Curs ERP V1 2018 PDF

Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
Sisteme ERP
-----note de curs-----
Conf. dr. Gianina Mihai

CUPRINS
CUPRINS ____________________________________________________ 2
CAP. I SISTEME ERP __________________________________________ 4
1.1 Evoluţia sistemelor informatice de gestiune _________________________________________ 4
1.2 Definiţii ERP – Enterprise Resource Planning _______________________________________ 9
1.3 Arhitectura funcţionala a sistemelor ERP __________________________________________ 11
1.4 Caracteristici specifice sistemelor ERP ____________________________________________ 20
1.5 Arhitectura şi infrastructura tehnologică a sistemelor ERP ___________________________ 23
1.6 Avantajele şi riscurile adoptării produselor ERP ____________________________________ 28
1.7 Selecția si implementarea produselor ERP _________________________________________ 47
CAP 2 SCM – SUPPLY CHAIN MANAGEMENT _____________________ 64
2.1 Context ______________________________________________________________________ 64
2.2 Definiţii ______________________________________________________________________ 64
2.3 Aplicaţii specifice sistemelor SCM ________________________________________________ 67
2.4 Exemple de implementări de succes _______________________________________________ 69
2.5 Soluţii SCM româneşti _________________________________________________________ 73
CAP 3 CRM – CUSTOMER RELATIONSHIP MANAGEMENT __________ 75
3.1 Definiţii ______________________________________________________________________ 75
3.2 Aplicaţii specifice ______________________________________________________________ 76
3.3 Producători mondiali de produse CRM ___________________________________________ 78
3.4 Soluţii CRM româneşti _________________________________________________________ 79
CAP 4 PORTALURI DE ÎNTREPRINDERE _________________________ 81
4.1 Definiţii şi caracteristici ________________________________________________________ 81
4.2 Tipuri de portaluri de întreprindere ______________________________________________ 82
2
________________________
Universitatea “Dunarea de Jos” Galati, Conf. Dr.Mihai Gianina, Sisteme ERP – note de curs
4.3 Funcţiile portalurilor de întreprindere ____________________________________________ 83
4.4 Producători mondiali de tehnologii portal _________________________________________ 85
4.5 Soluţii de tip portal de întreprindere româneşti _____________________________________ 86
CAP 5 PRODUSE SOFTWARE OFERITE CA SERVICII (SAAS) ________ 88
5.1 Definiţii ______________________________________________________________________ 88
5.2 Beneficii şi limite ______________________________________________________________ 89
5.3 Modelul clasic vs. Modelul SaaS__________________________________________________ 90
5.4 Caracteristici _________________________________________________________________ 91
5.5 Furnizori mondiali de produse ERP oferite ca servicii _______________________________ 93
5.6 Soluţii ERP româneşti oferite ca servicii ___________________________________________ 94
BIBLIOGRAFIE ______________________________________________ 96
3
________________________
Cap. I SISTEME ERP
Integrarea aplicaţiilor informatice constituie în ultimii ani un subiect de mare

actualitate în cadrul organizaţiilor, conducând la crearea aplicaţiilor informatice
integrate de întreprindere. Soluţiile de tip ERP, SCM, CRM, Portal sunt deja
considerate de către marile organizaţii imperative stringente şi o condiţie importantă
pentru menţinerea avantajului competitiv. Eforturile sunt din ce în ce mai mult
orientate în direcţia integrării întregului lanţ valoric aprovizionare-producţie-
desfacere. În acest context, aplicaţiile software pentru gestiunea organizației nu mai
pot fi dezvoltate vizând separat fiecare funcție a organizației, ci ele trebuie concepute
şi dezvoltate ca parte integrantă din aplicaţii complexe şi integrate care vizează toate
funcţiile organizaţiei ca un tot unitar.
1.1 Evoluţia sistemelor informatice de gestiune
Sistemele informatice de gestiune a afacerilor au evoluat de-a lungul timpului

începând cu simple programe de planificare a necesarului de materii prime şi
materiale şi continuând apoi cu gestiunea producţiei, fiind concentrate în special pe
activităţile financiar-contabile.
Sistemele ERP de astăzi au parcurs mai multe etape de dezvoltare, ele fiind
rezultatul a 50 de ani de încercări şi eşecuri. Sistemele ERP au evoluat ca instrumente
strategice datorită îmbunătăţirilor continue ale tehnicilor de conducere a afacerilor şi a
dezvoltării rapide a tehnologiei informaţiei. În literatura de specialitate sunt
identificate cinci etape în evoluţia acestor sisteme [Tuteja, 2007; Rashid et al., 2002].
Etapa I
Este specifică anilor ’60, când organizaţiile utilizau în mare parte aplicaţii
dezvoltate in-house1, cele mai multe fiind destinate gestiunii stocurilor şi
contabilităţii. Aceste aplicaţii se bazau pe modele tradiţionale de gestiune a stocurilor.
1
aplicaţii create cu resursele (umane, tehnologice, financiare etc.) proprii ale organizaţiei
4
________________________
Etapa II
Tot în anii ’60, a început dezvoltarea unei noi tehnici: Material Requirements
Planning cunoscută sub acronimul MRP. Aceasta a inclus o manieră proactivă de
management al stocurilor. Ea ia în calcul pentru stabilirea necesarului de aprovizionat:
volumul producţiei planificate, structura produselor şi situaţia stocurilor plecând de la
următoarele întrebări: Care este obiectivul de realizat? Ce resurse sunt necesare pentru
a realiza obiectivul? Ce resurse sunt disponibile? Ce trebuie achiziţionat?. MRP era
destul de simplă în logică, dar volumul datelor implicat necesita eforturi însemnate de
calcul. Dacă aceste calcule se efectuau manual, timpul necesar pentru realizarea lor
devenea considerabil. Astfel, utilizarea tehnicii de calcul a devenit aproape obligatorie
în realizarea operaţiilor MRP prin dezvoltarea de sisteme software adecvate.
Sistemele MRP şi-au demonstrat eficienţa prin:
 reducerea stocurilor;
 reducerea timpului de realizare a producţiei şi a livrărilor prin îmbunătăţirea
coordonării şi evitarea întârzierilor de livrare;
 angajamente bazate pe date mai reale;
 creşterea eficienţei.
Astfel, MRP s-a dovedit a fi o tehnică foarte bună pentru gestionarea stocurilor,
dar nu a luat în considerare şi alte resurse ale organizaţiei. De aceea, în anii ’70 a luat
naştere, prin modificarea logicii MRP, o altă tehnică cunoscută sub denumirea de
Closed Loop MRP [Rashid et al., 2002]. Această tehnică a adăugat la factorii luaţi în
considerare anterior şi capacitatea de producţie a organizaţiei la un moment dat,
capacitate încorporată într-un modul numit Capacity Requirements Planning (CRP)
care conţine instrumente pentru analiza priorităţilor şi capacităţilor de producţie şi
oferă suport atât pentru planificare, cât şi pentru execuţie.
Etapa III
În anii ’80 a fost resimţită necesitatea integrării în sistemele MRP şi a altor resurse
ale organizaţiei. Astfel, s-a dezvoltat un nou sistem integrat de management al
producţiei, numit Manufacturing Resources Planning (MRPII). MPR II a fost definit
de către APICS (American Production and Inventory Control Society 2) ca: o metodă
pentru planificarea eficientă a tuturor resurselor de producţie ale unei organizaţii.
Ideal, aceasta adresează planul operaţional în unităţi, planul financiar în monedă şi
2
http://www.apics.org
5
________________________
oferă capacităţi de simulare de tip “What if”. Se compune dintr-o varietate de funcţii,
fiecare legată una de cealaltă: Business Planning, Production Planning, Master
Production Scheduling, Material Requirements Planning, Capacity Requirements
Planning şi sisteme suport de execuţie în funcţie de capacităţi şi priorităţi.
Manufacturing Resource Planning (MRP II) realizează astfel integrarea între
diferite componente şi oferă posibilitatea de a simula anumite scenarii şi de a obţine
rezultate pertinente (astăzi aceste facilităţi de simulare sunt încorporate în sisteme
denumite APS – Advanced Planning Systems)
Cu timpul au fost dezvoltate alte instrumente dedicate automatizării procesului de
management al producţiei: Computer Aided Design (CAD), Computer Aided
Manufacturing (CAM), Computer Integrated Manufacturing (CIM), Client Oriented
Manufacturing Management System etc.
Etapa IV
Neajunsurile sistemelor MPRII şi necesitatea de a integra aceste noi instrumente,
au condus către sfârşitul anilor 80 la dezvoltarea unei soluţii integrate, denumită
Enterprise Resource Planning (ERP). Sistemele ERP realizează integrarea tuturor
funcţiilor de conducere ale unei organizaţii, plecând de la planificare, asigurarea
stocului de materii prime şi materiale, definirea tehnologiilor, coordonarea proceselor
de producţie şi, nu în ultimul rând, la realizarea gestiunii financiar-contabile, a
resurselor umane, a stocurilor de produse finite şi terminând cu dezvoltarea şi
menţinerea relaţiilor cu clienţii şi partenerii de afaceri [Tuteja, 2007].
Anii’60 Anii’70 Anii’80 Anii’90 Anii 2000

Material Material Resource Enterprise ERP II
Aplicaţii pentru Requirements Planning Resource CRM, SCM,
managementul stocurilor Planning (MRPII) Planning APS, KM, BI
(MRP) (ERP)
Figura nr. 1 Evoluţia aplicaţiilor integrate pentru gestiunea organizaţiei

(sursa: prelucrare după Fotache, Hurbean 2004)
Etapa V
În anii 90, cu dezvoltare în anii 2000, datorită evoluţiei Internet-ului şi a afacerilor
electronice, sistemele ERP au evoluat către aşa numitele sisteme ERP extinse sau ERP
II (figura 3.1). Atributul principal al acestor sisteme este colaborarea
interorganizaţională în vederea creării unui lanţ valoric eficient, care să permită
organizaţiilor să partajeze cunoaştere. Aceste sisteme includ aplicaţii precum: soluţii
6
________________________
e-Commerce, soluţii pentru managementul relaţiilor cu clienţii - Client Relationship
Management (CRM), managementul lanţului de aprovizionare - Supply Chain
Management (SCM), planificarea şi programarea avansată a producţiei - Advanced
Planning and Scheduling (APS), managementul cunoştinţelor - Knowledge
Management (KM), aplicaţii BI - Business Intelligence (BI), aplicaţii eBusiness
[Moller, 2003].
Odată cu introducerea calculatoarelor în organizaţii, primele utilizări ale acestora

au fost pentru automatizarea sarcinilor manuale cum ar fi: facturarea, întocmirea
registrelor contabile, întocmirea comenzilor etc. Treptat, pe măsură ce calculatoarele
şi tehnologiile au avansat, sistemele de gestiune au început să joace un rol din ce în ce
mai activ în domenii superioare ca cele de planificare şi control al activităţii
organizaţiei. După sistemele MRP II specifice anilor 80, rolul sistemelor de gestiune
s-a extins de la procesul de producţie, la întreaga organizaţie transformându-se în aşa
numitele sisteme de întreprindere (ERP). Rolul acestor noi sisteme de întreprindere a
fost şi el redefinit, acestea fiind văzute mai mult ca instrumente pentru asistarea
deciziilor.
Astfel, în plină eră a sistemelor ERPII au apărut o serie întreagă de noi concepte.
Conceptul de ERP/2 a fost folosit pentru prima dată de Gartner Group în anul 2000 ca
fiind „o aplicaţie sau o strategie de proiectare pentru integrarea tuturor lucrurilor ce ţin
de organizaţie”. Sistemele ERPII (extinse)3 nu sunt altceva decât sistemele ERP
tradiţionale deschise către fluxurile informaţionale atât interne, cât şi externe ale
organizaţiei. De aceea sistemele ERPII sunt sisteme construite pe tehnologii Web ceea
ce permite accesul la funcţiile lor atât din Intranet-ul şi Extranet-ul organizaţiei, cât şi
din Internet.
E-commerce presupune realizarea tranzacţiilor comerciale atât cele de afaceri, cât
şi cele cu clienţii individuali în mediu electronic, de regulă folosind reţeaua Internet.
El necesită o infrastructură extinsă ale cărei principale funcţii sunt: catalogul
electronic de produse, realizarea şi urmărirea stării comenzilor online. În acest caz,
sistemele ERP reprezintă sistemul back end de procesare a tranzacţiilor pentru
sistemul front end reprezentat în acest caz de Internet. Multe din aceste funcţii sunt
oferite încă de sistemele moştenite de tip EDI (Electronic Data Interchange).
3
unii autori referă sistemele ERPII (sistemele ERP extinse) ca eERP (extended ERP) sau ERP/2
7
________________________
E-procurement sau Internet Procurement (aprovizionare electronică sau
aprovizionare prin Internet) este similară cu e-commerce scopul principal fiind
îmbunătăţirea eficienţei procesului de aprovizionare a organizaţiei prin automatizarea
şi descentralizare acestuia. Procedurile tradiţionale de transmitere a comenzii şi
primire a facturii sunt realizate prin Internet, prin mecanisme de achiziţii electronice
cum ar fi: licitaţiile electronice sau cataloagele electronice de produse.
Conceptele E-commerce şi E-procurement alături de Internet, Intranet şi ERP
formează cadrul conceptual original al sistemelor ERPII (figura nr. 2).
Sisteme cunoscute sub denumirea de BI (Business Intelligence) şi APS
(Advanced Planning and Scheduling) sunt sisteme pentru asistarea deciziei. În timp
ce sistemele BI analizează datele stocate în depozitul de date al organizaţiei pentru
sprijinirea procesului decizional, sistemele APS optimizează capacităţile de producţie
ale organizaţiei pe baza previzionării comenzilor, a stocurilor şi a capacităţilor de
producţie.
Sistemele SCM (Supply Chain Management) oferă informaţii ca suport pentru
planificarea şi gestiunea producţiei. De exemplu, sistemul SCM al organizaţiei este
cel care poate oferi răspunsuri la întrebări de genul: unde va fi fabricat produsul?, de
la care partener va fi achiziţionat produsul?, când va fi produsul gata pentru livrare?.
Pentru suport în luarea deciziilor sisteme SCM utilizează sistemele APS.
Sistemele CRM (Customer Relationship Management) oferă o paletă largă de
funcţii care include în primul rând funcţii pentru procesul de analiză a clienţilor şi
funcţii pentru managementul serviciilor acordate clienţilor. Sistemele ERP oferă
sistemelor CRM toate informaţiile back end necesare.
În plus faţă de cele menţionate mai sus, există numeroase sisteme şi concepte noi
cum ar fi, de exemplu, CPM – Corporate Performance Management şi HRM –
Human Resource Management.
Sistemele PLM (Product Lifecycle Management) care includ sisteme de tipul
PDM (Product Data Management) permit organizaţiei să ofere pieţei produse
inovative şi profitabile, în special într-un mediu e-business aflat în plină dezvoltare.
PLM permite organizaţiei extinse să valorifice procesul de inovare prin intermediul
unui management eficient al întregului ciclu de viaţă a produsului (ciclu de viaţă
extins).
8
________________________
Sistemele SRM (Supplier Relationship Management) sunt sisteme similare
sistemelor CRM, dar care au în centrul atenţiei furnizorul. Sistemele SRM se
transformă rapid dintr-un avantaj competitiv într-o necesitate şi sunt esenţiale pentru
organizaţii care vor să reziste în noul mediu e-business.
Funcţionalitatea acestor sisteme este asigurată prin utilizarea împreună a celor mai
bune procese şi tehnologii cum ar fi, de exemplu: managementul produselor,
colaborare, integrarea aplicaţiilor organizaţiei (EAI - enterprise applications
integration), managementul cunoştinţelor (knowledge management) etc.
Toate aceste concepte şi sisteme sunt prezentate sintetic în raport cu mediul
organizaţional în figura nr. 2.
Figura nr. 2 Cadrul conceptual ERPII
1.2 Definiţii ERP – Enterprise Resource Planning
Gestiunea integrată a proceselor de afaceri presupune realizarea unei mai bune

comunicări în organizaţie, îmbunătăţirea cooperării şi interacţiunii dintre diverse
departamente precum cele de planificare a producţiei, achiziţii, vânzări, financiar-
contabil şi de relaţii cu clienţii. Astfel, American Production and Inventory Control
9
________________________
Society4 (APICS) defineşte conceptul ERP astfel: metodă pentru planificarea
eficientă şi controlul tuturor resurselor necesare pentru prelucrarea, realizarea,
expedierea şi contabilizarea comenzilor clienţilor în firmele de producţie, distribuţie
sau servicii.
Sistemele ERP au fost create ca soluţie la aceste provocări, din simplul fapt că
sunt capabile să proceseze un volum foarte mare de date şi informaţii agregate în
scopul optimizării şi eficientizării proceselor. Astfel, Brown (1999) defineşte
sistemele ERP ca sisteme on-line interactive care oferă o soluţie „completă” pentru
nevoile sistemului informaţional al unei organizaţii, acoperind o mare parte din
funcţiile întreprinderii. Koch (1999) consideră un sistem ERP drept un pachet
software integrat care rulează pe o singură bază de date astfel încât departamentele
organizaţiei pot foarte uşor comunica şi partaja informaţia. Din punctul de vedere al
tehnologiilor implicate în realizarea sistemelor ERP, un ERP reprezintă un sistem
informaţional bazat pe interfeţe grafice utilizator, baze de date relaţionale, limbaje de
programare de generaţia a IV-a, instrumente CASE (Computer-aided Software
Engineering) şi arhitectură client/server [Fotache, Hurbean, 2004]. Tehnologia nu
este însă suficientă pentru catalogarea unui produs software ca fiind un produs de tip
ERP. Caracteristica esenţială a acestor sisteme rămâne acoperirea cât mai completă a
ariilor funcţionale ale organizaţiei. Astfel, „sistemele ERP sunt pachete de aplicaţii
formate din mai multe module care sprijină toate ariile funcţionale: planificare,
producţie, vânzare, marketing distribuţie, contabilitate, financiar, resurse umane,
gestiunea proiectelor, stocuri, service şi întreţinere, logistică şi ebusiness” [Fotache,
Hurbean, 2004].
Putem sintetiza definiţiile sistemelor ERP ca în figura 3.
E Enterprise / Întreprindere Extensibilitate

Permite integrarea cu alte
Vizează cerinţele interne ale întreprinderii
sisteme interne şi externe
Resources / Resurse Rezultate

R
Administrarea rezultatelor
Optimizarea resurselor şi
companiei pe baza de
bunurilor/mijloacelor companiei
transparenţă şi control
Planning / Planificare Persoane
4
http://www.apics.org
10
________________________
P Colaborare pentru gestionarea
Eficientizarea proceselor de afaceri organizaţiei şi eficientizarea
activităţii
Figura nr. 3 Definiţia sistemelor ERP
La toate acestea trebuie să se adauge şi arhitectura unitară a sistemului care să

permită integrarea completă a tuturor ariilor funcţionale ale organizaţiei într-un flux
informaţional unitar şi transparent. Deci, un ERP este un produs software multi-
modular care (figura 4):
 integrează toate procesele economice dintr-o organizaţie, şi
 optimizează resursele disponibile ale organizaţiei.
Figura nr. 4 Arhitectura unui sistem ERP
1.3 Arhitectura funcţionala a sistemelor ERP
Din punct de vedere funcţional, fiecare produs ERP diferă unul de celălalt având
un anumit grad de specializare, dar toate sunt identice sub aspectul modulelor de bază
pe care le includ. Modulele componente ale unui produs ERP pot funcţiona
interdependent şi pot fi implementate împreună, dar şi independent/individual.
În general, când se evaluează un sistem software se au în vedere următoarele
aspecte:
 cât de scalabil este sistemul software? poate acesta face faţă creşterii afacerii?
11
________________________
 în ce măsură sistemul se poate integra cu alte sisteme din cadrul organizaţiei
sau din afara ei?
 cât de bine rulează sistemul în cazul unui număr mare de tranzacţii?
 cum se va adapta sistemul la schimbările care se vor produce în procesul de
desfăşurare a afacerii?
 cât de dificil de actualizat sau de adaptat este sistemul atunci când se doreşte
personalizarea aplicaţiilor sau când logica afacerii se schimbă?
Răspunsurile la aceste întrebări depind în mare măsură de granularitatea
proiectării produsului software şi dacă acesta poate fi distribuit sub formă de
componente (obiecte funcţionale discrete) şi nu sub formă de module complet
funcţionale.
Granularitatea proiectării produselor software influenţează scalabilitatea,
performanţa, adaptabilitatea şi costul acestora. O asemenea abordare permite
componentelor funcţionale ale acestora să devină izolate prin sarcină sau prin rol,
astfel încât să poată fi asamblate şi dezvoltate în cele mai diferite moduri.
În interiorul fiecărui nivel este posibilă identificarea unor componente cu un nivel
şi mai scăzut de granularitate care să fie proiectate ca sarcini sau obiecte funcţionale
individuale şi discrete în interiorul aplicaţiei. Astfel, se poate vedea un sistem
software, destul de simplu din punct de vedere conceptual, nu ca un set de module, ci
ca sute, uneori chiar mii de componente individuale, fiecare realizând propriile funcţii
în cadrul nivelului funcţional global (figura 5).
Figura nr. 5 Produse software contabile modulare vs. procese vs. componente
(sursa: adaptare după Mckie, 1998)
Astfel, un sistem software modern trebuie să se caracterizeze prin: scalabilitate,

adaptabilitate şi cost redus.
12
________________________
Scalabilitatea
Produsele software bazate pe componente pot fi dezvoltate într-o varietate de
moduri. Flexibilitatea reprezintă cheia capacităţii lor de a face faţă:
 creşterii volumului de tranzacţii;
 creşterii numărului de utilizatori;
 creşterii complexităţii proceselor de afaceri.
Scalabilitatea acestor produse creşte odată cu posibilitatea de a distribui cele patru
niveluri funcţionale pe calculatoare diferite. Plecând de la o arhitectură client/server
pe două niveluri (two-tier), se poate trece uşor la una pe trei niveluri (three-tier) sau
cu n niveluri (n-tier) fără a fi necesară îmbunătăţirea resurselor existente
(calculatoarele client şi serverul de baze de date – adesea cea mai scumpă parte a
sistemului), ci doar adăugarea în cadrul reţelei într-o manieră simplă, a unor servere
de aplicaţii (care pot fi calculatoare mult mai ieftine) (figura 7).
Adaptabilitatea
În produsele software tradiţionale, nivelul de granularitate cel mai scăzut este
modulul: modulul de contabilitate generală, modulul pentru gestiune, modulul
încasări/plăţi etc. Un astfel de produs este dezvoltat mai curând ca un set de module
de aplicaţii verticale care nu sunt proiectate în conformitate cu procesele de afaceri. În
figura 5 sunt comparate vechile structuri software modulare şi cele bazate pe procese
cu structurile, mai moderne, bazate pe componente.
În cadrul noilor produse software, utilizatorii nu mai sunt limitaţi la utilizarea unui
singur modul. Modulul pentru evidenţa desfacerilor, spre exemplu. Ei pot să
administreze un proces al afacerii (aprovizionarea, desfacerea, achiziţia de mijloace
fixe etc.) de la început până la sfârşit, prin combinarea funcţiilor oferite de mai multe
module (achiziţie, contabilitatea furnizorilor sau contabilitate generală) în interiorul
propriului lor sistem personalizat. În produsele software bazate pe componente,
termeni precum aprovizionare sau desfacere sunt doar termeni generici pentru a
indica o colecţie de componente funcţionale care îndeplinesc rolul modulelor
tradiţionale pentru gestiunea aprovizionărilor şi gestiunea desfacerilor. Un sistem
software cu o granularitate ridicată permite utilizatorilor săi flexibilitate în asamblarea
componentelor aferente sarcinilor lor specializate, deoarece funcţiile acestora sunt
suficient de fragmentate pentru a permite recompunerea funcţională în concordanţă cu
nevoile proceselor de afaceri, dar restricţionat de tehnologia folosită.
13
________________________
Costul redus
Spre deosebire de produsele modulare, în care cea mai mică unitate funcţională ce
se poate achiziţiona este modulul, granularitatea ridicată a produselor software face ca
implementarea şi actualizarea acestora să devină mult mai eficiente din punct de
vedere al costurilor. La achiziţionarea unui produs software bazat pe componente
software individuale se creează posibilitatea achiziţionării doar a componentelor
necesare. De asemenea, actualizarea sistemului se poate face prin adăugarea de
componente noi, relativ ieftine, pe măsura creşterii necesităţilor funcţionale ale
organizaţiei. Se poate realiza astfel actualizarea incrementală a sistemelor
informaţionale, înlăturându-se problemele care există la actualizarea acestor sisteme
în organizaţiile mari, unde actualizarea sistemelor tradiţionale se face mai greu.
În evoluţia lor, din punct de vedere funcţional, sistemele informaţionale au parcurs

trei etape de evoluţie:
 Sistemul informaţional autonom se caracterizează prin faptul că organizaţia
are implementate module software individuale care au propriile baze de date şi
care nu comunică în nici un fel între ele. Transferul de date între aplicaţiile
componente se face pe suport de hârtie sub formă de liste sau pe suport
electronic (FloppyDisk, MemoryFlash, CD-ROM, DVD-ROM).
 Sistemul informaţional parţial integrat se caracterizează prin faptul că este
implementat pe o reţea de calculatoare (LAN - Local Area Network),
modulele componente folosesc propriile baze de date, iar transferul de date
între modulele componente se face prin operaţii de import/export. Modulele au
în acest caz dezvoltate interfeţe pentru importul/exportul de date.
 Sistemul informaţional integrat. Acest tip de sisteme se bazează pe o
arhitectură client/server, o bază de date unică pentru tot sistemul şi pe faptul că
datele primare se înregistrează o singură dată, într-un singur loc şi automat, în
timp real, sunt disponibile tuturor celorlalte module componente. Sunt
implementate aşa numitele sisteme orientate eveniment (event driven system).
Atunci când modulele implementate într-un astfel de sistem acoperă întreaga
paletă de activităţi ale organizaţiei, sistemul poartă denumirea de sistem ERP -
Enterprise Resource Planning.
14
________________________
Corespunzător acestor arhitecturi, producătorii de produse software oferă şi ei la
rândul lor produse modulare autonome, produse parţial integrate şi produse integrate.
Funcţiile organizaţiei se regăsesc în module de aplicaţii ERP. Cum multe dintre
fluxurile de activităţi sunt inter-funcţionale, pe lângă aplicaţiile strict încadrate într-o
funcţiune întâlnim module software care acoperă fluxuri de activităţi multifuncţionale.
Modulele de aplicaţii sunt grupate în suite, cum ar fi: financiar, producţie, distribuţie.
Nu există o regulă la nivel de terminologie, denumirile folosite de către furnizorii
ERP pentru suite, module, funcţii etc. diferă de la un pachet software la altul. Aceeaşi
afirmaţie se poate face şi despre structurarea modulelor în suite. Astfel, compararea
ofertelor de pe piaţă devine un proces dificil. În figura 6 este prezentată arhitectura
funcţională a produsului ERP, Siveco Applications.
Figura nr. 6 Arhitectura funcţională a pachetului integrat SIVECO Applications 2011 - forma extinsă
(sursa: site-ul producătorului http://www.siveco.ro/)
15
________________________
Indiferent de structura sa, orice produs ERP oferă însă un set de module de bază
pe care le vom descrie în continuare [Fotache, Hurbean, 2004]:
 Contabilitate financiară  Gestiunea şi calculul salariilor

