CURS PRACTIC AUDIT FINANCIAR

CAPITOLUL I : AUDITUL FINANCIAR CONCEPT,

TIPURI, ROL
 1. Notiunea de audit, in general
Audit vine de la cuvntul italian "audire", a asculta; cuvnt de origine latin,
transformat n timp de practica anglosaxon, semnific azi, n sens strict, revizia
conturilor realizat de experti independenti n vederea exprimrii unei opinii
asupra regularittii si sincerittii acestora.

Prin audit, n general, se ntelege examinarea profesional a unei informatii n

vederea exprimrii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un
criteriu (standard, norm) de calitate.
Obiectivul oricrui tip de audit l constituie mbunttirea utilizrii informatiei.

Retinem elementele principale care definesc auditul, n general:

-examinarea unei informatii trebuie s fie exclusiv o examinare profesional;
-scopul examinrii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;
-opinia exprimat asupra unei informatii trebuie s fie responsabil si independent,
ceea ce presupune c persoana care face aceast examinare are anumite
responsabilitti pentru activitatea sa si trebuie s fie o persoan independenta;
-examinarea trebuie sa se faca dupa reguli dinainte stabilite cuprinse intr-un standard
,norma legala ori profesionala care constituie criteriu de calitate.
-statutul de independent al persoanelor care realizeaz aceste misiuni de audit si
autonomia organismului din care face parte auditorul.
2. Conceptul de audit financiar
2.1. Audit financiar sau audit statutar?
Uniunea European nu cunoaste dect denumirea de controlor legal, dar acesta
se cheam comisar de conturi n Franta, comisar-revizor n Belgia, auditor
statutar n Regatul Unit etc.
A audita a avut initial semnificatia de a verifica situatiile financiare ale unei
ntreprinderi; azi, a audita poate avea n plus semnificatia studierii unei
ntreprinderi pentru a-i aprecia procesele, tranzactiile si situatiile financiare
(audit financiar), pentru a-i ameliora performantele (audit operational) sau
pentru a face o judecat asupra gestiunii (audit de gestiune).
Se pune ntrebarea:
Care este adevratul audit?
Cine este adevratul auditor?

Este imposibil de a da azi un rspuns convingtor, cu exceptia unui singur

tip de audit pentru care exist texte oficiale si o directiv european: auditul
legal, cunoscut si sub denumirea de control legal sau de audit statutar;
 Auditul statutar(legal) este singurul tip de audit reglementat la nivel european
(Directiva a VIII-a) si prevzut, de regul, prin legea companiilor si prin actele
constitutive (statutele) acestora;
Denumirea simpl de "audit financiar" poate fi folosit pentru a desemna
numeroase alte misiuni ca, de exemplu:
-auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilittii;
-auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea
regulamentar a acestora n situatiile financiare;
-auditul financiar al contabilizrii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea
legislatiei sociale;
-auditul financiar asupra situatiei fiscale;
-auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica dac evaluarea
creantelor ndoielnice s-a fcut de o manier prudent etc.

Din cele prezentate rezult c sintagma "audit financiar" este mult mai
cuprinztoare dect cea de "audit statutar".
Reglementarea european (Directiva a VIII-a) si reglementrile nationale se refer
numai la auditul statutar, adic auditul asupra situatiilor financiare ale entittii.
2.2. "Audit financiar" versus "cenzorat

Confuzia creat ntre auditul financiar si auditul statutar a stat la baza

unor msuri cum ar fi desfiintarea cenzorilor n ntreprinderile care
sunt supuse auditului financiar.

Cenzorii inlocuiti cu:

-auditorul financiar(independent);
-auditorul intern(subordonat Consiliului de administratie).
2.3. Tipuri de audit
"Auditul operational" are ca obiectiv cerinta de a face analiza riscurilor si a
deficientelor existente n vederea furnizrii de sfaturi.
Auditorii, n general,nu pot avea imixtiuni n gestiunea ntreprinderii auditate
si, ca urmare, acestia nu pot efectua audit operational la entitatea la care fac
auditul situatiilor financiare si nici consultanta;

"Auditul de gestiune" are ca obiectiv fie gsirea de probe ale unei fraude, fie
de a aduce o judecat critic asupra unei operatiuni de gestiune sau asupra
performantelor unei entitti sau a unui grup de entitti.
Auditul tinde a se generaliza la numeroase domenii care nu au raporturi
directe cu situatiile financiare ale ntreprinderii(social,de calitate ,de
mediu,etc...); n acest caz, el desemneaz diagnosticul de organizare si de
gestiune si n mod deosebit controlul procedurilor si maniera n care
organismul (ntreprinderea) actioneaz n raport cu atributiile si obiectivele
acesteia;
Clasificarea auditurilor se face n functie de obiectivele urmrite si n functie
de specialistii care le realizeaz,astfel:
Obiective urmarite Specialisti utilizati Denumirea auditului

Verificarea si certificarea situatiilor Profesionisti contabili independenti alesi -audit statutar

financiare sau numiti ,de regula de actionari

Diagnostic sectorial Experti independenti numiti de -audit fiscal

conducerea entitatii -audit social
-audit juridic
-audit al calitatii
--etc

Diagnostic asupra conturilor si diagnostic Compartimente specializate independente -audit intern

sectorial de alte servicii ale intreprinderii(de regula
intreprinderi mari,
grupuri,holdinguri,etc)
2.4. Categorii de auditori
-auditorul intern ;
-auditorul extern.

Auditorul intern este o persoana fizica ori juridica, salariat al entittii

auditate,respectiv angajat prin contract; cantonat initial n misiuni legate de buna
calitate a informatiilor financiare, astzi, auditorul intern se ocup din ce n ce mai
mult de misiuni de audit operational, de verificarea existentei, a gradului de adecvare
si a modului de aplicare a procedurilor interne n toate sectoarele si pe toate functiile
ntreprinderii.

Auditorul extern(financiar) :
obligatoriu -daca entitatea indeplineste conditiile legale care prevad expres
aceasta(statutar) ;
optional in toate celelalte cazuri.
Auditorul extern(financiar) este o persoana fizica ori juridica care isi exercita
prerogativele n baza unui contract cu ntreprinderea:
Entitatea in anumite conditii(prevazute de lege) este obligata s ncredinteze unui
specialist competent si independent o misiune de audit financiar care conduce la
certificarea situatiilor financiare .
Auditorul contractual detine o competent mai bine adaptat la o misiune foarte
precis (de exemplu, elaborarea si implementarea procedurilor de control intern,
audit al metodelor de evaluare a stocurilor etc.).
 ntreprinderea are nevoie de opinia unui auditor a crui semntur se bucur de
un prestigiu particular.
O misiune particular de control este cerut de un tert, de exemplu, o banc la
acordarea unui mprumut etc.

