DREPT PROCESUAL CIVIL

26. CONFLICTELE DE COMPETENŢĂ ŞI REGULATORUL DE COMPETENŢĂ

Conflictele de competenţă apar atunci când două sau mai multe instanţe judecătoreşti ori
alte organe cu activitate jurisdicţională se declară deopotrivă competente să judece un litigiu
(conflict pozitiv de competenţă) sau, dimpotrivă, se consideră necompetente şi îşi declină
reciproc competenţa (conflict negativ de competenţă) - art. 20 C. proc. civ..
Această situaţie trebuie depăşită, prin soluţionarea conflictului printr-o hotărâre care se
numeşte regulator de competenţă, pentru că în cazul conflictului pozitiv de competenţă există
riscul pronunţării unor hotărâri contradictorii, iar în cazul conflictului negativ de competenţă are
loc o întrerupere a cursului judecăţii, ceea ce contravine scopului urmărit de reclamant prin
sesizarea instanţei: obţinerea unei hotărâri judecătoreşti.
Conflictul pozitiv de competenţă poate să apară atunci când două sau mai multe instanţe
sunt învestite cu aceeaşi pricină - în care sunt aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, şi
fiecare dintre instanţe se declară competentă, respingând prin încheiere excepţia de
necompetenţă. Este posibil acest lucru în caz de competenţă teritorială alternativă, când
reclamantul sesizează cu aceeaşi pricină toate instanţele competente.
Conflictul negativ de competenţă apare atunci când două sau mai multe instanţe sau
organe cu activitate jurisdicţională se declară necompetente să soluţioneze aceeaşi pricină,
declinându-şi reciproc competenţa.
Procedura de soluţionare a conflictului de competenţă este declanşată de instanţa
înaintea căreia s-a ivit conflictul, adică de instanţa care s-a pronunţat ultima asupra competenţei
(în cazul conflictului pozitiv) respectiv, instanţa a cărei hotărâre a rămas irevocabilă ultima (în
cazul conflictului negativ).
Potrivit C. proc. civ., această instanţă va suspenda din oficiu orice altă procedură şi va
înainta dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului. Suspendarea judecăţii se
dispune printr-o încheiere.
Instanţa competentă să dea regulatorul de competenţă este prevăzută de art. 22 C. proc.
civ.:
1. conflictul ivit între două judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal se judecă de acel
tribunal;
2. dacă cele două judecătorii nu ţin de acelaşi tribunal sau dacă conflictul s-a născut între o
judecătorie şi un tribunal, sau între două tribunale, competentă este curtea de apel
respectivă;
3. dacă cele două instanţe în conflict nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel,
precum şi conflictul între două curţi de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
4. există conflict de competenţă şi în cazul în care el se iveşte între instanţe judecătoreşti şi
alte organe cu activitate jurisdieţională. În acest caz, conflictul de competenţă se rezolvă
de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict;
5. potrivit C. proc. civ., conflictul de competenţă dintre o instanţă judecătorească şi un
tribunal arbitrar se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în
conflict.

1|Page
 DREPT PROCESUAL CIVIL

C. proc. civ. nu reglementează cine soluţionează eventualul conflict de competenţă în care

este implicată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pentru această ipoteză s-a decis că întrucât nu
există o instanţă superioară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie tot ea va rezolva şi conflictul arătat.
Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea
părţilor. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei
pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este irevocabilă.
Când, din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un
timp mai îndelungat să funcţioneze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate,
va desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece pricina.

2|Page