Alan Alda (n.

1936, New York) este un cunoscut actor, regizor si

alanalda
scenarist american de origine italiana. L-a interpretat timp de 11 ani
pe Hawkeye Pierce in M*A*S*H, aparand in toate episoadele acestui
celebru serial TV; a scris scenariile a 19 episoade ale aceluiasi serial
si a regizat 32. A jucat adesea pe Broadway, fiind nominalizat de doua
ori pentru Premiul Tony de excelenta in teatru. A indeplinit, tot vreme
de 11 ani, rolul de gazda a serialului documentarTV Scientific Ame-
rican Frontiers. A fost nominalizat (prima oara in 2004) pentru
sensul vietii
i
Premiul Academiei de Film a SUA pentru rolul din Aviatorul, regizat
de Martin Scorsese. A castigat cinci premii Emmy (fund nominalizat
intr-un paharcu apa
pentru 32) - unul dintre ele in 2006, pentru interpretarea rolului lui §i alte idei nastrusnice, dar poate de fobs
Arnold Vinick din serialul TV The West Wing (Viata la Casa Alba] -,
sapte premii People's Choice, sase premii Golden Globe si trei premii
Directors Guild of America.
A scris doua carti de memorii: Never Have Your Dog Stuffed (Sd Traducere din engleza de
nu-ti tmpdiezi niciodatd cainele}-, in 2005, §i Things I Overheard While Daria Barsan
Talking to Myself (cez de fata), in 2007.
Este casatorit cu autoarea de carti pentru copii si fotografa Arlene
Alda; sotii Alda au trei fiice si sapte nepoti.

HUMANITAS
BUCURE$TI
 CAPITOLUL 1

Redactor: Oana Barna

Vorbind cu mine insumi
Coperta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Maxineanu
Corector: Patricia Radulescu
DTP: luliana Constantinescu, Dan Dulgheru

Tiparit la Proeditura §i Tipografie

Alan Alda Am fost a§a de bucuros ca nu am murit in ziua aceea, incat

Things I Overheard 'While Talking to Myself
© 2007 by Mayflower Productions, Inc.
Grateful acknowledgment is made to the Chicago Tribune for permission to reprint
an excerpt from "Advice, Like Youth, Probably Just Wasted on the Young"
by Mary Schmich (June 1, 1997), copyright © 1997 by Chicago Tribune.
Reprinted by permission of Chicago Tribune.
All rights reserved.
This translation published by arrangement with Random House,
an imprint of Random House Publishing Group, a division of
Random House, Inc.
Sensul vietii mtr-un pahar cu apa ft aite idei ndstrufnice, darfioate defolos este
o opera de nonfictiune. Unele nume si detalii au fost schimbate.
© HUMANITAS, 2011, pentru prezenta versiune romaneasca
Descrierea CIP a Bibliotecii Najionale a Romaniei
ALDA, ALAN
Sensul vietii intr-un pahar cu apa: $i alte idei nastrusnice,
dar poate de folos / Alan Alda; trad.: Daria Barsan. - Bucuresti: Humanitas, 2011
ISBN 978-973-50-3192-3
I. Barsan, Daria Laura (trad.)
821.111(73)-94=135.1
EDITURA HUMANITAS
Piata Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romania
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
Comenzi online: www.libhurnanitas.ro
Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
Comenzi telefonice: 021 311 23 30 / 0372 189 509
am facut din ea noua mea zi de na§tere.
In urma cu cateva ore, eram pe varful unui munte din
apropierea unui ora§el din Chile, cand m-am chircit de
durere din cauza unei obstructii intestinale." E o durere mai
acuta decat atund cand nas.ti, dupa cum mi-a spus mai
tarziu o femeie care se bucurase de amandoua. In timp ce
m-au coborat de pe munte, durerea a fost destul de pu-
ternica incat sa simt ca mi-ar conveni de minune sa mor.
As, fi fostfericit sa mor; dar s-a dovedit ca nu era necesar.
Intr-o camera de garda inghesuita §i murdara, m-a consultat
un doctor care, din intamplare, era specialist exact in pro-
blema mea. Am avut noroc, caci aproape un metru din
intestinul meu era mort §i in vreo doua ore as fi fost §i eu
la fel. Interventia lui chirurgicala de urgenta mi-a salvat
viata. M-am trezit din operatic euforic. I-am imbrati§at pe
medic, pe sotia si pe copiii lui, recunoscator intregii familii
pentru §ansa in plus de a trai pe care eel dintai mi-o daduse.
Le-arn spus tuturor ca Chile este noua mea patrie si mi-am
sarbatorit noua viata ori de cate ori am avut ocazia.
" Intreaga poveste e spusa de Alan Alda in precedenta lui carte,
Sa nu-ti impaiezi nidodatd cainele (Humanitas, Bucuresti, 2009), pe
care cea de fata o continua. (N.ed.}
5
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Dar, cu trecerea timpului, un gand staruitor razbatea prin
euforia mea: Cum ar trebui sdfie aceastd viata noua? Primisem
timpul acela pe gratis §i parca pretindea un suflu proaspat.
Nu c-a§ fi fost nefericit. In anul in care am implinit 69
de am1, am primit nea§teptat de multe ve§ti bune. In ianuarie
am fost nominalizat la Oscar; in aprilie, la Premiul Tony; in
septembrie, la Emmy; iar in octombrie, prima carte pe care
am scris-o a ajuns pe lista de bestselleruri. Toate mtr-un singur
an. Pana §i a §aptezecea aniversare a trecut fara vreo urma de
teama. Eram inca un pusti. Inca-mi placea sa lucrez mult, iar
poftele inca ma cautau la fel de imperios ca pe un pusti. Trebuie
sa mdncdm portia aid de paste, imi spunea pofta de mancare.
Dar este a treia portie de paste la aceea$i masd, ziceam eu, in-
cantat in taina de concupiscenta ei nazdravana. Da, a treia
portie, imi spunea pofta, //' trebuie s-o mdncdm. Acum. Desi
eram multumit, tot voiam sa store mai multa seva din noua
mea viata. Era vorba de explorarea jucausa a unei pofte fericite
si mi-am dat seama ce norocos sunt ca ravnesc la mai mult.
Am cunoscut oameni care nici macar nu §tiau ca doresc
mai mult, pentru ca simteau pur si simplu ca nu au nimic.
Din cand in cand, ma gandesc la o intamplare veche, dintr-o
cafenea din Times Square, cand barbatul care sedea vizavi de
mine a zis ca se gandeste sa se sinucida.
A spus-o in treacat, in timp ce punea jos ceasca de cafea.
Era un tanar de culoare, abia iesit din facultate. Eu aveam 25
de ani, iar el in jur de 22, Ne intalniseram cu cateva zile in
urma la o adunare de tineri idealist! care sperau sa puna capat
experimentelor cu arme nucleare. Vorbiseram despre sansele
de reusita de-a dreptul infime pe care le avea grupul nostru
1. Alan Alda s-a nascut in 1936, deci e vorba despre anul 2005.
(N.t.)
6 7
. VORBIND CU MINE INSUMI
de a incetini cursa inarmarilor. Apoi, conversatia noastra a
ajuns cumva, de la distrugerea oraselor intr-o explozie nucleara,
la propria lui viata. Atunci a lasat jos cea§ca si a spus, cu
aerul cuiva care anunta ca are de gand sa treaca de la frisca
la lapte degresat:
— M-am tot gandit ca as putea sa ma sinucid.
Eram stupefiat.
— Nu poti face asa ceva.
Parea surprins.
— De ce nu?
— N-ai dreptul sa te sinucizi.
— Ba sigur ca am dreptul. E viata mea. Pot sa fac ce vreau
cu ea.
— Ba nu poti. Nu le poti face una ca asta oamenilor de
langa tine. Nu-i poti lisa indurerati si cu un cadavru pe cap.
N-ai dreptul sa-i faci asta nimanui.
S-a gandit o clipa.
— Ba am. E corpul meu.
— Uite ce-i, esti destept, esri educat. Ai o viata inainte. O
cariera.
Nici macar nu stiam cu ce se ocupa, dar era destept. Putea
sa ajunga orice si-ar fi dorit.
— Da, a§ putea sa fac asta, a spus, dar a§ putea si sa ma
sinucid. Inca nu m-am hotarat. E doar o optiune.
Cand cineva se indreapta spre acel tunel intunecat, cum
sa-1 intorci? Cu siguranta indignarea mea nu avea nici un
efect. La scurt timp dupa asta, i-am pierdut urma §i n-am
aflat niciodata daca si-a pus ideile in practica, dar mi-am
dorit intotdeauna sa fi putut spune ceva care sa-1 abata din
drumul spre intunecimea aceea.
Zece ani mai tarziu, am fost surprins sa ma confrunt cu
aceeasi frustrare. Jucam la televiziune in M"'A"'S"'H §1, dupa
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
un inceput nesigur, serialul a avut un succes fulminant. Scri-
sorile au inceput sa vina cu nemiluita. Intr-o dupa-amiaza, intre
doua filmari, m-am asezat intr-un scaun de panza §i am incercat
sa pun in ordine un teanc de scnsori. Intr-un plic roz am gasit
un bilet adresat mie, cu un scris de mana marunt si inghesuit.
L-am deschis si am inceput sa citesc:
Te rog ajuta-md. Nu jtiu ce safac. Imi vine sa ma sinucid.
II scrisese o fata, probabil o adolescenta. Scrisul ii era in-
grijit si ordonat, dar gandurile vraiste. Eram singura persoana,
zicea ea, care-o putea ajuta. Era posibil, daca ma roaga frumos,
sa-i scriu cat mai repede cateva randuri care s-o opreasca sa-si
puna capat zilelor?
Dupa cateva saptamani, a venit o scrisoare de la un tanar
care se gandea si el sa se sinucida. Apoi alta, de la altcineva.
Au fost vreo zece pe durata filmarii serialului, iar eu le-am
raspuns cat de bine am putut. Un barbat mi-a spus ca scri-
soarea mea il ajutase sa se razgandeasca si ca acum se bucura
sa fie in viata, dar m-am intrebat ce se intamplase cu cei de
la care n-am mai primit vesti. Pareau sa caute un anume sens
in viata. Oare il gasisera?
Odata cu succesul serialului, am inceput sa fm invitat sa
tin
> cate un scurt discurs la ceremoniile de absolvire a facultatii'
si chiar sa inmanez diplome onorifice. Am dat inapoi
instinctiv. Era magulitor, dar magulirea e calea spre a deveni
penibil. Ce aveam de spus eu oamenilor care sa merite timpul
sa ma asculte? Cu cat filmul nostru avea mai mult succes,
cu atat ma chemau mai insistent sa vorbesc. Intrecusera orice
masura. Asa ca am mers si am vorbit. N-am putut rezista
magulirii. Dar am lucrat la acele discursuri cu mai multa
sarguinta decat la tot ce facusem pana atunci.
Pe masura ce copiii mei cresteau, iar mai tarziu nepotii,
cautasem sa petrec cu ei clipe placute in care sa simt ca le
VORBIND CU MINE INSUMI
transmit un dram de intelepciune. In toate acele mici dis-
cursuri publice sau private, probabil ca nu le vorbisem cu
adevarat altora. Sunt sigur ca, de fapt, imi vorbeam mie.
In spatele glumelor si al ironiei familiare, se afla intot-
deauna cate un sfat: pastila strecurata in budinca. Dar nu
era o pastila prea amara. Incercam adesea sa inteleg cum s-ar
putea feri tinerii de sentimentul de mai tarziu ca viata le-a
fost o pierdere de vreme. Era, intr-un fel, lucrul de care
incercam sa ma feresc eu acum.
Am inceput sa scotocesc prin minte si prin fundul serta-
relor dupa vechile mele discursuri sau alte lucruri pe care
le spusesem si care insemnasera ceva pentru mine. Voiam
sa le inteleg contextul. Ce se intampla atunci in viata noastra
de am ajuns sa spun ce am spus? Am simtit ca ma gadila
ceva in stomac. Avea sa fie amuzant.
Dintr-un motiv oarecare, chiar inainte sa arunc o privire
inlauntrul meu, ma gandesc intotdeauna ca o sa fie amuzant.
Asta-i o anumita forma de nebunie narcisista, categoria
actori. Pana sa-mi dau seama ce mi se-ntampla, m-am trezit
prins in plasa unei intrebari neasteptate si spinoase. Mi-a
venit in cap intr-o noapte, foarte limpede, in linistea aceea
apasatoare dinaintea somnului. E o liniste cu doua usi: una
duce spre vise, cealalta spre ganduri, dar cea care duce spre
ganduri nu duce defapt nicaieri.
Cu dintii periati, lumina de la baie stinsa, chiar inainte
ca lumina mintii sa palpaie si sa dispara, exista o anumita
adancire spre intuneric. In linistea aceea profunda, am auzit
o intrebare venita din adancul mintii.
la spune-mi, a intrebat vocea, viata ta are vreun sens?
la mai lasa-ma, m-am gandit.
Nu, serios, a spus vocea. Daca nu te-ai mai trezi maine-dimi-
neatd, viata ta arfi avut vreun sens?
9
 SENSUL VIETH tNTR-UN PAHAR CU APA
Chiar nu ma asteptasem la asa ceva. Nu voiam decat inca
putina seva. Sens? Oare vocea isi batea joe de mine? Nu fusese
anul acesta esenta unei vied pline de sens? Aveam succes in
cariera. Copiilor si nepotilor mei le mergea bine, iar soda mea
si cu mine eram cum nu se poate mai fericiti. Arlene si cu
mine ne petreceam vremea facand lucruri traznite, spontane.
Ne-am luat liber o dupa-amiaza ca sa mergem sa vizitam
Grand Central Station doar pentru ca nu mai fuseseram acolo
de treizeci de ani. Apoi am petrecut o ora in Muzeul de Arta
Moderna, pe care nu-1 mai vazuseram de cand fusese renovat.
In fine, am mers pe jos cateva strazi in cautarea unui taxi si,
cand am ajuns la Central Park si tot n-am gasit taxi, am simtit
miros de cai in spatele nostru. Ne-am inters si am vazut
trasurile aliniate pe Strada 59 si ne-am hotarat sa mergem acasa
cu caleasca trasa de cai. §i am suras tot drumul.
Aveam o viata perfect!. Asa ca de ce sa ma intreb care era
sensul ei? Dar nenorocita de intrebare nu disparea. Odata ce
a pus stapanire pe mine, nu numai ca staruia, ci m-a luat de
guler, mi-a infipt degetul in piept. Voia neaparat un raspuns.
Dar sensul e un lucru incalcit. Am stat o data in avion langa
o tanara care m-a batut la cap cinci ore povestindu-mi cum a
hotarat ea sa se nasca din nou si cum ar trebui sa fac si eu la
fel. I-am spus ca ma bucur pentru ea, dar eu nu ma saturasem
inca de prima mea nastere. Nimic n-a facut-o sa taca. Era casa-
torita cu o cunostinta de-a mea si n-o puteam trimite la plim-
bare. Am coborat din avion cu capul cat o banita. Sunt convins
ca ducea o viata plina de sens, din care tocmai traise cinci ore
grele de sens. Dar asta nu msemna ca avea o viata buna. §i
timp de cinci ore nici eu n-am avut, Lupta pentru ceea ce crezi,
se spune. Slujeste un scop mai presus de tine. Asta te va face
un om implinit. Sau te va transforma in doamna din avion.
10
VORBIND CU MINE INSUMI
Sau chiar intr-un terorist. Poate ca teroristii simt ca viata lor
are un rost mai inalt decat a altor oameni, dar asta nu inseamna
ca o due mai bine; si nici noi, ceilalti, n-o ducem.
Daca tot cautam un sens, nu voiam unul care sa-i tradeze
pe ceilalti, dar nici care sa ma tradeze pe mine. Voiam sa
dureze. Demult, Billy Rose a scris un cantec in care intreba:
Oare guma de mestecat
I§ipierde-arama peste noapte, Idngdpat?
Oare-n ziua urmdtoare nu-i tare la muscat?
Asa eram si eu. Nu voiam sa ma trezesc intr-o buna zi si
sa descopar ca ceea ce daduse candva sens vietii mele era la
fel de vechi si de fad ca guma mestecata cu o zi inainte.
O vreme, in adolescenta, am fost sigur ca 1-am gasit. Sensul
era sa mergi in rai. Daca raiul exista si dura vesnic, atunci o
simpla viata petrecuta executand constiincios ordinele era o
investitie mica pentru o plata infmita. Cu toate acestea, intr-o
zi mi-am dat seama ca nu mai cred si, odata ce mi-am dat
seama, n-am mai putut da inapoi. N-am pierdut insa si nevoia
de a ma ruga. Din cand in cand, chiar si dupa ce am incetat
sa cred, ii mai expediam cate-o scrisorica rapida Stapanului
Universului, de obicei pentru o chestiune care avea urgent
nevoie de atentie, cum ar fi O, Doamne, nu ne lasa sa neprabu-
§im. Erau cuvinte emise automat, scurte mesaje SOS venite
din strafundul creierului. Semanau cu rugaciunile scurte pe
care le admira biserica in copilaria mea catolica, numindu-le
,,ejaculari". Mi-a placut intotdeauna ideea ca-ti poti scurta
timpul de sedere in purgatoriu cu fiecare ejaculare; carui baiat
nu i s-ar parea incurajatoare treaba asta? Dar efortul meu de
a tine avionul in aer vorbind cu Dumnezeu nu insemna ca
ma cuprindea deodata credinta, ci doar ca-mi era frica. Indi-
ferent daca ma voi trezi vreodata in rai sau nu, sensul va trebui
gasit mai intai la acest capat al vesniciei.
11
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
In tinerete, am observat ca grecii s-au intrebat ce inseamna
o ,,viata buna", si intrebarea lor mi-a ramas infipta in mime.
Citind mai mult, am dac peste raspunsuri total diferite. Pe de-o
parte era Toma din Aquino, care credea ca o viata buna va fi
rasplatita mai tarziu; pe de alta parte, era acel rabin din ve-
chime care spunea ca rasplata unei vieti bune este o viata buna;
si mai era Ernest Hemingway, care spunea ca atata timp cat
te simti bine este bine. Existau opinii contradictorii cu privire
la ce inseamna o viata buna si din ce motiv e buna. Totusi
intrebarea ramanea: Traim. Murim. Ce se intdmpla pe drum?
Aveam impresia ca voi gasi raspunsul daca voi sta sa ascult
lucrurile pe care mi le spusesem mie insumi. Nu doar in dis-
cursuri oficiale, in fata unor spectatori, ci si in acele momente
privilegiate, la o plimbare sau in masina cu unul dintre copii,
cand cuvintele se imbinau potrivit si spuneam care un lucru
pe care nu stiam ca-1 stiu.
Am luat un teanc de foi ingalbenite batute la masina, m-am
asezat intr-un fotoliu si am inceput sa citesc.
Pe masura ce dadeam paginile, portile se deschideau si
amintirile navaleau inauntru.
CAPITOLUL 2
Zabovind la u§a
M-am indragostit nebuneste de ea. Cand am venit cu ea
acasa de la spiral, am dus-o in brate, pe treptele inguste, pana
la apartamentul nostru de la etajul doi, in timp ce Arlene mer-
gea inaintea mea, urcand incet din cauza cusaturilor. Locu-
iam in Ohio, unde castigam saizeci de dolari pe saptamana
la Cleveland Playhouse1. Cu reclamele locale, ajungeam cateo-
data la optzeci de dolari pe saptamana. Aveam patru camere
luminoase si o canapea, pe care o cumparaseram cu cinci dolari
de la Armata Salvarii, confortabila desi avea noduri si fusese
livrata cu tot cu purici.
Foarte curand, fetita noastra nou-nascuta ne-a privit in
ochi si ne-a zambit fara dinti. Se spunea pe atunci ca bebelusii
nu zambesc, ca e doar abureala. Dar noi stiam ca, in ciuda
stiintei si a intregii naturi, ea ne zambea. Nu era abureala;
era dragoste dincolo de granitele anatomiei.
Am botezat-o Eve. Pentru noi era prima femeie nascuta
pe lume.
In timpul zilei, pe cand eram la repetitii, Arlene se plimba
cu Eve in carucior pe strazile pustii din carder nu doar ca sa
ia aer, ci mai ales in speranta ca cineva se va opri sa se uite la
bebelusul nostru minunat. Noaptea, cand nu eram pe scena,
1. Prima companie de teatru profesionist din Statele Unite, infiin-
{atain 1915. (N.t.)
13
 SENSUL V1ETIIINTR-UN PAHAR CU APA
ii citeam lui Arlene cu voce tare povestiri de §alom Alehem
in timp ce ea gatea cina, iar Eve dormea in patut.
Pe cand fierbea supa, Tevi1 livra laptele, si fetita noastra
dormea linistita inainte de masa ei tarzie de noapte. In acel
moment n-aveam nici o indoiala care era scopul nostru in
viata. Arlene livra la randul ei laptele, iar la miezul noptii
ma plimbam descult pe linoleum, cu fata noastra atarnata
peste umar, asteptand-o sa ragaie. Cu zambetul ei stirb, ea
era, fara discutie, tot ce ne trebuia ca sa traim.
Cand a implinit sase luni, ne-am mutat inapoi la New York,
unde am avut diverse slujbe cu jumatate de norma in timp
ce incercam sa-mi gasesc de lucru pe Broadway. Dupa ce am
fost trei luni portar la un restaurant luxos langa Rockefeller
Center, am participat la un casting pentru un rol care consta
in cinci replici. Am primit slujba si am fost foarte incantat.
Era primul meu spectacol pe Broadway. Am renuntat la
costumul ingrijit de portar si am inceput o luna intreaga de
repetitii, timp in care cu siguranta am spus cele cinci replici
in cinci sute de feluri. Herman Shumlin regiza piesa, o comedie
siabuta intitulata Numai in America. Shumlin era un barbat
tnalt, la vreo saizeci de ani, tot asa de slabut ca si piesa, dar
cu un simt al umorului pe care parca si-1 formase uitandu-se
la ofiterii Gestapo ai anilor patruzeci din filmele de razboi.
De fiecare data cand citeam o replica, isi intorcea capul chel
in directia mea si se uita ca si cum urma sa-mi ceara actele la
control. Nu zambea niciodata. In schimb, se apuca de frunte
si se tragea inapoi. Dupa cateva zile, mi-am dat seama ca avea
tot timpul migrena si ca repetitia era un chin pentru el. Nu
era prea placuta nici pentru altcineva.
1. Tevi laptarul este protagonistul mai multor povestiri ale lui §alom
Alehem (1859-1916), reprezentant de seama al literaturii idi^. (N.t.)
14
ZABOVIND LA U§A
Pe vremea aceea, spectacolele erau testate undeva afara din
oras ca sa se scoata bazaconiile din ele. Al nostru era format
aproape in intregime din bazaconii, asa ca trebuiau sa aleaga
la care sa renunte. Speram ca nu aveau sa renunte la cele cinci
care alcatuiau rolul meu. Arlene si cu mine ne-am facut
bagajele, cu Eve si carucior cu tot, si ne-am urcat intr-un tren
spre Philadelphia; aici am inchiriat cea mai ieftina camera pe
care am gasit-o. Aveam senzatia ca piesa nu se va juca mai
mult de o saptamana-doua la intoarcerea in New York, asa
ca voiam sa economisim cat mai multi bani cat timp eram
pe drum. Am gasit o cocioaba minunata, aproape o copie a
camerelor in care locuisem in copilade, in calatoriile cu mama
si cu tata in circuitul burlesc. Peretii erau acoperiti cu sipci
de lemn vopsite intr-o nuanta de verde care trebuie sa fi facut
senzatie candva in istoria fierii.
Dupa cateva zile in acest loc primitor, Arlene a facut gripa.
Nu se putea da jos din pat si trebuia sa doarma de dimineata
pana seara. Repetam pentru prima data pe scena cu intreaga
distribute si trebuia sa flu acolo, asa ca am pus-o pe Eve in
carucior si am dus-o la teatru. Am tinut-o in culise, sa n-o vada
Shumlin, care, daca ar fi vazut-o, eram aproape sigur ca s-ar
fi luat cu mainile de cap. Dar am auzit ca urmeaza replica mea
si a trebuit sa fug pe scena. I-am rugat pe ceilalti actori sa aiba
grija de Eve. Erau incantati. Actorii iubesc copiii. Sunt un public
perfect. Uitandu-ma peste umar, am vazut-o pe Eve in carucior,
inconjurata de sase actori care gangureau si se strambau. Eve
parea putin dezorientata.
Jucam un montator de linii telefonice si rolul meu era asa:
intram in scena, spuneam o replica menita sa faca publicul sa
rada, apoi ma urcam pe un stalp de telefon de unde rosteam
doua sau trei replici al caror scop principal era sa atraga atentia
asupra faptului ca producatorul platise pentru un stalp de
15
 SENSUL VIETII tNTR-UN PAHAR CU APA
telefon adevarat; stateam apoi agatat acolo douazeci de mi-
nute in timp ce piesa continua, coboram, mai spuneam o re-
plica amuzanta §1 ieseam. La repetitia asta m-am urcat in varful
stalpului §i mi-am petrecut timpul sperand ca Eve se simte
bine in imbulzeala de accori. Dar dupa doar un minut sau
doua, un scancet zgomotos a izbucnit din spatele decorului.
S-a raspandit pe toata scena pana la peretele din spate. Apoi
alt scancet. Acesta a ajuns pana la casa de bilete din hoi.
Shumlin si-a inters capul chel si s-a uitat sus, spre mine. Am
incercat sa-mi cer scuze din priviri.
— Banuiesc ca e copilul tau, a zis.
— Aaa, da. Scuze.
Atunci s-a mtamplat inimaginabilul. Un zambet binevoi-
tor s-a raspandit pe toata fata lui Shumlin, poate primul din
viata lui.
— De ce nu te duci sa vezi de ea? Repetam altceva intre
timp.
M-am hatanat jos de pe stalp si am alergat la Eve. Buza
de jos ii era ridicatl, colturile gurii lasate in jos. §i-a intins
bratele spre mine. Am luat-o in brate §i in cateva minute era
iar multumita,
> dar scena aceea mi-a revenit de multe ori in
minte pe masura ce Eve crestea. Actorii incercasera s-o distreze,
pentru ca asta facem noi. Dar ea nu avusese nevoie de dis-
tractie, ci de siguranta. Peste ani, m-am intrebat daca nu ceda-
sem de prea multe ori aceluiasi impuls de actor. Cu siguranta
imi distrasem copiii, probabil suflcient ca sa le fm coleg de
joaca. Odata, cand Eve avea patru ani, eram cu ea la subsol
si aveam una dintre discutiile alea interminabile.
— Trebuie sa cured toata mizeria pe care ai facut-o.
— Nu, nu trebuie s-o curat.
— Ba da, trebuie.
— Ba nu trebuie.
16
ZABOVIND LA U§A
— Ba da.
— Ba nu.
In cele din urma, am strigat-o pe Arlene, care era sus.
— Arlene, vrei sa vii jos sa-i spui ca eu sunt seful?
Asta a cam scos autoritatea din discutie. >
Ma impresionasera intotdeauna versurile lui Alan Jay
Lerner din cantecul ,,Cum sa te porti cu o femeie" din musi-
calul Camelot. Modul de a te purta cu o femeie, spunea el,
este s-o iubes,ti, pur si simplu s-o iubesti. lubes,te-o. lubeste-o.
Mi-a trebuit o vreme sa-mi dau seama ca acesta este, probabil,
eel mai bun mod de a te purta si cu un copil. Dar chiar imi
placea sa le invat diverse lucruri pe fetele noastre si sa le
stimulez gandirea.
De cand au inceput sa vorbeasca, discutam intotdeauna
la cina despre evenimentele mondiale, dar cele trei fete ale
noastre se uitau doar fix la mine, gandindu-se ca era vreun
refren actoricesc de-al meu nu prea amuzant. Daca asteptau
suficient de mult, aveam sa schimb canalul. Eram consternat.
Ma intrebam: cum reusea familia Kennedy sa poarte toate
acele conversatii din timpul cinei pe care le citeam acum? Cum
ii faceau pe copiii lor sa vorbeasca?
Cand Eve urma sa absolve facultatea, am fost rugat sa vor-
besc la festivitatea de inmanare a diplomelor si am spus da,
sigur ca voi vorbi. Eram mai mult decat impresionat. Puteam
in sfar§it sa vorbesc despre orice voiam si ea trebuia sa asculte.
Dar despre ce sa vorbesc? Pe masura ce ziua respectiva se
apropia, scriam pe veranda camerei noastre de pe o insula din
Caraibe, unde regizam primul meu film. Aveam toate grijile
unui regizor la primul sau film si, in plus, anotimpul ploios
ne racuse sa depa§im termenul. Dar, in orice clipa libera, se-
deam pe veranda si incercam sa formulez ceea ce urma sa spun.
Se intamplau multe in lume, asta daca aveam de gand sa incep
17
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
alta conversatie de-a mea de la cina. Ultimii zece ani fusesera
dificili. Era in anii '80, s,i terorismul luase deja proportii infri-
cosatoare in lume. Am cautat de curand pe Internet. In acei
zece ani avusesera loc peste §ase mil de atacuri teroriste, majo-
ritatea bombardamente, care ucisesera 3500 de oameni si
ranisera 7600. Treaba asta era menita sa faca din lume un loc
mai bun. Amendamentul pentru Drepturi Egale era pe punc-
tul de a-s,i depas,i termenul limita. Eve s, tia ca ma straduisem
zece ani sa ajut la ratificarea lui §i calatorisem din stat in stat,
facand lobby pe langa legislatori. Eve s,tia cat insemnase asta
pentru Arlene si pentru mine, iar acum, cand lipseau trei state
ca sa faca ratificarea, era clar ca nu va fi inclus in Constitutie,
Aveam multe sa-i spun lui Eve, dar cele mai multe erau
lucruri care nu se prea puteau exprima in cuvinte. Erau
lucruri pe care as, fi vrut sa le spun mereu, dar, dintr-un motiv
sau altul, nu iesisera la lumina mai devreme.
Eve a absolvit facultatea intr-o zi torida din luna mai. Am
ies,it pe pajistea verde scaldata de soare, presarata cu scaune
pliante albe si oameni care-§i faceau vant in caldura prima-
verii tarzii. §tiam ca nu-i voi putea spune lui Eve ceea ce voiam
sa auda daca-i vorbeam ca membra a promotiei ei. Se va pierde
in multime. A§a ca i-am vorbit direct ei. I-am spus pe nume
§i mi-am descarcat inima, sperand ca ceilalti absolvent! vor
vedea ca, prin ea, le vorbeam si lor.
In addncul inimii, jtim cd cele mai bune lucruri se spun la
sfdr§it. Oamenii vorbesc ore intregi //' nu spun mare lucru> iar
apoi zdbovesc inpragul u^ii ca sd spund cuvinte care td$nesc din
inimd. Astdzi ne-am adunat cu totii in pragul unei u$i. Este
sfdrjitul unui lucru §i inceputul altuia.
Zdhovim cu mdnape clantd cdutdndu-ne cuvintele, dar cele
mai bune lucruri pe care le spunem apar/ard veste, adeseaprece-
18
ZABOVIND LA USA
date de cuvintele A, flindca veni vorba... Pacientiipot vorbi cu
terapeutii lor cdte o ord intreagd in care abia dacd spun ceva, dar,
cdnd sd piece, se intorc in pragul u^ii §i spun »A, fiindcd veni
vorba.,. "§i, mtr-opropozitie, destdinuiesc tot ce au evitat timp
de cincizeci de minute. Adevdrulse spune in pragul u§ii.
Pentru cd stdm astdzi inprag, acestea sunt cuvintele de despdrtire
pentrufiica mea Eve. Vorfi rostite in grabd, pentru cd sunt atdtea
lucruri pe care vreau sd ti le spun, Eve. larprimul este acesta: sd
nu-tifie teama. Imi imaginez cd te simti putin nesigurd astdzi.
E in reguld; §i eu sunt nesigur. E^ti adult din moment ce conducdtorii
lumii sepoartd ca ni^te copii. Terori§tii sunt cei care dau tonul astdzi:
griji umane exprimate inuman.
Te confrunti cu acest lucru mai repede decdt credeam. Deodatd,
eitifemeie in toatdfirea, Alaltdieri erai un bebelu§ pe care-mi
era fried sd-l tin in brate, pentru cd pdreai a$a de fragild. leri
aveai doar opt ani //' iti rupeai mdna. Azi-dimineata incd erai
o adolescentd.
Pe mdsurd ce imbdtrdnim, singurul lucru care tji mdrejte vi-
teza e timpul. Dar, oricdt de hot arfi timpul, tot ne lasd ceva in
schimb. Cu timpul vine experienta — $i, oricdt de nesigurd aifi
in legdturd cu restul lumii, ai ocazia sd devii din ce in ce mai
bund in ceea cefaci.
Mai vreau sd-ti spun ceva din pragul pe care stdm astdzi. lu-
bejte-ti munca. Dacd put intotdeauna suflet in ceea cefaci, n-ai
cum sdpierzi. Indiferent dacd ajungi sau nu sdfaci o grdmadd
de bani, vei petrece, eel putin, un timp minunat //' nimeni nu
va putea sa-ti ia asta vreodatd.
Vreau sd adun laolaitd lucruri mari //' mid in acest rdmas-bun
din pragul u§ii. A$ vrea sa-ti spun sd rdzi in continuare. Imi era
teama mai demuit ca scrisul^i rolurile de comedie sunt o ocupatie
Jhvola, dar, cdndmagdndesc la cat de bine leface rdsul oamenilor,
am senzatia cd sa-ifad pe oameni sd rdddpoatefi o slujbd nobild.
19
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
At un rds minunat. Chicotejti cdndrdzi. Continud sd chicotejti.
Unit cred cd singurul lucru care-i deosebe§tepe oameni de restul
animalelor este capacitatea de a rdde. Nu suntprea sigur cd ne
deosebe§te ceva de restul animalelor in afara de egotismul nostm
extrem, care neface sd credem ca ele sunt animate $i noi nu. Dar
observ cd, in general, atunci cdnd oamenii rdd, nu se ucid unii
pe altii. Asa cd rdzi in continuare //', dacd poti, fa-i //' pe altii
sa ti se aldture.
Simt o nevoie nestdpdnitd de a-ti transmite maxime. Dar
trdim vremuri noi. Vremuri ciudate. Nici mdcarRegula deAurnu
pare potrivitd sdfie transmisd uneifiice. Ar trebui sd i se adauge
ceva, §tii ce mult imi plac amendamentele. §tii cd am vrut sd
imbundtdtesc Constitutia, dar nu jtii probabil cd am vrut sd
imbundtdtesc //' Regula de Aur. laid care-i ReguLz mea de Aur
pentru o epocd mdnjitd: fii corectd cu ceilalti; urmeazd-i atdta
timp cdt sunt corecti cu tine.
Trdim intr-o lume complexa. Sper sd inveti sd deosebe§ti
lucrurile. §tii ce mult imi place logica. Intotdeauna am crezut
ca cele mai importante momente din educatia mea aufost sd
invdt sd gdndesc $i sd vorbesc. De aceea, cdnd erai foarte mica,
am incercat sd-ti dau lectii de logica. Imi vine sd zdmbescgdn-
dindu-md capdnd astazi iti aduci aminte ce te-am invdtat in
copildrie - prima reguld de logica: un lucru nu poate sdfie §i
sa nu fie in acelaji timp §i din acelaji punct de vedere. (Spui
asta in minte odatd cu mine chiar acum, nu-i a$a?) Sper cd vei
deosebi intotdeauna lucrurile. Opiersicd nu este totuna cupuful
ei, o broascd rdioasd nu e totuna cu bubele ei, o persoand nu e
totuna cu toanele ei. Dacdputem face deosebiri, putemfi tole-
1. Principiu de viata crestina bazat pe cuvintele rostite de Isus in
predica de pe munte: ,,Toate cate voiti sa va faca voua oamenii
asemenea §i voi faceti lor" (Matei, 7:12). (N.t.)
20
ZABOVIND LA U§A
ranti //' putem ajunge la miezulproblemelor, in loc sd luptam
fard incetare cu exteriorul lor grosolan. lar odatd ce te obi§nuie$ti
safaci deosebiri, vei incepe sd-tipui la indoiald supozitiile. Supo-
zitiile sunt ferestrele tale cdtre lume. §terge-le din cdnd in cdnd,
altfelnu vapdtrunde lumina. Dacd lepuipe ale tale la indoiald,
nu te vei grdbi sa accepti supozitiile altora fdra sa le pui la
indoiald. Vafi mult maiputin probabilsdfiipdrtinitoare sau
sd ai prejudecdti, sau sd fii influentatd de oameni care-ti cer
sd le incredintezi mintea, sufletulsau banii, pe motiv cd ei au
rezolvat totul in locul tau.
Vreau sdfii cdt mai de$teaptd, dar tine minte: intotdeauna
e mai bine sdfii intelept decdt de$tept. §i nufi supdratd dacd
e nevoie de mult, mult timp ca sdgdsejti intelepciunea, pentru
ca nimeni nu itie undepoatefi gdsitd, Ea tinde sa se declan§eze
pe neajteptate, ca un virus rar la care suntpredispu^i mai ales
cei care dau dovadd de compasiune si intelegere.
Uja se apropie meet de zdvor /z' tot n-am spus ce voiam sd spun.
Veiplecafard ca eu sdfigdsit cuvintelepotrivite. Lasd-md sd sap
mai addnc.
Da-mi voie sd ma intorc la vremea cdnd eram infacultate.
Existau anumite idei care aveauputere asupra meape atunci —
poate cd vor avea asupra ta acum. Aproape c-am uitat cdt a
insemnatpentru mine una dintre acele idei - cate am scris despre
ea /i cdt m-am gdndit 'la ea. Era esenta uneifilozofii foartepopu-
lare pe atunci §i este una din cele mai utile ji mai prietenoase
idei pe care le-am auzit vreodata.
lat-o; viata este absurdd, lipsitd de sens $iplind de zdddrnicie.
Poate cd nu ti se pare ceva util $i prietenos, dar cred cd este —
pentru cd este cinstit ji pentru cd te incitd.
Aveam unprofesorpe vremea aceea care m-a vdzut cu o carte
de Jean-Paul Sartre subrat //' mi-a spus: »Ai grijd. Dacd citejti
prea mult Sartre, vei incepe sd umbli imbrdcat in negru, palid
21

SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
la fata ji nu vei face nimic tot restul vietii." Ei bine, am citit
cartea ji uite ca sunt bronzat ji simpatic, bogat ji prosper ji cat
se poate defericit.
Poate cd optimismul meu natural ji-afacut datoria, dar ceea
ce am vdzutji m-a cucerit la scrierile existentialiste a fast cd viata
e lipsitd de sens doar dacd nu-i dai tu un sens; de noi depinde
sd ne cream propria existentd. Dacd nu faci ceva, dacd nu
construie§ti ceva, este ca ji cum nu ai fi. Existentialismul era
considerat ofilozofie a disperdrii. Dar nu ji pentru mine. Pentru
mine, a fast esenta sperantei —pentru cd atingepiatra tare ji rece
din fundulprdpastiei ji vede in ea un mod de a-ji lua avdnt ji
de a reveni sus.
Pe vremea cdnd u citeam pe existentialijti, ni s-a dat de veste
cd Dumnezeu a murit, dar acum ji Sartre a murit, ji Camus la
fel ji, intr-un fel, ji optimismul din inima pesimismului lor.
Realitatea tristd este cd acum doudzeci ji cinci de ani, cdnd eram
infacultate, toji vorbeam despre zdddrnicie, dar intram intr-o
lume de efortji realizare. Astdzi aproape nimeni nu mai vorbejte
despre zdddrnicie, darlumea insdji, cea in care vei intra, esteplind
de ea. Dacd vrei, poti face mutte pentru a transforma acest nimic
in ceva. Poti scormoni addnc in lume, ddndu-i o forma mai bund.
Mai intdi, poti curata aerul ji apa. Unii spun cd otrdvirea
cu plumb a fast una dintre principalele cauze ale prdbujirii Impe-
riului Roman, pentru cd mdncarea clasei conducdtoare eragdtita
in oale scumpe care erau cdptujite cu plumb. Nu jtiau sdfacd
mai bine, dar noi nu avem aceasta scuzd. Acum, dupd aproa-
pe doud mii de ani, am ajuns la ideea nemaipomenit de inspiratd
de a scdpa de dejeurile industrial pundndu~le in mdncare. Nu
in mod direct, bineinteles; ar fi prea costisitor. Mai intdi sunt
puse in pamdnt, apoi ajung in apa ji, pdnd sd-ti dai seama, te
trezejti ca mdndnci un jegburger. Dacd vrei, poti face ceva in
privinta aceasta.
22
ZABOVIND LA U§A
Sau poti incerca sd faci sistemul de justitie sd junctioneze.
Poti face sa vind mai repede ziua cdnd cei bogati si privilegiati
vor trebui sd trdiascd dupd aceleaji standarde ca cei saraci si
oprimati.
Sau poti incerca sd mentii sabia rdzboiului departe deportile
noastre pentru mai multd vreme. Poti face tot ce-ti std inputere
ca sd-i oprejti pe cei in vdrstd sd-i trimitd pe copii la moarte.
Acum se acordeazd iar instrumentul rdzboiului. Facpregdtiri ji
expeditii de probd. Ne stdrnesc furia. Ne intreabd dacd suntem
gata sa vdrsdm crema tineretului nostrupepdmdnt, ca sd se stre-
coare in tdrdnd ji sd dispardpe veci. Lepoti spune cd nu suntem
gata. Acum este momentul sd se opreascd urmdtorul razboi —
inainte sd inceapd.
Dacd vrei sd te lupti cu absurditatea pdnd-n pdnzele albe,
incearcd sa afli cum e posibil ca oamenii sd se considere unii pe
altiifiinte subumane. Cum pot oamenii ji sd tolereze, ji sd tortu-
reze? Cum se poate sd ne ingrijordm ji sa ne agitdm pentru ofe-
titdprinsd intr-un put de mind, sa ne strdduim zile ji nopti s-o
scoatem de-acolo, iar apoi sd ardem un sat intregpdnd in temelii
ji sd-i ucidem toti locuitorii Jura sa clipim? Dacd te intereseazd,
iti poti pune ji intrebarea aceasta ji poti incerca sd afli de ce
oamenilor din toatd lumea, din orice tard, din orice clasd, de
once religie le-afostasa de ujor, intr-un moment sau altulalis-
toriei, sdfaloseascd alti oameni ca pe nijte animale de povard,
sd-i chinuiascd ji pur ji simplu sd-i lichideze.
§i dacd totejti la capitolul acesta, mai poti face ceva. Poti da
mai departe torta de la Seneca Falls1. Nu uita cdfiecare dreptpe
care-lai cafemeie a fast cdjtigat de nijtefemei care au luptatpentru
el. Orice altceva mai ai este un privilegiu, nu un drept. Un
1. Localitate din statul New York in care s-a incheiat la 19 iulie 1848
prima conventie a drepturilor femeilor din Statele Unite. (N.t.}
23
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
privilegiu este acorcLtt ji luat dupd placul celor aflati la putere.
Suntfete care se nose chiar acum care s-arputea sd nu aibd ace-
leaji drepturi ca tine cdnd vor crejte decdt dacd fad ceva ca sd le
pdstrezi ji sd le multiplici. Supa vietii dvilizate e ofierturd hrd-
nitoare, darcare nu se reinnoiejte singurd. Pune ceva in oald cdnd
pled pentru cei ce stau la rand dupd tine.
Sigur cd sunt sute de lucruri pe care le pott face, unul mai
imposibil de realizat decdt celdlalt, a$a cd ai cu ce sd-ti ocupi
tot restul vietii... Nu-ti pot promitecdasta va elimina vreodatd
absurditatea, dar o poate diminua la un nivel ujor de stdpdnit.
Iti va permite sd-ti iei din cdnd in cdnd vacantd de la zdddr-
nicie ji sd te incdlzejti la gdndul cd, in mare, lucrurile par sd
mearga inainte.
Vreau sdfii tare; sdfaci bine atund cdndpoti si sd-ti fo losejti
inteligenta ji intelepdunea ca un scut impotriva nesdbuintei ce-
lorlalti. Vreau sd fii puternicd si agresivd si dura ji rezistentd ji
plind de afectiune.
Vreau sd ai tupeu1.
Nu s-afacut nidodatd nimic important jura tupeu. Cristofor
Columb a avut tupeu. Semnatarii Declaratiei de Independents
au avut tupeu. Te intrebi dacd ejti destul de puternicd? Sigur cd
ejti. la-tiputina distanta. Uitd-te la stelele carese rotesc in ceruri
si vezi cat de mid ji de firave par. Sunt explozii gigantice, dar
de aid, de unde ne afldm noi, sunt doar nijtepuncte mid ji nesem-
nificative. Dacd te indepdrtezi destulde mult de lucruri, iti dai
seama ce importantd ji puternicd ejti. Fii indrdzneata. Ingdduie
ca puterea dorintei tale sd deafortd ji insemndtate fiecdrui pas
pe care-lfad. Se poate ca lumea sd rddd de tine dacd nu descoperi
India. Lasd-i sd rddd. India e oricum acolo. Tu vei veni cu o
1. In original chutzpah (idi§): obraznicie, insolenta, indrazneala
de necrezut, tupeu. (N.t.)
24
ZABOVIND LA U§A
America nou-noutd. Pune-te in mijcare cu toatdfiinta. Cdnd
te imbard spre locuri strdine, nu Idsa nimic din tine la addpost
pe tdrm. Pdtrunde cu indrazneala in teritorii neexplorate. Fii
indeajuns de curajoasd ca sa-ti trdiefii viata creativ. Creativitatea
este locul unde nu a maifost nimeni. Nu e jtiut dinainte. Trebuie
sdpdrdsejti ora§ul confortului tdu ji sdpdjejti in sdlbdtida intuitiei
tale. Nu poti ajunge acolo cu autobuzul, ci cu muncd multd ji
rise ji nejtiind exact cefad, dar ceea ce vei descoperi vafi minunat.
Ceea ce vei descoperi veifi tu insati.
Acestea sunt cuvintele mele de despdrtire acum, cdnd uja acestei
zile se inchide incetijor intre noi. Vor maifi ji alte despartiri, ji
alte ultime cuvinte in vietile noastre, Oja cd, dacd zdbovind astdzi
in prag nu am reujit sd exprim inexprimabilul, poate cd asta se
va intdmpla data viitoare.
Te las sd pled acum.
Cu bine, fiifericitd.
§i,fiindcd veni vorba... te iubesc.
Connecticut College mi-a oferit in ziua aceea un scaun.
Un scaun adevarat. L-am tinut langa us,a de la intrare ani
de zile, ca sa-mi aminteasca de dupa-amiaza in care am putut
sa-mi deschid sufletul inaintea primului nostru copil. Dar,
cu scurgerea anilor, trecand prin fata scaunului la intrare §i
la ie§ire, am observat'ca aproape toate problemele pe care i
le-am pomenit in ziua acea, aproape tot ce am spus ca poate
incerca sa imbunatateasca s-a inrautatit. Pe masura ce vietile
noastre mergeau inainte, sperantele pe care le aveam pentru
ea crescusera s, i mai mult, dar tot ce amintisem despre lume
se scufundase sub nivelul marii.
Eve s-a pregatit ca sa devina asistenta sociala, a dat concurs
pentru post la ea in ora§ §i a cas, tigat. A scormonit cu adevarat
lumea; iar daca nu a putut s-o faca mai buna, nu se poate
25
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA

spune ca nu a incercat. lar acum are si ea, asa cum am avut CAPITOLUL 3
si eu, o cale sigura de a gasi un scop in viata. Acum are copii. La joaca in strada
lar acum inteleg, ca si ea, ca treaba noastra nu este sa-i
modelam si sa-i cicalim, ci sa-i iubim.
Doar sa-i iubim.
Sa-i iubim.

Ne jucam pe o movila de gunoi, langa East River. Aveam

toti trei-patru ani si ne petrecuseram dupa-amiaza cataran-
du-ne pe resturi ruginite de fler vechi. Dupa o vreme, plictisit
de catarat pe daramaturi, unul din cei doi baieti a inceput
sa-1 tachineze pe fratele lui, asa cum fac fratii. §i au inceput
sa se insulte in toate felurile. In scurt timp, aruncau unul
in celalalt cu bucati de fier vechi. Eu eram intre ei, privindu-i.
Unul din ei a luat de jos o conserva si a ridicat bratul, ame-
nintand s-o arunce. Capacul ii fusese taiat cu un deschizator
vechi de conserve si era indoit in afara. Marginea lui zimtata
era ca un ferastrau circular ascutit.
Am ridicat mana si am spus ,,Stop!". Voiam sa-1 opresc,
dar voiam sa fiu si amuzant. Ii imitam pe comicii pe care-i
vazusem din culisele teatrelor de varieteu, unde tatal meu
canta si juca rolul tipului serios care da replica. In teatrul
de varieteu, oamenii-aruncau cu obiecte si se stropeau unii
pe altii cu sifon. Tipii seriosi din cuplurile cornice chiar ii
apucau pe comici de gat si-i aruncau pe jos, dar nimeni nu
se ranea niciodata. ,,Stop!"-ul meu era mai degraba o replica
dintr-un scheci decat un ordin din viata reala.
Ar fi fost mai inteligent sa ma feresc. Capacul zimtat al
conservei a venit spre mine rotindu-se si mi-a spintecat o fa§ie
de vreo trei centimetri din pielea capului. In cateva secunde,
capul imi siroia de sange.
27
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Baietii s-au dezmeticit repede, m-au dus la casa cu fatada
captusita cu gresie in care locuiam, unde rn-au lasat pe mana
mamei. Ani buni am avut o cicatrice acolo unde raietura se
intersecta cu cararea din par. Atunci am luat prima lectie
de vorbire in public: spune exact ce ai de spus - si nu te
astepta sa starnesti rasul celor care arunca in tine cu fier vechi.
Am urcat la microfon la Colegiul Emerson 1 din Boston
intr-o zi de mai, cu speranta de a spune exact ce aveam de
spus fara sa trebuiasca sa ma feresc. Aveam patruzeci de ani
si M*A*S*H se juca de cinci ani. Colegiul Emerson ma
invitase sa le vorbesc absolventilor care, eram convins, vor
sta acolo sperand ca oratorul cu care va incepe festivitatea
nu le va strica ziua. M-am gandit mult timp ce sa le spun.
Era in 1977 si Rizboiul din Vietnam se incheiase de patru
ani, lasand in urma rani care inca nu se cicatrizasera. Afacerea
Watergate il silise pe Nixon sa se retraga din functie, iar lumea
era inca socata. Nu ne indepartaseram prea mult de anii de
asasinat si revolta. Moartea lui Martin Luther King si a lui
Bobby Kennedy, revoltele de la Conventia National Demo-
crata din 1968 si protestele din statul Kent din 1970, cand
patru student! fusesera impu^cati si ucisi, ne uimisera si inca
nu ne reveniseram complet. La scurt timp dupa cele petrecute
in statul Kent au inceput sa apara peste tot insigne rotunde
ealbene cu fete zambarete si imediat s-au vandut cincizeci
O > > '
de milioane de asemenea insigne. Era ca si cum tara isi
atragea singura atentia ca suferise destul.
Istoria noastra recenta fusese tumultuoasa, dar urma sa
vorbesc unei generatii in curs de schimbare. Membrii ei in-
torsesera spatele demonstratiilor violente de strada si incepeau
sa se gandeasca mai mult la carierele lor.
1. Colegiul Emerson din Boston a fost fondat de Charles Wesley
Emerson in 1880, ca scoala de oratorie. (N.t.)
28
LA JOACA IN STRADA
Vbiam sa spun ceva care sa nu le intre pe o ureche si sa le
iasa pe alta, ceva ce puteau sa asimileze si care sa aiba lega-
tura cu ei. Mi-am dat jos toca academica, i-am privit in ochi
si am inceput.
Sper sd pot spune ceva semnificativ pentru vol. Sper sd pot
spune ceva care sd va mfldcdreze atdt de tare, meat sd nu4 uitati
niciodatd. Pentru ca acum doudzeci //' unu de aniy cand ma aflam
departed voastrd a scenei academice //' absolveam facultatea, ni
s-au adresat mai multe persoane distinse care ne-au spus vorbe
de incurajare // intelepciune $i haz, dar nu-mi amintesc, fir-ar
sdfie, nimic din ce s-a spus.
Ei bine, o sd va spun ceva ce o sd va amintiti. Poate nu vd
vine sa credeti acum, cdndstati aid, dar va veni un anume mo-
ment in viata voastrd cand multi dintre voi vd veti opri din
lucru §i vd veti intreba: „ Ce rost au toate astea?" Vd veti intreba
dacd sunteti intr-adevar impliniti //' ce sens are totul. Cred ca
e rezonabil sd spun ca majoritatea veti trece prin asta.
Propozitia ,,Ce rost au toate astea?" este scrisd cu majuscule
deasupra u^ii mdceldriei care se cheamd Criza de la Mijlocul Vietii.
N-aveti cum s-o ratati cand veti tart rdmd§itele succesului vostru
lumescpe u^d ca sd le gdtiti, sd le aranjati, sd le puneti in pungi
mid de plastic, ca sd le luati oamenilor ochii cu ele in vitrind. „ Ce
scop au toate astea?" S-ar putea sd vd puneti aceastd intrebare la
anul sau peste doudzeci de ani. Darcdndo vetiface, vd vetiaminti
ce vd spun acum,
Ei bine, am fost cam deplasat. Nu stiu de ce am crezut ca
isi vor aminti ce le-am spus. lata cum iti amintesti lucrurile:
La cateva saptamani dupa ce m-am ales cu capul spare
pe maldarul de gunoi la varsta de patru ani, m-am lasat din
nou inspirat de actorii comici si am mai primit o lectie
29
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
neasteptata. Eram afara, tot pe Strada 32, si sedeam pe scara
unei masini, palavragind cu o fata de varsta mea. Imi placea
fata §i mi-am pus in cap s-o fac sa rada. Cine §tie ce-am zis.
In strada, intre comici si stripperi circulau tot felul de cuvinte
grele si glume vulgare. Nu stiam ce inseamna cele mai multe,
dar stiam ca-i fac pe oameni sa rada, asa ca i-am spus cite
ceva din ce auzisem fetei de pe scara masinii. Ea si-a ridicat
mana si m-a plesnit peste fata. Obrazul m-a usturat si intr-o
clipa mi-au dat lacrimile. Fata s-a uitat la mama ei, care sedea
pe trotuarul de vizavi, pe treapta de la intrare, §i ne privea.
Mama ei a zis: ,,Mai plesneste-1 o data." M-a mai plesnit o
data. Ce spusesem? N-am aflat niciodata.
Dar usturimea palmei mi-a ramas pe obraz ca sa-mi aduca
aminte ca sunt un intrus; limba noastra nu se vorbea aici. Jim
McGaugh, cercetatorul care studiaza memoria, mi-a spus ca
in urma cu secole, cand un sat voia ca amintirea unui eveniment
important sa se transmita generatiei urmatoare, satenii alegeau
un copil de sapte ani care asistase la eveniment si-1 aruncau
in rau. II salvau inainte sa se inece, dar socul experientei ii
intiparea in minte acea zi pentru tot restul vietii. Palma fetitei
a avut pentru mine acelasi efect. Mi-am amintit multa vreme
ca nu fac pane dintre oamenii aceia. N-am renuntat niciodata
la flnalul comic de pe scara masinii, dar palma a fost unul dintre
semnalele primite de la lumea exterioara ca va trebui sa invat
sa-mi schimb simtul umorului ca sa ma adaptez la mediul in
care ma aflu.
Prin urmare, absolventii n-aveau nici o §ansa sa-si amin-
teasca ce le-am spus in acea zi decat daca-i duceam la raul
Charles si-i aruncam in el. Dar le-am captat atentia. Acum
venea lucrusorul pe care voiam sa-1 spun. Trebuia sa fie ceva
personal. Optasem pentru ceva personal prima oara cand
am vorbit in public si nu m-am abatut niciodata de la aceasta
30
LA JOACA IN STRADA
cale, desi rezultatul atunci, prima oara, a fost aproape la fel
de memorabil ca palma peste fata.
Mi se uscase gatul in acea zi. Voiam sa fac impresie buna,
dar n-am prea avut ocazia. Ma aflam la un concurs de discursuri
pe oras, iar tema era ,,Toleranta: cum se poate promova in orasul
Burbank?". Nu era foarte greu in sine, dar aveam paisprezece
ani si concuram impotriva eroului s,colii la fotbal, cu trei ani
mai mare decat mine. Era un mijlocas. inalt, aratos, cu un stil
mieros. Avea autoritatea cuiva care alege jucatorii §i stie ca
alegerea ii va fi respectata. Cam tot ce aveam eu era sinceritatea,
care nu prea putea concura cu Puternic §i Aratos.
Ne tineam discursurile intr-o incapere mare, aflata deasu-
pra unei sali de mese, iar primarul si consilierii lui ne evaluau.
Soarele dupa-amiezii se revarsa pe podeaua goala de lemn,
iar judecatorii nostri ne priveau din celalalt capat al salii cu
o neutralitate binevoitoare. Tony, eroul la fotbal, a urcat pri-
mul. S-a impus fara probleme si eu m-am gandit la repezeala
la o lista de anunturi publice §i concursuri de eseuri care ar
putea inspira sprijinirea tolerantei in ora§ul Burbank. I-am
vazut pe judecatori dand aprobator din cap. Mijlocasul s-a
asezat, increzator ca marcase.
M-am ridicat §i am zambit fortat. Mi-au zambit si ei poli-
ticos. Nu aveam de gand sa folosesc umorul, dar singurul instru-
ment pe care-1 posedam in afara lui era un fel de naivitate
patimasa. M-am uitat la primar §i la consilierii lui si am spus:
,,Cei care pot face ceva in privinta tolerantei in acest oras, se
afla chiar aici, in aceasta sala." Am vazut ca zambetul Ii s-a
incordat putin. Probabil ca nu la asta se a§teptau.
Apoi am adoptat un ton personal. ,,Cand mergi pe strada
si se apropie cineva din directia opusa, te intrebi oare ce
origine etnica sau ce religie are persoana respectiva? Are vreo
importanta? Oare n-am putea fiecare dintre noi sa vedem
31
 SENSUL VIETH INTR-UN PAHAR CU APA
oamenii asa cum sunt? Nu ar fi acesta adevaratul inceput
al tolerantei in Burbank?"
Sugeram ca, in general, lumea ar trebui sa priveasca spre
interior, dar, pe masura ce vorbeam, aveam presimtirea vaga
a unui dezastru. Primarul si consilierii lui au inceput sa arate
stanjeniti, de parea le puneam la indoiala propria toleranta.
Am vazut pericolul, dar indrazneala cres, tea in mine ca apele
fetide ale unei viituri §i nu m-am putut opri. Cand totul s-a
terminat, mi-au acordat premiul al doilea, ceea ce nu era as,a
de rau, desi numai noi doi participaseram la concurs.
M-am hotarat sa renunt o vreme la vorbitul in public. In
schimb, am intrat in corul scolii, caci ma amorezasem de calu-
garita care dirija grupul vocal, dar si pentru ca asta ma tinea
departe de sala de studiu, unde lumea chiar se a§cepta sa studiezi.
Mi se parea mult mai productiv sa-mi petrec o ora privind-o
pe Sora Mary Alice cum isi flutura bratele in fata noastra.
Singurul lucru care nu-mi placea era ca ma a§ezase langaTony,
eroul la fotbal. Era inca mai sigur pe sine in privinta cantatului
decat in a vorbitului in public. Cantand in cor, am aflat cu
surprindere ca armonizarea presupune sa canti o melodic com-
plet diferita de a celorlalti. Aveai partea ta si ei o aveau pe a
lor si erau niste semne mici pe portativul muzical din cartea
de cantece pe care trebuia sa stii sa le citesti. Crezusem ca sa
canti era doar ceva ce faceai, dar uite ca parea foarte asemanator
cu sala de studiu. Tatal meu canta pentru corul de fete semi-
dezbracate din teatrul de varieteu fara sa se chinuie. Eu de ce
n-a§ putea?
Am deschis gura si am cantat ceva ce-mi suna cat mai
apropiat de ceea ce cantau persoanele din sectiunea mea. Dar
ma aflam mereu la jumatatea drumului intre ce cantau ei
si melodie. Cantam, cum se spune, pe alaturi.
32
LAJOACAlNSTRADA
Fotbalistul mi-a ascultat sfortarile si m-a dat cu abilitate
la o parte. Nu a zis niciodata ca eram pe alaturi; a lansat doar
o teorie conspirativa despre unii din cor care habar n-au sa
interpreteze muzica. ,,Asta cred ei ca e un interval de o ju-
matate de ton", a zis, §i a cantat doua note. ,,§i asta e un ton
intreg dupa ei." A cantat alte doua note care mie mi-au sunat
la fel ca primele doua. Am dat aprobator din'cap, doar vag
constient ca sunt luat peste picior.
Peste cateva saptamani, ghilotina a cazut. Sora Mary Alice
ne-a pus sa cantam o bucata de mai multe ori.
— Cineva canta fals, a zis. Cine e?
Nu a zis nimeni nimic, asa ca i-a pus numai pe cei din
partea stanga sa cante, apoi pe cei din dreapta. Apoi juma-
tatea de sus din dreapta, apoi jumatatea de jos. Se tot apropia
de tinta. §tiam ca eu trebuia sa fi fost, dar nu suportam
gandul de-a o dezamagi. Eram indragostit de ea. O visam.
Nu puteam fi eel care canta fals.
Dar eram. M-a chemat in biroul ei, unde mi-a explicat
cu blandete in timp ce eu imi inghiteam lacrimile ca oamenii
au aptitudini diferite. Cand am parasit corul defmitiv, fot-
balistul mi-a facut cu ochiul. A reusit sa concentreze in acel
mie semn mai multa batjocura decat am crezut ca se poate.
Razbunarea mea a fost sa ma intorc in clasa si sa intru in
politica. Incepeam sa fiu remarcat in §coala pentru ca puteam
starni §i mai multe hohote de ras decat clovnul oficial al clasei.
Acesta era Tom, un baiat admirabil, care stia cum sa para sur-
prins in timp ce cadea pe spate cu scaunul si apoi se rostogolea
pe jos. M-a invatat s, i pe mine sa cad pe spate dintr-un scaun
cu spatarul drept: simteam ca facem parte din breasla masca-
ricilor. Ne distram colegii a§a de tare, incat am fost alesi aman-
doi presedinti ai salii noastre de clasa.
33
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Votarea m-a invatat unul din marile foloase ale politicii:
poti transforma afronturile suferite pe parcursul vietii de la unul
sau doi oameni in lauda consolatoare a multor alti oameni care,
prin votul lor, iti spun ca te plac. La paisprezece ani, nu stiam
mult mai mult despre adevarata lume a politicii. Pe de alta parte,
s-ar putea sa nici nu fie mult mai mult decat atat.
Pana sa intru la facultate, cand eram cam de aceeasi varsta
cu pustii carora urma sa le vorbesc la Emerson, aveam doar o
imagine vaga despre ce se petrecea la Washington. Auzisem
de senatorul Joe McCarthy, care era in plina glorie in timpul
anilor mei de facultate la Universitatea Fordham, si nu eram
imun la parfumul seducator al tiradelor lui. Imi amintesc ca
ma plimbam cu un prieten pe o alee din campus. Vorbea infla-
carat despre cum ataca McCarthy valorile fundamental ale
tarii. Nu prea citeam ziarele pe atunci, dar stiam din titlurile
din Daily News ca McCarthy acuza multa lume de comunism.
McCarthy ma atragea intr-un anume fel. Eram intr-o peri-
oada a vietii cand cautam sa ma refugiez dintr-o copilarie plina
de nesiguranta. Inca de mic, nu putusem gasi un sprijin in
mama mea, schizofrenica, paranoida si alcoolica. Ma iubea,
fireste, dar imaginea ei asupra realitatii se schimba de la o ora
la alta. Cautam un univers rational, unul alcatuit din straturi
de autoritate coerente de sus pana jos. Biserica detinea un
raspuns cuprins intr-o formula bine intemeiata, odata ce-i
acceptai premisele privind credinta. Asa ca framantarile prie-
tenului meu din pricina lui Joe McCarthy nu ma impresionau
cine stie ce.
Hoinarind pe alee in soarele dupa-amiezii tarzii, i-am spus
ca nu cred ca McCarthy e asa de rau. Consideram ca o tara
are dreptul sa se apere de dusmani. Prietenul meu a tacut un
timp, dar i-am vazut mahnirea pe chip. In cele din urma, a
spus cu blandete:
34
LAJOACAlNSTRADA
— Oamenii astia nu sunt dusmanii, sunt cetatenii ei.
Durerea tacuta din vocea prietenului meu mi s-a intiparit
in minte. A fost una din clipele care m-au facut sa ma intreb
ce sens au raspunsurile prefabricate. Am inceput sa-mi pun
intrebari; iar asta m-a facut, cum se intampla adesea, sa-i pun
sub semnul intrebarii pe cei responsabili.
Incepeam sa fm sigur ca lucrurile nu merg asa cum trebuie
si ca probabil e de datoria mea sa le indrept. Asa gandesti
cand esti singur la parinti si crescut in lumina reflectoarelor
din show business.
Cu siguranta erau muhe lucruri pe lume care trebuiau puse
la punct. La cativa ani dupa ce am absolvit facultatea si am
gasit in sfarsit de lucru pe Broadway, ne aflam in epoca glaciara
a Razboiului Rece. Uniunea Sovietica si Statele Unite aveau
deja atintite atatea arme una impotriva celeilalte incat puteau
sa arunce in aer mai multe planete, dar continuau sa faca expe-
rimente cu altele mai mari si mai puternice. Am ajutat la
formarea unui comitet de oameni de teatru, mic, dar destoinic,
care nutrea speranta cam donchisotesca de a pune capat testelor
nucleare. Urma sa facem asta printr-o petitie semnata de alti
actori de pe Broadway. Apoi voiam sa le trimitem petitia con-
ducatorilor celor doua state, care aveau liniile telefonice rosii
deschise, abia asteptand parerile actorilor de pe Broadway
despre armele nucleare. Era un gest in egala masura complet
umanitar si complet fara rost, dar pe atunci parea satisfacator.
Jucam in Purlie Victorious, o comedie usoara, burlesca si
inflacarata, scrisa de Ossie Davis, cu Ossie si Ruby Dee in
rolurile principale. Piesa lui Ossie aducea pe scena stereo-
tipuri rasiale, pe care le facea bucati cu ardoare. Jucam rolul
lui Charley Cotchipee, fiul idealist al unui proprietar de plan-
tatie. Aveam 25 de ani si eram la fel de necopt ca Charley.
M-am dus cu petitia in mana si am batut la usa cabinei de
35
 ^
SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
machiaj a lui Ruby, convins ca va semna si va mar§alui cu noi
in saptamana urmatoare. I-am spus ca aveam sa strangem sure,
poate mii de semnaturi de la artistii de teatru, pe care le vom
trimite reprezentantilor puterilor nucleare, oprind astfel tes-
tarea armelor, care era un pericol pentru umanitate. Tonul meu
era bombastic si febril. In timp ce Ruby asculta, am vazut un
soi de sila asternandu-i-se pe fata. Eram derutat. Cu siguranta
era de acord cu ceea ce faceam. Am intrebat-o daca ar putea
sa ni se alature la o demonstrate in Times Square.
— Doamne, Alan, a zis ea cu blandete, am maisaluit toata
viata.
Nu-mi trecuse prin cap ca induiosatoarea mea cauza era
o apasare in plus asupra firii ei blande, deja mult prea im-
povarata. I-am spus ca inteleg si am plecat pe coridor spre
cabina lui Beah Richards.
In Purlie, Beah juca rolul femeii care-1 crescuse pe Charley.
Ca actor, invatam de la ea in fiecare seara, pe scena, si as fi
fost bucuros sa mdfi crescut cineva cu intelegerea ei profunda
a firii umane. Avea in jur de patruzeci de ani pe atunci si, in
ciuda lipsei de oportunitati cu care se confruntau actorii negri,
devenise o actrita extraordinar de buna. O admiram cu ade-
varat, si reactia ei m-a luat prin surprindere.
A ascultat tot ce aveam de spus, apoi a zis pe o voce joasa
in care era concentrata mai multa furie decat auzisem in toata
viata mea:
— Nu-mi pasa daca se distrug cu bombele astea. §i-au fa-
cut-o cu mana lor. Nu-mi pasa daca se spulbera unii pe altii
si li se topesc ochii si le curg pe obraji.
Am intepenit, ne§tiind ce sa spun. O iubeam pe femeia
aceea si §tiam ca tine la mine, dar deschisesem in mod necu-
getat o rana si imi parea rau. Ne aflam intr-o perioada in care
bombele adevarate erau mai reale pentru ea, ca femeie de
36
LAJOACAlNSTRADA
culoare, decat putea Pi pentru mine simpla amenintare a
armelor nucleare. Traise momentele cand bisericile negrilor
din sud erau bombardate. Nu fusese ceva ipotetic. Oamenii
murisera atunci cu adevarat.
Pana la urma, Beah a venit si a participat cu noi la mars.
Era o noapte rece de iarna si, dupa spectacol, ne-am adunat
in Times Square si am mers in cere, prin zapada, vreun sfert
de ora. Anuntaseram presa, dar bineinteles ca nu a venit
nimeni, iar cercul de urme pe care 1-am lasat in zapada s-a
topit a doua zi, impreuna cu orice posibil efect al actiunii
noastre asupra altcuiva decat noi.
Sa ma imbat de dorinta de a face ceva nu insemna ca §i
realizez ceva, dar n-am inteles asta decat dupa ce am vazut
pe altcineva band din acelasl pahar. Peste cateva luni, in Times
Square s-au adunat sute de oameni ca sa ceara un tratat de
interzicere a experimentelor cu arme nucleare. N-am putut
merge, pentru ca Arlene lucra, iar eu trebuia sa stau acasa cu
copiii. Insa un prieten actor s-a dus in Times Square si a trecut
pe la noi peste o ora. Tremura de atata adrenalina.
— N-o sa-ti vina sa crezi, a zis. N-o sa-ti vina sa crezi nici
in ruptul capului.
II tinea in brate pe baiatul lui de un an §i trei luni, care
parea derutat si speriat.
— Ne-au atacat,'mi-a spus prietenul meu. Ne-a atacat
politia calare! Iti vine sa crezi? Erau §i copii acolo.
L-am intrebat de ce si-a luat si copilul la o demonstratie
de strada. A spus ca a vrut sa fie si el la un moment istoric.
Sa ia parte la ceva de care sa fie mandru cand va creste.
— Dar mtotdeauna exista posibilitatea ca politia sa
reactioneze, am zis. Nu-1 puneai in pericol?
— Nu credeam ca o sa ne atace politia calare! De ce-ar
face una ca asta?
37
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Tremura de furie si timp de inca vreun sfert de ora si-a
exprimat uluirea.
Erarn toti sinceri si inflacarati, dar am vazut diferenta dintre
diletantii ca noi §i o adevarata forta capabila sa schimbe ceva
in ziua cand Martin Luther King a venit la noi la teatru. Purlie
Victorious i§i sarbatorea cea de-a o suta reprezentatie, iar el a
venit in subsolul teatrului si s-a fotografiat cu actorii din
distributie. Cand i-am strans mana, a avut o privire de neuitat.
Era in ochii lui o agerime pe care n-o mai vazusem in ochii
nimanui, aproape o privire-tinta, rece. Privirea lui atintita in
zare dadea impresia unei traume, parca se uita in departare
rara sa vada, si totusi simteai ca vede prin tine. Ochii acestia
erau gata pentru orice: victorie, infrangere, moarte, orice lucru
spre care-1 duceau pasii. Vedeai cum focarul acestor ochi poate
conduce mar§uri capabile sa schimbe vieti.
Intre timp, eu tot marsaluiam in cere, a§a cum facusem
in Times Square in acea noapte inzapezita. In oraselul New
Jersey, unde locuiam cu Arlene, am pichetat un bloc in care
negrii erau discriminati. Poate ca i-am facut sa-si schimbe,
de ru§ine, politica, dar nu am stiut niciodata sigur acest lucru.
Ne duceam la demonstratii mai mult din frustrare decat cu
speranta. La un an dupa ce King a fost asasinat, lumea a fost
chemata la o demonstrate pentru comemorarea mortii lui.
Aceia dintre noi care pichetaseram impreuna am stat tacuti,
cu capetele plecate, intr-o intersectie din central orasului
Hackensack, iar apoi am can tat ,,Vom invinge". Din nou, nu
era nimeni in strada in afara de noi $i de cativa politis,ti pusi
sa asigure lini^tea. Nu era nici un pericol ca linistea sa fie tulbu-
rata. Politistii s-au uitat la ceas §i s-au uitat unii la altii, dand
din cap. Cand m-am uitat la ei, am simtit ca le cam venea sa
ranjeasca. Dar, pe drumul spre casa, m-am gandit mai serios.
38
LA JOACAIN STRADA
Ce obtineam stand pe o strada pustie, tinandu-ne de mana
si cantand? Ne facea doar sa ne simtim bine. Ma intrebam
daca realizam ceva sau doar ne jucam in strada.
Am gash raspunsul la aceasta intrebare dupa cateva zile,
in timp ce luam pranzul cu un vechi prieten. Bert Convy
debutase in teatru cam odata cu mine. II cunosteam de multa
vreme, dar atunci mi-a povestit o intamplare pe care nu o
mai auzisem §i care m-a facut sa las furculita jos si sa ascult.
M-a cuprins linistea, ca atunci cand auzi ceva care-ti merge
pana-n strafundul flintei. Nu ma gandisem niciodata la Bert
ca la un erou politic. Jucase rolul lui Perchik in Scripcarul
de pe acoperif, isi continuase cariera de actor de film, gazda
de concursuri de televiziune si povestitor neintrecut la specta-
colul Tonight. Pentru majoritatea, era un tip vesel, care patina
sprinten pe suprafata show businessului. Dar, cand mi-a
povestit intamplarea, mi-am dat seama ca in 1968 facuse
un marunt, dar periculos act de curaj.
In acel an, frustrata de evenimentele pe care nu le putea
controla, lumea ie§ea in numar tot mai mare in strada.
Uneori, frustrati la randul lor si intaratati din cand in cand,
politistii faceau mai mult decat sa stea prin preajma, uitan-
du-se la ceas. Bert era in Chicago in noaptea cand acestia
au izbucnit. Lucrase la campania prezidentiala si fusese trimis,
ca delegat din New York, la Conventia Democratica. Din
camera lui de hotel putea vedea furia crescand jos in strada.
Demonstrantii si politistii au rabufnit pe rand, iar la un
moment dat politistii au inceput sa atace multimea cu batele.
Singura scapare pentru unii demonstranti a fost sa intre pe
usa hotelului, in hoi. Politistii i-au urmarit in cladire, i-au
insfacat pe unii dintre ei si i-au tarat inapoi in strada si in
dubele politiei. O parte din demonstranti a reusit sa ajunga
39
 _ SENSULVIETII INTR-UN PAHAR CU APA
sus, unde Bert si aid delegati i-au lasat inauntru. Mai multi
tineri aveau fetele siroind de sange, iar Bert si prietenii lui
i-au sters cu prosoapele de la hotel. S-au uitat pe geamuri
la macelul de jos, din strada, si au vazut ca politia se pregatea
sa intre iar in hotel. In doar cateva minute, politistii au batut
la usa, cerand sa intre. Au dat buzna in camera lui Bert, au
inceput sa-i loveasca pe demonstranti si i-au tarat afara din
camera, pe cativa dintre ei de par.
Bert era furios si mahnit de aceasta violenta si i se parea
ca au patruns ilegal in camera lui. Dupa ce i-a vazut pe tineri
agresati in hotel, se temea de ce li se va intampla la unitatea
de politic. A telefonat si a aflat unde erau dusi. §i-a pus haina
si cravata, a coborat, si-a croit drum printr-o multime vio-
lenta si s-a indreptat spre unitatea de politic. Haina si cravata
au fost mijlocul lui de a intra in rol. Cand a ajuns la unitate,
s-a dat drept avocatul demonstrantilor si a cerut eliberarea lor.
A spus ca e un avocat din New York §i nu are de gand sa astepte
pana dimineata ca ei sa verifice acest lucru; politistii viola-
sera drepturile civile ale clientilor sai si voia ca ace§tia sa fie
eliberati imediat. Indrazneala cererilor lui §i autoritatea pe care
a reu§it s-o exprime ca actor au exercitat suficienta presiune
asupra politiei, meat Bert sa elibereze in acea noapte sapte-
sprezece oameni.
Cand si-a terminat povestea, pe care a spus-o simplu §i fara
sa-si dea importanta, am fost impresionat de curajul lui. Doar
pentru ca vazuse oameni batuti de politisti, se dusese la unitatea
de politic §i se daduse drept membru al curtii de judecata. Putea
fi aruncat chiar el in mchisoare. Peste multi ani, Bert a murit
din cauza unei tumori la creier, in urma unei boli indelungate
si umilitoare, si m-am gandit ca mostenirea pe care a lasat-o
nu au fost reprezentatiile vesele pentru care multa lume il
40
LAJOACAlNSTRADA
cunostea, ci curajul fulgerator de care daduse dovada in acea
noapte. Fara sa stea pe ganduri, s-a expus unui pericol ca sa
ajute niste oameni despre care nu stia nimic, decat ca erau in
primejdie. Am facut ce-am putut in zilele acelea, dar, in com-
paratie cu Bert, am simtit ca eu doar m-amjucat in strada.
Am vrut sa-i indrept pe pustii de la Emerson catre ceva
care sa-i incite la fapte cu sens si, banuiesc, sa, ma indrept si
pe mine in aceeasi directie.
Cred ca viata voastrd o sa aibd sens cand o sa-iputeti da chiar
voi un sens. Pana atunci nu. Pentru ca nimeni altcineva nu va
da vreun sens vietii voastre. Nu existd slujba, titlu saufunctie care
sa aibd sens in sine. Lumea se va poticni in continuare jura voi,
indiferent cat de inaltd va fi functia voastrd. Nu existd nici o
bdutura care sa dea sens vietii voastre, nici un drag, nici un congres
sexual. Nu pentru mult timp, in orice caz.
A$ vrea sa va sugerez, in caz ca n-atifacut asta in ultima vreme,
ca ar fi momentul sa aflati care va sunt valorile, iar apoi sa va
Idmuriti cum veti reu§i sa trditi potrivit lor. A jti ce e important
pentru voi $i apoi a vd dedica acestor lucruri este absolut singurul
mod in care veti cdpdta sentimentul cd viata are sens.
Intr-o buna zi, in tinerete, mi-am dat seama deodata ca
am valori. Jucasem pe Broadway in Mdrul1 timp de cateva
luni, cand impresara mi-a cerut sa parasesc acest spectacol ca
sa joe intr-un film n\\mx Marinarul extraordinar. Aveam doar
douazeci si ceva de ani, dar stiam cat se poate de clar ce este
de calitate, iar scenariul Marinarului mi se parea groaznic.
Totusi, impresara mea a insistat; mi-ar prinde bine in cariera,
spunea ea.
1. The Apple Tree, ciclu de trei piese muzicale scurte (muzica Jerry
Bock, versurile Sheldon Harnick). (N.t.)
41
 SENSUL V1ETII INTR-UN 1'AHAR CU APA
Nu intelegeam cum mi-ar putea ajuta in cariera un rol
intr-un film prost si, in plus, producatorul spectacolului
Mdrul voia cincizeci de mii de dolari ca sa ma lase sa plec
timp de trei luni, cat dura fllmarea acelei porcarii.
— Atat a platit Richard Burton ca sa piece din Camelot
si sa joace in Cleopatra, i-am spus impresarei mele. Richard
Burton. §i lumea stia cine e.
Arlene si cu mine nu aveam nici un ban in banca si
trebuia sa ne imprumutam ca sa platim.
Dar, imi pare rau s-o spun, nu acesta a fost momentul
cand mi-am dat seama ca am valori. Am imprumutat acei
bani ca sa joe intr-un film in care nu credeam. Cand m-am
intors insa la New York, impresara m-a sunat §i mi-a spus
mcantata ca a gasit o cale de a-mi sterge datoria. Imi aranjase
o reclama la tigari pentru care eram platit exact cincizeci de
mii de dolari. Atunci si-au facut simtita prezenta valorile.
— Nu, multumesc, am zis. Nu ma intereseaza.
Era socata. De ce as refuza cincizeci de mii de dolari cand
datoram exact atat?
— Pai, am zis eu, fiindca nu vreau sa iau bani pentru ca
oamenii sa se imbolnaveasca de cancer.
I s-a parut un mod ciudat de a gandi. Nu le dddeam
cancer oamenilor, primeam cincizeci de mii de dolari pentru
o zi de munca. Ca sa fm sincer, trebuie sa spun ca pe vremea
aceea se facea reclama la tigari la televizor, si avertismentul
Ministerului Sanatatii nu aparea inca pe pachete. Daca voiai,
puteai sa-ti spui ca faceai pur si simplu ce facea toata lumea.
Dar in realitate stiam cu totii ca tigarile ucid. Am spus inca
o data nu si am inchis telefonul.
Dupa ce 1-am inchis, mi-am dat seama ca unele lucruri
valorau mai mult decat altele pentru mine. Din aceasta cauza,
alegerea nu a fost deloc dificila. Nu am infruntat politistii
42
LAJOACAINSTRADA
din Chicago ca sa-mi predea niste pusti amarati, asa cum a
facut Bert. Am spus pur si simplu ,,nu, multumesc" otravirii
oamenilor. Dar actionam, in sfars.it, asa cum ii spusesem
primarului din Burbank: ca oamenii care pot schimba lu-
crurile sunt chiar in acea sala. Cu toate astea, mi-am dat
seama ca nu-i intotdeauna asa de us,or sa-ti gasesti valorile.
Poti avea surprize cand incerci sa-ti ierarhizezi valorile.
Intreaba-te care-i eel mai important lucru din lumepentru tine.
Familia? Munca? Banii? Tara? Sd ajungi in rai? Sexul? Dro-
gurile? (Mersi, dar nu-i nevoie sa ridicati mdna.)
Candgasejti un rdspuns... intreabd-tecdttimppetrecidefapt
cu valoarea numdrul unu ji cat timp iti petreci cu valoareape
careaipus-ope loculcinci... saupeloculzece. Careeste, defapty
lucrul cu cea mai mare valoare pentru tine?
Acesta va conta, indiferent de domeniul in care lucrezi. Cand
vinzi unprodus careitii ca se va strica in cdteva luni... Cand
vinzi sfdrditul ii jtii ca nu existd nici o fripturd... Cand iei
banii jifugi... Candscrii un articolsau un discurspolitic sau
un spectacolde televiziune care stdrnejte $i incitd, dar nu aduce
intelegere §i profunzime... Cand ai doar stil, fard substantd...
Atunci ai putea la fel de bine sa arunci otravd in rezervorul
de apa din care bem cu totii.
Daca ti-ar oferi cineva cincizeci de dolari ca sd arunci putind
otravd in rezervor? „ Uite, iti spune, e doar un pic de otravd.
Ce rdu poateface?'1 Cat ai lua ca sd arunci putind otravd in
rezervor? Cincizeci de dolari? O sutd? Zece mii? Ce zici de o
jumdtate de milion cu packet de actiuni liprimd de Crdciun?
O fi ea ,,doar un pic", dar dacd picul de otravd alfiecdrei
persoane se unejte cu al celorlalte... atunci noi toti ne amestecdm
in modpericulos in ecologia morald.
43
 SENSUL VIETII1NTR-UN PAHAR CU APA
Lucruriles-au schimbatdin aniijaizeci. Pe vremea aceea eram
toti afard in stradd. Eram nerdbddtori ji mfldcdrati, iarprofun-
zimeagrijii noastre era egalatd de emfaza gesturilor. Dar voi nu
mai ie$iti in stradd. Se zice cd vd gdnditi mai mult la propria
cariera decdt la mar^uri de protest.
Dacd-i adevdrat, partea tiudatd este cd voi aveti posibilitatea
sdfaceti mai mult ca sa schimbati lucrurile decdt cineva din anii
jaizeci. Dacd decenta are mare valoarepentru voi, dacd excelenta,
dacdfamilia are mare valoare pentru voi, dacd iiputeti iubipe
oamenii cu care vd impdrtiti viata, dacd nu-i schimbati pentru
cdtiva dolari, dacdputeti iubi muncape care ofaceti, dacdputeti
da tot ce-i mai bun celor care vd pldtescpentru munca voastrd,
dacd incercati sa nu mintiti, sa nu in^elati, sdfaceti bine pur //'
simplu fdcdndu-vd bine meseria, oricare arfi ea...
Atunci vetififdcut o revolutie.
Am coborat de la microfon si mi-am reluat local. Reu-
§isem sa spun ce voisem sa spun. As,ezat pe scaun, ascultan-
du-i cu o ureche pe ceilalti vorbitori, mtaniplarea de la East
River a inceput sa se deruleze cu incetinitorul §i curia de
conserve s,i-a schimbat directia. Rana de la cap s-a inchis,
iar fata de pe scara masjnii a zambit. Pana §i primarul din
Burbank a zambit.
CAPITOLUL 4
Bandaje §i badinaje
Am pa§it pe pajis,tea verde de pe coasta nord-vestica a Man-
hattanului, m-am uitat la fetele pline de speranta ale tinerilor
medici §i ale parintilor lor §i am incercat imediat sa stabilesc
care le sunt motivele de neincredere.
De cdnds-a anuntat cd afost invitat un actor sa vorbeascd la
aceastdfestivitate, lumea se intreabd: de ce sd aducipe cineva care
doarjoacd rolul unui doctor, cdndaiputea sd aduci unul adevdrat?
Era culmea! Fusesem chemat sa le vorbesc absolventilor de
la Facultatea de Medicina sj Chirurgie a Universitatii Colum-
bia, una dintre cele mai respectate facultati de profil din tara.
Karen Kosovsky, o tanara prietena de familie, se numara printre
absolventii din ziua aceea, a§a ca voiam sa accept, dar invitatia
m-a inspaimantat. Cum a§ putea sa le vorbesc din proprie
experienta unor studenti la medicina? Experienta personala
cea mai apropiata de ingrijirea medicala fusese sa incerc sa-mi
spal sangele fals care patrunsese prin pantaloni §i-mi imbibase
chilotii, in M'::A"S"H. Imi faceam griji ca simpla mea aparitie
din acea zi va lasa impresia ca sunt un actor care chiar crede
ca este doctorul pe care-1 joaca. Nu-mi venea in minte nici un
unghi din care as, fi putut aborda problema §i am crezut ca se
cuvine sa refuz. Dar n-o puteam dezamagi pe Karen, a§a ca
am spus da. Pe masura ce ziua in care trebuia sa ma ridic si
45
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
sa vorbesc se apropia, ma intrebam cu ce le puteam fi de folos
tinerilor doctori.
Poate cd icoala ajncut tot ce-aputut ca sd vd arate cum sdfiti
doctorili, mtr-o clipd de disperare, a aduspe cineva care sd vd arate
cum sa jucati rolul doctorului. Cu siguranta nu sunt doctor. In
primul rand, nu sunt un marefan alsdngelui. Nu ma deranjeazd
ca oamenii au sange, doar cd nu-mi place sd-laibdpe dinafard.
Nici n-am vdzut incd o operatic adevdratd, pentru ca mirosul de
spital e de ajuns ca sd-mi amintesc de o mtdmplare anterioard.
Auzisem prea multe povesti cu student! la medicina care
lesinau la autopsii ca sa ma pot uita la o operatic adevarata.
lar ideea de a vedea chirurgi care taie oameni vii cu un cutit
si le departeaza coastele ca sa-si poata vari mainile in inte-
riorul lor caldut nu mi se parea tocmai amuzanta. Ma docu-
mentasem pentru rolul lui Hawkeye din card, nu in salile
de operatic. Dar, oricat ar fi de greu de crezut, la un moment
dat, in cei unsprezece ani cat s-a filmat M*A*S"'H, in mintile
unora devenisem doctor.
Odata, in toiul noptii, sotul prietenei noastre Esther a
cazut in bale, la cativa pasi de pat, iar ea, auzind bufnitura,
s-a trezit si s-a repezit la el. Era cu fata la pamant, inconstient,
si din cap ii curgea sange pe placile albe de gresie. In timp
ce incerca innebunita sa-1 readuca in simtiri, i-au trecut prin
minte toate persoanele pe care le putea chema in ajutor. Prima
persoana de pe lista eram eu. Asta i-a venit in gand cand a
vazut sange pe podea.
Din fericire, s-a mai gandit si la alte persoane care erau chiar
doctori, iar una dintre ele a venit la ei acasa si i-a ingrijit sotul.
Cand ne-a povestit, in ziua urmatoare, am fost uluit ca fusesem
primul pe lista ei. ,,Ce credeai ca pot face? am intrebat-o. Sa
46
BANDAJE §1 BADINAJE
vin repede si sa-i spun cateva glume?" Am ris cu totii, dar
mi-am dat seama ce usor e sa lasi jocul actoricesc sa inlocuiasca
realitatea. A fost o greseala pe care n-am vrut s-o fac la randul
meu vorbindu-le acestor doctori noi-nouti.
Cunoitintele mele de anatomic se rezumd la simpla intelegere
afaptului cd osul $oldului este legat de osulpiciQrului. Nu sunt
doctor. Dar m-ati invitat aid §i cred cd, una peste alta, atifacut
o alegere bund. Pentru cd v-am atrasprobabil atentia in primul
rdndprin intermediul unuipersonaj de la televizorpe care l-am
jucat //' la scrierea rolului cdruia am contribuit in ultimii iapte
ani: un chirurgpe nume Hawkeye Pierce. Este o persoana remar-
cabild, iar dacd ati ales sd asociati cumva personajul lui cu
absolvirea $colii medicale, asta mi separefoarte incurajator. Deoa-
rece inseamnd, cred, cd aspirati la un mod uman de apractica
medicina. §i la un tip adevdratde doctor. Nu l-am inventat not
pe Hawkeye. Chiar a trait, aldturi de alti doctori care s-au zbdtut
sd tind oamenii in viatd acum doudzeci //' cinci de ani, in timpul
rdzboiului cu Coreea.
De fapt, surprinzator de multa lume venise la mine sa-mi
spuna ca-1 cunoaste pe doctorul Hawkeye care statea la baza
personajului; daca era adevarat, ar fi existat vreo douazeci
si cinci, treizeci de Hawkeye. Nu puteau fi asa de multi. Dar
oamenilor li se parea atat de real, incat credeau ca il cunos-
cusera realmente.
Personajul are ceva deosebit de atrdgdtor tocmai pentru cd are
la baza doctori adevdrati. Are simtul umorului //' tottqi e serios.
Este impertinent §i totu^i sensibil. Este destulde uman ca sdfacd
gre$eli §i totuji urd§te de ajuns moartea ca sd-^i depd§eascdpropriile
limite salvand vieti. Din multe puncte de vedere, e doctorul pe
47
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
care-l doresc pacientii $i la care aspird medicii. Dar nu este idea-
lizat. Cand se pomenejte in razboi, euneorifurios, uneoricinic,
alteoriputin trdsnit. Nu este un vrdjitor care poate aduce instan-
taneu vindecarea, faro, sd-§i dea osteneala lifdrd sd-$i strice ma-
chiajul. §tie cd poate da gre§. Nu e un zeu, pdje§te cu grijd pe
marginea prdpastiei — consent cd e §i el supus mortii,
De fapt, personajul lui Hawkeye avea o complexitate pe
care nu am inteles-o cu usurinta la inceput. Ca actori, nu
prea aveam altceva pe care sa ne bazam in afara de imaginatie
cand incepe spectacolul. A trebuit sa ne asumam cumva
infatisarea §i sentimentele celor care trecusera prin ani isto-
vitori de pregatire si apoi prin luni de practica chirurgicala
de razboi. Gene Reynolds, producatorul filmului in anii de
inceput, stia ca nu putem scoate toate astea doar din
imaginatie si a adus un consilier medical pe platou cand am
filmat primul episod.
Intr-una din scenele de la inceput, eram pe eliport, ferin-
du-ne ochii de norul de praf ridicat de elicopterul care ate-
rizase. Am alergat la elicopter, ghemuindu-ma sub lamele
rotitoare - nu atat pentru ca erau la inaltime mica, ci pentru
ca nu rusesem niciodata asa de aproape de un elicopter si n-am
vrut sa ma trezesc cu capul retezat. Am cerut informatii de la
infirmierii care scosesera un ranit din elicopter si-1 transportau
pe targa spre un jeep. Am alergat ingrijorat alaturi de ranit,
controlandu-1 din Riga. Doctorul Walter Dishell, consilierul
nostru medical, ne privea din spatele camerei.
Am tras cateva duble, dupa care Walter a venit la mine.
— §tii ceva? Nu mai fi asa compatimitor, a zis. Ai facut
asta de sute de ori. Fa-ti doar treaba si atat.
M-am uitat la sangele fals de pe pacientul meu. Cum sa
privesc chestia asta cu indiferentd? mi-am spus. Walter s-a uitat
la mine cu oarecare intelegere, dar a fost ferm:
48
BANDAJE $1 BADINAJE
— Ai vazut asta de nenumarate ori.
La urmatoarea dubla, mi-am luat piciorul de pe pedala
empatiei si scena a mers mai bine. Grija lui Hawkeye pentru
pacient avea mai multa putere cand se vedea mai degraba
in fapte decat la suprafata.
Dacd imaginea acestui doctor foarte uman^foarte implicat
va atrage, dacd v-a impresionat vreo clipd§i v-afacut sd aspirati
la acela§i lucru in viatd, atunci ma aflu aid ca sa va mcurajez.
Nu ezitati, indrdzniti. Fitipriceputi, fiti invdtati, fiti con§tienti
dedemnitatea vocatiei voastre... dar} va rog, nu uitati niciodata
simpla voastrd umanitate.
Ani intregi ati trudit ca sa intelegeti structura §iprocesele vietii
umane. A fost nevoie de cunoa^terea complexitdtilor din interiorul
altor complexitdti. Aveti competence pe care le-ati dobdndit cu
efort. Va cer un singur lucru: stdpdniti-vd competentele, dar nu
va Idsati stdpdniti de ele.
Le vorbeam despre diflcultatea de-a avea a face cu oame-
ni aflati intr-o situatie de criza. E mult mai comod sa te retragi
in spatele competentelor si al calificarii reci. Ce-i drept, dozajul
corect intre raceala si compasiune nu e usor de obtinut. Chiar
si pentru aceia dintre noi care doar jucau rolul doctorilor, a
gasi dozajul potrivit era lucrul esential pe care trebuia sa in-
vatam sa-1 facem in M*A*S*H. Filmul avea sa fie series si
amuzant. Urma sa aiba momente usoare si momente tensio-
nate. Empatie amestecata cu siretlic. Doctorilor adevarati pe
care-i interpretam le pasa, fireste, de pacientii lor, si totusi, cand
ii operau, glumeau deseori intre ei. Am fost surprins cand am
auzit prima oara acest lucru despre chirurgi, insa apoi am inte-
les ca trebuiau sa se elibereze intr-un fel de tensiune. De fapt,
asta ni s-a intamplat si noua cand am jucat rolul acelor chi-
rurgi. Dupa treisprezece, paisprezece ore de filmat in sala de
49
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
operatic, cu stresul care ne lua mintile, am inceput sa ne jucam
renghiuri unii altora. La sfarsitul unei duble, cei care fusesera
deosebit de sinceri sau inimosi in timpul filmarii se trezeau
bombardati cu suluri de pansament chirurgical imediat ce se
auzea cuvantui ,,Taie!". Sau ne strecuram in urma cite unui
actor ca sa vedem cate instrumente chirurgicale puteau fi agatate
de halatul lui pana sa-si dea seama ca duce dupa el un sfert
de kilogram de metal.
Asa se face ca am inceput sa vad un paradox atat in me-
dicina, cat si in actorie: nevoia de a fi empatic si stapan pe
sine in acela§i timp. Trebuia sa iei o anumita distanta, dar nu
prea mare. Trebuia sa fim exacti in munca noastra; cuvintele
si miscarile trebuiau sa fie precise. Trebuia sa-ti bagi mana
intr-o manusa chirurgicala lipicioasa exact in acela§i timp in
care spuneai niste chestii medicale complicate. Uneori partea
comica cerea o sincronizare la secunda. Cu toate astea, daca
nu avea autenticitate, parea ceva mecanic. Ca sa nu ne lasam
dominati de tehnica, o depaseam cu glume. Ne purtam oare-
cum ca niste chirurgi: pentru binele pacientilor, ii infasuram
in bandaje, pentru binele nostru, recurgeam la badinaje.
In timp ce le vorbeam tinerilor medici absolventi, am avut
revelatia acestei tensiuni intre calificarea tehnica si legatura
umana si a faptului ca cele doua intra cateodata in conflict.
A trebuit sa deveniti durifata mortii. De laprima autopsie,
cdndpoate vi s-ajacut rau, sau ati plans, sau atifost doar indi-
ferenti, a trebuit sa vd obijnuiti cu moartea ca sa le puteti fi de
folos celor viL Darsper ca nu ati ingropatprea addnc aceaparte
din voi care doare //' care se teme.
§tiu cum e sdfii absorbit de tehnica. Atunci cdnd scriu sce-
nariipentru M"A"S"H, sper ca scriu intotdeauna cu afectiune
ji compasiune despre oameni. Insd intr-o zi m-ampomenit cd dis-
50
~ BANDAJE SI BADINAJE
cut cu cineva care se afla intr-o crizd adevdratd, era in mare sufe-
rintd, ii-mi amintesc cd m-am gdndit: Asta ar fi o poveste buna.
Nu deveniti totuna cu competentele voastre, uitdnd cine sunteti.
Nu eram calificat sa le vorbesc despre medicina. §i totusi
eram specialist intr-o anume zona a medicinii: fasesempatient.
Aveam o experienta care-mi permitea sa le vorbesc tinerilor
medici din inima.
Cu studiile voastre puteti sa le spunetipe nume tuturor oaselor
din corpul meu. Imiputeti citi radiografiile cape nijte telegrame.
Dar imi puteti citi ji mu$chii involuntari? Puteti vedeafrica fi
nesiguranta de pe chipul meu?
Dacd vd spun ce md doare, puteti sa vd dati seama din vocea
mea ji ce durere sufleteascd am?
Va ardt corpul, dar vin la voi cu mtreaga meapersoana. Ma
puteti vedea cu ochelarii vojtri de citit?
Imi veti spune oare ce aveti de gdndsd-mifaceti, fi in cuvinte
pe care sa le inteleg?
Imi veti spune oare cd nu $titi ce sd-mifaceti? Vd puteti injrunta
propria fried, propria nesiguranta? Dacd aveti dubii, puteti cere
ajutorul altora?
Cbiar daca nu veti avea de-aface direct cu pacientii — daca
veti lucra in cercetare, in administrate, daca scrieti, indiferent
ce vetiface —, pdnd la urmd va exista intotdeauna un patient la
capdtul deciziilor voastre.
Vd va interesa mai mult cazul decdtpersoana? (,,Sord, sa
vind mduntru ulcerul gastric"... ,,Cum se simtefemurul fracturat
din camera 208?")
Veti iti cd aveti probleme daca vd pomeniti cd v-ati dori ca
un patient sd-§i trimitd ficatul tntr-un plic, prin pojtd.
51
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Pe ce loc se afld banii in ierarhia voastrd? Sunt ei unitatea
de mdsurd cu care vd veti evalua succesul?
Nu s, dam pe atunci ca, intr-o buna zi, in tara noastra medi-
cina va fi condusa de contabili §i ca doctorii adevarati vor avea
putine sanse sa faca bani - daca nu cumva conduc o organizatie
de sanatate. In acest ultim caz, ar trebui sa existe o sala spe-
ciala de asteptare pentru ei in biroul de la poarta raiului, unde
vor astepta in veci.
Pe ce loc vafifamilia, in ierarhia voastrd? Cdte zile //' nopti,
sdptdmdni //' luni vetifi despdrtiti de ea, ingropati in muncd,
pdnd sd vd dati seama cd v-ati indepdrtat de o pane importantd
din viata voastrd?
Daca sunteti medici bdrbati, care va fi relatia voastrd cu
femeile? Cufemeile in calitate depaciente, asistente, colege doc-
torite, iar mai tdrziu studente. Vetifi in stare sd respectati dreptul
pacientei voastre de afi informatd $i de a lua decizii cu privire
la corpul ei? Le veti considera pe asistente colegele voastre, sau
ni$te servitoare?
Iar dacd sunteti medicifemei, sper ca vetifi conjtiente cd nu
ati ajuns unde sunteti doarprinpropriile forte. A trebuit sd mun-
dti mult, dar, celputin in pane, vd aflati acum aid pentru cd
in 1848, la Seneca Falls, nijte femei pe care nu le-ati cunoscut
niciodatd au inceputsd sustind cu tdrie ca aveti dreptul sd ajungeti
aid. A$a cum ele eu ajutat o generatie pe care nu aveau s-o cu-
noascd niciodatd, eu vd cer insistent sa luptati cafiicele voastre
ji fiicele fiicelor voastre sd fie numite nu ,,femeie medic(< sau
,,mediculmeu, careeofemeie", dpur$isimplu,,mediculmeu".
Dacd vdganditi bine, nu existd nid o parte a mundi voastre
care sd nufie afectatd de ceea ce hotdrdti ca are mare valoare
//' de ceea ce hotdrdti cd nu conteazd.
52
BANDAJE §1 BADINAJE
Ei bine, asta e reteta mea. V-am dat o pastild cam greu de
inghitit, dar cred cd vd vaface sa va simtiti mai bine.
Vd multumesc cd vd asumati marea responsabilitate de a avea
grijd de vietile altor oameni. Nu $tiu cum ati reu§itsd invdtati
tot ce jtiti. Dar mai existd un lucrupe care-lputeti invdta despre
corpul uman, un lucru pe care numai cineva care nu e medic
vi-lpoate spune, //' sper sd nu-l uitati niciodatd:
Osul capului este legat de osul inimii - nu lasati legdtura
aceasta sa se fractureze.
Peste mulci ani, o tanara a venit la mine intr-un aeroport
§i mi-a spus ca fusese acolo, printre absolvent!, in ziua aceea.
Mi-a marturisit ca multa vreme a purtat cu ea o copie a dis-
cursului meu ca sa nu uite ce fel de doctor vrea sa fie. Am
fost impresionat la gandul ca cineva chiar imi luase in serios
cuvintele. §i abia atunci am inteles adevaratul mesaj al celor
spuse in ziua aceea: cat de viu te poti simti - ba chiar con-
stient ca ai o menire - stiind ca sunt vieti adevarate la ca-
patul serviciilor tale, sau al artei, sau al discursului sau chiar
al glumelor tale.

