituie privete aspecte precum: ncheierea contractului individual de munc; executarea contractului individual de munc; modificarea contractului individual de munc;

140

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial suspendarea contractului individual de munc si ncetarea contractului individual de munc. Art. 10 din Codul muncii (Legea 53/2003), n definirea acestui contract, prevede c el este contractul n temeiul cruia o persoan fizic, numit salariat se oblig s presteze munc pentru i sub autoritatea unui angajator, persoan fizic sau juridic, n schimbul unei remuneraii numit salariu. 14.1.Generaliti privind dreptul muncii Ca diviziune a sistemului de drept naional, dreptul muncii este o ramur de drept constituit dintr-un ansamblu de norme juridice avnd ca obiect distinct de reglementare relaiile sociale ce apar n procesul muncii. Ca diviziune a tiinei juridice, dreptul muncii este tiina juridic avnd ca obiect de cercetare ramura dreptului muncii. Dreptul muncii este considerat de majoritatea autorilor ca aparinnd dreptului privat, determinant n aceast calificare fiind negocierea contractului individual de munc i a contractelor colective de munc ( negocierea actului juridic este specific dreptului privat). Fr s ne propunem epuizarea enumerrii izvoarelor formale ale dreptului muncii, amintim doar unele dintre cele de maxim importan ( n afara de Constituie, care reprezint un izvor principal de drept pentru toate ramurile de drept, deci, inclusiv pentru dreptul muncii). Avem in vedere Codul muncii ( Legea nr. 53/2003) si Legea dialogului social (Legea nr. 62/2011), legile principale care, mpreuna, reprezint dreptul comun al muncii ( exista deci, in domeniul legislatiei muncii si o serie de reglementari cu caracter special). La rndul su, dreptul muncii, ca ansamblu de reglementari, este un drept special in raport cu dreptul civil, care este dreptul comun. Codul muncii (Legea nr. 53/2003)84 a suferit mai multe modificari si completari. Cele mai recente modificri i completri au fost realizate n primvara anului 2011, prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea i completarea Legii nr. 53/2003-Codul muncii85 i prin Legea dialogului social nr. 62/201186. Izvoare importante ale dreptului muncii (specifice acestei ramuri de drept) sunt contractele colective de munc, regulamantul de organizare i funcionare i regulamentul intern. Ca institutii ale dreptului muncii mentionm: contractul individual de munc, timpul de munc i timpul de odihn, salarizarea, sntatea i securitatea n munc, formarea profesionala, dialogul social, contractele colective de munca, conflictele de munca, inspectia muncii, raspunderea juridica, jurisdictia muncii. 14.2. Aspecte esentiale privind contractul individual de munc Contractul individual de munc reprezint principala instituie a dreptului muncii. Problematica juridic ce se abordeaz cnd se analizeaz aceasta instituie priveste aspecte precum: definirea contractului, trsturile caracteristice, ncheierea contractului individual de munc; executarea contractului individual de munc;

84 85

Republicat in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Legea nr. 40/2011 este publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011. 86 Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011.

141

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial modificarea contractului individual de munc; suspendarea contractului individual de munc i ncetarea contractului individual de munc. Brevitatis causa, vom face o prezentare succint i parial a contractului individual de munc, ncercnd s surprindem esenialul. Art. 10 din Codul muncii (Legea 53/2003), n definirea acestui contract, prevede c el este contractul n temeiul cruia o persoan fizic, numit salariat se oblig spresteze munc pentru i sub autoritatea unui angajator, persoana fizic sau juridic, n schimbul unei remuneraii numit salariu. 14.2.1.Incheierea contractului individual de munc Contractul individual de munc trebuie ncheiat, ad validitatem, n forma scris . n privina duratei, regula este c el se ncheie pe durata nedeterminat. Prin excepie, n cazurile expres prevzute de lege, el se poate ncheia pe durata determinat. Contractul individual de munc este caracterizat ca un act juridic bilateral, solemn, sinalagmatic, oneros i comutativ, intuitu personae, cu executare succesiv, care genereaz ntre angajator i salariat un raport juridic de subordonare a celui din urm fa de primul. De cele mai multe ori n postura de angajator se afl o persoan juridic, fiind ns posibil ca aceasta calitate s revin i unei persoane fizice. Calitatea de salariat revine ntotdeauna unei persoane fizice. n legtur cu ncheierea contractului individual de munc se pune problema capacittii prilor. Capacitatea juridic a salariatului Persoana fizic dobndete capacitatea de a ncheia contractul individual de munc, n calitate de salariat, la mplinirea vrstei de 16 ani. n mod excepional, aceast capacitate este recunoscut de la implinirea varstei de 15 ani, caz n care contractul se ncheie cu acordul prinilor sau al reprezentanilor legali, pentru activiti potrivite cu dezvoltarea fizic, aptitudinile i cunotinele persoanei, dac astfel nu i sunt periclitate sntatea, dezvoltarea i pregtirea profesional. Este interzis ncadrarea n munc a persoanelor sub vrsta de 15 ani i a persoanelor puse sub interdicie judectoreasc. ncadrarea n locuri de munc grele, vtmtoare sau periculoase se poate face dup mplinirea vrstei de 18 ani. Prin hotrre de guvern se stabilesc aceste locuri de munc. Cetenii strini i apatrizii pot fi angajai prin contract individual de munc n baza autorizaiei de munc i a permisului de edere n scop de munc, eliberat/eliberat potrivit legii. Capacitatea juridic a angajatorului Persoana juridic are capacitatea de a ncheia contracte individuale de munc din momentul dobndirii personalitii juridice. Persoana fizic dobndete capacitatea de a ncheia contracte individuale de munc n calitate de angajator, din momentul dobndirii capacitii depline de exerciiu. Art. 27 din Codul muncii reglementeaz obligativitatea certificatului medical la angajare i interzicerea testelor de graviditate. Art. 29 din Codul muncii reglementeaz verificarea aptitudinilor profesionale i personale la angajare. n privina ncadrrii salariailor din sectorul bugetar e stabilit regula c aceasta se face numai prin concurs sau examen, dup caz [ art. 30 alin. (1)].

