UNIVERSITATEA GEORGE BACOVIA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE, JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

MASTER: MANAGEMENTUL INSTITUTIILOR DIN ADMINISTRATIA PUBLICA

Anul II

CONTROL ŞI AUDIT
ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE

CONF. UNIV. DR. RADU FLOREA

2020
 CONȚINUT

1. Cadrul general al activităţilor de control şi audit

în entitățile publice

2. Controlul financiar preventiv în entităţile

publice

3. Controlul intern managerial în entităţile publice

4. Auditul public intern

5. Misiunile de audit public extern (Curtea de

Conturi a României)
PARTEA I

CADRUL GENERAL AL
ACTIVITĂȚILOR DE CONTROL ȘI
AUDIT ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE
Conținut:

 Definirea noțiunii de control

 Modelul general al acțiunilor de control
 Rolul controlului – modele ale principalelor tipuri de
control (intern, administrativ, extern - independent)
 Controlul economic-financiar – parte a unui sistem general
de control
 Condițiile unui bun sistem de control
 Funcțiile controlului economic-financiar
 Clasificarea formelor de control economic-financiar
 Limite şi restricţii în activitatea de control economic-
financiar
 Structura sistemului unitar de control
Definirea noţiunii de control
Activitatea de control presupune cel puţin trei
elemente esenţiale:

Cunoaştere,
Constatare,
Comparare.

În unele situaţii pot interveni anumite toleranţe, iar

concluziile finalizează acţiunile de control.
Modelul general al acţiunilor de control

1 STABILIREA
SITUAŢIEI IDEALE 3 STABILIREA
SITUAŢIEI
REALE

PRECIZAREA
2 TOLERANŢELOR
ADMISE

COMPARAREA CELOR DOUĂ SITUAŢII ŞI DETERMINAREA

4 DIFERENŢELOR DINTRE ELE (ABATERILE)

FORMULAREA CONCLUZIILOR ŞI PROPUNERILOR

5
ROLUL CONTROLULUI – controlul intern

Obiective, programe şi SCOP CONTROL

sarcini
-cunoaştere
-constatare
-măsurare
-evaluare
Alegerea mijloacelor şi
-comparare
metode de lucru
-apreciere
preliminară

EFECT
Organizarea şi desfăşurarea
activităţii

Măsuri de reglare / autoreglare CONCLUZII

(funcţionarea optimă a sistemului)

ROLUL CONTROLULUI – controlul administrativ

NORME JURIDICE
cu caracter organizatoric şi funcţional,
financiar şi fiscal, social etc.
APRECIEREA STĂRII
DE CONFORMITATE
cu NORMELE JURIDICE
în vigoare

ORGANE DE CONTROL

ENTITĂŢILE PATRIMONIALE
Desfăşurarea activităţilor economico-
financiare specifice

MĂSURI COERCITIVE
ROLUL CONTROLULUI – controlul extern independent (neutru)
(Auditul)
Norme ale domeniului
(ex. Contabile)

Formaţie (Serviciu, Cunoştinţe satisfcătoare

Compartiment, Birou, etc) Limbaj de ale domeniului
de specialitate specialitate (ex. Contabilitate)

Fapte şi Imaginea faptelor şi

Emitent MESAJ Receptor fenomenelor
fenomene
(ex. conturi contabile) economice
economice (certificată de Audit)

Norme de control

Experienţă Experienţă
Mijloace de prelucrare Mijloace adecvate
şi stocare specifice

AUDIT
Controlul economic-financiar – parte integrantă a sistemului general de control

Controlul vizează în principal trei laturi de bază ale activităţilor:

- latura tehnică sau profesională (care se referă la specificul sau

conţinutul propriu-zis al activităţii);
- latura economică (legată de ansamblul mijloacelor antrenate în
realizarea respectivei activităţi);
- latura financiară (care vizează procurarea resurselor - finantarea,
eficienţa, rezultatele obţinute).