CAPITOLUL 5
Vorba §i fapta
Le puteai auzi cazand din copaci si izbindu-se de pamant
sau lovindu-se de umerii celor care ascultau discursurile de
absolvire. Erau lacuste: lungi, verzi, roiuri intregi de cosasi.
Era in 1982 si, presupunand ca erau acele lacuste care vin o
data la saptesprezece ani, aveam sentimental ca nu mai iesisera
in lume din 1965, ceea ce le-ar fi putut motiva curiozitatea
cand se urcau pe picioarele oamenilor sau li se furisau in poala,
in timp ce discursurile continuau.
Era greu sa te gandes,ti la altceva decat la insecte in acea
zi, Elie Wiesel se afla acolo ca sa primeasca titlul de doctor
onorific al Kenyon College, si eram si eu acolo, Peste vreo
douazeci de ani, ne-am intalnit din intamplare si primul lucru
pe care mi 1-a zis a fost: ,,Iti mai amintesti lacustele?" Tinusem
discursul de deschidere, dar tot ce-mi amintesc acum din el
este o mare de fete pe care erau intiparite repulsia §i dezgustul.
Era probabil efectul chestiilor verzi de pe picioare, si nu
al discursului meu, dar cand ma gandesc din nou la lucrurile
pe care le-am spus - o litanie cu problemele din tara din acea
perioada - ma intristez putin.
Am trecut in revista lucrurile pe care le puteau face absol-
ventii pentru ca lumea sa devina mai buna, dar, de fapt, am
facut lista modurilor in care stricaseram noi lucrurile. Nu ma
documentasem in mod deosebit; luasem toate informatiile
acelea deprimante din ziare. Acum, cand ma uit in urma §i-mi
54
VORBA §1 FAPTA
imaginez ziua aceea insorita de acum douazeci §i cinci de ani,
cand fiica mea Elizabeth absolvea Kenyon College cu speranta
in suflet si un chicotit launtric, imi dau seama ca, de fapt, nu
era o zi insorita. Ci mohorata si intunecata; lumea fusese des-
flgurata §i, pe deasupra, din copaci ne cadeau in cap lacuste.
Nici vorba de ,,vremurile bune de altadata". Insa, in ziua aceea,
Elizabeth chiar avea speranta in suflet si un chicotit.
E ceva de nelipsit-la ea. La scurt timp dupa ce s-a nascut,
doctorul a spus ca picioarele ei sunt rasucite putin spre in-
terior. A zis ca nu e ceva grav. Daca le punea in ghips doua-trei
luni, aveau sa se indrepte. La inceput, am fost daramati cand
i-am vazut piciorusele grele de ghipsul care le strangea. Dar,
in cateva zile, am observat ca inventase un joe. I§i ciocnea
camasile de ghips ale picioarelor s,i radea de zgomotul pe
care-1 faceau. Le transformase intr-o castanieta uriasa. Ne
zambea din patut si i§i lovea picioarele in ghips, razand fara
dinti. Rasul ei ne inveselea, §i asa avea sa se intample mereu
de atunci inainte.
Dupa ce a crescut, s-a facut isteata foe. Circula o gluma
in familie, de obicei reamintita de Elizabeth, despre nasul meu,
care li se parea copiilor neobisnuit de lung. Odata, intr-o zi
racoroasa, cand ea avea opt ani, am spus ca varful nasului mi-a
inghetat. ,JNormal, a zis Elizabeth, nu circula sangele pana
acolo." Le-am povestit prietenilor ce amuzanta era si le-am
oferit ei si surorilor ei cate douazeci si cinci de centi pentru
fiecare replica nostima pe care mi-o furnizau pentru serialele
de televiziune pe care le scriam. Daca foloseam replica, le da-
deam un dolar. Nu eram zgarcit, voiam doar sa le ajut sa cu-
noasca valoarea banilor. Asta a dus la o anume cumpatare din
partea lor, dar mai ales la o noua serie de glume despre cat
de zgarcit sunt.
55
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Dar acum se intampla ceva nou. Fetita care adormea ra-
zand, in timp ce eu s,edeam pe marginea patului ei, absolvea
faculcatea. lar eu ma aflam pe podium, cautand cuvintele
care puteau surprinde aceasta tranzitie indeajuns de bine ca
sa~i dea o semnificacie.
Paregreu de crezut ca, din bebelu$ul acela... at ajuns prie-
tena mea. De la copilul meu, la egalul meu.
Nu jtiu cum se simt mama si tatdl altui copil astdzi, dar
jtiu cd, in ce md privejte, oricdt de bucuros sunt pentru tine,
oricdt deputernicd arfi senzatia de mdndrie, ujurare ji impli-
nirepe care o am — sunt jifoarte emotionat, nelinijtitji irascibil.
li vorbeam fiicei mele de la inima la inima, dar simteam
ca trebuie si transform cotul intr-un discurs public, as,a ca
am inceput cu refrenul de deschidere despre scarea lucrurilor
in lume. Ar fi trebuit sa raman la tonul personal.
Nu md ingrijoreazd numai ideea cd te las sdpleci. Md mgri-
joreazdfaptul ca lumea in care vei intra este teriftantd. Cefel
de loc am pregdtit pentru tine? Cum te vei descurca? Apd polua-
td, aer poluat, rasism, discriminare sexuald, jomaj, inflatie,
crimd la toate nivelurile, rdzboi ji zvonuri de rdzboi: o adevd-
ratd lume ideala,
Te Idsdm in grija unui guvern care rezolvd aceste probleme
intr-un mod ciudat de creativ. Pared ar spune ,,De ce sd le iei
ca pe nijte probleme? Sdfacem astfel ca toate problemele sdfie
solutii una pentru cealalta." Acum cdteva luni, pre^edintele a
sugerat cd cijra §omajului arfi mult mai scdzutd dacd am inceta,
pur$i simplu, sd mai numdrdm atdteafemei in rdndul jomerilor.
Poate ti se pare cd va dura o ve§nicie sd se rezolve aceste pro-
bleme. Dar, defapt, toate pot fi stdrpite in cinci minute, pentru
56
VORBA §1 FAPTA
cd iti Idsdm //' bomba nucleard. latd solutia supremd a proble-
melor, iar Washingtonul a inceput s-o ia m calcul.
...Apropo, nu inventez nimicdin toateastea. Iti Idsdm o lume
carefunctioneazd ca un ceas. Iar ceasuldupd care functioneazd
este un ceas cu cue.
N-am putut face mare lucru in privinta bombei. Imi pare
rdu. Am inceput sd lucrez la un tratat care sd interzicd testele
nucleare acum aproape doudzeci de ani, cdnd eraifoarte mica.
Dar lucrurile s-au inrdutdtit in loc sd se imbundtdteascd.
Oamenii de jtiintd au calculat cd cele trei sute de milioane
de dolari care aufost necesare pentru a eradica vdrsatul de vdnt
in ultimii zece ani sunt echivalente cu cinci ore din bugetul militar.
Optzeci la suta din bolile din lume sunt cauzate de apa con-
taminatd, //' totuji costurile pentru o rezervd de apa sanitard
pe intreg globul sunt egale cu cele necesare pentru trei sdptdmdni
de cursd a inarmdrii.
§tiu ca astazi aceste cuvinte suna ca aiurelile unui naiv libe-
ral de la Hollywood, dar, intr-un fel, nu ma pot abtine. Am
crescut intr-o perioada cand acest mod intortocheat de a gandi
era normal.
Voiam sa ma adresez sperantei §i optimismului lui Eliza-
beth, dar in acea zi aveam in minte un §ir de evenimente triste,
de care nu m-am putut feri. Imi petrecusem aproape zece ani
racand campanie pentru Amendamentul pentru Drepturi
Egale. Inca imi treceau prin minte scene din acel ani. Eleanor
Smeal §i cu mine, cand am oprit mas,ina langa o biserica din
Oklahoma, am alergat inauntru §i am vorbit in fata unei
multimi care deborda §i fremata de energie. Lucrul cu respec-
tabila, fermecatoarea Betty Ford, cand am anuntat numara-
toarea inversa a campaniei, in ultimul an in care trebuia
57
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
ratificat amendamentul. Arlene, fetele noastre si cu mine stand
in Lafayette Park, langa Casa Alba, si implorand o multime
de o mie de oameni sa nu renunte. Dar iata ca sosise termenul
limita pentru ratificare. Timpul aproape expirase in 1979, cand
Congresul a votat o prelungire. Acum, in mai 1982, daca
amendamentul nu era ratificat de inca trei state in decursul
catorva saptamani, nu avea sa fie inclus in Constitute - si
nu erau sanse sa se intample acest lucru.
Voiam sd-ti ofer o lume care sa te respecte cafemeie lafel de
mult cum ma respectdpe mine ca bdrbat. Voiam sdfie intipdritd
in Constitute garantia acestui respect. Dar, daca nu are loc o
minune in urmdtoarele treizeti ji japte de zile, nu vei obtine lumea
aceasta. Vei pldti acdeaji taxe ca un bdrbat, Congresul te poate
trimite la rdzboi ca pe un bdrbat, dar legea nu-ti va garanta
egalitatea in drepturi cu barbatii. Nu anul acesta, nu la anul
ji poate nici in restul secoluluL
In timp ce faceam campanie pentru amendament, am auzit
ca oponentii isi exprimau surprinzator de des trei temeri. Una
era ca in urma Amendamentului pentru Drepturi Egale
barbatii si femeile vor trebui sa foloseasca aceleasi bai. Pare
ridicol acum, dar oamenii chiar si-au exprimat la tribuna
aceasta ingrijorare, in cadrul mai multor consilii de stat. A
doua era teama ca femeile vor fi obligate sa lupte in armata
alaturi de barbati, iar a treia - ca statele vor fi obligate sa
permita casatoriile intre persoane de acelasi sex. Specialism
in drept au afirmat in repetate randuri ca, indiferent daca aceste
consecinte erau sau nu de dorit, amendamentul nu va dispune
nici una dintre ele. Dar temerile au avut castig de cauza si
amendamentul nu a fost ratificat.
58
VORBA §1 FAPTA
Cultura noastra s-a schimbat oricum. Chiar si fara amen-
dament, barbatii si femeile folosesc acum aceleasi bai (uneori,
in caminele universitare, aceleasi dusuri), unele femei lupta si
mor cot la cot cu barbatii in zonele de lupta, iar in unele state
exist! casatorii intre persoane de acelasi sex. Dar Constitutia
inca nu le garanteaza femeilor si barbatilor egalitatea.
Sigur ca au existat intotdeauna multe lucruri gresite in
lume si probabil ca vor exista intotdeauna. Sper ca fiica mea
va fi destul de puternica pentru a rezista in aceasta lume.
Ideea superimportantd pe care vreau sa ti-o sddesc in minte
la aceasta imbrdtijare de rdmas-bun este ca vreau sdfiiputernica.
Prin asta nu vreau sa spun dura /z dificild. Copacul care nu se
apleacd infurtund se rupe in doua. Sper ca te vei indoi //' vei
ceda, iar apoi te vei indrepta iar, avdnd rdddcinile acolo unde
trebuie sdfie.
Dar sa fit puternica nu inseamnd sd at toate raspunsurile,
Chiar ji cdnd e§ti responsabild de ceva, sd nu-ti fie teama daca
nu itii cu exactitate ce fad. Intreabd. S-ar putea ca unii sd se
uite ciudat la tine, ingrijorati de ezitarea ta. I§i aratdpurji simplu
propria sldbiciune. Am cunoscut cdtiva oameni puternici cdrora
nu le era teamd sd-ji arate nesiguranta in timp ce cdutau o solutie.
E nevoie de curaj ca sdfii creativ. §i o sd avem nevoie de crea-
tivitatea ta, altfelsuntem terminatL Sper ca le vei da §i altora lansa
de afi creativi ji nesiguri. S-ar putea ca cineva sd vind cu o idee
care sd rezolve una dintreproblemele insurmontabilepe care ti le
Idsdm, chiar daca e posibil ca acea persoand sd se mjele in orice
altd privintd.
Rdmdi in afara ideologiilor. Ca fijargonul, ideologia poate
fi un substitut pentru gdndire. Ispita solutiei simple te poate deter-
mina sd-ft la$i viata in mdinile unor oameni care pun lucrurile
pe roate, dar care-ti rdpesc libertatea de a-ti alege destinatia.
59
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Fii deschisd la schimbare //' asumd-ti riscuri — in asta constd
aventum // arta de a trdi. Gdse$te puntea dintre consecventd //'
experiment, Fii flexibild, dar cu principii, Fii o disidentd, dar
pdstreazd-ti patriotismul. Fii disciplined, dar improvizeazd.
Freud a spus: ,,Sandtatea mentald este capacitated de a munci
fi de a iubi. "Adaugd un al treilea lucru: capacitatea de a tejuca.
la injoacd cele mai serioase lucruri din viatd; iti vor aduce mai
multd bucurie /z le vei avea mai mult timp. Joaca este o schimbare
bruscd de perspectiva — unfel de disidentd. Te apropie de ceea
ce-ti place.
Fii flexibild inprivinta visurilor tale. Saluta schimbarea. Am
avut un profesor de economic in facultate, domnul Partlan, care
spunea: »Sa nu-tifie teama sa te rdzgdnde$ti asupra carierei. Te
totpoti rdzgdndipdnd lapatruzeci de ani." Cunosc persoane care
se rdzgdndesc §1 la jaizeci. Fiimobild. Fiidestinsd. Viata inseamnd
surprize dupa surprize.
Facultateaafostcaurcujulunuimunte.Atrebuitsdperseverezi,
sd-ti largejti orizontul, sd induri singurdtatea cdrtii citite noaptea.
lar acum e$ti pe culme — fi ce vezi infatd?Alti munti. Singurul
lucru de care potifi sigurd este cd vorfi intotdeauna alti munti.
Dar$tiu cd veif t bine. Rdsultdu, sinceritatea ta, optimismul
si energia ta tinereascd — toate mdfac sd itiu cd viata merge inainte.
Pentru cd-ti bati capul cu o idee complicated, pentru cd pott
invdta o arta — sd spui o glumd, sd cdnti lapian —, pentru cdpoti
rdde abandondndu-te complet: pentru cd existd lucruri simple ca
acestea, stiu cd natura va supravietui.
As vrea sd am o lume mai bund sd-ti ofer. Darpoate cd acum
ne vom ocupa impreuna de asta.
Rdmas bun, copila meal Bun venit, prietena meal
Dupa absolvirea lui Elizabeth am plecat impreuna intr-o
excursie. Arlene gasise un antidot pentru perioada in care nu
60
VORBA §1 FAPTA
fusesem langa fetele noastre, atunci cand lucram in California.
Imediat dupa absolvire, fiecare dintre fiicele noastre isi pu-
tea alege o calatorie oriunde in lume, unde aveam sa merg
impreuna cu ea. Eve a ales Grecia, Beatrice a ales China, iar
Elizabeth a ales o calatorie cu Orient Expressul de la Paris la
Venetia, apoi Salzburg si Viena.
N-a inceput ca excursia visurilor noastre sau, eel putin, nu
a visurilor mele. Am stat in gara la Paris, cu bagajele raspandite
pe jos> asteptand anuntul de urcare in vagoane. Nu s-a auzit
nimic in difuzoare. Am asteptat o ora si tot degeaba. In cele
din urma, cu o jumatate de ora inainte de plecare, am lasat-o
pe Elizabeth sa aiba grija de bagaje §i m-am dus sa vorbesc
cu §eful garii.
— Non, a zis el, le train estparti.1
Mi-am petrecut anul trei de facultate la Paris, asa ca, din
pacate, 1-am inteles fara probleme.
— Nu se poate sa fi plecat, i-am zis pe un ton cat se poate
de isteric. Fiica mea si cu mine avem bilete.
— Nu, nu, a zis el, folosind doi nu, cand unul ar fi fost
deja superfluu, ba chiar dezagreabil. A plecat cu trei ore mai
devreme. Au anuntat > toti> clientii.
>
— Pe mine nu m-au anuntat.
— Poate ca ati cumparat biletul in America.
— Da.
— Poate de-asta. §i a urmat o ridicare din umeri care ar
putea fi descrisa drept galica sau sadica, in functie de cat de
dispus esti sa-i ierti pe francezi, de dragul Castelului Lafite.
— Nu, nu, nu, am zis eu, adaugand inca un nu la cei doi
ai lui. Trebuie sa ne urcam in trenul ala. E o calatorie foarte
1. Nu, trenul a plecat. (fr.) (N.t.}
61
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
important! pentru fiica mea. Trebuie neaparat sa ne urcam
in trenul ala.
— Mais le train est parti.
Nu-mi ardea de logica frantuzeasca.
— Fiica mea va fi foarte dezamagita. Nu se poate asa ceva.
— Pai ati putea incerca sa luati Trenul Albastru, care n-a
plecat inca. Merge mult mai repede decat Orient Expressul.
Daca va dati jos la Dijon, puteti trage pe dreapta Orient
Expressul cand trece pe acolo.
Sa trag pe dreapta Orient Expressul. Cum oare sa fac asta?
— Merged la seful garii si spuneti-i ca trebuie sa opriti
Orient Expressul.
Era absolument absurd ca seful garii din Dijon sa opreasca
un tren doar pentru ca asa-i spuneam eu, dar m-ani gandit
la Elizabeth, care astepta langa bagaje.
— Bine, dar vreau sa-mi dati in scris: ,,Catre seful garii
din Dijon: va autorizez sa opriti Orient Expressul." §i sa
semnati ,,§eful garii din Paris".
— Nu e nevoie de asa ceva.
— Ba e absoluta nevoie.
— Daca nu plecati acum, o sa pierdeti Trenul Albastru.
— Nu fara autorizatia scrisa.
— Nu am pe ce sa scriu.
Ma scotea din minti. Un sef de gara fara hartie cu antet.
Cum putea sa existe cineva in Paris fara o asemenea hartie?
— Uitati, scrieti pe asta. Am luat de pe biroul lui o punga
de hartie maro cu cateva pete de grasime de la pranz pe ea.
Mi-a luat punga cu o expresie care era un amestec exact cal-
culat de dispret si mila si a scris ce i-am dictat, cu un scris de
mana frumos si inflorit. Am insistat sa semneze ,,§eful garii
din Paris". I-am multumit si am plecat.
62
VORBA §1 FAPTA
Am luat-o pe Elizabeth si bagajele si am alergat spre le Train
Bleu. Nu mai erau locuri libere, asa ca am stat in picioare tot
drumul pana la Dijon, in timp ce un grup de tineri marinari
ne aruncau in fata fumul tigarilor Gauloises.
In sfarslt, la ora doua noaptea, am fost singurii care au cobo-
rat in Dijon. Locul era pustiu si, in timp ce Trenul Albastru
disparea in noaptea intunecata, am vazut o bar,aca minuscula
la capatul peronului, cu o lumina stearsa la fereastra. M-am
dus acolo si am batut la usa. Cineva a crapat usa.
— Out?
— Buna seara. Va trebui sa opriti Orient Expressul.
— Nu. Orient Expressul nu opreste in Dijon.
— In noaptea asta va trebui sa opreasca. Avem bilete.
— Nu pot opri Orient Expressul.
— Chiar asa? Am scos punga de hartie maro. Cititi asta!
Se uita de parca i-as fi dat un soarece.
— Ce-i asta?
— E autorizatia oficiala de la seful garii din Paris. §eful
garii din Paris. Trebuie sa oprim trenul.
Mi-a luat punga din mana si a citit-o cu atentie.
— Aveti asta de la seful garii din Paris?
— Exact. Din Paris. Aveam impresia ca nu pot accentua
destul de tare cuvantul Paris.
A dat tacut din cap.
— Bine, o sa-1 opresc.
Dupa cateva minute, Orient Expressul a oprit, si din el au
coborat cativa feroviari morocanosi, doritori sa afle care era
problema. Le-am aratat biletele si le-am cerut sa ne conduca
la compartimentele noastre. Pai, au zis, compartimentele tre-
buie aranjate. Asta va dura o vreme.
Nu-mi ardea de amanari. Acum aveam puterea. Oprisem
Orient Expressul cu o punga de hartie. Nu stiam titlul oficial
63
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
al persoanei responsabile, dar am zis:Je veux voir le directeur
du train!1 avand instinctul sigur ca asa i se spune.
Pareau dezorientati.
— Directorul trenului? Cine-i asta?
— §eful. Conductorul. Capitanul.
— Doarme.
Atunci m-am indreptac cat eram de inalt. Pourquoi doit-il
dormir? am zis pendant que moije marche dans la rue? (De
ce-ar dormi in timp ce eu umblu pe strazi?) Cele cincispre-
zece luni petrecute in Franta fusesera o pregatire minutioasa
pentru aceasta exprimare pompoasa, pe care au incercat s-o
respinga pentru ca suna stupid.
— Urcati in vagon, va rugam. Nu putem sta toata noap-
tea in Dijon.
Puteau sa tot pretinda ei ca nu-i invinsesem, dar eu am
condus-o pe Elizabeth in tren cu convingerea clara ca ii
batusem pe limba lor.
Odata urcati, calatoria nu s-a imbunatatit. Trenul trebuie
sa fi fost construit in urma cu o suta de ani, iar patul era
proiectat pentru oameni cu vreo treizeci de centimetri mai
scunzi decat mine. Am dormit cu genunchii sub barbie.
In tot acest timp, Elizabeth se amuza cu un zambet in-
cantat s.i rautacios. Pofta ei de joaca parea sa n-aiba limite.
Voia neaparat sa vada un loc din Viena: Parcul Prater. Zicea
ca este un pare de distractii cu nis, te curse spectaculoase. Nu
mai era altul la fel in lume. Eram acolo ca sa fac tot ce voia
ea, a§a ca ne-am dus. Pana la urma a vrut sa ne dam pe o
chestie care gonea prin aer cu peste o suta saizeci la ora,
facand bucle, iar la sfars.it cobora intr-un picaj ametitor spre
pamant. Nu credeam ca ma intereseaza a§a ceva.
1. Vreau sa vorbesc cu directorial trenului! (fr.) (N.t.)
64
VORBA §1 FAPTA
— Hai, nu fi demodat.
Fara tragere de inima, m-am a§ezat in spatele ei, iar tre-
nuletul §i-a inceput urcusul lent spre varf. Hai, ca nu-i a/a
rau, mi-am zis dupa ce ne-am stabilizat la varf. Apoi varful
vagonului s-a inclinat inainte si mi-am dat seama ca o sa
murim. Am coborat in picaj, dupa care, fara nici un aver-
tisment, ne-am ridicat iar brusc spre cer. Capul mi s-a izbit
de ceafa lui Elizabeth, iar nasul mi-a amortit.
— Nu-i mi§to? a zis ea.
Ne-am rasucit la dreapta, apoi la stanga, am plonjat, am
urcat iar, apoi ne-am indreptat direct spre pamant. Tipam
amandoi ca maimutele. In sfar§it, cursa s-a oprit incet. Toti
mu§chii din corp imi tremurau.
Elizabeth s-a intors si mi-a zambit ironic:
— Hai inc-o tura.
Dupa ce ne-am intors din calatorie, Elizabeth a inceput
o cariera de actrita. A studiat, a participat la auditii §i a primit
cate un rol temporar. A inceput insa incetul cu incetul sa-si
dea seama ca nu-i placea sa joace asa de mult cum crezuse.
Intr-o noapte, lucra la un film in care juca rolul unei politiste
cu doar o replica sau doua. Trebuia sa alerge spre un cadavru
§i sa spuna ceva procedural. Dar, dupa cateva duble, au
inceput s-o doara coapsele. Ii era foame si frig, §i nu prea
avea ce juca. A inceput sa-§i dea seama ca nici actoria nu-i
facea prea mare placere. Fusese minunata in filmul Celepatru
anotimpuri — spontana §i lipsita de griji §i melodramatica
atunci cand era nevoie. Jucase in film si in scurtul serial de
televiziune bazat pe film. Dar acum incepea sa se gandeasca
altfel la viata ei.
In al doilea an de studentie la Kenyon, petrecuse un se-
mestru la Institutul National deTeatru §i se imprietenise cu
nis.te actori surzi de la Teatrul National de Surzi. A fost
65
 SENSUL VIETII iNTR-UN PAHAR CU APA
fascinata de limbajul semnelor si de comunitatea surzilor si,
cand s-a hotarat sa se lase de actorie, a facut o scoala de edu-
catie speciala si a devenit profesoara de surzi.
Primul ei elev a fost o fata pe care o insotea toata ziua,
intr-o scoala de copii cu probleme de auz, traducand pentru
ea totul in limbajul semnelor. Stralucea de bucurie ca eleva
ei progreseaza. Trecuse de la spectacolele pentru mii de
oameni la invatarea unei singure persoane si se simtea cat
se poate de implinita. Era ceea ce sperasem pentru viata ei,
iar ea isi gasise calea de una singura. Nu avusese nevoie de
cuvintele mele intelepte de la absolvire.
Credeam ca eu sunt eel care tine discursul de deschidere
in acea zi, dar lacustele au tinut unul mai bun. Au lasat o
impresie mai durabila. Ele au avut mesajul eel subtil, mesajul
care-ti imbogateste viata. §i-au urmat semnalele din inte-
rior. Cand era vremea de repaus, se odihneau. Cand era
vremea de roit, roiau de jur imprejurul nostru.
Ma indoiesc ca Elizabeth si-a amintit ca am sfatuit-o in
ziua aceea sa fie flexibila si sincera cu ea insasi. Dar asta a facut.
Ca si lacustele acelea inocente si curioase, si-a urmat firea, si-a
ascultat glasul inimii. Iar acest simplu fapt a msemnat mai
mult decat ar fi putut face vreodata discursul meu.
CAPITOLUL 6
Pasiunea mea pentru ratiune
Poate ca Thomas Jefferson si cu mine nu am fi devenit pri-
eteni daca nu ne-ar fi apropiat Julann Griffin.
Julann a mfipt o piuneza pe harta care s-a nimerit sa in-
tepe un ora§ din Virginia, asa ca si-a vandut casa, a cumparat
o ferma si s-a mutat la Palmyra, nu departe de mosia Monticello
a lui Jefferson. I-am admirat intotdeauna curajul de a-si lua
toate lucrurile si a se muta; disponibilitatea ei de a pleca la
intamplare §i de a se plimba. Trecuta de saizeci de ani, a vrut
sa inceapa o noua viata, sa piece din California, unde traia pe
atunci, asa ca s-a hotarat sa infiga o piuneza pe harta. Julann
este deschisa la idei neconventionale §i a simtit, cred eu, ca
inconstientul ei, sau lumea spiritelor, sau vreo putere nevazuta
va ghida piuneza. Orice putere va fi fost, n-a facut treaba rea,
deoarece in cateva luni Julann avea o casa veche pe un teren
de o mie de acri, un helesteu plin de pesti, un cimitir vechi,
cateva gaini si un pore imens, pe nume Nancy. li placea locul
si ne-a invitat sa stam la ea cateva zile.'
Cand am ajuns acolo, si Arlene si eu eram foarte raciti.
Julann s-a dus la un dulap, a deschis o cutie mare in care tinea
medicamente homeopatice si ne-a dat doua fiole. Cand am
urcat in camera noastra, ne-am uitat unul la celalalt cu ceea
ce s-ar putea numi o privire intrebatoare. Din cate inteleg, teoria
din spatele medicinei homeopate este ca inghiti o doza foarte
diluata dintr-o substanta care-ti va induce aceleasi simptome
67

SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
de care suferi, in speranta ca organismul va lupta impotriva
tuturor simptomelor asemanatoare.
Dar substanta este atat de diluata, incat nu mai exist! nici
o molecula din ea in solutie, doar o presupusa memorie mo-
leculara. Deci ce bine poate face? Pe de aha parte, ce rau poate
face? A§a ca am luat-o.
Dupa o ora, eram nauciti. §i mie, §i lui Arlene ne trecuse
raceala. I-am spus lui Julann cu mirare ca ne simtim in-
tr-adevai mai bine, dar ea lua eficacitatea tratamentului asa
de in series, incat am evitat sa pomenim cuvantul placebo.
Lui Julann ii placea sa experimenteze si sa inventeze. A nas-
cocit odata o lotiune impotriva tantarilor, facuta din vodca
si ierburi, care functiona asa de bine, incat am rugat-o s-o
comercializeze. A zis ca ar comercializa-o, dar nu mai tine
minte ce ierburi folosise. lar vodca o facea prea scumpa. Dar
inclinatia ei spre inventii a facut din casa lui Thomas Jefferson,
care se afla la cativa kilometri de ferma ei, unul din locurile
ei preferate.
Ne-a dus acolo cu masjna si ne-a prezentat lui Dan Jordan,
administratorul locului. El ne-a aratat rand pe rand masina-
riile ingenioase de la Monticello: ceasul urias. pe care 1-a proiec-
tat Jefferson pentru holul de la intrare, cu greutati care coborau
printr-o gaura in podea pana in pivnita; bufetul pe care servi-
torii il umpleau in bucatarie cu platouri cu mancare, iar apoi
il raceau sa basculeze, astfel incat sa apara in chip miraculos
in sufragerie. Dan mi-a dat voie sa stau intr-un fotoliu de piele
cu niste brate laterale mari, proiectate de Jefferson. Eram sigur
ca Jefferson, care fusese partial surd, formase cu bratele foto-
liului o parabola, pentru a auzi mai bine conversatiile. Dan a
zis ca am un mod de a gandi destul de creativ, ceea ce era un
fel elegant de a spune ca e putin probabil sa am dreptate. Dar
68
PASIUNEA MEA PENTRU RATIUNE
n-am renuntat la aceasta idee nici dupa ce m-am a§ezat in
fotoliu §i n-am simtlt nici o imbunatatire a auzului meu cam
precar. Am fost intotdeauna un pic mai creativ decat era nevoie.
Peste vreo doi ani, Dan m-a sunat sa ma invite sa tin un
discurs la Monticello. Imi place fara indoiala sa ma aud
vorbind, dar n-aveam idee ce sa spun. ,,Mersi, am zis, sunt
fascinat de Jefferson, dar nu cred ca stiu suficiente lucruri
despre el ca sa tin un discurs." Mi-a sugerat ca as putea, pur
si simplu, sa spun pret de cateva minute cat de mult il admir
pe Jefferson. Lumea s-ar bucura sa auda orice aveam eu de
spus. Care lume? m-am intrebat. Cine ma va asculta? ,,Pai,
a zis el, consiliul de administrate si niste experti in per-
sonalitatea lui Jefferson. Cativa istorici."
Am inlemnit.
Imi cerea sa vorbesc despre Jefferson in fata unor istorici?
N-ar fi un lucru cam nesabuit?
— Sigur, am zis. Pare ceva distractiv.
Am pus jos receptorul si am inceput sa-mi fac notite cu
ceea ce §tiam despre Jefferson. Dupa cateva minute foaia era
aproape alba. Dar aveam la dispozitie cinci luni sa ma pre-
gatesc. M-am dus la o librarie si am cumparat tot ce avea
numele lui Jefferson pe coperta. Mi-a placut in mod deosebit
o carte de Silvio Be4ini care se concentra pe Jefferson ca om
de stiinta. Imi facea mare placere sa citesc despre el, dar, dupa
o vreme, un gand a pus stapanire pe mine precum ghearele
unei feline pe pieptul tau, inainte sa-ti stoarca ultimul strop
de viata. Oamenii d§tia nu numai ca au citit toate cdrtile astea,
dar probabil ca, au ji sorts o parte din ele. Cum sa spun ceva ce
nu auzisera pana atunci? Ce putem face ca sa nu sada degeaba
acolo in timp ce eu deschideam si inchideam gura? Era ceva
imposibil. N-aveam cum sa aduc ceva nou sau interesant.
69
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
§i atunci am inteles de ce acceptasem sa vorbesc: tocmai
pentru ca ideea ma ingrozea.
Se pare ca sa ma ingrozesc este un mod de a ma simti
viu. Ceva ce-i confera vietii mele o senzatie de implinire.
Nimic nu-mi da o stare mai buna decat sa fac ceva ce
stiu face. Dar, daca o fac prea des, mi se pare usor si oarecum
superficial; dispare o parte din placere. Asa ca trebuie sa caut
lucruri ceva mai dificile. Asta da nastere unui sentiment
foarte apropiat de eel de implinire - daca pot intr-adevar
sa fac lucrul respectiv, bineinteles. De aceasta data insa lunile
treceau si paginile ramaneau albe.
Voiam sa spun ceva nou, dar nu atat de nou incat sa nu
fie adevarat. N-am vrut sa fiu excesiv de creativ, ca atunci
cand am sezut in fotoliul lui Jefferson, inventand pentru el
lucruri pe care el insusi nu le-a inventat. Dupa cateva luni
am primit un telefon de la Dan, care verifica, amabil, ce fac.
— Cum merge? Te putem ajuta cu ceva material infor-
mativ?
— Pai am o gramada aici.
— Ce citesti?
— Mai multe. Imi place cartea lui Bedini.
— Bedini e bun. Esti in siguranta cu Bedini.
Avea un ton vesel, dar era evident ca, desi ma invitase sa
spun orice imi placea despre Jefferson, nu trebuia sa spun
ceva prostesc. Mi se parea si mie o idee buna.
Am incercat tot felul de abordari. §tiam ca trebuia sa fac
cumva o legatura personala cu Jefferson, dar care sa fie? Traise
cu mult timp in urma; era un geniu in atatea domenii. In
afara de faptul ca a ajutat la crearea unei tari si a devenit
secretarul ei de stat, vicepresedintele si de doua ori prese-
dintele ei, a fost inventator, profesor, muzician, matema-
tician, geograf, filozof, botanist, fizician, lingvist, agronom,
arheolog, meteorolog, paleontolog - si fie a avut importante
70
PASIUNEA MEA PENTRU RATIUNE
contributii in aceste domenii, fie le-a creat chiar el. A fost
unul dintre cei mai mari scriitori ai nostri; putea sa reuneasca
visurile unei natiuni intregi intr-un manunchi de cuvinte
si sa le faca sa aiba ecou de-a lungul a doua secole. In ce
moment oare s-a intersectat viata i mea cu a lui?
Lunile au inceput sa zboare, asa cum zboara paginile unui
calendar intr-o scena de film din anii 1940, iar eu n-o sco-
team la capat. Intr-un sfarsit, am observat ca aveam un vis
recurent cu ochii deschisi: stateam in fata unei adunari impu-
natoare de istorici, pe gazonul din fata mosiei Monticello,
si cand ma uitam la discursul meu vedeam douazeci de foi
goale. Mi-am dat seama ca era timpul sa fac ceva drastic.
Asa ca am infipt o piuneza in harta.
Trebuia sa zbor spre China cu o luna inainte de discurs,
ca sa intervievez cativa oameni de stiinta pentru emisiunea
TV Scientific American Frontiers. §i acolo s-a infipt piuneza.
Am hotarat ca, undeva in China, cineva imi va spune despre
Jefferson ceva ce nu a auzit nimeni din Statele Unite pana
atunci. Cineva imi va oferi o perspectiva atat de proaspata
asupra acelui om, incat ma voi intoarce cu o idee care sa
merite ascultata. Din China.
Era, bineinteles, o aiureala. Dar imi incepusem viata tea-
trala facand improvizatie si mi se parea cat se poate de natural
sa ma inspir dintr-o sursa imposibila. ,,Pa§este in intuneric si
extrage raspunsul de-acolo", obisnuiam sa spunem. Sa nu stii
ce urmeaza poate fi o stare placuta daca ai incredere in ea.
Partea grea este ca trebuie sa continui sa ai incredere in
ea chiar si atunci cand nu ai nici o dovada ca functioneaza.
Am ajuns in China, zilele treceau, si Thomas Jefferson nu
era de gasit nicaieri. Ma incapatanam sa intreb lumea daca
auzise de el si drept raspuns primeam priviri inexpresive.
Oare ce crezusem?
71
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Poate ca ma as,teptasem la prea mult. Ma indragostisem
de China de cand fusesem acolo prima oara, in 1980, crezand
ca e posibil sa filmez o continuare la Cele patru anotimpuri.
Imi placeau chinezii §i am incercat sa le invat de unul singur
limba, poticnindu-ma in tonuri, a§a cum faceam la cor, in
copilarie. In dialectul mandarin, daca gre§e§ti un ton din patru
cuvantul inseamna altceva. Am aratat filmul unui grup de
producatori §i le-am spus in chineza mea ciudata: ,,Sunt foarte
fericit sa va arat filmul meu Cele patru anotimpuri* §tiam
corect cuvintele, dar nu s,i tonurile. Ei au inteles ca am spus:
,,Sunt foarte fericit sa va arat filmul meu Gdina moartd"
Dar am continuat. In fiecare seara mi se oferea o cina fes-
tiva de catre un alt comitet. Dupa cateva zile, mi-am dat seama
ca n-o faceau atat din ospitalitate, cat din dorinta de a lua ei
ins, i§i o masa sanatoasa. China era inca o tara extrem de saraca.
As,teptam cu nerabdare aceste cine festive. Chinezii pe
care-i intalneam radeau, mancau s,i beau cu aceea§i bucurie
ca italienii. In fiecare zi ma straduiam sa pronunt cateva
propozitii in limba lor: voiam sa-i impresionez §i pe ei, s,i pe
mine. Pe cand exprimam o idee deosebit de poetica in chineza,
un barbat erudit, slab, care statea langa Arlene, s-a aplecat spre
ea s,i i-a spus ironic: ,,Sotul dumneavoastra are accentul unui
calugar tibetan." Am luat-o ca pe un compliment, in ciuda
a ceea ce credeau ei despre calugarii tibetani.
In 1995, cand ne-am dus acolo cu emisiunea de §tiinta,
China devenise in anumite privinte o alta tara. Acum era un
lucru glorios sa fii bogat §i multa lume din ora§ele mari se
acoperea de glorie. Unul dintre oamenii de s, tiinta cu care am
vorbit era matematician §i conducea o companie profitabila
in Hong Kong. Cumparase cu o jumatate de milion de dolari
un apartament in Beijing, la cateva u§i distanta de cei care
mai inchiriau inca apartamente de la unitatile lor de lucru
72
PASIUNEA MEA PENTRU RATIUNE
cu trei dolari pe luna. Peste tot, din strazile prafuite, rasareau
semne de abundenta, de pilda cladirile care ta§neau spre cer.
In Shanghai se folosea acum tot atata energie electrica pentru
reclamele luminoase cata se folosise in urma cu douazeci de
ani pentru a lumina intreg ora§ul.
Toti cei pe care-i intalneam incercau sa inceapa o afacere.
Unul dintre subiectele noastre de s, tiinta era despre un labo-
rator din San Francisco care analiza plante din medicina
traditionala chineza ca sa vada daca vindeca intr-adevar
ceva - as,a ca am vizitat o gradina de plante medicinale. Bar-
batul care o administra era foarte dornic sa-mi arate cat de
valoroase sunt plantele lui.
— Vedeti arbustul de-acolo? a zis. Vindeca SIDA.
— Zau?! Eram oarecum mirat ca nu auzisem niciodata
despre el la noi in tara.
A aratat cu degetul spre o alta planta care vindeca altceva,
apoi ne-am inters pe alta alee.
— Vedeti planta de-acolo? §i ea vindeca SIDA.
Cand mi-a a aratat a treia planta care vindeca SIDA,
mi-am pierdut cumpatul.
— Aveti vreo planta aici care sa nu vindece SIDA?
Parea sa nu inteleaga ironia §i a continuat spunandu-mi
ca ar trebui sa ma gandesc sa investesc in compania lui.
— lerburile chineze§ti sunt foarte populare, mi-a spus.
Perspectiva de a afla ceva despre Jefferson se tot estompa.
lar apoi 1-am cunoscut pe Yuan Long Ping.
Ne aflam intr-o orezarie in Jianjiang. Era mai scund decat
mine §i slab, dar musculos, cu pielea unui om care is,i petrecuse
ani intregi in bataia soarelui. Ochii lui te priveau tinta, iar
zambetul sau rasul lui erau molipsitoare. Nu te puteai abtine.
Calatoream intr-un autobuz la tara, iar el incerca sa ma
invete toata biologia care nu se prinsese de mine pentru ca
73
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
in liceu fusesem ocupat sa visez cu ochii deschisi. Mi-a im-
puiat capul cu gene dominante si recesive §i cu ,,caractere".
Nu puteam pricepe chestia asta cu caracterele. Voia sa spuna
camcteristicfi. Engleza lui lisa de dorit? Repetam ce spunea,
dar le numeam ,,caracteristici", §i atunci stilul lui unic de
predare §i-a spus cuvantul. In timp ce ne hurducam pe dru-
mul de tara, s-a ridicat de pe scaun §i s-a aplecat deasupra
mea. M-a apucat cu mainile lui slabanoage de camas,a s,i s-a
apropiat la trei centimetri de mine:
— Alan. Asculta-ma. Incearca sa intelegi: caracter. Caracter!
Am crezut ca o sa ma sufoce.
Cand am coborat din autobuz si am pus piciorul in ore-
zarie, am calcat pana la capat §i am alunecat intr-un sant
plin cu apa. A ras pe saturate, iar apoi mi-a aratat cu rabdare
cum transformase el productia de orez din China §i din in-
treaga Asie printr-o metoda ingenioasa care presupunea doar
instrumente precum o sfoara si o sticla de bere - s,i o inte-
legere profunda a geneticii. In copilarie traise vremuri de
foamete §i isi fagaduise sies.i ca o sa-s,i dedice viata hranirii
oamenilor. §tia ca daca incrucis.eaza doua soiuri de orez va
obtine un hibrid, iar hibrizii se bucura de a§a-numita ,,vigoare
hibrida", ceea ce le permite sa produca recolte mult mai mari.
A§a ca tot ce trebuia sa faca era sa incruciseze doua soiuri,
sa colecteze semintele pe care le produceau §i sa le dea fer-
mierilor. Dar acest lucru avea sa fie foarte greu, pentru ca
planta de orez se autopolenizeaza. Organele ei sexuale sunc
atat de apropiate, meat ar fi trebuit sa ia polenul de pe o
planta §i sa-1 aplice pe alta cu penseta. Nu era solutia cea
mai potrivita de a hrani milioane de oameni. Trebuia sa ga-
seasca o planta de orez care sa nu se autopolenizeze.
Echipa lui a cautat pe la tara, si un asistent de-al lui a dat
peste o planta de orez neobi§nuita, care avea organul masculin
steril. Putea fi polenizata de alta planta de alt soi. Aici au
74
PASIUNEA MEA PENTRU RATIUNE
intrat in scena sfoara si stick de bere. A plantar trei feluri
de orez alterriand randurile: cand pkntele au ajuns la matu-
ritate, doi muncitori au apucat capetele unei sfori care fusese
ingreunata cu o sticla de bere §i au trecut sfoara de-a lungul
campului, inclinand fiecare rand de orez spre eel dinapoi
§i polenizandu-1 astfel. Din momentul in care ii venise aceas-
ta idee, metoda lui hranise sute de milioane d,e oameni din
toata Asia.
L-am intrebat daca auzise de Jefferson. A zambit.
— Da. Jie Fu Sun, a zis el, spunandu-i pe numele chi-
nezesc. Independenta.
A fost singura persoana pe care am cunoscut-o in China
care §tia de Jefferson. Insa adevarata surpriza a fost sa aflu
ca Yuan Long Ping avusese o viata similara in multe privinte
cu a lui Jefferson.
In tinerete, cand studia ca sa devina biolog, Yuan Long
Ping fusese obligat sa invete teoria lui Lisenko1. Acesta sus-
tinea ideea complet falsa din punct de vedere biologic cum
ca schimbarile dobandite pot fi transmise genetic generatiilor
urmatoare. Daca o planta este modificata, vlastarul ei ar avea
acelea§i caracteristici modificate. Aceasta idee i-a atras proba-
bil pe conducatorii care le dadeau in cap oamenilor astazi
ca sa obtina ni§te buni comunis, ti in generatiile viitoare. Prin
urmare, au decretat c& non§tiinta lui Lisenko este s,tiinta.
— Lisenko. Acum il urasc, mi-a zis. Pentru ca mi-a irosit
timp pretios pe cand eram tanar si puternic.
Dar apoi a gasit cumva card de biologic autentica §i, daca
ziua punea in practica teoria lui Lisenko, noaptea invat^a pe
cont propriu biologia adevarata.
1. Trofim Denisovici Lisenko (1898-1976), directorul Institutului
de §tiinte Agricole al URSS in anii stalinismului. (N.t.)
75
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
— Aveam invatatura lui Lisenko pe dinafard. Dar ina-
untru...
Era un act de curaj; odata descoperit, putea fi trimis la
inchisoare sau chiar mai rau. In acel moment, cufundat pana
la glezne intr-un canal de irigatie din Jianjiang, mi-am dat
seama ca stateam de vorba cu un Jefferson chinez. Isi riscase
viata ca sa le dea compatriotilor sai orezul salvator - si la
fel facuse barbatul din Virginia.
Povestea lui Jefferson a inceput pe cand el se afla in Franta.
Era indragostit nebuneste de Maria Cosway, o artista bri-
tanica. Ca s-o impresioneze, in timpul unei plimbari prin
pare, a incercat sa sara peste un tufis. S-ar putea crede ca
nu era tocmai gestul unui geniu. §i-a prins piciorul in tufis,
a cazut si si-a rupt incheietura mainii. La scurt timp dupa
aceea, a spus in jur ca merge in Italia ca sa se recupereze;
de fapt, era intr-o misiune secreta. Auzise ca orezul Italian
din Piemont e mai bun decat eel cultivat in Carolina de Nord
si de Sud si voia sa planteze acel soi de orez in America. In
parte ca sa ajute America sa concureze cu alte state la vanzarea
orezului, dar si pentru ca sclavia, pe care o ura, era mcurajata
de productia soiurilor americane. In Carolina, orezul crestea
in zone joase, calde, mlastinoase, cu malarie, unde sclavii
se imbolnaveau si mureau. Pe cand orezul de Piemont putea
fi cultivat de tarani obisnuiti, care lucrau rara sclavi, in zonele
de deal. Voia acel orez.
Dar italienii isi aparau orezul. Era interzis si se pedepsea
cu moartea ca cineva sa paraseasca Italia cu orez nedecorticat
asupra sa. Sanctiunea era severa, insa lui nu i-a pasat. A trimis
pe un catar doi saci de orez intr-un ora§ portuar si, ca pre-
cautie pentru cazul in care ar fi fost retinut, §i-a umplut buzu-
narele cu cat orez putea duce si a trecut, fara rusine, granita
inapoi in Franta.
76
PASIUNEA MEA PENTRU RATIUNE
Ambii barbati isi asumasera riscuri serioase, ambii voisera
imbunatatirea soiului de orez si sa-si serveasca tara. Yuan
parea sa fi gasit multumirea pe care ti-o da slujirea celorlalti.
Trebuia sa pun intrebarea tipica pentru un intervievator: cum
te simti dupa ce ai ajutat atatia oameni? A ezitat. In China
de atunci oamenii nu erau obisnuiti sa li se puna intrebari
despre ceea ce simt.
— Adica... vrei sa spui ce sentimente am?
— Da. Cum te simti?
— Ce simt?... Ma simt foarte feridt sa fac asta. Daca
oamenii traiesc foarte bine... acesta-i scopul meu, scopul meu
in viata, sa fac cat mai multi oameni fericiti.
Am spus aceasta poveste la Monticello. Am spus cum,
in sfarsit, 1-am inteles pentru prima oara pe Jefferson cand
1-am intalnit pe acest om de stiinta intr-un sant cu noroi,
la celalalt capat al pamantului.
A$a cum Jefferson §i~a umplut buzunarele cu orezul interzis,
Yuan Long Ping $i-a umplut mintea cu idei interzise — expu-
nandu-se unui pericol asemdnator.
Yuan a hrdnit sute de milioane de oameni... pentru ca a
insistat sd gdndeascd pe cont propriu. Poate sd spund, a$a cum
a spus Jie Fu Sun cdndva: ,,Am cdutat cunoajterea cu indrdz-
nealdyfard sd md tern hiciodatd sd urmez adevdrul ji ratiunea,
indiferent la ce rezultate duceau ji mjruntdnd orice fortd care
le stdtea in cale, "
Sensul poate sa apara cand te a§tepti mai putin. Ca si
disponibilitatea lui Julann de a pleca si a se plimba la intam-
plare, un lucru improbabil poate conduce la altul. Am aflat
cate ceva despre Jefferson cand am inceput sa citesc cu fer-
voare despre el, insa acum simteam ca-1 pot intelege, ca-i
77
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA

pot simti emotiile. II puteam vedea pielea §i parul; il puteam CAPITOLUL 7

mirosi. Oricat de mare a fost, era un om plin de contradictii Unde este locul intelegerii?
si cu fatete diverse; era uman. Acum ii puteam accepta mai
usor contradictiile, caci aflasem cum sa mi-1 imaginez ca per-
sonaj tridimensional.
Am ajuns in acest punct in eel mai ciudat mod. Aproape
ca m-am speriat.
Exista o traditie stranie, veche probabil de secole. Cineva
este proslavit intr-o ceremonie care presupune asezarea per-
soanei la o masa, pe un podium, in timp ce oaspetii adunati
in jur il privesc cum ia cina. In noaptea aceea, persoana cele-
brata era Simon Wiesenthal, iar eu ii decernam un premiu,
asa ca oaspetii ne-au putut privi pe amandoi mancand. D^r,
stand langa el, am vazut si ceva mai intim. Am reusit sa ma
uit in sufletul lui Wiesenthal, si asta m-a schimbat un pic.
La treizeci §i sapte de ani dupa ce Hitler si-a distrus^tara,
cativa neonazisti inca incercau sa mai omoare un evreu. Au
pus o bomba in apropierea casei lui Wiesenthal din Viena;
prin urmare, razboiul nu se incheiase inca pentru el nici in
1982. Planuisem sa vorbesc despre asta, despre cum mai
dainuiau inca ura si cruzimea in orasul lui Mozart, al tctului
Sacher, al snitelului si strudelului. Dar, dupa cina cu Wie-
senthal, am lasat deoparte tot ce planuisem sa spun si am
vorbit in schimb despre omul care mi s-a destainuit in acele
cateva minute. Mi se ceruse candva sa-1 interpretez intr-un
film de televiziune, dar am refuzat rolul, pentru ca nu cre-
deam ca sunt potrivit. Discutand cu el acum, mi-a parut
rau ca nu acceptasem, doar ca sa-1 fi putut cunoaste mai
devreme.
Wiesenthal scapase cu viata din lagarele de concentrate si
isi petrecuse restul vietii vanandu-i pe nazistii care nu fusesera
79
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
niciodata adusi in fata justitiei. Scopui lui nu era sa-i ia prin
surprindere si sa-i ucida, ci sa-i predea tribunalelor. Punea mai
mult pret pe justitie decat pe razbunare. Poate ca-i venea sa-i
ucida, dar nu a facut-o. Ani de zile ii sfatuisem pe tineri sa
nu renunte la valorile lor. Dar care valori? Sunt multi oameni
atat in inchisori, cat si in palate care sunt credinciosi valorilor
lor, dar nu neaparat in folosul altcuiva. Era vorba acum de
un om a carui viata arata clar ca intr-adevar conta care erau
acele valori; spre ce anume te indreptau ele. O inclinatie de
doar cateva grade in aha directie ar fi putut duce spre o viata
de razbunari violente. Ma intrebam de unde izvorase acest
simti al valorilor atat de bine calibrat?
Discutand cu el, am vazut conturandu-se o persoana com-
plicata. Viata lui Wiesenthal era o treaba serioasa §i pericu-
loasa, §i cu toate astea el se dovedea un om cu un extraordinar
simt al umorului. Mi-a spus ca e intr-o permanenta intrecere
cu un prieten actor pentru a vedea cine spune cele mai bune
bancuri pe care celalalt sa nu le fi auzit. De fiecare data cand
se intalneau, se bombardau reciproc cu noi anecdote. $i a
inceput sa-mi povesteasca un lung bane recent descoperit.
Ii placea sa-1 spuna. Chiar si preliminariile ii faceau ochii
sa straluceasca de placere. Spusese cam doua treimi din anec-
dota cand am observat amandoi ca cineva urcase pe podium
si astepta sa vorbeasca cu el. Wiesenthal s-a intors sa-1 salute.
Barbatul era scund si plapand, la vreo §aptezeci de ani, cu
pielea fetei afectata de intemperii. Zambea, dar avea un
zambet amar.
— Ma mai tii
> minte? a intrebat.
Wiesenthal 1-a privit o clipa, apoi ochii i s-au umplut de
lacrimi.
— Da.
80
UNDE ESTE LOCUL INTELEGER1I?
Se cunoscusera intr-unul din lagarele de concentrare si
nu se mai vazusera de atunci. §i-au spus doar cateva vorbe.
Un schimb de cuvinte surprinzator de scurt, avand in vedere
puterea pe care ele o aveau asupra lor. Barbatul si-a spus nu-
mele si cate ceva despre ocupatia lui actuala, iar Wiesenthal
a dat din cap.
— Voiam doar sa te salut.
Barbatul s-a dus inapoi la masa lui. Wiesenthal s-a intors
spre mine. Lacrimile ii siroiau pe obraji, dar n-a vorbit despre
intalnirea cu barbatul din lagar. A continuat de unde rama-
sese si, printre lacrimi, a terminat de spus bancul.
Cand m-am ridicat sa vorbesc, le-am povestit celor pre-
zenti scena la care tocmai asistasem. Mi se parea ca lamureste
nu doar interiorul lui Wiesenthal, ci, intr-un fel, sufletul
intregului popor evreu. Indiferent ce le facuse lumea, gaseau
printre lacrimi ceva care sa-i faca sa rada. Aproape ca nu exista
durere care sa nu poata fi alinata prin umor. §tiinta lor de
a preschimba in altceva suferinta le-a dat putere asupra ei.
Cand seara a luat sfarsit si eram pe punctul de a parasi sala,
un tanar rabin a venit sa-mi spuna ca i-a placut ce am spus.
Mi-a zis ca un rabin celebru avea o vorba care explica de ce
un discurs este bun: ,,Ceea ce vine din inima merge la inima."
Propozitia asta mi s-a intiparit in minte ani buni. Poate
ca asa si-a dobandit Wiesenthal valorile - cineva, la un mo-
ment dat, i-a dezvaluit ceva din inima care i-a mers la inima.
Cred ca tot a§a §i-au gasit fiicele mele valorile. Desi am
incercat, nu cred ca eu le-am sadit in ele. In schimb, pun pariu
ca tot ce-au vazut si au auzit le-a rasunat in acea parte din creier
careia ii spunem, pentru ca nu stim cum s-o numim altfel,
inima. Oriunde ar fi acea inima si orice ar fi ea, am vazut-o
crescand in fetele noastre de cand erau mici.
81
 _ SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Luam pranzul cu fiica noastra Beatrice, care avea sase ani.
Ne aflam intr-un restaurant din California si-i povesteam
despre salbaticiunile aflate chiar langa casa noastra: un roi
de insecte zburatoare care aratau ca tantarii si se adunau in-
tr-o coloana, suspendata in aer, chiar in mijlocul aleii pie-
truite care ducea in strada. Traiau cateva saptamani in fiecare
vara, apoi dispareau. Banuiesc ca mureau. §i, peste un an,
erau iar acolo, aha coloana de insecte suspendata in acelasi
loc. Iar o pasare i§i construia in fiecare an cuibul deasupra
lampii de la intrare. Falfaia din aripi si ne zbura pe langa
urechi cand ie§eam din casa. Cuibul ei era impletit strans.
Fusese facut din ramurele, si pasarea nu avusese maini cu
care sa le impleteasca, doar gheare si cioc. Oare cum il facuse?
Odata, cazand din scobitura dintre lampa si perete, toate
ouale s-au spart, dar cuibul nu.
Fusesem impresionat de aceasta minune, insa deodata
mi-am dat seama ca pe obrajii lui Bea se prelingeau lacrimi.
Vorbisem despre natura, dar inclusesem moartea in poveste.
Tantarii morti, pui§orii din ouale sparte. Asta o indurerase?
A incercat, dar nu mi-a putut spune de ce plange. Poate ca
pe vremea aceea, in lumea ei, moartea nu facea pane dintre
minunile naturii. Nu i se parea drept.
Bea a avut de mica simtul dreptatii. Am invatat-o sa lupte
pentru ceea ce voia §i s-a obisnuit sa pledeze ca un avocat. La
doar sapte sau opt ani, is.i sustinea cauza cu meticulozitate si
considera ca, din moment ce argumentele ei erau incon-
testabile, trebuia sa obtina lucrul pe care-1 cerea. Orice altceva
nu era drept. Dreptatea o ghideaza si acum. A indrumat un
grup de femei sa construiasca un muzeu al copiilor §i §i-a pe-
trecut zece ani luptand cu cei avand interese opuse si relatii
pana sus, la guvernator. A castigat, iar acum mil de copii bene-
ficiaza in fiecare an de muzeu.
82
UNDE ESTE LOCUL INTELEGERII?
Am vrut sa le transmit valori §i copiilor iui Bea. §i am
fost tentat, la inceput, s-o fac asa cum o facusem cu ea: vor-
bind. Cand erau destul de mari ca sa gandeasca, ii duceam
dupa ore la cofetarie, beam ceai si vorbeam despre probleme
etice. Suna nemaipomenit de plictisitor, dar parea sa-i inte-
reseze. Povestea lor preferata era cu doamna care a dat in
judecata un lant de fast-fooduri pentru ca unul din restau-
rantele lor i-a vandut o cafea atat de fierbinte, incat i-a pro-
vocat o arsura grava. Ea avea dreptate? Sau restaurantul? La
fiecare runda de discutii, apareau noi informatii care com-
plicau si mai mult problema, incat era aproape imposibil
sa §tii de partea cui era dreptatea. Bineinteles ca tot ce voiam
de la copii era sa se gandeasca la ce este drept, dar ma indoiam
ca vor intelege doar din vorbe. Aveau sa inteleaga indirect,
vazand ce se intampla, in mod spontan, in jurul lor, pentru
ca ceea ce vine din inima merge la inima.
Casa lui Bea este plina de larma si de viata. In bucatarie
arde focul. Copiii rid, se bat, negociaza, se plang. In timp ce
ai casei forfotesc in jurul lui, Bosco se uita la toate cu un ochi
albastru si unul caprui. Nu stie ce-i dreptatea. Vrea doar sa te
linga pe fata. E o corcitura, o combinatie intre un caine care
arata ca un crenvurst si unul care arata ca o chiftea. Dar e numai
dragoste. Alearga prin toata camera spre tine, urineaza surescitat
pe podea §i se pune pe spate ca sa-1 scarpini pe burta. A fost
dresat de un guru de caini profesionist, iar cand cineva din
familie se uita in ochii lui desperecheati si-i spune pe un ton
fara replica: ,,La loc!", o sterge inapoi la locul lui, un covoras
pus in colt. Sta acolo cuminte, se incordeaza intr-o lesa invi-
zibila, care exista numai in mintea lui dresata, §i tanjeste sa ti
se incolaceasca pe brat. Banuiesc ca, pentru el, dreptatea
inseamna orice-i iese in cale. Dar ti-e greu sa-1 lasi sa se stinga
de dor acolo, la locul lui.
83
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA

Sta acolo atata timp cat pot sta copiii fara sa-i dea atentie. CAPITOLUL 8
Poate ca acestia n-au chef sa lase balta ceea ce fac doar ca ,,Iube§te-ti arta, oricat de saraca ar fi"
sa-i dea atentia dupa care tanjeste. El depinde de capacitatea
lor de a sti, la fel ca Wiesenthal, diferenta dintre ceea ce le
vine sa faca si ceea ce stiu ca e drept. Eu stau §i astept ca el
sa observe ca sufera si sa-1 ia in brate.
lar ei nu-1 lasa sa astepte prea mult. Invata sa aiba send-
mente pentru un animal prieten. §i cand ii vad ca pricep
Cateodata, cand ma aflu pe scena, am senzatia ca sunt mai
asta, exact cum o vedeam pe Bea invatand acelasi lucru, simt
constient ca niciodata. §tiu ca sunt intr-un teatru si ca ma
o data in plus ca a meritat sa-mi traiesc viata.
priveste un public; mai stiu ca femeia din fata mea nu este
cu adevarat cine pretinde ca este. In ciuda faptului ca suntem
in fata altor oameni, stiu ca suntem singuri in sala. Mai sunt
constient de ceva si mai ciudat. Sunt constient ca noi doi sun-
tem alti oameni, in aha parte, si ne certam pentru ceva. Suntem
asa de prinsi in aceasta cearta, incat am putea spune orice in
acest moment. Dar spunem acelasi lucru pe care 1-am spus
aseara. §i sunt constient ca facem asta pentru ca jucam un
rol. Este ca o bolta nesfarsita de imagini care se oglindesc in
perechi si se arcuiesc la infinit. lar acest moment devine eel
mai intens atunci cand este eel mai u$or. Nu mai exista nici
o incordare; de fapt, sentimentul e de plutire. Dar bineinteles
ca sunt constient ca, (departe de a pluti, ma aflu pe o scena
inclinata, pentru ca publicul sa ne vada mai bine, si trebuie
sa am grija unde pun piciorul ca sa nu-mi pierd echilibrul.
Aceasta stare de constienta multipla este pentru mine
extazul de a juca. Cand se mtampla asta, nu exista vreo parte
a creierului meu care sa nu lucreze la ceva. Ceasul se opreste
si are loc, cu incetinitorul, unpas de deux complicat. Te ineaca
emotia si totusi nu simti nimic. §tii totul si nimic in acelasi
timp. Calci pe o barna ingusta, inalta cat sute de etaje, dar
85
 SENSUL VIETII iNTR-UN PAHAR CU APA
pasii iti sunt la fel de siguri ca pe trotuar. Esecul este exclus.
Moartea este departe. Nu ai cum sa stii ce vei spune in
continuare; dar iata ca spui. §i observi ca o spui usor diferit
fata de ultima data cand ai spus-o exact in acelas,i moment.
Asa a fost pentru mine anul in care am jucat piesa Art
la Royale Theatre de pe Broadway. In fiecare seara eram lasat
la intrarea aleii si mergeam prin pasajul ingust dintre un
teatru invecinat si un bar, pe langa containere imense din
care se revarsa cateodata gunoiul putrezit de la matineele a
trei teatre. Imi scriam numele pe fisa de la intrarea actorilor,
il salutam pe portar si urcam scarile catre cabina de machiaj.
Peste cateva minute, Victor Garber, Alfred Molina si cu mine
sedeam pe niste scaune cu spatar drept, intr-o incapere mica,
unde ne inchideam pentru o sedinta de umor deocheat si
de grosolanii nemiloase care dura o ora. Niciodata nu vor-
beam despre piesa; doar radeam unii de altii. Apoi, cu cateva
minute inainte sa se ridice cortina, aruncam pe noi costumele
de scena si ne continuam turnirul pana in ultima secunda
inainte de ridicarea cortinei si de primele mele replici catre
public. Cand Victor si Fred intrau in scena, era ca si cum
n-am fi mcheiat relatia din spatele ei. Eram vii unul pentru
altul, imbatati de momentul prezent. Ne prindeam de maini
ca parasutistii si urcam in loc sa coboram.
Odata ce gusti aceasta frumoasa nebunie, o vrei iar si iar.
E delicioasa. In clipa aceea, cand nu exista nimic In afara
de tine si de ei, si totusi totul exista, in clipa aceea stii ce
inseamna sa fii viu.
De fiecare data cand sunt rugat sa le vorbesc tinerilor care
studiaza teatru, ma due nutrind speranta ca voi gasi cuvintele
care descriu cum mi se intampla mie acest lucru. Sper, bine-
inteles, sa li intample si lor.
86
,,IUBE§TE-TI ARTA, ORICAT DE SARACA AR FI"
Nu incerc sa-i invat cum sa joace. Nu sunt sigur ca-i pot
invata. Odata, cand jucam intr-o piesa la Londra, Academia
RegaJa de Arta Dramatica m-a invitat sa le vorbesc elevilor.
In noaptea de dinainte am adormit gandindu-ma ce voi spune.
Ca de obicei, voiam sa le spun ceva de care sa-si aminteasca
intotdeauna. Cand m-am asezat in fata lor, am zis: ,,O sa va
spun ceva ce nu veti uita niciodata. E vorba de un acronim:
A.C.T." Apoi am explicat o ora intreaga ce inseamna fiecare
din acele litere. Singura problema este ca acum habar n-am
ce le-am spus. Ca ajutor pentru memorie pare sa fi fost un
dezastru. ,»A" se poate sa fi insemnat actiune dramatica, si cred
ca ,,C" insemna concentrare, dar ce era ,,T"? ,,Toce§te replicile"?
Nu cred ca a§ putea fi profesor.
Dar chiar imi place sa molipsesc lumea cu entuziasm.
Sunt avid de aviditate.
As, a ca in 1998, in timpul reprezentatiilor pieseiArt, cand
Victor, Fred §i cu mine traiam acea extraordinara experienta
de interconectare suprema si totala, iar Academia Americana
de Arte Dramatice m-a invitat sa le vorbesc absolventilor,
am acceptat.
Academia avea un loc special in sufletul meu, dar nu pen-
tru ca as fi mers vreodata acolo.
Acum patruzeci de ani, cand am debutat ca actor, am vrut
sa md mscriu la Academia Americana de Arte Dramatice ca
student, darnu mi-ampututpermite taxa de §colarizare. Nu-mi
puteam permits nici biletul de autobuz ca sa ajung acolo. Mai
aveam /z ideea gre^ita cd, dacd fac pregdtire de actor, pregdtirea
asta o sd-mi rdpeascd geniul natural. Prin urmare, am fost
autodidact §i mi-a luat incd zece sau doudzeci de ani ca sa scap
87
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
de ni/te obiceiuri proaste si manierisme afectatepe care le aveam,
multe cauzate de geniul men natural.
N-am vrut sa-i sufoc dintr-odata cu vorbe de extaz, asa ca
o vreme am batut apa in piua.
Cred ca o sd vd dau doar una sau doud sugestii mdrunte, Una
are legdtura cu energia. Laurence Olivier a spus cd menirea ac-
torului este sd-i transmitd publicului energie — iar unii considerd
cd elafostprea generos la acest capitol, ddndu-ne uneori mat
mult decat pldteam noi, Dar energia este unfapt natural. Nimic
nu are locfard energie. Pe scend, ca$i in restul naturii, nu existd
atractiefdrd energie. Insd, ca ji in jtiintd, energia trebuie safie
corespunzdtoare $i suficientd. Trebuie sd fie autenticd, adevdrata.
Energia pe care o evita unii actori este ceafalsa, teatrald, de acum
un secoi Dar nu e nevoie sd ne reprimdm energia. Energia repri-
matd se manifestd ca fried de scend, //' adesea chiar asta e. In loc
s-o reprimdm, trebuie s-o acordam la frecventa justd.
Ar trebui sd evitdm jocul actoricesc minimal cu aceea$i ho-
tdrdre cu care evitdm jocul exagerat. Este lafelde plictisitor, De
fapt, cea mai mare pldcere cand e^ti pe scend vine atunci cand
<?//•/' in stare sd renunti cu totul la joe si iti concentrezi atentia
asupra celorlalti si a ceea ce vrei de la ei //, tindnd cont de tot
ce poate personajul tau, obtii ceea ce vrei cat pott tu de bine.
Dupa care m-am apropiat de partea cu adevarat pasio-
nanta.
Lumea tot analizeazd jocul actoricesc de celputin doud secole
//' uneori se ceartd cuprivire la cea mai bund metodd de ajuca.
Dezbaterea aduce adesea pe tapet doud tipuri de abordare: jocul
vdzut ca un proces intern //' ca unul extern. Nu sfiu insd daca
,,IUBE§TE-TI ARTA, ORICAT DE SARACA AR FI"
actorii buni cu care amjucat sunt chiar a$a de diferiti mtre ei.
Jntr-un fel sau altul, suntem pared transformati cu totii de ima-
ginatia noastrd. Cand spiritul ni se mcinge, se intampld ceva in
adancul creierului nostru care ne afecteaza profimd. Uneori se
intdmplapentru cd am studiatpsihologiapersonajidui, iaralteori
pentru cd ne-ampus, pur^i simplu, hainele lui. Deodata, are loc
un moment glorios in care jocul actoricesc cade ji tu vorbefti cu
o simplitate totald. Jocul elaborat poate pdrea deseori seducdtor
de grandios (pentru actor si uneori chiar //' pentru public). Dar
pentru mine simplitatea este cea mai mare bucuriepentru toatd
lumea.
Toti §tim asta. Sau eel putin am auzit-o destul de des: sim-
plitatea este totul. Dar cum ajungem acolo?
Jimmy Cagney obi§nuia sd spund: ,,Staipur //' simplu acolo
//' spune adevdrul", ceea ce este, pentru cei mai multi dintre noi,
mai uior de spus decat de facut. Dar actoria inseamnd sd spui
adevdrul, sau doar sd minti bine? Unii actori pe care i-am cu-
noscut sunt convinji cd sd minti bine este totuna cu afi un actor
bun. Eu nu cred, darpoate cd actoria este ca restul vietii: recom-
pensele le primesc cei care spun adevdrul, darji cate o minciund
ocazionald cand e absolut necesar. In orice caz, tot nu-i ujor sd
spui adevdrul.
Uneori suntemprea anxio^i ca sdputem §ti care este adevdrul.
Anxietatea e o toxind puternicd. Poti crede cd esti calm, stdpdn
pe situatie, dar pe dedesubt sd suferi un atac de anxietate mare
cat cucerirea normandd. Afla de ce ti-e teama, invatd sd controlezi
anxietatea, altfel te va controla eape tine. Probabil cd ti-ai dez-
voltat deja mijloace de apdrare contra anxietdtii care ti se par
folositoare. Ti se pot pdrea chiar atrdgdtoare — mid zdmbete, ges~
turi haioase —, dar te vei simti mai bine cand veiputea renunta
89
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
la ele. Nu existdputere mai mare decdt cea a calmului si a mere-
derii. Jack Nicholson a spus ca actoria inseamnd 90 la suta tupeu.
Cdteodatd, cdnd sunt anxios, imi aduc aminte de asta §1 ma ajutd.
Cdteodatd, cdndadorm, ma ajutd pur si simplu sd-mi spun: Pot
sa fac asta. Am mai facut-o §i o pot face §i acum.
Trebuie sd-ti placd sd devii un actor mai bun, nu sdfii ridicat
in sldvi. Am invatat asta de la tatal meu, care $i-a inceput cariera
in teatrul de varieteu. Comicii spun despre un actor care urmdre$te
intotdeauna sdfie laudat cdface mereu plecdciuni. Am invatat
de la tatal meu ca daca urmdrejti doar sd fad plecdciuni, veifi
aproape intotdeauna dezamdgit, pentru ca aplauzele nu sunt
niciodatd destul de puternice. Plecdciunea este doar un ritual
agreabil. Daca devine telul tdu, este un drog. Reprezentatia in
sine ofera o fericire mult mai mare decdt drogulplecdciunii de
dupd incheierea reprezentatiei. Incearcd, in schimb> sd iube$ti
legatura pe care o poti avea cu celdlalt actor, cu insdji clipa.
Clipa poate surveni cand faci arta. Orice arta. E o clipa
fara asemanare. Cu cat ajungi mai des la ea, cu atat te simti
mai bine. Dar sa spui ca poti face arta nu este asa de maret
cum suna. Inseamna doar o conexiune buna intre creier si
varfurile degetelor, care hi permite sa faci ceva ce inalta
spiritul. Ca o aruncare frumoasa a unei mingi de baseball.
Am ajuns sa cred ca nu conteaza cat de usoara este acea arta,
ea merit! s-o inund cu toata afectiunea mea.
>
Cdnd eram tdndr, Actors' Equity1 avea un citat pe coperta
revistei sale. Intotdeauna acela^i. Infiecare luna, cdndprimeam
revista prin poftd, studiam coperta cdteva minute si mdgdndeam
1. Sindicat fondar in 1913, cusediul la New York, care reprezinta
interesele actorilor de teatru din Statele Unite. (N.t.)
90
,,IUBE§TE-TI ARTA, ORICAT DE SARACA AR FI"
la citat. Spunea a§a: ,,Iubejte-ti arta, oricdt de sdracd arfi. "Poate
ca nu acestea erau cuvintele exacte //' nu mai tin minte cine
spusese asta —fie un roman, fie Shakespeare intruchipdnd un
roman. Dar sd-ti iube§ti arta, indiferent cat de modestd arfi,
te poate schimba. Merita efortul. E adevdrat ca te poate aduce
la exasperare uneori, dar te poate aduce §i la extaz, exact ca
atunci cand iubejti o persoana.
§tiam ca daca vorbesc in continuare a§a despre extaz ii
faceam sa creada ca pot ajunge la el intr-un mod abstract.
Voiam sa inteleaga ca trebuie sa faca pasi simpli, concreti.
Pentru oameni, sa zbori nu e magie, e fizica.
E bine sd tii minte cdteva lucruri de baza despre actorie. Sa
ajungi la timp. Sdstii replidle. Sd-l respectipe actorul de Idngd
tine, sd-l respecti pe regizor, sd te respecti pe tine insuti.
Te rog, respecta-i pe colegii tdi actori. Facem parte dintr-o
comunitate mare ji vesela. Toti suntem trecuti prin foe §i prin
sabie, toti am avut de-aface cu oficiul de somaj, cu angajatori
care nu fac nimic, cu critici, cu proprietari de apartamente §i
perceptori de taxe. Cdndprietenii tdijoacd un rol, incurajeaza-i.
Cdndjoci intr-o piesd, lasa-le celorlalti actori scena cdnd le vine
rdndul; cdnd e rdndul tdu, umple scena cu entuziasm, dar apoi
redd-ie-o. lar cdnd mergi in culise, dupd un spectacol, sd-i vezi
pe actori, trebuie sd tii minte ca intri intr-un salon de arji.
Oamenii djtia suntjupuiti $i nu e momentulpotrivit sd le ana-
lizezi interpretarea, Ii imbrdti§ezi $i spui: ,^Ai fast minunat."
Trebuie sd spui ai, trebuie sd spui fost //' trebuie sa spui minunat.
Nu incerca sdfii sincer. Actorul este o rand deschisa, sdn-
gerdndd dupd o reprezentatie. Nupoti spune: »Piesa afost minu-
natd. "Asta inseamnd ca eviti intentionat sd vorbejti despre actor.
Nu poti spune: ,,Esti minunat. "Asta inseamnd cd e minunat
91
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
in general, dar nu in seam aceea. §i trebuie sd spui minunat
(fi stralucit merge, dar nimic altceva). Nimeni nu vrea sd audd
ca afost interesant sau cd pdrea cd se simte bine pe scend.
Probabil cd trebuie sd spui ft cd ,,Piesa afost minunatd ", chiar
daca afost un dezastru. Nu uita niciodata cd, atunci cdnd mergi
in culise dupd o piesd, vorbe$ti cu ni$te rdniti ambulanti,
lar in timpulpiesei, nu uita cd e$ti la un spectacol. Bucurd-te,
bucurd-tecu toatdfiinta. Folosejte-ti atdt mintea, cat $i emotiile.
Incearcd sd afli ce anume leagd apolinicul $i dionisiacul; seriosul
jigrotescul. Una jura, cealaltd nu este lafeldesatisjucdtoare. Exista
eel putin doud moduri de a privi actorul: ca pe un preot care
face ritualuri de tmpdcare, luminare ji dedicare... sau ca pe un
clovn care interpreteazd gesturi grosolane, pofte ji functii ale
corpului. Incearcd sd le vezi pe amdndoud.
Ajuca tepoate duce la extaz, /z este o experientd minunatd,
dar actoria mai e //' altceva. Este un serviciujucut oamenilor care
vin la teatru. Actoria poate pdrea ca o parada a vanitdtilor, dar
de fapt poate fi o vocatie nobild. Sd fii capabil sd devii altd
persoandpe scend, sd-i la$ipe spectators sd-i simtd aceleipersoane
vulnerabilitatea, absurditdtile, curajul, teama, puterea, nebunia,
ca ji cum arfi ale lor, inseamnd sd le dai §ansa sd inteleagd mai
bine ce inseamnd omenescui
Imi trebuise mult timp ca sa inceleg ce le spuneam in acea
zi. Educatia mea in teatru incepuse la varsta de noua ani, cand
am pasit pe scena alaturi de tatal meu si am simtit atat caldura
reflectoarelor, cat si a publicului. li distram pe soldati si pe
marinari in timpul razboiului. Am simtit dragostea tatalui
meu jucand alaturi de el. §i-o exprima impartind scena cu
mine si dandu-mi voie sa patrund in profesia lui. Cred ca
n-ar fi putut deveni mai intim cu mine decat atat. li era jena
sa-si exprime sentimentele si dragostea in alte feluri.
92
,,IUBE§TE-TI ARTA, ORICAT DE SARACA AR FI"
Inaintand in varsta, am fost vrajit de placerea contactului
cu spectatorii. Simtul valorii proprii mi-a fost consolidat de
convingerea ca le puteam aduce bucurie, as,a ca am devenit
maestru in a-i face sa rada. Imi dadeam imediat seama ca
sunt incantati. Dar mai mult despre mine era vorba.
Cand am inaintat si mai mult in varsta, a existat un mo-
ment decisiv - mi-am dat seama ca a fi pe scejia nu era im-
portant doar pentru mine: aveam o sarcina de indeplinit. Insa
tot imi facea placere. Inca era ametitor, dar am inceput sa-mi
dau seama ca ma aflam acolo si pentru altii, cei care stateau
in umbra, in public. Nu sunt sigur cand mi-a venit prima
data aceasta idee, dar cred ca pe la douazeci de ani, cand am
vazut filmul Vaietul drumului al regizorului indian Satyajit
Ray. Era un moment spre sfarsitul povestii cand tatal se
intoarce dintr-o lunga calatorie cu daruri pentru fiica sa, despre
care aria ca a murit in lipsa lui. Simplul fapt ca el si-a dat seama
ca a ratat boala si moartea fiicei lui mi-a dat o lovitura puter-
nica. Am inteles in acea clipa ca e posibil sa fii absent fara sa
pleci vreodata de-acasa. In felul meu, se poate sa fi fost la fel
de rece cu copiii mei cum fusese si tatal meu cu mine. M-a
cuprins un sentiment crunt de durere, care-a tinut cateva zile.
A fost ca si cum fusese smuls ceva din mine, ceva de care nu
aveam nevoie. Un mod de a ma purta care nu era bun pentru
mine sau pentru cei pe care-i iubeam fusese inlaturat, nu cu
blandete, prin persuasiune, ci intr-o clipa, cu violenta. Timp
de cateva zile, eel putin, simpla experienta de a ma uita la un
film ma schimbase. Daca puteam trece prin asta doar stand
in public, prin ce trebuie sa fi trecut altii? Cam pe atunci am
inceput sa inteleg ca nu doar publicul era acolo pentru mine,
ci si eu puteam sa flu acolo pentru el.
Peste zeci de ani, a trebuit sa gasesc un mod de a exprima
acest lucru in cuvinte. In 2006 am fost invitat la aha academic.
93
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Am fost solicitat sa ma alatur Academiei Americane de Arte
si §tiinte. In flecare an, potrivit unei traditii de pe vremea
lui John Adams, este cooptat un grup nou de artisti, savanti
si oameni de stiinta, iar mie mi s-a cerut sa vorbesc la cere-
monia de cooptare, in numele tuturor celor din domeniul
artelor si al stiintelor umaniste. Treaba asta m-a speriat. Am
scris vreo zece ciorne, una mai proasta decat alta. Atunci mi-am
amintit ce invatasem despre propria mea arta, a§a saraca cum
era: ca eram acolo sa indeplinesc o sarcina. Iar cand m-am
gandit la asta, mi-am dat seama cat seamana, intr-adevar,
savantii umanisti si artistii. Toti incercam sa raspundem la niste
intrebari asemanatoare si toti am avut probabil inceputuri
asemanatoare.
Nu cu mult timp in urmd, nici mdcar o secundd din ceasul
cosmic, dupd ce am apdrutprima oardpe aceastdpiatrd umedd
care se rotejte in spatiu ji timp, unul dintre noi ji-a Idsat amprenta
peperetele unei pe$teri. Indiferent ce a mai insemnat, acea am-
prentd a spus: ,,Sunt aid. " Dar chiar ji inainte de asta trebuie
sdfi existat dansulji cdntecul. Trebuie sdfi existat glasurile; zarva
comunitdtii; bucuria existentei. Cred cd acestea toate au dat
najtere artelor.
Am crestat semne pe rdboj ca sa numdrdm si sa tinem soco-
teala lucrurilor, dar esential a fost ceea ce am crestat in mintea
noastrd. Am inceputsd ne imbucdtatim limba, astfelincdt, intr-o
iniiruire de sunete, ordinea acelor sunete sd aiba inteles. Asta
ne-apermis sd exprimdm diferenta uria§d dintre »Piciorul meu
este pe piatrd"ji ,,Piatra este pe piciorul meu', A§ spune cd in
acel moment am inceput sd ne analizdm nu doar cuvintele, ci
lumea insdji. Am putut trece de la propozitia ,,Sunt aid" la
intrebariprecum ,,Unde este aid, ce este aid?"- ,,Ce este acela
de-acolo?"—, si intrebarea cea mare: „ Cine sunt eu, eel carepune
94
,,IUBE$TE-TI ARTA, ORICAF DE SARACA AR FI"
toate aceste intrebari?" Cred cd asa au luat na$tere stiintele
umaniste.
Am cdldtorit cu totii, pe cdi diferite, in cdutarea unui rdspuns
la o intrebare care ne-a mddnat mii de ani: ce inseamnd sdfii
om? Impreund cu colegii no$tri care se ocupd cu jtiinta, cdutdm
fard incetare un rdspuns la aceastd intrebare: ce inseamnd sdfii
om? S-ar putea sd fie cea mai criticd intrebare pe care ne-am
pus-o in viata spedei noastre, mai ales acum — cdnd capadtatea
noastrd de a ne distruge redproc este cu mult mai mare decat
capadtatea de a ne intelege.
lata ce-miplace la artistt: sunt impresionat de curajul$i gene-
rozitatea lor.
Asa stau lucrurile cdnd vrei sdfii artist: in primul rand,
nu decizi sdfii. E$ti rdpit de ideea asta. Nu $tii nidodatd dacd
ai ceea ce trebuie. Dupd ani si ani in care fad acest lucru, e$ti
mereu acolo de unde aipornit, un incepdtor. Pentru ca defiecare
data cdnd te indrepti spre orizont, vezi cd el nu e acolo.
Un artist se uitd la viata //' la haosul naturii, apoi ia opensuld,
o vioard, un aparat defotografiat sau propriul sdu corp ji cdntd
un tdnguitor cdntec de dor. Dorul de a intelege. Cine suntem?
De ce suntem asa cum suntem? Putem deveni vreodatd ceea ce
am dori sd putemfi?
Cred cd toti artistii suntpoeti — indiferent dacd aranjeazd
cuvinte intr-o pagind, fac din otel$ipiatrd clddiri sau fac salturi
in aer, transformdndu-ji corpul intr-o muzicd vizuald.
Poetulpune cuvintelepotrivite in ordinea potrivitd, astfelincdt
coliziunea dintre sunetele ji intelesul lor iti face neuronii sd se
aprindd ca unjoc mecanic cu bile. Ca ji poetul, artistii de toate
feluriie iau sistemul nervos al spectatorului ji pocnesc din el ca
din bid. Ne improspdteazd viziunea. Ne apasa butonulde rese-
tare. Fac culorile lumii lafel de vii ca atund cdnd eram copii
ji le-am vdzut pentru prima oard.
95
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Artijtii incearcd sa spund lucruri care nupotfi spuse. Sperdm
sa prindem intr-o impletiturd fragild de cuvinte, gesturi sau
culori un sentiment; un gust; un dor chinuitor. Dar tmpletitura
este intotdeauna prea permeabild //' ramdnem cu jrustrarea
dulce, sdcditor de pldcuta, ca aproape itim.
Ne acorddm deseori la oscilatiile naturii: la bdtaia ritmicd
a inimii; sau la marea care spala repede tdrmul, apoi se retrage;
sau la izbiturile oblonului in timpul furtunii. Din aceste bdtdi
elementare izvordsc cele cdteva ritmuri ale muzicii si mi^carea
de du-te-vino a replicilor uneipiese. Aceste ritmuri suntprotago-
nistul^i antagonistul dramei. Suntfluxul$i refluxulargumentativ
al eseului.
Purtdm in noi acest ritm // ritmul ne poartd. Ca o giruetd
intr-o vijelie ndprasnicd, artistul se mijcd inainte //' inapoi in
ritmul naturii, lipsit degriji //' uneori lafel de lipsit de siguranta.
Imi iubesc colegii arti^ti pentru viata periculoasd pe care o due;
pentru durerile facerii care-i chinuie; §i pentru ca i$ipun in joe
viata avdnd vaga sperantd cdpot obtine ceva care sa meriteprivit
sau ascultat.
Putem distra sau incdnta, dar, ca bufonii lui Shakespeare,
mai facem un lucru: punem cele mai impertinente intrebdri
despre cine credem ca suntem. Unde am fi jura arti$ti?Amfi
niste roboti cenu§ii intr-un peisaj cenu^iu care culegflori cenujii
pentru indrdgostiti cenu^ii. Viata arfi sinistrd.
§i unde amfijnrd itiintele umaniste? Viata ar pdrea, cred,
mult mai lipsita de sens. Cdutarea intelepciunii — ji a unei inte-
legeri mai profunde a ceea ce suntem — este provocarea nelinij-
titoare a fiiintelor umaniste. Ele sunt acea pane din mintea
noastrd obi^nuitd ce se reflectd mfaptele, intrebdrile //' dorintele
noastre si ne obliga sa declardm cat valordm. Intr-unfel, suntem
toti artijti — ne exercitdm talentul, dar cdutam totodatd un
rdspuns in necunoscut.
96
,,IUBE§TE-TI ARTA, ORICAT DE SARACA AR FI"
In intunericulpe$terii, sperdm sa gdsim lumind — nu de la
vreo tortd, ci de la scdnteile care zboard in timp ce descifrdm
amprenta de pe perete.
Ne doresc succes.
Banuiesc ca in ziua aceea, cuprins de un val de optimism,
am simtit ca arta poate macar sa dea un pit de sens vietii.
§i poate ca a§a este. Dar trebuie sa fm cinstit cu mine insumi.
Nu discursul exaltat despre stiintele umaniste ma face sa ma
simt viu. Ci pur si simplu clipa in care joe, cand tot restul
dispare pentru o vreme. Atunci simt ca devin usor, stau ina-
poia mea si privesc. Ma vad facand greseli marunte, dar nu
le judec. §i vad mici momente surprinzator de bune. Dar
nici pe ele nu le judec. Le observ doar. Tot ce se intampla
este bun pentru ca duce la altceva. §i astfel revine si iar revine,
pana ajunge la extaz.
Dar ma intreb daca e suficient.
La ora unsprezece cortina a cazut, iar tu pasesti din nou
pe aleea ingusta si urata care duce in strada. Esti iar in lume.
Daca esti foarte norocos, ai avut parte de cateva ore in care
timpul a stat in loc. Dar acum s-a sfarsit. §i nu e adevarat
ca viata este scurta, insa arta e lunga. Puterile slabesc, pasi-
unea se ofileste. Viata este scurta, iar arta e si mai scurta.
Chiar nu exista nimic care sa ne duca intr-adevar pana
la capat? Eu n-am incetat sa caut.

