Deci, fiind o profesie reglementată, întâlnim reguli clare în ceea ce privește modul în

care este dobândită calitatea de auditor, drepturile și obligațiile acestor profesioniști, modul de

organizare al profesiei, organele de conducere și alte aspecte pe care le presupune activitatea din

acest domeniu.

Conform punctului 1 al articolului 2 din Legea 162/201 ” audit statutar înseamnă un

audit al situațiilor financiare anuale individuale sau al situațiilor financiare anuale consolidate

efectuat în conformitate cu standardele internaționale de audit”

După cum a observat Fogarty și Rigsby (2010, p. 327) auditul reprezintă un ”proces

social”. Deci pe lăngă componentele tehnice pe care le presupune această activitate, ea are și o

dimensiune socială deoarece se adresează publicului în general. Astfel, informațiile financiare

rezultate din auditarea situațiilor financiare sunt destinate mai multor beneficiari și anume: bănci,

acționari, salariați etc.

Așa cum precizează Adrian Vascu (2018) în articolul publicat în revista CAFR – „Practici

de Audit” acest domeniu professional este într-o contină schimbare și adaptare la legislația și la

standardele Uniunii Europene, astfel :

pe lângă transpunerea Directivei 2014/56/EU și a Regulamentului 537/2014 care a

afectat profesia de auditor financiar am mai consemnat modificarea Legii Insolvenței

fără consultarea guvernului cu UNPIR așa cum ar fi fost firesc și nu în ultimul rând, o

presiune și provocare generală pe care am constatat-o când UPLR a fost eliminat de

către guvern din Consiliul Economic și Social (CES).

Putem concluziona că profesia de auditor este inclusă în rândul profesiilor liberale,

beneficiind de o legislație specifică și de un corp de profesioniști organizați în C.A.F.R. care își

desfășoara activitatea în mod independent și obiectiv, fără a servi intereselor cuiva, fiind o

activitate care se adresează publicului larg.