Auditorul financiar executa :

1.Misiune de auditare in vederea exprimarii unei opinii profesionale si
independente cu privire la situatiile financiar contabile anuale;
2.Executa misiuni la cerere cu obiective prestabilite check list in vederea
exprimarii a unei opinii independente si profesionale.
Orice entitate economica care opteaza pentru auditul financiar este obligata
sa-si organizeze auditul intern.
Auditorul contractual efectueaz o misiune n cadrul unui contract cu
entitatea auditat prin care aceasta (o ntreprindere, o primrie, o institutie
public, un minister etc.) fixeaz o misiune unui auditor, termenii si conditiile de
realizare fiind prevzute n contract. Altfel spus, dac nu exist dect o singur
misiune de audit legal (statutar) care cuprinde obiective cunoscute si care se
realizeaz potrivit Standardelor Internationale de Audit, exist un numr nelimitat
de misiuni de audit contractual, realizate de specialisti, de regul experti contabili.
La originea misiunilor contractuale stau patru motivatii:
 Elementele de baz ale conceptului de audit statutar sunt:

-profesionistul competent si independent care poate fi o persoan fizic

sau o persoan juridic;
-obiectul examinrii efectuat de profesionistul contabil l constituie
situatiile financiare ale entittii, n totalitatea lor: bilant, cont de profit
si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, n functie
de referentialul contabil aplicabil;
-scopul examinrii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea
fidel, clar si complet a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei
financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditat;
-criteriul de calitate n functie de care se face examinarea si se exprim
opinia l constituie standardele (normele) de audit si standardele
(normele) contabile.

Tertii se asteapt ca auditorul statutar s protejeze interesele lor , prin oferirea

unei asigurri referitoare la:

-c rapoartele financiare au "acuratete";

- c declaratiile financiare intr n responsabilitatea auditorului.
3. Directivele contabile europene admit , n mod inevitabil,
natura discutabil a multor cifre contabile.

- acuratetea declaratiilor financiare;

- continuitatea exploatrii si solvabilitatea firmei;
- existenta unor fraude;
- respectarea de ctre firm a obligatiilor sale legale;
- comportamentul responsabil al firmei fat de
problemele legate de mediu si problemele sociale.

Analiza modului n care nevoile si asteptrile

publicului sunt rezonabile conduce la urmtoarele
concluzii:
3.1. Acuratetea declaratiilor financiare
Utilizatorii informatiilor financiare se asteapt ca un raport de audit fr rezerve s
garanteze acuratetea declaratiilor financiare.n legtur cu aceasta subliniem
urmatoarele:

-conducerea ntreprinderii se afl n cea mai bun pozitie s cunoasc afacerile

firmei, s-i mentin performantele si s se ocupe de conturi; ea este cea care hotrste
asupra tratamentului contabil care urmeaz s fie aplicat si practicile de declarare
adoptate n situatiile financiare; deci,conducerea poart responsabilitatea modului
n care au fost ntocmite situatiile financiare;

-auditorii au servicii foarte bine distinse n legtur cu situatiile financiare; ei

stabilesc dac, dup prerea lor, rapoartele financiare au fost pregtite n conformitate cu
reglementrile si dac asigur o imagine corect si real.
Pentru aceasta, auditorii trebuie s fie independenti fat de situatiile financiare
respective: s nu fi participat n vreun fel la elaborarea lor (fie chiar si sub form de
consultanti) si s fie separati de conducere (s nu existe nici un fel de legtur).

Auditorii trebuie s sesizeze aspecte care ar ameninta continuitatea exploatrii;

raportul de audit trebuie s contin opinia auditorului asupra solvabilittii, n cazul n
care situatiile financiare au fost elaborate pe baza continuittii n exploatare.

Auditorii trebuie s testeze punctele de vedere ale conducerii cu privire la

continuitate si solvabilitate. Responsabilitatea conducerii este continu, n timp ce
opinia auditorului se bazeaz pe o situatie vzut la un moment dat.
3.2. Continuitatea exploatrii, solvabilitatea firmei
Tertii se asteapt ca raportul auditorului statutar s garanteze soliditatea unei
firme.
Acceptarea bazei de continuitate n exploatare implic solvabilitatea,
respectiv, dac la momentul ntocmirii bilantului pozitia firmei era de asa
natur nct s-si poat ndeplini responsabilittile asa cum era prevzut.
O ntreprindere poate rmne activ, iar banii actionarilor si creditorilor pot fi
salvati, dac problemele au fost identificate la timp.

Conducerea nu poate garanta continuitatea solidittii financiare a firmei; de

aceea, este rezonabil ca aceasta s declare public, dac, n opinia ei, dat fiind
mediul comercial n care opereaz firma, sunt disponibile resursele.
3.3. Existenta unei fraude
Auditul a fost asociat, aproape ntotdeauna, cu detectarea unei fraude. Trebuie fcute
urmtoarele remarci:
Managerii, conducerea sunt cei care au prima si cea mai mare responsabilitate n
detectarea fraudelor, neregulilor si erorilor, ca parte a rolului de conducere pe care l au.
Responsabilitatea auditorului este s planifice, s desfsoare si s evalueze activitatea de audit,
astfel nct s poat spera, n mod rezonabil, s fie depistate declaratiile.
Auditorii trebuie s fie atenti la modul n care prezint public orice ndoial, pe care ar putea s
o aib, cu privire la continuitate. Continuitatea unei firme depinde si de faptul c lumea nu stie
c exist ndoieli n ceea ce priveste statutul de continuitate al firmei respective (de exemplu, n
cazul n care auditorul raporteaz c firma si mentine continuitatea, dac banca va continua
s-i acorde credite, e posibil ca a doua zi banca s nu-i mai dea credite; cderea unei bnci).
Auditorii trebuie s testeze punctele de vedere ale conducerii cu privire la continuitate si
solvabilitate. Responsabilitatea conducerii este continu, n timp ce opinia auditorului se
bazeaz pe o situatie vzut la un moment dat.
Directiva 95/26/EC, adoptat n iunie 1995, arat c auditorul statutar al unei ntreprinderi "are
datoria s raporteze cu promptitudine autorittilor competente orice fapt sau decizie referitoare
la ntreprinderea respectiv, care este posibil s:

constituie o nclcare grav a legilor;

afecteze continuitatea functionrii'
conduc la refuzul de a face certificarea conturilor sau la exprimarea de rezerve".

n concluzie, tertii se asteapt ca posibilittile de fraud s fie minimalizate. Conducerea

trebuie s ia msuri de organizare si mentinere a sistemelor de control intern care s micsoreze
sansele de fraud. Auditorii statutari trebuie s confirme in raportul de audit c exist
astfel de control intern si s spun dac el functioneaz.
3.4. Respectarea de ctre firm a obligatiilor legale

Este unanim mprtsit ideea c este de datoria auditorului s depisteze

nclcri ale legii companiilor sau ale statutului; n acelasi timp, nu se poate
pretinde auditorului s raporteze aspecte care nu tin de competenta sa.
Conducerea firmei trebuie s asigure c rapoartele financiare reflect
implicatiile financiare ale actelor ilegale detectate (dac se apreciciz a fi
importante); auditorul trebuie s confirme aceste lucru.