Corespunzător acestor trei laturi:

- control tehnic,
- control economic,
- control financiar
Controlul economic-financiar – parte integrantă a sistemului general de control

Controlul tehnic - aspectele tehnologice ale proceselor,

proprietăţile fizice şi chimice ale bunurilor şi caracteristicile sau
parametrii bunurilor ce participă la desfăşurarea unei activităţi.
Se exercită de persoane sau organe specializate, în împrejurări cum sunt:
recepţionarea bunurilor - activelor (imobilizari, stocuri); obţinerea unor
bunuri prin producţie proprie; terminarea unor operaţiuni, procese, lucrări
sau unor faze ale acestora.
Pot fi asimilate controlul unor proiecte sau documentaţii, urmărirea
pe parcurs a desfăşurării proceselor tehnologice, asistenţa tehnică de
specialitate.
Controlul economic-financiar – parte integrantă a sistemului general de control

Controlul economic - activitatea de producţie şi cea gestionară a

entităților (operatori economici), modul de administrare şi utilizare a
resurselor materiale şi umane, realizarea integrală şi la timp a obiectivelor
propuse.
Intră sub incidenţa acestui control modul de utilizare (completă şi
raţională) a bazei tehnice, organizarea muncii şi productivitatea acesteia,
nivelul şi structura costurilor, specializarea unităţilor sau subunităţilor,
respectarea angajamentelor, disciplina contractuală.
La nivelul macroeconomic - îndeplinirea programelor naţionale de
dezvoltare economico-socială sau respectarea proporţiilor, nivelurilor şi
ritmurilor de dezvoltare a diferitelor ramuri şi subramuri în cadrul politicii
de stabilizare economică structurală.
Controlul economic poate fi efectuat în unităţi naturale, în unităţi valorice,
unităţi convenţionale sau în unităţi de muncă.
Controlul economic-financiar – parte integrantă a sistemului general de control

Controlul financiar acţionează în sfera relaţiilor financiare, fiscale şi de

credit, urmărind constituirea şi utilizarea fondurilor la toate nivelurile şi
asigurarea unei eficienţe maxime.
La nivelul entităților patrimoniale controlul financiar urmăreşte: elaborarea
bugetelor de venituri şi cheltuieli şi execuţia acestora; rentabilizarea
activităţilor; creșterea autonomiei financiare şi asigurarea capacităţii de plată;
creşterea resurselor proprii de finanţare; integritatea patrimoniului,
prevenirea, descoperirea şi recuperarea pagubelor suferite;
identificarea și eliminarea cheltuielilor supradimensionate şi stoparea
cazurilor de risipă; respectarea disciplinei financiare şi fiscale.
Relaţiile financiare ale entităților patrimoniale cu exteriorul, cu mediul
economic, administrativ şi social în care acestea îşi desfăşoară activitatea:
obligaţiile financiare şi fiscale ale operatorilor economici şi instituţiilor,
raporturile lor cu organismele de asigurare şi protecţie socială,
eventualele subvenţii primite, relaţiile de creditare, etc.
Controlul financiar se realizează cu ajutorul indicatorilor valorici de către organe
proprii ale entităților patrimoniale, şi prin intermediul unor organe specializate
din afară, aparţinând statului sau altor organisme publice.
Controlul economic-financiar – parte integrantă a sistemului general de control

Controlul financiar este, în esenţa lui, o parte (o formă sau o

varietate) a controlului economic, limitat la sfera raporturilor
financiare şi de credit.

Toate problemele ce fac obiect al controlului economic au consecinţe sau

implicaţii financiare, ele fiind urmărite şi sub aspectul aportului pe care îl
aduc la desfăşurarea eficientă a muncii, la obţinerea unor rezultate
financiare pozitive.