142

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la ncheierea contractului individual de munc se poate stabili o perioad de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funciile de execuie i de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funciile de conducere [art. 31 alin.(1) din Codul muncii]. n privina persoanelor cu handicap, verificarea aptitudinilor profesionale n vederea ncadrrii lor n munc se face exclusiv printr-o perioad de prob de cel puin 45 de zile lucrtoare [ art. 85 alin. (1) din Legea nr. 446/2006 privind protecia i promovarea drepturilor persoanelor cu handicap]. n aceast privin se aplic norma special menionat, n detrimentul normei din art. 31 alin. (2) din Codul muncii, care prevede, pentru aceleai persoane, o perioad de prob de maximum 30 de zile calendaristice. n legtur cu perioada de prob este reglementata unicitatea acesteia, prevzndu-se n art. 32 din Codul muncii: (1) Pe durata executrii unui contract individual de munc nu poate fi stabilit dect o singur perioad de prob. (2) Prin excepie, salariatul poate fi supus la o nou perioad de prob n situaia n care acesta debuteaz la acelai angajator ntr-o nou funcie sau profesie ori urmeaz s presteze activitatea ntr-un loc de munc cu condiii grele, vtmtoare sau periculoase. Art. 33 din Codul muncii reglementeaz limitarea angajrilor n perioada de prob stabilindu-se c perioada n care se pot face angajri succesive de prob ale mai multor persoane pentru acelai post este de maximum 12 luni. Fiecare angajator are obligaia de a nfiina un registru general de eviden a salariailor care trebuie nregistrat n prealabil la autoritatea public competent. Registrul cuprinde elementele de identificare ale tuturor salariailor, data angajrii, funcia/ocupaia, tipul contractului individual de munc, salariul, sporurile i cuantumul acestora, perioada i cauzele de suspendare a contractului individual de munc, perioada detarii i data ncetrii contractului individual de munc. Prin art. 15 din Codul muncii este interzis, sub sanciunea nulitii absolute, ncheierea unui contract individual de munc n scopul prestrii unei munci sau a unei activiti ilicite ori imorale. Obligaia de informare. Coninutul contractului individual de munc Prin art. 17 din Codul muncii se instituie pentru angajator obligaia ca anterior ncheierii sau modificrii contractului individual de munc s informeze persoana selectat n vederea angajrii ori, dup caz, salariatul, cu privire la clauzele eseniale pe care intenioneaz s le nscrie n contract sau s le modifice. Obligaia aceasta se consider ndeplinit de ctre angajator la momentul semnrii de ctre persoana selectat a contractului individual de munc, sau semnrii de ctre salariat a actului adiional de modificare a contractului. Elementele din informare, care vor trebui s se regseasc i n coninutul contractului individual de munc, se refer, cel puin la: a)identitatea prilor; b)locul de munc sau, n lipsa unui loc de munc fix, posibilitatea ca salariatul s munceasc n diverse locuri; c)sediul sau, dup caz, domiciliul angajatorului; d)funcia/ocupaia conform specificaiei Clasificrii ocupaiilor din Romnia sau altor acte normative, precum i fia postului, cu specificarea atribuiilor postului; e)criteriile de evaluare a activitii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului; f)riscurile specifice postului; g)data de la care contractul urmeaz s i produc efectele;

143

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial h)n cazul unui contract de munc pe durat determinat sau al unui contract de munc temporar, durata acestora; i)durata concediului de odihn la care salariatul are dreptul; j)condiiile de acordare a preavizului de ctre prile contractante i durata acestuia; k)salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum i periodicitatea plii salariului la care salariatul are dreptul; l)durata normal a muncii, exprimat n ore/zi i ore/saptamn; m)indicarea contractului colectiv de munc ce reglementeaz condiiile de munc ale salariatului; n)durata perioadei de prob. n cazul salariatului care i va desfura munca n strintate, art. 18 din Codul muncii prevede pentru angajator obligaia de a-i comunica n timp util, nainte de plecare, n afar de informaiile sus-menionate, i informaii referitoare la: a)durata perioadei de munc ce urmeaz s fie prestat n strintate; b)moneda n care vor fi pltite drepturile salariale, precum i modalitile de plat; c)prestaiile n bani i/sau n natur aferente desfurrii activitii n strintate; d)condiiile de clim; e)reglementrile principale din legislaia muncii din acea ar; f)obiceiurile locului a cror nerespectare i-ar pune n pericol viaa, libertatea sau sigurana personal; g)condiiile de repatriere a lucrtorului, dup caz. Se prevede c informaiile prevzute la lit. a), b) i c) trebuie s se regseasc i n coninutul contractului individual de munc. n afara clauzelor eseniale, prevzute n art. 17 din cod, pot fi negociate i cuprinse ntr-un contract individual de munc i alte clauze, considerate clauze specifice. Fr ca enumerarea s fie considerat limitativ, sunt asemenea clauze: clauza cu privire la formarea profesional; clauza de neconcuren; clauza de mobilitate; clauza de confidenialitate. Clauza de neconcuren poate fi negociat att la ncheierea contractului, ct i ulterior, pe parcursul executrii acestuia. Prin aceast clauz se stabilete obligaia salariatului ca dup ncetarea contractului s nu presteze, n interes propriu sau al unui ter, o activitate care se afl n concuren cu cea prestat la angajatorul su. n schimbul asumrii acestei obligaii de ctre salariat, angajatorul se oblig s plteasc salariatului o indemnizaie de neconcuren lunar, pe toata perioada de neconcuren. Clauza de neconcuren i produce efectele pentru o perioada de maximum 2 ani de la data ncetrii contractului individual de munc i numai dac n cuprinsul contractului sunt prevzute n mod concret activitile ce sunt interzise salariatului la data ncetrii contractului, cuantumul indemnizaiei de neconcuren lunar, perioada pentru care i produce efectele clauza, terii n favoarea crora se interzice prestarea activitii, precum i aria geografic unde salariatul poate fi n real competiie cu angajatorul. Indemnizaia de neconcuren lunar se negociaz i este de cel puin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei ncetrii contractului individual de munc sau, n cazul n care durata contractului individual de munc a fost mai mic de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

144

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Clauza de neconcuren nu poate avea ca efect interzicerea in mod absolut a exercitrii profesiei salariatului sau a specializrii pe care o deine. La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru munca instanta competenta poate diminua efectele clauzei de neconcurenta. In cazul nerespectrii, cu vinovie, a clauzei de neconcuren salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei i, dup caz, la daune-interese corespunztoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului. Clauza de mobilitate este clauza prin care prile stabilesc ca, n considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca. In contractul individual de munca se stabileste cuantumul prestatiilor suplimentare in bani sau in natura la care se obliga angajatorul fata de salariatul cu care a fost negociata clauza respectiva. Clauza de confidentialitate este clauza prin care partile convin ca, pe toata durata contractului individual de munca si dupa incetarea acestuia, sa nu transmita date sau informatii de care au luat cunostinta in timpul executarii contractului, in conditiile stabilite in regulementele interne, in contractele colective de munca sau in contractele individuale de munca. In Codul muncii ( art. 35) este reglementat si cumulul de functii. In acest sens se prevede ca orice salariat are dreptul de a muncii la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea. Se recunoaste insa si existenta unor situatii de exceptie, in care, prin lege sunt stabilite incompatibilitati pentru cumulul unor functii. 14.2.2.Executarea contractului individual de munc Codul muncii reglementeaza in cap. II al titlului II, executarea contractului individual de munca. In aceasta parte a Codului muncii, in esenta, sunt mentionate drepturile si obligatiile partilor raportului juridic de munca, ceea ce nu reprezinta altceva decat continutul acestui raport juridic. Mentionm ca enumerarea drepturilor si obligatiilor partilor nu este limitativ, textele referindu-se la principalele drepturi si obligatii. Textul art. 37 din cod consacra principiul negocierii, stabilind ca drepturile si obligatiile in relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca. In art. 38 din cod este reglementata interdictia renuntarii la drepturile recunoscute salariatilor prin lege. Textul prevede ca salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege si ca orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate. Din art. 39 alin. (1) al codului rezulta ca salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi: a)dreptul la salarizare pentru munca depusa; b)dreptul la repaus zilnic si saptamanal; c)dreptul la concediu de odihna anual; d)dreptul la egalitate de sanse si de tratament; e)dreptul la demnitate in munca; f)dreptul la securitate si sanatate in munca; g)dreptul la acces la formarea profesionala; h)dreptul la informare si consultare;