3.5. Comportamentul responsabil fat de problemele sociale si de mediu

Se asteapt de la auditor s se pronunte cu privire la comportamentul social si

de mediu al firmei (respectarea mediului fizic, practicilor de ocupare a locurilor
de munc, sanctiuni comerciale, politici de dezvoltare etc.).
3.6. Distinctia audit statutar (legal), audit contractual
Auditul statutar (legal) se nscrie prin definitie ntr-un cadru stabilit de lege si si
are originea n legea societtilor comerciale;Trebuie sa aiba in vedere:

abuzul de prerogative din partea anumitor persoane;

posibilitatea ocult ntre mai multe persoane de a prejudicia patrimoniul
ntreprinderii;
posibilitatea de a "scpa" controalelor interne;
posibilitatea ca unele proceduri s devin inadecvate, ca urmare a schimbrii
conditiilor avute initial n vedere, astfel c nu mai este asigurat validitatea
procedurii respective (exemplu, conditii de calitate noi, cerute la
receptionarea unor bunuri inexistente la data elaborrii procedurii).

3.7. Relatia control intern - audit intern

Controlul intern al unei entitti se refer la totalitatea procedurilor si la

realizarea lui particip ntreg personalul entittii respective.
Auditul intern al unei entitti se refer la controlul existentei si aplicrii
procedurilor din entitatea respectiv si se realizeaz prin compartimente distincte
care fac parte din structura si sistemul de control intern al acelei entitti; el poate fi
realizat si de firme specializate de audit.
CAPITOLUL II: IMAGINEA FIDEL
1. Conceptul de imagine fidel
Notiunea de imagine fidel n audit nu este clar definit; de o manier general,
ns, imaginea fidel este un concept ce nu poate fi disociat de regularitatea si
sinceritatea contabilittii.

REGULARITATEA presupune conformitate la regulile si procedurile contabile, deci la

principiile contabile general admise;reglementrile contabile romne prevd, de altfel, c
pentru a da o imagine fidel patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor obtinute
trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii
contabile, cum sunt:

- principiul prudentei; prudenta presupune o apreciere rezonabil a faptelor n scopul

evitrii riscului de a transfera n viitor incertitudini prezente susceptibile de a greva
patrimoniul si rezultatele financiare ale ntreprinderii. Potrivit acestui principiu, nu este
admis supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea
elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinnd cont de deprecierile, riscurile si pierderile
posibile generate de desfsurarea activittii exercitiului curent sau anterior;
-principiul permanentei metodelor - care conduce la continuitatea aplicrii regulilor si
normelor privind evaluarea, nregistrarea n contabilitate si prezentarea elementelor
patrimoniale si a rezultatelor, asigurnd comparabilitatea n timp a informatiilor
contabile;
-principiul continuittii activittii - potrivit cruia se presupune c unitatea patrimonial
si continu n mod normal activitatea;
-principiul independentei exercitiului - care presupune delimitarea n
timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activittii unittii patrimoniale
pe msura angajrii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care
se refer;
-principiul intangibilittii bilantului de deschidere a unui exercitiu care
trebuie s corespund cu bilantul de nchidere a exercitiului precedent;
-principiul necompensrii - potrivit cruia elementele de activ si de pasiv
trebuie s fie evaluate si nregistrate n contabilitate separat, nefiind
admis compensarea ntre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului,
precum si ntre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.

SINCERITATEA presupune aplicarea cu bun credint a regulilor si

procedurilor contabile, n functie de cunoasterea pe care responsabilii
conturilor trebuie s o aib despre realitatea si importanta operatiilor,
evenimentelor si situatiilor din ntreprindere.
2. Forme de exprimare a imaginii fidele
Obiectivul auditrii situatiilor financiare este s permit auditorului s
exprime o opinie conform creia situatiile financiare au fost stabilite,
sub toate aspectele lor semnificative, n conformitate cu un sistem
contabil de referint identificat.

Pentru a exprima aceast opinie, auditorul va folosi una din urmtoarele dou
formule, care sunt echivalente:

-"dau o imagine fidel";

-"prezint n mod sincer, n toate aspectele lor semnificative".
 3. Criterii de apreciere a imaginii fidele
Pentru a putea s se pronunte cu privire la imaginea fidel, auditorul trebuie s se asigure c
urmtoarele 6 criterii au fost respectate cu ocazia elaborrii situatiilor financiare:

Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc ntreprinderea sunt nregistrate n

contabilitate.
Termenul de "operatii" cuprinde toate drepturile si activele ntreprinderii ct si toate obligatiile si
pasivele sale si, de o manier general, orice eveniment sau decizie care antreneaz o modificare a
patrimoniului, situatiei financiare sau rezultatului financiar al ntreprinderii respective.
Realitatea: criteriul realittii operatiilor presupune c toate elementele materiale din scripte
corespund cu cele identificabile fizic si c toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de
cheltuieli reflect valori reale si nu fictive sau care nu privesc ntreprinderea n cauz; altfel spus,
toate informatiile prezentate prin situatiile financiare trebuie s poat fi justificate si verificate.
Corecta nregistrare n contabilitate si prezentare n situatiile financiare a operatiilor
presupune c aceste operatii trebuie:
- s fie contabilizate n perioada corespunztoare, urmrindu-se deci respectarea independentei
exercitiilor; criteriul perioadei corecte;
- s fie corect evaluate, adic sumele s fie bine determinate, aritmetic exacte, urmrindu-se
respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; deci
criteriul corectei evaluri;
- s fie contabilizate n conturile corespunztoare; deci criteriul corectei imputri;
- s fie corect totalizate, centralizate, astfel nct s li se asigure o prezentare n conturile anuale
conform cu regulile n vigoare; criteriul corectei prezentri n conturile anuale.
. Inteligibilitate;
. Relevanta;
. Credibilitate.
4. Auditul financiar sub raport juridic

Sub aspect juridic auditul cunoaste doua forme

1.Auditul legal (statutar) ;

2.Auditul contractual.
5. Obiectivele auditului financiar

Sunt:
credibilitate ;
profesionalism;
calitatea serviciilor;
incredere.