 Contabilitate de gestiune  Gestiunea resurselor umane
 Gestiunea aprovizionărilor  Planificarea producţiei
 Gestiunea vânzărilor  Gestiunea mijloacelor fixe
 Gestiunea stocurilor  Logistică
 Gestiunea relaţiilor cu furnizorii  Servicii
 Gestiunea relaţiilor cu clienţii  Analiză
 Gestiunea contractelor şi comenzilor  Generator de rapoarte
Gestiunea şi întreţinerea nomenclatoarelor. Nomenclatoarele sunt fişiere de bază

care conţin datele necesare descrierii clienţilor, furnizorilor, personalului, produselor
etc. şi care pot fi folosite, în comun, de oricare modul care are nevoie de aceste date.
Contabilitatea financiară asigură conducerea evidenţei contabile şi gestiunea
financiară a organizaţiei. Funcţionalităţile acestui modul vizează automatizarea
înregistrării informaţiilor financiar contabile preluate din documentele primare, cu
preluarea automată a datelor din alte aplicaţii ale sistemului ERP şi realizarea
evidenţei contabile complete, la nivel sintetic şi analitic. De cele mai multe ori, acest
modul acoperă doar cerinţele contabilităţii financiare, asigurând în primul rând
obţinerea documentelor contabile de sinteză cerute de legislaţia în vigoare (Bilanţul
contabil, Contul de profit şi pierdere, raportări de TVA, declaraţii obligatorii) şi a
celor de evidenţă contabilă (note contabile, Registrul jurnal, Fişe de cont, Registru de
casă, Jurnalul de vânzări, Jurnalul de cumpărări, Balanţa de verificare etc.). Această
componentă poate fi completată cu o componentă de analiză, de tip tablou de bord sau
Balanced Scorecard, care să ofere informaţii privind performanţele organizaţiei. Pe
baza datelor din contabilitate sunt calculaţi diferiţi indicatori ce ilustrează rezultatele
financiare ale organizaţiei: veniturile şi cheltuielile pe produse/servicii, situaţia
disponibilităţilor financiare, analize de cash-flow etc.
Contabilitate de gestiune este un modul cu funcţionalităţi multiple care
interacţionează foarte strâns cu toate celelalte module ale sistemului, fiind
responsabil, în principal, de gestionarea şi controlul complet şi automat al costurilor.
16
________________________
Acest modul este strâns dependent de modulul de contabilitate financiară şi cel de
producţie.
Gestiunea aprovizionărilor acoperă toate funcționalitățile de bază necesare
automatizării şi optimizării proceselor de aprovizionare şi achiziţie, de la cererea de
achiziţionare a unui articol, şi până la intrarea în gestiune a articolelor achiziţionate.
Un astfel de modul gestionează fluxul complet de documente din ciclul unei achiziţii
(cererile de achiziţie (necesarul de aprovizionare), cererile de ofertă de la furnizori,
comenzile de achiziţie, factura de achiziţie, factura proformă etc.) cu toate legăturile
dintre ele. Acest modul este strâns legat de modulul de contabilitate financiară,
modulul de gestiune a stocurilor, modulul pentru gestiunea producţiei, modulul pentru
gestiunea vânzărilor.
Gestiunea vânzărilor automatizează şi centralizează cererile de ofertă, ofertele,
comenzile, facturile, avizele, campaniile de discount-uri sau promoţii, tipurile de
clienţi, zonele de vânzare, sau zonele de livrare. Gestionează fluxul complet de
documente din ciclul unei vânzări (cerere de ofertă, oferta, comandă client,
confirmare comandă client, aviz de însoţire, factura de vânzare, etc.). Acest modul
este strâns legat de modulul de contabilitate financiară, modulul de gestiune a
stocurilor, modulul pentru gestiunea producţiei, modulul pentru gestiunea
aprovizionărilor.
Gestiunea stocurilor. Modulul Gestiune Stocuri are rolul de a asigura o
monitorizare şi o administrare eficientă a stocurilor complexe de materii prime,
materiale, produse finite şi semifabricate, cât şi a obiectelor de inventar. Acest modul
trebuie să implementeze mai multe metode de calcul al preţului stocurilor: FIFO,
LIFO, STD, CMP instantaneu, CMP global), precum şi în orice valută. Acest modul
este strâns legat de modulul de contabilitate financiară, modulul pentru gestiunea
producţiei, modulul pentru gestiunea aprovizionărilor, modulul pentru gestiunea
vânzărilor.
Gestiunea relaţiilor cu furnizorii şi Gestiunea relaţiilor cu clienţii sunt două
module care de obicei încorporează funcţiile modulelor pentru gestiune
aprovizionărilor, pentru gestiunea vânzărilor şi pentru gestiunea contractelor şi
comenzilor atunci când le înlocuiesc pe acestea sau extind funcţiile modulelor pentru
gestiune aprovizionărilor, pentru gestiunea vânzărilor şi pentru gestiunea contractelor
şi comenzilor atunci când coexistă cu acestea. Aceste două module pot veni în plus cu
17
________________________
funcţii cum ar fi: gestionarea şi implementarea unor campanii promoţionale, gestiunea
unor campanii de marketing, implementarea unui sistem de fidelizare a clienţilor etc.
Gestiunea contractelor şi comenzilor este de asemenea un modul ale cărui funcţii
sunt de obicei implementate în modulele pentru gestiunea aprovizionărilor şi
vânzărilor sau pentru gestiunea clienţilor. Prin funcţiile oferite, acest modul asigură
gestionarea eficientă a contractelor şi comenzilor în special pentru organizaţiile care
rulează un volum mare de contracte şi comenzi. El urmăreşte atât contractele, cât şi
comenzile în toate fazele de derulare ale acestora. De obicei, atunci când există ca
modul de sine stătător, acesta este strâns legat de modulele pentru gestiunea
aprovizionărilor, pentru gestiunea desfacerilor, pentru gestiunea stocurilor, pentru
gestiunea producţiei.
Gestiunea şi calculul salariilor. Acest modul este strâns legat de modulul de
contabilitate financiară şi modulul pentru gestiunea resurselor umane. El trebuie să
permită gestiunea principalelor elemente salariale: avansuri, prime, sporuri, reţineri,
taxe şi deduceri, având o utilitate crescută în eficientizarea activităţii responsabililor
din cadrul departamentului Personal-Salarizare. Un astfel de modul permite, spre
exemplu, definirea avansului chenzinal atât ca sumă fixă, cât şi ca procent, definirea
de sporuri sau generarea de sporuri corespunzător diferitelor niveluri din structura
organizatorică (instituţie, departament, salariat), aplicând procente diferite în funcţie
de situaţie, calculul automat al deducerilor conform legislaţiei în vigoare şi de
numărul persoanelor aflate în întreţinerea salariatului, definirea şi realizarea automată
a reţinerilor de tip rate, pensie alimentară, sindicat etc. Date fiind condiţiile foarte
diferite în care se calculează salariile în organizaţii, acest modul trebuie să asigure un
grad înalt de parametrizare şi personalizare.
Gestiunea resurselor umane. Un astfel de modul are ca obiectiv să sprijine
crearea unei politici de personal la nivelul organizaţiei prin gestiunea activităţilor de
recrutare şi selecţie a personalului, analiza şi urmărirea activităţii personalului,
instruirea şi dezvoltarea carierelor, crearea şi gestionara unui sistem de apreciere a
performanţelor. El asigură gestiunea salariaţilor prin stocarea tuturor datelor despre
aceştia, realizează managementul personalului şi sprijină procesul decizional. Acest
modul este strâns legat de modulul pentru evidenţa şi calcul salariilor. Multe sisteme
ERP oferă funcţiile celor două module într-unul singur, în special atunci când
componenta de management al resurselor umane nu este aşa de dezvoltată.
18
________________________
Gestiunea şi planificarea producţiei. Un astfel de modul trebuie să acopere toate
etapele de producţie, de la lansarea tehnologică şi antecalcul, urmărirea producţiei,
până la postcalcul, precum şi cât mai multe tipuri de producţie: producţie pe comenzi
(serie mică), pe stoc (serie mare) sau producţia de unicate. De asemenea, trebuie să
acopere producţia de tip asamblare, dar şi producţia de tip flux de procese
(WorkFlow). În cadrul organizaţiilor care au implementat un sistem ERP şi care au ca
obiect principal de activitate producţia, modulul pentru gestiunea şi planificarea
producţiei ocupă un loc aparte, fiind motorul ce acţionează întregul angrenaj pe care îl
presupune dinamica unei astfel de organizaţii. Astfel, el este strâns legat de aproape
toate celelalte module: modulul pentru contabilitate financiară, modulul pentru
contabilitate de gestiune, modulul pentru gestiunea aprovizionărilor, modulul pentru
gestiunea desfacerilor, modulul pentru gestiunea stocurilor, modulul pentru gestiunea
contactelor şi comenzilor, modulul pentru evidenţa şi calculul salariilor.
Gestiunea mijloacelor fixe. Acest modul permite evidenţa obiectelor de
patrimoniu din cadrul organizaţiei şi înregistrarea tuturor operaţiunilor financiare
legate de acestea, cu reflectare automată în modulul de contabilitate financiară.
Funcţiile acestui modul acoperă întreaga durată de utilizare a mijlocului fix/obiectului
de inventar permiţând astfel aflarea în orice moment a sării acestuia şi operaţiile
efectuate asupra lui (intrare, modernizare, modificare, reevaluare, scoatere din
funcţiune, casare). Oferă multiple posibilităţi de calcul şi înregistrare a amortizării
(liniară, degresivă, accelerată). Modulul trebuie să asigure de asemenea rapoartele
impuse de legislaţia în vigoare (registrul inventar, balanţele analitice şi balanţele de
amortizare) sau cele necesare conducerii (de exemplu, situaţii ale mijloacelor fixe
după diferite criterii: locaţie, grupă de clasificare, perioadă, planul de amortizare etc.).
Logistică. Acest modul înglobează funcţionalităţile necesare pentru a oferi
companiilor o imagine clară asupra situaţiei operaţiunilor de transport şi logistică.
Aceasta presupune pe lângă planificarea şi gestionarea activităţilor de transport din
procesele de aprovizionare, vânzare şi distribuţie şi gestiunea întregului parc auto al
organizaţiei, inclusiv a operaţiilor de recondiţionare, reparaţie şi întreţinere. Întrucât
mijloacele de transport sunt considerate mijloace fixe în cadrul unei unităţi
economice, modulul este strâns legat cu modulul de evidenţă a mijloacelor fixe, iar
costurile aferente gestionării mijloacelor de transport se reflectă automat în modulul
pentru contabilitate financiară. Pentru planificarea şi realizarea transporturilor,
19
________________________
modulul lucrează în legătură strânsă cu modulul pentru gestiunea aprovizionărilor şi
cel pentru gestiunea vânzărilor.
Servicii. Acest modul este destinat gestiunii şi urmăririi garanţiilor şi serviciilor
post vânzare. Este strâns legat de modulul pentru gestiunea vânzărilor şi de modulul
de contabilitate financiară.
Analiză financiară. Acest modul apare sub o diversitate de denumiri în produsele
ERP. Produsele complexe de astăzi, destinate analizei datelor din sistem pentru
oferirea de informaţii necesare sprijinirii procesului de luare a deciziilor poartă
denumirea de aplicaţii Business Intelligence. Modulul preia datele din baza de
date/bazele de date ale organizaţiei realizează diferite analize şi furnizează informaţii
în forme cât mai adecvate luării deciziilor: rapoarte detaliate, rapoarte sintetice,
grafice). Cele mai avansare aplicaţii folosesc depozitele de date, oferă instrumente
pentru analiză multidimensională a datelor (cuburi de decizie OLAP), permite
realizarea de simulării, analiza de scenarii, realizarea de prognoze, oferă instrumente
precum tablouri de bord, Balanced Scorecard-uri etc.
Generator de rapoarte. Un produs ERP indiferent de cât de dezvoltat este acesta,
nu va fi niciodată capabil să ofere toate informaţiile de care organizaţia are nevoie. De
aceea, pentru flexibilitate în obţinerea acestor informaţii, sistemele ERP avansate
oferă încorporat un generator de rapoarte care le permite utilizatorilor fie să
personalizeze diferite rapoarte prin alegerea coloanelor, criteriilor de filtrare,
criteriilor de grupare, criteriilor de ordonare ale raportului, fie prin crearea de noi
rapoarte prin oferirea unui editor SQL.
1.4 Caracteristici specifice sistemelor ERP
Pentru ca un sistem să fie considerat un sistem ERP el trebuie să aibă următoarele

caracteristici: mediu integrat, flexibilitate, modularitate şi scalabilitate, securitate,
completitudine, trasabilitate, conectibilitate [Carroll, 2007; Monk, Wagner, 2006].
Mediu Integrat
Mediul integrat este probabil cea mai importantă caracteristică a unui ERP şi se
referă la faptul că există o bază de date comună, indiferent în ce module sunt operate
datele respective, sau de ce module sunt utilizate în cadrul diferitelor procese. Baza de
20
________________________
date comună asigură integrarea proceselor de afaceri la nivelul întregii organizaţii prin
agregarea datelor care sunt accesate de diverse departamente ale acesteia.
Acest fapt conferă următoarele avantaje:
 toţi utilizatorii pot avea acces (pe niveluri de acces) la anumite date sau
informaţii şi toţi utilizatorii „văd” aceeaşi informaţie;
 datele sunt operate on-line chiar de către persoanele care lucrează cu ele;
 toate datele fiind înregistrare într-o bază de date comună, pot fi accesate în
timp real de întreaga organizaţie ceea ce conferă rapiditate şi eficienţă
activităţii acesteia.
Integrarea datelor prezintă şi unele dezavantaje potenţiale cum ar fi faptul că, o
dată introdusă greşit în sistem se propagă imediat la nivelul tuturor departamentelor
putând să genereze erori incontrolabile la nivelul ieşirilor sistemului. Uneori acesta
este şi un avantaj. Faptul că eroarea se propagă la nivelul tuturor departamentelor,
măreşte probabilitatea ca eroarea să fie depistată de cineva, dar rapiditatea cu care
aceasta este depistată depinde de gradul de pregătire a utilizatorilor sistemului.
Integrarea face diferenţa esenţială între un ERP şi alte produse software.
Flexibilitate
Un ERP este o produs software conceput în ideea de a fi utilizat de cât mai mulţi
clienţi. Procesele de afaceri pot să difere de la o organizaţie la alta. De aceea, este
foarte important ca produsul să fie personalizabil în faza de implementare. Aceasta
înseamnă că produsul trebuie să fie parametrizabil (să permită modificarea prin
intermediul parametrilor a interfeţei, a structurii datelor, a proceselor etc.) şi să
permită adăugarea de noi funcţii.
Există şi cazuri în care procesele de afaceri trebuie să se adapteze produsului ERP.
Aceasta presupune reproiectarea proceselor de afaceri care, de multe ori, este
preferată adaptării aplicaţiei ERP la specificul organizaţiei, şi anume:
 când se consideră că produsul ERP are inclus un know-how legat de procesele
de afaceri superior celui deţinut de organizaţia în care se face implementarea;
 atunci când produsul nu permite adaptarea la procesele de afaceri ale
organizaţiei;
 în cazul în care se doreşte evitarea costurilor de personalizare şi parametrizare
a ERP-ului cu toate că, de multe ori, este mai costisitor şi mult mai riscant să
21
________________________
se schimbe modul în care funcţionează o organizaţie, decât să se adapteze un
produs software la specificul organizaţiei.
Modularitate şi scalabilitate
Un produs software de tip ERP trebuie să fie structurat pe module (fiecare modul
având anumite funcţionalităţi) şi să permită adăugarea de noi module într-o manieră
incrementală, fără să fie nevoie să se modifice modulele deja implementate.
Securitate
Deşi este un mediu integrat şi deschis, un ERP trebuie să aibă implementate
politici de securitate astfel încât, nu orice utilizator să aibă acces la orice dată,
informaţie sau funcţionalitate a sistemului. De asemenea, un ERP trebuie să asigure
integritatea şi siguranţa datelor din sistem, întreţinerea datelor şi posibilitatea accesării
în orice moment prin implementarea unor politici adecvate de salvare şi arhivare.
Completitudine
Prin definiţie, un produs ERP trebuie să acopere toate funcţiile organizaţiei. Cu
toate acestea, există multe produse care se autointitulează ERP dar care nu acoperă
toate cerinţele unei organizaţii. Completitudinea alături de integrare este cealaltă
caracteristică care face diferenţa esenţială între un produs ERP şi alte produse
software.
ERP = Completitudine + Integrare
Trasabilitate
Un produs ERP trebuie să permită urmărirea operaţiunilor şi înregistrărilor
efectuate în sistem. Aceasta înseamnă ca produsul ERP să fie capabil să stocheze date
despre operaţiile efectuate, cine a făcut operaţiile, când au fost realizate operaţiile
respective etc.
Conectibilitate
Deşi este de dorit ca un ERP să fie singurul produs informatic cu care organizaţia
îşi gestionează activitatea, în practică se întâmplă des ca o organizaţie să utilizeze mai
multe aplicaţii sau chiar mai multe ERP-uri. Un ERP trebuie astfel să fie capabil să
schimbe date cu alte aplicaţii. În condiţiile în care tendinţa la nivel mondial este aceea
de a se elimina comunicarea pe suport de hârtie şi de a o înlocui cu transmiterea
electronică a documentelor (comenzi, facturi, documente de plată etc.), posibilitatea
22
________________________
de conectare cu alte organizaţii şi parteneri de afaceri este o cerinţă din ce în ce mai
importantă pentru produsele ERP.
1.5 Arhitectura şi infrastructura tehnologică a sistemelor ERP
Realizarea şi implementarea unui sistem ERP necesită o infrastructură tehnică de

mare complexitate. Sistemele ERP performante sunt astăzi construite pe arhitecturi
client-server pe mai multe niveluri (nTier Client Server Architecture) care necesită
sisteme de operare, sisteme de gestiune a bazelor de date şi echipamente tehnice
performante. Recent, cele mai performante sisteme ERP (SAP, Oracle Applications)
au adoptat arhitecturii orientate pe servicii care necesită şi ele infrastructuri tehnice
extrem de performante. Din acest motiv, ele au fost prohibite pentru organizaţiile mici
şi mijlocii. Îmbunătăţirile continue aduse tehnologiilor informaţionale concomitent cu
scăderea preţurilor acestora, au făcut posibilă însă achiziţia sistemelor ERP şi pentru
organizaţiile mai mici.
Produsele ERP sunt astăzi proiectate în jurul unui model pe componente sau
servicii fiind structurate funcţional pe patru niveluri, şi anume:
 nivelul prezentare - ceea ce vede utilizatorul pe ecran, interfaţa utilizator a
aplicaţiei;
 nivelul validare – la acest nivel se realizează verificarea regulilor care
garantează că datele introduse sau solicitate de către utilizator sunt valide;
 nivelul prelucrare – realizează toate prelucrările din sistem: calculul valorii
totale a unei facturi, calcului soldului debitor al unui client, actualizarea
stocului unui produs la vânzarea acestuia etc.;
 nivelul bazei de date – asigură stocarea, gestiunea, siguranţa şi administrarea
datelor din sistem.
Aceste niveluri permit implementarea produselor ERP pe arhitecturi fizice
diferite, de la un simplu calculator la arhitecturi client/server pe n niveluri (figura 7).
23
________________________
Figura nr. 7 Evoluţia arhitecturii produselor software
(sursa: adaptare după Mckie, 1998)
Corespunzător, arhitecturile client/server sunt compuse în principal din trei

