Sunteți pe pagina 1din 3

1.Participarea procurorului in procesul civil.

Instituţia participării terţelor persoane în procesul civil este reglementată în Codul de procedură
civilă în Cartea a II-a, capitolul III din Titlul I, intitulat "Alte persoane care pot lua parte la
judecată".
Conceptul de terţe persoane are o semnificaţie diferită în dreptul procesual civil faţă de dreptul
substanţial. Dacă în dreptul material terţii sunt persoane străine de actul juridic - penitus
extranei - faţă de care nu se produc efecte juridice , în dreptul procesual terţii sunt persoane care
se pot adăuga părţilor între care s-a stabilit iniţial raportul juridic procesual, din iniţiativa lor
sau a părţilor iniţiale, dobândind astfel, calitatea de părţi.
Codul de procedură civilă reglementează următoarele forme de participare a terţilor în procesul
civil: intervenţia, chemarea în judecată a altor persoane, chemarea în garanţie şi arătarea
titularului dreptului.
Instituţia participării terţilor la procesul civil are un profund caracter preventiv. Cererile de
intervenţie sunt cereri incidentale, şi ca urmare, competenţa soluţionării lor aparţine instanţei
sesizată cu cererea principală.
Procurorul este un subiect al procesului civil în calitate de parte, indiferent de formele de
participare a acestuia la proces. Participarea sa la judecată nu se reduce la o asistenţă pasivă, de
informare asupra disputei judiciare.
Procurorul intervine în activitatea judiciară pentru a apăra interesele generale ale societăţii,
chiar şi atunci când intervine pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor.
Această împrejurare îi conferă statutul special de parte în procesul civil. De exemplu, efectele
hotârîrii judecătoreşti nu se întind în mod direct asupra procurorului nu poate fi condamnat la
plata cheltuielilor de judecată, participă la activitatea judiciară în condiţiile şi cazurile
determinate de art. 45 c. proc. civ., poate exercita căile ordinare de atac chiar dacă nu a fost parte
în proces în faţa instanţei de judecată, etc.
Procurorul poate face uz de de instituţia recuzării in cazurile in care legaturile de rudenie privesc
pe judecător si celelalte parti. Relaţiile dintre procuror si judecător, chiar si atunci când are
calitatea de reclamant, nu pot fi invocate ca motiv de recuzare de către nici una din parti.
Participând in procesul civil, procurorul acţionează potrivit drepturilor si obligaţiilor consacrate
de procedura civila si care statornicesc un regim de egalitate si contradictorialitate intre
participanţii la procesul civil, asigurând totodată instanţei o poziţie independenta si suverana.
Procurorul care participa la judecata poate fi substituit oricând, si in orice faza a procesului, cu
un alt procuror, fara a fi necesara îndeplinirea unei formalităţi.
Procedura abţinerii procurorului se va desfăşura in conformitate cu principiile de organizare si
modul de funcţionare a unittailor Ministerului Public.
Procurorul care ştie ca in privinţa lui exista un motiv de recuzare este dator - in conformitate cu
art.25 C. pr. Civ - sa raporteze acest lucru şefului unităţii din care face parte, formulând si o
cerere de abţinere.

2.Efectele hotararii judecatoresti.


Hotararea judecatoreasca produce urmatoarele efecte:
a) dezinvesteste instanta de litigiul cu care a fost investita prin cererea de chemare in judecata
b) hotararea are valoarea unui inscris autentic, pentru ca este intocmita in conditiile art. 1171 C.
civ.
c) hotararea pronuntata asupra unei actiuni in realizare sau constituire de drepturi poate fi pusa
in executare silita astfel incat, odata investita cu formula executorie, constituie titlu executoriu
d) ca regula, hotararea produce efecte retroactive, prin ea constatandu-se drpeturi preexistente
e) hotararea se bucura de putere de lucru judecat.
Consecintele directe fata de parti, ce de-curg din acea hotarare, dar si consecin-tele indirecte ale
hotararii in privinta tertilor.
Atributele legale ale hotararii sunt:
1) Dezinvestirea sau desesizarea instantei dupa pronuntarea hotararii -; Astfel, art. 258, C.pr.civ.
prevede ca judecatorii nu mai pot reveni asupra solutiei pronuntate. Exceptiile de la aceasta
regula sunt numai aparente: indreptarea, lamurirea sau completarea hotararii.
Alte exceptii sunt insa reale si sunt prevazute expres de lege: a) Contestatia in anulare b)
Revizuirea c) Recursul in anulare
2) Autoritatea lucrului judecat -; Daca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 1201, C.civ.,
adica daca exista o tripla identitate: de parti, de obiect si de cauza.
Aceasta indeplineste doua functii: a) Functia negativa -; Partile nu pot relua, in viitor, acelasi
litigiu. b) Functia pozitiva -; Partile se pot prevala, in viitor, de ceea ce cuprinde hota-rarea
judecatoreasca.
3) Hotararea are caracter de act autentic -; In sensul celor aratate de legea civila cat priveste
forta probanta a actelor autentice.
4) Hotararea judecatoreasca are forta executorie -; Pe de o parte, ea insasi constituie titlu
executoriu, iar pe de alta parte, dupa investirea cu formula executorie, se poate trece la cea de-a
doua faza a procesului civil: executarea silita.
5) Prin pronuntarea hotararii judecatoresti se interverteste prescriptia -; Odata rezolvata
problema prescriptiei extinctive anterior pronuntarii hotararii, dupa pronuntarea hotararii
apare o noua prescriptie: prescriptia executarii silite a hotararii care, in principiu, potrivit art.
405, C.pr.civ., daca legea nu prevede altfel, este de 3 ani, iar in cazul actiunii reale imobiliare,
termenul de prescriptie a punerii in execu-tare silita este de 10 ani.
6) Ipoteca judiciara -; Unele hotarari judecatoresti (cele date in materie imo-biliara) sunt notate
in Cartea Funciara, grevand imobilul si atentionand tertii asupra situatiei juridice a imobilului.
Efectele hotararii judecatoresti se produc intre parti (inter partes), ceea ce exprima relativitatea
acestor efecte intr-o forma asemanatoare cu relativitatea efecte-lor contractului sub aspect
substantial. Efectele hotararii intre parti consta in concre-tizarea dreptului sau interesului
legitim in raport cu dispozitiile legale ce au fost aplicate in acel litigiu.
In privinta tertilor hotararea judecatoreasca nu-si produce efectele direct, pentru ca ei nu au fost
parti in proces, dar tertii nici nu pot ignora un fapt juridic nou-aparut in viata juridica prin
emiterea unei hotarari judecatoresti, astfel incat, indirect, hotararea isi rasfrange efectele si fata
de terti si acest fenomen poarta numele de opozabilitate.