Pentru realizarea acestor obiective trebuie sa se respecte urmatoarele

principii:

a.Integritatea auditorilor;
b.Obiectivitate;
c.Competenta profesionala si atentie cuvenita;
d.Confidentialitate;
e.Conduita profesionala;
f.Standardele tehnice.
CAPITOLUL III: RISCURILE N AUDIT, PRAGUL
DE SEMNIFICATIE
 1. Riscurile n audit
Schematic, aceste criterii se prezint astfel:

Controlul obiectivelor n cadrul unui audit este planificat n functie de factorii de risc si de
importanta relativ a acestora, care difer de la ntreprindere la ntreprindere.
. Riscurile potentiale, adic cele care sunt susceptibile teoretic de a se produce dac nici
un control nu este exercitat pentru a le preveni sau pentru a detecta si corecta erorile
care ar putea s se produc; aceste riscuri sunt comune tuturor ntreprinderilor.

. Riscurile posibile, adic acele riscuri potentiale mpotriva crora ntreprinderea nu

dispune de mijloace pentru a le limita; cnd astfel de mijloace lipsesc, exist o mare
probabilitate ca anumite erori s se produc fr s fie detectate sau corectate de ctre
ntreprindere.

Pe parcursul exercitrii misiunii sale, auditorul caut s identifice riscurile posibile n

scopul adaptrii controlului si evalurii incidentei erorilor asupra situatiilor financiare.
ntr-o ntreprindere, auditorul se confrunt, de regul, cu urmtoarele categorii de
riscuri:
a) Riscuri generale specifice ntreprinderii - sunt riscuri de natur s
influenteze ansamblul operatiilor ntreprinderii.
Pentru a controla o ntreprindere, auditorul trebuie s identifice deci
caracteristicile proprii care o disting de celelalte; pentru aceasta sunt
cercetate si analizate informatiile urmtoare:
activitatea ntreprinderii si sectorul din care face parte;este esential s
se stie:

- obiectul de activitate al ntreprinderii (productie, prestri, comert

etc.) cci problemele de evaluare, de exemplu, nu sunt absolut identice;
- dac ntreprinderea face parte dintr-un sector n plin expansiune
sau n declin (riscurile de ncetare a activittii fiind diferite);

- dac exist reglementri speciale ale sectorului (aprovizionare,

vnzri, finantri, formare preturi etc.).
Organizarea si structura ntreprinderii: problemele de control se pun diferit atunci cnd:
- o ntreprindere face parte dintr-un grup, fat de una neintegrat;
- toate activittile sunt concentrate sau sunt dispersate n mai multe localitti;
- organigrama ntreprinderii este bine stabilit sau responsabilittile sunt defectuos stabilite etc.;

Politicile generale ale ntreprinderii:

- financiare;
- comerciale;
- sociale.

Perspectivele de dezvoltare ale ntreprinderii: de exemplu, dac ntreprinderea prevede o

dezvoltare rapid, auditorul trebuie s acorde atentie mijloacelor materiale si financiare
necesare acestui program, iar dac perspectivele ntreprinderii sunt pesimiste, auditorul va
acorda atentie aspectelor legate de continuitatea activittii;

Organizarea administrativ si contabil:

- existenta unui sistem informatic;

- existenta unei proceduri administrative si contabile;
- existenta unui sistem de control bugetar;
- existenta unui sistem de control intern influenteaz modul de organizare si eficienta controlului
propriu al auditorului.
Politicile contabile ale ntreprinderii: chiar nainte de a aborda
controlul su, auditorul trebuie s se asigure de:
- principiile contabile aplicate;

fundamentarea alegerii acestora, cel putin pentru posturile principale sau

punctele caracteristice ale activittii.

Informatiile de mai sus permit aprecieri cu privire la riscurile generale

urmtoare:
- riscuri legate de situatia economic a ntreprinderii (elemente
susceptibile de a pune n discutie continuitatea activittii, de exemplu);
- riscuri legate de organizarea general (de exemplu, absenta unor
proceduri sau excesul de proceduri);
- riscuri legate de atitudinea conducerii (de exemplu, expertul va
acorda o anumit atentie n control atunci cnd conducerea manifest
preocupri cu predilectie pentru productie si comercializare si alt
atentie cnd conducerea e preocupat de problemele de control intern
si de calitatea informatiei financiare).
b) Riscuri legate de natura operatiilor tratate.

Datele prezentate prin contabilitate pot fi mprtite n trei categorii, fiecare

fiind purttoare de riscuri particulare:
-date repetitive - sunt cele care rezult din activitatea obisnuit a
ntreprinderii: vnzri, cumprri, salarii etc.;
-date punctuale - sunt complementare celor repetitive, dar sunt puse n
evident la intervale de timp mai mult sau mai putin regulate ca, de
exemplu: inventare fizice, evaluare de sfrsit de exercitiu etc. Acestea sunt
purttoare de riscuri semnificative atunci cnd descoperirea lor nu este
fcut la timp si deci este necesar ca auditorul s le cunoasc din timp pentru
a-si organiza controalele care se Impun;
-date exceptionale - rezult din operatii sau decizii care deriv din activitti
curente: reevaluri, fuziuni, restructurri.

c) Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor.

Conceperea sistemelor de descoperire si de tratare a operatiilor trebuie s
permit prevenirea erorilor sau s detecteze pe cele care s-au produs pentru a
le corija.
d) Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului; alegerea de
ctre auditor a procedurilor, a ntinderii si datei interventiilor
antreneaz n mod obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care
auditorul trebuie s-l diminueze tot mai mult.

ESTE SEMNIFICATIV TOT CEEA CE MODIFIC SENSIBIL

PREZENTAREA FINANCIAR SAU ADUCE PREJUDICII
NTREPRINDERII SAU UNUI TERT

Auditorul poate face constatri semnificative pe tot parcursul

exercitiului financiar (supravegherea gestiunii: aprecierea
controlului intern si controlul conturilor), ct si n diferitele
stadii de pregtire a conturilor anuale: evaluare, prezentare sau
verificare.
 Riscul de audit se divide n 3 componente: riscul inerent, riscul legat de control si
riscul de nedescoperire.

a) Riscul inerent const n posibilitatea ca soldul unui cont sau c o categorie de operatiuni
s comporte erori semnificative, izolate sau mpreun cu erorile din alte conturi sau
categorii de operatiuni, datorit unui control intern insuficient.
Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecti profesionale bazate pe
evaluarea unor factori ca:

_ experienta si cunostintele cadrelor de conducere, eventualele schimbri intervenite n

cursul exercitiului la nivelul conducerii;

_ presiuni exercitate asupra conducerii si alte mprejurri de natur a incita la prezentarea

unor situatii financiare inexacte (numr mare de ntreprinderi falite n sectorul de
activitate);

_ natura activittilor desfsurate de ntreprindere (uzura moral a tehnologiei,

echipamentelor, produselor si serviciilor, structuri neadecvate);