niveluri funcţionale şi anume:
 nivelul prezentare – constă din interfaţa grafică utilizator sau programul de
navigare (browser) pentru accesarea funcţiilor sistemului;
 nivelul aplicaţie – cuprinde regulile afacerii, logica şi funcţiunile sistemului,
programele care asigură transferul datelor la şi de la serverele de baze de date;
 nivelul de date – asigură gestiunea datelor organizaţiei, inclusiv a metadatelor.
La acest nivel, cel mai adesea, se găseşte un sistem de gestiune a bazelor de
date relaţional.
Figura 7 arată modul în care sunt dispuse cele 4 niveluri ale modelului software
bazat pe componente/servicii pe fiecare din nivelurile arhitecturii client/server.
Cele patru niveluri ale modelului pe componente pot fi plasate atât în arhitecturi
client/server, cât şi pe calculatoare personale, mainframe-uri sau minicalculatoare. În
cazul utilizării unui singur PC toate cele patru niveluri sunt implementate pe acesta.
În cazul mainframe-urilor şi minicalculatoarelor, deoarece utilizatorii care au acces
direct la acestea trebuie să fie utilizatori iniţiaţi, nivelul prezentare este plasat pe
terminale, iar toate celelalte niveluri, cu care un utilizator al produsului software nu
are nevoie să interacţioneze, sunt plasate pe calculatorul mainframe sau
minicalculator.
În cadrul arhitecturii client/server pe 2 niveluri, nivelul aplicaţie (validarea şi
prelucrarea) poate rula atât pe client, caz în care clientul poartă denumirea de client
24
________________________
gras (Fat client), cât şi pe serverul de baze de date, caz în care clientul poartă
denumirea de client slab/subţire (Thin client). În această arhitectură, aplicaţiile
software pot rula pe calculatoarele client, dacă calculatoarele client sunt suficient de
puternice, sau pe server, dacă calculatoarele client nu sunt suficient de puternice.
În arhitectura client/server pe 3 niveluri, nivelul aplicaţie rulează pe serverul de
aplicaţii, iar nivelul bazei de date rulează pe un server separat, serverul de baze de
date. Serverul de aplicaţii gestionează regulile de afaceri şi logica de procesare şi
intermediază/facilitează transmiterea cererilor efectuate de la nivelul de prezentare
aflat pe clienţi către serverul de baze de date şi invers, intermediază/facilitează
transmiterea răspunsurilor date de serverul de baze de date către clienţi. Serverul de
aplicaţii simplifică sistemul prin gestiunea şi tratarea tranzacţiilor şi a mesajelor
folosind un sistem de priorităţi. Într-o astfel de arhitectură, aplicaţiile vor rula pe
serverul de aplicaţii şi, atunci când este necesar, nivelul de validare poate rula pe
client. Tranzacţiile bazei de date vor fi stocate pe serverul de baze de date. O aplicaţie
software într-o asemenea arhitectură poate răspunde mult mai eficient utilizatorilor săi
din moment ce toate cererile efectuate de către utilizatori de pe staţiile client sunt
preluate şi tratate de către serverul de aplicaţii şi apoi transmise serverului de baze de
date.
Dacă sistemul de gestiune a bazelor de date este licenţiat doar pentru 50 de
utilizatori, atunci serverul de aplicaţii va transmite serverului de baze de date doar
loturi de câte maxim 50 de tranzacţii. Această arhitectură este mai rapidă, mai
scalabilă şi mai sigură comparativ cu arhitectura pe 2 niveluri, dar cerinţele hardware
sunt mult mai mari, iar complexitatea sistemului creşte semnificativ.
În arhitectura pe n niveluri, nivelul aplicaţie este constituit din mai multe servere
permiţând astfel ca procese diferite să fie executate pe mai multe servere de aplicaţii
care alcătuiesc nivelul respectiv. De exemplu, un server poate rula aplicaţia pentru
evidenţa personalului şi calculul salariilor, un alt server de aplicaţii poate rula
aplicaţia de contabilitate generală, iar un al treilea server poate gestiona raportarea la
nivelul organizaţiei. O astfel de arhitectură este, evident, mult mai puternică şi
eficientă decât arhitecturile pe două şi trei niveluri, dar, bineînţeles, este mult mai
complexă şi mai costisitoare. Astfel de arhitecturi pe n niveluri nu-şi găsesc
justificarea din punctul de vedere al eficienţei decât în sisteme foarte mari şi
distribuite pe arii geografice mari.
25
________________________
Mediile client/server au forţat dezvoltatorii de produse software fie să dezvolte noi
produse de la zero, fie să reproiecteze şi să recodifice aplicaţiile existente. Arhitectura
client/server permite utilizarea interfeţelor grafice (GUI – Graphic User Interface)
pentru extragerea datelor, analiza şi prezentarea lor. Sistemul back end este format de
regulă din sistemul de gestiune a bazelor de date care rulează de obicei pe un
calculator puternic. Tranzacţiile pot fi astfel procesate şi în medii de procesare
distribuite. Separarea aplicaţiei de baza de date permite dezvoltatorilor de produse
software să se concentreze pe dezvoltarea aplicaţiilor în sine şi mai puţin pe
întreţinerea bazelor de date proprietare. Astfel, produsele software pot să se adapteze
rapid la evoluţia bazelor de date precum şi la evoluţia sistemelor de gestiune a bazelor
de date, cum ar fi baze de date multimedia, baze de date orientate obiect, cu
modificări minime la nivelul codului aplicaţiilor.
Cu toate aceste dezvoltări şi tehnologii disponibile, astăzi sunt puţine produse
software dezvoltate în Romania care utilizează toate facilităţile oferite de către
sistemele de gestiune a bazelor de date relaţionale moderne şi a arhitecturilor
client/server. Astăzi, produsele software trebuie să fie capabile să ruleze atât în reţele
locale (LAN), cât şi în reţele de mare întindere (WAN) şi trebuie să fie capabile să
suporte un număr mare de utilizatori (de nivelul sutelor şi chiar miilor).
Noua provocare căreia produsele software trebuie să-i facă faţă este apariţia şi
dezvoltarea Internetului, a serviciului WWW şi a tehnologiilor legate de acestea. Unii
autori numesc arhitectura client/server în mediul Internet, arhitectură browser/server.
Arhitectura browser/server nu este altceva decât o arhitectură pe n niveluri în care
apare un nou server de aplicaţii, numit server Web.
Funcţiile produselor software trebuie să fie extinse pentru a acoperi şi activităţile
de genul comerţului electronic (eCommerce), plăţilor electronice (ePayment),
afacerilor electronice (eBusiness), transferului electronic de date (EDI – Electronic
Data Interchange) etc. În arhitectura browser/server, serverul/serverele pot fi accesate
prin Internet prin intermediul browser-elor Web, iar datele stocate în bazele de date
pot fi accesate (încărcate, descărcate) prin intermediul acestora. Serverul care poate fi
accesat direct prin intermediul browser-ului Web poartă denumirea de server Web.
Serverul Web face legătura între serverul de aplicaţii şi serverul de baze de date şi
dispozitivele client. În această arhitectură, client poate fi orice dispozitiv care poate fi
conectat la Internet şi suportă un browser Web. Serverul Web tratează toate mesajele
26
________________________
care vin şi pleacă folosind diferite protocoale Internet, iar serverul de baze de date şi
serverul de aplicaţii efectuează funcţiile standard realizate şi în arhitectura
client/server. Cu alte cuvinte, serverul Web oferă funcţiile necesare serviciul WWW şi
cele legate de toate celelalte servicii Internet cum ar fi: FTP, email, TELNET etc.
Arhitectura browser/server oferă o varietate de funcţii necesare realizării
comerţului şi afacerilor electronice. Magazinele online sunt găzduite pe Internet şi pot
fi accesate de către clienţi 24 de ore din 24, 7 zile din 7. În plus, clienţii şi furnizorii
pot, dacă au drepturile necesare, să se conecteze la reţeaua (intranet-ul) unei
organizaţii şi să acceseze aplicaţiile necesare activităţii lor. Astfel, lanţul de
aprovizionare şi lanţul de desfacere rămân permanent conectate şi pot comunica în
timp real. Angajaţii, la rândul lor, pot accesa în timp real datele companiei în orice
moment din orice loc (de oriunde au acces la Internet) obţinând astfel informaţiile
necesare exact în locul şi în momentul în care au nevoie de ele.
Implementarea unor astfel de arhitecturi nu poate fi făcută decât pe sisteme de

operare puternice: multi-tasking, multi-user, multi-threating, suport pe 32/64 biti,
suport SMP (Symmetric Multiprocessing) etc. Exemple de astfel de sisteme de
operare sunt:
 Unix, Sun Solaris, Linux, IBM – AIX, HP-UX, Tru64Unix(Compaq);
 IBM AS/400, MVS;
 Windows NT/2000/2003/2008/Vista/Windows7.
La nivelul companiilor foarte mari se preferă implementările pe UNIX, în timp ce
în rândul companiilor de mărime medie este stăpân Windows.
Datorită modelului unic al datelor utilizat şi a arhitecturii distribuite, în astfel de

sisteme o mare importanţă o are şi Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD-ul)
pe care se face implementarea bazei de date. Acesta trebuie să fie capabil să suporte
un volum foarte mare de date, un număr mare de tranzacţii concurente, să suporte
tehnologia bazelor de date distribuite (să ofere suport transparent utilizatorului pentru
mai multe copii ale unei baze de date aflate oriunde în lume), să permită accesul la
date prin interogări SQL (Structured Query Language), să fie bazate pe software de
generaţia a 4-a caracterizate prin OOP/modularitate, să ofere instrumente pentru
27
________________________
analiză multidimensională a datelor. Astfel de SGBD-uri sunt: IBM DB2, ORACLE,
Informix, Microsoft SQL Server, Sybase, Ingress II.
Necesităţile hardware pentru un astfel de sistem sunt şi ele foarte mari: memorii
RAM de 1GB până la zeci de GB, Hard Disk-uri cu capacităţi de stocare de sute de
GB până la TB de date, Hard Disk-uri RAID (Redundant Array of Inexpensive Disk
sau Redundant Array of Independent Disks) de viteză foarte mare, sisteme cu viteză
de procesare foarte mare, Hard Disk-uri care suportă tehnica mirroring etc. Hard
Disk-uri de tip „Enterprise”, cu viteze de rotaţii de 10.000 sau 15.000 rpm, şi viteze de
transfer de peste 1,6 Gbit/s şi o viteza medie de transfer de până la 125
Mbytes/secundă (MB/s). Sisteme Network Attached Storage (NAS) – sisteme
ataşabile de stocare pentru reţea, precum şi Storage Area Network (SAN) – sisteme de
stocare pentru reţea, sisteme care asigură eficienţa, precum şi un acces fiabil la
volume mari de date;
Din cauza acestor necesităţi, sistemele de tip ERP au fost prohibite pentru
organizaţiile mici şi mijlocii. Îmbunătăţirile continue aduse la nivelul tehnicii de
calcul concomitent cu scăderea preţurilor acesteia, au făcut posibilă achiziţia
sistemelor ERP şi pentru organizaţiile mai mici.
Organizaţiile care implementează sisteme ERP au multiple locaţii atât

operaţionale, cât şi de control. Astfel, transferul online al datelor trebuie să se facă
între aceste multiple locaţii. Pentru facilitatea acestor tranzacţii, alte tehnologii au
devenit importante pentru astfel de sisteme: tehnologii Workflow, Workgroup,
Groupware, Electronic Data Interchange (EDI), Internet, Intranet, DataWarehouse,
instrumenete pentru analiza multidimensională a datelor OLAP (OnLine Analitycal
Processing), Data mining etc. [Tuteja, 2007].
1.6 Avantajele şi riscurile adoptării produselor ERP
Adoptarea unui sistem ERP are o multitudine de avantaje atât directe, cât şi
indirecte. Avantajele tangibile ale adoptării unui ERP includ: creşterea eficienţei,
informaţii integrate pentru un proces decizional mai eficient, un răspuns mai rapid la
cererile clienţilor etc. Avantajele intangibile includ: o imagine mai bună a
28
________________________
organizaţiei, creşterea satisfacţiei clienţilor etc. Figura 8 arată cele mai importante
avantaje tangibile ale sistemelor ERP conform unui studiu realizat de către Deloitte
Consulting. Datele reprezintă procentul de respondenţi care au considerat respectivul
beneficiu tangibil al sistemelor ERP. Respondenţii participanţi la studiu au putut alege
mai multe beneficii dintr-un set de beneficii prezentat [Alexis, 2008].
Reducerea stocurilor 32
Reducerea personalului 27
Creşterea productivităţii 26
Alte îmbunătăţiri ale managementului 20
Reducerea ciclurilor financiare 19
Reducerea costurilor IT 14
Reducerea costurilor de aprovizionare 12
Creşterea venitului/profitului 11
Imbunătăţirea gestiunii numerarului 11
Reducerea costurilor de transport/logistică 9
Reducerea costurilor de mentenanţă 7
Îmbunătăţirea timpului de livrare 6
0 5 10 15 20 25 30 35
Figura nr. 8 Avantajele tangibile ale sistemelor ERP
Figura 9 arată cele mai importante avantaje intangibile ale sistemelor ERP
conform aceluiaşi studiu.
Vizibilitatea informaţiei 55
Îmbunătăţirea proceselor 24
Receptivitatea clienţilor 22
Integrare 13
Standardizare 12
Globalizare 9
Flexibilitate 9
Tehnologie 8
Performanţa afacerii 7
0 10 20 30 40 50 60
Figura nr. 9 Avantajele tangibile ale sistemelor ERP
Vom detalia în continuare câteva dintre cele mai importante avantaje atât
tangibile, cât şi intangibile:
29
________________________
 informaţii integrate;
 reducerea timpului de onorare a comenzilor;
 reducerea timpului de expediţie;
 reducerea ciclului de producţie;
 creşterea satisfacţiei clienţilor;
 creşterea performanţei aprovizionărilor;
 creşterea flexibilităţii;
 reducerea costurilor legate de calitate;
 utilizarea mai eficientă a resurselor;
 creşterea capacităţilor de analiză şi planificare;
 informaţii mai relevante şi îmbunătăţirea procesului decizional;
 utilizarea celor mai noi tehnologii;
Informaţii integrate
Primul şi cel mai important avantaj al sistemelor ERP este integrarea. Motivul
pentru care sistemele ERP se numesc sisteme integrate este acela că acestea au
capacitatea de a actualiza automat datele în întreg sistemul. De exemplu, este suficient
ca starea unei comenzi să fie actualizată într-un loc, în subsistemul de gestiune a
contractelor şi comenzilor de exemplu şi toate celelalte subsisteme vor fi actualizate.
Deci, când clientul plasează o comandă, iar comanda este înregistrată în sistem, ea
declanşează o multitudine de alte evenimente şi acţiuni în alte subsisteme/module –
financiar, producţie, planificare, gestiunea stocurilor etc. Facturile sunt generate
automat, necesarul de materiale este calculat automat, producţia este planificată,
stocurile sunt verificate, iar pentru articolele care nu se găsesc în stoc sunt realizate
automat comenzi şi clientul este informat automat când comanda dată de către acesta
va fi gata. Această integrare duce la un proces mult mai eficient de luare a deciziilor şi
la o îmbunătățire a rezolvării problemelor. Un alt avantaj al acestor informaţii
integrate la nivelul organizaţiei este acela că angajaţii implicaţi într-un proiect sunt în
permanenţă în contact unul cu celălalt. Această integrare oferă organizaţiei un
potenţial imens pentru îmbunătăţirea performanţei acesteia.
Reducerea timpului de onorare a comenzilor
30
________________________
Timpul de onorare a comenzilor este timpul scurs între plasarea unei comenzi şi
primirea ei de către client. El joacă un rol important în aprovizionare şi controlul
stocurilor. Cele mai multe departamente de aprovizionare solicită gestiunilor de
materiale să anticipeze necesarul de materiale cu mult înainte. Toate sistemele de
gestiune a stocurilor au implementate mecanisme ca:
 stocuri de siguranţă;
 stocuri tampon;
 nivel de comandă pentru stocuri etc.
Lipsa unui articol necesar sistemului de producţie poate avea consecinţe grave
asupra organizaţiei: nerespectarea termenelor de livrare, pierderea încrederii clienţilor
sau chiar pierderea clienţilor în favoarea concurenţei. O astfel de situaţie poate fi
evitată prin aprovizionarea în avans, cu mult înainte ca necesitatea pentru articolul
respectiv să apară, sau prin păstrarea unor stocuri tampon în cantităţi mari sau
stabilirea unui nivel ridicat pentru comenzi automate. Toate acestea înseamnă însă că
sunt disponibile în permanenţă stocuri în cantităţi mari ceea ce presupune blocarea
unor sume considerabile de bani.
Deci, pentru a reduce timpul de expediere a comenzilor, organizaţia ar trebui să
aibă un sistem de gestiune a stocurilor eficient şi integrat cu subsistemul de
aprovizionare şi cel de planificare şi management al producţiei. Astăzi, în era
sistemelor de producţie just-in-time, cunoaşterea exactă a timpului de livrare pentru
fiecare articol în parte este de o importanţă majoră pentru o producţie neîntreruptă.
Pentru o companie care se confruntă cu sute sau mii de articole de stoc, urmărirea
manuală a timpului necesar pentru expediţia fiecărui articol în parte este practic
imposibilă.
Sistemele ERP automatizează acest proces şi astfel face procesul de gestiune a
stocurilor mult mai eficient. De asemenea, din moment ce sistemul ERP este integrat
şi modulul pentru gestiunea materialelor este integrat cu alte module cum ar fi
vânzări, marketing, aprovizionare, producţie, cererea pentru un nou articol poate fi
cunoscută din momentul primirii comenzii. De exemplu, dacă considerăm o comandă
pentru 100 maşini cu aer condiţionat, în momentul în care datele comenzii sunt
introduse în sistem, alte câteva acţiuni sunt declanşate automat. Sistemul va verifica
automat dacă există cantitatea suficientă de maşini pe stoc şi automat va întocmi un
Necesar de materiale pentru comandă şi va verifica dacă toate articolele sunt
31
________________________
disponibile în stoc. Din moment ce înregistrările sunt memorate în baza de date a
sistemului şi totul este actualizat, identificarea articolelor care vor fi comandate nu
necesită nici un timp (o activitate care durează până la câteva zile în cazul sistemelor
neintegrate sau parţial integrate). Deci, odată ce sunt identificate componentele ce
urmează a fi fabricate şi sistemul de planificare a producţiei a întocmit planul de
producţie, modulul pentru managementul materialelor va realiza comanda/comenzile
către furnizori pentru fiecare componentă în parte luând în calcul timpul necesar de
livrare şi data la care componentele sunt necesare pentru producţie. Dacă procesul de
achiziţie necesită trecerea prin procese de selecţie a ofertelor sau/şi selecţie a
furnizorilor, sistemul permite de asemenea şi derularea unor astfel de procese.
În sistemele ERP performante, furnizorii sunt conectaţi la sistemul organizaţiei,
astfel încât imediat ce o nouă comandă este emisă sistemele furnizorilor sunt automat
actualizate cu acea comandă. Astfel, furnizorul ştie la rândul său ce articole trebuie să
livreze şi când. Din moment ce activităţi ca pregătirea contractelor, emiterea
comenzilor de aprovizionare, a documentelor de plata etc., se realizează electronic
prin intermediul sistemului, economia de timp este fenomenală. Deci, sistemele ERP
prin natura lor, de sisteme integrate, prin utilizarea celor mai noi tehnologii în
domeniu (cum ar plăţile electronice – Electronic Funds Transfer EFT, schimbul
electronic de date - Electronic Data Interchange EDI ), reduc timpul necesar de
aprovizionare şi le permit organizaţiilor să aibă articolele de care au nevoie la timpul
potrivit obţinându-se aşa numitele sisteme de gestiunea stocurilor just-in-time.
Reducerea timpului de expediţie (on-time delivery)

Astăzi, organizaţiile trebuie să fie capabile să ofere produse specifice clientului
(realizate la comanda) într-un timp de livrare egal cu cel al produselor standard, de
serie. Ele trebuie să fie capabile să schimbe modul de producţie de la a produce pe
stoc la a produce doar la comandă, în aceiaşi parametri de performanţă pentru timp şi
costuri specifici produselor în serie.
Sistemele ERP sunt cele care le oferă organizaţilor libertatea de a schimba modul
de planificare şi execuţie a producţiei fără necesitatea modificării sau reconfigurării
spaţiilor de lucru. Cu sistemele ERP, organizaţiile nu mai sunt limitate la un singur
sistem de producţie, cel la comandă sau pe stoc. În plus, pot fi combinate mai multe
32
________________________
metode de producţie într-o singură operaţie, cu o flexibilitate nelimitată în a alege cea
mai bună metodă sau combinaţie de metode pentru fiecare produs, în fiecare stadiu
din ciclul său de viaţă. Deoarece aceste tipuri de sisteme suportă întreaga plajă de
strategii de producţie, un singur sistem este suficient pentru a gestiona toate
activităţile legate de producţie. În plus, sistemele ERP permit simulări pentru analiza
acestor tipuri de producţie astfel încât să poată fi ales cel mai potrivit tip pentru
organizaţia respectivă. De asemenea, din moment ce în procesul de distribuţie la timp
a produselor către clienţi sunt implicate mai multe funcţii ale organizaţiei,
aprovizionarea, gestiunea materialelor, producţia, planificarea producţiei, vânzarea,
distribuţia sunt integrate, iar procedurile componente sunt automate, posibilitatea
producerii de erori în sistem fiind minimă, iar eficienţa producţiei ridicată.
Din moment ce informaţiile sunt disponibile managementului la nivelul dorit de
detaliere şi din moment ce sistemele ERP au implementate funcţii avansate de asistare
(de verificare, depistare şi alertare automate în cazul apariţiei unor erori şi
neconcordanţe) managementul poate urmări acţiunile din sistem şi poate lua cele mai
potrivite măsuri corective la timpul potrivit.
Un alt pas spre un ciclu de producţie tot mai scurt este creşterea eficienţei în
activităţile de proiectare şi dezvoltare. Sistemele ERP sunt proiectate să elimine
timpul de transfer al datelor, să reducă erorile şi să crească productivitatea activităţii
de proiectare oferind o legătură automată între inginerie şi producţie. Cele mai multe
dintre aceste sisteme facilitează integrarea cu aplicaţii CAD (Computer Aided Design)
pentru a simplifica schimbul de informaţii referitoare la schiţe de produs, produse,
facturi de materiale, rute de transport etc. Utilizând sisteme ECC – Engineering
Change Control, organizaţiile pot obţine un control efectiv asupra comenzilor de
modificare a caracteristicilor tehnice ale produselor. Organizaţia poate defini paşii
necesari pentru autorizarea şi implementarea unui ordin de schimbare/adaptare a
caracteristicilor tehnice ale produsului (ECO – Engineering Change Order). Când
aceşti paşi sunt realizaţi, sistemul ERP implementează automat schimbările în baza de
date a producţiei. Astfel, prin integrarea diferitelor funcţii ale afacerii şi automatizarea
procedurilor şi sarcinilor de lucru, sistemele ERP asigură livrarea la timp a produselor
la client (on-time delivery).
Reducerea ciclului de producţie
33
________________________
Timpul de producţie este timpul între primirea unei comenzi şi livrarea produsului
comandat. La unul din capetele spectrului de producţie se află fabricarea pe comandă
unde ciclul de timp şi costul de producţie sunt mari. Aceasta deoarece într-un sistem
de producţie pe comandă, producătorul începe să producă sau chiar să proiecteze
produsul abia după ce primeşte comanda. El va procura materialele şi componentele
necesare pentru producţie doar după ce va primi comanda. La celălalt capăt al
spectrului de producţie se află abordarea producţiei pe stoc unde produsele sunt
produse şi păstrate în stocuri de produse finite înainte ca să fie primită vreo comandă
pentru ele.
În ambele cazuri ciclul de producţie poate fi redus de către sistemele ERP, dar
reducerea va fi mai mare în cazul producţiei pe comandă.
În cazul producţiei pe stoc, produsele sunt deja fabricate şi păstrate în depozite sau
la distribuitori pentru vânzare. În acest caz ciclul de producţie va fi redus nu prin
reducerea timpului de stocare, ci prin reducerea timpului de onorare a comenzii. În
trecut, timpul de producţie era mare chiar şi în cazul producţiei pe stoc. Aceasta
deoarece procesul era manual şi dacă era computerizat, nu era integrat. Să
presupunem că un client trimite o comandă. Un angajat a organizaţiei trebuia să
verifice dacă produsele comandate erau disponibile pe stoc într-un depozit cât mai
aproape de client. Dacă nu erau disponibile acolo, angajatul trebuia să verifice dacă
produsele erau disponibile pe stoc în alt depozit al organizaţiei sau la vreunul dintre
distribuitori. Apoi el trebuia să înregistreze comanda, să informeze respectivul depozit
sau distribuitor să livreze produsul şi apoi să informeze departamentul financiar să
emită factura şi aşa mai departe. Toate aceste acţiuni erau consumatoare de timp,
durând zile şi uneori săptămâni.
În cazul unui sistem ERP, din momentul în care o comandă este înregistrată,
sistemul verifică disponibilitatea produselor. Sistemul identifică automat cel mai
apropiat depozit de client care are produsele respective şi depozitul respectiv este
informat în legătură cu comanda, iar detaliile acesteia sunt trimise automat modulului
de distribuţie care va realiza toate operaţiile necesare pentru livrarea produselor
comandate (selectarea, gruparea, alegerea mijlocului de transport etc.) Modulul
financiar la rândul lui primeşte o alertă în legătură comanda astfel încât să fie
întocmită factura. Toate aceste acţiuni sunt declanşate printr-un simplu click de mouse
de către angajatul care primeşte şi înregistrează comanda. Din moment ce toate
34
________________________
celelalte date sunt actualizate automat şi toate celelalte proceduri sunt automate,
aproape toate aceste activităţi se desfăşoară fără intervenţie umană. Această eficienţă
a sistemelor ERP ajută la reducerea timpului de producţie.
În cazul sistemelor de producţie pe comandă, sistemele ERP reduc timpul prin
integrarea cu sisteme CAD/CAM (Computer Aided Design, Computer Aided
Manufacturing). Atunci când proiectările realizate cu ajutorul aplicaţiei CAD sunt
automat convertite în programe software pentru utilajele de producţie computerizate
prin integrarea sistemelor CAD şi CAM se obţin reduceri însemnate de timp şi
costuri. Această conversie automată elimină un pas scump atât din punct de vedere al
timpului cât şi al costurilor, acela ca un angajat să convertească proiectările în
programe de calculator pentru echipamentele de producţie controlate de calculator.
Aceste sisteme reduc ciclul de producţie cu 30-50%. Combinate cu acestea,
automatizarea altor operaţii prin intermediul unor module ca aprovizionare, desfacere,
planificarea producţiei permit sistemelor ERP să aducă reduceri însemnate în ciclul de
producţie.
Utilizarea mai eficientă a resurselor organizaţiei

Pe măsură ce procesele de producţie devin din ce în ce mai sofisticate şi concepte
ca eliminarea risipei şi managementul constrângerilor sunt acceptate pe scară largă,
organizaţiile acordă din ce în ce mai multă atenţie capacităţilor de planificare şi
control. Realizarea unui plan de producţie exact şi realizabil necesită atât resurse
materiale cât şi capacităţi. Este inutil şi bineînţeles costisitor ca o organizaţie să deţină
resurse financiare blocate în materiale dacă capacităţile de producţie sunt insuficiente
sau planificate defectuos. Pierderile privesc nu numai costurile, afectează de
asemenea calitatea serviciilor acordate clienţilor şi imaginea organizaţiei faţă de
aceştia.
Funcţiile de planificare implementate în majoritatea sistemelor ERP oferă atât
posibilitatea reducerii stocurilor cât şi funcţii pentru o planificare detaliată a
capacităţilor de producţie. Sistemul încarcă fiecare resursă cu necesităţile de producţie
din planul general de producţie, planul necesarului de materiale şi planul detaliat al
capacităţilor de producţie. Toate planificate, producţia ferm planificată şi lansată este
evaluată şi confruntată cu definiţiile capacităţilor de producţie pentru fiecare resursă şi
toate necesitările de capacităţi sunt transmise înapoi către comenzi. Definiţiile
35
________________________
capacităţilor sunt oferite de către centrul de lucru (work center) şi caracteristicile
maşinilor (machine records). Centrele de lucru pot fi specializate sau pot fi globale la
nivelul organizaţiei. Fiecare centru de lucru poate fi proiectat ca un centru de lucru
critic pentru a i se atribui un sistem de priorităţi ridicat. Această operaţie oferă o cale
simplă şi eficientă de a identifica operaţiile critice care acţionează ca restricţii în
cadrul sistemului. Cum aceste restricţii se schimbă în timp, utilizatorul are
posibilitatea să redefinească centrele de lucru ca fiind critice sau necritice.
Aceste sisteme oferă o rafinare superioară a capacităţilor disponibile prin oferirea
de definiţii pentru maşinile sau piesele specifice echipamentelor de lucru. Fiecare
centru de lucru permite de asemenea definirea de către utilizatori a unor factori de
toleranţă pentru controlul intrărilor/ieşirilor, pentru controlul nivelului sensibilităţii
mesajului de acţiune, un factor pentru eficienţă medie, factori separaţi de viteză pentru
forţa de muncă şi maşină, stabilirea programului de lucru în ore pe ture de lucru şi
procentul de încărcare maxim a echipamentelor de producţie (implicit 100%). De
asemenea pot fi definite valorile minime ale capacităţilor de producţie pentru
procesele tehnice de producţie atât ca restricţii cu valori variabile cât şi fixe (de
exemplu, tratament termic, decapare, placare, sablare, imersiune etc.)
De asemenea, sistemele ERP au funcţii de simulare care vor ajuta planificatorii de
resurse şi capacităţi de producţie să simuleze diferite scenarii de utilizare a acestora şi
de a alege cea mai bună variantă. Funcţionarea eficientă a diferitelor module ale
sistemului ERP cum ar fi: producţia, gestiunea materialelor, vânzări, distribuţie
asigură stocuri la nivel minim, timpul de inactivitate al utilajelor este minim,
produsele sunt fabricate doar la comandă, iar produsele finite sunt expediate clientului
în cel mai eficient mod. Astfel, sistemele ERP sprijină organizaţia să-şi
îmbunătăţească drastic utilizarea capacităţilor şi resurselor.
O satisfacţie mai bună a clienţilor

