PROROGAREA DE COMPETENTA

Situatia in care, pt buna desfasurare a procesului penal si aflarea adevarului, este necesar ca organele judiciare
sa isi extinda competenta asupra unor cauze care, potrivit regulilor de competenta, reveneau spre solutionare
altor organe judiciare, egale sau inferioare in grad.

Poate opera numai in favoarea unui organ judiciar egal in grad sau ierarhic superior, deci organul
judiciar isi poate proroga competenta asupra unor cauze care ar reveni unui organ egal in grad sau
inferior.

Prorogarea este o reunire de cause si rezolvare de acelasi organ judiciar.

Este intotdeauna legala, partile si subiectii procesuali neputand conveni asupra acesteia.

Actele indeplinite in manifestarea prorogarii nu sunt supuse sanctiunilor legale.

Prorogarea de competenta se aplica urmatoarelor institutii:

- reunirea cauzelor
-disjungerea cauzelor
- schimbarea calificarii faptei sau a incadrarii juridice
-chestiuni prealabile

1. REUNIREA CAUZELOR
 Reunirea cauzelor
  (1) Instanţa dispune reunirea cauzelor în cazul infracţiunii continuate, al
concursului formal de infracţiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai
multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.
  (2) Instanţa poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie
judecata, în următoarele situaţii:
  a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană;
  b) când la săvârşirea unei infracţiuni au participat două sau mai multe
persoane;
  c) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea
cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei.
  (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi în cazurile în care în
faţa aceleiaşi instanţe sunt mai multe cauze cu acelaşi obiect.

Situatia in care se rezolva de acelasi organ judiciar doua sau mai multe cauzeintre care exista legatura
determinate de fapte sau de faptuitori.

N.B. Reunirea nu inseamna intotdeauna prorogare de competent. Prorogare exista atunci cand cauzele sunt
investigate sau judecate de parchete sau instante de acelasi grad, nu in cadrul aceleasi instante unde reunirea
cauzelor nu inseamna prorogare.

OBLIGATORIE - cazurile in care organul judiciar este obligat sa dispuna reunirea cauzelor.
1. Infractiuni continuate - o persoana savarseste, la interval diferite de timp, dar in realizarea aceleasi rezolutii
infractionale, actiuni sau inactiunicare prezinta, fiecare in parte, continutul aceleasi infractiuni.
2. Concurs formal (ideal) - o actiune sau inactiune savarsita de o persoana, din cauza imprejurarilor in care a
avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza continutul mai multor infractiuni.
3. Cazurile in care doua sau mai multe acte material alcatuiesc o singura infractiune.

FACULTATIVA (poate sa dispuna, textul de lege=> nu este obligat sa dispuna)

1. Doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceasi persoana
- concurs real- cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin actiuni sau
inactiuni distinct, inainte de a fi condamnata definitive pentru vreuna dintre ele, dar si atunci cand una dintre
infractiuni a fost comisa pt savarsirea sau ascunderea altei infractiuni.
2. La savarsirea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane - nu are importanta calitatea in
care au fost savarsite (autor, coauthor, complice, instigator).
3. Intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru buna
infaptuire a justitiei
N.B. Se dispune numai atunci cand prin aceasta nu se intarzie judecata.

Dispozitiile referitoare la reunirea cauzelor se aplica sin in situatia in care in fata mai multor instante sunt mai
multe cause cu acelasi obiect, iar acestea nu vizeaza doar procedura desfasurata in faza de judecata ci si
procedura desfasurata in faza de urmarire penala.

 ART. 45
  Procedura de reunire a cauzelor
  (1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului, a părţilor, a
persoanei vătămate şi din oficiu de către instanţa competentă.
   (2) Cauzele se pot reuni dacă ele se află în faţa primei instanţe, chiar după
desfiinţarea sau casarea hotărârii, sau în faţa instanţei de apel.
  (3) Instanţa se pronunţă prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu
fondul.

Se dispune:
- la cererea procurorului
- la cererea partilor (inclupat, parte civila, parte responsabila civilmente)
- la cererea persoanei vatamate
- din oficiu, de instanta competenta
Cu respectarea urmatoarei conditii - cauzele sa se afle in aceasi faza a procesului penal, urmarire penala,
prima instant sau apel.
Alin.2 cauzele se afla in fata primei instante sau apel, deci chiar si in moment diferite ale judecatii in fata primei
instante sau in apel, chiar si in etapa rejudecarii, deci dupa desfiintarea hotararii sau casarea acesteia in caile
ordinare sau extraordinare de atac.
Prin - incheiere - in cursul judecatii (se ataca odata cu fondul)
- ordonanta motivata - in cursul urmaririi penale

ART. 44  
  Competenţa în caz de reunire a cauzelor
  (1) În caz de reunire, dacă, în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele
fapte, competenţa aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal,
competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai
întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor,
competenţa aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate
cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.
  (2) Competenţa judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru
fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenţa unei anumite instanţe
s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunţat
achitarea.
  (3) Tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt
de competenţa instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă, iar
în cazul în care competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de
grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei
superioare în grad.
  (4) Dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta este militară, competenţa
revine instanţei civile.
  (5) Dacă instanţa militară este superioară în grad, competenţa revine instanţei
civile echivalente în grad competente potrivit art. 41 şi 42.