_ factori influentnd sectorul din care face parte ntreprinderea: conditii economice si
concurenti ale, inovatii tehnologice, evolutia cererii si practicile contabile;

_ situatii financiare care pot s contin anomalii: conturi continnd ajustri privind
exercitiile anterioare sau estimri;
b) Riscul legat de control - const n faptul c o eroare semnificativ n
cont sau ntr-o categorie de operatiuni, izolat sau mpreun cu alte
solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenit, nici
descoperit si corectat prin sistemul contabil si de control intern
utilizate.

c) Riscul de nedescoperire -const n faptul c controalele declansate

de auditori nu reusesc s descopere o eroare semnificativ n soldul
unui cont sau ntr-o categorie de operatiuni, izolat sau mpreun cu
alte solduri sau categorii de operatiuni.
2. Pragul de semnificatie
Prag de semnificatie - nivelul, mrimea unei sume peste care
auditorul consider c o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate
afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, ct si imaginea
fidel a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului
ntreprinderii.
De exemplu, diferenta dintre un profit net de 499 mii lei si unul de 500
mii lei nu pare s influenteze evaluarea unei societti comerciale, n
timp ce dou cifre alternative de 250 mii lei si 500 mii lei par s fie
substantial diferite si probabil vor duce la o evaluare destul de diferit
a societtii.
La nceputul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificatie este
necesar pentru a determina domeniile si sistemele semnificative.

Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificatie permite:

-orientarea mai bun si planificarea misiunii;
-evitarea lucrrilor inutile;
-justificarea deciziilor referitoare la opinia emis.
 Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite
elemente de referint: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de
afaceri etc.

Definirea pragului de semnificatie permite auditorului nc de la

nceputul activittii (misiunii) sale s aprecieze mai bine sistemele si
conturile susceptibile s contin erori sau inexactitti semnificative, iar
la sfrsitul misiunii s aprecieze dac anomaliile pe care le-a descoperit
trebuie s fie corectate n cadrul exercitiu lui, n scopul de a putea
emite o opinie fr rezerve.

Unele circumstante particulare trebuie avute n vedere la determinarea

pragului de semnificatie:
-existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
-evolutia important de la un an la altul a unor posturi;
-capitaluri proprii sau rezultate anormale.
 Testul de semnificatie
n cele ce urmeaz, dorim s sugerm auditorilor o metod de abordare a
dificilei probleme a aprecierii caracterului semnificativ al constatri lor fcute.
Dup ce a fost examinat ansamblul constatrilor fcute, auditorul determin
influenta pe care acestea o pot avea asupra unor mrimi de referint, tinnd
seama de circumstantele proprii fiecrui caz n parte.
I. Influenta asupra bazei de referint.
Notiunea de prag de semnificatie poate fi stabilit n valori absolute sau n
valori relative.
n marea majoritate a cazurilor, determinarea pragurilor de semnificatie se face
tinnd seama c un element nu este semnificativ dect n raport cu un altul,
denumit baz de referint, care poate fi, asa cum prevd standardele de audit:
capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc.
Constatrile fcute de auditor pot fi semnificative n raport cu elementele care
pot avea o influent, fie asupra rezultatului exercitiului, fie asupra modalittii
de prezentare a bilantului contabil.

n functie de constatrile fcute, bazele de referint pot fi diferite, astfel:

I.1. Referitor la elementele avnd o influent asupra rezultatului
exercitiului

Baza de referint retinut va fi n general rezultatul net al exercitiului. Aceasta

este cea mai simpl baz, dar este necesar s i se aduc, adesea, unele corective
pentru a putea considera rezultatul de referint ca normal:
-mai nti, regruparea elementelor exceptionale (profit si pierdere
exceptionale sau cele aferente exercitiilor anterioare etc.);

Auditorul va aprecia, n aceast situatie, alegerea unei alte baze de referint

care s reprezinte mai bine activitatea ntreprinderii, de pild: rezultatul
exploatrii, capacitatea de autofinantare etc.

n practic, se poate considera c n cazul cnd constatrile fcute sunt mai

mari dect 10% din rezultatul net, mai putin rezultatul exceptional, atunci
aceste constatri pot fi considerate semnificative, adic avnd o influent
semnificativ asupra rezultatului exercitiului.
I.2. Referitor la elementele avnd o influent asupra modalittii de
prezentare a bilantului contabil

Constatrile de acest fel sunt cele care rezult, de exemplu, dintr-o

ncadrare inexact a conturilor sau dintr-o compensare nejustificat
ntre posturile debitoare si cele creditoare.
Baza de referint va fi, deci, postul incorect modificat; de exemplu,
dac dou conturi de banc, unul creditor si altul debitor sunt
compensate, importanta acestei compensri va fi stabilit prin
compararea cu totalul posturilor respective.
Bazele de referint nu sunt toate de aceeasi important sau greutate: o
constatare poate fi semnificativ atunci cnd intr n calculul unui
ratio (rat, indicator) sau n componenta unor date financiare n mod
curent utilizate: fond de rulment, valoare adugat, ratio de trezorerie
etc.
De regul, se poate aprecia c dac o constatare privind erori sau
inexactitti n prezentarea bilantului contabil modifica baza de
referinta cu mai mult de 10%, atunci acea constatare este considerat
semnificativ.
II. Elementele specifice pragului de semnificatie

Pragul de semnificatie determinat ca mai nainte nu poate avea

dect o important general; nu va trebui aplicat automat.
Este necesar a se lua n considerare factorii proprii fiecrui caz n
parte, care pot fi grupati n trei categorii:
-necesittile utilizatorilor situatiilor financiare;
-caracteristicile ntreprinderii;
-caracteristicile elementelor considerate semnificative.
III. Consecintele pragului de semnificatie
La sfrsitul misiunii, auditorul elaboreaz lista recapitulativ a constatrilor fcute n cursul
sondajelor si verificrilor sale, inclusiv a examinrii diverselor obiective privind ntreprinderea
auditat. n cazul foarte frecvent cnd ntreprinderea procedeaz la rectificrile sugerate de
auditor, acesta va putea acorda o certificare fr rezerve.
Certificare:
- n cazul n care constatrile sale nu au un caracter semnificativ, auditorul va acorda o certificare a
regularittii si a sincerittii conturilor anuale fr rezerve;
- atunci cnd constatrile au un caracter semnificativ, auditorul, dup caz, va fi determinat s
adopte una din solutiile urmtoare:

- certificare cu rezerve. Aceast posibilitate presupune c auditorul este n msur s determine

rubricile si posturi'le din situatiile financiare la care face referire rezerva sa.
Raportul va indica deci, ntr-o modalitate care s precizeze elementele care fac obiectul rezervei
sale si cum aceste elemente pot fi corijate si, dac este posibil, influenta pe care aceast corectie
o va avea asupra conturilor anuale.
Dac rezervele sunt prea numeroase, auditorul va refuza certificarea regularittii si sincerittii
conturilor anuale;
- refuzul de certificare. Apare n toate cazurile n care regularitatea si sinceritatea contabilittii si
a conturilor anuale nu prezint o imagine fidel, clar si complet a patrimoniului, a situatiei
financiare si a rezultatelor.
-imposibilitatea certificrii. Dac auditorul consider c ntreprinderea nu i-a pus la dispozitie
sau nu i-a putut furniza elemente suficiente pentru a-i permite s stabileasc concluziile sale, el
va consemna n raportul su c nu este n msur s emit o opinie.
 Datele Pragurile de semnificatie Erori constatate

Bilant total 460.000 lei

Stocuri 60.000 lei 800 lei 400+1.600

Cifra de afaceri 200.000 lei

Capitaluri proprii 70.000 lei

Rezultatul net 10.000 lei 1000 lei

Cumulat 1800 lei 2.000

Niciuna din erori (400 mii lei si 1.600 mii lei) nu este superioar pragului de
semnificatie global (1.000 lei plus 800 lei egal 1.800 lei); una singur este
superioar pragului determinat pentru stocuri (1.600 lei minus 25 %, fat de
800 lei); cealalt eroare nu poate fi nlturat ntruct cumulul celor dou erori
este superior pragului global.

Tinnd seama c pragul de semnificatie a fost stabilit lund ca baz de referint

profitul net, incidenta erorilor constatate asupra datelor de mai sus se va
determina prin corectarea acestor erori cu procentul de impozit pe profit (16%).

Incidentele asupra cifrelor caracteristice sunt:

IV. Exemplificarea modului de interpretare a pragului de semnificatie

(400 + 1.600) - (2.000 x 16%) = 16,8% din rezultatul net

10.000

(400 + 1.600) - (2.000 x 16%) = 2,4% din capitalurile proprii ;

70.000

(400 + 1600) (2000x 16%) = 2,8% din stocuri.

60.000

V. O concluzie preliminar privind pragul de semnificatie

Dac despre regularitatea si sinceritatea contabilittii si a conturilor anuale toti profesionistii sunt
de acord n aplicarea lor, divergentele de apreciere individuale sunt uneori profunde si suscit
multe dezbateri la toate nivelurile.Ca si n cazul elementelor semnificative si a pragului de
semnificatie, standardele de audit nu dau o estimare monetar procentual sau absolut si nu
indic o metod matematic universal aplicabil.
Stabilirea elementelor semnificative si a pragului de semnificatie este lsat de aceste standarde la
aprecierea auditorului, ntruct n acest domeniu judecata profesional este total de nenlocuit,
datorit numrului foarte mare de factori de luat n considerare si a subiectivittii importantei lor
relative.
De asemenea, planificarea initial a auditului prin care s-a prevzut realizarea unor proceduri
destul de largi pentru a acoperi toate riscurile semnificative potentiale, inclusiv pragurile de
semnificatie stabilite, necesit n cursul misiunii, din partea ntregii echipe de auditori,
concentrarea atentiei spre elementele neprevzute care pot determina modificarea pragurilor de
semnificatie.
VI. O metod analitic de calcul si estimare a pragului de semnificatie

Se disting dou faze si 5 etape necesare estimrii pragului de semnificatie pe baza analizei
domeniilor semnificati ve prezentate anterior.
Faza de planificare a profunzimii testelor cu dou etape:

a. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie;

b. Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie.

Faza de evaluare a rezultatelor, n care se disting trei etape:

c. Estimarea valorii totale a prezentri lor eronate din segment;

d. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentrilor eronate;

e. Compararea estimrii valorii cumulate cu valoarea preliminar sau revizuit a pragului de

semnificatie.

(400 + 1.600) - (2.000 x 16%) = 2,8% din stocuri .

60.000
 n concluzie, tinnd seama de incidenta asupra rezultatului net si eroarea cumulat fiind
superioar pragului de semnificatie global, auditorul trebuie s sugereze corectarea
postului stocuri pentru a putea certifica fr rezerve conturile anuale.

a. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie

Pe baz de rationament profesional se consider c:

Cumulul erorilor de prezentare n situatiile financiare, care depsesc 10%, este considerat
semnificativ; sub 5% este presupus a fi nesemnificativ, n absenta unor factori calitativi
de inf1uent; ntre 5% si 10% se impune utilizarea rationamentului profesional, pentru a
stabili dac erorile au caracter semnificativ.

Limitele de 5% si 10% se aplic la o baz de referint adecvat; se recomand urmtoarele

baze de referint:

o profitul net de exploatare 5-10%;

o bilantul contabil; valoarea combinat a erorilor de prezentare n bilantul contabil ar

trebui mai nti determinate pentru activele circulante(5-10%),pentru datoriile pe termen
scurt (5-10%) si pentru total activ bilantier (3-6%).
b.repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie pe
segmente(eroare tolerabila).

c. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentrilor eronate.

d. Estimarea valorilor totale a prezentrilor eronate din segment.

Cnd auditorul aplic procedurile de audit pentru fiecare segment al auditului,

el tine un document de lucru, n care se consemneaz toate erorile sau
inexactittile constante.
CAPITOLUL IV NORMELE DE REFERINT N
AUDIT
Valoarea cumulat a erorilor

Eroare tolerabil

n auditul situatiilor financiare ale unei entitti sunt folosite dou categorii de norme de
referint: norme contabile si norme de audit.

1. Normele contabile;
Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din
domeniul contabilittii care sunt, de regul, organisme de interes public, autonome.
Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaz si
utilizeaz situatiile financiare. Entittile care au obligatia de a stabili situatii financiare
sunt cele prevzute la art. 1 din Legea Contabilittii. Cei care controleaz sunt prevzuti
prin legislatia fiecrei tri (auditori, cenzori) si au ca referint in activitatea lor normele
contabile.
Situatiile financiare sunt destinate s satisfac nevoile comune de informatii ale unei
game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie
singura surs de informatii complementare care s le satisfac nevoile.
Aceste situatii financiare trebuie s fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din
referintele urmtoare:
-standarde internationale de raportare financiar;
-standarde sau norme contabile nationale;
-alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si
prezentarea situatiilor financiare.
Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia
Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt
denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiar
(IFRS) care cuprind:

Standardele Internationale de Raportare Financiar emise de IASB

(IFRS);

Standardele Internationale de Contabilitate (lAS);

Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;

Alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.

2. Normele de audit

Normele (standardele) de audit reprezint un ansamblu de reguli definite de o autoritate

profesional la care se refer auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:

Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS),

Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele
Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale
pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit si Asigurri
(IAASB) din cadrul Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC);

- norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate n

domeniu.