145

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial i)dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca; j)dreptul la protecie in caz de concediere; k)dreptul la negociere colectiva si individuala; l)dreptul de a participa la actiuni colective; m)dreptul de a constitui si adera la un sindicat; n)alte drepturi prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile. Din alin. (2) al art. 39 rezulta ca salariatului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii: a)de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului; b)de a respecta disciplina muncii; c)de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca; d)de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu; e)de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate; f) de a respecta secretul de serviciu; g) alte obligatii prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile. Principalele drepturi si obligatii ale angajatorului sunt mentionate in art. 40 din cod. Angajatorul are, in principal, urmatoarele drepturi: a)sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii; b)sa stabileasca atributiile fiecarui salariat, in conditiile legii; c)sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu fiecarui salariat, sub rezerva legalitatii lor; d)sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu; e)sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv aplicabil si regulamentului intern; f)sa stabileasca obiectivele de performanta individuala, precum si criteriile de evaluare a realizarii acestora; In principal, angajatorul are urmatoarele obligatii: a)sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca; b)sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorie avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca; c)sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele idividuale de munca; d)sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii, cu exceptia informatiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natura sa prejudicieze activitatea unitatii. Periodicitatea comunicarilor se stabileste prin negociere in contractul colectiv de munca aplicabil; e)sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora; f)sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii; g)sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazuute de lege;

146

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial h)sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului; l)sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor. 14.2.3.Modificarea contractului individual de munca Modificarea contractului individual de munca poate sa priveasca urmatoarele elemente: durata contractului; locul muncii; felul muncii; conditiile de munca; salariul; timpul de munca si timpul de odihna. Regula este ca un contract individual de munca se poate modifica numai prin acordul partilor. Doar cu titlu de exceptie contractul se poate modifica unilateral, in cazurile si in conditiile prevazute de Codul muncii. Referindu-ne in continuare la cazurile de exceptie in care se poate modifica unilateral contractul individual de munca, vom prezenta succint delegarea, detasarea si trecerea temporara in alta munca. Delegarea si detasarea salariatului dau expresie unor modificari unilaterale ale contractului individual de munca prin care se modifica locul de munca, iar prin trecerea temporara in alta munca se modifica temporar locul si felul muncii. Delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatore atributiilor se serviciu in afara locului sau de munca (art. 43 Codul muncii). Mentionam ca in cazul delegarii, salariatul delegat exercita sarcinile respective in interesul angajatorului care a dispus delegarea. Msura delegrii poate fi dispus pe o perioad de cel mult 6o de zile calendaristice in 12 luni si se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendarisctice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegarii nu poate constitui motiv pentru sanctionarea disciplinara a acestuia. Cel delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, in conditiile prevzute de lege sau de contractul colectiv de munc aplicabil. Detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munc, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in scopul executrii unor lucrri n interesul acestuia din urm. In mod exceptional, prin detasare se poate modifica si felul muncii, dar numai cu consimtamantul scris al salariatului (art. 45 Codul muncii). In privinta duratei, msura detasrii poate fi dispus pe o perioada de cel mult un an. Ea poate fi prelungit, in mod exceptional, pentru motive ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detasarea, cu acordul ambelor prti, din 6 in 6 luni. Prin legi speciale se poate dispune si o alt durat a detasrii. Precizm c sintagma cu acordul ambelor prti a atras atentia doctrinei, invederndu-se c formularea legiuitorului este ambigu. Ea genereaz ntrebarea dac este vorba de acordul celor doi angajatori (cel care a dispus detasarea si cel care este beneficiarul detasrii) sau de acordul acestui din urm angajator si salariat? S-a exprimat opinia c in cazul prelungirii detasarii este necesar acordul tuturor celor trei prti implicate: angajatorul care a dispus detasarea, salariatul detasat si angajatorul beneficiar al detasrii87. Suntem de acord cu aceast opinie.

87

Alexandru iclea, Dreptul muncii, curs universitar, ediia a IV-a revizuit i actualizat, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2011, p. 355.

147

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Mentionm c in literatura de specialitate se folosesc si termenii de cedent, pentru angajatorul care a dispus detasarea si de cesionar, pentru angajatorul care este beneficiarul msurii. Salariatul poate refuza detasarea dispus de angajator numai in mod exceptional si pentru motive personale temeinice. Facem precizarea c pe durata detasrii nu nceteaz contractul individual de munc al salariatului detasat cu cedentul ( angajatorul care a dispus detasarea) ci acesta se suspenda. Acest efect al detasrii se produce in pofida faptului c salariatul detasat intr intr-un nou raport individual de munc, si anume cu angajatorul cesionar ( beneficiarul detarii). Cel detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de detaare, in conditiile prevzute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil. Drepturile cuvenite celui detasat se acord de angajatorul la care s-a dispus detaarea, el fiind beneficiarul muncii depuse de ctre salariatul detasat. Pe durata detarii salariatul beneficiaz de drepturile care i sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detasat. Angajatorul care detaeaz ( cedentul) este obligat sa ia toate msurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detasarea ( cesionarul) sa isi indeplineasca integral si la timp toate obligatiile fa de salariatul detasat. Dac cesionarul nu isi indeplineste integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat, acestea vor fi indeplinite de cedent. In cazul in care exist divergen intre cei doi angajatori sau nici unul dintre ei nu isi indeplineste obligatiile mentionate, salariatul detasat are dreptul de a reveni la locul sau de munc de la cedent, de a se ndrepta impotriva oricruia dintre cei doi angajatori si de a cere executarea silita a obligatiilor neindeplinite. Trecerea temporar in alt munc - msur unilateral a angajatorului, poate fi dispus in baza art. 48 Codul muncii. Potrivit acestui articol, angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtmntul salariatului, si in cazul unor situatii de fort major, cu titlu de sanctiune disciplinar sau ca masur de protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevzute de prezentul cod. Aceasta msur a fost definit ca modificarea unilateral a contractului de munc n temeiul creia salariatul ndeplinete, intr-o perioada determinat, o alt functie sau meserie dect cea prevazut in contract si care trebuie sa corespund - cu unele exceptii stabilite de lege - calificrii sale profesionale88. Sanctiunea disciplinara care reprezint o trecere temporar in alt munc a salariatului din dispozitia unilateral a angajatorului, este aceea prevazut in Codul muncii la art. 248 lit. b) constnd n retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunztor functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durat ce nu poate depsi 60 de zile. Ca masur de protectie a salariatului, trecerea temporar in alt munc are loc atunci cnd, pe baza recomandrii medicale, salariatul trebuie sa presteze o munc mai usoar si n cazul pensionarului de invaliditate de gradul III ( invaliditate caracterizat prin pierderea a cel putin jumtate din capacitatea de munc, ceea ce impune ca salariatul aflat in aceast situatie s nu poat presta dect o activitate corespunzatoare strii sale de sntate). 14.2.4.Suspendarea contractului individual de munca
88

Ibidem, p. 359.