În activităţile entităţilor se exercită de fapt şi de drept un control

economic-financiar care cumulează atât prerogativele controlului
economic, cât şi pe cele ale controlului financiar.
 Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un bun sistem de
control economic-financiar

a) Caracter unitar - fundamentat pe o concepţie clară cu privire la

conţinutul, organizarea şi metodologiile sale.
Caracterul unitar înlătură posibilitatea unor paralelisme sau
suprapuneri în munca de control, dar şi riscul omiterii unor
sectoare, obiective sau laturi ale activităţilor economice. Asta implică o
bună organizare a muncii, cunoaşterea temeinică a formelor şi metodelor
de control, respectarea riguroasă a periodicităţii controlului, fără a
exclude intervenţia unor acţiuni inopinate care să surprindă realitatea
fenomenelor la un anumit moment dat.
b) Multilateral şi sistematic, cuprinzând toate laturile activităţilor
economice, fiecare organism sau formă de control având precis
delimitate atribuţiile şi competenţele lor.
c) Caracter democratic - exercitat de o reţea largă de organe şi cu
participarea unor efective mari de specialişti în domeniul economic şi mai
ales în cel contabil, financiar şi fiscal.
 Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un bun sistem de
control economic-financiar

d) Operativitate şi promptitudine - pentru a avea eficienţa scontată,

orice acţiune de control trebuie declanşată la momentul potrivit şi
desfăşurată într-un timp cât mai scurt.
e) Rol educativ, determinându-i pe cei implicați să respecte legile
(legalitatea), să gestioneze corect, economic și eficace avutul
public şi privat, etc.
f) Caracter constructiv - obligarea organelor de control să sprijine, în
calitatea lor de specialişti, entităţile şi activităţile controlate,
indicându-le căile legale de urmat pentru prevenirea, identificarea şi
corectarea abaterilor.
 Funcţiile controlului economic-financiar

Funcţii specifice:

a) Funcţie de prevenire sau preventivă - preîntâmpinarea producerii

unor deficienţe sau încălcări ale disciplinei economice şi financiare.
Identificarea din timp a factorilor sau a cauzelor generatoare de rezultate
negative şi contracararea lor prin măsuri sau contramăsuri preliminare.
Funcţia de prevenire se realizează prin toate formele de control, dar mai
ales prin controlul financiar preventiv.

b) Funcţie de reglare sau regulatorie - urmăreşte coordonarea şi

sincronizarea acţiunilor individuale, adaptarea continuă a mijloacelor şi
metodelor de lucru, astfel încât rezultatele obţinute să fie cât mai
apropiate de sarcinile propuse sau de obiectivele stabilite anticipat.
Activitatea de conducere presupune cunoaşterea realităţilor şi adoptarea
unor decizii eficiente. Urmărind continuu stadiul realizărilor şi abaterile
înregistrate, controlul contribuie la reglarea sau autoreglarea activităţilor
economico-sociale prin conducerea operativă.
 Funcţiile controlului economic-financiar

Funcţii specifice:

c) Atunci când abaterile de la normele prestabilite depăşesc toleranţele

admise, când efectul util este departe de scopul propus, când se încalcă
principiile generale sau când metodele şi mijloacele utilizate sunt total
neadecvate, controlul economic-financiar îndeplineşte o funcţie de
corectare sau corectivă, indicând conducerilor erorile comise, mărimea
sau gravitatea acestora şi căile de înlăturare a lor. Funcţia corectivă
intervine de regulă la încheierea unor etape, cicluri sau faze şi se
manifestă prin înlocuirea totală a deciziei iniţiale. "Deciziile de corectare"
sunt decizii noi, având o fundamentare mai realistă, şi pot interveni atât
în faza de proiectare, cât şi în faza de execuţie.

d) Funcţie de atestare-certificare - auditul financiar-contabil, a cărui

principală misiune este să certifice situaţiile financiare, atestând ca
acestea prezintă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţelor şi
modificărilor poziţiei financiare.
 Funcţiile controlului economic-financiar

Funcţii specifice:

e) Funcţie de prevedere sau previzională - descifrarea tendinţelor

sau mersului evenimentelor viitoare.
Pe baza analizei realităţilor, pe baza rezultatelor estimative ale măsurilor
preconizate şi ţinând cont de legile dezvoltării economico-sociale,
controlul poate anticipa evoluţia unor procese şi fenomene sau
consecinţele lor, ajutând conducerea în asigurarea unei gestiuni
previzionale.