CAPITOLUL 9
Sensul vietii intr-un pahar cu apa
Erau niste cladiri a§a de inalte, incat transmiteau sem-
nalele de televiziune in cot New Yorkul si chiar mai departe,
atat de simple si de solide, incat pura lor imagine, intr-un
film sau pe o farfurie-suvenir, te facea sa spui intr-o clipa:
Acesta-i New Yorkul. S-au prabus.it pe rand, ridicand un nor
urat §i toxic, in timp ce in fiecare dintre noi, de undeva, din
piepturile in care simtiseram candva siguranta si confort, se
inaltau stupoarea s,i confuzia,
Turnurile s-au prabusit, inghitind vietile unor oameni care
ne-au parasit nu la sfarsitul timpului lor, nici macar intr-un
accident neasteptat, ci intr-un act de ura ignorant!, vicioasa.
Cand s-a intamplat asta, o fa§ie ingusta de sens parca s-a
desprins de noi, ca un strat de piele moarta. Tineti minte ca
dupa stupoare a urmat nevoia disperata de a. face ceva? Toti
am simtit asta. Era intolerabil sa te gandes.ti ca nu poti face
nimic. Locuiam la tara §i m-am dus cu trei dintre nepoatele
mele intr-un magazin de incaltaminte. Fetele aveau patru, sapte
§i noua ani. Am ales plini de solemnitate vreo douasprezece
perechi de ghete grele de lucru pentru cei de la operatiunile
de salvare. Le-am dus la un camion parcat vizavi de centrul
comunal, unde doua femei saltau in remorca ajutoarele pentru
Zona Zero. In zilele care au urmat atacului, atata lume a trimis
transporturi de ghete, paturi §i haine de lucru, incat s-au strans
nenumarate camioane de-a lungul raului Hudson §i tone
98
SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
intregi de provizii nu au trecut niciodata raul, au ramas la un
depozit din New Jersey. Dar nu a fost un efort irosit, pentru
ca toti simteam nevoia sa facem ceva. Site-ul satiric The Onion
a publicat un articol parodic care, de§i fusese probabil menit
sa amuze, ne-a surprins, in disperarea noastra, cu aciditatea
lui. Vorbea despre o femeie din Topeka, statul Kansas, care
a simtit o asemenea nevoie sa ajute, incat a facut o prajitura,
Apoi a ornat-o cu capsuni §i colorant alimentar sub forma
steagului SUA. §i eu, ca ea si ca alte milioane de oameni, am
facut steaguri ale Americii. Am intrat pe un site §i am printat
steaguri pe care le-am lipit apoi cu scotch pe geamurile din
spate ale mas,inilor familiei. Am batut un stalp langa gard,
la capatul aleii spre garaj, si am agatat in varf un steag cum-
parat de la magazinul de feronerie.
Daca mergeai prin ora§ in zilele de dupa atac, vedeai zeci
de steaguri inaltate pana la etajul treizeci la ferestrele blocu-
rilor. Lumea fixase steaguri la ferestre in ideea ca aceia care
se vor uita in sus vor intelege ca au un sprijin. In acele sapta-
mani, steagul nu a mai fost expresia unei anumite inclinatii
politice; ne-a apartinut din nou tuturora.
La trei saptamani dupa atac, am primit un telefon de la
actorul Richard Masur. Fusese la fata locului de cand ince-
puse operatiunea de salvare si se oferise sa-i sprijine pe cei
care lucrau acolo. M-a intrebat daca voiam sa merg §i sa
vorbesc cu acei lucratori ca sa-i incurajez. M-am dus; peste
cateva seri, eram intr-o barca impreuna cu alti cativa oameni
de teatru. Pe cand inaintam pe raul Hudson spre ceea ce
ajunsese sa fie numit ,,maldarur, nu §tiam la ce sa ma a§tept.
Mergeam acolo mai ales sa ascultam, sa le dam oamenilor
ocazia sa vorbeasca §i sa-si spuna durerea.
Barca a acostat si am mers pe jos cateva strazi pe langa
cladirile intunecate din centru. Apoi am cotit s,i priveli§tea
99
 SENSUL VIETIT fNTR-UN PAHAR CU APA
ne-a izbit. In bataia reflectoarelor, scena era luminata ca ziua.
Bucati de otel de cateva etaje maltime strapungeau cerul
negru. Pe ruine se catarau pompieri, politi§ti si muncitori
din construed! din toata tara; macaralele ridicau bucati uriase
de daramaturi. Dadeau cu grija la o parte resturi de ciment
si otel, pentru ca dedesubt erau ramasitele unor colegi, fii,
fiice, frati si surori.
Am intrat intr-un cort unde niste lucratori luau o pauza
si m-am as.ezat cu o ceasca de ceai in fata unui tanar ofiter
de politic. Isi pierduse partenerul cand se prabusisera cladirile.
L-am indemnat sa-mi vorbeasca despre asta, sperand ca se
va simti usurat, dar mi-a parut imediat rau. Era aprins la
fata, avea ochii incordati si vorbea de parca ar fi fost datoria
lui sa povesteasca din nou detaliile pierderii pe care o suferise
oricui 1-ar fi intrebat. N-am vazut nici o usurare pe chipul
lui, doar suferinta. Am mai stat cateva minute cu el, i-am
multumit pentru ceea ce facea pentru noi toti, mi-am cerut
scuze si m-am retras. N-am vrut sa-i prelungesc tristetea.
Avea nevoie de un profesionist care sa-1 asculte, nu de un
amator bine intentionat.
M-am dus la marginea maidarului si am dat mana cu cativa
lucratori. Cineva mi-a intins telefonul si m-a rugat s-o salut
pe sotia lui. Distingeam in vocea femeii ca-i este dor de sotul
sau si ca e ingrijorata. Dupa telefon, i-am intrebat daca pri-
meau toate proviziile de care aveau nevoie. Mi-au raspuns ca
aveau tot ce le trebuie, iar un barbat si-a amintit ce bine le
prinsesera batoanele de ciocolata pe care le trimisese cineva.
Ceilalti au aprobat si au spus ca le pare rau ca nu mai au. M-a
mirat ca un lucru asa de marunt le daduse un asemenea impuls.
Peste cateva minute, mi-am cerut scuze si m-am retras,
caci aveam din nou senzatia ca ei sunt cei care ma linistesc
vorbind cu mine, desi eu venisem, de fapt, ca sa-i linistesc
100
SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
pe ei. Eram de unul singur cand un barbat la vreo cincizeci
de ani a venit la mine, mi-a intins mana si s-a prezentat. II
chema Johnnie Bell si era otelar. Chipul ii era marcat de zilele
de lucru non-stop si vorbea domol.
— Pot sa va intreb ceva? Uitati-va acolo, si a aratat mal-
darul. Sunt aici oameni din toata tara. S-au gandit ca e nevoie
de ei aici si au venit. Unii nu si-au vazut familiile de saptamani
intregi. Ochii lui ma priveau tinta. Ar fi ingrozitor sa pierdem
acest spirit de lucru in echipa dupa ce totul se va curata.
Suntem o singura tara acum.
M-am gandit la steagurile pe care le scoseseram cu totii.
Eram din nou o comunitate, o natiune.
— Acum nu mai conteaza religia sau rasa sau lucruri de
genul asta, a zis Johnnie. Trebuie sa rdmdnem asa. Nu aud pe
nimeni spunand treaba asta.
I-am promis ca de indata ce voi avea ocazia sa spun in
public ceea ce mi-a zis o voi face. Apoi rn-am dus inapoi la
barca si m-am inters in oras, dorindu-mi sa fi putut face ceva
mai concret.
In ziua urmatoare, am dat telefoane pana cand am gasit
pe cineva de la compania Hershey din Pennsylvania. I-am
spus doamnei de la telefon cat de mult insemnasera cateva
batoane de ciocolata pentru lucratorii din Zona Zero si am
intrebat daca puteau trimite un camion de batoane Hershey
acolo. A spus ca au vrut, dar au trimis doar bomboane din
cauza cozii de camioane. Se temeau ca la caldura soarelui
batoanele de ciocolata se vor topi. I-am dat adresa unui de-
pozit la patruzeci de strazi mai sus de locul unde ne-am
imbarcat spre Zona Zero cu o seara inainte. Incarcatura putea
fi pastrata acolo la rece. Mi-a multumit si s-a trimis un camion
de batoane Hershey pentru lucratori. A fost versiunea mea
de a coace o prajitura.
101
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Sentimentul de neajutorare poate fl coplesitor intr-o situatie
de urgenta, si uneori facem ceva, orice, ca sa ne invingem acesc
sentiment. Nevoia de a actiona pare zidita in interiorul nostru.
Simplul drum de la nastere pana la moarte poate parea o
situatie de mare urgenta, iar modul in care multi dintre noi
o scot la capat este actiunea.
Will Durant a publicat in 1932 o carte intitulata On the
Meaning of Life, Despre sensul vietii, in care o serie de intelec-
tuali si de artisti ai epocii i-au povestit ce sens avea viata pentru
ei. Una dintre cele mai simple §i mai sincere declaratii era o
scrisoare pe care i-o trimisese lui Durant de Carl Laemmle,
mogulul din lumea filmului. Acesta spunea ca e incantat sa
faca afaceri s,i sa ca§tige bani, dar eel mai mult ii place sa
munceasca, pur si simplu. Prin munca primea tot sensul de
care avea nevoie. §i o prefera ,,amaraciunii §i neajutorarii care
insotesc excesul de gandire abstracta".
Poate ca o viata de actiune nu pare sinonima cu sensul,
desi multi dintre noi se poarta ca si cum a§a ar fi. Din cite
s, tiu eu, asa si este. Pare firesc ca Laemmle sa se fi concentrat
pe actiune - doar a fost producator de film. Acum doua mii
patru sute de ani, dramaturgii greci au vazut importanta ac-
tiunii in viata noastra si au exploatat-o. In teatrul lor, au inven-
tat un ritual de actiune care ne atrage atentia pana in zilele
noastre mai mult decat orice altceva, exceptand, poate, sportu-
rile, celalalt mare ritual de actiune conturat de greci.
La cativa ani dupa unsprezece septembrie, am fost invitat
sa le vorbesc unor scriitori la Southampton College. Am intre-
bat daca pot vorbi despre ingredientul esential al dramei,
actiunea.
Actiunea dramatica nu e de gasit, fires, te, in scene de aler-
gare, de sarituri, de prabusire. Ea are loc mai mult in minte
decat in muschi. §i este la fel de esentiala pentru scrierea
102
SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
teatrului de calitate cum sunt marile idei s,i marile teme;
ba chiar mai esentiala. Dupa cincizeci de ani de rataciri pe
scena, mcercand sa tin publicul treaz, am invatat ca daca
piesa nu este inradacinata intr-o actiune dramatica, nimeni
nu o va urmari.
Stand in culise de cand eram copil, am vazut actori care
pastrau treaza atentia spectatorilor. O faceau aproape rara
efort, iar la inceput n-a§ fi putut spune care era ingredientul
principal. Apoi, la optsprezece ani, cand ochii mi s-au deschis
spre lumea ideilor, am citit Poetica lui Aristotel §i m-am simtit
de parca cineva, disparut de 2400 de ani, imi soptise in ureche
un cod secret.
Voiam sa le spun asta scriitorilor de la Southampton College,
dar parea fad §i conceptual. In drum spre colegiu, i-am zis lui
Arlene ca nu §tiu cum sa le prezint lucrurile intr-un mod mai
viu. Ea conducea masina ji, ca de obicei, avea un spirit de
orientate fara gres:
— De ce nu te gandesti la o imagine cu care sa incepi?
M-am gandit si, cand am ajuns la colegiu, intrebarea ei a
generat unul dintre cele mai reusite momente din toate dis-
cursurile pe care le-am tinut, un moment in care n-am spus
nimic.
Am urcat pe scena si am cerut ajutorul cuiva, cineva relativ
curajos. A venit un-tanar din primul rand si i-am turnat un
pahar cu apa dintr-o carafa. I-am cerut sa mearga cu paharul
de apa la celalalt capat al scenei. A fost putin stanjenit, si
din public s-au auzit cateva chicoteli.
Atunci m-am dus langa el s,i i-am umplut paharul pana
la refuz. Nu mai era nici un milimetru intre apa si marginea
paharului.
— Asa, i-am zis, acum du-te pana la masa aceea s,i pune
paharul pe ea, dar nu varsa nici o picatura.
103
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Masa era tocmai in cealalta parte a scenei. Paharul era as.a
de plin cu apa, incat parea imposibil sa faci un singur pas
fara sa-1 versi. Am ridicat miza imaginara:
— Daca versi vreun strop, tot satul tau va muri.
Atat el, cat si publicul au chicotit la aceasta incercare de
melodrama, dar, pentru ca fusese provocat, chiar nu voia sa
verse apa. A inaintat incet, iar in public era o linis, te absoluta.
§ase sute de oameni erau atenti la marginea paharului. Cand
mana lui s-a inclinat u§or si o picatura mica s-a prelins incet
pe peretele paharului, in multime s-a auzit un icnet. Infiorator
de incet, in timp ce tensiunea crestea, a reus.it sa ajunga la
masa si a pus jos paharul cu apa. Au urmat aplauze furtunoase.
I-am cerut publicului sa decida care drum de-a lungul scenei
fusese mai antrenant, mai interesant. In ce ma privea, diferenta
dintre cele doua actiuni fizice identice statuse in dorinta, in
stradania din toata fiinta a aceiei persoane, de a indeplini ceva.
Actiunea dramatica incepuse in mintea lui si i se transmisese
pana in varful degetelor mainilor §i picioarelor. Facuse din
fiecare miscare a sa ceva de la care nu ne putusem lua ochii.
Ca actor, ani de zile am fost nevoit sa primesc scenarii lip-
site de actiune si sa le gasesc actiunea. Acum, vorbindu-le
colegilor scriitori, ii imploram sa caute actiunea inainte de
a preda piesa distributiei. Ce urmareste acest personaj? Cum
are de gand sa obtina acel lucru? Fara aceasta cunoa§tere
intiparita in strafundul tau, piesa ramane fara benzina si se
ineaca la stop. Cele mai grele sunt piesele in care drama-
turgul considera necesar sa spuna publicului lucruri pe care
personajele le §tiu deja. Pare aproape imposibil sa scrii o dra-
ma istorica fara sa spui lucruri precum: ,,Ei bine, domnule
Lincoln, razboiul a inceput deja de trei saptamani." Ce ar
trebui sa raspunda Lincoln? ,,Glumes.ti. De trei saptamani?
N-am primit ziarul in ultima vreme."
104
SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
O expozitiune manifesta, in care autorul ne pune in tema,
facandu-i pe actori sa emita salve de informatie pe care nici
nu s-ar sinchisi sa le pomeneasca daca nu ar fi un public care
sa le asculte, este considerata deseori permisa - uneori chiar
necesara in construirea unui subiect. Dar, in acea seara, i-am
rugat pe scriitorii din sala de la Southampton sa se gandeasca
serios si chiar sa nu-§i mai ingaduie expozitjunea. David
Mamet afirma ca piesele ar trebui sa inceapa tarziu si sa se
incheie devreme. §i cred ca vrea sa spuna: intra dupa expozi-
riune si iesi inaintea deznodamantului. §i eu cred la fel. In
eel mai rau caz, le-am spus, trebuie sa se lase ghidati de scena
de inceput din Othello. Roderigo s,i lago se cearta pentru bani.
Roderigo s-a saturat sa-1 plateasca pentru a-i pleda cauza in
fata lui Othello. Iar in timpul certei lor, ca sa-s, i sustina punctul
de vedere si sa pastreze banii, lago arata limpede ce persoana
greu de manipulat §i de convins este Othello, iar noi ajungem
sa stim tot ce trebuie sa stim despre Othello s, i lago, insa totul
a fost activ.
Cred ca inainte sa intre in scena, orice actor ar trebui sa treaca
pe sub o pancarta in culise, pe care sa scrie: ,,Nu ai voie pe
scena decat daca vrei ceva din toata inima §i fiinta ta - §i §tii
cum sa obtii acel lucru." Inainte sa intru in scena, ma intreb
aproape intotdeauna: Ce am de gandsafac acolo? Cum am de
gandsafac ceea ce vreau? Chiar §i intr-un one-man show precum
QED1, in care jucam rolul fizicianului Richard Feynman si le
vorbeam spectatorilor doua ore in sir, ma intrebam ce voiam
de la ei - oamenii adevarati carora urma sa le vorbesc. Cred
ca aceasta intrebare face piesa sa mearga mai departe. Mai mult,
actiunea dramatica iti spune cine este personajul, caci ceea ce
vor oamenii §i cum au de gand sa obtina asta este un mod de
1. Piesa a dramaturgului american Peter Parnell. (N.t.)
105
 SENSUL VIETII INTR-UK PAHAR CU APA
a spune cine sunt. (§i, ca aproape tot ce am invatat pe scena,
acest lucru este adevarat §i in viata reala.)
Insa toate astea trebuie sa fie simtite personal, nu clinic.
Intotdeauna s, tiu ca sunt aproape gata sa joe un persona] nu
doar cand sirnt ca as, putea dori ceea ce is,i dore^te el, ci cand
intr-adevdr doresc acel lucru §i, de fapt, meritsd-lam. Atunci,
in functie de genul de piesa in care joci, fie il primes,ti, fie
nu. Diferenta dintre comedie §i tragedie este ca in comedie
lumea prime§te de obicei ce-s,i dore§te, pe cand in tragedie
prime§te ceea ce merita.
Intr-o seara stateam in casa frumoasa a cuiva de pe plaja
din Water Mill, New York, §i o priveam cu du§manie pe Anna-
bella Sciorra. Nu conta ca de fapt tineam la ea; nu-mi intorsese
dragostea §i ma ranise a§a de tare, incat merita s-o fac sa
plateasca pentru asta. Un val de furie indreptatita a crescut
in mine §i m-a facut sa-mi doresc sa distrug camera in care
ne aflam, ceea ce am facut, iar apoi am fugit dupa ea pe plaja
cu un tarnacop. Jucam o scena dintr-un film cand se intamplau
toate astea. Povesteam §i glumeam intre duble, dar undeva in
mintea mea, printr-un act de imaginatie, ceea ce voiam era
adevarat pentru mine. Nu trebuia sa pun la cale ce simteam -
ci asta faceam. Ceea ce faceam nu izvora din ce simteam, ce
simteam venea din ce faceam.
Cand eram pe punctul de a filma scena in care fugeam
dupa ea pe plaja, Annabella, care era cu douazeci §i opt de
ani mai tanara decat mine, m-a avertizat ca avea sa Riga repede
s,i ca probabil nu voi fi in stare s-o prind. I-am spus: ,,Ai face
bine sa fugi cat pop de repede. O sa te prind." La urma urmei,
meritam s-o prind. §i am prins-o - cu mult inainte sa ajunga
la locul in care ne as, tepta camera de filmat. A trebuit sa repe-
tam scena, §i de data asta a fugit ca sa-§i scape pielea. Am
prins-o iar §i am culcat-o la pamant (nu fara sa-mi julesc coasta
106
SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
§i sa-mi intre o gramada de nisip in ochi, ceea ce limiteaza
intr-un fel partea de barbatie fizica a pove§tii), dupa care am
incercat s-o omor cu tarnacopul. Dar personajul ei a fost des-
tinat de scenariu sa primeasca ceea ce voia, iar al meu sa pri-
measca ceea ce merita. Am sfars.it plutind in ocean cu
tarnacopul infipt in teasta. Fixarea toporului fals, de cauciuc,
pe capul meu a insemnat o munca de trei ore pe scaunul de
machiaj. Dar inainte sa incheiem filmarea scenei a trebuit sa
facem pauza de pranz, care intr-o noapte de filmare ca aceasta
poate avea loc la ora doua dimineata. Ar fi durat prea mult
sa dau jos toporul §i apoi sa pierdem trei ore ca sa-mi fie pus
inapoi, a§a ca se subintelegea ca urma sa iau pranzul fara sa-1
scot. Nu doar pauza de pranz, ci intreaga realitate este schim-
bata pe un platou de filmare. Am a§teptat lini§tit la ghi§eul
camionetei cu mancare, intinzand tava, cu toporul ie§indu-mi
din cap, §i am intrebat:
— Ave^i §i legume ca garnitura?
Ma intreb daca grecii care au inventat acest mod de a
povesti bazat pe actiune 1-au vazut §i ca pe un mod de a ne
trai pove§tile din viata, din afara teatrului. Parem fecuti pentru
actiune. Toate fiintele vii par facute pentru ea. Orice amiba
§i orice nematod minuscul cauta ceva, indiferent ca se taraie
sau aluneca pentru mancarea necesara aici §i acum sau pentru
supravietuirea eterna a genelor sale. Nu pot sa cred ca vreo
persoana vie nu se zbate pentru ceva. Nu m-as, mira sa aflu
ca undeva, inauntrul cuiva aflat in stare catatonica, exista o
persoana care se straduies,te din rasputeri sa evite durerea.
Cand actorii se poarta in mod natural, ca in viata, o fac
prin actiune; iar la cateva saptamani dupa unsprezece sep-
tembrie, cand a venit vremea ca actorii sa raspunda la eel mai
mare act de razboi de pe meleagurile noastre, au facut-o prin
singura actiune pe care o §tiau.
107
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Intr-o dimineata senina §i rece de octombrie, actorii din
spectacolele de pe Broadway s-au adunat sa filmeze un spot
de televiziune. Primarul afirmase ca New Yorkul revenise la
viata. Nu doar teatrul, ci toate hotelurile sj restaurantele. §oferi
de taxi, agenti de turism, vanzatori... toate afacerile legate de
teatru, care se dezvolta §i pier simultan cu ritmurile si acordurile
de pe Broadway... toate erau inapoL Ca sa dea de veste, cinci
sute de actori de pe Broadway fusesera invitati sa filmeze un
spot de televiziune in Duffy Square, Manhattan, cu tot fastul
din Times Square in spatele lor, strigand in gura mare versurile
lui Kander si Ebb: ,,New York, New York".
Cand ma indreptam spre Booth Theatre, unde trebuia
sa ne mtalnim, nu eram sigur ca vreau sa-mi pun o masca
sub care sa ascund tristetea de care sufeream cu totii. Nu
prea-mi ardea de cantat. Dar cand Booth Theatre s-a umplut
de actori, cantareti §i dansatori, am inceput sa ne dam seama
ca ne aflam la un eveniment diferit de toate la care partici-
paseram pana atunci.
Intr-un colt al teatrului se aflauThe Rockettes1, in alta parte
erau actorii din Frumoasa $i Bestia, The Rocky Horror Show,
Producatorii... oameni de la spectacole unul si unul, multi
dintre ei costumati. Unii dintre ei lucrasera impreuna in seara
precedent!, altii se mtalneau pentru prima data. Unii dintre
noi nu ne vazuseram de ani de zile, de cand bateam drumurile
impreuna, in cautarea primelor noastre slujbe. Lumea trecea
peste scaune, se imbratisa, se consola, glumea.
Coregraful a urcat pe scena si a repetat cativa pa§i de dans
pe care voia sa-i facem si noi. S-au starnit rasete §i o mare veselie
in fata atmosferei pur broadwayiana. M-a cuprins panica. Inca
1. Celebra trupa de dans sincron feminin din New York. (N.t.)
108
SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
incercam sa invat versurile cantecului. Acum trebuia sa-mi
amintesc §i ni§te pa§i de dans?
Pe rand, spectacolele noastre au fost convocate in afara tea-
trului. Am strabatut cu totii acele stradute pasaje pe care, pe
vremuri, stateam la coada pentru auditii. In sfars.it, simtindu-ne
iar ca niste copii, am ajuns in Duffy Square, unde instructorii
de dans aveau sa parcurga iar mi§carile pe care noi, cinci sute
de oameni, urma sa le executam la unison in cateva minute.
Am observat cu u§urare ca pana s.i vreo cativa dansatori
experimentati nu reu§eau sa retina cand trebuiau ridicate
bratele. ,A§a, bratele sus, bmtele jos... New York, sau bratele
sus, New... bratele jos, York?"
Cativa pu§ti de vreo noua ani din Mizerabilii au invatat
miscarile in cateva minute. I-am rugat sa ma invete.
Lumea se foia, schimba glume, compara costume. Ca ni§te
personaje iesjte din pove§ti, un actor din Regele Leu §i unul din
Frumoasa //' Bestia isi pipaiau unul altuia fata, analizandu-si
reciproc masca grea, minutioasa. In timp ce vorbeau, un copil
actor ii tinea cu grija coada Bestiei.
In aerul rece al diminetii, dansatori, barbati si femei, im-
bracati sumar, exersau mi§carile §i i§i dadeau replica unii al-
tora. Pentru prima data de multa vreme eram in stare sa fim
iar comici.
Tot la cateva minute, se auzeau urale §i actorii aplaudau
§i raceau cu mana. Trecea cate o masina de pompieri, ducand
eroii spre centrul orasului.
Intr-o pauza, cativa pompieri din Buffalo s-au apropiat §i
ne-au rugat sa facem o poza cu ei. Lucrasera in centru? i-am
intrebat. Da. Dupa douasprezece ore de munca in Buffalo
luasera autobuzul spre New York s, i urmasera cincisprezece ore
de lucru neintrerupt la maldar. Nu dormisera de eel putin
doua zile. Aveau pungi vinete sub ochi de oboseala. Erau
109
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA

mode§ti si timizi. Ne-am adunat in jurul lor, caci voiam sa CAPITOLUL10

stie ce mandri suntem de ei, si mai voiam probabil sa ne Cand vantul batea slab,
molipsim si noi de puterea lor. am numit vasul Patience^
In sfarsit, eram gata de filmare. Inregistraseram cantecul,
dar continuam sa cantam cat ne tineau plamanii, injurand in
gand in clipa cand bratele ni se ridicau desi trebuiau sa coboare.
In timp ce cantam, coregraful ne dadea niste indicatii cum
nu mai auzisem pana atunci. ,,Soare si ploaie!" striga. ,,Soare
Prima oara cand 1-am intalnit sedea la un birou lacuit
si ploaie!" (Leganati-va inainte cand bratele se ridica spre soare
de forma unui rinichi urias,. Nu era atat un birou, cat o forta-
si apoi pe spate cand duceti bratele inapoi si jos, spre pamant.
reata bej si stralucitoare de putere si fast. Eu eram in propria
Soare si ploaie.)
fortareata de incredere tinereasca in sine pe care numai un
Am ajuns la sfarsitul cantecul ui. ,,Hai... curaj... New York,
actor somer si fara perspective o poate avea.
New York!" Ne-am ridicat bratele pe ultima nota, foarte pre-
Amandoi stiam ca intalnirea noastra nu va duce la mare
lungita, dar coregraful a strigat: ,,Nu asa repede\. Lasati-i
lucru. Mama lui Arlene ma rugase sa merg la el. Ea si sotul
s-o ceard-n genuncM" Ne-am prapadit de ras. Pret de cateva
ei, Simon, erau prieteni cu familia Bregman, un cuplu care
ore binefacatoare, ni se permisese sa intram in ordinul secret
locuia in Bronx, in aceeasi cladire cu ei. Calatoreau impreuna
al Broadway gypsies1.
si jucau carti in fiecare saptamana. Fiul celor doi se descurcase
Am filmat ultima scena, ne-am luat la revedere si ne-am
bine in domeniul asigurarilor, dar se aratase intotdeauna
despartit - mai incet decat am fi facut-o probabil la o filmare
interesat de show business §i voia sa fie manager. Se pare ca
normala. Pe drumul spre casa, m-am gandit cate lucruri imi
ajutase cativa actori §i cantareti sa obtina slujbe. Mama lui
adusese aceasta zi. Tot ce facuseram a fost sa venim, sa cantam
si sa ne miscam putin. Munca adevarata, munca sfasietoare Arlene m-a rugat insistent sa merg la el la birou.
se petrecea la cativa kilometri la sud de noi. §tiam ca ceea ce —Te poate ajuta, mi-a zis. Te rog, du-te la el. Martin Breg-
facuseram noi era neinsemnat. Dar, pe de aha pane, d&t&facem man. Cunoaste multa lume.
noi, iar faptul ca am facut-o cu toata energia de care am fost Asa ca m-am infiintat la biroul lui de asigurari. Iar el statea
in stare ne-a ridicat moralul. Fuseseram in miscare; trecuseram in spatele rinichiului bej. Am zambit amandoi gandindu-ne
la actiune - si ici-colo culoarea incepea sa revina in acest oras la increderea mamei sale si a mamei lui Arlene in puterea
rank §i cenusiu. lui de a ma ajuta sa-mi gasesc de lucru. Nu ma vazuse jucand
Macar pentru o vreme, viata a fost mai putin lipsita de sens. niciodata si nu jucam pe moment in nimic, cu exceptia cate
unui spectacol de televiziune unde aveam una-doua replici.
1. Numele sub care sunt cunoscute trupele de dans sincron din
musicalurile de pe Broadway. (N.t.) 1. Rabdare, engl. (N.t.)
110 Ill
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
— Cand joci intr-un spectacol, anunta-ma, mi-a zis. Nu
te prea pot ajuta daca nu vad ce faci.
I-am spus ca-1 voi tine la curent §i am plecat. Chiar daca
n-a dus la nimic, intalnirea noastra mi-a lasat o impresie buna.
Avuseseram o conversatie, si fiecare conversatie facea ca urma-
toarea sa fie mai usoara.
Au trecut cativa ani, iar eu jucam intr-un spectacol pe Broad-
way care a durat doar cateva zile, dar, in seara premierei, cand
am iesit pe us,a actorilor, un barbat statea in intuneric pe
trotuar.
— Buna, a zis el. Sunt Martin Bregman. Mi-a placut foarte
mult cum ai jucat.
— Mersi - sau ceva la fel de memorabil - i-am raspuns.
Peste un an, am fost in sfars.it distribuit intr-o piesa pe
Broadway. Diana Sands si cu mine jucam in Bujhifa //' Pisicuta,
o piesa pentru doua personaje care a devenir un fel de hit.
Cand am ies.it pe u§a actorilor in seara premierei, el astepta
din nou pe trotuar.
— Martin Bregman. Ai jucat minunat.
— Multumesc.
Incepeam sa stapanesc incredibil de bine engleza.
Datorita succesului surprinzator al piesei, unii au devenit
deodata foarte interesati de mine. Intr-un anume caz, putin
mai interesati decat as fl vrut. La cateva zile dupa premiera,
a sunat telefonul §i agentul mi-a spus ca aveam o intelegere
cu producatorul Ray Stark §i compania lui, Seven Arts.
— Scuza-ma, am spus eu, am o intelegere?
— E nemaipomenit, a zis vocea de la celalalt capat al
firului. E o intelegere pentru opt sute de mii de dolari.
Am fost putin incurcat cand am auzit. Arlene §i cu mine
aveam doar cateva sute de dolari in banca.
112
CAND VANTUL BATEA SLAB, AM NUMIT VASUL PATIENCE
— Opt sute de mii de dolari?
— Iti trimit contractul.
Nu intelegeam ce insemna ca am o intelegere. Nu auzisem
niciodata de vreo oferta. Am primit contractul si 1-am citit
cu o neliniste tot mai mare. Era o intelegere pe sapte ani. Doua
fllme pe an. Nu puteam sa lucrez pentru alt studio in ace§ti
ani. Trebuia sa joe in orice fllme mi-ar fi cerut.sa joe, oriunde
voiau sa le filmeze. Porneam de la cateva mii pe film si suma
crestea in fiecare an, daca hotarau sa ma pastreze inca un an.
Ma puteau da afara oricand. Dupa ce filmam paisprezece fllme,
primeam suma totala de opt sute de mii de dolari, ceea ce
parea intr-adevar o suma uriasa. In urma cu cativa ani, condu-
ceam un taxi pentru douazeci de dolari pe noapte sau stateam
pe trotuar pana la unu dimineata si ca§tigam un pumn de
maruntis,, parcand masini in fata unui restaurant luxes. Dar
acesta era un contract pe japte ani, exact ca acela din cauza
caruia patimise tatal meu la Warner Brothers. Castiga doar
vreo doua sute pe saptamana, dar a avut un debut senzational
in primul film, jucandu-1 pe George Gershwin in Rhapsody
in Blue. Urmatorul film pe care i 1-au oferit a fost insa un
musical prost, cu buget redus. A incercat sa-1 refuze si drept
raspuns a fost suspendat. Nu aveai voie sa refuzi studioul pe
vremea aceea. Cat timp era suspendat, nu avea salariu s,i n-avea
voie sa lucreze pentru ultcineva. I-a cerut ajutor agentului sau.
Peste o saptamana, agentul 1-a sunat.
— Nu-ti face griji, am aranjat treaba.
— Slava cerului.
— Nici o problema. Nu trebuie decat sa te prezinti la lucru.
— Sa ma prezint la lucru?
— Filmeaza musicalul si nu vor mai fi probleme.
Nu a avut de ales. Musicalul de doi bani a fost urmat de
roluri minore in fllme cu gangsteri si chiar intr-un film de
113
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
groaza. Nu-si permitea sa astepte ceva mai bun. A fost tirania
clauzei contractuale a unui studio vechi. lar eu tineam in mana
un contract identic, ajustat la inflatie. Fusese deja semnat de
Ray Stark si mai lipsea doar semnatura mea.
L-am sunat pe agentul meu, cu vocea putin tremuratoare.
— Nu cred ca vreau sa fac asta, am zis. In primul rand,
locuiesc in New Jersey. Daca imi spun ca trebuie sa filmez pai-
sprezece filme in Africa sau India sau California? Erau locuri
la fel de straine pentru mine.
— Trebuie s-o faci, a zis el. Avem o intelegere.
Am ramas fara replica. Reiesea ca agentul meu negociase
cu Stark de sase luni si fusese de acord cu aceasta oferta, fara
sa-mi pomeneasca vreodata de ea.
Nu stiam ce sa fac. Ma simteam neexperimentat si singur.
Un agent puternic si un producator puternic se intelesesera
si hotarasera sa-mi organizeze viata pe urmatorii sapte ani. §i
se asteptasera sa fm entuziasmat. Naucit, am incercat sa obtin
de la ei asigurarea ca nu eram nevoit sa-mi parasesc familia
ca sa filmez in locuri indepartate. Au facut niste propuneri
care sunau a compromis si am spus ca asa era mai bine. In
ciuda presiunii pe care o exercitau, am incercat sa nu spun
literalmente ca sunt de acord cu mtelegerea. Nu-mi suradea
deloc ideea ca inca puteau sa ma oblige sa joe orice filme voiau.
Chiar atunci am prirnit un telefon de la Bregman. As vrea
sa ma intalnesc cu el la biroul lui? Da, sigur ca da. Cand mi
se cereau mtalniri, mergeam.
Am coborat din lift la etajul lui. Ofi vanzandogra.ma.da
de asigurdri, m-am gandit. Tot etajul era acum al lui. Am
trecut de doua secretare pana sa fm poftit la el in birou, care
era cam de marimea unui teren de baschet.
114
CAND VANTUL BATEA SLAB, AM NUMIT VASUL PATIENCE
§edea pe coltul biroului. Nu era un rinichi bej de data
asta, ci un birou de lemn negru, lustruit. Avea canapele de
piele, iar pe pereti opere de arta.
A zambit si m-a felicitat din nou pentru piesa. Apoi a vorbit
vreo patruzeci de minute despre ce viata cu adevarat minunata
aveam inainte si cum ar fi vrut sa-mi fie alaturi. Avea idei.
Putea sa-mi sugereze anumite lucruri. Nu a spus ceva anume.
De fapt, nu stiam despre ce vorbea. In cele din urma, am zis:
— Pai, multumesc. Vreau sa spun, apreciez acest lucru.
Dar chiar n-am nevoie de nici o asigurare.
S-a uitat la mine zece secunde intregi.
— Asigurare? Crezi ca vreau sa-ti vand vreo asigurare?
— Scuza-ma, nu cu asta te ocupi?
— Nu mai vand asigurari de ani buni. Sunt manager de
afaceri. Ai auzit de Barbra Streisand?
— Barbra Streisand? Da, sigur.
— Sunt managerul ei.
— Esti managerul lui Barbra Streisand.
— Exact. Daca ai nevoie de vreo asigurare, te pot ajuta.
Dar ceea ce vreau este sa flu managerul tau.
Am intrebat daca ma puteam gandi la oferta si apoi mi-a
luat cateva minute sa traversez incaperea pana sa ajung la
usa biroului.
Acum aveam un nou motiv de ingrijorare. Tocmai fusesem
tras pe sfoara de agentul meu, asa ca eram suspicios cand era
vorba sa las in viata mea pe altcineva care voia sa-mi fie
,,manager". Am vorbit despre asta cu Arlene. II stia drept Marty.
Parintii ei ii cunosteau pe parintii lui de zeci de ani, iar ea
crescuse cu el. Era cu doar cativa ani mai mare decat ea si-i
fusese babysitter cand era adolescent. Crescusera in aceeasi
cladire din Bronx, pe Barnes Avenue, la numarul 2911.
115
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Copii fund, ea §i Marty se jucasera in curtea dintre bio
curile lor alaturate, Mayflower s,i Mayfair, unde cunosteau
toate familiile de la toate etajele. Aveau prieteni comuni si
stiau pove§ti despre vecini, inclusiv despre Louis Nebunul,
un pu§ti care hoinarea prin cladire si facea pipi in sticlele
de lapte lasate la usa chiriasjlor.
Cum crescusem cu o mama psihopata care azi zicea una,
maine alta, nu ma incredeam prea repede in oameni, dar
Arlene il §tia pe Marty de ani de zile si din cele spuse de ea
mi s-a parut un om de incredere.
L-am sunat, i-am spus ca a§ vrea sa lucrez cu el si am
stabilir o intalnire la pranz, ca sa discutam. Ne-am intalnit
la biroul lui §i, cand am iesit sa mergem la restaurant, am
observat ca mergea cu un baston si schiopata putin.
— Te-ai lovit la picior? I-am intrebat.
S-a uitat piezis, la mine, ca si cum as, fi facut o gluma proas-
ta. Mi-am dat seama ca nu-1 vazusem niciodata mergand. II
vazusem stand pe trotuar, asezat la un birou sau pe marginea
unui birou. Atunci am aflat ca avusese poliomielita in copilarie.
§i eu avusesem, dar o forma usoara. Nu am ramas cu paralizie.
Era clar ca nu voia sa vorbeasca despre asta, asa ca la restaurant
ne-am rezumat la contractul care mi se oferise.
— E o suma ingrozitor de mare, i-am zis.
— E o suma mare daca te gandesti ca nu vei face cariera.
Dar daca te pastreaza pentru paisprezece filme, vei valora
mult mai mult decat iti ofera acum.
Intr-un fel, imi sugera sa am rabdare. Statornicie. Incre-
dere in mine.
I-am sunat pe cei de la Stark §i le-am spus ca refuz in mod
categoric si dermitlv intelegerea. M-au dat imediat in judecata.
Pretindeau ca am fost personal de acord cu oferta. Momentul
de la telefon cand am evitat cu grija sa fac mai mult decat
116
CAND VANTUL BATEA SLAB, AM NUMIT VASUL PATIENCE .
o afirmatie conditionala — ca, daca nu trebuia sa calatoresc
prea mult, s-ar putea sa flu de acord - era pentru ei un da
hotarat. Imi cereau sa Inchei contractul si, tnplus-, sa le platesc
o suta de mii de dolari pentru nu stiu ce daune pe care le-as
fi cauzat. Nu aveam nici macar destui bani sa angajez un avo-
cat fara sa ma imprumut.
Am fost citat ca sa depun marturie. Stateam in biroul
unui avocat §i raspundeam la intrebari, in timp ce ma uitam
cu coada ochiului la degetele unei grefiere care tastau aprig,
notand tot ce spuneam. A fost o priveliste seducatoare pentru
un actor. Am inceput sa joe putin teatru cu ea, a§a cum
faceam in fata unei camere de filmat.
— Domnule Alda, agentii dumneavoastra nu sunt auto-
rizati sa negocieze pentru dumneavoastra?
— Ba da, domnule, dar nu pot incheia un contract fara
sa ma consulte. Trebuie sa ma intrebe mai intai.
— Dar ei va reprezinta in afaceri, nu-i a§a?
— Asa este, domnule. Dar nu ma reprezinta decat daca eu
le cer asta, domnule.
li tot dadeam cu ,,domnule", cu privirea la grefiera.
Incercam sa par ironic, ca avocatii din filme. Mai tarziu, cand
am vazut stenograma, am fost profund dezamagit sa vad ca
fusese scos fiecare ,,domnule". Paream o persoana cu totul obis-
nuita - in locul oratorului din Procesul maimutelor care lansa
taios titlurile onorifice.
La final, avocatul nostru a cerut curtii o procedura preli-
minara. Asta insemna sa ne infatisam inaintea unui judecator
care studia dosarul si dadea, poate, o sentinta pe loc, fara un
proces lung. Ne-am dus la tribunaJul din oras, unde am fost
condusi intr-un birou mic, dezordonat. Un barbat indesat,
numai bun pentru rolul editorului dintr-un film cu ziaristi din
anii treizeci, ne-a luat documentele si si-a pus ochelarii de citit.
117
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Era doar in camasa, si niste bretele rosii ii sustineau pantalonii
peste o burta mare. In timp ce se uita peste plangerea lor, imi
veneau in minte fragmente din ea, caci le citisem de atatea ori,
incat le §tiam pe de rost. Conform documentului lor, posedam
,,calitati intelectuale unice". Eram de neinlocuit. Ar fi suferit
grave pierderi financiare daca nu incheiam contractul. Jude-
catorul a citit cateva minute, apoi s-a uitat peste ochelari si a
spus: ,A§a de greu se gasesc actorii?" Avocatii de la Seven Arts
erau nisei duri, insa in acel moment am stiut ca i-am batut.
Judecatorul ne-a dat castig de cauza si peste cateva zile scapasem
de Ray Stark si eram dator sase mii de dolari, plata avocatilor.
In cele din urma, mi-au mai ies.it in cale niste slujbe §i bu-
getul nostru a inceput sa se echilibreze. De fapt, Marty con-
sidera ca era timpul sa-mi deschid firma, din motive de impozit.
Trebuia sa aleg un nume pentru firma. Nu era cine stie ce
firma, dar numele ei parea sa aiba o imensa semnificatie sim-
bolica pentru mine. M-am gandit la asta zile intregi.
— N-ai gasit inca un nume pentru firma? ma intreba con-
tabilul nostru la sfarsitul fiecarei zile.
— Inca nu.
— Ne trebuie un nume.
In cele din urma, 1-am gasit. Fusese chiar sub ochii mei
tot timpul. Se implineau noua ani de cand incepusem sa-mi
caut de lucru ca actor, Ca sa-mi castig painea cea de toate
zilele, fiisesem sofer de taxi §i portar; colorasem poze de copii
pentru cativa centi pe ora. Fusesem chelner. Vandusem fon-
duri mutuale; ma dusesem in magazine de delicatese ca sa
impart bilete de favoare la spectacolele de pe Broadway. Pro-
gramasem intalniri ca sa vand bijuterii ieftine in cladiri de
birouri. Toate astea in timp ce avansam aproape impercep-
tibil, an de an, spre un tel vag §i nedeslusit.
118
CAND VANTUL BATEA SLAB, AM NUMIT VASUL PATIENCE
Am numit firma Patience,
Mi-am imaginat un vas mare, cu catarg inalt, strabatand
un ocean nedefinit spre un tarm necunoscut. Marty a zambit
cand a auzit numele, iar dupa cateva zile, intr-o rubrica de scan-
dal, a aparut fraza: ,,Acest tanar actor vrea s-o ia pe indelete."
A§a §i era. Nu stiu ce ma facea sa privesc lucrurile astfel.
Dar totul era pentru mine o chestiune de cursa lunga. Cu cateva
saptamani inainte sa ne casatorim, am inceput sa dau inapoi
si am supus-o pe Arlene la douazeci §i patru de ore chinui-
toare de nesiguranta - nu pentru ca nu eram sigur ca o iubesc,
ci pentru ca stiam ca era o decizie care ne va afecta toata viata.
Nu era ceva din care sa ne retragem vreodata. La fel, ezitasem
sa ma asociez cu Marty pentru ca s,tiam ca relatiile mele, chiar
§i in afaceri, sunt de lunga durata.
Dar, dupa ce am inceput sa lucram impreuna, am observat
o u§oara tensiune intre Marty si mine. Eu aveam o perso-
nalitate puternica, si el la fel. Mai rau era ca fusesem tinut in
fraul firii autoritare a tatalui meu. Lui Marty parea sa-i placa
grozav autoritatea. Pentru a nu depasi bugetul, fusesem de
acord sa-i cerem permisiunea pentru flecare achizitie. Odata,
dupa ce fusesem la el sa-1 intreb daca e de acord sa cumpar
o bicicleta, in drum spre casa, m-am tot framantat: De ce sunt
nervos pe el? Am fast, de acord sa fac asta. Problema era ca
incepuse sa ia locul tatalui meu. Cand aveam pareri diferite
in politica, nu puteam sa las lucrurile asa. Razboiul din Viet-
nam incepuse sa se agraveze, iar discutiile noastre pe tema asta
s-au intetit. E greu sa gasesti acum pe cineva care sa creada
ca Razboiul din Vietnam a fost o idee buna, dar pe atunci
lumea se inflacara cat ai clipi cand era vorba de razboi. Intr-o
zi, stateam in picioare in mijlocul biroului lui, gesticuland
^i sj urland unul la altul. Mi-au scapat cuvintele:
119
 SENSUL VIET11INTR-UN PAHAR CU APA
— Foarte bine. Te-ai ales cu un razboi. Acum e sansa ta
sa lupti.
M-a privit tinta o clipa, cu manie.
— Nu, acum e sansa ta.
M-a privit in ochi pana cand am priceput. Uitasem de
piciorul lui si de poliomielita.
Imi era prea rusine ca sa-mi cer scuze. M-am asezat si n-am
mai pomenit niciodata de razboi in fata lui.
Cu toate astea, de cele mai multe ori radeam impreuna.
§tia sa povesteasca lucruri amuzante §i ma putea face sa
chicotesc cand ma apostrofa pentru diverse excese tineresti.
Devenisem fascinat de ritmul circadian si eram uimit ca tem-
peratura unei persoane variaza cu cateva grade in timpul zilei.
Am inceput sa port cu mine un termometru si sa-mi iau tern-
peratura din ora in ora. Odata, la o sedinta in biroul lui, dupa
ce mi-am bagat termometrul in gura a treia oara, s-a aplecat
spre mine si a ridicat tonul cu vreo cincizeci de decibeli:
— Ai innebunit? Ai innebunitl Cum sa-ti gasesc de lucru
daca-mi apari cu chestia aia in gura?
Stateam ore intregi cu picioarele pe biroul lui, gandin-
du-ne impreuna la strategiile potrivite ca sa-mi gasesc urma-
toarea slujba. Banuiesc ca-mi puneam picioarele pe biroul lui
ca sa diminuez cumva puterea pe care simteam ca o are asupra
mea. Cativa ani mai tarziu, cand jucam in M~':A*S*H, de fiecare
data cand ma aflam in biroul colonelului ma pomeneam cu
picioarele pe biroul lui. Modul meu de a ma confrunta cu
Marty a devenit modul lui Hawkeye de a se confrunta cu
autoritatea.
Dupa ce am lucrat impreuna multa vreme si mi-am depasit
in parte imaturitatea emotionala, odata eram pe punctul de
a pune picioarele pe biroul lui Marty, dar am ezitat o clipa
si 1-am intrebat:
120
CAND VANTUL BATHA SLAB, AM NUMIT VASUL PATIENCE
— Te deranjeaza daca-mi pun picioarele pe biroul tau?
S-a uitat fix la mine.
— Acum ma intrebi? Acum* Dupa douazeci de ani in
care ti-ai pus picioarele pe biroul meu? Acum ma intrebi daca
le poti pune?
Am ras si mi-am dat seama in acel moment cata rabdare
a avut. O rabdare imensa. Am inteles cum de putea sa-si pe-
treaca luni de zile cu un contract.
Privea pe termen si mai lung decat mine. Cand am incheiat
contractul pentru M*A*S*H, a cerut un salariu foarte mic,
impreuna cu o mica parte din actiuni. Studioul a acceptat
bucuros, pentru ca aproape niciodata nu trebuia sa achite
integral profitul pe actiuni. Stilul contabil unic din acea parte
a lumii nu anticipeaza ca va exista vreodata profit. §i studioul
se asigura ca nu este. In mod miraculos, face afaceri an dupa
an fara nici un dolar profit. Asta pentru ca are o definitie a
profitului care nu seamana cu nici o alta. Cand copiii vand
limonada la un stand, sped ca, pe langa faptul ca se distreaza,
ajung sa inteleaga o idee de baza: ca atunci cand scad costul
lamailor din banii pe care-i incaseaza, ceea ce ramane este pro-
fit. E simplu. O poti spune dintr-o suflare. Pe de alta parte,
studioul avea o ,,definitie a profitului" lunga de treizeci de pa-
gini. Trebuia s-o semnezi si sa specific! ca e^ti de acord ca tot
ce identificase drept cost era chiar cost. Am citit toate cele
treizeci de pagini si mi-am dat seama ca nu era nimic care sa
nu fie lamaie in viziunea studioului.
Cu toate astea, ceea ce studioul nu anticipase era ca serialul
va avea atata succes, incat chiar si in cazul definitiei lui deplasate
va exista intr-adevar profit si va trebui sa-1 imparta.
Acesta a fost probabil eel mai important factor care mi-a
permis sa am viata profesionala pe care am avut-o dupa
M*A*S*H. Am fost in stare sa fac ceea ce m-a interesat, sa
121
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
ma dezvolt profesional si sa nu accept slujbe doar ca sa-mi
platesc chiria. Abilitatea lui Marty de a negocia si gandirea
lui pe termen lung au adus in viata mea ceva ce nu as fi avut
fara el.
Iar el era expert in negocieri. §tia cum sa exercite presiune
asupra celeilalte parti fara sa puna in pericol un rezultat pe
care nu-1 putea produce. Totul se petrecea pe cale indirect!.
Tot ce facea era in mod indirect. Imi dadea telefon si ma
lua asa de pe ocolite, incat inchideam telefonul complet
dezorientat si, Arlene ma intreba: ,,Ce voia?", iar eu spuneam:
,,Nu stiu. Poate ca suna iar si-mi spune."
Dar exercitarea presiunii era adevarata lui art!. Uneori, pe
drum spre o intalnire, spunea: ,,Sa facem un Thomashefsky."
Boris Thomashefsky a fost un mare actor de limba idis din
secolul nouasprezece, iar cand Marty spunea ca ar trebui sa
facem un Thomashefsky insemna ca urma sa stoarcem seva,
iar emotia ni se revarsa din glandele actoricesti ca zeama dintr-o
sfecla. In acele clipe, nu negociam propriu-zis, ci ne aratam
ofensati de atentatul asupra decentei, justitiei si drepturilor
omului. Cealalta parte ramanea de obicei fara glas.
Cu Marty alaturi mi se parea ca ma fac auzit. Inainte sa ne
intalnim, de fiecare data cand un producator incerca sa fure
de la mine sau sa ma nedreptateasca in vreun fel, ma infuriam
si, de teama furiei mele, ma izolam in tacere. Cu timpul, mi-am
dezvoltat o tehnica originala, dar ciudata. Incepeam sa vorbesc
deodata pe un ton scazut, amenintator. Spuneam misterios:
,,Pot ierta sau pot uita. Ce preferi?" Asta-i facea sa se uite straniu
la mine in timp ce incercau sa inteleaga cum puteam separa
exact aceste doua actiuni. Nimeni nu si-a exprimat niciodata
preferinta pentru iertarea sau uitarea mea, dar cred ca le-am
parut asa de nebun, incat au ales sa nu mai aiba de-a face cu
mine. Cu Marty, am invatat procesul lent de a lucra cu oamenii
122
CAND VANTUL BATEA SLAB, AM NUMIT VASUL PATIENCE
pana cand ajungi la o intelegere. §i, indiferent la ce presiuni
recurgea, lucra intotdeauna cu oamenii.
Intr-un fel, o facea fara premeditare. Se baza pe inspi-
ratie; improviza. Odata, in ziua dinaintea unei intalniri im-
portante, 1-am intrebat ce avea de gand sa spuna. Care era
planul nostru, ce linie de discutie aveam sa alegem?
— Nu stiu, a zis nerabdator. Voi afla cand ajungem acolo.
Mi s-a parut putin ingrijorator, dar, indiferent cat de ne-
sigur m-am simtit in astfel de cazuri, Marty era intotdeauna
cineva pe care ma puteam baza. Se asigura ca agentii ma cau-
tau; ii organiza pe avocati. Era creierul si forta din spatele
fiecarui contract pe care-1 incheiam. Lucrand cu el, am ince-
put sa inteleg de ce sefii de stat au diplomati si cei care vand
case au agenti imobiliari. Daca cei doi merg in acelasi ritm,
nu este loc de manevra. Tot ce spui este ultimul tau cuvant.
E mult mai greu sa insinuezi dezastrul. §i am descoperit ca
insinuarea dezastrului este un instrument mult mai puternic
decat amenint^area cu el. Cand Marty ii spunea unui produ-
cator: ,,Daca treci asta in contract, o sa ai un actor nefericit",
avea mult mai mult efect decat daca-i spunea producatorului
ca plec. Mai ales daca dezbatea o clauza din contract pe care
as fi acceptat-o oricum.
Chiar si dupa ce M*A'"S'"H a ajuns la apogeu, Marty a
tintit si mai departe. Nu primeam oferte pentru filme; sau,
daca primeam, nu erau prea interesante. Una dintre ele a fost
naucitoare. Agentul meu m-a scos la cina si mi-a spus grav
ca un producator ma voia pentru o versiune cu bulina rosie
a filmului Imbldnzirea scorpiei - care parea sa aiba la greu
tavaleli in pielea goala prin fan, in pentametri iambici.
Marty si cu mine am hotarat ca trebuia sa-mi fac propria
cariera in film. M-a incurajat sa lucrez la un scenariu si am
inceput sa scriu scenariul dupa care s-a facut filmul De la
123
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
seductie la coruptie1, trei ani mai tarziu. Titlul de lucru era
Senatorul, dar, in ultimul moment, dupa ce filmul fusese
turnat si montat, presedintele companiei Universal Studios,
Less Wasserman, a decis ca era prea mult sex intr-un film
despre un senator american. Era convins ca daca il numeam
Senatorul toata lumea va crede ca scrisesem de fapt despre
prietenul sau, Edward Kennedy. Nu o facusem, dar Wasser-
man era insistent. Marty si cu mine am amanat si am venit
cu liste intregi de titluri pe care nici unul dintre noi nu le
credeam bune. Pana la urma, ne-am trezit ca mai aveam doar
vreo ora in care sa hotaram care avea sa fie titlul final. §edeam
pe bancheta din spate a unei masini, bombardandu-ne
reciproc cu titluri, unul mai prost decat altul. Dupa o lunga
tacere, am zis: ,,Pe tipul asta il seduce totul in viata. Banii,
sexul, puterea. Hai sa-i spunem Seductia lui joe Tynan."
Ne-am uitat unul la altul, absenti. Parea un titlu de-a dreptul
stupid, dar n-am gash altul mai bun.
In seara cand s-a lansat filmul, am trecut cu masina pe
langa un cinematograf in care rula. M-am dat jos si am mers
pe langa sute de oameni care stateau la coada ca sa vada unul
dintre filmele care rulau in acel cinema. la te uita, m-am
gandit. Poate ne alegem cu cei care nu mai apuca bilete la alt
film. M-am intrebat ce film putea sa aiba atata succes. Am
intrebat pe cineva care statea la coada:
— La ce asteptati?
— Asteptam sa va vedem pe dumneavoastra.
Acela a fost primul film pe care 1-am scris. II facuseram
pe maruntis si i-a adus studioului multi bani. Dar a fost un
succes si dintr-un motiv pe care n-as fi fost in stare sa-1
prevad. Sondajul a aratat ca 15 la suta din cei care s-au dus
1. A$a a fost tradus in romane$te The Seduction of Joe Tynan. (N.t.)
124
CAND VANTUL BATEA SLAB, AM NUMIT VASUL PATIENCE
la cinema s-au dus din cauza cuvantului seductie din titlu.
Poate ca tipul cu nuditatea iambica avea ceva dreptate.
Cand faceam filme, Marty si cu mine eram parteneri si
luam toate deciziile impreuna. Totusi, pentru ca nu-mi
clarificasem sentimentele fata de tatal meu, inca mai sufeream
de ceea ce credeam ca este firea autoritara a lui Marty. Flea-
curile ma scoteau din sarite.
li dadeam prima varianta a unui scenariu la care imi pier-
dusem luni intregi si, dupa cateva saptamani, il primeam
inapoi cu mici semne pe margine.
— Ce inseamna asta? am intrebat.
— Ce?
— O-ul asta. Litera ,,O" de pe margine. Ce inseamna ,,O"?
— Inseamna omite.
Asta era tot: omite. Fara nici o explicatie. Fara intre-
bari delicate, de genul: ,,Chiar vrei sa pui asta?" Doar ,,omite".
Imi venea sa-1 string de gat. Dar m-am inarmat cu rabdare
si am suportat. As fi putut sa plec dintr-o criza indreptatita
de orgoliu - autorul ranit —, dar defiecaredata cand imi venea
sa plec se inmuia si ma implora sa raman. §tia cand sa te
implore si cand sa te atace cu toate armele deodata.
De obicei avea dreptate. Marty a produs si a fost forta
motrice din spatele unui sir de filme puternice. Cu filme pre-
cum Serpico, Dupa-amiaza de cdine si Scarface devenise cunos-
cut drept un producator dur, pe cand eu deveneam cunoscut
ca Tipul Sensibil. Se presupunea ca el e eel puternic. Totusi,
erau situatii cand trebuia sa concediem pe cineva, iar el pur
si simplu nu putea s-o faca. Nu putea nici sa vorbeasca despre
asta. Imi spunea ca se va ocupa el, dar asta nu se intampla
niciodata. Pur si simplu nu putea sa concedieze pe cineva. Eu
eram eel care intra in biroul lor, le explica de ce trebuia sa
renuntam la ei si apoi ii punea pe liber.
125
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Dar nu era deloc bleg cand nu era de acord cu tine. Alegerea
distributiei era deseori dificila pentru ca amandoi credeam ca
stim mai bine. Cel mai rau era cand trebuia si alegem actrita
pentru rolul principal feminin. Era convins ca el, si numai el,
stia ce inseamna sexy. Eram prieteni si o scoteam intotdeauna
la capat, dar dura o vesnicie.
— De ce nu o putem angaja pe ea? E o actrita minunata.
— Sigur ca e minunata. Dar avem nevoie aici de cineva
sexy.
— §i ea nu e sexy? Cum sa nu fie sexy!
— Te rog, stiu ce inseamna sexy.
Cand imi ieseam din sarite, imi explica rabdator, aproape
duios:
— Uite, avem o intelegere. Avem fiecare drept de veto
asupra deciziei.
Parea asa de rational, de democratic. Dar cand incheiasem
o astfel de intelegere? Niciodata. Intelegerea fusese in intre-
gime in mintea lui. La un film, ne-am tot exercitat dreptul
de veto unul asupra alegerii celuilalt pana cand am renuntat
la o generatie intreaga de actrite importante de la Hollywood.
Dar nu stia doar ce e sexy, stia si actorie. §i in acest caz
chiar stia. li iubea pe actori si-i respecta. Actorii erau un grup
de oameni fata de care era exceptional de sensibil. Cand ale-
geam distributia pentru Celepatru anotimpuri, a venit la noi
un actor nemaipornenit de talentat. Aveam nevoie pentru rol
de cineva care sa fie in buna forma fizica, iar acest actor lasa
impresia ca incepuse sa se ingrase. Marty 1-a intrebat ca din
intamplare daca mai face sport. ,,O, sigur, a zis el, tot timpul."
Marty voia sa-1 vada fara haina, dar nu se putea hotari sa-i
spuna ceva atat de jenant. In timp ce discutam, Marty a iesit
din camera sa bea apa. Era o zi de primavara, dar, din cine
stie ce motiv, dupa o vreme am remarcat ca s-a facut cald in
126
CAND VANTUL BATEA SLAB, AM NUMIT VASUL PATIENCE
camera. M-am gandit: ,,Ar fi trebuit sa inchida centrala cand
s-a incalzit vremea." La un moment dat, temperatura a trecut
de douazeci si cinci de grade, iar actorul a inceput sa transpire.
In cele din urma, n-a mai suportat caldura si si-a scos haina.
Marty a inters spre mine o privire care spunea: §tiam eu. Nu
e in forma. Am incheiat intalnirea asa cum se incheie toate
intalnirile de acest gen, cu tot felul de glume, iar dupa ce acto-
rul a plecat, Marty s-a apucat sa-si studieze lista de distributie.
Am spus:
— §tii, bine ca s-a facut cald aici, altfel nu aflam niciodata
daca e sau nu in forma.
Marty nici nu si-a ridicat privirea din hartii:
— Cand am iesit din camera, am dat termostatul la cal-
dura mai tare.
Treptat, am rezolvat resentimentele fata de tatal meu si,
cu timpul, am invatat sa iubesc contradictiile persoanelor
din interiorul lui Marty. Uneori parea sa fie sensibil, alteori
tiran, uneori artist, alteori un afacerist dur. Parea capabil sa
fie in acelasi timp moral, cu principii, neinduplecat si senti-
mental, dar §i cu sange rece. Mai presus de orice, lupta aprig
§i iubea profund. §i era loial.
Poate ca nu 1-as fi cunoscut niciodata a§a de bine sau nu
as fi invatat ce am invatat de la el daca nu as fi rabdat. Mi-a
dat o perceptie mai buna asupra timpului. Iar timpul mi-a
dat o viata pe care nu as fi avut-o altfel.
In 2001, fiica lui Marty, Marissa, a absolvit liceul si m-a
rugat sa vorbesc la festivitate. Am fost impresionat. Marty
si fiica lui se adorau reciproc, iar cand era mica, de fiecare
data cand plecam cu tatal ei undeva cu avionul, credea ca
i-I iau. Cand am plecat odata cu masina, iar ea avea cinci
ani, mi-a scos limba. Probabil ca nu-sl mai amintea acel mo-
ment, dar, cand m-a rugat sa vorbesc la festivitatea de absol-
vire, am simtit ca undeva in sufletul ei ma iertase.
127
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
In timpul petrecut impreuna, Marty si cu mine am dat
dovada de multa rabdare. Dar rabdarea a fost mai mult decat
o cale spre succes. In sine, rabdarea i-a dat vietii mele o anumita
profunzime. Inarmat cu rabdare, puteam sa ma opresc din
goana mea navalnica si sa inteleg unde ma aflu, cine sunt. In
loc sa alerg de la un lucru la altul, sarind la suprafata ca o
broasca, de pe o frunza de nufar pe alta, puteam sa ma cufund
acolo unde erau radacinile, valorile. Aveam toate acestea in
minte cand m-am ridicat sa vorbesc la absolvirea Marissei.
Acum cdtiva ani, Internetul era inundat de copiile unui discurs
de absolvire pe care marele scriitor Kurt Vonnegut il tinuse la
Institutul Tehnologic Massachusetts. S-a rdspandit in toatd tara
in cateva ore. A fost citatpeste tot. A$ vrea sa vd citesc cdte ceva
din el
latd cateva cuvinte pentru promotia 2001:
Folositi cremd solard.
Dacd v-aiputea da o unicd sugestiepentru viitor, aceasta
arfi crema solard. Benefidilepe termen lung ale cremei so/are
aufost dovedite de oamenii de itiinta, pe cand celelalte sfaturi
ale mele nu au vreo baza mai temeinicd decatpropria mea
experientd sinuoasd. Vd voi oferi aceste sfaturi chiar acum.
Vonnegut a inceput sa le dea sfaturi importante, precum: »Nu
fiti nepdsdtori cu sufletele celorlalti oameni. Nu-i acceptati pe
cei nepdsdtori cu sufletele voastre."
Le-a mai cerut insistent ,,sd foloseascd ata dentard"//' ,,sd
facd gimnastica".
Aveti grijd ale cui sfaturi le urmati. Sfaturile sunt o forma
de nostalgie. A le oferi este o forma de a pescui trecutul din
lada de gunoi, a-lfierge de murddrie, a-i vopsipdrtile urdte
$i a-l recicla, pretuindu-l mai mult decat valoreazd.
Dar aveti incredere in mine in privinta cremei solare.
128
CAND VANTUL BATEA SLAB, AM NUMIT VASUL PATIENCE
Nostim este cd acestfragment incdntdtor de Kurt Vonnegut
nu a fost scris de Kurt Vonnegut.
Afostscris de o ziaristd din Chicago pe numeMary Schmich.
Cineva, nu se itie cine, a inceput sa-l trimitd altora spundnd cd
e un discurs allui Vonnegut. Dupd Schmich, ,,a ajuns in Italia,
Franta, Israel, Brazilia, in locuri in care nu itiam sdfie electri-
citate. Chiar sotia dlui Vonnegut, fotografa //// Krementz, l-a
trimis pe e-mail mai multor prieteni, apoi §i-a intrebat sotul:
«De ce nu mi-ai spus cd ai tinut un discurs la Institutul Tehnologic
din Massachusetts^) La care el a rdspuns: «Pentru cd n-am tinut.» "
Cineva a afirmat ca a fost unul din e-mailurile cele mai
rdspdndite din istoria Internetului.
Dar dupd doar cateva ore de colindat lumea, s-a descoperit
cd e o farsd.
De indatd ce Vonnegut i-a spus cuiva la telefon ca nu-I scrisese
el, Internetul a fost inundat cat ai clipi de retractdri. Pdnd la
sfdrjitul acelei zile extraordinare, nenumdrati oameni au acceptat
ji apoi au respins acea farsd mondiald.
latd de ce evenimentul acesta de pe Internet este o imagine
minunatd a epocii in care trdim. Probabilcd inprezent circula
tot atdtea minciuni ca intotdeauna, numai cd acum se rdspdn-
desc cu viteza luminii. Existd lafel de multi oameni care vor sa
vd pdcdleascd, facdndu-vd sa credeti cd au descoperit totulpentru
voi, numai cd acum nu mai aveti suficient timp ca sa meditati
la asta.
lar gratie motorului de... repetare, care lucreazd la o scard
nemaiauzitd in trecut, minciunile ddinuie. Lumea inca mai
trimite discursul, crezandca afost scris de Vonnegut. L-amprimit
chiar saptdmdna trecutd.
Este un text incdntdtor. Dar dacd eprezentat ca apartindnd
altcuiva decat persoanei care l-a scris, ii rdpe^te acelei persoane
numele //' ///' arogd o anume credibilitate inainte de a avea §ansa
129
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
s-o cd§tige in mod cinstit. A$a cd, oricdt de bun arfi, este o
iatorie. Celputin a$a cum ne este oferit noud.
Poate cd va gdnditi: ce mare lucru? E vorba door de nijte glume
bune. Dar gdnditi-va... vi s-ar putea vinde orice, Un cultreligios
care sa vd separe de prieteni // de familie, sau un leac empiric
care sd vd lase paralizati, sau vreo informatiepolitico, aberantd,
care sa vdfacd sd alegeti ca pre^edinte un nerod,
Doamne fere$te.
In aceste vremuri, este mult mai mare nevoie — $i e mult mai
greu — sdfiti in stare sd deosebiti adevarul de minciuna.
Acum, mai mult ca niciodatd, aveti nevoie de intelepciunea
unuipdrintey a unui partener sau prieten de incredere, care sa
vd aminteascd lucrurile care conteazd. Acum, mai mult ca nicio-
data, trebuie sd jtiti cine sunteti //' in ce credeti.
Cine sunteti e greu de aflat... pentru cd cei mai multi dintre
noi avem mai multepersoane in interior. Dar in momentele voastre
bune aspirati la lucruri care au senspe termen lung. Chiar^i cdnd
vd bucurati de o distractie temporard, cineva dinauntrul vostru
Itie cd in viitor se va ivi ceva care va cere multd trudd. §i cdnd
vd va ie$i in cale, nu veti putea sd improvizati,.. va trebui sdfiti
pregdtiti. Acel cineva dinduntru este ce e mai bun //' mai deitept
in vol. Este eel care jtie cd cele mai mariplaceri se obtin invdtdnd
sd realizezi ceva dificilsi cd meritd sd-tipetreci timpul invdtdnd
acel lucru.
Datifrdu liber tuturor persoanelor dinauntrul vostru, dar
nu le Idsati s-o sufoce pe cea de$teaptd.
Cat despre lucrurile in care credeti, valorile voastre nu sunt
atat ceea ce spunetiy ci ceea ce faced. Cu cat le armonizati mai bine
pe cele doud, cu atat vd vafi mai u$or sa ajungeti unde vreti.
Poate cd va spuneti cd mergeti la Chicago, dar egreu de ajuns
la Chicago dacd vd cumpdrati mereu bilete spre Las Vegas.
130
CAND VANTUL BATEA SLAB, AM NUMIT VASUL PATIENCE
Cred cd nu ne darn seama cat de important este timpul Cdnd
nuputeam comunica cu viteza luminii, probabilca nu negdn-
deam a$a de mult la el.
Dar lucrurile consumd timp. Reactiile chimice consumd timp.
Doliulpentru opierdere consumd timp. Defapt toate tranzitiile
din viata noastrd consumd timp. Safii in forma, fizic sau inte-
lectual, iti ia mai mult decdt un week-end, indiferent ce se spune
in reclamd.
Oricdrei specii ii ia timp sd se adapteze la schimbdrile de mediu,
iar asta ne transformd intr-unuldin cele maipericuloase animale
care au trait vreodata. Putem produce schimbdri de mediu atat
de rapide, meat natura nu are timp sd inlocuiascd speciilepe care
le ucidem cu altele, adaptate la schimbdrile pe care le-am adus
habitatelor lor.
Deji cred ca e bine sd jtiti cine sunteti //' ce valoare aveti $i e
bine sd nu vd aruncati cu capul inainte, asta nu inseamna cd
$tiu //' cum seface acest lucru. Nu vreau sd vdpdcdlesc spundn-
du-vd cd eu amfacut-o, cd efloare la ureche. Incd lucrez, incd
incerc sd inteleg cum se pun toate astea cap la cap, Eu unui la
asta aspir. §i m-am gdndit sd dau itafeta mai departe.
A^adar, cdndfaceti tranzitia de la aceasta pagind din viata
voastrdlacapitolulurmdtor... vd dorescsdndtate, fericire, mobi-
litate, dragoste, veselie, rdbdare, bani, putere, prieteni de^tepti $i
timp berechet.
Poate cd aceste cdteva idei vd vor ajuta sdporniti in viatd.
Nu cred cd stricd sd le incercati.
Iar dacd nimic nu vd ajutd... folositi ata dentard //' crema
solard.