148

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Prin suspendarea contractului individual de munca intelegem incetarea temporara a principalelor efecte ale contractului, adica prestarea muncii si plata acesteia. Suspendarea nu inseamn incetarea contractului respectiv. Suspendarea poate interveni de drept, prin acordul partilor sau prin actul unilateral al uneia dintre parti. Potrivit art. 50 Codul muncii, suspendarea de drept a contractului individual de munca intervine in urmatoarele situatii: a)concediu de maternitate; b)concediu pentru incapacitate temporara de munca; c)carantina; d)exercitarea unei functii in cadrul unei autoritati executive, legislative ori judecatoresti, pe toata durata mandatului, daca legea nu prevede altfel; e)indeplinirea unei functii de conducere salarizate in sindicat; f)forta majora; g)in cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului de procedura penala; h)de la data expirarii perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei. Daca in termen de 6 luni salariatul nu si-a reinnoit avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de munca inceteaza de drept; i)in alte cazuri expres prevazute de lege. Art. 51 din cod prevede urmatoarele situatii in care contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa salariatului: a)concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani; b)concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani; c)concediu paternal; d)concediu pentru formare profesionala; e)exercitarea unor functii elective in cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toata durata mandatului; f)participarea la greva. In legatur cu acest ultim caz mentionm c in art. 195 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social se arata ca pe toata durata participarii la greva are loc o suspendare de drept a contractului individual de munca sau a raportului de serviciu. Art. 52 alin. (1) din cod prevede situatiile in care contractul individual de munca se suspenda din initiativa angajatorului. Sunt mentionate urmatoarele situatii: a)pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii; b)in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti; c)in cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare; d)pe durata detasarii; e)pe durata suspendarii de catre autoritatile competente a avizelor, autorizatiilor sau atestarilor necesare pentru exercitarea profesiilor. In legatura cu unele dintre cazurile de suspendare a contractului din initiativa angajatorului sunt reglementate cateva consecinte de natura patrimoniala specifice.

149

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial In acest sens in alin. (2) al art. 52 se prevede ca in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului. Apoi, in alin. (3) al aceluiasi articol se prevede ca in cazul reducerii activitatii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depasesc 30 de zile lucratoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 la 4 zile pe saptamana, cu reducerea corespunzatoare a salariului, pana la remedierea situatiei care a cauzat reducerea programului, dupa consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ de la nivelul unitatii sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz. In art. 53 alin. (1) din cod se prevede ca pe durata reducerii si/sau intreruperii temporare a activitatii, salariatii implicati in activitatea redusa sau intrerupta, care nu mai desfasoara activitate, beneficiaza de o indemnizatie, platita din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 52 alin. (3). In alin. (2) din acest articol se prevede ca pe durata reducerii si/sau a intreruperii temporare prevazute la alin. (1), salariatii se vor afla la dispozitia angajatorului, acesta avand oricand posibilitatea sa dispuna reinceperea activitatii. Suspendarea contractului individual de munca prin acordul partilor se produce in cazul concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese personale. 14.2.5.Incetarea contractului individual de munca Art. 55 din Codul muncii reglementeaza ca modalitati de incetare a contractului individual de munca incetarea de drept, prin acordul partilor si prin vointa unilaterala a uneia din parti. Mentionam ca atunci cand contractul individual de munca inceteaza prin vointa unilaterala a angajatorului vorbim despre concediere, iar atunci cand inceteaza prin vointa unilaterala a salariatului vorbim despre demisie. In privinta concedierii, Codul muncii reglementeaza concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului si concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Art. 56 alin.(1) din cod prevede cazurile in care contractul individual de munca inceteaza de drept. Astfel, se arata ca acest contract inceteaza de drept: a)la data decesului salariatului sau al angajatorului persoana fizica, precum si in cazul dizolvarii angajatorului persoana juridica, de la data la care angajatorul si-a incetat existenta conform legii; b)la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii sau a punerii sub interdictie a salariatului sau a angajatorului persoana fizica; c)la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicarii deciziei de pensie in cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate partiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare; d)ca urmare a constatarii nulitatii absolute a contractului individual de munca, de la data la care nulitatea a fost constatata prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca; e)ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii defintive a hotararii judecatoresti de reintegrare;

150

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial f)ca urmare a condamnarii la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti; g)de la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei; h)ca urmare a interzicerii exercitarii unei profesii sau functii, ca masura de siguranta ori pedeapsa complementara, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus interdictia; i)la data expirarii termenului contractului individual de munca incheiat pe durata determinata; j)retragerea acordului parintilor sau al reprezentantilor legali, in cazul salariatilor cu varsta cuprinsa intre 15 si 16 ani. In legatura cu cazul de incetare de drept a contractului ca urmare a constatarii nulitatii absolute [art. 56 alin. (1) lit. d)], am demonstrat ca in pofida formularii legiuitorului, contractul individual de munca inceteaza de drept si in cazul nulitatii relative, daca este vorba despre o nulitate totala89. Din alin. (2) al art. 56 rezulta ca pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. c) j), constatarea cazului de incetare de drept a contractului individual de munca se face in termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea acestuia, in scris, prin decizie a angajatorului, si se comunica persoanelor aflate in situatiile respective in termen de 5 zile lucratoare. Art. 57 din Codul muncii este consacrat nulitatii contractului individual de munca. Redam in continuare acest important text, atragand atentia ca se considera ca el nu se refera strict doar la contractul individual de munca ci, in general, la regimul juridic al nulitatii in dreptul muncii. (1) Nerespectarea oricareia dintre conditiile legale necesare pentru incheierea valabila a contractului individual de munca atrage nulitatea acestuia. (2) Constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor. (3) Nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege. (4) In situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubiri. (5) Persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzator modului de indeplinire a atributiilor de serviciu. (6) Constatarea nulitatii si stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul partilor. (7) Daca partile nu se inteleg, nulitatea se pronunta de catre instanta judecatoreasca. Concedierea ( incetarea contractului din initiativa angajatorului) In legatura cu concedierea Codul muncii reglementeaza anumite interdictii, unele cu caracter permanent, altele cu caracter temporar. Referindu-se la primele tipuri de interdictii, art. 59 prevede ca este interzisa concedierea salariatilor: a) pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine
89

Emilian Lipcanu, Consideratii si o propunere de lege ferenda in legatura cu incetarea de drept a contractului individual de munca in cazul nulitatii acestuia, in revista Dreptul nr. 7/2007.