Funcţiile controlului, prin prisma practicii economice:

- funcţia de cunoaştere-evaluare a rezultatelor şi performanţelor;
- funcţia de îndrumare şi sprijin;
- funcţia de constrângere sau coercitivă.
 Clasificarea formelor de control economic-financiar

a) În funcţie de momentul exercitării lui, controlul economic-financiar poate fi

anterior, concomitent sau posterior.
Controlul anterior - înainte de efectuarea operaţiunilor economice;
Scop: prevenirea unor încălcări ale disciplinei financiare sau angajării unor
cheltuieli supradimensionate, urmărind concomitent legalitatea, necesitatea,
oportunitatea şi economicitatea respectivelor operaţiuni. Se realizează în practică
prin analiza documentelor de dispoziţie prin care se contractează drepturi şi
obligaţii de natură patrimonială.
Controlul concomitent - în timpul desfăşurării operaţiunilor economice şi
financiare. În organizații se exercită de către administratori, consiliile de
administraţie, persoanele cu funcţii de conducere (controlul ierarhizat sau
operaţional), organele tehnice şi de recepţie etc.
Controlul posterior - după consumarea sau efectuarea operaţiunilor
economice, având ca suport datele înregistrate în documentele de execuţie, în
evidenţele tehnico-operative şi în contabilitate. Organele specializate de control
au drept scop analiza rezultatelor obţinute sau a situaţiilor de fapt, depistarea
eventualelor deficienţe, a cauzelor şi a vinovaţilor de producerea lor, precum şi
stabilirea măsurilor pentru lichidarea acestora şi preîntâmpinarea repetării lor în
viitor.
 Clasificarea formelor de control economic-financiar
b) În funcţie de aria de cuprindere: control general şi control parţial;
control total şi control prin sondaj; control combinat sau mixt.
Controlul general sau de fond - totalitatea actelor şi faptelor referitoare la
activitatea economică şi financiară a instituţiei sau organizaţiei supuse verificării -
nici un sector de activitate şi nici un grup de operaţiuni nu rămân în afara
controlului.
Controlul parţial se exercită numai asupra unor sectoare, activităţi sau
grupuri de operaţii, care formează o subdiviziune sau o funcţie a entității
verificate (ex. o direcție, un serviciu, un compartiment, un depozit, o magazie,
etc. sau o anumită activitate – achiziții, investiții, RU, buget, contabilitate etc.).
Controlul total - se verifică, fără excepţie, toate actele şi faptele ce
caracterizează activitatea dintr-un sector sau chiar din toate sectoarele
organizației.
Controlul prin sondaj se exercită numai asupra unor documente, operaţiuni
sau bunuri, considerate ca fiind reprezentative pentru fenomenul verificat, alese
după anumite criterii sau luate la întâmplare. Controlul prin sondaj se foloseşte
numai în anumite cazuri şi situaţii, datorită posibilităţilor de omitere tocmai a
actelor şi faptelor generatoare de deficienţe.
 Clasificarea formelor de control economic-financiar

Controlul combinat sau mixt - folosirea concomitentă a formelor anterioare,

precum şi prin combinarea acestora cu forme ale controlului tehnic, administrativ,
juridic sau social. (control general şi total, control parţial efectuat prin sondaj,
folosirea probelor de laborator sau a expertizelor tehnice într-un control prin
sondaj etc.)
 Clasificarea formelor de control economic-financiar

c) În funcţie de scopul urmărit: tematic, complex, repetat şi sub

formă de anchetă.

Controlul tematic urmăreşte anumite aspecte concrete din viaţa

unităţilor controlate, putându-se exercita asupra unei singure entități sau
asupra mai multor unităţi de acelaşi fel.
Controlul complex urmăreşte o arie mai largă de probleme, depăşind
cadrul activităţilor economice şi financiare ale unităţilor supuse verificării.
Exercitarea controlului complex presupune participarea unor specialişti
din diverse domenii, nu numai din cel economic-financiar, "brigăzi mixte
de control" formate din economişti, ingineri, tehnicieni, medici, psihologi,
sociologi, cadre din aparatul puterii sau administraţiei de stat.
 Clasificarea formelor de control economic-financiar