2. DISJUNGEREA CAUZELOR
ART. 46  
  Disjungerea cauzelor
  (1) Pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa
poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la
unele dintre infracţiuni.
  (2) Disjungerea cauzei se dispune de instanţă, prin încheiere, din oficiu sau
la cererea procurorului ori a părţilor.

Nu constituie un caz de prorogare, fiind o operatiune inversa celei de reunire a cauzelor.

N.B. Disjungerea are character facultativ, instant sau organul de urmarire penala nu este obligat sa faca asta.

Se dispune:
- la cererea procurorului
- la cererea partilor (inclupat, parte civila, parte responsabila civilmente)
- din oficiu, de instanta competenta
Prin - incheiere - in cursul judecatii (se ataca odata cu fondul)
- ordonanta motivate/ dispozitia din rechizitoriu - in cursul urmaririi penale
( se constituie un nou dosar in care urmarirea penala continua pt faptele sau suspectii/inculpatii pt care
cauza a fost disjunsa. Spre deosebire judecata cauzelor in care “Competenţa judecării cauzelor
reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul
care a determinat competenţa unei anumite instanţe s-a dispus disjungerea
sau încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea.”, in urmarirea
penala, competent de desfasurare a acesteia nu ramane dobandita parchetului in favoarea caruia a
operat prorogarea de competenta daca, pentru fapta sau suspectul sau inculpatul care a determinat
competent prin prorogare a parchetului, procurorul a dispus disjungerea, caz in care, cauza se
trimite, prin declinare de competenta, parchetului competent potrivit regulilor de drept comun.

Institutia isi gaseste aplicarea frecvent in domeniul actiunii civile exercitate in procesul penal, aceasta putand fi
dispisa daca exercitarea ei in cadrul procesului penal ar intarsia nejustificat solutionarea cauzei penale (s-ar
incalca imperativul solutionarii cauzei intr-un termen rezonabil).
3. COMPETENTA IN CAZ DE SCHIMBARE A INCADRARII JURIDICE SAU
A CALIFICARII FAPTEI
PROROGAREA DE COMPETENTA IN CAZ DE SCHIMBARE A INCADRARII
JURIDICE
 ART. 48  
  Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului
  (1) Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului,
instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea
infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
  a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului;
  b) s-a dat citire actului de sesizare a instanţei.
   (2) Dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea
competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute la art.
40 alin. (1).

ART. 49
  Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării faptei
  (1) Instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o
judeca, chiar dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracţiunea este de
competenţa instanţei inferioare.
  (2) Schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă, intervenită în cursul
judecării cauzei, nu atrage necompetenţa instanţei, în afară de cazul când prin
acea lege s-ar dispune altfel.

Schimbarea incadrarii juridice este operatiunea prin care se modifica incadrarea juridical initiala a faptei intr-o
alta incadrare. La schimbarea incadrarii juridice a faptei se analizeaza structura infractiunii (continutul
constitutiv).

N.B. Nu opereaza prorogarea si opereaza declinarea daca dupa schimbarea incadrarii juridice a faptei
infractiunea este de competent unei instante superioare in grad.

PROROGAREA DE COMPETENTA IN CAZ DE SCHIMBARE A CALIFICARII

FAPTEI
Calificarea faptei consta in incriminarea unei fapte ca infractiune in legea penala, deci printr-o lege noua.

N.B. Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecatii cauzei, nu atrage
necompetenta instantei, in afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

4. CHESTIUNI PREALABILE
ART. 52  
  Chestiunile prealabile
  (1) Instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă
soluţionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa
altei instanţe, cu excepţia situaţiilor în care competenţa de soluţionare nu
aparţine organelor judiciare.
  (2) Chestiunea prealabilă se judecă de către instanţa penală, potrivit
regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine acea
chestiune.
  (3) Hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei
chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faţa
instanţei penale, cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii.
──────────
  Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 102 din 17 februarie 2021, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 357 din 7 aprilie 2021, s-a admis excepţia de
neconstituţionalitate, constatându-se că sintagma „cu excepţia împrejurărilor
care privesc existenţa infracţiunii“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 52 alin.
(3) din Codul de procedură penală este neconstituţională.
  Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în
vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale,
îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii
Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu
pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe
durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt
suspendate de drept.
  În concluzie, în intervalul 7 aprilie 2021 - 21 mai 2021, sintagma „cu excepţia
împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii“ din cuprinsul dispoziţiilor
art. 52 alin. (3) din Codul de procedură penală a fost suspendată de drept,
încetându-şi efectele juridice în data de 22 mai 2021, întrucât legiuitorul nu a
intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.