Satisfacerea clientului presupune satisfacerea sau depăşirea cerinţelor/aşteptărilor
unui client în legătură cu un produs sau serviciu. Atingerea gradului de satisfacţie este
de obicei pusă în evidenţă de următoarele măsuri:
 dacă produsul sau serviciul include cele mai importante funcţii cerute de
client;
36
________________________
 daca organizaţia poate răspunde la cerinţele clientului în timp util, un criteriu
deosebit de important în special pentru produse şi servicii personalizate;
 dacă produsul sau serviciul nu prezintă defecte şi funcţionează conform
aşteptărilor;
Sistemele ERP au demonstrat că pot sprijini obţinerea de produse în condiţiile de
flexibilitate a sistemului de producţie pe comandă fără a pierde economiile de timp şi
costuri caracteristice sistemului de producţie pe stoc. Aceasta înseamnă că fiecare
client va primi atenţia cuvenită şi serviciile pe care şi le doreşte fără a cheltui mai
mulţi bani sau fără a aştepta un timp mai îndelungat. De asemenea, odată cu
introducerea funcţiilor Web pentru sistemele ERP, clienţii pot plasa o comandă, pot
urmări stadiul de realizare al comenzii şi pot efectua plăţi fără să se ridice de pe
scaunul din biroul lor. Astfel, clienţii pot primi suport tehnic fie prin accesarea bazei
de cunoştinţe a organizaţiei în legătură cu suportul tehnic (help-desk), fie prin suport
tehnic telefonic (call center). Din moment ce toate detaliile despre client şi produs
sunt disponibile personalului de la departamentul de suport tehnic, organizaţia va fi
capabilă să ofere clienţilor un suport tehnic mult îmbunătăţit şi mult mai prompt.
Toate acestea sunt posibile datorită utilizării de către sistemele ERP ale celor mai noi
dezvoltări în tehnologia informaţiei şi a experienţei acumulate prin parcurgerea unui
drum lung pentru îmbunătăţirea satisfacţiei clienţilor.
Creşterea performanţei aprovizionărilor

Calitatea materiilor prime şi a componentelor şi capacitatea furnizorilor de a le
expedia la timp sunt de o importanţă critică pentru succesul oricărei organizaţii. Deci,
o organizaţie are nevoie să-şi aleagă furnizorii cu mare atenţie şi să le monitorizeze
activitatea îndeaproape astfel încât orice problemă care apare să poate fi rezolvată
înainte ca acesta să afecteze activitatea organizaţiei. Pentru a obţine aceste beneficii,
organizaţiile se bazează foarte mult pe sisteme de control şi management al
furnizorilor pentru a planifica, gestiona şi controla procesele complexe asociate
parteneriatelor cu furnizorii.
Sistemele ERP oferă instrumente pentru managementul furnizorilor şi al
aprovizionărilor proiectate să coordoneze toate aspectele legate de procesul de
aprovizionare. Ele oferă suport organizaţiilor în eforturile lor de a negocia, monitoriza
şi controla în mod eficient costurile de aprovizionare şi planurile de aprovizionare
37
________________________
asigurând în acelaşi timp produselor o calitate superioară. Managementul furnizorilor
şi controlul proceselor oferă funcţii care ajută organizaţia în gestiunea relaţiilor cu
furnizorii, monitorizarea activităţii furnizorilor şi gestiunea calităţii acestora.
Există o tendinţă în creştere în managementul organizaţiilor şi anume aceea de a
stabili acorduri de parteneriat cu furnizorii lor. Prin astfel de acorduri de parteneriat,
se obţin rezultate reciproc avantajoase în ceea ce priveşte calitatea produselor, livrarea
şi costul. Pentru a obţine aceste beneficii, organizaţiile se bazează foarte mult pe
sisteme de gestiune a aprovizionărilor pentru a sprijini gestiunea şi controlul
proceselor asociate aprovizionării şi acordurilor de parteneriat cu furnizorii.
Marcarea/alegerea/selectarea furnizorilor, controlul şi negocierea contractelor,
emiterea ordinelor de cumpărare şi termenele de livrare sunt paşi ai procesului de
aprovizionare când se formalizează un astfel de parteneriat. Complexitatea este dată
de tipul de produse sau servicii, cantităţi, preţuri, termenii parteneriatului şi metodele
folosite pentru urmărirea şi controlul procesului de aprovizionare. Sistemul de suport
al aprovizionărilor care oferă un feed-back imediat, flexibilitate şi înţelegerea
procesului de management al parteneriatelor cu furnizorii vor oferi organizaţiei un
avantaj competitiv evident.
Sistemele ERP au funcţii care le permit organizaţiilor să obţină beneficiile asociate
stabilirii de parteneriate cu furnizorii. Marcarea-algerea furnizorilor şi contractele pot
fi create pentru a sprijini aprovizionarea cu toate produsele şi serviciile necesare
organizaţiei. Exemple de astfel de produse şi servicii pot include: produse stocabile şi
nestocabile, rechizite , servicii şi echipamente de birou, ca şi produse care necesită
transport direct către clienţi. Din moment ce fiecare acord are propriile lui
particularităţi, cantităţi şi preţuri multiple împreună cu termene specifice când
rezervarea sau contractul devine efectiv sau expiră, sunt suportate. Pentru a veni în
întâmpinarea tuturor metodelor pe care organizaţiile le folosesc când urmăresc şi
controlează aceste acorduri, aceste sisteme oferă o multitudine de alternative.
Mai întâi, după ce contractele sunt încheiate, ordinele de cumpărare sunt urmărite
imediat ce au fost eliberate în concordanţă cu contractul respectiv. Sistemul ERP
caută cel mai potrivit furnizor cu care organizaţia are încheiat contract şi îl ataşează
ordinului de cumpărare respectiv. Dacă sunt necesare schimbări, utilizatorul poate
schimba furnizorul ales automat de către sistem. Deoarece este deosebit de important
să se cunoască stadiul unui contract sau a unei rezervări a furnizorului, sistemul oferă
38
________________________
un feed-back imediat organizaţiei. Sistemul oferă de asemenea o istorie detaliată a
operaţiunilor/acţiunilor realizate în legătură cu un furnizor pentru instrumentele de
analiză detaliată a aprovizionărilor. Un angajat care se ocupă de managementul
furnizorilor poate foarte uşor să compare angajamentele încheiate cu furnizorii cu
activităţile curente de aprovizionare.
Cu flexibilitatea şi completitudinea unui astfel de sistem pentru rezervarea şi
gestiunea contractelor cu furnizorii, organizaţiile pot gestiona în mod eficient relaţiile
lor cu furnizorii şi ca rezultat, pot obţine beneficii însemnate în activitatea de
aprovizionare.
De asemenea, din moment ce mulţi furnizori au sistemele lor conectate direct cu
sistemul organizaţiei, datele privitoare la un ordin de cumpărare sunt transmise
sistemului furnizorului instantaneu. Se obţine astfel o economie de timp semnificativă
oferindu-i furnizorului mai mult timp pentru onorarea comenzii.
Sistemele ERP oferă şi funcţii de certificare şi audit al furnizorilor. În general,
organizaţiile îşi clasifică furnizorii în trei categorii: furnizor certificat, furnizor
aprobat, furnizor în probă. Obiectivul modulului de auditare şi clasificare a
furnizorilor este de a asigura conformitatea maximă între materialele şi serviciile
achiziţionate cu specificaţiile lor tehnice şi de calitate, concomitent cu reducere
timpului şi costurilor de aprovizionare.
Sistemele ERP oferă adesea şi module pentru managementul calităţii care includ
toate instrumentele necesare pentru implementarea programelor pentru realizarea aşa
numitului management al calităţii totale (TQM – Total Quality Management) pentru
funcţia de aprovizionare a organizaţiei. Utilizând acest sistem, organizaţiile pot stabili
şi gestiona programe eficiente de certificare a furnizorilor ceea ce va asigura o
conformitate maximă între materialele aprovizionate şi specificaţii în acelaşi timp cu
reducerea timpului şi costurilor de aprovizionare. Programul de control al calităţii
poate fi gestionat ţinând cont de producătorul original şi lăsând cumpărătorii liberi să
caute cel mai bun preţ şi termeni de livrare într-o varietate de distribuitori autorizaţi.
Creşterea flexibilităţii
Odată cu creşterea competiţiei, organizaţiile trebuie să înveţe să răspundă mai
rapid la cerinţele clienţilor precum şi la schimbările pieţei. Ele vor trebui să fie
capabile să proiecteze noi produse sau să le reproiecteze pe cele vechi rapid şi
39
________________________
eficient. Doar astfel organizaţiile vor putea să beneficieze de oportunităţi atunci când
acestea apar. Procesul de producţie trebuie să fie destul de flexibil pentru a adapta
rapid produsele la cerinţele pieţei fără prea multe întreruperi sau pierderi de timp.
Flexibilitatea este problema cheie în realizarea planurilor strategice la nivelul
organizaţiilor. Flexibilitatea înseamnă schimbarea rapidă a ceva ce există sau
schimbarea completă pentru adaptarea la noi produse. Indiferent de definiţia
flexibilităţii, sistemele de producţie tradiţionale, deşi eficiente, sunt adesea inflexibile.
Pe de altă parte, operaţiile extrem de flexibile sunt adesea ineficiente. Analiza trebuie
făcută întotdeauna luând în calcul atât flexibilitatea, cât şi eficienţa.
Abilitatea de a realiza produse puternic personalizabile, unice, dă gradul de
flexibilitatea al unui produs. Producătorii au încercat să introducă un anumit grad de
flexibilitate adoptând o abordare de genul „asamblare pe comandă”. Această abordare
oferă o oarecare flexibilitate fără să crească costurile de producţie, dar nu este
aplicabilă în toate situaţiile. Spectrul larg al producţie pe comandă se desfăşoară de la
mediile de producţie de tipul asamblare la comandă (cu funcţii şi opţiuni limitate),
până la cel complet al proiectării la comandă (aproape orice e posibil, la un cost
corespunzător). Cele mai multe sisteme ERP au astăzi implementate această tehnică a
proiectării de produse conform comenzilor primite.
Sistemele ERP îmbunătăţesc nu numai flexibilitatea operaţiilor de producţie, dar şi
flexibilitatea organizaţiei în ansamblul ei. O organizaţie flexibilă este cea care se
poate adapta rapid la schimbările mediului. Odată cu revoluţiile produse în domeniul
tehnologiilor şi regulile din mediul de afaceri/regulile pieţei se schimbă într-un ritm
rapid. Zilnic apar pe piaţă din ce în ce mai mulţi competitori. Zilnic, apar probleme
noi şi din ce în ce mai complexe de rezolvat. Noi segmente de piaţă trebuie cucerite
nu pentru a creşte profitul organizaţiei, ci pur şi simplu pentru a rămâne pe piaţă. Noi
campanii de marketing trebuie să fie elaborate şi implementate într-un timp din ce în
ce mai scurt ca reacţie rapidă la ceea ce se produce în piaţă. Organizaţiile trebuie să
găsească în permanenţă noi metode de a satisface necesităţile clienţilor. Pentru a
realiza toate acestea, organizaţia trebuie să fie flexibilă. Sistemele ERP sprijină
organizaţiile în a obţine această flexibilitate prin faptul că orice informaţie este
disponibilă la nivelul întregii organizaţii eliminând barierele departamentale şi prin
automatizarea celor mai multe procese şi proceduri, astfel încât acestea pot să
reacţioneze rapid la schimbările intervenite în piaţă.
40
________________________
Reducerea costurilor cu asigurarea calităţii
Calitatea este definită în moduri extrem de diferite – perfecţiune, conformitate cu
specificaţiile, funcţionare adecvată, valoarea oferită raportată la preţul plătit etc.
Având în vedere că inginerii de producţie şi inginerii proiectanţi sunt în mod
tradiţional responsabili de tot ceea ce înseamnă caracteristicile tehnice ale produsului
şi pentru obţinerea calităţii produsului, managerii sunt cei care realizează analize
referitoare la costurile necesare asigurării calităţii produselor. Oportunităţile strategice
sau ameninţările din piaţă motivează adesea iniţiative agresive în managementul
calităţii. Analiza costului calităţii oferă justificarea financiară a implementării acestor
iniţiative. În mod normal, costurile calităţii acoperă cam 20% din costul produselor
vândute. O planificare atentă a activităţilor de îmbunătăţire a calităţii trebuie să aibă în
vedere nu doar îmbunătăţirea calităţii, ci şi reducerea costurilor legate de asigurarea
calităţii.
Asociaţia Americană a Controlului Calităţii (American Society for Quality
Control) a dezvoltat o tipologie de costuri privind calităţii. Managerii de la nivel
operaţional au găsit acest sistem de clasificare util pentru a colecta datele relevante şi
pentru a identifica oportunităţile pentru controlul acestor costuri care, mai departe, vor
avea un efect semnificativ asupra eficienţei. Această tipologie are patru categorii de
costuri:
 costuri interne generate de eşecuri în realizarea produselor (costurile
rebuturilor, costurile generate de produsele neconforme detectate înainte ca
acestea să părăsească organizaţia);
 costuri externe generate de eşecuri în funcţionarea produselor după ce acestea
au părăsit organizaţia (plată de garanţii, costuri generate de reparaţii şi servicii
post-vânzare);
 costuri de evaluare generate de controlul produselor după obţinerea lor sau în
timpul procesului de producţie în laboratoarele organizaţiei sau de către
inspectori externi;
 costuri de prevenire care pot include: proiectarea şi dezvoltarea a unui
echipament nou pentru evaluarea calităţii, costuri de evaluare a unui produs
sau serviciu, costuri generate de pregătirea angajaţilor care se ocupă de
asigurarea calităţii produselor etc.
41
________________________
Un adevăr deosebit de important este acela că cu cât defectele unui produs sunt
descoperite mai târziu în procesul de fabricaţie cu atât costurile generate sunt mai
mari. De exemplu, în faza de proiectare a unui produs sau serviciu, costul de
remediere a unui defect poate fi minim. Dacă defectul se propagă şi este detectat după
ce produsul este lansat pe piaţă, costurile sunt semnificativ mai mari.
Eliminarea defectelor în faza de proiectare este la fel de importantă ca eliminarea
defectelor în procesul de producţie. De fapt, pentru a obţine nivelul de calitate dorit,
organizaţia trebuie să se concentreze pe identificarea şi corectarea defectelor în
procesul de proiectare şi producţie şi nu doar prin simpla verificare a materiilor prime
şi a produselor finite la intrarea, respectiv la ieşirea din organizaţie.
Sistemele de management al calităţii încorporate în sistemele ERP sprijină
proiectarea optimală a produsului, procesarea datelor legate de proiectare şi asigurarea
calităţii la nivelul tuturor departamentelor, asigurând astfel definirea şi documentarea
proceselor repetabile, analiza surselor fundamentale (root-causes) care influenţează
calitatea şi îmbunătăţirea continuă a metodelor de producţie. Aceste sisteme de
asigurare a calităţii, încorporate în sistemele ERP, oferă toate funcţiile necesare
angajaţilor cu asigurarea calităţii şi managerilor de producţie pentru a asigura
conformitatea proceselor de producţie ale organizaţiei cu standardele internaţionale de
calitate cum ar fi ISO9000 şi Good Manufacturing Practice (GMP) sau standardele
locale de calitate.
În astfel de sisteme producătorii trebuie separaţi clar de distribuitori/vânzători
astfel încât organizaţia să-şi poată defini clar funcţiile de asigurare şi control al
calităţii (un produs are aceeaşi calitate asigurată de producător, indiferent câţi
distribuitori există pentru produsul respectiv) şi, în acelaşi timp, să poată căuta cel mai
bun preţ posibil şi cele mai bune termene de livrare (oferite de către distribuitori).
Fiecare produs oferit de către producătorul original poate fi legat la o specificaţie
standard de produs. De asemenea, rezultatele testărilor şi istoricul consumurilor de
materiale sunt memorate pe produs, pe loturi, pe producătorul original şi pe
specificaţie, pentru o analiză detaliată a performanţelor de calitate.
Sistemele pentru controlul specificaţiilor din cadrul sistemelor ERP oferă o

abordare standard pentru documentarea specificaţiilor şi permite organizaţiei să
42
________________________
standardizeze şi să simplifice funcţiile de control şi asigurare a calităţii. Un astfel de
sistem oferă următoarele funcţii:
 utilizatorii pot defini liber tipuri de probe, tipuri de reguli şi niveluri de testare
pentru o flexibilitate maximă şi pentru uşurinţă în utilizare;
 actualizarea online a specificaţiilor standard, a instrucţiunilor detaliate pentru
prelevare de probe şi a procedurilor de testare;
 este posibilă definirea de opţiuni multiple de testare: ciclică, secvenţială sau
repetată pentru a sprijini procesul de selecţie a materialelor, cu împărţirea
corespunzătoare a procedurilor de testare.
Baza de date centrală a sistemului ERP elimină specificaţiile redundante şi asigură
faptul că orice schimbare a procedurilor standard au efect imediat asupra întregii
organizaţii.
Astfel, prin asigurarea că organizaţia are un sistem de management şi asigurare a
calităţii eficient, sistemele ERP joacă un rol vital în reducerea costurilor pentru
asigurarea calităţii.
Funcţii superioare de analiză şi planificare

Un alt avantaj oferit de către sistemele ERP este acela de a stimula funcţiile de
planificare. Prin oferirea de funcţii complete şi integrate de management al tuturor
structurilor organizaţiei (cum ar fi producţia, planificarea producţiei, financiar,
gestiunea stocurilor, sistemul de mentenanţă etc.) şi datele asociate, devine posibilă
utilizarea unor tipuri diferite de sisteme pentru asistarea deciziei, pentru funcţii de
simulare, pentru analize de tip what-if etc. De exemplu, am putea simula impactul
utilizării mai multor schimburi în procesul de producţie a unui produs asupra costului
şi timpului de realizare a produsului respectiv. Mai mult, devine posibilă obţinerea
flexibilităţii şi analiza în timp real a datelor din perspectiva unor dimensiuni multiple.
Factorii de decizie pot obţine informaţia de care au nevoie în momentul în care au
nevoie de ea, ceea ce le permite să adopte cele mai adecvate şi informate decizii.
Îmbunătăţirea corectitudinii informaţiilor şi a capacităţilor de luare a deciziilor

O organizaţie, pentru a supravieţui, a evolua şi a învinge concurenţa din ce în ce
mai acerbă trebuie să fie capabilă să gestioneze viitorul. Gestiunea viitorului înseamnă
de fapt gestiunea informaţiei. Pentru a gestiona informaţia, pentru a oferi informaţii de
43
________________________
înaltă calitate factorilor de decizie la timpul potrivit şi pentru automatizarea procesului
de colectare, colaţionare şi rafinare a datelor, organizaţiile trebuie să-şi facă un aliat
din tehnologiile informaţionale, să le utilizeze în cel mai bun mod posibil şi să
valorifice întregul lor potenţial. Dacă organizaţia dacă nu deţine un mecanism
funcţional şi eficient care să-i permită să ofere factorilor de decizie informaţia
potrivită la momentul potrivit, şansa ca organizaţia să aibă succes în viitor este foarte
redusă.
Cele trei caracteristici fundamentale ale informaţiei sunt: exactitatea, relevanţa şi
actualitatea. Informaţia trebuie să fie exactă, trebuie să fie relevantă pentru factorii de
decizie şi trebuie să fie disponibilă pentru aceşti atunci când au nevoie de ea. Astăzi,
timpul pe care o organizaţie îl are la dispoziţie pentru a reacţiona la schimbările pieţei
este foarte scurt. Astfel, orice mecanism care permite automatizarea proceselor de
culegere şi analiză a datelor interne şi externe organizaţiei şi de obţinere a
informaţiilor va spori şansele organizaţiei să învingă concurenţa.
Unul din principalele dezavantaje ale vechilor sisteme a fost acela că acestea nu
aveau o abordare integrată. Exista un sistem de contabilitate pentru departamentul
financiar, un sistem de planificare a producţiei pentru departamentul de producţiei, un
sistem de gestiune a stocurilor pentru gestiuni etc. Toate aceste sisteme funcţionau
individual. Astfel, dacă un angajat dorea informaţii care trebuiau oferite de celelalte
sisteme, trebuia să primească rapoarte de la sistemele respective, să le analizeze şi să
coreleze datele conţinute de acestea. În realitate nici o organizaţie nu poate funcţiona
ca un grup de departamente izolate. Datele legate de planificarea producţiei sunt
necesare departamentului de aprovizionare; datele produse de către departamentul de
aprovizionare sunt necesare departamentului de contabilitate etc. Astfel, când toate
aceste insule informaţionale sunt integrate într-un singur sistem, impactul asupra
organizaţiei este extraordinar de mare. De exemplu, dacă departamentul de
aprovizionare are acces la datele departamentului de planificare a producţiei, atunci
acesta poate realiza planul de aprovizionare. Dacă departamentul financiar poate
vedea datele ordinelor de cumpărare în momentul în care acestea sunt introduse în
sistem, poate planifica fluxul de numerar necesar pentru achitarea mărfurilor
aprovizionate. În cazul sistemelor izolate, colectarea şi analiza datelor necesare pentru
funcţionarea departamentelor, obţinerea informaţiilor despre anumite aspecte care
sunt dependente, determinate de unul sau mai multe departamente este o sarcină
44
________________________
dificilă. Nici un factor de decizie nu va putea lua decizii bune folosind aceste surse de
date izolate, obţinute din mai multe rapoarte produse de fiecare departament în parte.
Chiar dacă aceştia compară şi corelează aceste rapoarte şi obţin informaţia necesară,
timpul pierdut pentru a face acest lucru este însemnat şi ar putea fi folosit mai bine
pentru luarea deciziei.
Deci, este nevoie este un sistem care să trateze organizaţia ca pe o singură entitate
şi să furnizeze toate informaţiile de care are nevoie întreaga organizaţie. Dacă acest
lucru este posibil şi dacă informaţia generată este exactă, relevantă şi oferită la timp,
atunci aceste sisteme vor sprijini organizaţia în a-şi atinge obiectivele. Aceasta este
puterea sistemelor ERP – integrarea şi automatizarea – şi de aceea implementarea
unui sistem ERP va ajuta organizaţia să-şi îmbunătăţească corectitudinea informaţiei
şi luarea de decizii mai bune.
Utilizarea celor mai noi tehnologii

Un alt avantaj însemnat al sistemelor ERP este utilizarea celor mai noi tehnologii.
Producătorii unor astfel de produse, pentru a se dezvolta şi pentru a-şi susţine această
dezvoltare, trebuie să adopte cele mai noi descoperiri în domeniul IT. Astfel îşi
adaptează rapid produsele pentru a obţine avantajele oferite de noile tehnologii cum ar
fi: tehnologia sistemelor deschise, tehnologii client-server, tehnologii Internet etc.
Această adaptare rapidă la schimbările în IT face posibilă adaptarea flexibilă la
schimbările mediului de afaceri. Această flexibilitate la rândul ei permite încorporarea
celor mai noi tehnologii în toate fazele sistemului: proiectare, dezvoltare şi
mentenanţă.
În ciuda acestor multiple avantaje, în literatura de specialitate sunt prezentate

numeroase exemple de implementări nereuşite. În majoritatea cazurilor publicate,
eşecul implementării unui produs ERP a fost cauzat de probleme organizaţionale. Într-
un top 10 al acestor probleme se regăsesc:
1. tratarea sistemelor ERP ca pe un sistem software;
2. lipsa implicării managerilor executivi (managementului de top);
3. concentrarea eforturilor pe instalarea software-ului şi învăţarea acestuia;
4. aşteptări nerealiste în privinţa duratei de implementare;
45
________________________
5. utilizarea sistemelor ERP doar în scopul colectării, prelucrării datelor şi
obţinerii de informaţii;
6. neimplicarea şi neacceptarea din partea utilizatorilor;
7. implementări realizate de consultanţi şi specialişti externi;
8. lipsa pregătirii psihologice corespunzătoare a utilizatorilor;
9. comunicarea defectuoasă între membrii echipelor de proiect;
10. proiectul nu a fost pregătit corespunzător ori resursele necesare implementării
au fost insuficiente.
În tabelul 1 sunt prezentate câteva din dezavantajele sistemelor ERP.
Tabel nr. 1 Dezavantajele sistemelor ERP
Dezavantaj Mod de combatere/diminuare