Normele de audit permit tertilor s aib asigurarea c opinia auditorului va fi emis n

functie de criterii de calitate omogene;
ele permit ns si auditorului s defineasc scopurile pe care le are de atins prin punerea
n lucru a celor mai potrivite tehnici.
Normele de audit se clasific n trei categorii, acoperind ntreaga activitate a auditorului:

- norme profesionale de lucru;

-norme de raportare;

-norme generale de comportament.

CAPITOLUL V: TERMINOLOGIA FOLOSIT N
AUDIT
Anomalie: Informatie financiar deformat ca urmare a unor erori sau fraude.

Asertiune privind situatiile financiare: Ansamblul de criterii, explicite sau nu, retinute
de ctre conducerea entittii pentru elaborarea situatiilor financiare (conturilor anuale),
care se pot clasa n:
existent: un activ sau o datorie exist la un moment dat;

drepturi si obligatii: un activ sau o datorie se refer la ntreprinderea n cauz la un moment

dat;

apartenent: tranzactie sau eveniment care priveste ntreprinderea n cauz si care s-a
produs n cursul perioadei;

exhaustivitate: toate activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost nregistrate si

toate faptele importante au fost corect prezentate;

evaluare: nregistrarea unui activ sau a unei datorii la valoarea sa de inventar;

msurare: o operatiune sau un eveniment este nregistrat la valoarea sa de tranzactionare si

o ncasare sau o cheltuial se refer la perioada corespunztoare;

prezentare si informatii date: o informatie este prezentat, clasat si descris conform

referintei contabile aplicabile.
Asigurare: satisfactie a profesionistului contabil cu referire la calitatea unei
informatii produs de o persoan si destinat s fie utilizat de o alt persoan,
calitate apreciat n raport de criterii

Cabinet de audit: societate sau entitate care ofer servicii de audit

cuprinznd, dup caz, mai multi asociati, salariat sau un auditor individual.
Calculul: verificarea exactittii aritmetice a documentelor justificative si
contabile, sau efectuarea de calcule distincte.
Colaboratori: personal tehnic care particip la un audit sub supravegherea
auditorului.
Compilare: n cursul unei misiuni de compilare, profesionistul utilizeaz
competentele sale contabile si nu cele de auditor, n vederea strngerii, clasrii
si sintetizrii informatiilor financiare.
Control de calitate: politici si proceduri adoptate de ctre profesionistul
contabil n scopul asigurrii rezonabile c toate misiunile efectuate sunt
realizate conform principiilor fundamentale nscrise n norme.
Controlul substantiv: proceduri folosite de auditor (interventii proprii)
pentru obtinerea de elemente probante. Este de dou feluri:
- control asupra operatiilor si solduri lor si control prin proceduri
analitice.
Declaratii ale directiunii: declaratii fcute de ctre directiune
profesionistului contabil n cursul unui audit, n mod spontan sau ca
rspuns la ntrebrile (chestionarele) puse de acesta.

Deficiente majore: insuficiente ale controlului intern care pot avea

repercusiuni semnificative asupra situatiilor financiare.

Directiune: ansamblul cadrelor si altor persoane care-si asum

responsabilitti importante n functionarea, controlul si supravegherea
operatiunilor realizate de entitate.

Documentatie: ansamblu de documente (documente de lucru)

pregtite de profesionistul contabil sau pe care acesta le-a obtinut si
pstrat, necesare pentru realizarea misiunii sale.

Domenii si sisteme semnificative: prti ale situatiilor financiare si

tipuri de operatiuni sau sisteme care trateaz date contabile ce pot avea
o incident important asupra situatiilor financiare n ansamblul lor.
Dosare de lucru: Documente care strng informatiile referitoare la realizarea
auditului: natura, calendarul si ntinderea procedurilor de audit efectuate ct si
rezultatul acestor proceduri si concluziile la care ajunge auditorul pornind de la
elementele probante culese. Aceste dosare de lucru pot fi pe hrtie, pe
microfilm, pe suport informativ sau pe orice alt suport.

Elemente probante: informatii obtinute de ctre profesionistul contabil

pentru a trage concluzii pe baza crora s-si fondeze opinia. Aceste informatii
sunt constituite din documente justificative, care sustin situatiile financiare si
care se coroboreaz cu informatiile din alte surse.

Eroare: inexactitate involuntar, continut n situatiile financiare.

Eroare tolerabil: eroare maximal ntr-o populatie selectionat pe care

auditorul poate s o accepte trgnd concluzii c rezultatele sondajului au atins
obiectivul auditului.

Estimare contabil: evaluarea aproximativ a sumei unui post n absenta unei

metode de msurare precis. Estimarea contabil se bazeaz pe rationament
fondat pe ultimele informatii (cunoscute sau previzionale) disponibile.
Expert: persoan sau cabinet care posed competentele, cunostintele si o experient ntr-
un domeniu, altul dect contabilitatea si auditul.

Expert contabil: profesionist contabil abilitat s exercite profesia contabil n conditiile

fixate prin normele internationale si prin O.G. nr. 65/1994, aprobat prin Legea nr.
42/1995 cu modificarile si completrile ulterioare; aceste norme definesc expertul
contabil ca fiind profesionistul abilitat s revizuiasc si s aprecieze contabilitatea entitti
lor de care nu este legat printr-un contract de prestari servicii.

Fraud: act voluntar comis de una sau mai multe persoane care fac parte din conducere,
salariati sau terti, care duce la situatii financiare eronate.
Informatii financiare previzionale: informatii financiare bazate pe ipoteza c anumite
evenimente se vor produce si c ntreprinderea va executa anumite actiuni n viitor. Ele
pot s ia forma de previziuni, de proiectii sau de o combinatie a celor dou.

Inspectie: operatiune constnd n a examina registre contabile, documente sau active

fizice.

Ipoteza de continuitate a exploatrii: ipotez potrivit creia ntreprinderea va continua

activittile sale ntr-un viitor previzibil si ea nu are nici intentia nici nevoia de a depune
bilantul sau de a proceda la o reducere semnificativ a activittii sale. n consecint
activele sunt evaluate pe baza continurii exploatrii si nu pe baza valorii nete realizabile
sau lichidati ve.
Imposibilitatea exprimrii unei opinii: constatare a auditorului constnd n faptul c
o limitare a ntinderii lucrrilor este att de important sau priveste un numr important
de probleme nct el nu a ajuns s obtin suficiente elemente probante pentru a putea
exprima o opinie asupra situatiilor financiare.

ntinderea lucrrilor de audit: diligente apreciate ca necesare, n circumstante precise,

pentru atingerea obiectivului auditului.