Chestiunile prealabile sunt acele imprejurari de alta natura decat cea penala, care urmeaza sa fie solutionate de
catre instanta, inainte de inceperea judecatii fondului cauzei.
Ex. Verificarea partilor dintr-un contract de mandate in caz de abuz de incredere.

Sunt o conditie premergatoare rezolvarii fondului cauzei.

Sunt chestiuni extrapenale pt care instant isi proroga competenta in legatura cu regulilie si mijloacele de proba,
deci instant penala este considerate competent chiar daca chestiunea prealabila este de competent altei instante.

N.B. Singurul caz de prorogare de competent in care aceasta poate opera si in favoarea unei instante inferioare
in grad fata de instant competent sa judece chestiunea prealabila.

  (3) Hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei
chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faţa
instanţei penale
EXCEPTIILE DE NECOMPETENTA, DECLINAREA DE COMPETENTA SI
CONFLICTUL DE COMPETENTA
1. EXCEPTIILE DE NECOMPETENTA
ART. 47  
  Excepţiile de necompetenţă
  (1) Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei
inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul
judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive.
  (2) Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei
superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea
cercetării judecătoreşti.
  (3) Excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată în condiţiile alin.
(2).
  (4) Excepţiile de necompetenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror,
de către persoana vătămată sau de către părţi.

Calea procesuala prin care se invoca lipsa de competenta sau incalcarea competentei unui organ judiciar si se
trimite cauza la un organ competent.

Se invoca in faza de urmarire penala si in faza de judecata.

In faza de urmarire penala - se invoca - din oficiu

- de parti
- de subiectii procesuali principali
Desi art 63 nu prevede posibilitatea aplicarii art. 47 in faza de urmarire penala, aceasta poate fi invoca prin alte
mijloace in faza de urmarire penala, deci cereri, memorii.

In faza de judecata - se invoca - din oficiu

- de parti
- de procuror
- de persoana vatamata

“ Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei

inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul
judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive.”

Sanctiunea in caz de nerespectare a normelor in aceasta situatie este nulitatea absoluta si poate fi invocate in
orice stare a procesului.

SA NU UITI!!!
(1) Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului,
instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea
infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
  a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului;
  b) s-a dat citire actului de sesizare a instanţei.
   (2) Dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea
competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute la art.
40 alin. (1).
Deci daca suspect/inculpatul dobandeste o calitate ce atrage competent I.C.C.J. deci dobandeste calitatea de
“de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii
Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului
Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”

“Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei

superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea
cercetării judecătoreşti.”

Sanctiunea in caz de nerespectare a normelor in aceasta situatie este nulitatea relativa si poate fi invocata pana la
inceperea cercetarii judecatoresti.

“Excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată în condiţiile alin. (2).”

Deci pana la inceperea cercetarii judecatoresti.

Instanta admite exceptia prin hotarare definitiva si trimite cauza spre solutionare instantei competente, deci
isi declina competenta.
Instanta respinge exceptia prin incheiere motivata, incheierea putand fi atacata odata cu fondul.
Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra exceptiei
prin inheiere definitiva.

2. DECLINAREA DE COMPETENTA
ART. 50  
  Declinarea de competenţă
  (1) Instanţa care îşi declină competenţa trimite, de îndată, dosarul instanţei
de judecată desemnate ca fiind competentă prin hotărârea de declinare.
  (2) Dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după
calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza poate menţine, motivat,
probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse de instanţa care şi-
a declinat competenţa.
  (3) În cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, probele administrate,
actele îndeplinite şi măsurile dispuse se menţin.
  (4) Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă căilor de atac.

Actul procesual prin care organul judiciar hotaraste, din oficiu sau la cerere (procuror, subiecti procesuali
principali, parti) ca nu are competenta prevazuta de lege pentru a solution cauza cu care a fost investit si o
trimite organului judiciar competent.

Instanta care isi declina competenta trimite de indata dosarul instantei desemnate prin hotararea de declinare.
(instanta poate sa isi decline competenta doar in favoarea unei alte instante judecatoresti, nu si in favoarea unui
organ fara activitate jurisdictionala)
Hotararea de declinare are rol de act de sesizare a instantei de judecata competente si nu este supusa niciunei
cai de atac.