Proiecte consumatoare de Implicarea activă a managementului, obţinerea
timp consensului şi acceptul general
Costuri mari De la sute de mii la milioane de euro. Cost ridicat
al reproiectării proceselor de afaceri. Dificil de
realizat.
Neconformitatea modulelor Alegerea unui sistem ale cărui arhitectură şi
module corespund proceselor economice, culturii şi
obiectivelor strategice ale organizaţiei
Dependenţa de furnizor Alegerea atentă a celor două alternative: furnizor
unic (implicarea furnizorului pe termen lung) sau
mai mulţi furnizori (şansa alegerii soluţiilor “best
of breed”)
Complexitate Selectarea doar a modulelor care sunt absolut
necesare
Necesitatea extinderii şi Poate fi eliminată, dar va reduce potenţialul
dezvoltării ulterioare a sistemului care va deveni la un moment dat
sistemului ineficient
Scalabilitatea la nivel global Acordarea unei atenţii deosebite producătorilor
care investesc în cercetare, încheierea de contracte
pe termen lung cu producătorii, alegerea sistemelor
Web
sursa: Hossain et al., 2002
46
________________________
1.7 Selecția si implementarea produselor ERP
Pentru majoritatea organizaţiilor, supravieţuirea într-un mediu de afaceri global

este astăzi problema cea mai importantă cu care se confruntă. Tehnologiile
informaţionale actuale sunt cele care creează multiple oportunităţi de afaceri, oferă
soluţii problemelor şi facilitează regândirea şi reorganizarea activităţii organizaţiilor.
1. Decizia adoptării ERP
Adoptarea unui sistem ERP este o decizie dificilă pentru orice organizaţie.
Amploarea unui proiect ERP este diferită, în funcţie de mărimea organizaţiei
(organizaţii mici şi mijlocii, organizaţii mari sau corporaţii). Dar, indiferent de
mărimea organizaţiei, este importantă alegerea celei mai optime soluţii. Cele trei
condiţii esenţiale pentru reuşita implementării şi utilizarea în condiţii de maximă
eficienţă a unui sistem ERP sunt:
 alegerea celei mai potrivite soluţii;
 educarea personalului;
 planificarea resurselor;
Decizia de implementare a unui soft ERP trebuie să fie fundamentată pe o listă

foarte precisă de criterii de selecţie şi pe analiza comparativă a mai multor variante de
aplicaţii în ceea ce priveşte:
 obligativitatea respectării cadrului legal al fiecărei ţări, dar şi alinierea la

legislaţia şi normele europene;
 posibilitatea operării în monedă naţională, implementarea monedei unice

europene, dar şi lucrul facil cu alte valute;
 prelucrări în timp real;
 structura modulară a software-ului aplicativ care să permită implementarea

etapizată şi extinderea ulterioară a ariei funcţionale acoperite;
 independenţa de platforma hardware;
47
________________________
 caracteristicile funcţionale;
 asigurarea unui grad ridicat de securitate şi integritate pentru date;
 flexibilitate faţă de creşterea numărului de utilizatori;
 avantajele directe oferite;
 posibilitatea justificării clare a investiţiei;
 minimizarea riscurilor;
Conceptul ERP este considerat expresia cea mai fidelă a interdependenţei dintre
economie şi tehnologia informaţiei.
Decizia este dirijată de mărimea organizaţiei şi de specificul proceselor interne

care influenţează strategia de implementare, timpul şi costurile implementării.
2. Motivaţia adoptării ERP
Sistemele ERP au dobândit o importanţă deosebită în cadrul sistemelor

informaţionale actuale. Toate companiile multinaţionale şi organizaţiile din Top
500Fortune au implementat un ERP, la început în ideea eficientizării şi fluidizării
activităţilor de bază ale organizaţiei, ulterior în scopul dobândirii de avantaje
strategice de piaţă.
În 2009, piaţa mondială de ERP, la nivelul companiilor mijlocii, deşi a scăzut cu

6%, a fost evaluată la 20,1 miliarde de $ venituri (licenţe, abonamente SaaS şi
mentenanţă). În România, conform studiilor PAC, creşterea medie anuala între 2010-
2014 este estimată în jur de 14% la nivelul pieţei totale de software şi servicii ERP.
În majoritatea proiectelor, principalele motive ale adoptării ERP sunt:
 modernizarea sistemului informaţional;
 creşterea utilizabilităţii şi flexibilităţii;
 integrarea datelor şi sistemelor;
 reproiectarea proceselor economice;
 reducerea cheltuielilor de întreţinere;
 minimizarea riscurilor;
48
________________________
 deschiderea către Web şi aplicaţiile Internet.
Problema adoptării unui sistem ERP la nivelul unei organizaţii se ridică atunci
când sunt identificate:
 probleme operaţionale grave şi nemulţumiri în privinţa funcţionării sistemului

existent;
 dificultăţi datorate unui mediu de prelucrare a datelor fragmentat (existenţa

insulelor informaţionale în cadrul organizaţiei);
 dezavantaje economice majore faţă de concurenţă;
Achiziţia şi utilizarea strategică a sistemelor ERP în organizaţii au fost promovate

drept soluţia de supravieţuire în noua „e-economie” atât de către teoreticieni, cât şi de
practicieni, plecând de la ideea că un ERP reprezintă în acelaşi timp un mecanism de
integrare şi un instrument de asigurare a performanţei şi de creştere a eficienţei.
Practica însă a arătat că multe din organizaţiile beneficiare ale unui sistem ERP nu au
înregistrat eficienţa aşteptată şi nu au realizat beneficiile promise. Complexitatea unui
sistem ERP precum şi cea a implementării lui este copleşitoare, dificultăţile fiind
amplificate de problemele tehnologice şi de provocările organizaţionale, fiind
necesare numeroase operaţiuni de personalizare şi adaptare pentru a configura
sistemul în conformitate cu specificul beneficiarului. Cifrele sunt relevante: 800-1000
procese economice, 8000-10000 tabele de configurare într-un ERP obişnuit.
Implementarea ERP înseamnă analiza unor factori importanţi precum relaţia dintre
restructurare şi adoptarea noilor aplicaţii care, cel mai adesea, schimbă radical modul
de desfăşurare a activităţii în cadrul organizaţiei. Investiţiile costisitoare în ERP
motivează o bună cunoaştere a conceptului şi a specificului proiectelor, astfel încât să
se poată realiza comunicarea dintre organizaţie şi sistemul ales.
3. Structura unui proiect ERP
Atunci când avem în vedere structura unui proiect ERP, două componente sunt
esenţiale: obiectivele şi etapele (activităţile) proiectului.
3.1 Obiectivele sunt caracteristicile cele mai importante pentru succesul

proiectului şi includ:
49
________________________
 durata proiectului – este determinată de durata de timp alocată acestuia,
marcată sau nu de un termen limită. Experienţa arată că timpul efectiv
alocat proiectelor ERP este mult mai mare decât cel planificat. Întocmirea
planului de implementare trebuie să aibă în vedere o estimare cât mai
realistă a timpilor de realizare;
 funcţionalitatea sistemului ERP – este determinată de domeniile de

activitate acoperite de noul sistem, concretizându-se în modulele
funcţionale alese pentru a fi implementate. Cu cât numărul modulelor de
implementat este mai mare, cu atât aria funcţională a proiectului este mai
extinsă;
 resursele – includ toate elementele necesare ducerii proiectului la bun

sfârşit: oameni, echipamente, aplicaţii şi programe, sprijin tehnic,
consultanţă etc. Resursa critică care intercondiţionează toate celelalte
resurse este resursa financiară, banii;
 riscurile – influenţează riscul unui proiect. Succesul este măsurat prin

indicatori precum: rata de recuperare a investiţiei, timpul alocat
proiectului, dar şi acceptarea sistemului de către utilizatori;
 complexitatea – se referă la gradul de dificultate al implementării şi

întreţinerii sistemului. Această caracteristică este dată de aspecte precum
dimensiunea companiei, răspândirea ei geografică şi specificul mediului de
afaceri. O firmă cu 50 de angajaţi cu o singură locaţie este tratată cu totul
altfel decât o companie multidivizionară, răspândită geografic, cu operare
multidevize etc.;
 beneficiile – măsura în care organizaţia va profita de funcţionalitatea

aplicaţiilor implementate. De exemplu, o aplicaţie de stocuri poate fi
utilizată doar pentru gestionarea acestora. Beneficiile sunt mai mari dacă
se utilizează în acelaşi timp şi funcţiile aplicaţiei care oferă instrumente de
optimizare a stocurilor şi de reducere a nivelului acestora.
Fiecare dintre aceste obiective poate primi aprecieri de tip calificativ între
„scăzut” şi „ridicat”. Între ele există interdependenţe şi influenţe reciproce. Spre
exemplu, un proiect ERP cu resurse modeste, complexitate mare şi timp de realizare
50
________________________
redus va avea un risc ridicat. Reducerea riscului presupune reevaluarea celorlalte
obiective şi modificarea valorilor acestora.
Tabelul de mai jos ilustrează corelaţiile dintre obiective, prezentând consecinţele

creşterii sau amplificării unui obiectiv în faţa celorlalte. Dacă examinăm coloana
duratei, în cazul creşterii acesteia observăm influenţa neutra asupra beneficiilor şi
resurselor, creşterea riscurilor şi diminuarea complexităţii. Sporirea resurselor este
antrenată de amplificarea complexităţii şi a ariei funcţionale a proiectului.
Tabel nr. 2 Corelaţii între obiectivele proiectului ERP

Valori mari pentru Resurse Riscuri Complexitate Durata Funcţionalitate
influenţează celelalte obiective
Beneficii + N N N +
Resurse N + N +
Riscuri + + +
Complexitate - +
Durată +
Funcţionalitate
+ - corelaţie pozitivă, N – corelaţie neutră, - - corelaţie negativă
3.2 Etapele implementării ERP
Întrucât toate proiectele au caracteristici similare şi necesită un echilibru între

timp, resurse şi rezultate, pentru îndeplinirea lor trebuie utilizate tehnici de
management şi simulare. Definirea clară a responsabilităţilor fiecărei activităţi, prin
concentrarea resurselor pe obiective clare şi prin furnizarea unei structuri de
comunicare în cadrul şi în afara limitelor organizaţiei, determină realizarea cu succes
în timp a fiecărei etape. Indiferent de particularităţile diverselor metodologii de
implementare, există o structură fixă a implementării fără de care nu se poate vorbi de
un succes al acesteia.
Vom prezenta un proces de implementare în opt etape, pentru fiecare etapă fiind
adăugate principalele task-uri din diagrama Gantt a proiectului [Lungu et al., 2007].
Cele opt etape sunt:
1. analiza preliminară;
2. analiza detaliată;
3. pregătirea sistemului;
4. migrarea datelor;
51
________________________
5. instruirea utilizatorului;
6. start: Pilot şi Go Live;
7. predarea sistemului;
8. evaluarea sistemului.
1. Analiza preliminară cuprinde următoarele activităţi:
1.1 Stabilirea echipelor de proiect din partea implementatorului şi a

clientului;
1.2 Şedinţa de demarare a proiectului de implementare;
1.3 Întocmirea planului proiectului de implementare.
1.1 Stabilirea echipelor de proiect din partea implementatorului şi a clientului este

o activitate ce trebuie finalizată din faza incipientă a proiectului. Numărul
membrilor echipei este determinat de amploarea şi complexitatea proiectului. În
privinţa componenţei, pe lângă specialiştii ce vor realiza efectiv implementarea,
trebuie implicaţi managerii şi chiar acţionarii.
De cele mai multe ori la implementarea unui ERP participă atât o echipă din
partea producătorului/implementatorului, cât şi o echipă din partea beneficiarului.
I. Echipa din partea implementatorului are în componenţa sa:
 Manager de cont (Account Manager);
 Manager de proiect (Project Manager);
 Consultanţi implementare (Business Consultants);
 Consultant tehnic (Technical Consultant);
 Consultant training;
 Programator.
Managerul de cont are datoria să se asigure că implementarea îndeplineşte

obiectivele stabilite împreună cu beneficiarul la achiziţia ERP-ului. El este persona
principală de contact cu beneficiarul în toate problemele contractuale şi comerciale şi
52
________________________
poate, de asemenea, participa la şedinţele de status ale proiectului, dacă prezenţa sa
este necesară şi a fost aprobată.
Managerul de proiect are următoarele sarcini:
 să asigure o comunicare eficientă între membrii echipei;
 să urmărească gradul de îndeplinire a obiectivelor fiecărei faze a proiectului şi

să decidă revizuirile necesare continuării proiectului;
 să se asigure că bugetul general şi cel defalcat pe activităţi sunt în concordanţă

cu devizul estimativ propus iniţial;
 să implice toţi membri echipei în revizuirea priorităţilor, termenelor sau

bugetului proiectului;
 să informeze toţi membri echipei despre progresele din zonele situate în afara
propriei lor activităţi;
 să discute problemele apărute şi, dacă este cazul, să propună modalităţi de

rezolvare.
Consultantul principal oferă clientului o combinaţie de cunoştinţe legate de soft

şi de implementarea sa, precum şi consultanţă în afaceri. Astfel, consultantul principal
va oferi beneficiarului consultanţă la nivel managerial, focalizată pe procesul de
proiectare a sistemului. Experienţa sa extensivă în implementarea ERP-ului asigură
furnizarea către client a celei mai potrivite configuraţii de sistem. Responsabilităţile
consultantului principal vor include:
 pregătirea echipei de proiect;
 intervievarea personalului-cheie;
 interpretarea rezultatelor interviurilor şi convertirea lor în necesităţi financiare;
 specificaţii legate de interfeţe şi de migrarea datelor;
 proiectarea ERP-ului;
 pregătirea procedurilor de utilizare;
 ajută la planificarea diferitelor etape de implementare.
Consultantul de aplicaţie are responsabilitatea de a transmite cunoştinţele sale

despre aplicaţia ERP către beneficiar, pe tot parcursul proiectului. El va realiza
53
________________________
configurarea sistemului în concordanţă cu proiectul consultantului principal şi va
asista echipa de proiect a clientului în activităţile de testare, migrare şi rulare care
necesită cunoaşterea în profunzime a softului. Adesea sunt folosiţi consultanţi diferiţi
care cunosc în amănunt produse diferite. Managerul de proiect va identifica experţii
cei mai potriviţi pentru fiecare din activităţile implicate în proiect. În mod uzual,
responsabilităţile consultanţilor de aplicaţie sunt:
 configurare ERP;
 generare de rapoarte şi interogări;
 oferirea de asistenţă către utilizatorii finali;
 rezolvarea problemelor ridicate în faza testării de acceptare;
 asistenţă pentru activităţile iniţiale din cadrul operării „live” a ERP-ului;
 unica persoană de legătură între utilizatorii cheie (key accounts) şi echipa de

programare, în vederea adaptării produsului la nevoile clientului.
Consultantul de training. Pentru ca personalul clientului să obţină beneficii

maxime de pe urma cursurilor de pregătire, vor fi folosiţi consultanţi specializaţi în
susţinerea şi evaluarea training-urilor. Responsabilităţile acestora vor include:
 evaluarea necesităţilor de training ale utilizatorilor finali;
 pregătirea materialelor de training;
 susţinerea cursurilor;
 conceperea şi susţinerea cursurilor de tip „Training pentru instructori”;
 evaluarea succesului training-urilor.
Consultantul tehnic va fi implicat în definirea strategiei operaţionale, împreună

cu personalul IT al clientului. Pe tot parcursul proiectului, consultantul tehnic poate
oferi asistenţă pentru:
 pregătirea mediului tehnic al implementării;
 instalarea softului;
 training;
 documentarea procedurilor;
54
________________________
II. Echipa de proiect din partea beneficiarului cuprinde:
 Manager de proiect;
 Sponsor de proiect;
 Utilizatori cheie – utilizatori finali responsabili de proiect pe fiecare domeniu

de activitate: financiar/contabilitate, vânzări, achiziţii, reprezentanţi IT etc.
Managerul de proiect din partea clientului se va asigura că toţi membri echipelor

de proiect, atât consultanţii firmei implementatoare, cât şi personalul clientului,
cooperează în mod optim cu întreaga organizaţie. El va sigura disponibilitatea tuturor
resurselor necesare pentru proiect şi disponibilitatea tuturor informaţiilor de care
managerul de proiect al implementatorului are nevoie pentru planificarea şi controlul
proiectului. Responsabilităţile specifice vor include:
 examinarea şi autorizarea eventualelor sesizări de modificare;
 arbitrarea situaţiilor de zi cu zi care implică mai multe funcţii/activităţi;
 asigurarea disponibilităţii permanente a echipei de proiect pentru realizarea

responsabilităţilor care le revin;
 trimiterea de propuneri către sponsorul de proiect în legătură cu facturile care

trebuie plătite către implementator;
 crearea şi întreţinerea unei biblioteci de proceduri şi rapoarte definite în cursul

implementării;
 menţinerea/actualizarea procedurilor de utilizare.
Sponsorul de proiect din partea clientului este în final responsabil pentru succesul
implementării ERP-ului. Acesta are următoarele sarcini:
 va oferi mediul pentru discutarea şi rezolvarea problemelor majore apărute în

timpul implementării;
 va aproba politicile relevante pentru proiect;
 va aproba deviaţiile semnificative de la sfera şi termenele proiectului;
55
________________________
 va arbitra situaţiile care implică mai multe funcţii/activităţi;
 va aproba facturile pentru plată.
Sponsorul de proiect va trebui să contribuie nemijlocit la proiect bilunar, pentru

cel puţin o jumătate de zi.
Utilizator cheie financiar/contabil va deţine cunoştinţe solide în legătură cu

aplicaţiile financiare folosite în prezent. În contextul implementării ERP-ului,
analistul financiar va dispune de influenţa necesară pentru a asista echipa de proiect în
cursul fazelor de proiectare şi, respectiv, de configurare a sistemului. De asemenea,
acesta va fi implicat în raportările legale folosind facilităţile ERP-ului.
Reprezentantul IT este în mod normal managerul de IT. El trebuie să se asigure

de faptul că implementarea este compatibilă cu strategia IT a organizaţiei.
Reprezentantul IT trebuie să asigure procurarea şi disponibilitatea resurselor IT,
hardware şi de reţea necesare implementării şi funcţionării ERP.
1.2 Şedinţa de demarare a proiectului de implementare
Şedinţa de demarare a proiectului are loc la sediul clientului. În cadrul acesteia se

formează un comitet de supervizare, prin implicarea activă a reprezentanţilor cheie
din partea clientului şi a firmei implementatoare. Rolul acestor comitete este de a
monitoriza întregul proces de implementare şi de a interveni şi a lua măsuri pentru
evitarea sau rezolvarea problemelor apărute. Analiza preliminară va avea la bază un
chestionar de pre-analiză care va conţine problemele ce trebuie abordate în cadrul
analizei pentru obţinerea informaţiilor necesare. Pe baza acestora sistemul ERP va fi
modelat în funcţie de specificul activităţii clientului şi se va elabora documentul
„Cerinţe utilizatori”.
1.3 Întocmirea planului proiectului de implementare
În etapa de organizare a proiectului se stabilesc obiective specifice, realiste şi

definite în timp. Elaborarea unei variante grafice (tip calendar) a timpilor alocaţi
etapelor stabilite în cadrul proiectelor ajută la conştientizarea mai bună de către
membrii echipei a termenelor stabilite. Pregătirea unui plan de proiect care
56
________________________
îndeplineşte cerinţele şi stabileşte ritmul întregului proiect este un efort de echipă în
care iniţiativa aparţine echipei implementatorului, iar rezultatul final este stabilit de
echipa clientului.
Planul poate fi modificat în timp datorită elementelor neprevăzute care pot apărea
în procesul de implementare, astfel că o administrare eficientă a acestuia este absolut
necesară pentru reuşita întregului proces.
Planul de proiect se întocmeşte de către managerul de proiect şi este supus

aprobării şefului de proiect de la client.
2. Analiza detaliată cuprinde următoarele activităţi principale:
2.1 Analiza detaliată a proceselor din activitatea clientului;
2.2 Definirea modului de lucru cu sistemul;
2.1 Analiza detaliată a proceselor din activitatea clientului
Pe baza documentului de pre-analiză, echipa clientului va pune la dispoziţie

documentele cerute şi, tot în baza acestuia, se va desfăşura analiza în detaliu a
proceselor economice identificate în cadrul analizei preliminare.
2.2 Definirea modului de lucru cu sistemul
Procesele de afaceri existente la client sunt supuse unei analize detaliate.

Obiectivul etapei de analiză detaliată este definirea modului de lucru cu noul sistem.
Procesele economice identificate, paşii procesului tehnologic şi legăturile inter-
departamentale sunt analizate cu atenţie pentru a dezvolta o metodă de lucru logică şi
omogenă.
La sfârșitul fazei de stabilire a modului de lucru cu sistemul se revizuiesc

problemele nerezolvate şi se analizează eventuala necesitate de personalizare a
sistemului: nomenclatoare, documente, rapoarte standard, rapoarte speciale.
57
________________________
Se emite documentul „Arie de acoperire – client” ce cuprinde specificaţiile
tehnice privind adaptarea aplicaţiei. Gantt-ul va conţine activităţile din tabelul de mai
jos.
Activitate: Analiză cerinţe utilizatori

Subactivităţi incluse: Intervievare utilizatori
Analiza documentației existente
Audit aplicaţii existente
Documentaţii emise Minute ale întâlnirilor (rezumate discuţii)
Document de analiză cerințe utilizatori
Arie de acoperire a cerinţelor utilizatorilor
Metodologie de Prin acceptarea documentațiilor emise în urma
acceptanţă activităţilor de analiză
Activitate: Personalizarea aplicaţiei
Subactivităţi incluse: Personalizare nomenclatoare
Personalizare documente
Personalizare rapoarte standard
Definire rapoarte speciale
Documentaţii emise Specificaţii tehnice privind adaptarea aplicaţiei
Documentații de lucru specifice personalizărilor
Metodologie de Cantitativ prin recepţia Aplicaţiei şi calitativ prin reluarea
acceptanţă testelor funcţionale (etapa testare funcţională)
3. Pregătirea tehnică a sistemului
3.1 Instalarea sistemului pe server şi staţii de lucru;
3.2 Instalarea legăturii la distanţă;
3.1 Instalarea sistemului pe server şi staţii de lucru. Consultantul tehnic verifică

structura hardware şi software astfel încât să corespundă cu recomandările făcute în
cadrul analizei preliminare. În urma acestei verificări se face instalarea serverului de
aplicaţie, a noului SO pe server (dacă este cazul), a clienţilor şi testarea funcţionalităţii
acestora.
3.2 Instalarea legăturii la distanţă. În urma analizei situaţiei existente la client se

va propune o variantă de legătură la distanţă (prin modem sau prin provider de
Internet).
58
________________________
În Gantt vor fi incluse:
Activitatea: Instalarea aplicaţiei
Subactivităţi incluse: Instalarea server-ului de aplicaţie
Instalarea clienţilor
Testarea clienţilor
Documentaţii emise Raport de activitate – instalare aplicaţie
Plan de testare a instalării aplicaţiei
Raport de activitate – rulare teste
instalare
Metodologie de acceptanţă Prin rularea testelor agreate
4. Migrarea datelor
4.1 Verificarea fişierelor
4.2 Migrarea datelor
4.1 Verificarea fişierelor. Implementatorul va pune la dispoziţia clienţilor

formatul fişierelor pentru migrarea datelor precum şi informațiile pe care trebuie să le
conţină acestea. Completarea fişierelor de migrare cade în sarcina clienţilor.
Verificarea fişierelor este sarcina echipei implementatorului. Se verifică modul în care
au fost completate fişierele de migrare, dacă s-a respectat formatul şi conţinutul
informaţiilor. Această verificare este pasul anterior procesului de migrare a datelor.
4.2 Migrarea datelor. Odată ce aceste fişiere de migrare sunt completate cu datele
din aplicaţia veche, sunt verificate, acestea sunt efectiv migrate în structurile de date
interne ale sistemului. Se emite „Planul de testare a datelor migrate”, completarea
acestuia revenind echipei clientului. Gantt-ul va cuprinde:
Activitate: Migrarea datelor

Subactivităţi incluse: Pregătirea datelor pentru migrare
Migrarea de date necesare startării
utilizării aplicaţiei
Migrarea de date – necesare
personalizărilor făcute
Documentaţii emise Raport de activitate - date migrate
Plan de testare a datelor migrate
Metodologie de acceptanţă Prin rularea testelor agreate
5 Instruirea utilizatorilor
59
________________________
5.1 Întocmirea programei de curs
5.2 Instruirea utilizatorilor
5.1 Întocmirea programei de curs

Managerii de proiect au ca sarcină programarea cursurilor şi persoanelor care vor
participa ocupându-se totodată şi de identificarea utilizatorilor cheie (key users)
pentru fiecare modul în parte.
5.2 Instruirea utilizatorilor

Instruirea se face pe module şi constă în prezentarea tuturor funcţionalităţilor
existente în sistem cu insistare pe cele care se vor folosi de către client. Pe baza
manualelor şi cursurilor existente, utilizatorii finali ai sistemului vor începe etapa de
instruire. Instruirea personalului se va face de către traineri specialişti.
Instruirea poate fi etapizată în funcţie de pregătirea informatică şi rolul fiecărui
utilizator în organizaţie. Astfel, se pot identifica două grupe de utilizatori: key-users
(persoane calificate care trebuie să aibă o imagine de ansamblu asupra întregii
aplicaţii sau asupra unor procese principale) şi end-users (utilizatori care desfășoară
activităţi specifice, punctuale). Pe lângă aceste grupuri de utilizatori există şi un
administrator de sistem care trebuie instruit la nivel de gestionare a bazelor de date.
Scopul acestei etape este de acomodare a utilizatorilor finali cu modul de funcţionare
şi cerinţele sistemului.
Activitate: Instruire utilizatori

