DIAGNOSTICUL JURIDIC

1.1. Noțiunea și scopul diagnosticului juridic

Diagnosticul juridic are ca scop identificarea punctelor forte și a celor slabe ale situației
juridice a organizatiei analizate și impactul acestora asupra performanțelor economico-financiare
ale organizației.
Diagnosticul juridic presupune investigarea aspectelor juridice referitoare la activitatea
organizației și a patrimoniului acesteia . Concret se verifică aspectele care aparțin dreptului
societaților comerciale, dreptului civil, dreptului comercial, dreptului financiar, dreptului fiscal,
dreptului muncii, dreptului mediului și litigiile organizației. Dacă organizația evaluată respectă
legislatia comercială, civilă, finanaciară, a mediului etc elimină cheltuielile excepționale și
impactul asupra rezultatului este unul favorabil.
Datorită specificului și volumului mare de cunostințe de specialitate pe care îl implică acest
tip de diagnostic este de preferat ca această activitate să fie realizată de un jurist care este
cooptat în echipa de evaluare. Practic stabilirea diagnosticului juridic presupune analiza
documentelor legale solicitate de către evaluator și identificarea punctelor forte și slabe. Lista
documentelor legale solicitate pentru întocmirea diagnosticului juridic cuprinde urmatoarele
componente care sunt trecute în revista prin prisma existenței lor și apoi se analizează pe cele opt
domenii:
- actul constitutiv al organizației conform legii societăților comerciale cu modificările ulterioare
- titlurile de proprietate și dovada dreptului de folosință asupra terenului și a clădirilor
-situația creditelor contractate , a garanțiilor constituite și a altor sarcini care grevează activele de
baza ale organizației
- contractele de închiriere, locație de gestiune,concesiune și leasing
- contrcatele de asigurare pe categorii de active
-situația mărcilor și a brevetelor care aparțin organizației evaluate și salariaților acesteia
-documentele ultimului control fiscal
- ultimul raport al comisiei de cenzori1
1
Isfănescu A., - „Evaluarea întreprinderii” , Editura Tribuna Economică,Bucureşti,2001 p. 97