151

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala; b) pentru exercitarea, in conditiile legii, a dreptului la greva si a drepturilor sindicale. In art. 60 sunt reglementate interdictiile cu caracter temporar, rezultand din alin. (1) ca nu poate fi dispusa concedierea: a)pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii; b)pe durata suspendarii activitatii ca urmare a instituirii carantinei; c)pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere; d)pe durata concediului de maternitate; e)pe durata concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani; f)pe durata concediului pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani; g)pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat; h)pe durata efectuarii concediului de odihna. Din alin. (2) rezulta ca prevederile de mai sus nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare, a falimentului sau a dizolvarii angajatorului. Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului Conform art. 61 din cod angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii: a)in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara; b)in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in conditiile Codului de procedura penala; c)in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat; d)in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat. Art. 62 din cod se refera la decizia de concediere emisa de angajator pentru ipotezele sus-mentionate, stabilindu-se ca: (1) In cazul in care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevazute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii. (2) In cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 247 - 252. (3) Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta. Facem mentiunea ca art. 247- 252 la care se face trimitere in alin. (2) al art. 62 se refera la sanctiunile disciplinare si la procedura de aplicare a acestora, dat fiind

152

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial faptul ca primul caz de concediere mentionat in art. 61[cel de la lit. a)] da expresie unei sanctiuni disciplinare ( mai exact, este vorba chiar de cea mai grava sanctiune disciplinara aplicabila salariatului ). In art. 63 din cod este reglementata procedura prealabila pe care trebuie sa o realizeze angajatorul in doua dintre situatiile ce reprezinta motive de concediere care tin de persoana salariatului. Astfel, in cazul prevazut de art. 61 lit. a) [concedierea disciplinara] trebuie realizata o cercetare disciplinara prealabila, iar in cazul prevazut in art. 61 lit. b) [salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat] trebuie realizata o evaluare prealabila a salariatului conform procedurii de evaluare. Referitor la aceasta din urma procedura de evaluare, se arata ca ea este stabilita prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin regulamentul intern. Art. 64 din cod cuprinde dispozitii importante aplicabile in unele cazuri de incetare a contractului individual de munca si care dau expresie caracterului de protectie a salariatului pe care o au normele dreptului muncii. Redam in continuare textul articolului de lege. (1) In cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d), precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art. 56 lit. e, angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii. (2) In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante potrivit alin. (1), acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii. (3) Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit. (4) In cazul in care salariatul nu isi manifesta consimtamantul in termenul prevazut la alin. 3, precum si dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului. (5) In cazul concedierii pentru motivul prevazut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiaza de o compensatie, in conditiile stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz. Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului Acest tip de concediere este determinat de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia [ dupa cum rezulta din art. 65 alin. (1) Codul muncii]. Se precizeaza in textul legal [ art.65 alin. (2) din cod] ca desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. Motivele acestei concedieri sunt exterioare salariatului, nu au deci legatura cu persoana lui, tinand de dificultati economice, transformari tehnologice etc. Tipul acesta de concediere cunoaste doua forme : concedierea individuala si concedierea colectiva ( art. 66 din cod). Art. 67 din cod statueaza ca salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil .

153

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Concedierea colectiva nu se aplica salariatilor din institutiile publice si autoritatile publice. Concedierea colectiva este definita de art. 68 alin. (1) Codul muncii, pe care il redam in continuare. (1) Prin concediere colectiva se intelege concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de : a)cel putin 10 salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati mai mult de 20 de salariati si mai putin de 100 de salariati ; b)cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati ; c)cel putin 30 de salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 300 de salariati. In privinta concedierii colective Codul muncii reglementeaza o procedura care trebuie riguros respectata, pe care, brevitatis causa, nu o mai redam, multumindu-ne sa amintim ca nerespectarea ei determina nulitatea absoluta a masurii de concediere. In legatura cu concedierea, indiferent ca motivele tin sau nu de persoana salariatului, este reglementat dreptul la preaviz. Astfel, conform art. 75 alin. (1) Codul muncii, persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare. Decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului. Demisia Demisia este reglementata in art. 81 din Codul muncii. Ea reprezinta actul unilateral de vointa al salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz. Angajatorul are obligatia de a inregistra demisia. In cazul refuzului de inregistrare a demisiei salariatul poate face dovada acesteia prin orice mijloc de proba. Demisia nu trebuie motivata. Termenul de preaviz este cel prevazut in contractul individual de munca, sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie. Pentru salariatii care ocupa functii de conducere, termenul de preaviz nu poate fi mai mare de 45 de zile lucratoare. Pe durata preavizului contractul individual de munca isi produce in continuare toate efectele. In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz v-a fi suspendat corespunzator. Angajatorul poate renunta total sau partial la termenul de preaviz. Contractul va inceta la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale sau partiale a angajtorului la termenul respectiv. Salariatul are dreptul de a demisiona si fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca. 14.2.6.Tipuri de contracte individuale de munca Amintim doar ca in Codul muncii, in afara contractului de munca pe durata nedeterminata, sunt reglementate si alte tipuri de contracte individuale de munca, respectiv : -contractul individual de munca pe durata determinata ; -contractul individual de munca prin agent de munca temporara ;

154

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial -contractul individual de munca cu timp partial ; -contractul individual de munca privind munca la domiciliu. Le-am mentionat doar, fara sa ne propunem aici prezentarea fiecarui tip de contract. 15 RSPUNDEREA DISCIPLINAR Desi dreptul muncii este considerat de majoritatea doctrinarilor o ramur a dreptului privat, - apreciere datorat faptului c att contractul individual de munc, ct si contractele colective de munc sunt rezultatul negocierii prtilor, aflate pe pozitii de egalitate juridic, - raportul juridic de munc este caracterizat prin subordonarea salariatului fat de angajator. Angajtorului i se recunosc ca prerogative (puteri) : prerogativa normativ, prerogativa organizatoric, prerogativa de directivare, de control si disciplinar. Prerogativa normativ se manifest prin elaborarea de ctre angajator a regulamentului intern, care reprezint un izvor specific de dreptul muncii. Prerogativa organizatoric se manifest prin faptul c angajatorul este acela care isi organizeaz intreprinderea, stabilindu-i structura organizatoric si functional( subunitati, fabrici, servicii, compartimente, birouri, oficii etc.), raporturile dintre diversele elemente structurale, obiectivele activittii, programul de lucru etc. Organizarea intreprinderii, sub aspectul structurii si raporturilor dintre diversele compartimente functionale, e oglindit in organigrama intreprinderii. Angajatorul stabileste si organizeaz locurile de munc, stabileste atributiile fiecrui post, intocmind fisa postului. Prerogativa disciplinar permite angajatorului tragerea la rspundere disciplinar ( constatarea abaterilor disciplinare si aplicarea sanctiunilor disciplinare ) a salariatilor care au comis abateri disciplinare. Abaterea disciplinara este o fapt in legtura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsit cu vinovatie de ctre salariat, prin care acesta a inclcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munc sau contractul colectiv de munc aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici [ art. 247 alin. (2) Codul muncii]. In art. 248 alin. (1) din Codul muncii sunt enumerate sanctiunile disciplinare. Acestea sunt : a)avertismentul scris ; b)retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 6o de zile ; c)reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10% ; d)reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10% ; e)desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. In Codul muncii este stabilit regimul disciplinar de drept comun. Exista ins, in anumite domenii de activitate, reglementri speciale care consacr regimuri disciplinare diferite (speciale), adesea mai severe, in raport cu cel stabilit de Codul muncii. De altfel, chiar Codul muncii constituie temeiul instaurrii, prin dispozitii speciale, a unor regimuri sanctionatorii diferite. In acest sens, prin art. 248 alin. (2) din cod se stabileste c in cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege special, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.