Controalele repetate au ca obiect urmărirea evoluţiei unui fenomen

sau proces, a schimbărilor cantitative şi calitative ce se produc în starea
acestuia într-o perioadă determinată de timp. Se efectuează, de
regulă, atunci când rezultatele unei activităţi sunt constant
nesatisfăcătoare sau când se experimentează noi sisteme de organizare,
administrare, gestiune şi conducere.
Controlul sub formă de anchetă intervine în împrejurări speciale,
putând fi generat de existenţa unor sesizări şi reclamaţii, de
constatarea nesincerităţii documentelor, lipsuri nejustificate în
gestiuni.
Anchetele au ca punct de plecare stările de lucruri sesizate, presupuse
sau constatate, având drept obiectiv confirmarea sau infirmarea
acestora şi stabilirea exactă a întinderii lor. La anchetă pot participa
şi alte categorii de organe (de jurisdicţie, de urmărire sau de cercetare
penală), verificarea efectuându-se printr-un contact mai strâns cu
persoanele implicate, cărora li se solicită adesea explicaţii verbale, note
scrise sau declaraţii.
 Clasificarea formelor de control economic-financiar

d) În funcţie de modalităţile de exercitare: faptic şi documentar.

Controlul faptic se realizează prin verificarea la faţa locului a

operaţiunilor economice şi financiare, a existenţelor de active şi a stării
calitative a acestora, a stadiului în care se găsesc anumite procese (de
prelucrare, montaj, construcţie etc.). Principala formă de executare a
controlului faptic este inventarierea.

Controlul documentar se realizează prin verificarea indirectă a

operaţiunilor şi proceselor economice consemnate în acte. Controlul
documentar poate fi preventiv, concomitent sau postoperativ, în funcţie
de timpul în care se execută.
 Clasificarea formelor de control economic-financiar

e) Din punct de vedere al poziţiei organelor de control faţă de

întreprinderea, instituţia sau organizaţia verificată: organe din interiorul
sau din afara unităţii supuse verificărilor.

Controlul din interiorul entităţii este un atribut al conducerii,

trebuie exercitat obligatoriu în cadrul fiecărei societăţi, instituţii,
organizaţii etc. Acest control se realizează de organele de conducere şi de
şefii diferitelor direcții, servicii, compartimente, birouri şi poate îmbrăca
forma controlului preventiv, operaţional şi post-operativ.

Controlul economic-financiar exercitat din afara entităţilor -

verificările făcute şi informările cerute de entitățile (organele)
ierarhic superioare, controlul exercitat de Curtea de Conturi, Ministerul
Finanţelor şi organele sale specializate, controlul inspecţiilor şi
inspectoratelor de profil, diferitele forme ale controlului bancar, etc.
Controlul exercitat din afară: controlul departamental şi controlul
extradepartamental.
 Limite şi restricţii în activitatea de control economic-financiar

a) Organele de control să nu contribuie crearea situaţiilor

controlate sau la întocmirea documentelor şi evidenţelor care le
reflectă.

b) Pentru verificarea unei activităţi trebuie să existe obligatoriu o sursă

de informare autentică şi accesibilă organului de control.

c) Conţinutul şi complexitatea fiecărei acţiuni de control presupun un

anumit profil, nivel de calificare şi de competenţă al organului
însărcinat să o efectueze. Nu orice verificare poate fi încredinţată
oricărui organ de control economic-financiar.

d) Controlul economic-financiar este, în principiu, inoperant faţă de

şefii ierarhici.
 Limite şi restricţii în activitatea de control economic-financiar

e) În multe cazuri organele de control economic-financiar nu au dreptul să

ia direct hotărâri; asemenea hotărâri sunt de competenţa organelor de
conducere, organelor ierarhic superioare sau altor organe, generând o filieră
specifică de propunere a măsurilor şi de adoptare a deciziilor, în contextul
unor responsabilităţi delimitate.