Subactivităţi incluse: Instruire utilizatori cheie
Instruire utilizatori finali – prezentarea modulară a
aplicaţiei
Instruire utilizatori finali pe baza rolurilor specifice
Documentaţii emise: Plan de training
Raport de activitate – instruire utilizatori
Prezenţă utilizatori
Metodologie de Implicit, prin recunoaşterea efortului depus
acceptanţă:
6 Start: pilot şi go live

6.1 Verificarea datelor migrate şi a programului – testarea funcţională a aplicaţiei
6.2 Start productiv
6.3 Asistenţa post implementare
60
________________________
6.1 Verificarea datelor migrate şi a programului – testarea funcţională a
aplicaţiei
Primul pas de verificare a datelor se face de către echipa implementatorului, iar al
doilea pas se face de către client la instalarea sistemului. Validarea de către client a
modului în care s-au importat datele este momentul în care trecerea către go live poate
avea loc fără întârziere. Importanța datelor de intrare în sistem este majoră pentru
derularea eficientă a gestionării activităţii clientului cu sistemul.
6.2 Start productiv. Instalarea finală este obiectivul ultim al fiecărui proiect de
implementare. Toate activităţile, începând cu analiza cerinţelor afacerii din prima
etapă a procesului de implementare conduc către această etapă, în cadrul căreia
clientul utilizează sistemul şi-şi gestionează independent procesele şi activităţile
zilnice.
Implementarea modului de lucru cu sistemul se face odată cu instalarea versiunii
de lucru a sistemului pentru a ne asigura că sistemul îndeplineşte cerinţele activităţii
clientului şi specificaţiile de proiectare. Consultanţii sunt la dispoziţia utilizatorilor pe
tot parcursul derulării etapei de start productiv pentru a-i ajut în utilizarea productivă a
acestuia.
Există câteva opţiuni pentru validarea sistemului. Acestea pot merge de la derulare
complet paralelă, la o comparaţie a noului sistem cu cel vechi pe o perioadă de timp
specificată sau la verificarea tuturor tranzacţiilor cu documentele primare aferente
unei anumite perioade.
6.3 Asistenţa post implementare

Consultanţii acordă asistenţă clientului în rezolvarea problemelor semnalate după
începerea startului productiv.
Activitate: Testarea funcţională a aplicaţiei

Subactivităţi incluse: Rularea testelor privind funcţionalităţile aplicaţiei
Documentaţii emise: Plan de testare funcţionalităţi aplicaţie
Raport de activitate-testare funcţionalităţi aplicaţie
Rezultatele testării funcţionale a aplicaţiei
Metodologie de acceptanţă: Prin rularea testelor agreate
61
________________________
Activitate: Asistenţă tehnică
Subactivităţi incluse: Asistenţă utilizatori în operarea datelor în aplicaţie
(atât în etapa de lucru în paralel cât şi în etapa go live)
Asistenţă utilizatori în verificarea şi corectarea datelor
operate
Documentaţii emise: Raport de activitate – asistenţă tehnică
Metodologie de acceptanţă: Implicit, prin recunoaşterea efortului depus
7 Predarea sistemului
7.1 Constatarea utilizării productive a sistemului
7.2 Predarea sistemului
7.1 Constatarea utilizării productive a sistemului

După închiderea primelor două luni de lucru cu sistemul, şeful de proiect constată
utilizarea productivă a sistemului cu majoritatea modulelor achiziţionate. Începând cu
luna următoare semnării actului constatator de utilizare productivă, clientul trece pe
contractul de service urmând să beneficieze de toate prevederile acestui contract.
Când consultanţii au predat sistemul clientului, echipa de call center preia
responsabilitatea de a ajuta clientul şi de a-l asista în orice probleme care ar putea să
apară în viitor.
7.2 Predarea sistemului

Încheierea procesului de implementare este un moment deosebit de important în
proiect. Această etapă are loc în momentul în care se utilizează productiv toate
modulele achiziţionate în proporţie de aproximativ 90%.
Acesta este momentul în care procesul de implementare este în totalitate finalizat,
clientul gestionând singur procesele cu ajutorul sistemului.
8 Evaluarea implementării (la 6 luni după predare)

Evaluarea proiectului de implementare a sistemului se face cu scopul de a
identifica gradul de mulţumire a clienților. În această perioadă va derula o procedură
de control calitativ care să verifice dacă implementarea a fost realizată cu respectarea
procedurilor standard.
62
________________________
La 6 luni de la predarea sistemului, se va verifica nivelul de satisfacţie a clientului
faţă de sistem. Nivelul de satisfacţie va fi evaluat cu ajutorul unor „chestionare de
satisfacţie”.
Managementul proiectelor este un proces dinamic desfăşurat în mod ştiinţific care
organizează şi foloseşte resursele corespunzătoare pentru a realiza obiectivele
stabilite, având ca obiectiv generic reducerea deficienţelor la zero prin creşterea
eficienţei activităţilor şi organizarea echipelor de management şi implementare a
proiectului. În managementul proiectelor o parte din personalul pentru implementarea
proiectelor poate fi angajat temporar, în calitate de consultanţi lipsind astfel
permanenţa rolurilor. De asemenea, personalul implicat în proiect poate avea diferite
roluri de îndeplinit la momente diferite.
63
________________________
Cap 2 SCM – Supply Chain Management
2.1 Context
Una din cele mai importante paradigme ale managementului afacerilor moderne
este aceea că afacerile individuale nu mai funcţionează ca entităţi autonome, ci ca
părţi componente ale lanţurilor de aprovizionare-desfacere (eng. supply chains).
Managementul afacerilor nu se mai confruntă astăzi cu concurenţa de tipul marcă-
marcă, companie-companie ci, mai degrabă, cu cea de genul furnizori-marcă-
companie versus furnizori-marcă-companie sau lanţ de aprovizionare-desfacere versus
lanţ de aprovizionare-desfacere. În acest mediu extrem de competitiv, succesul unei
afaceri depinde de capacitatea managementului de a integra reţeaua complexă de
relaţii de afaceri ale organizaţiei [Christopher, Gattorna, 1998]. Managementul acestor
multiple relaţii este referit în literatura de specialitate ca supply chain management
(SCM), tradus în literatura română [Lungu et al., 2007; Fotache, Hurbean, 2004] ca
managementul lanţului de aprovizionare-desfacere sau managementul lanţului de
distribuţie. Lanţul de aprovizionare-desfacere astfel înţeles, nu este un lanţ de afaceri
cu relaţii de tipul unu-la-unu, ci un lanţ care înglobează o reţea de afaceri multiple
împreună cu relaţiile dintre ele [Lambert, Cooper, 2000].
2.2 Definiţii
Definiţia SCM într-un sens larg, aşa cum este dată şi utilizată de către GSCF5 este:
Supply Chain Management reprezintă integrarea principalelor procese ale afacerii de
la furnizorii iniţiali la consumatorii finali prin care se obţin produse, servicii şi
informaţii aducătoare de plus-valoare pentru afacere şi pentru clienţi. Această
definiţie a conceptului SCM este ilustrată în figura 10. Ea descrie o structură
simplificată a unei reţele de aprovizionare-desfacere care include fluxurile
5
Forumul Global Supply Chain Forum (GSCF) fiinţează sub egida Universităţii Stanford şi este
compus din mai multe organizaţii şi cercetători, având ca obiectiv dezvoltarea teoriei şi practicii legate
de SCM, http://www.gsb.stanford.edu/scforum/
64
________________________
informaţionale, fluxurile materiale şi principalele procese ale lanţului de
aprovizionare-desfacere care traversează structurile funcţionale ale organizaţiei, ale
clienţilor şi ale furnizorilor. Astfel, procesele de afaceri devin procese ale lanţului de
aprovizionare-desfacere integrate atât de-a lungul graniţelor interne ale organizaţiei,
precum şi de-a lungul graniţelor inter-organizaţionale.
Figura nr. 10 Integrarea şi gestiunea proceselor de afaceri de-a lungul lanţului de aprovizionare-
desfacere
(sursa: prelucrare după Lambert, Cooper, 2000)
Astfel, lanţul de aprovizionare-desfacere constă într-un set de activităţi care

conectează furnizorii şi clienţii organizaţiei, care aduc plus-valoare şi care pot fi
prezentate sintetic astfel [Harrison et al., 2005]:
AprovizionareProducţie/Adăugarea valoriiDesfacere
Mai simplu, G. Meşniţă (2002) defineşte SCM ca fiind un proces „umbrelă” sub
care produsele sunt create şi livrate către clienţi. Managementul lanţului permite
gestiunea proceselor extinse ale organizaţiei şi integrează atât procesele interne, cât
şi pe cele externe asigurând flexibilitate şi transparenţă în desfăşurarea afacerii de la
aprovizionarea cu materiile prime necesare producţiei, până la livrarea către
consumatorul final.
SCM, privit din perspectivă academică, este considerat mai mult un concept
multidisciplinar la care îşi aduc contribuţia diverse domenii cum ar fi: managementul,
65
________________________
ingineria industrială, logistica, cercetările operaţionale şi tehnologia informaţiei
[Gunther et al., 2005].
Aplicarea conceptelor legate de managementul lanţului de aprovizionare-
desfacere a condus la dezvoltarea de aplicaţii software care se adresează celor trei
activităţi principale: aprovizionare, producţie, desfacere. Aceste aplicaţii software
sunt, de asemenea, referite sub denumirea de Supply Chain Management (SCM).
Pentru a înţelege mai bine aceste tipuri de aplicaţii, este necesară înţelegerea
proceselor de afaceri pe care acestea le sprijină. Astfel, matricea din figura 10 prezintă
procesele care alcătuiesc lanţul de aprovizionare-desfacere după activitatea pe care o
deservesc şi nivelul managementului: proiectare, planificare, execuţie.
Aprovizionare Producţie Desfacere

Proiectare produs
Proiectare
Proiectare lanţ aprovizionare-desfacere
Planificare necesar materii Planificare producţie Planificare desfaceri
Planificare prime
Previziuni
Cumpărare Controlul producţiei Vânzare
Execuţie
Recepţie Distribuţie
Figura nr. 11 Matricea lanţului de aprovizionare-desfacere
Funcţiile aplicaţiilor SCM reprezintă extensia naturală a aplicaţiilor software

dedicate producţiei. Aplicaţii dominante astăzi în organizaţii sunt aplicaţiile ERP.
Deşi obiectivul acestora îl constituie procesele interne ale organizaţiei, multe din
aplicaţiile care compun pachetele ERP sunt direct adresate activităţilor ce compun
lanţul de aprovizionare-desfacere. În schimb, ele nu conţin module pentru nivelul de
proiectare. Sistemele ERP nu reprezintă o soluţie pentru managementul lanţului de
aprovizionare-desfacere, din mai multe considerente [Blanchard, 2006]:
 au fost dezvoltate pentru a gestiona activităţile unei singure organizaţii şi nu se
pretează la planificarea şi gestiunea activităţilor care unesc mai multe
organizaţii;
 un sistem ERP poate fi utilizat de mai multe unităţi de producţie, dar acesta
planifică activităţile fiecărei unităţi individual şi nu dezvoltă un plan integrat
al tuturor unităţilor care să optimizeze rezultatul global al acestora;
66
________________________
 tehnica de planificare folosită de către ERP este elaborată pentru mediul
controlat al unei organizaţii şi îi lipseşte flexibilitatea necesară cerinţelor mult
mai dinamice ale lanţurilor de aprovizionare-desfacere.
2.3 Aplicaţii specifice sistemelor SCM
Cel mai important tip de aplicaţie direct legat de managementul lanţului de

aprovizionare-desfacere este APS (Advanced Planning and Scheduling). La fel ca
aplicaţiile ERP, aplicaţiile APS includ un număr mare de module care pot fi
combinate în moduri diferite. Modulele prezente în cele mai multe aplicaţii APS sunt
prezentate în figura 12
.
Aprovizionare Producţie Desfacere
Proiectare Proiectarea reţelei (lanţului aprovizionare-desfacere)
Planul general Planificarea

Planificare cererii
Planificarea Planificarea Planificarea

necesarului de producţiei distribuţiei
materiale
Planificarea Planificarea Îndeplinirea

aprovizionărilor calendaristică planificărilor
Execuţie
Figura nr. 12 Modulele unui sistem APS

(sursa: prelucrare după Tylor, 2003)
În opinia noastră, cea mai importantă diferenţă între o aplicaţie de tip ERP şi o
aplicaţie de tip APS este aceea că ERP oferă suport pentru funcţiile nivelurilor
operaţional şi planificare în timp ce APS oferă suport pentru nivelurile planificare şi
proiectare.
APS oferă o serie de avantaje spre deosebire de ERP, incluzând un sistem de
planificare mult mai flexibil care poate face faţă cerinţelor mult mai variate ale
managementului lanţului de aprovizionare-desfacere. Cel mai important avantaj al
unui sistem APS este acela că se bazează pe modele matematice de optimizare,
67
________________________
inclusiv metode de programare liniară. Aceste modele sunt utilizate pentru proiectare,
dar şi pentru planificare. Deci, un sistem APS poate optimiza nu numai planificarea,
ci întreaga structură a lanţului de aprovizionare-desfacere. Optimizarea vizează orice
măsură a performanţei: costuri, calitatea serviciilor, calitatea produselor,
profitabilitate etc.
Pe de altă parte, deşi sistemele APS oferă funcţii sofisticate de planificare, ele nu
oferă modulele operaţionale necesare punerii în practică a acestor planuri. Soluţia în
acest caz, este aceea a integrării sistemelor APS cu sistemele ERP.
Sistemele SCM performante include, pe lângă aplicaţiile APS, mai multe tipuri de
aplicaţii care se adresează cerinţelor managementului lanţului de aprovizionare-
desfacere [Blanchard, 2006].
1. Sisteme pentru managementul depozitelor WMS (Warehouse Management

Systems). Acestea se adresează în principal nivelului operaţional, dar includ şi funcţii
pentru planificare şi optimizarea activităţii unui depozit. Principalul obiectiv al unui
astfel de sistem este optimizarea întregii activităţi a unui depozit şi a proceselor
asociate: recepţia, depozitarea, selecţia comenzilor, transportul. Sistemele WMS
utilizează tehnologii avansate cum sunt: cititoare de coduri de bare, terminale RF,
dispozitive mobile, reţele wireless şi dispozitive de identificare prin radio frecvenţă
(RFID) pentru monitorizarea mişcărilor produselor. Folosind astfel de tehnologii, un
asemenea sistem poate include funcţii avansate cum ar fi: managementul mişcărilor de
produse fără depozitare (cross-docking), urmărirea activităţii angajaţilor,
managementul transporturilor, managementul încărcărilor/descărcărilor, plasarea
inteligentă a produselor în depozit şi alte servicii aducătoare de plus-valoare.
Beneficiile aduse de astfel de sisteme sunt: reducerea stocurilor, reducerea costurilor,
utilizarea optimă a spaţiului de depozitare, creşterea productivităţii, îmbunătăţirea
satisfacţiei clienţilor.
2. Sisteme pentru managementul transportului TMS (Transportation

Management System ). Un sistem TMS complet conţine instrumente pentru:
 planificarea şi proiectarea transporturilor pe baza unor parametri de intrare şi
a unor factori de importanţă asociaţi: costul de transport, timpul de transport,
numărul de opriri etc;
68
________________________
 gestiunea transportului prin operaţii cum ar fi: urmărirea transportului punct
cu punct, realizarea recepţiei, sistem de acordare a reducerilor, întocmirea
facturilor şi a documentelor de transport, transmiterea de alerte în legătură cu
starea transportului (întârziere, accident, opriri neprogramate etc.);
 măsurarea performanţelor prin intermediul unui sistem de indicatori: gradul
de respectare a timpului de transport, costul pe kilometru, costul pe tonă, rata
de utilizare a capacităţii de transport etc.
3. Cele mai noi generaţii de aplicaţii SCM includ aplicaţii pentru managementul
relaţiilor cu clienţii CRM (Client Relationship Management) destinate gestionării şi
integrării tuturor activităţilor legate de relaţiile cu clienţii şi, similar, aplicaţii pentru
managementul relaţiilor cu furnizorii SRM (Supplier Relationship Management).
Aplicaţiile CRM şi SRM se limitează de obicei la managementul relaţiilor cu
partenerii imediaţi, extinzând lanţul de aprovizionare desfacere doar cu o singură
legătură. Aplicaţiile CRM şi SRM integrate în sistemele SCM includ facilităţi pentru
suportul relaţiilor cu „clienţii clienţilor”, respectiv „furnizorii furnizorilor”.
4. Sisteme pentru managementul evenimentelor lanţului de aprovizionare-

desfacere care oferă facilităţi pentru definirea regulilor de afaceri care sunt activate
când apar anumite evenimente. Acest tip de sistem permite managerilor lanţului de
aprovizionare-desfacere să-şi concentreze atenţia asupra gestionării excepţiilor, în
timp ce monitorizarea mişcărilor curente şi compararea lor cu cele planificate sunt
realizate de către sistem.
Unele din cele mai sofisticate sisteme de tip SCM sunt utilizate pentru proiectarea
lanţului de aprovizionare-desfacere. Deşi această funcţie este inclusă în sistemele
APS, sunt disponibile şi aplicaţii de sine stătătoare. Unele din aceste sisteme folosesc
modele matematice şi chiar simulatoare pentru a identifica şi defini modelele optime
pentru lanţul de aprovizionare-desfacere.
2.4 Exemple de implementări de succes
Există câteva exemple de implementări de succes de sisteme SCM, în principal la

nivelul unor corporaţii multinaţionale care obţin beneficii şi care îşi menţin avantajul
69
________________________
competitiv datorită utilizării unor astfel de sisteme: Procter & Gamble, Wal-Mart,
Coca-Cola, Hewlett Packard, Cisco, IBM, Sun Micro Systems, Compaq Computers,
DELL şi 3COM.
Potrivit Anderson Consulting există cel puţin 60 de astfel de produse şi
aproximativ 2000 de furnizori de astfel de soluţii. Cei mai cunoscuţi astfel de
furnizori sunt: i2 Technologies, BEA Software, Manugistics, Persistence Software,
Oracle, SAP, Sybase, Agile Software Inc., Calico Commerce, Veritas Software,
Descartes Systems Group, QAD Inc., Summit Technologies, RBA Associates, SNS
Supply Chain Management, HK Systems Inc.,and Sun Micro Systems. Acestora li se
adaugă consultanţii unor astfel de SCM: JD Edwards, Anderson Consulting, Radient
Systems, ABC Technologies, SYNTRA Corporation, Yantra Corporation, TransView
Corporation, Candle Corporation, and IDS Scheer.
Piaţa aplicaţiilor şi serviciilor pentru gestionarea lanţului de aprovizionare
desfacere a crescut cu 6,68 de miliarde de dolari în anul 2008, cu o creştere de 4% faţă
de 2007, iar pentru 2009 era preconizat un declin de 6% conform AMR Research
(www.amrresearch.com). Clasamentul liderilor la nivel mondial este în mare acelaşi,
SAP este în top cu 942 de milioane de dolari fiind urmat de Oracle 715 milioane de
dolari. Chiar şi în condiţii de criză, la nivelul anului 2008 atât SAP cât şi ORACLE au
înregistrat progrese semnificative, SAP înregistrând o creştere de 12% iar Oracle o
creştere de 8%. Furnizori de SCM la nivel mondial s-au concentrat pe îmbunătăţirea
ofertelor lor, prin îmbunătăţirea serviciilor oferite clienţilor şi pe lupta pentru cote de
piaţă.
70
________________________
Venituri 2008 (mil $)
SAP
Oracle
122 JDA Softw are
138 Manhattan Associates
115 108 92 85
942 RedPrairie
171
i2 Technologies
175
Infor
Ilog
177 IBS
715 Epicor
255
293 Sw isslog
337 390
Sterling Commerce
Aldata
Microsoft
HighJump
Sursa: www.esupplychain.eu/, www. logisticsmgmt.com
Aproximativ 200 de companii din cele 500 din TOP 500Fortune au un sistem
SCM implementat. Piaţa SCM continuă să crească în principal datorită fuziunilor între
companii, apariţiei organizaţiilor virtuale în e-commerce, schimbărilor şi totodată
expansiunii în ceea ce priveşte obiectivele organizaţiilor, noile cerinţe din partea
consumatorilor şi înteţirea competiţiei la nivel global.
Un exemplu de implementare de succes este Procter & Gamble care a

implementat produsul SCM Streamlined Logistics pentru îmbunătăţirea serviciilor
acordate clienţilor şi pentru eficientizarea lanţului de aprovizionare-desfacere. În
primă fază, rezultatele obţinute de Procter & Gamble prin implementarea acestui
sistem SCM au fost:
 consolidarea/integrarea comenzilor, facturilor şi plăţilor, armonizarea
condiţiilor de plată, reducerea preţurilor;
 clienţii Procter & Gamble au putut să efectueze transporturi mixte pentru a
reduce costurile de transport, de exemplu la un singur transport, cu un singur
mijloc de transport au putut programa un transport de săpun, hârtie şi produse
alimentare;
71
________________________
 clienţii au putut beneficia uniformizarea preţurilor la nivelul liniilor de
produse.
Într-o a doua fază, P&G a implementat produsul Streamlined Logistics II pentru a
reduce timpul de descărcare la depozitele comercianţilor.
Combinând instrumente ca ABC (Activity Based Costing), EDI cu programe de
urmărire şi eficientizare a transporturilor, P&G se aşteaptă să reducă costurile şi să
îmbunătăţească gradul de satisfacţie a clienţilor, aşteptându-se totodată la economii de
50 milioane de dolari.
Un exemplu reprezentativ pentru modul cum sistemele SCM lucrează la nivel

global (de exemplu companii din Asia care lucrează cu companii din USA ca
parteneri în lanţul de aprovizionare desfacere) este lanţul de aprovizionare –dezvoltare
realizate de Lucent Technologies Microelectronics Group care a reuşit să reducă
timpul de livrare pentru chipurile de silicon, necesar pentru a străbate jumătate din
suprafaţa globului, la 2 zile. Acest lanţ de aprovizonare-desfacere a fost realizat prin
încheierea unui parteneriat şi implementarea unui SCM cu DHL – companie de
transport globală.
Un alt exemplu este SCM-ul implementat de Stride Rite Corp, un comerciant
reprezentativ al comerţului cu încălţăminte cu o cifră de afaceri de 573 milioane de
dolari. Acest SCM a redus cu o treime, de la 60 de zile la 19 zile, timpul necesar
transportului încălţămintei din ASIA la centrele de distribuţie din Louisiana, USA.
Stride Rite Corp şi-a redus de asemenea costurile de transport cu 30% şi timpul de
stocare cu 25%. Astfel, mai puţine resurse financiare au fost blocate în stocuri şi au
putu fi folosite în alte scopuri. Acest lanţ de aprovizionare-desfacere a fost obţinut
prin utilizarea unui pachet de aplicaţii bazate pe tehnologii Web care utilizează
tehnologia XML în locul tehnologiei EDI pentru a asigura legătura cu partenerii din
USA. Acest SCM urmăreşte transporturile din China la depozitele USA în absolut
toate momentele lor având următoarele caracteristici:
 manipularea şi vizualizarea Web a informaţiilor în toate fazele lanţului de
aprovizionare-desfacere;
 utilizarea intensă a tehnologiei EDI între partenerii de afaceri aflaţi la mare
distanţă;
72
________________________
 utilizarea XML pentru schimbul de date cu partenerii care nu dispun de
tehnologii avansate, necesare implementării unor sisteme EDI.
2.5 Soluţii SCM româneşti
Studiul IDC, intitulat „Romania Enterprise Application Software 2007–2011

Forecast and 2006 Vendor Shares”, publicat în octombrie 2007, afirmă că piaţa
românească de software pentru afaceri continuă să se dezvolte puternic. După ce, în
2006, rata de creştere a fost de 17,5%, reuşind să atingă o valoare de aproape 53 de
milioane de dolari, pentru anul 2007 prognoza pentru piaţa de Enterprise Application
Software (EAS) din România a fost de creştere cu 21%. În marea masă a aplicaţiilor
pentru afaceri, soluţiile SCM au ocupat în 2006 locul 2, cu 15% din valoarea pieţei, la
mare distanţă după Enterprise Resource Planning (ERP), cu 63% din valoarea pieţei.
Cu siguranţă, această poziţie secundă se datorează faptului că, din punctul de vedere
al cererii, ramura de producţie a industriei a investit cel mai mult în soluţii integrate
de întreprindere, peste 36% din valoarea totală a pieţei, urmată de sectoarele retail şi
utilităţi. Sectoarele producţie şi retail presupun ca activităţi dominante depozitare,
livrări, aprovizionare cu materii prime şi cu piese, mărfuri vehiculate între producători
şi clienţi – un întreg flux de aprovizionare şi desfacere care s-ar transforma în haos în
absenţa unor soluţii de tip SCM.
În ceea ce priveşte soluţiile Româneşti pentru managementul lanţului de
aprovizionare-desfacere, nu există soluţii de sine stătătoare care pot fi identificate sub
această denumire, ci module în cadrul unor sisteme ERP avansate, dedicate
activităţilor specifice managementului lanţului de aprovizionare-desfacere. Exemple
de astfel de module şi produse ERP sunt prezentate în tabelul 3.
Tabel nr. 3 Produse SCM româneşti