155

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Intlnim asemenea regimuri disciplinare speciale in domenii care presupun un grad mai sever de ordine si disciplin, cum ar fi : transporturi, posta si telecomunicatii, activitate vamal, administratie public, invtmnt, silvicultur, justitie, politie etc. O regul aplicabil n domeniul rspunderii disciplinare e exprimat prin adagiul non bis in idem, ceea ce inseamn c pentru aceeasi abatere disciplinar se poate aplic o singura sanctiune [ art. 249 alin. (2) din cod]. Criterii de stabilire a sanctiunii disciplinare Aceste criterii, la care se refera art. 250 din cod, de care trebuie sa tina seama angajatorul, caruia i se pretinde sa stabileasca sanctiunea in raport cu gravitatea abaterii comise, sunt : a)imprejurarile in care fapta a fost savarsita ; b)gradul de vinovatie a salariatului ; c)consecintele abaterii disciplinare ; d)comportarea generala in serviciu a salariatului ; e)eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta. Cercetarea disciplinara prealabila Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici una din masurile disciplinare, cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusa fara a se efectua o cercetare disciplinara prealabila. In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii[art. 252 alin. (2) din cod]. Angajatorul poate dispune sanctionarea si in lipsa cercetarii prealabile daca salariatul nu s-a prezentat, fara un motiv obiectiv, la convocarea ce a fost facuta in vederea efectuarii cercetarii [ art. 251 alin. (3) din cod]. In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este [ art. 251 alin.(4) din cod]. Decizia de sanctionare In art. 252 din cod sunt reglementate termenele privind emiterea deciziei de sanctionare, cuprinsul deciziei de sanctionare, forma acesteia, comunicarea deciziei catre salariat, posibilitatea contestarii deciziei de catre salariatul nemultumit. Continutul acestui articol este urmatorul : (1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei. (2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu : a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara ; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalacate de salariat ; c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute de art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea ; d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica ; e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata ;

156

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata. (3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii. (4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta. (5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii. Reabilitarea disciplinar Sintagma reabilitarea disciplinar nu este folosit ca atare de catre legiuitor in cuprinsul Codului muncii, dar este consacrat in limbajul juridic. Codul muncii foloseste exprimarea radierea sanctiunilor disciplinare. Astfel, in art. 248 alin. (3) se prevede ca sanctiunea disciplinar se radiaz de drept in termen de 12 luni de la aplicare, dac salariatului nu i se aplic o nou sanctiune disciplinar in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constat prin decizie a angajatorului emis in form scris. Efectele radierii sanctiunii disciplinare sunt aceleasi ca si in cazul reabilitrii ce intervine in dreptul penal, si constau in incetarea consecintelor, decderilor, interdictiilor rezultate din aplicarea sanctiunii. 16 RSPUNDEREA PATRIMONIAL 16.1. Aspecte esentiale privind raspunderea patrimoniala Codul muncii reglementeaz in art. 253-259 raspunderea care intervine in sarcina prtilor contractului individual de munc, ori de cate ori, pe parcursul executrii acestuia, ele ar cauza, una celeilalte, un prejudiciu. Repararea prejudiciului astfel cauzat se va face potrivit unui set de norme care, impreun, formeaz institutia rspunderii patrimoniale. Rspunderea aceasta are o natur contractual, ea avnd functia de a repara prejudicii pe care prtile contractului individual de munc si le-au cauzat pe parcursul derulrii acestuia. Ne aflm in prezenta unei varietati de rspundere civil contractual, specific dreptului muncii. Raspunderea pe care o prezentm se numeste patrimonial deoarece prtile rspund cu bunurile din patrimoniul lor pentru recuperarea prejudiciului. Pentru ca raspunderea patrimonial s poate intra n functiune, altfel spus, pentru ca partea contractant prejudiciat de cealalt s poat obtine repararea prejudiciului, ea trebuie sa dovedeasc existenta cumulativ a urmtoarelor conditii( elemente) : prejudiciul, fapta ilicit, raportul de cauzalitate intre fapt si prejudiciu, vinovatia fptuitorului ( adic a contractantului care a svrsit fapta prejudiciabil). Exist o deosebire intre rspunderea patrimonial a salariatului fat de angajatorul pe care l-a prejudiciat, si rspunderea patrimonial a angajatorului fat de salariatul pe care l-a prejudiciat. Astfel, n timp ce salariatul va rspunde doar pentru pagubele materiale provocate angajatorului, acesta din urma va raspunde fat de salariatul pe care l-a pgubit att pentru prejudiciul material, ct si pentru cel moral. Si aici putem observa caracterul de protectie a salariatului, pe care l au normele dreptului muncii, de vreme