f) Alte restricţii şi limitări pot fi impuse prin obiectivele controlului (modul

de selectare a acestora din ansamblul aspectelor posibile de controlat), de
factori subiectivi sau personali (pregătirea organelor de control,
inteligenţa şi perspicacitatea acestora, puterea de muncă şi capacitatea lor
de sinteză) sau chiar de anumiţi factori sociali (eventuale raporturi de
rudenie, de prietenie sau colegiale cu persoanele ce urmează a fi controlate),

Alte influenţe - generate de modul de organizare şi de apreciere a muncii de

control: cointeresarea materială a organelor de control, acordarea unor
stimulente morale, poziţia conducerii faţă de aceste organe sau faţă de
constatările şi propunerile lor, gradul de răspundere personală.
 Structura sistemului unitar de control

Principii fundamentale:

a) Principiul prevederii şi organizării activităţilor economico-

sociale.
Activităţilor economice pot face obiectul unor acţiuni de control numai în
măsura în care sunt bine organizate, având stabilite anticipat modalităţile
sau parametrii desfăşurării lor. În cazul activităţilor pentru care nu s-au
stabilit sarcini precise controlul rămâne fără obiect. Pentru a deveni
efectiv controlabile, se impune ca încă din faza de proiectare şi
organizare a respectivelor activităţi să fie prevăzute şi incluse în sistem
punctele şi momentele de intervenţie, formele şi metodele de control care
se vor utiliza.
 Structura sistemului unitar de control

b) Principiul autonomiei, competenţei şi autorităţii controlului.

Pentru a desfăşura o muncă eficientă, organele de control trebuie să fie

relativ independente faţă de unitatea sau activitatea controlată.

Calitatea muncii de control este influenţată de competenţa profesională şi

juridică a controlorilor.
Competenţa profesională: nivelul de pregătire, volumul de cunoştinţe
sau priceperea organului de control, calităţi personale dintre cele
înnăscute ori dobândite prin experienţă.
Competenţa juridică sau legală - sfera de atribuţii recunoscute de
lege şi dreptul organelor de control de a acţiona în cadrul acestora.

Autoritatea controlului - dreptul legitim, puterea organelor de control

de a dispune măsuri obligatorii în sarcina unităţilor sau persoanelor
verificate şi de a aplica sancţiuni celor vinovaţi.
 Structura sistemului unitar de control

c) Principiul adaptabilităţii controlului la structurile organizatorice

şi funcţionale ale unităţilor sau activităţilor controlate.
Formele şi metodele de control trebuie să fie suficient de suple sau de
elastice, pentru a se adapta cu uşurinţă la specificul activităţilor controlate, la
structurile lor de organizare şi desfăşurare. Rigiditatea controlului sau
utilizarea unor metode stereotipe nu vor putea asigura eficienţa scontată.

d) Principiul apropierii controlului de locurile unde se iau deciziile şi

unde se concretizează răspunderile pentru administrarea
patrimoniului.
Aplicarea unui asemenea principiu urmăreşte în principal înlăturarea verigilor
intermediare şi inutile din munca de control. Răspunderile pentru integritatea
patrimoniului şi pentru realizarea sarcinilor propuse revin în primul rând
unităţilor patrimoniale şi consiliilor lor de administraţie. Controlul trebuie
efectuat mai întâi din interiorul unităţii, de către organele de conducere şi de
organele specializate proprii sau de la nivelurile imediat superioare.
 Structura sistemului unitar de control

I. Controlul economic şi financiar exercitat de stat

I.1. Controlul general economic al statului
- controlul parlamentar;
- controlul guvernamental;
- controlul efectuat prin organismele specializate de control ale statului
I.2. Controlul financiar şi fiscal
- organe aparţinând Curţii de Conturi a României, Ministerului Finanţelor şi
organelor financiare locale

II. Controlul propriu

- controlul invizibil
- controlul ierarhizat (operaţional sau de compartiment)
- controlul financiar preventiv
- controlul intern managerial şi auditul intern

III. Controlul extern independent sau neutru / Auditul extern

IV. Alte forme de control

- controlul bancar (Trezoreria)
- acţiunile specifice de verificare întreprinse de organele de urmărire şi
cercetare penală