Modul Produs ERP Producator
HERMES LOGISTIC
B-Org http://www.transart.ro
WMS, HERMES SFA
Mobile SFA, WMS,
Charisma http://www.charisma.ro
eOrders, eDecont
Clarus SCM Clarus ERP http://www.integrator.ro
EMSYS – Logistics EMSYS http://www.prodinf.ro
73
________________________
Modul Produs ERP Producator
Senior SFA, Senior WMS,
Senior ERP http://www.seniorsoftware.ro/
Senior FMS
Managementul
transporturilor,
Siveco
managementul http://www.siveco.ro
Applications
depozitelor, planificare
resurse MRP II
Warehouse Expert,
Wizpro http://www.wizrom.ro
RoadnetTS, SFA WizTop
74
________________________
Cap 3 CRM – Customer Relationship Management
3.1 Definiţii
Există o multitudine de înţelesuri şi definiţii acordate conceptului CRM

(Customer Relationship Management). Multitudinea de interpretări ale termenului
CRM poate fi destul de confuză, puţine articole şi cărţi oferind o definiţie clară şi
cuprinzătoare.
În sensul cel mai general, CRM este definit ca o combinaţie între strategie,
procese şi tehnologie care ajută organizaţiile să-şi îmbunătăţească vânzările, service-
ul şi marketingul [Bligh, Turk, 2004]:
 strategia se referă la filozofia organizării şi conducerii organizaţiei într-o
manieră orientată pe client: atragerea clienţilor şi adaptarea la cerinţele
acestora;
 procesele se referă la cele mai bune practici de management şi de integrare a
celor trei arii funcţionale: vânzările, service-ul şi marketingul;
 tehnologia are în vedere aplicaţiile software utilizate pentru automatizarea şi
integrarea activităţilor legate de vânzări, service şi marketing şi pentru
capturarea şi centralizarea informaţiilor despre clienţi.
O definiţie general acceptată, dată din perspectiva afacerii, este cea a Gartner
Research6: CRM este o strategie de afaceri care maximizează profitabilitatea,
veniturile şi satisfacţia clientului prin orientarea organizaţiei pe client, prin
adoptarea unui comportament care să satisfacă clienţii şi prin implementarea
proceselor centrate pe client. În opinia noastră, CRM desemnează atât o strategie de
afaceri pentru îmbunătăţirea operaţiilor legate de managementul relaţiilor cu clienţii,
cât şi o serie de tehnologii destinate automatizării acestor operaţii. Termenul şi
abrevierea CRM sunt folosite cel mai des pentru a referi noile instrumente software
care automatizează funcţiile legate de relaţiile cu clienţii.
6
http://www.gartner.com
75
________________________
3.2 Aplicaţii specifice
Literatura de specialitate grupează aplicaţiile CRM în trei mari categorii: CRM

operaţional, CRM analitic şi CRM colaborativ [Fotache, Hurbean, 2004; Wikipedia,
2009; Shaw, Davies, 2001; Bligh, Turk, 2004; Tourniaire, 2003].
1. Aplicaţiile pentru CRM operaţional formează punctul central al unui sistem
CRM deoarece:
 automatizează şi/sau sprijină execuţia proceselor ce alcătuiesc activităţile
front-office de vânzare, marketing şi service;
 include componentele ce interacţionează cu aplicaţiile operaţionale (back
office) în principal ERP, dar şi SCM în scopul realizării vânzării;
 facilitează fluxurile informaţionale dintre vânzare, marketing şi service şi
transmiterea informaţiilor în exterior către departamentele financiar-contabil şi
logistică;
Din cadrul acestui tip de aplicaţii CRM fac parte: aplicaţiile SFA (Sales Force
Automation) – aplicaţii pentru automatizarea forţelor de vânzare, EMA (Enterprise
Marketing Automation) şi Campaign Management – aplicaţii pentru managementul
campaniilor de marketing, CSS (Client Service and Suport) – aplicaţii pentru suport
automatizat şi service acordat clienţilor.
2. Aplicaţii pentru CRM analitic. Acest tip de aplicaţii sunt aplicaţii de business
intelligence care au drept obiectiv stocarea, analiza şi utilizarea informaţiilor despre
clienţi şi despre interacţiunile cu clienţii folosind depozite de date, tehnologii OLAP,
instrumente de data mining, instrumente pentru prelucrare statistică a datelor,
instrumente de raportare etc. Aplicaţiile sunt capabile să stocheze şi să prelucreze atât
date personale despre client: nume, adresă, profesie, vârstă etc., cât şi date sofisticate
cum ar fi: nivelul veniturilor, detalii despre produsele cumpărate, modalităţile de plată
utilizate, satisfacţia legată de un produs etc. Aceste date pot fi culese atât din surse
interne: vânzări, service, financiare, de marketing, precum şi din surse externe cum ar
fi: cercetări de piaţă, baze de date publice etc. O funcţie deosebită a acestor aplicaţii o
reprezintă „web clickstream” prin care se obţin informaţii privind conţinutul site-ului
web al organizaţiei: opiniile vizitatorilor, ce apreciază şi ce nu, aşteptările lor etc.
Aplicaţiile pentru CRM analitic analizează datele despre clienţi pentru:
76
________________________
 conceperea şi realizarea campaniilor de marketing specializate în vederea
optimizării eficienţei acestora;
 conceperea şi realizarea de campanii pentru atragerea de noi clienţi, pentru
fidelizarea clienţilor existenţi;
 analiza comportamentului clienţilor pentru a-i ajuta în alegerea produselor şi
serviciilor (adaptarea politicii de preţuri, dezvoltarea de noi produse etc.);
 luarea deciziilor: previziuni financiare, analiza profitabilităţii pe client etc.;
 previziunea probabilităţii de pierdere a unui client;
3. Aplicaţii pentru CRM colaborativ. Sistemele CRM colaborative întâlnite şi sub
denumirea de eCRM sau sisteme de interacţiune cu clienţii (Client Interaction
System), au ca principal obiectiv oferirea infrastructurii necesare şi coordonarea
activităţilor de service şi suport prin intermediul unor canale multiple de interacţiune
concretizate în: conferinţe pe Web, gestiunea formularelor web, sisteme automate de
e-mail, gestiunea unificată a mesajelor şi rutarea inteligentă a acestora, instrumente de
asistenţă Web precum Live Chat sau VoIP (Voice over IP), navigare colaborativă şi
servicii de tip Call Me Now [Edwards, 2007].
Aplicaţii de tip CRM colaborativ permit culegerea şi utilizarea informaţiilor
preluate de departamentele unei organizaţii în interacţiunea lor cu clienţii. Astfel,
principalul obiectiv al acestora este de a utiliza informaţiile colectate pentru
îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite clienţilor.
Plecând de la principiile aplicaţiilor pentru CRM colaborativ, care plasează
clientul în centrul organizaţiei, au fost dezvoltate aplicaţii de tipul XRM (eXtended
Relationship Management). Acestea extind managementul la relaţiile cu toţii actorii
din jurul organizaţiei: parteneri, colaboratori, furnizori, clienţi etc.
Un proiect tipic CRM presupune investiţii substanţiale în tehnologie pentru
infrastructură, în special în domenii cum sunt depozitele de date, instrumente OLAP,
data mining, tehnologii Web şi aplicaţii call-center sofisticate. De asemenea,
proiectele CRM necesită resurse pentru a integra o gamă variată de aplicaţii şi sisteme
izolate.
77
________________________
3.3 Producători mondiali de produse CRM
Conform unui raport Gartner pe 2010 topul primelor 10 produse CRM cuprinde:
Oracle/Siebel, Microsoft Dynamics CRM, Salesforce.com, SAP, Sage Sales Logix,
Sage CRM, Sugar CRM, LandSlide, NetSuite, GoldMine.
Ca şi în cazul celorlalte tipuri de produse, 60% din piaţa globală de CRM este
împărţită de 4 mari jucători: Oracle, SAP, SalesForce.com, PeopleSoft. Dacă luăm în
considerare dimensiunea companiilor, repartizarea producătorilor este următoarea:
 companii mari: Oracle, SAP, SalesForce.com, People Soft;
 companii medii: People Soft, SalesForce.com, Siebel, Microsoft, SAP;
 companii mici: Microsoft, Salesforce.com, Onyx, NetSuite.
În tabelul 4 pot fi urmărite principalele caracteristici ale câtorva din cele mai
populare produse CRM.
Tabel nr. 4 Caracteristicile celor mai populare produse CRM

Produs Producător Adresa Web Caracteristici
 support puternic din partea
companiei
 reţea de parteneri puternică
 sincronizare foarte bună cu
Dynamics http://www.microso
Microsoft Outlook
CRM ft.com/  existenţa variantei SaaS;
 unul dintre cele mai mici preţuri
 tehnologie .NET / SQL Server
 economic dpdv al preţului
 numărul 1 după cota de piaţă

 integrare excelentă cu SAP ERP
integration
http://www.sap.co  arhitectură orientată pe servicii
SAP SAP SOA
m/
 funcţionalitate avansată
 flexibilitate deosebită
 preţ ridicat
Siebel Oracle www.oracle.com.co  a format piaţa CRM client/server

 noi infuzii de la Oracle (Siebel a
78
________________________
m fost achiziţional de Oracle)
 o arhitectură tehnologică solidă
 se adresează unui număr mare de
industrii
 funcţionalitate avansată
 Preţ ridicat
 comportare dovedită pe piaţă

 echipă de management nouă
Onyx  modul puternic pentru
http://crm.consona.
Onyx Software automatizarea forţelor de vânzare
com/  tehnologie workflow
Corporation  tehnologie VB / SQL Server
 preţ ridicat
 soluţie puternică pentru companii

mijlocii
 tehnologie flexibilă
 reţea de parteneri puternică
CDC http://www.cdsoftw
Pivotal  soluţie puternică pentru marketing
Software are.com  adaptat şi preferat în Asia şi
China
 tehnologie VB / .net / SQL Server
 preţ moderat
Sursa: http://www.crmsoftware360.com/crmsoftware.htm
3.4 Soluţii CRM româneşti
Piaţa CRM locală a atins 6,6 milioane de euro în 2009, aflându-se la nivelul din
2007. Piaţa CRM în Romania este o piaţă mică şi foarte fragmentată. O piaţă în care
există o zona de vârf, reprezentată de câţiva clienţi şi foarte puţini jucători, cu câteva
contracte care pot schimba complet valoarea pieţei de la un an la altul. O altă
caracteristică este că foarte multe vânzări se fac din afara României, direct, iar
vânzările locale sunt foarte puţine şi greu de detectat. Conform estimarilor prezentate
de către PAC, pentru anul 2010 a fost prevăzută o creştere cu aproape 50% a pieţei
CRM locale, iar trendul crescător a fost prevăzut să crească şi în 2011 astfel:
 2010 – 9,5 milioane de euro;
 2011 – 13,1 milioane de euro.
79
________________________
Având în vedere ca soluţiile CRM de la SAP, Oracle, Microsoft sunt prezente şi
pe piaţa românească prin producătorii lor sau prin diverşi implementatori, în tabelul 5
sunt prezentate câteva produse CRM realizate de producători români.
Tabel nr. 5 Soluţii CRM româneşti
Soluţie Producător Adresă Web
Clarus CRM Integrator Soft http://www.integrator.ro/
Clarvision CRM EBS România http://www.ebs.ro/
KeySoft CRM KeySoft SRL http://www.keysoft.ro
Senior CRM Senior Software http://www.seniorsoftware.ro
SocrateOpen CRM BIT Software SRL http://www.bitsoftware.eu/ro/
Platphorma CRM SOFT SYSTEMS http://www.softsystems.ro/
AnyTimeCRM Advantage Software http://www.asf.ro/

Factory
Ciel CRM Ciel România http://www.ciel.ro/
80
________________________
Cap 4 Portaluri de întreprindere
4.1 Definiţii şi caracteristici
Portalurile sunt incluse şi ele în clasa sistemelor integrate de întreprindere. Ele

cunosc astăzi o dezvoltare fără precedent. Termenul portal poate căpăta înţelesuri
diferite în funcţie de destinaţia pentru care este creat portalul. Portalurile pot fi
utilizate pentru oferirea de servicii pe Internet, pentru servicii publice, în cadrul
organizaţiilor pentru acces la informaţii şi resurse, pentru divertisment etc. O căutare
pe Google pentru termenul „portal” în iunie 2006 a dus la obţinerea a 1,12 milioane
de rezultate [Ainamo, Marxt, 2007] în timp ce, o căutare a aceluiaşi termen în iunie
2009 a returnat aproximativ 700 milioane de rezultate. Chiar şi cu această
ambiguitate, portalurile au devenit aproape universale, fiind destul de greu, astăzi,
orice utilizate a Web-ului fără a întâlni un portal.
Definit în sens larg, un portal este o poartă către informaţii, servicii, produse etc.
oferite pe Internet, pe Intranetul unei organizaţii sau orice alt Intranet proprietar.
Orice portal este o poartă. El oferă un punct de acces la o arie largă de resurse şi
servicii cum ar fi: e-mail, forumuri, motoare de căutare şi magazine online
[Korhonen, Ainamo, 2003].
Tot în sens larg, aşa cum este definit de către IBM (2005), un portal reprezintă o
cale de acces unică, integrată şi disponibilă de oriunde la informaţii (date), aplicaţii
şi oameni.
Intranet-urile au început să crească în popularitate în anii ’90 când accesul la

informaţiile organizaţiei prin intermediul unui browser Web a devenit un nou mod de
a lucra. În timp, Intranet-urile au crescut în dimensiune şi complexitate, iar gestiunea
conţinutului şi a utilizatorilor lor a devenit extrem de complexă şi greu de realizat. În
plus, pentru utilizatori, imaginea consolidată asupra informaţiilor organizaţiei nu mai
era suficientă. Aceştia au început să-şi dorească funcţii din ce în ce mai complexe de
81
________________________
comunicare şi personalizare. Astfel, anii 90 au devenit şi anii în care s-a dezvoltat
conceptul de portal de întreprindere. Multe organizaţii au început să ofere instrumente
care să ajute administratorii în gestiunea datelor, aplicaţiilor şi utilizatorilor mult mai
uşor şi prin intermediul unor vederi personalizate. Astfel, soluţiile de tip portal de
astăzi sunt capabile să integreze diferitele aplicaţiile moştenite ale organizaţiei, să
suporte mii de cereri utilizator şi să ofere noi funcţionalităţi capabile să adauge
valoare afacerii (gestiunea workflow-urilor, facilitarea colaborării între grupurile de
lucru şi posibilitatea utilizatorilor să-şi gestioneze singuri informaţiile). În plus, cele
mai multe soluţii de tip portal permit accesul intern şi extern la informaţiile
organizaţiei, folosind autentificări securizate şi accesări de tipul single sign-on
[Wikipedia, 2008]. Aceste caracteristici fac din portal instrumentul ideal de distribuire
a informaţiilor la nivelul organizaţiei. Portalul reprezintă cea mai rapidă îmbunătăţire
ce poate fi adusă sistemului informaţional al unei organizaţii, fără necesitatea
modificării aplicaţiilor deja existente în organizaţie.
Aceste afirmaţii sunt susţinute şi de obiectivul strategic al unui portal de
întreprindere, acela de a oferi o interfaţă simplu de utilizat tuturor celor care au nevoie
să interacţioneze cu organizaţia: angajaţi, clienţi, furnizori şi parteneri de afaceri
pentru accesarea conţinutului, pentru utilizarea aplicaţiilor şi pentru colaborare
[Wojtkowski, 2007].
4.2 Tipuri de portaluri de întreprindere
Deşi există o multitudine de tipuri de portaluri de întreprindere, fiecare poate fi

atribuit unuia din următoarele trei mari categorii [BEA, 2005; Bisconti, 2004; IBM,
2005; Terra, Gordon, 2002]: portaluri generale, portaluri integrative şi portaluri
colaborative.
1. Portalurile generale oferă un cadru de lucru cu ajutorul căruia utilizatorii au

acces facil, printr-un singur punct, la mai multe aplicaţii departamentale sau site-uri
Web independente. Un astfel de portal oferă mijloacele prin care pot fi conectate mai
multe aplicaţii moştenite ale organizaţiei. În schimb, are o funcţionalitate redusă
deoarece nu integrează în nici un fel procesele desfăşurate în organizaţie, acoperind
astfel o mică parte din obiectivul general strategic al unui portal de întreprindere. În
82
________________________
mod tipic, un astfel de portal funcţionează ca o listă de link-uri şi poate fi abordat ca
un prim pas în dezvoltarea unui portal de întreprindere mai complex.
2. Portalurile integrative integrează atât aplicaţiile, cât şi conţinutul informaţional

al organizaţiei, iar accesul la acestea se face particularizat în funcţie de rolul pe care
angajatul, clientul, furnizorul sau partenerul de afaceri îl joacă în organizaţie. În mod
tipic, un astfel de portal oferă utilizatorilor un acces de tipul single sign-on la mai
multe aplicaţii integrate pentru realizarea proceselor de afaceri. Portalurile integrative
reprezintă o soluţie viabilă pentru integrarea aplicaţiilor implementate în organizaţie
în lipsa unui sistem integrat unic de tipul ERP. Portalurile integrative nu oferă însă
posibilitatea creării unor spaţii de lucru colaborative care să integreze complet munca
angajaţilor, aplicaţiile, procesele şi conţinutul specific organizaţiei [Cherbakov et al.,
2005]. Nevoia de integrare completă a oamenilor, aplicaţiilor, proceselor şi a
conţinutului a forţat multe organizaţii să regândească modul de organizare şi modul de
dezvoltare a portalurilor lor şi să reconstruiască funcţionalitatea acestora, ducând la
ceea ce este cunoscut astăzi ca portaluri colaborative [Kano et al., 2005; Yong et al.,
2002].
3. Portalurile colaborative integrează utilizatori, aplicaţii, conţinut şi instrumente

colaborative, permiţând astfel crearea spaţiilor de lucru colaborative care beneficiază
de avantajele oferite de cele mai noi tehnologii informaţionale şi de comunicare. Un
astfel de portal integrează şi oferă servicii colaborative de genul: semnalarea
prezenţei, mesageria instant, conferinţele Web, poşta electronică, forum-uri, blog-uri,
wiki în contextul realizării proceselor de afaceri [Thomas et al., 2005].
4.3 Funcţiile portalurilor de întreprindere
Conform lui C. Barraclough et al. (2007), un portal de întreprindere trebuie să

ofere cel puţin următoarele funcţii:
 un punct unic de acces - portalul de întreprindere devine mecanismul de acces
la toate funcţiile şi serviciile organizaţiei;
83
________________________
 colaborare - membrii portalului pot comunica sincron (prin chat sau
mesagerie) sau asincron prin grupuri de discuţii, e-mail, forum-uri, blog-uri
etc.;
 managementul conţinutului şi al documentelor - portalul oferă funcţii care
suportă întregul ciclu de viaţă al unui document şi oferă instrumente pentru
realizarea aprobărilor, controlul versiunilor, publicări programate, indexare,
căutare;
 personalizare - portalul oferă posibilitatea ca membrii săi să subscrie pentru
un anumit conţinut şi anumite servicii şi să-şi poată configura mediul de lucru
atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi din punct de vedere al interfeţei
grafice;
 integrare - funcţiile şi datele mai multor aplicaţii pot fi combinare şi integrate
în noi componente, aşa numitele portlets.
X. Feng (2007) propune un model extins al unui portal de întreprindere (figura

13).
Figura nr. 13 Modelul generic al unui portal de întreprindere

(sursa: prelucrare după Feng, 2007)
În primul rând, portalul de întreprindere, aşa cum este descris în figura 13, permite
colaborarea şi interoperabilitatea în interiorul organizaţiei prin intermediul unei punţi
flexibile care asigură o interfaţă unică departamentelor funcţionale ale organizaţiei:
departamentul aprovizionări, departamentul de cercetare dezvoltare, departamentul de
84
________________________
producţie, departamentul de contabilitate, departamentul de vânzări, marketing etc.
Modelul ilustrează cum un portal de întreprindere poate integra procesele afacerii de-a
lungul departamentelor şi a sistemelor informaţionale existente, ceea ce facilitează
colaborarea internă şi promovează interoperabilitatea între departamentele
organizaţiei.
În al doilea rând, modelul ilustrează cum portalul de întreprindere, ca punct unic
de acces la toate resursele organizaţiei, sprijină angajaţii să devină productivi şi
competitivi la un nivel ridicat. Angajaţii vor avea astfel un rol mai puternic şi mai
responsabil în organizaţie deoarece au acces direct la date personalizate. Posibilitatea
de personlizare a informaţiilor le permite angajaţilor să dispună de informaţii cu un
grad înalt de calificare, fără să fie nevoiţi să consume foarte mult timp pentru căutarea
acestora. Reduce, de asemenea, masiv volumul de informaţii prin organizarea lor în
seturi specializate/personalizate.
În al treilea rând, portalul de întreprindere prezintă managementul informaţiei ca o
modalitate de a ajunge la clienţi, furnizori şi parteneri şi de a-i sprijini pe aceştia să
înţeleagă afacerea organizaţiei, prin accesul tuturor la aceeaşi informaţie. În acest fel,
portalul de întreprindere poate suporta managementul relaţiilor cu clienţii,
managementul relaţiilor cu furnizorii şi managementul lanţului de aprovizionare-
desfacere. Folosind tehnologia Internet, un portal de întreprindere oferă partenerilor
de afaceri un set larg de oportunităţi de piaţă prin punerea în contact a diferiţilor
participanţi la lanţul de aprovizionare-desfacere şi prin oferirea unei colaborări
flexibile între entităţile independente participante la piaţă.
Portalul este o alternativă de viitor a modului de a conduce afacerile, de a realiza
managementului relaţiilor cu clienţii şi managementul lanţului de aprovizionare-
desfacere. Modelul din figura 13 arată cum un portal de întreprindere oferă
organizaţiei capacitatea reală de a integra procesele de afaceri ale diferiţilor parteneri,
cumpărători, vânzători, intermediari şi de a schimba interactiv şi în timp real
informaţii cu aceştia.
4.4 Producători mondiali de tehnologii portal
Există o multitudine de producători şi produse pe piaţa de software pentru

portaluri de întreprindere. Există două categorii de oferte pe această piaţă:
85
________________________
 producători care oferă infrastructuri tehnologice pentru realizarea portalurilor
de întreprindere: IBM, Oracle, Sun, Microsoft, SAP etc. Aceştia ocupă o mare
parte din piaţă;
 producători care oferă soluţii la cheie: Plumtree, Yahoo!, Viador, Silverstream
etc;
În tabelul 6 sunt prezentate cele mai populare infrastructuri tehnologice la nivel
mondial pentru realizarea portalurilor de întreprindere.
Tabel nr. 6 Cele mai cunoscute infrastructure tehnologice pentru portaluri de întreprindere
Produs Producător Tehnologie Adresa web

WebSphere Portal IBM Java EE www.ibm.com
JBoss Enterprise JBoss/Red Hat Java EE www.jboss.com

Portal Platform**
Office SharePoint Microsoft ASP .NET www.microsoft.com
Server
Oracle WebCenter Oracle Java EE www.oracle.com
Suite
Oracle WebLogic Oracle/BEA Java EE www.oracle.com
Portal Systems
Oracle WebCenter Oracle/BEA Java EE/ ASP.NET
Interaction Systems
SAP Netwaver SAP Java EE www.sap.com
Sun Java System Sun Microsystems Java EE www.sun.com

Portal Server ***
PortalBuilder TibcoSoftware Java EE www.tibco.com
** tehnologie LGPL (GNU Library sau Lesser General Public Licence)

*** tehnologie open source
4.5 Soluţii de tip portal de întreprindere româneşti
Există foarte puţine soluţii româneşti pentru realizarea portalurilor de

întreprindere. În general, există o multitudine de integratori sau chiar producători
software (în special producători de aplicaţii integrate de întreprindere) care oferă
soluţii de tip portal realizate pe baza infrastructurilor tehnologice existente. Cele mai
utilizate de integratorii români sunt: Microsoft SharePoint Server, WebSphere Portal
şi Oracle WebCenter Suite.
86
________________________
Există şi câţiva producători români, foarte puţini, care au dezvoltat soluţii proprii.
(tabel 7)
Tabel nr. 7 Soluţii pentru portaluri de întreprindere româneşti
Produs Producător Adresa web