157

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial ce salariatul, cel putin in actualul stadiu al legislatiei muncii, nu este rspunztor si pentru prejudiciul moral pe care l-ar cauza angajatorului. Rspunderea patrimonial reglementat de Codul muncii este caracterizat ca fiind o rspundere integral, deoarece se rspunde att pentru paguba efectiv (damnum emergens), ct si pentru beneficiul nerealizat (lucrum cessans). Spre deosebire de aceast rspundere, n cadrul unei alte forme de rspundere, numit raspundere material, se rspunde partial, doar pentru paguba efectiv (damnum emergens), si uneori chiar pentru mai putin ( pentru pagubele produse de militari in procesul pregtirii pentru lupt, acestia rspund n limita a trei solde nete)90. In cazul rspunderii patrimoniale se rspunde doar pentru pagubele previzibile. Totusi, dac fapta prejudiciabil constituie infraciune se va rspunde potrivit normelor si principiilor rspunderii civile delictuale, adic inclusiv pentru pagubele neprevizibile. In principiu, repararea prejudiciului, in cadrul acestei rspunderi nu are loc n natur, ci prin echivalent banesc. In situatia in care angajatorul a fost obligat s-l despagubeasc pe salariat pentru prejudiciul pe care i l-a cauzat, el are posibilitatea ca, printr-o actiune in regres, s recupereze prejudiciul de la salariatul sau salariatii vinovati de producerea pagubei. Rspunderea patrimonial a salariatului fata de angajator este o raspundere personal, individual ; nu poate fi aici vorba despre o rspundere a salariatului pentru fapta altuia, asa cum intlnim n dreptul civil. Dac o pagub este cauzat angajatorului de ctre mai multi salariati impreun, rspunderea lor este divizibil. Altfel spus, in principiu, rspunderea patrimonial din dreptul muncii nu e solidar. Exista ns si unele exceptii, adic unele cazuri in care rspunderea este solidar. Astfel, in Legea nr. 22/1969 privind regimul juridic al gestiunilor si gestionarilor ( lege special n raport cu Codul muncii), se prevede c persoana cu functie de conducere, precum si orice alt salariat care se face vinovat de ncadrarea, trecerea sau mentinerea n functia de gestionar a unei persoane fr respectarea conditiilor de vrst, antecedente penale, rspunde integral pentru pagubele cauzate de gestionar, in solidar cu acesta. Aceeasi raspundere revine si celui vinovat de nerespectarea dispozitiilor legale privind constituirea garantiilor de ctre gestionar, in limita garantiei neconstituite. Apoi, tot o rspundere solidar exist in cazul gestiunilor colective, cnd se constat lipsuri, sau degradari de bunuri, fr s poat fi individualizat autorul pagubei. Mentionm c in unele legi speciale este reglementat si raspunderea patrimonial subsidiar. Aceasta rspundere are caracter secundar, intervenind ulterior rspunderii principale si numai dac aceasta nu a produs efecte integral sau partial ( adic prejudiciul nu a putut fi recuperat, fie in totalitate, fie in parte, prin antrenarea rspunderii principale a celui care a cauzat in mod direct prejudiciul). Astfel, potrivit art. 30 din Legea nr. 22/1969, rspunde n limita pagubei rmase neacoperite de autorul ei direct, cel vinovat de : ncadrarea sau trecerea unei persoane in functia de gestionar sau din subordinea gestionarului fr avizul prevzut la art. 7 din aceasta lege ; neluarea msurilor necesare pentru stabilirea si acoperirea pagubelor in gestiune ; neefectuarea inventarierilor la termenele si in conditiile legii,
90

Raspunderea materiala (care a existat in vechiul Cod al muncii), continua sa existe pentru personalul civil care activeaza in armata si pentru militari, facand obiectul unei reglementari speciale ( Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor). In afara de caracterul limitat al raspunderii, specifica raspunderii materiale este si modalitatea de recuperare a pagubei, constand in decizia de imputare emisa de unitatea militara si angajamentul de plata asumat de catre salariatul sau militarul care a cauzat paguba, ambele aceste instrumente constituind titluri executorii.

158

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial in situatia in care prin aceasta a contribuit la cauzarea pagubei ; nerespectarea oricrei ndatoriri de serviciu, dac fr inclcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita. Primarul poate fi si el tras la rspundere subsidiar in situatia in care, in calitate de ordonator principal de credite, a pus in executare o hotarare a consiliului local de majorare ilegal a salariilor personalului primariei. Rspunderea sa va fi atras numai dac paguba nu poate fi recuperat de la beneficiarii sumelor incasate necuvenit91. Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat reglementeaz in art. 21 alin. (2) un caz de rspundere subsidiar prevznd c in ipoteza in care nu se pot recupera, integral sau partial, de la beneficiari sumele pltite necuvenit cu titlu de ajutor social in termen de cel mult 3 ani de la efectuarea pltii, acestea vor fi recuperate, in conditiile Codului muncii, de la persoanele vinovate de efectuarea pltii, pe o perioada de cel mult 3 ani. Mentionm c Ordonanta Guvernului nr.121/1998 prevede si ea unele cazuri de rspundere subsidiar a militarilor si a salariatilor civili din unittile militare, pe care nu le mai expunem aici. In privinta rspunderii patrimoniale a salariatilor, art. 254 alin. (2) din cod consacr regula potrivit creia salariatii nu rspund de pagubele provocate de forta major sau de alte cauze neprevzute si care nu puteau fi nlturate si nici de pagubele care se ncadreaz in riscul normal al serviciului. 16.2. Obligatia de restituire In acelasi capitol in care reglementeaz rspunderea patrimonial, Codul muncii reglementeaz si obligatia de restituire a sumelor nedatorate, a bunurilor necuvenite si a serviciilor prestate necuvenit. Este vorba despre sume, bunuri si servicii de care salariatul a beneficiat in mod necuvenit din partea angajatorului. In acest sens, art. 256 din cod prevede : (1) Salariatul care a ncasat de la angajator o sum nedatorat este obligat s o restituie. (2) Dac salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau si care nu mai pot fi restituite in natur sau dac acestuia i s-au prestat servicii la care nu era ndrepttit, este obligat s suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor n cauz se stabilete potrivit valorii acestora de la data pltii. In cazul obligatiei de restituire reglementat de art. 256 Codul muncii nu este vorba despre comiterea vreunei fapte ilicite de ctre persoana care a beneficiat necuvenit de sumele de bani, de bunurile sau de serviciile respective. In legatur cu obligatia de restituire se accept c ar putea interveni o rspundere subsidiar a celui care a determinat plata sumelor, predarea bunurilor, prestarea serviciilor, de care a beneficiat necuvenit salariatul, n msura n care paguba nu mai poate fi recuperat de la salariatul-beneficiar. 16.3. Procedura general de stabilire si recuperare a pagubei Repararea prejudiciului, in cazul in care intervine rspunderea patrimonial sau obligatia de restituire, se va dispune prin hotrre judectoreasc pronuntat asupra actiunii in justitie pornit de ctre partea pagubit ( evident, dac paguba nu a fost reparat de bunavoie de ctre cel care a cauzat-o sau de ctre beneficiarul sumelor, bunurilor sau serviciilor nedatorate).

91

In practica judiciara s-a decis insa ca primarul care a actionat cu buna-credinta punand in executare, in conditiile legii, hotararea consiliului local de stabilire a unor drepturi salariale pentru personalul primariei, nu raspunde pentru prejudiciul cauzat de platile facute inainte de anularea hotararii consiliului de catre instanta judecatoreasca sesizata de prefect ( decizia nr. 755/2002 a Curtii Supreme de Justitie, sectia de contencios administrativ, in revista Pandectele Romane, nr. 3/2003, p. 83-84).