Limitarea ntinderii lucrrilor de audit: limitarea cmpului de investigatii ale

auditorului, uneori impus de ntreprindere, alteori dictat de circumstante (de exemplu,
cnd calendarul misiunii nu permite auditorului s controleze inventarul fizic al
stocurilor) sau atunci cnd documentele contabile sunt incomplete sau cnd auditorul
nu este n msur s pun n lucru procedurile apreciate ca necesare.

Misiune de audit special: misiune de audit distinct asupra unor informatii financiare
privind:

situatii financiare stabilite conform unui referential contabil diferit de Standardele

Internationale de Raportare Financiar sau Normele contabile nationale;

conturi sau elemente de conturi specifice sau rubrici dintr-o situatie financiar;

respectarea clauzelor contractuale;

situatii financiare condensate.

Nonconformitate: omisiuni sau acte comise de ntreprindere, n mod
deliberat sau nu, care sunt contrare legilor si reglementrilor n vigoare.

Norme nationale de audit: ansamblul de norme de audit stabilite de ctre un

organism profesional competent la nivel national, care au un caracter
obligatoriu si care se aplic n realizarea unei misiuni de audit sau de servicii
conexe.

Operatiuni ntre prti legate: transfer de drepturi sau obligatii ntre prti
legate, indiferent dac aceste transferuri fac sau nu obiectul unor transferuri
financiare.

Paragraf de observatii: observatiile au scopul de a atrage atentia cititorului

asupra unui element care are un impact semnificativ asupra situatiilor
financiare si care face obiectul unei note explicative mai detaliat, anexat.
Adugarea acestui paragraf nu are nici o incident asupra opiniei auditorului.
Paragraful de observatii poate s se refere la chestiuni care nu privesc n mod
direct situatiile financiare.

Prti legate: prtile sunt considerate ca legate dac una din de are posibilitatea
s exercite un control sau o influent notabil asupra celorlalte cu ocazia lurii
unor decizii financiare sau operalionale.
Planificare: elaborarea unei strategii generale si prezentarea detaliat a
naturii, calendarului si ntinderii lucrrilor de audit.

Practici nationale de audit: ansamblul de reguli de audit care nu au

valoarea de norme definite de un organism competent la nivel national
si care sunt n mod obisnuit aplicate de auditor ntr-o misiune de audit
sau misiuni conexe.

Previziuni: informatii financiare previzionale elaborate pe baz de

ipoteze referitoare la evenimente viitoare pe care conteaz
ntreprinderea.

Proiectii: informatii financiare prospective bazate pe:

ipoteze privind evenimente viitoare si actiuni ale conducerii care se

pot produce sau nu, de exemplu, demararea unei noi activitti sau
schimbarea radical a activittilor prezente ale ntreprinderii;

combinarea estimrilor celor mai plauzibile si a ipotezelor.

Proceduri convenite: misiune n care un auditor pune n lucru proceduri de
audit stabilite de comun acord cu ntreprinderea si tertii interesati. Destinatarii
raportului trag ei nssi concluziile din lucrrile auditorului; acest raport este
adresat exclusiv prtilor care au convenit procedurile de pus n lucru cci alte
prti, care nu cunosc motivele pentru care s-au convenit procedurile, risc s
interpreteze eronat rezultatele.

Referential contabil (referint contabil): ansamblul de criterii utilizate

pentru pregtirea situatiilor financiare care se aplic la toate elementele
importante si care se sprijin pe date si/sau piese justificative.
Risc de audit: riscul ca auditorul s exprime o opinie incorect prin faptul c
erori semnificative exist n situatiile financiare. El se divide n trei:
-riscul inerent;
- riscul legat de control ;
- riscul de nedetectare.

Riscul inerent: posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzactii

s comporte erori semnificative - izolate sau cumulate cu erori n alte solduri
sau categorii de tranzactii - datorate insuficientei controlului intern.
Riscul legat de control: riscul ca o eroare semnificativ ntr-un sold sau ntr-o
categorie de tranzactii - izolat sau cumulat cu erori n alte solduri sau
categorii de tranzactii - s nu fie prevenit sau detectat sau corectat la timp
prin sistemul contabil si de control intern, existente.
Riscul de nedetectare: riscul ca controalele substantive puse n lucru de ctre auditori s
nu reuseasc s detecteze o eroare ntr-un sold sau ntr-o categorie de tranzactii care -
izolat sau cumulat cu erori din alte solduri sau categorii de tranzactii - ar fi
semnificativ.

Scrisoare de misiune: scrisoare confirmnd acceptarea de ctre auditor a unei misiuni

de audit, care descrie obiectivul si ntinderea auditului ct si responsabilittile fat de
client si forma raportului.

Servicii conexe: cuprind examenele pe baz de proceduri convenite si misiuni de

compilare.

Semnificativ: termen utilizat pentru a exprima importanta unei date contabile cuprins
n situatiile financiare.

Sondaje n audit: aplicarea procedurilor de audit numai la o parte din elementele unui
sold de cont sau dintr-o categorie de tranzactii, permitndu-i astfel auditorului s obtin
si s evalueze elemente selectionate n vederea tragerii unei concluzii asupra ntregii
populatii. Populatia reprezint ansamblul de date din care auditorul selectioneaz un
esantion pentru a ajunge la o concluzie.

Sistem contabil: ansamblul de proceduri si documente ale unei entitti care permit
tratarea operatiunilor (tranzactiilor) n scopul nregistrrii lor n conturi. Acest sistem
permite identificarea,semnarea, analizarea, calculul, clasarea, nregistrarea si
recapitularea tranzactiilor si a altor evenimente.
Sistem de control intern: ansamblul de politici si proceduri puse n aplicare de ctre
directiunea unei entitti n vederea asigurrii, n msura posibilului, a unei gestionri
riguroase si eficiente a activittilor acestei ntreprinderi. Acest procedeu implic
respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor
si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea nregistrrilor contabile si stabilirea la timp a
informatiilor financiare.

Situatii financiare (conturi anuale ): bilant, contul de rezultate (contul de profit si

pierdere), tabloul de finantare (care se poate prezenta sub diferite forme, de exemplu, o
situatie a miscrilor de trezorerie sau un tablou de resurse si utilizri), note anexe si alte
situatii si documente explicative care fac parte integrant din situatiile financiare, n
functie de referentialul contabil dat.

Situatiile financiare rezumate (condensate); o ntreprindere poate elabora situatii care

rezum situatiile sale financiare n scopul informrii unor grupuri de utilizatori interesati
numai de principalele trsturi (caracteristici) ale situatiilor financiare ale acelei
ntreprinderi.

Teste de procedur: teste care permit obtinerea de elemente probante privind

eficacitatea:

conceperii sistemelor contabile si de control intern, adic dac acestea au fost corect
concepute pentru a putea preveni, detecta si corija erorile semnificative;

functionrii controalelor interne n tot timpul exercitiului.