Siveco ePortal Siveco Romania www.siveco.ro
eFrame Portal S&T Romania http://www.snt.ro/
eFluence Intranet Portal eSolutions http://www.esolutions.ro/
87
________________________
Cap 5 Produse software oferite ca servicii (SaaS)
Evoluţiile tehnologiilor informaţionale au făcut posibilă apariţia unei noi

modalităţi de utilizare a produselor software, şi anume utilizarea produselor software
ca servicii.
5.1 Definiţii
Deşi termenul „software as a service” (SaaS) a circulat încă dinainte de 1999, el a

fost acceptat ca şi concept odată cu publicarea articolului „Service Based Software”
[Bennett et al., 1999]. Acronimul SaaS a devenit însă cunoscut odată cu publicarea în
2001 a articolului „Strategic Backgrounder: Software as a Service” de către Divizia
de eBusiness a asociaţiei Software & Information Industry [SIIA, 2001].
Software-ul ca serviciu (SaaS) sau software-ul „on demand” reprezintă una
dintre tendinţele actuale de licenţiere a aplicaţiilor informatice. Acestea sunt găzduite
de furnizorul serviciului pe serverele proprii fiind direct accesibile clienţilor prin
intermediul Internet-ului. Accesul la aplicaţii se face pe baza unui abonament nefiind
necesare achiziţionarea unor licenţe sau investiţii în echipamente hardware.
Soluţiile SaaS sunt soluţii demne de luat în considerare atât de către profesioniştii
contabili independenţi şi firmele de contabilitate, cât şi de funcţia contabilă a
organizaţiilor, în special a organizaţiilor mici şi mijlocii.
Principalul avantaj al soluţiei SaaS este costul extrem de scăzut. Organizaţiile nu
trebuie să mai investească în licenţele pentru produs şi în infrastructura IT necesară
unei soluţii software performante pentru contabilitate.
În acest fel, prin serviciile SaaS, organizaţiile mici şi mijlocii pot avea acces la
aplicaţii software pentru contabilitate care să includă cele mai noi tehnologii sau chiar
la soluţii ERP sau BI (Business Intelligence). Soluţii care, în varianta tradiţională a
achiziţionării şi implementării lor în organizaţii, sunt accesibile doar organizaţiilor
mari care îşi pot permite investiţii costisitoare.
88
________________________
5.2 Beneficii şi limite
Adoptarea soluţiei SaaS pentru funcţia contabilă a unei organizaţiei poate avea
următoarele beneficii:
 uşurinţa în utilizare şi configurare, practic organizaţia nu are nevoie de nici o
resursă suplimentară, toate resursele sunt deţinute şi întreţinute de către
furnizorul SaaS;
 garanţia calităţii, a performanţei, a stabilităţii şi a unei tehnologii avansate;
 costuri lunare fixe (costul unic al abonamentului);
 mobilitate - fiind aplicaţii web, pot fi accesate de oriunde există un calculator
conectat la Internet;
 reprezintă o soluţie foarte bună pentru organizaţii cu o largă răspândire
teritorială;
 sunt eliminate costurile de întreţinere sau actualizare a aplicaţiilor software;
 administrarea serverelor, salvările de date, adaptarea la modificările
legislative, întreţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor sunt realizate de către
furnizor;
 aplicaţiile sunt disponibile permanent 24 de ore, 7 zile pe săptămână astfel că
informaţiile financiar-contabile sunt disponibile oricând, din orice loc fără
restricţii;
Se pot obţine astfel economii însemnate atât de către organizaţii, cât şi de către
profesioniştii contabili independenţi sau firmele de contabilitate care adoptă astfel de
soluţii.
Modelul SaaS prezintă însă şi anumite limite care trebuie analizate cu atenţie.
Printre acestea, cele mai importante sunt imposibilitatea adaptării aplicaţiilor la
anumite cerinţe particulare ale organizaţiei şi posibilităţile limitate de integrare cu alte
aplicaţii implementate deja în organizaţie. Soluţiile SaaS sunt nepotrivite pentru
organizaţiile mari, cu medii de aplicaţii complexe.
89
________________________
5.3 Modelul clasic vs. Modelul SaaS
În tabelul 8 sunt prezentate principalele diferenţe între modul de licenţiere SaaS şi

cel clasic.
Tabel nr. 8 Comparaţie între produsele software clasice şi produsele software oferite ca servicii
Produse software clasice Produse software ca servicii
Organizaţia plăteşte, de obicei, o singură Clientii plătesc pe măsură ce utilizează
dată la achiziţionarea licenţei urmând ca produsul (pay as you go). De regulă se
pe parcursul utilizării produsului să plăteşte un abonament
plătească actualizările acestuia. Preţul se periodic (lunar, anual) stabilit în funcţie
stabileşte de obicei în funcţie de gradul de diferite criterii:
de utilizare a serverului (MIPS –  pe staţie de lucru pe lună;
milioane de instrucţiuni pe secundă) şi de  pe număr de utilizatori;
numărul de staţii de lucru.  pe tranzacţie;
 pe modul software;
Produsul software este instalat pe Produsul este instalat pe serverele

serverele şi staţiile de lucru ale furnizorului, întreţinerea şi actualizarea
organizaţiei gestiunea şi actualizarea făcându-se de către acesta.
făcându-se de către aceasta.
Organizaţiile sunt responsabile de Pentru produsele SaaS furnizorul este

dezvoltarea, exploatarea şi întreţinerea responsabil de gestiunea şi întreţinerea
infrastructurii IT necesară funcţionării infrastructurii IT, inclusiv a produsului.
produsului.
Organizaţiile sunt responsabile pentru Furnizorul SaaS actualizează produsul

actualizarea produsului pe măsură ce software automat pe măsură ce sunt
producătorul oferă noi funcţii. dezvoltate noi funcţionalităţi.
Organizaţiile sunt responsabile pentru Furnizorul SaaS gestionează schimbările

asigurarea operabilităţii software-ului în în mediul de lucru şi face modificările
condiţiile schimbării mediului de lucru. aferente asupra produsului.
Organizaţiile sunt responsabile pentru Produsele SaaS se caracterizează printr-

configurarea produsului pentru a-l adapta un grad ridicat de configurabilitate şi
la cerinţele specifice unei anumite sunt proiectate să se integreze cu
activităţi sau cerinţele afacerii şi pentru aplicaţiile şi infrastructura existentă7
integrarea lui cu alte aplicaţii şi date
existente în organizaţie
7
Cele oferite de furnizorul SaaS, nu infrastructura și aplicațiile care aparțin clientului
90
________________________
5.4 Caracteristici
Produsele software oferite ca servicii trebuie să se caracterizeze prin: agilitate,

guvernanţă, simplitate, raportare, integrare şi globalitate.
Agilitatea. Produsele SaaS trebuie să fie capabile să se adapteze uşor la diferite

procese de afaceri. Pentru aceasta ele trebuie să fie construite prin utilizarea unor
modele şi reguli flexibile care să le permită să se adapteze în timp util la schimbările
survenite în organizaţie fără necesitatea intervenţiei programatorilor sau specialiştilor
IT. Astfel, utilizatorii pot reorganiza complet anumite activităţi din zbor (on-the-fly) şi
pot crea noi rapoarte în funcţie de necesităţile de moment. Astfel de produse trebuie să
le permită organizaţiilor să profite de noile oportunităţi care apar prin răspunsul rapid
la noile cerinţe ale pieţei.
Guvernanţa. Produsele SaaS trebuie să respecte toate reglementările în vigoare şi să

permită implementarea principiilor guvernanţei corporatiste în organizaţii. Astfel de
produse trebuie să ofere funcţii pentru urmărirea şi auditarea operaţiilor executate (să
permită urmărirea tuturor activităţilor realizate de către utilizatori), să permită
criptarea bazei de date pentru asigurarea securităţii şi confidenţialităţii datelor, să
permită implementarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi a Standardelor
Internaţionale de Raportare;
Simplitate. Produsele SaaS trebuie să fie uşor de utilizat pentru a primi cât mai rapid
acceptul din partea utilizatorilor. Pentru aceasta, ele trebuie să pună la dispoziţia
utilizatorilor toate instrumentele de care au nevoie în executarea sarcinilor de lucru,
într-un mediu familiar şi personalizat (utilizatorii să aibă acces doar la funcţiile
necesare lor în funcţie de rolul cu care sunt înregistraţi în sistem) eliminând astfel
necesitatea conectării la mai multe aplicaţii pentru realizarea tuturor sarcinilor de
lucru.
Raportare. Produsele SaaS trebuie să ofere funcţii puternice de raportare şi analiză a

datelor care să le ofere utilizatorilor acces facil la cele mai relevante date şi informaţii.
91
________________________
De asemenea, ele trebuie să le permită utilizatorilor să acţioneze direct din sistem şi
nu să le ofere niște informaţii pe care doar să le citească după care să fie nevoiţi să se
conecteze la alte sisteme pentru a realiza acţiunile dorite. Astfel, produsele SaaS
pentru contabilitate trebuie să ofere funcţii de analiză multidimensională şi operaţii de
drill-down asupra datelor, reprezentarea grafică a datelor, posibilităţi de filtrare in-
place a datelor şi posibilitatea de a acţiona direct din raport.
Integrare. Produsele SaaS trebuie să fie proiectate astfel încât să se poată integra cu
alte tehnologii şi produse ale clienţilor. Pentru aceasta ele trebuie să fie construite cu
tehnologii open source, cu tehnologii bazate pe standarde care să reducă costurile şi
complexitatea integrării lor cu alte aplicaţii şi tehnologii.
Globalitate – Cele mai dezvoltate produse SaaS trebuie să ofere funcţii pentru
companii multinaţionale astfel încât produsul să poată fi utilizat de toate subsidiarele
companiei indiferent de ţara în care îşi desfăşoară activitatea. Astfel, organizaţiile pot
utiliza aceeaşi instanţă a produsului pentru toate subsidiarele sale. Acest fapt elimină
necesitatea întreţinerii mai multor versiuni şi realizarea unor personalizări în funcţie
de ţara sau regiunea în care compania îşi desfăşoară activitatea aşa cum se întâmplă în
cazul produselor software clasice.
Produsele software SaaS (on-demand) deja mature (nu este cazul produselor
româneşti care abia acum încep să se dezvolte) oferă funcţiile necesare venirii în
întâmpinarea cerinţelor secolului 21 şi ale societăţii cunoaşterii. Proiectate să fie
oferite ca servicii, aceste aplicaţii transferă efectiv toate costurile şi toată
complexitatea aplicaţiilor software tradiţionale de la clienţi către furnizorii acestor
produse. Clienţii acestor soluţii SaaS dispun astfel de tehnologii de care altfel nu ar fi
putut beneficia niciodată. De asemenea, clienţii produselor SaaS îşi pot utiliza mult
mai eficient resursele (umane, materiale, tehnice) pentru a deveni mult mai agili, mai
adaptabili la cerinţele pieţei şi mult mai axaţi pe obiectul lor de activitate de bază şi pe
îmbunătăţirea poziţiei competitive pe piaţă, resurse pe care, altfel, ar trebui să le
utilizeze pentru gestiunea tehnologiilor necesare funcţionării aplicaţiilor software
implementate în organizaţie.
92
________________________
5.5 Furnizori mondiali de produse ERP oferite ca servicii
La nivel mondial există numeroşi furnizori de soluţii ERP oferite după modelul
SaaS. În tabelul de mai jos este prezentat topul primelor 5 produse ERP la nivel
mondial oferite ca servicii şi principalele lor caracteristici.
Tabel nr. 9 Caracteriticile principalelor ERP-uri oferite ca servicii

Produs Producător Adresa Web Caracteristici
 tehnologie: .NET/SQL/SOA
 organizaţii de dimensiuni medii
 cunoscut pentru uşurinţă în
http://www.aplicor.co
Aplicor Aplicor utilizare
m/  funcţii puternice de BI
 preţ moderat
 aprox. 160 clienţi
 tehnologie PHP/Oracle
 organizaţii de dimensiuni mici
 puternice funcţii pentru
contabilitate şi financiar, slabă
Intacct Intacct http://us.intacct.com/ acoperire a distribuţiei, fără
funcţii CRM
 preţ moderat
 tehnologie Java/Oracle
 organizaţii de dimensiuni mici
 cea mai nouă companie Saas
 deţine o cotă de piaţă însemnată
NetSuite NetSuite Inc. www.netsuite.com  creştere rapidă fără profituri
 preţ ridicat, costuri suplimentare
cu add-on
 tehnologie Netweaver
 soluţie de întreprindere
 organizaţii de mari dimensiuni
 piaţă în creştere
SAP SAP http://www.sap.com/  nouă pe piaţa SaaS
 companie cu o reputaţie foarte
mare
 preţ mare
93
________________________
 tehnologie Java/Oracle
 soluţie de întreprindere
http://www.workday.  piaţă încă nedefinită
Workday Workday  o apariţie nouă
com
 număr redus de clienţi
 preţ ridicat
Sursa: http://www.erpsoftware360.com/erp-saas.htm
5.6 Soluţii ERP româneşti oferite ca servicii
Deşi în România SaaS ca model este destul de puţin cunoscut, sunt câteva
companii IT care oferă ca servicii, după acest model, aplicaţii ERP. Compania ProdInf
oferă ca serviciu produsul EmSys ERP, compania San Software oferă produsul
SanERP, compania Senior Software oferă produsul Senior ERP ( tabelul 10).
Tabel nr. 10 Produse SaaS româneşti şi producătorii lor
Nr
Firma Soluţie Descriere Adresă Web
crt
EMSYS
1 Prodinf SRL Sistem ERP http://www.prodinf.ro
ERP
Sistem ERP
SanSoftware San.ERP, respectiv Sistem
2 http://www.san.ro/
SRL SanBI* Business
Intelligence
Senior
3 Software SeniorERP Sistem ERP http://www.seniorerp.ro
SRL
TeamNet
4 OptimusERP Sistem ERP http://www.teamnet.ro/
SRL
Wizrom
5 WizPro** Sistem ERP http://www.wizrom.ro
Software
Sistem calcul salarii

TotalSoft
6 CharismaHR şi gestiunea http://www.totalsoft.ro/
SRL
resurselor umane
Medialine
Winline Sistem ERP inclusiv
7 Eurotrade şi http://www.medialine.ro/
SaaS** CRM şi CMS
Mesonic
94
________________________
Nr
Firma Soluţie Descriere Adresă Web
crt
Gmbh
SysGenic
8 iBS ERP** Sistem ERP http://www.2ibs.ro
SRL
Sistem calcul salarii

Office http://www.servicii-
9 Re-lion SRL şi gestiunea
HR&Payroll salarizare.ro/
resurselor umane
BIT SocrateOpen
Sistem ERP inclusiv
10 Software şi Cloud http://www.socrateopen.ro/
CRM
Compiere Edition**
Cogito
11 Sistec SRL Sistem ERP http://www.sistec.ro
ERP**
* există posibilitatea creării unui cont şi testării online a aplicaţiilor SaaS oferite
** anunţate recent ca intenţie în presă sau în secţiunea News a site-urilor de prezentare
95
________________________
Bibliografie
1. [Ainamo, Marxt, 2007] Ainamo, A., Marxt, C., What is a portal?, Encyclopedia
of Portal Technologies and Applications, Ed. Information Science Reference,
US, 2007
2. [Alexis, 2008] Alexis, L., Enterprise Resource Planning Second Edition, Tata
McGraw-Hill, New Delhi, 2008
3. [Barraclough et al., 2007] Barraclough, C., Averweg, U., O’Byrne Spencer, A.,
From the Intranet to the Enterprise, Encyclopedia of Portal Technologies and
Applications, Ed. Information Science Reference, US, 2007
4. [BEA, 2005] BEA, BEA Solutions Portal, BEA, 2005, disponibil la:
www.bea.com/ content/news_events/white_papers/BEA_WL_Portal_81_ds.pdf
5. [Bisconti, 2004] Bisconti, K., The portal (r)evolution is upon us, 2004, disponibil
la: http://www.portalsmag.com/articles/default.asp?ArticleID=6152
6. [Blanchard, 2006] Blanchard, D., Supply Chain Management Best Practices, Ed.
Wiley, 2006
7. [Blanchard, 2006] Blanchard, D., Supply Chain Management Best Practices, Ed.
Wiley, 2006
8. [Bligh, Turk, 2004] Bligh, P., Turk, D., CRM Unppluged. Releasing CRM’s
Strategic Value, Ed. John Wiley & Sons, 2004
9. [Brown, 1999] Brown, C., Vessey, I., ERP Implementation Approaches: Toward
a Contingency Framework, International Conference on Information
Systems(ICIS), Brisbane, Australia 1999
10. [Caroll, 2007] Carroll, B., Lean Performance ERP Project Management:
Implementing the Virtual Lean Enterprise, Second Edition. Ed. AUERBACH,
2007
11. [Christopher, Gattorna, 1998] Christopher, M., Gattorna, J., Relationships and
Alliances: Embracing the era of network competition, in Strategic Supply Chain
Management, Editura Gower Press, Marea Britanie, 1998
12. [Edwards, 2007] Edwards, J., Get It Together with Collaborative CRM,
noiembrie 2007, disponibil la: http://www.insidecrm.com/features/collaborative-
crm-112907/
13. [Feng, 2007] Feng, X., A Generic Model of an Enterprise Portal, Encyclopedia
of Portal Technologies and Applications, Ed. Information Science Reference,
US, 2007
14. [Fotache, Hurbean, 2004] Fotache, D., Hubrean, L., Soluţii Informatice Integrate
pentru Gestiunea Afacerilor, Ed. Economică, Bucureşti, 2004
15. [Gunther et al., 2005] Gunther, H.O., Mattfeld, D., Suhl, L., Supply Chain
Management und Logistik. Optimierung, Simulation, Decision Support, Ed.
Physica-Verlag, Germania, 2005
16. [Harrison et al., 2005] Harrison, T., Lee, H., Neale, J., The Practice of Supply
Chain Management: Where Theory and Application Converge, Ed. Springer
Science&Business Media, US, 2005
17. [Hossain et al., 2002] Hossain, L., Patrick, J.D., Rashid, M.A., Enterprise
Resource Planning: global opportunities and and challenges, Ed. Idea Group
Publishing, 2002
18. [IBM, 2005] IBM, SOA and Web services, disponibil la: www.ibm.com/
developerworks/webservices
96
________________________
19. [Kano et al., 2005] Kano, M., Koide, A., Liu, T., Ramachandran, B., Analysis
and simulation of business solutions in a service-oriented architecture, IBM
Systems Journal, nr. 44(4)/2005, p. 669-690
20. [Koch, 1999] Koch, C., Slater, D., Baatz, E., The ABC’s of ERP, CIO Magazine,
December 1999
21. [Korhonen, Ainamo, 2003] Korhonen, T, Ainamo, A., Handbook of product and
service development in communications and information technology, Ed.
Kluwer/Springer, Boston, 2003
22. [Lambert, Cooper, 2000] Lambert, D., Cooper, M., Issues in Supply Chain
Management, Revista Industrial Marketing Management, Nr. 29/2000, publicat
în Elsevier Sience, pag. 65-83
23. [Lungu et al., 2007] Lungu, I., Bologa, A., Diaconiţa, V., Bara A., Botha, I.,
Integrarea sistemelor informatice, Ed. ASE, 2007
24. [Mckie, 1998] Mckie, S., The accounting software handbook, Ed. Duke
University Press, 1998
25. [Meşniţă, 2002] Mesniţă, G., Sistemele informaţionale contabile în contextul
globalizării, Ed. Junimea, Iasi, 2002
26. [Moller, 2003] Moller, C., ERPII - Next Generation Extented Enterprise
Resourse Palnning, Conferinţa Systemics, Cybernetics and Informatics, Orlando,
2003, disponibil la: http://escc.army.mil/doc/ERP/ERP_white_papers/ ERP_II-
Next-generation_Extended_Enterprise_Resource_Planning.pdf
27. [Monk, Wagner, 2006] Monk, E., Wagner, B., Concepts in Enterprise Resource
Planning, Ed. Corse Technology Cengage Learning, 2006
28. [Rashid et al., 2002] Rashid, M., Hossain, L., Patrick, J., The Evolution of ERP
Systems: Historical Perspective, Idea Group, 2002, disponibil la: http://www.igi-
pub.com/downloads/excerpts/193070836XExcerp.pdf
29. [Shaw, Davies, 2001] Shaw, R., Davies, J., Customer Relationship Management
(CRM): Overview, Gartner Research , 2001
30. [Terra, Gordon, 2002] Terra, J., Gordon, C., Realizing the promise of corporate
portals: Leveraging knowledge for business success, Ed. Butterworth-
Heinemann, Boston, 2002
31. [Thomas et al., 2005] Thomas, M., Redmond, R., Yoon, V., Singh, R., A
semantic approach to monitor business process, revista Communications of the
ACM, nr. 48(12)/2005, p. 55-59
32. [Tourniaire, 2003] Tourniaire, F., Just Enough CRM, Ed. Prentice Hall PTR,
2003
33. [Tuteja, 2007] Tuteja, A., Enterprise Resource Planning: What’s there in it?,
disponibil la: http://www.geocities.com/CollegePark/Library/6045/erp.html
34. [Wikipedia, 2008] Wikipedia, Web portal, 2008, disponibil la:
http://en.wikipedia.org/wiki/Web_portal
35. [Wikipedia, 2009] Wikipedia, Customer relationship management, 2009,
disponibil la: http://en.wikipedia.org/wiki/Customer_relationship_management
36. [Wojtkowski, 2007], Wojtkowski, W., Collaborative Enterprise Portals,
Encyclopedia of Portal Technologies and Applications, Ed. Information Science
Reference, US, 2007
37. [Yong et al., 2002] Yong, J., Chaudhury, A., Rao, H., A knowledge management
perspective to evaluation of enterprise information portals, Revista Knowledge
and Process Management, nr. 9(2)/2002, p.7-71
97
________________________

Curs ERP V1 2018 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs ERP V1 2018 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Conf. dr. Gianina Mihai

CAP. I SISTEME ERP __________________________________________ 4

1.1 Evoluţia sistemelor informatice de gestiune _________________________________________ 4

1.2 Definiţii ERP – Enterprise Resource Planning _______________________________________ 9

1.3 Arhitectura funcţionala a sistemelor ERP __________________________________________ 11

1.4 Caracteristici specifice sistemelor ERP ____________________________________________ 20

1.5 Arhitectura şi infrastructura tehnologică a sistemelor ERP ___________________________ 23

1.6 Avantajele şi riscurile adoptării produselor ERP ____________________________________ 28

1.7 Selecția si implementarea produselor ERP _________________________________________ 47

CAP 2 SCM – SUPPLY CHAIN MANAGEMENT _____________________ 64

2.1 Context ______________________________________________________________________ 64

2.2 Definiţii ______________________________________________________________________ 64

2.3 Aplicaţii specifice sistemelor SCM ________________________________________________ 67

2.4 Exemple de implementări de succes _______________________________________________ 69

2.5 Soluţii SCM româneşti _________________________________________________________ 73

CAP 3 CRM – CUSTOMER RELATIONSHIP MANAGEMENT __________ 75

3.1 Definiţii ______________________________________________________________________ 75

3.2 Aplicaţii specifice ______________________________________________________________ 76

3.3 Producători mondiali de produse CRM ___________________________________________ 78

3.4 Soluţii CRM româneşti _________________________________________________________ 79

CAP 4 PORTALURI DE ÎNTREPRINDERE _________________________ 81

4.1 Definiţii şi caracteristici ________________________________________________________ 81

4.2 Tipuri de portaluri de întreprindere ______________________________________________ 82

4.4 Producători mondiali de tehnologii portal _________________________________________ 85

4.5 Soluţii de tip portal de întreprindere româneşti _____________________________________ 86

CAP 5 PRODUSE SOFTWARE OFERITE CA SERVICII (SAAS) ________ 88

5.1 Definiţii ______________________________________________________________________ 88

5.2 Beneficii şi limite ______________________________________________________________ 89

5.3 Modelul clasic vs. Modelul SaaS__________________________________________________ 90

5.4 Caracteristici _________________________________________________________________ 91

5.5 Furnizori mondiali de produse ERP oferite ca servicii _______________________________ 93

5.6 Soluţii ERP româneşti oferite ca servicii ___________________________________________ 94

Integrarea aplicaţiilor informatice constituie în ultimii ani un subiect de mare

1.1 Evoluţia sistemelor informatice de gestiune

Sistemele informatice de gestiune a afacerilor au evoluat de-a lungul timpului

Anii’60 Anii’70 Anii’80 Anii’90 Anii 2000

Figura nr. 1 Evoluţia aplicaţiilor integrate pentru gestiunea organizaţiei

Odată cu introducerea calculatoarelor în organizaţii, primele utilizări ale acestora

Figura nr. 2 Cadrul conceptual ERPII

1.2 Definiţii ERP – Enterprise Resource Planning

Gestiunea integrată a proceselor de afaceri presupune realizarea unei mai bune

E Enterprise / Întreprindere Extensibilitate

Resources / Resurse Rezultate

Planning / Planificare Persoane

Figura nr. 3 Definiţia sistemelor ERP

La toate acestea trebuie să se adauge şi arhitectura unitară a sistemului care să

Figura nr. 4 Arhitectura unui sistem ERP

1.3 Arhitectura funcţionala a sistemelor ERP

Astfel, un sistem software modern trebuie să se caracterizeze prin: scalabilitate,

În evoluţia lor, din punct de vedere funcţional, sistemele informaţionale au parcurs

 Contabilitate financiară  Gestiunea şi calculul salariilor

Gestiunea şi întreţinerea nomenclatoarelor. Nomenclatoarele sunt fişiere de bază

1.4 Caracteristici specifice sistemelor ERP

Pentru ca un sistem să fie considerat un sistem ERP el trebuie să aibă următoarele

ERP = Completitudine + Integrare

1.5 Arhitectura şi infrastructura tehnologică a sistemelor ERP

Realizarea şi implementarea unui sistem ERP necesită o infrastructură tehnică de

Corespunzător, arhitecturile client/server sunt compuse în principal din trei

Implementarea unor astfel de arhitecturi nu poate fi făcută decât pe sisteme de

Datorită modelului unic al datelor utilizat şi a arhitecturii distribuite, în astfel de

Organizaţiile care implementează sisteme ERP au multiple locaţii atât