159

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial Suma stabilit pentru acoperirea daunelor se retine n rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei n cauz din partea angajatorului la care este ncadrat in munc. Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fr a putea depsi mpreun cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauz, jumtate din salariul respectiv. In ipoteza n care contractul individual de munc nceteaz nainte ca salariatul s-l fi despgubit pe angajator si cel in cauz se ncadreaz la un alt angajator sau devine functionar public, retinerile din salariu se fac de ctre noul angajator sau de noua institutie ori autoritate public, dup caz, pe baza titlului executoriu transmis in acest scop de ctre angajatorul pgubit. Dac persoana creia i-a ncetat contractul individual de munc nu s-a ncadrat la un alt angajator, in temeiul unui contract individual de munc sau ca functionar public, acoperirea daunei se va face prin urmrirea bunurilor sale, n conditiile Codului de procedur civil ( adic, n conditiile dreptului comun). Paguba se va recupera tot in conditiile Codului de procedur civil in situatia in care acoperirea prejudiciului prin retineri lunare din salariu nu se poate face in termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rat de retineri. E de mentionat c in privinta rspunderii patrimoniale a salariatilor este posibil ca recuperarea pagubei s intervin prin acordul prtilor, in conditiile art. 254 alin. (3) si (4) Codul muncii. In aceste texte se prevede : (3) In situatia in care angajatorul constat c salariatul sau a provocat o pagub din vina si in legtur cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o not de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul prtilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicrii. (4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare dect echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie. In legatur cu acest procedeu trebuie s subliniem c acordul respectiv nu are valoarea unui titlu executoriu, el are, deci, natura juridic a unei convenii care, dac nu este respectat de ctre salariat, va determina pe angajator s se adreseze justitiei. 16.4. Proceduri speciale de stabilire i recuperare a pagubei Prin unele acte normative se consacr proceduri speciale ( adic, diferite de aceea reglementat in Codul muncii) de stabilire si recuperare a pagubei. Exemplificativ, mentionm dou acte normative care consacr asemenea proceduri speciale : Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 privind rspunderea material a militarilor92 si Legea nr. 1/2011 a educatiei nationale93. Fr a intra n detalii, nvederm c aceste acte normative consacr decizia de imputare ( act unilateral al angajatorului) ca procedur de stabilire si recuperare a pagubei ce i-a fost cauzat angajatorului de ctre persoanalul care activeaz n domeniile respective. Relativ la Legea nr.1/2011 a educaiei naionale facem ns observatia c decizia de imputare ca mijloc de stabilire si recuperare a pagubei produse angajatorului e admisibil doar in privinta personalului didactic, a personalului didactic auxiliar, precum si a celui de conducere, ndrumare si control din nvtmntul preuniversitar. Personalului care activeaz in nvtmntul

92

Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, aprobata prin Legea nr. 25/1999 ( publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 28 ianuarie 1999. 93 Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011. Legea nr. 1/2011 a fost modificata si completata prin Legea nr. 166/2011, publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 709 din 7 octombrie 2011.

160

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial universitar i se aplic normele dreptului comun ( Codul muncii). Apreciem ca nejustificat aceast discriminare operat de legiuitor. Persoanei pe seama creia s-a emis decizia de imputare i se recunoaste dreptul de a o ataca n justitie, dac apreciaz c decizia respectiv este nelegal sau netemeinic.

161

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial

BIBLIOGRAFIE SELECTIV
1. C. Brsan, V. Dobrinoiu, Al. iclea, M. Toma, C. Tufan, Societile comerciale, vol. I i II, Ed. ansa S.R.L., Bucureti, 1995. 2. Carl Creifelds, Rechtsworterbuch, Verlag C.H. Beck, Munchen, 2000 3. Cornelia Lefter, Societatea cu rspundere limitat, Editura Economic, Bucureti, 1996. 4. Elena Crcei, Constituirea societilor comerciale pe aciuni, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1995. 5. Elena Crcei, Drept comercial romn, Editura ALL Beck, Bucureti, 2000. 6. Elena Crcei, Societile comerciale pe aciuni, Editura ALL Beck, Bucureti, 1999. 7. Emilian Lipcanu, Despre limitarea aplicrii n dreptul societilor comerciale a normei de interpretare prevzute n art. 978 Cod civil, de regula concordanei statutului cu contractul de societate, in Revista de Drept Comercial, nr. 4/2000. 8. Gheorghe Piperea, Obligaiile i rspunderea administratorilor societilor comerciale. Noiuni, Editura ALL Beck, Bucureti, 1998. 9. I. L. Georgescu, Drept comercial romn, vol. 1 i 2, Editura Socec&Co, S.A.R, Bucureti, 1947. 10. Ioan Comnescu, Elemente de drept comercial, Editura Hyperion XXI, Bucureti, 1993. 11. Ion Ni Stan, Drept comercial. Societatea cu rspundere limitat, Editura Global Lex, Bucureti, f. a. 12. Ion Turcu, Dreptul afacerilor, Editura Fundaiei Chemarea, Iai, 1992. 13. Ion Turcu, Liviu Pop, Contractele comerciale, vol. I i II, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1997. 14. Ion Turcu, Teoria i practica dreptului comercial romn, vol. I i II, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1998. 15. Marius Scheaua, Legea societilor comerciale nr. 31/l990. Comentat i adnotat, Editura ALL Beck, Bucureti, 2000. 16. Maurice Cozian, Alain Viandier, Droit des societes, Cinquieme edition, Editions Litec, 1992. 17. Mircea N. Costin, Dicionar de drept internaional al afacerilor, vol. I, II, III, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1996 - 1998. 18. Octavian Cpn, Societile comerciale, Ediia a doua, actualizat i ntregit, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1996. 19. Radu I. Motica, Vasile Popa, Drept comercial romn i drept bancar, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1999. 20. Romul Petru Vonica, Drept comercial. Partea general, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2000. 21. Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Monica Gabriela Lostun, Drept comercial, Editura Oscar Print, Bucureti, 2000. 22. Stanciu D. Crpenaru, Drept comercial romn, editia a VI-a, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2007. 23. Vasile Gionea, Curs de drept comercial, Editura Scaiul, Bucureti, 1996 24. Vasile Ptulea, Corneliu Turianu, Curs de drept comercial romn, Editura ALL Beck, Bucureti, 2000

162

Emilian Lipcanu, Sergiu Golub, Elemente de drept comercial

25. Angela Miff, Ciprian Paun, Drept comercial, Ed. Imprimeria Ardealul, ClujNapoca, 2004 26. Emilian Lipcanu, Consideratii in legatura cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, in revista Dreptul, nr.10/2008 27. Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial pentru invatamantul economic, Editura Universitara, Bucuresti, 2005 28. Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, editia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007 29. Gheorghe Piperea, Introducere in dreptul contractelor profesionale, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2011 30. Gheorghe Piperea, Drept comercial. Intreprinderea, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2012 31. Carmen Tamara Ungureanu, Drept civil. Partea general. Persoanele, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2012 32. Stanciu D. Crpenaru, Tratat de drept comercial romn, ediia a III-a, revizuit (conform noului Cod civil), Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2012

163