CAPITOLUL11
Cum sa ca§tigi razboiul
impotriva cajtigului
Cand i-am facut pomenirea lui Otet, iepurele decedat al
nepotilor mei, am ingropat odata cu el ceva care ma rodea
cu nerusinare pe dinauntru inca din copilarie, asa cum Bugs
Bunny roade un morcov. Simtisem de prea multe ori nevoia
sa castig, sa ies din joe eel dintai - cateodata chiar daca nu
eram intr-un joe.
Cand aveam opt ani, mergeam sambata cu un prieten la
cinematograful Hitching Post, de pe Bulevardul Hollywood,
ca sa vedem doua filme la pret de unul, westernuri si seriale.
Dar viata> mi s-a schimbat in seara dinaintea uneia din acele
sambete, cand 1-am vazut pe Danny Kaye in filmul Up in
Arms. M-am distrat asa de tare, incat am vrut sa-1 mai vad
o data si sa sar peste westernuri. Prietenul meu nu prea avea
chef sa rateze serialele de la Hitching Post. Daca pierdeam
episoadele dintr-o saptamana, nu mai intelegeam continuarea
povestii si nu mai recuperam niciodata. Nu-mi pasa. Danny
Kaye ma fermecase. Am incercat sa-1 ademenesc pe prietenul
meu aproape o ora fara nici un rezultat. In cele din urma,
am gasit o solutie. Am asezat o conserva pe trotuar.
— Cine da sut conserve! eel mai departe are dreptul sa
aleaga filmul.
Satul de cearta, a fost de acord, si am tras pe rand cate
un sut conservei. El a sutat cu trei metri buni mai departe
decat mine.
132
CUM SA CA§TIGI RAZBOIUL IMPOTRIVA CASTIGULUI
— OK, am zis, mi se pare corect. Hai sa facem doua
din trei.
S-a uitat iscoditor la mine.
— §i dup-aia castlgatorul are voie sa aleaga?
— Exact.
Pac. §utul lui a facut conserva sa aterizeze mai departe decat
la mine. Din nou.
— Bine, am zis. Trei din cinci.
— Da' am facut deja doua din trei.
— Trei din cinci si gata.
Dar n-a fost gata, pentru ca pustiul lovea pur si simplu al
naibii de bine conserva. Totusi asta nu m-a oprit. Am inceput
iar sa-1 conving cu linguseli. La sfarsitul dupa-amiezii inca ne
mai certam si nu am mai apucat sa vedem nici un film in
ziua aceea.
Dupa vreo doi-trei ani, mi-am pus in cap sa castig luptand
cu un alt baiat de varsta mea. Era mai solid decat mine, dar
blajin si intelegator. Era japonez si, in urma cu cativa ani, in
timpul razboiului, fusese inchis intr-un lagar. Pe cand el traia
in baraci, nu in casa unde se nascuse, eu ma uitam la filme
de razboi in care oameni aratand ca mine luptau impotriva
unor oameni aratand ca el. Inspirat de fllmele de razboi, imi
placea sa ma iau la bataie cu el in gluma si ne luam la tranta
pe iarba, in fata easel mele. Nu prea voia sa se bata, dar pe
atunci iti inventai singur distractiile si nu prea aveai altceva
de facut. Intr-o zi i-am imobilizat bratul si, dupa o clipa, a
scos un sunet de durere. In loc sa-i dau drumul, am strans si
mai tare. In mintea mea, nu era real ce faceam. Eram intr-un
film. Faptul ca-1 tineam sub control ma facea sa ma simt des-
tept si puternic. Cand i-am dat in sfarsit drumul, s-a uitat la
mine cu niste ochi concentrati, ca niste discuri negre.
— M-a durut.
133
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Abia atunci mi-am dat seama ca simtise intr-adevar ceva.
Nu era doar un manechin intr-un film. Dar a fost doar o prima
sclipire a capacitatii mele de a intelege ca suferinta poate sa
aiba loc §i in afara mea. Avea sa mai dureze mult pana sa simt
vreo compasiune. Intre timp, voiam din tot sufletul sa castig
si sa simt senzatia de putere pe care mi-o dadea victoria. Oricat
de bine te face sa te simti, puterea poate duce la fapte re-
gretabile. La una din acestea mi-e greu sa ma gandesc chiar
si astazi.
Daca m-as putea intoarce in timp pe cand aveam unspre-
zece ani, nu mi-as mai impusca iepurii de casa. Eram'doar
un copil si nu am inteles cum vor fi cele trei minute asur-
zitoare, dar ele mi-au ramas in minte pentru totdeauna.
Din motive pe care nu mi le mai amintesc, parintii mi-au
dat voie sa am o pusca de calibrul 22. Era lunga, subpre si
destul de grea. Facea un clic puternic cand actionai incarca-
torul. Unchiul Frank, fratele mamei, locuia cu noi si se straduia
sa ma invete sa respect arma.
Era unul dintre putinele lucruri pe care se straduia sa le
faca. O greva care durase noua luni il lasase rara slujba de
tamplar la Warner Brothers si n-a mai fost niciodata in stare
sa-si gaseasca aha. Zicea ca-i din cauza ca nimeni nu angajeaza
pe cineva care a racut pus,carie. Fusese arestat in tinerete si
inchis cateva saptamani pentru ca pusese in circulate bani
falsi. Mi-a spus intr-o dimineata, in timp ce amesteca incet
in cafea, ca fusese pedepsit pe nedrept in locul fratelui sotiei
lui si ca de atunci suferise mereu pentru asta.
Unchiul Frank avea spre patruzeci de ani cand a venit sa
locuiasca la noi. Tata! meu, care juca in filme la studio, reusise
sa-i gaseasca prima slujba pe care a avut-o in ani de zile. Un-
chiul meu poseda o claie de par alb, se purta ca un om mai
in varsta si vorbea intr-un limbaj al strazii pe care nu-1 mai
134
CUM SA CA§TIGI RAZBOIUL IMPOTRIVA CA$TIGULUI
auzisem pana atunci. Odata i-a dat bani cu imprumut cuiva
pe care abia-1 cunoscuse: ,,Mi-a cazut cu tronc, a zis el, asa
ca m-am intors si i-am dat niste bistari." Era un om de treaba,
dar niciodata n-am fost prea convins ca ar fi preferat sa
mearga la serviciu in fiecare zi, in loc sa stea acasa si sa vi-
seze sau sa povesteasca. Avea o imaginatie foarte vie. Putea
sa se entuziasmeze asa de tare incat sa-si piarda vocea atunci
cand povestea cum se spala nisipul in cautarea aurului. Mi-a
cerut sa-1 ajut sa construiasca un bazin in care sa spele nisipul
aurifer din albia unui rau, insa nu-mi amintesc sa-1 fi folosit
vreodata, din moment ce nu exista nici o dovada ca nisipul
continea
> aur.
Dar s-a straduit sa ma invete sa respect arma. Statea seara
cu mine, o dezasambla cu solemnitate, scotea butoiasul si freca
partile componente cu un tifon inmuiat in ulei frumos miro-
sitor pana cand straluceau.
In timpul zilei, cutreieram ferma de unsprezece acri unde
locuiam si muntii care o inconjurau, in cautarea unor lucruri
in care sa trag. Imi placea ideea de a vana, desi gandul de a
manca un animal salbatic mort ma dezgusta. Ma atragea ideea
de a tinti si, daca se putea, de a ucide, asa cum se facea in
filmele de razboi. Soldatii din acele filme nu-i mancau pe ger-
manii sau japonezii morti, ii ucideau doar, iar apoi radeau
si se felicitau. Parea un mod placut de a-ti petrece timpul.
Dar n-am fost niciodata in stare sa ma furisez cu destula
pricepere pe langa o vietate ca sa reusesc s-o impusc. Odata,
pe inserat, eram cu unchiul Frank in apropierea grajdului.
Mirosul intepator de eucalipt se ridica din frunzele moarte de
sub picioarele noastre pe cand ne indreptam spre un loc unde
auziseram pasari ciripind. Se adunau seara in copacii inalti.
Nu trebuia decat sa le fac sa zboare de pe crengi ca sa am niste
tinte in care sa trag. Am inceput sa arunc cu pietre in crengi.
135
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Pasarile nu se clinteau, a§a ca am mcercat cu niste pietre mai
mari. In cele din urma, am luat de jos o piatra de marimea
unei caramizi mai mici s,i am aruncat-o drept in sus, urmarind-o
cu privirea.
Am urmarit-o pana cand mi-a cazut drept in mutra. Mi-a
span buza si mi-a impins dintele din fata in fundul gurii.
Unchiul Frank si-a bagat degetul mare si aratatorul in gura
mea si a potrivit dintele inapoi in gingie, spunandu-mi sa
nu ma ingrijorez, caci va fi bine.
Pe intuneric, sangerand, am mers inapoi acasa pe drumul
pietruit. Imi faceam griji pentru ce va spune mama. Era foarte
sensibila. De fapt, era mai mult decat foarte sensibila - era
schizofrenica si paranoida. Dar pe atunci nu stiam asta. §tiam
doar ca facea mare caz chiar si de lucruri obisnuite. Cand am
intrat in bucatarie, m-a vazut plin de sange, 1-a vazut pe fratele
ei cu pusca in mana si a urlat:
— Dumnezeule, 1-ai impuscat!
Frank s-a enervat:
— Jo! Inceteaza! Intotdeauna te gande§ti la ce-i mai rau.
Ea a tipat la el si s-au certat o bucata de vreme, in timp
ce mie imi picura sangele pe podea; apoi mi-au pus gheata
pe fata. In aceeasi saptamana, un dentist mi-a taiat gingia §i
a scos radacina dintelui. Mi-a scos nervul mort s,i a albit dintele,
dar pana la urma tot s-a albastrit si a trebuit sa-1 tot albesc o
data la cativa ani. Imi pierdeam particele din propriul corp
cautand vanat, dar mai mult nu se intampla. Pana in
dupa-amiaza cu iepurii.
Primisem cadou de Pasti doi iepurasi albi. Unchiul Frank
si cu mine am construit custi, langa care stateam ca sa ma uit
la iepuri ore intregi. Aveau un obicei care, la cei unsprezece
ani ai mei, mi se parea fascinant. Masculul sarea pe femela si
se vanzolea iute acolo cam un minut, dupa care se prabusea
136
CUM SA CA§T1GI RAZBOIUL IMPOTRIVA CA§TIGULUI
pe-o parte, ca mort. li lua zece minute bune sa-si revina. Apoi,
peste cateva saptamani, apareau alti iepuri. §i tot asa pana cand
s-au facut doisprezece. Eram ocupati sa construim custi. Dar
in cateva luni i-a lovit o boala, o infectie care le facea urechile
sa se umfle, devenind de trei ori mai mari decat erau. Imi era
mila de iepuri, caci mi se parea ca sufera. Mi-a venit sa plang
cand am chemat un veterinar si el a spus ca nu se poate face
nimic pentru ei. Trebuiau ucisi.
Atunci, mintea mea de copil de unsprezece ani a luat una
din acele hotarari care par bune pe moment, dar peste cateva
minute nu mai sunt. Trebuie sa moard, m-am gandit, a$a ca
de ce sa nu-i impure? li puteam cruta de suferinta §ipe deasupra
aveam sansa sa omor ceva. I-am spus unchiidui Frank ce voiam
sa fac si nu m-a descurajat. Ba chiar m-a ajutat sa-i scot din
custi si sa-i asez pe pamant. Inca ma intreb de ce nu mi-a spus
ce putea sa se intample. Poate ca nici el nu a prevazut.
Iepurii stateau pe un petec de pamant uscat si nici nu se
mi§cau, doar narile le frematau in timp ce adulmecau solul
prafos. Am ridicat pusca, am tintit si am inceput sa trag. Nu
eram pregatit pentru ce avea sa faca din ei forta gloantelor.
Iepurii sareau in sus §i cadeau inapoi pe pamant. Unii n-au
murit imediat si a trebuit sa-i mai impure o data. Ori ii ratam,
ori ii raneam doar. Cand gloantele au lovit pamantul arid,
s-a ridicat un nor de praf. Am fost socat de ce-am vazut prin
valul de praf si de frica, dar, de vreme ce-i raneam, trebuia sa
continui. Iepurii nu au glas, dar scoteau un schelalait care ma
infiora. Eram infricosat si am inceput sa plang. Voiam sa se
termine, dar, cu cat trageam mai mult, cu atat tinteam mai
prost si cu atat faceam mai mult rau. In cele din urma, au
murit toti si praful s-a asezat. Iepurii stateau nemiscati pe
pamantul insangerat. I-am dat pusca unchiului. Nici unul din
noi n-a zis nimic,
137
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
In seara aceea, am star in salon la o masa mica de lemn si
1-am privit cum curata pusca, a§a cum facea incocdeauna: a
golit munitia, a periat butoiasul, a curatat si a uns mecanismul.
Apoi a reincarcat-o. M-am uitat cum intra fiecare glont. Dupa
aceea i-a pus piedica si mi-a dat-o mie.
Am dus pusca sus la etaj si am asezat-o pe patul supraetajat.
Peste cateva minute, dupa ce m-am spalat pe dinti, m-am uitat
la pusca si am incercat sa-mi amintesc daca unchiul meu o
incarcase. II privisem, dar nu-mi aduceam aminte. Eram
aproape convins ca nu e incarcata, dar voiam sa fiu sigur si
am ales cea mai proasta cale de a afla. Am ridicat piedica, am
indreptat pusca spre tavan § i am apasat tragaciul, asteptandu-ma
sa aud un clic in gol. Dar a urmat o bubuitura, dupa care m-am
pomenit holbandu-ma la o gaura in tavan. Dumnezeule, m-am
gandit, in timp ce inima imi batea cu putere. M-am holbat
la gaura vreo cateva minute, apoi m-am plimbat prin camera,
spunandu-mi ca n-am facut cu adevarat prostia aia. Dar de
fiecare data cand ma uitam in sus, gaura era tot acolo.
Am coborat si le-am spus parintilor ce se intamplase. Nu
auzisera zgomotul, dar imi dadeam seama, din linistea mor-
mantala cu care au primit vestea, ca tocmai facusem o prostie
cat mine de mare. Au luat arma, au zis ca unchiul Frank se
va asigura ca gloantele sunt scoase cu grija si mi-au spus sa
ma intorc la culcare si sa nu-mi mai bat capul.
Am urcat si, cand m-am intins in pat, m-am uitat la gaura
din tavan si n-am putut sa mai dorm. Pana la urma m-am
ridicat si, stand in picioare pe patul de sus, am indesat niste
hartie igienica in gaura. Ghemotocul de hartie a ramas acolo
tot restul copilariei mele. Dar pusca n-am mai vazut-o
niciodata. Pur si simplu a disparut din casa.
Amintirea cu iepurii nu s-a stins niciodata cu adevarat. La
fel ca gaura din tavan, a ramas doar astupata o vreme. Peste
138
CUM SA CASTIGI RAZBOIUL IMPOTRIVA CA$TIGULUI
ani, cand am avut varsta potrivita ca sa atrag atentia armatei,
mi-a revenit in minte intamplarea cu iepurii - nu in mod
constient, ci printr-o durere ascutita in mu§chii spatelui.
Nu-mi mai placea sa ucid si mi se parea ca in armata, unde
invatam sa fiu ofiter, lumea nu voia sa vorbeasca decat despre
ucis oameni. Mi s-a dat sarcina sa-i invat pe recruti cea mai
eficienta metoda de a ucide un numar cat mai mare de oameni
cu un singur foe de mortier. Am facut tot posibilul sa-i mul-
tumesc pe ofiterii superior!. Am studiat totul despre mortiere
si mi-am dat toata osteneala, spuneam glume ca sa captez
atentia elevilor §i simplificam materialul ca sa-1 tina minte mai
usor. Le-am dat drumul cu cateva sfaturi bune despre cum
sa distruga eel putin o duzina de oameni cu un singur foe;
apoi m-am dus acasa si m-am chircit de durere. In scurt timp,
de fiecare data cand imi puneam uniforma, tesutul de sub
omoplati, chiar deasupra plamanilor, se bloca. Odata, dupa
ce am luat uniforma de la curatatorie, am ajuns doar pana la
jumatatea strazii si n-am mai putut merge fara sa ma opresc
tot timpul ca sa ma sprijin de cate un zid, strangand din dinti
de durere.
Am fost trimis in Georgia ca sa-mi desavarsesc educatia ca
erou militar si, odata ajuns acolo, mi s-a dat iar o arma. «Asta
e pusca ta, mi-a zis sergentul. Pusca ta este prietenul tau. Ai
grija de ea si ea va avea grija de tine." Chiar spunea lucruri
din astea. Am invatat s-o curat si s-o dezasamblez legat la ochi
si eram atent sa n-o las sub nici o forma cu gura in pamant.
Am incercat din rasputeri sa ma imprietenesc cu ea.
Intr-o dimineata, inainte de rasaritul soarelui, am mers la
poligonul de tragere. Eram somnoros, dar destul de incantat.
Urma sa tragem la tinta, nu in ceva viu, §i-mi placea sa trag.
M-am asezat bucuros pe jos, pe burta, iar pietricelele ascutite
imi intepau pantalonii de uniforma apretati. Mi-am potrivit
139

SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
cureaua pu§tii peste umarul ridicat in unghiul corect pentru
tragere §i am ochit in lungul butoiasul.
,,Dreapta pe locuri! Stanga pe locuri! Atentie... foe!"
Mi-am curbat degetul pe tragaci - am strans, nu am tras
de el - si, dupa ce am luat in calcul devierea produsa de vant,
am inceput sa gauresc tintele de carton.
Aid o suta de soldati tineri faceau aceleasi miscari si rezul-
tatul era un zgomot asa de puternic, incat aproape ca n-am
auzit apelul de incetare a focului. S-a facut lini§te pe linia
de tragere - doar ca ceva deasupra, in stanga mea, scotea un
sunet strident, ascutit. Dupa o vreme, mi-am dat seama ca
sunetul venea din interiorul urechii mele stangi. Mi-am agitat
degetul in ureche, dar tiuitul continuu n-a disparut.
L-am auzit in urmatoarele trei zile §i, cand in sfarsit s-a
atenuat, tot trebuia sa pun lumea sa repete ce-a spus. Surzi-
sem partial de urechea stanga si nu auzeam prea bine nici cu
dreapta. Dupa o vreme, cand era clar ca n-o si-mi mai revina
auzul, am inceput sa-mi dau seama ca praful de pu§ca avea
realmente dezavantaje.
Inaintand in varsta, dupa-amiaza cu iepurii mi-a influ-
entat si mai mult ideile. Am inceput sa ma feresc de senzatia
de putere care izvora din nevoia de a ie§i cas,tigator in fata
celor apropiati.
Un prieten m-a invitat la pranz ca sa-mi ceara sfatul. Ma-
riajul sau era pe cale sa se destrame pentru ca sotia lui credea
ca el iubeste mai mult jocurile de noroc decat o iubeste pe ea.
Castigul, chiar si numai sansa de a ca§tiga, il facea sa dea fuga
in Las Vegas sau Santa Anita. lar cand se certau pe aceasta tema
seara, in dormitor, trebuia sa iasa din nou castigator. Parea
complet descumpanit.
— Ce sa fac?
140
CUM SA CA§TIGI RAZBOIUL iMPOTRIVA CA§TIGULUI
— Nu §tiu. Incep sa cred ca exista situatii cand singura cale
de a cas,tiga este sa pierzi.
— Cum vine asta?
— Preda-te sotiei tale.
— Adica pur §i simplu sa cedez?
— Nu, preda-te.
— Asta inseamna sa cedez.
— Nu. Uite, cantecul nu spune ,,Iubito, cedez", ci ,,Iubito,
md predau".
Vorbeam ca s,i cum aveam deja raspunsul la aceasta pro-
blema, dar mai trebuia sa dau cateva batalii pana sa fiu gata
sa ma predau - sa ma daruiesc de bunavoie unei persoane iu-
bite. Avusesem trei sanse in viata sa invat sa fac asta: cu sotia,
cu copiii si cu nepotii. §i de fiecare data cand am invatat sa
o fac, a trebuit s-o iau data viitoare de la zero.
Pana la urma, intr-o zi pe care am petrecut-o cu doua dintre
nepoatele mele, am inceput sa simt ca devin stapan pe situatie
o data pentru totdeauna. Ar fi trebuit sa §tiu ca va fi o zi
importanta pentru mine, pentru ca am avut iar de-a face cu
un iepure mort. Ce-o fi cu iepurii? ma intreb. De ce apar in
viata mea ori de cite ori are loc o schimbare insemnata? De
Pasti, obisnuiam sa le muse urechile indesate cu ciocolata,
inainte sa le mananc corpurile goale pe dinauntru. Oare de
asta ma tot urmaresc?
Cred ca, pe masura ce imbatranim, avem tot mai multa
nevoie de compania tinerilor. Ne ajuta sa fim din nou tineri;
ne dau posibilitatea sa reluam lucrurile pe care le-am ratat
prima oara. Tanjeam dupa compania nepotilor mei cand au
venit pe lume §i as, fi fost fericit sa le pot deveni indispensabil.
Asta nu insemna ca doream sa ma predau lor, bineinteles, ci
ca doream ca ei sa mi se predea mie. Intr-o zi am avut insa
141
 - SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
o discutie care a facut lumina. Era sambata 27 mai 2006. Am
tinut minte, pentru ca a fost o zi perfecta.
Liwie si Izzy, doua dintre nepoatele noastre care locuiau
atunci pe aceea§i strada cu noi, au telefonat dimineata sa ne
intrebe daca pot veni in vizita. Aveam altceva de facut, dar
am hotarat sa renunt. Liwie avea noua ani si Izzy unsprezece,
si arn pregatit impreuna un mic dejun cat sa ajunga la zece
persoane. Am facut clatite si vafe si terci de ovaz; apoi, dupa
ce ne-am saturat si n-am mai putut manca nimic, fetele au
zis ca vor sa creeze ceva, asa ca am cautat in dulapul meu niste
pantofi din care sa putem face ceva. Liwie a gasit o pereche
de papuci de plaja, iar Izzy, o pereche de tenisi elegant! cu
o gramada de sclipici rosu si albastru pe ei. Am gasit in alt
dulap doua aparate vechi de telefon si le-am pus deoparte.
Apoi am facut gauri in pantofi, am trecut cablul prin ele si
am instalat telefoanele sub limbile de piele ale pantofilor. Am
conectat celalalt capat al telefoanelor, iar fetele au dat telefon
cu pantofii in loc de receptor.
Le-am dus cu marina acasa, pentru ca voiau sa se dea mari
cu noile lor telefoane, dar, cand am ajuns, Teo, fratele lor in
varsta de sase ani, ne-a spus ca iepurasul lor murise. II gasisera
in iarba cu o zi inainte, flamand si slabit. Mama lui fusese
omorata de o vulpe, ramasesera din ea doar picioarele. Au salvat
puiul, 1-au botezat Otet si 1-au tinut la adapost intr-o cutie. Dar
se pare ca era socat, nu manca si nu se misca. Pe cand noi eram
ocupati cu telefoanele, murise.
Izzy si Liwie au pus trupul lui Otet intr-o cutie mica de
carton. Au adus o lopata sj au inceput sa sape o groapa sub
un copac. Toata lumea era surprinzator de binedispusa, de§i
avea loc o inmormantare. In timp ce sapau, am zis ca e pacat
ca Otet nu avea o surioara pe care am fi putut-o boteza Olive
142
CUM SA CA§TIGI RAZBOIUL IMPOTRIVA CA§TIGULUI
Oil1. Li s-a parut amuzant. Apoi, ca sa le dau ocazia sa mediteze
la sentimentele lor pentru animal, am rostit cateva cuvinte,
un fel de pomenire a lui Otet.
— A fost un iepuras bun. §i ne pare rau ca nu mai este.
A fost o vreme printre noi, iar acum se intoarce in tarana.
Caci tarana suntem si in tarana ne vom intoarce.
Izzy s-a uitat nauca la mine.
— Ce-nseamna chestia cu tarana?
— Asa se spune la inmormantari. Inseamna ca am venit
intr-un fel din pamant si ca acum trupurile noastre se intorc
in pamant.
Izzy s-a gandit o vreme.
— §tii ceva, bunicule, e chiar trist ca stii lucruri de-astea.
Am scris cu creta pe alee mici propozitii in care ne luam
ramas-bun de la Otet. Inainte sa plec acasa, am scris ceva scurt
si am incheiat asa: ,,Te iubesc, Otet. Cu drag, Olive." Speram
ca balsamul dragostei sa aline cumva veninul mortii.
M-au sunat peste o ora de pe telefoanele-pantof si vocile
lor se auzeau uimitor de clar, avand in vedere ca vorbeau prin
straturi de sireturi si de jale. Voiau sa vina cu bicicletele ca sa
confectionam suporturi pentru telefoane. Se gandisera ca pu-
tem folosi mingi de tenis taiate fasii. Sigur ca da, am zis, dar
ma intrebam ingrijorat cum vor traversa strada principala cu
bicicletele. Le-am spus ca vin eu sa le iau.
— Nu, ne descurcam. N-o sa patim nimic.
Ideea de a merge cu bicicleta acasa la Bunica si Bunicu le
scotea din cap gandul ca pot pad ceva. Trebuia sa hotarasc cat
de strict sa fm. Puteam sa insist si sa castig, sau puteam sa le
1. Ulei de masline (engl.) ji, sub forma Olive Oyl, numele iubitei
lui Popeye Marinarul, celebrul personaj de banda desenata. (N.t.)
143
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
las sa vina singure, sa se bucure de adierea vantului pe obraz
si sa-si puna muschii picioarelor in miscare.
Am dat inapoi cat de mult am putut.
— Vreti, va rog, sa traversati strada^ Idngd biciclete? M-as,
simti mult mai linistit.
Au acceptat, dar asa de la repezeala, incat am fost sigur
ca nici nu se vor sinchisi. Nu am mai insistat. M-am predat
in fata entuziasmului lor, care parea sa poata muta muntii
din loc.
Au venit, am taiat mingi de tenis, am facut suporturi din
ele si am planuit sa fabricam telefoane din ursuleti de plus. §i
din tot ce mai puteam gasi. Apoi sa le vindem la targul de
vechituri sau pe Internet - ceea ce nu am facut niciodata, dar
visurile noastre erau fericite.
La sfarsitul zilei, in timp ma uitam la ele de pe veranda,
s-au urcat pe biciclete §i au pornit pe alee spre casa. Dupa
cativa metri s-au oprit si s-au inters spre mine.
— A, Bunicu', am uitat sa-ti spunem!
— Da?
— Am trecut strada cum ai zis tu.
Am zambit cand s-au intors §i au iesit cu bicicletele afara,
in strada.
i acesta a fost sensul vietii din acea zi.
CAPITOLUL 12
Dati-mi, va rog, farfuria,
domnule Feynman
Aveam patru ani, poate cinci. Maica-mea avea un ceas mic
de aur pe care-I lasase pe toaleta intr-o dimineata. Toaleta era
o masuta la care stateai sa te machiezi, reflectandu-te in trei
oglinzi. Masuta ei era plina de cutii cu pudra, rujuri, ondula-
toare de gene §i creioane de sprancene. Cateodata, curios sa
vad ce se intampla, amestecam cateva pudre cu pasta de dinti,
sperand sa se produca un fasait efervescent sau poate chiar o
mica explozie. Dar in acea zi ceasul a fost ceea ce m-a atras.
Ma intrebam cum runctioneaza. Ce era inauntru de facea acele
sa se invarta? L-am luat de pe masuta in degetele mele scurte
s.i am tras de el. L-am scuturat si am tras iar de el. Spre mirarea
mea, capacul din spate a cazut si am vazut niste chestii mici,
rotunde care se invarteau, ticaind si tacanind. Era o priveliste
incantatoare. Dupa ce m-am uitat o vreme, am pus capacul
ceasului la loc, dar nu voia sa stea. Nu reuseam sa-1 fac sa se
inchida. §tiam ca nu-1 puteam lasa pe masuta in bucati, asa
ca 1-am bagat intre dinti si 1-am muscat. A^a a stat. L-am pus
la loc pe masuta si m-am dus la cutia mea cu jucarii.
Ceva mai tarziu, mama a venit acolo unde ma jucam si a
inceput sa-mi vorbeasca pe un ton in care am simtit o indife-
renta prefacuta. §tiam ca se intamplase ceva. Era o actrita ingro-
zitoare, iar daca se prefacea indiferenta insemna ca avea sa se
intample ceva rau.
145
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
— Allie, o sa te intreb ceva s,i vreau sa-mi spui adevarul.
Te-ai jucat cu ceasul meu?
— Ceasul tau?
— Daca-mi spui adevarul, nu te pedepsesc.
De ce sa ma pedepseasca? Asta nu era de bine. A inceput
sa-mi tremure buza. Aveam acel presentiment de catastrofa
cand simti ca-ti creste ceva in gat si se mdreapta amenintator
spre stomac.
— Cred ca te-ai jucat cu ceasul meu. Am gasit urme de
dinti pe el. E adevarat... spune-mi adevarul... - a facut o
pauza subtila - mi-ai muscat ceasul?
Bineinteles ca nu-i mu§casem ceasul. II asamblasem. Apli-
casem presiune asupra lui. Nu eram asa de prost incat sa ma-
nanc un ceas. N-am spus nimic din toate astea, pentru ca nu
stapaneam acest vocabular pe atunci. In schimb, mi-au dat
lacrimile si am dat afirmativ din cap. M-a iertat si am trecut
peste asta. Dupa aceea, am incercat sa nu mai repar lucrurile
cu dintii, dar curiozitatea nu mi-a scazut. S-ar putea chiar sa
fi crescut.
Curiozitatea avea puterea sa ma absoarba complet. Ma
ducea intr-un loc unde timpul se oprea si eu pluteam prin spa-
tiul infinit dintre punctele de pe cadranul unui ceas. Curio-
zitatea ma facea sa ma simt mai viu.
Locuiam cu un tata care era uneori plecat, ca sa joace pe
undeva lungi perioade de timp, si cu o mama care era prezenta
in toate felurile, mai putin cu mintea, care-i era bolnava. Pe
cand ma feream din calea paranoiei ei si incercam sa-i anticipez
schizofrenia, eram singur si, cu toate ca aveam o casa in care
se radea mult cand era plina de lume, in majoritatea timpului
a trebuit sa-mi inventez singur distractiile. Pe atunci nu ma de-
ranja asta si acum sunt recunoscator pentru singuratatea aceea,
care a fost solul propice in care mi-a putut creste curiozitatea.
146
DATI-MI, VA ROG, FARFURIA, DOMNULE FEYNMAN
Zilele pe care le-am petrecut in muntli Californiei, unde
locuiarn izolati de alti oameni, aveau un fel de goliciune batuta
de soare, dar spiritul aventurii crestea in mine cand ieseam
sa explorez. Imi croiam drum prin munti sau prin zecile de
card de pe rafturile din camera noastra de zi, care adaposteau
povesti ciudate si personaje bizare. Cand nu intelegeam ce
vedeam sau citeam, inventam eu explicatii. Cateodata doar
stateam pe spate si ma uitam la nori, incercand sa-mi dau
seama ce forme urmau sa capete.
Faptul ca i-am permis acestei curiozitati copilaresti sa existe
in continuare pe parcursul intregii vieti mi-a dat satisfactie,
ba poate chiar si sentimentul unui sens. Curiozitatea imi sti-
muleaza o pane a creierului in care simt placerea; si, indiferent
daca are sau nu sens, imi da impresia ca are. Am senzatia ca
daca pastrez aprinsa flacara curiozitatii, oricat de mult as
imbatrani, o sa vad lumea intr-un fel care nu-si pierde prospe-
timea. Viata va avea un gust delicios. Poate ca nu asta inseamna
sens sau scop, dar intr-un fel te scapa de aceasta grija. §i nu
vreau sa pierd asa ceva.
Acum devin mai atent cand aud despre oameni batrani care
invata lucruri pe care nu le vor folosi niciodata, dar le invata
din pura placere de a asimila ceva nou. Un prieten mi-a povestit
ca mama lui, la 96 de ani, citea discursurile lui Lincoln pentru
ca voia sa stie mai multe despre el ca scriitor. N-o facea ca sa
scrie despre Lincoln sau in alt scop, ci mai degraba din placerea
de a-si urma curiozitatea oriunde o conducea aceasta. Alt prie-
ten mi-a povestit despre mama lui care, la aproape o suta de
ani, inca mai ia autobuzul ca sa se plimbe prin Los Angeles.
Ingrijorat pentru siguranta ei, a intrebat-o de ce face asta. ,,Pen-
tru ca ma intalnesc cu oameni a§a de interesanti", i-a spus ea.
Curiozitatea le aduce placere; le incarca bateriile. §i, in
plus, ii duce in locuri pe care nu se asteptau sa le vada si le
da posibilitatea sa realizeze lucruri care-i surprind si ii satisfac.
147
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
La Scientific American Frontiers, emisiunea de stiinta pe care
am facut-o timp de unsprezece ani, intalneam mereu persoane
care studiasera diverse lucruri pur si simplu pentru ca erau
interesante. Intr-o zi stateam pe malul nisipos al lacului Michi-
gan din Chicago cu doi oameni de stiinta care se intrebau,
fascinati, de ce apa este improscata de sub talpa cand calci pe
plaja, sau de ce petele de cafea de pe blatul din bucatarie au
intotdeauna forma de cere. Pornind de la aceste intrebari simple,
intelegeau cum interactioneaza materialele. Observand lucruri
obisnuite, care initial pareau neinsemnate, li se deschidea un
intreg univers.
Faptul ca dadeam atentie la ceea ce era aparent neinsemnat
m-a intrigat. Mi se deschideau asrfel usi care ar fi putut ramane
vesnic inchise. Era ca si cum ai putea gasi o cheie catre marele
oras in gumele de mestecat lipite pe trotuar. lata o idee pe
atat de valoroasa, pe cat era de stranie.
Poate ca a§a am ajuns la farfuria lui Feynman. Intr-un mo-
ment de cumpana din viata lui, marelui fizician Richard
Feynman i-a trezit interesul o farfurie - o farfurie obisnuita
de cina - si, intr-un fel, ea i-a schimbat viata. Intr-un moment
de cumpana din viata mea, mi-a trezit interesul Feynman, asa
ca farfuria a zburat din mainile lui intr-ale mele.
Era o perioada cand ma simteam pregatit pentru ceva nou,
dar nu stiam exact pentru ce anume. Af'M*S*//ajunsese la
final, in mare masura pentru ca simtisem ca ar fi bine sa m-
cheiem cat timp mai eram in varf. Hotarasem ca nu vreau sa
scriu si sa regizez filme o vreme, de data asta pentru ca incepuse
sa fie cam mult spatiu gol in salile de cinema unde rulau filmele
mele. Eram liber sa fac acum ce ma interesa, nu ca pe un pas
in cariera, ci pur si simplu pentru ca ma interesa. Imi urmam
curiozitatea si cautam sa ma distrez.
148
DATl-MI, VA ROG, FARFURIA, DOMNULE FEYNMAN
Am fost invitat sa fiu gazda emisiunii Scientific American
Frontiers si am profitat imediat de ocazie, dar numai cu con-
dipa sa-i intervievez eu insumi pe oamenii de stiinta.
Aceasta viata noua mi s-a parut eliberatoare. Probabil de
aceea am avut o reactie atat de puternica in legatura cu farfuria
lui Feynman.
Am dat peste povestea cu farfuria intr-un volum de povestiri
autobiografice intitulat Surely You're Joking, Mr. Feynman!} §i
m-am indragostit de barbatul acesta care avea o minte asa de
sclipitoare - unii au pus-o pe locul doi, dupa a lui Einstein -
si in acelasi timp o capacitate extraordinara de a amuza si de
a se prezenta celorlalti ca un om oarecare. Onestitatea lui de-
plina si dorinta de a nu se insela pe sine sau pe altii 1-au trans-
format intr-unul din eroii mei.
Am vrut sa-i imit modul de a gandi si la un moment dat
i-am studiat trucul cu calculul radacinii patrate intr-o cli-
pita. Am fost in stare sa calculez sj eu o zi sau doua, dar, cum
nu e ceva la care trebuie sa recurg foarte des, am uitat repede
cum se face. Apoi am vazut intr-una din cartile lui un experi-
ment la care n-am putut rezista. Povestea cum a ajuns la ideea
ca simtul mirosului la caini este atat de ascutit, incat s-a intrebat
daca oamenii nu au acelasi simt, doar ca, poate, nu la fel de
bine dezvoltat. S-a intrebat daca n-am putea exploata un ase-
menea simt. Asa ca a rugat un grup de prieteni sa stea langa
o etajera cu card si, dupa ce paraseste el incaperea, unul dintre
ei sa scoata o carte din raft si apoi s-o puna la loc. A iesit, iar
cand s-a inters le-a mirosit cu atentie mainile tuturor. Apoi
si-a apropiat nasul de etajera si a mirosit rafturile. In cateva
minute, fara sa stie de ce si cum, a identificat cartea.
1. Cartea va aparea in traducere romaneasca la Editura Huma-
nitas. (N.t.)
149
 SENSUL VIETII iNTR-UN PAHAR CU APA
Nu ma puteam pune cu creierul lui Feynman, dar cu nasul
lui da. Eram in vacanta cu nepotii mei §i ne-am dus intr-o
incapere din hotel, unde fusese amenajata o mica biblioteca
pentru oaspeti. Le-am spus ca, dupa ce ies din camera, sa scoata
o carte din raft, s-o deschida, sa se uite prin ea si apoi s-o puna
la loc. §i am ie§it. Cand m-am inters, zambeau, stiind ca e
imposibil sa aleg cartea corecta din cele peste doua sute. Le-am
mirosit mainile, apoi mi-am apropiat nasul de raft, exact cum
facuse Feynman. Am examinat rafturile de doua sau de trei
ori. Dar nu parea sa se intample nimic. Aveam o senzatie in
nas - urma vaga a unei miresme —, dar n-o prea simteam pe
card. In cele din urma, m-am gandit sa fac o incercare. De
fiecare data cand nasul imi trecea pe langa o anumita carte,
imi spunea ceva. Am aratat cartea.
— Asta e?
A urmat o pauza lunga.
— Nu. E chiar cea de alaturi.
Am luat-o ca pe o victorie uriasa si nu am repetat nicio-
data experimentul.
Am citit in continuare tot ce-am putut despre Feynman
sj, intr-o zi, am dat peste o carte care i-a dezvaluit atat de fru-
mos caracterul, meat ideea de a-I juca pe scena mi-a trezit entu-
ziasmul. Poti spera sa fii realist ca persoana, dar, cand esti actor,
undeva in strafundul mintii te gandesti: nu sunta$a de§tept ca
Feynman, sau a§a intelept ca Feynman, dar timp de doua ore in
fiecare seara pot fi Feynman, si te agati de aceasta idee.
S-a dovedit insa surprinzator de greu sa-1 ingradesc pe Feyn-
man intr-o piesa ca intr-o cutie. Era un om format din ata-
tea parti, meat, indiferent cum spuneai povestea, intotdeauna
un picior sau o mana atarna afara din cutie. Am incercat mai
multe variante decat a avut vreodata o piesa vazuta de mine.
Ne-am descurajat de multe ori, am ratat eel putin o data
150
DATI-MI, VA ROG, FARFUR1A, DOMNULE FEYNMAN
premiera programata si de doua ori aproape ca am anulat cu
totul piesa. Era frustrant sa stim ca avem unul din marile
personaje ale lumii si totu§i nu-1 putem face si prinda viata
intr-o seara pe scena. Peter Parnell a scris variant! dupa va-
rianta. §i toate erau foarte diferite. A incercat sa ajunga la
Feynman din toate unghiurile posibile. Unii dramaturgi vin
cu o a doua varianta care se deosebeste de prima doar prin
faptul ca o parte din punctuatie a fost regandita. Peter scria
o piesa cu totul noua, cu personaje complet diferite, despre
cu totul alte parti din viata lui Feynman. Apoi, dupa ce o
citeam cu voce tare §i o discutam o zi sau doua, o arunca si
scria o alta piesa despre Feynman.
A fost ceva innebunitor, dar pana la urma eram gata pentru
o premiera in Los Angeles. Am facut o avanpremiera pentru
studentii si profesorii de la Institutul Caltech din Pasadena.
Feynman §i-a petrecut ultimele decenii din viata predand la
Caltech si a fost indragit acolo, iar noi ne deschideam acum
inimile aratandu-le piesa pe care o nascociseram despre
legenda lor.
Teatrul a fost plin pana la refuz de oameni de stiinta tineri
care-1 cunoscusera mai bine decat noi, dar au fost atat de prinsi
de acel Feynman inchipuit de noi, incat la un moment dat,
cand am pus o intrebare ipotetica despre stiinta, cineva a
ridicat mana si a incercat sa raspunda. Seara a fost a§a de plina
de furtuna de rasete si de emotia pe care o simteau pentru
eroul lor, incat ne-am intrebat daca vom mai avea vreodata o
seara asemanatoare. Dar am avut. Am jucat §ase luni in Los
Angeles, apoi o stagiune in New York. Teatrul a fost plin in
fiecare seara si datorita spectacolelor noastre vreo cincizeci
de mii de oameni au facut cunostinta cu Richard Feynman.
Intre ultima reprezentatie din Los Angeles si premiera din
New York a avut loc atacul din 11 septembrie. Am jucat in
151
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
New York pentru un public total diferit de eel cu care ne obis-
nuiseram. In seara premierei, cand am urcat pe scena la
Lincoln Center, trecusera doar trei saptamani de la atac si
Zona Zero se afla la numai cateva zeci de strazi de noi. La
un moment dat, in timpul piesei, Feynman povesteste publi-
cului despre perioada cand a lucrat la prima bomba atomica,
la Los Alamos. Descrie privelistea exploziei albe din desert
si depresia lui, care a durat luni intregi dupa aceea. Povesteste
cum statea intr-un restaurant din New York si calcula dis-
trugerea care avea sa se raspandeasca din locul unde se afla,
daca bomba exploda acolo, plasandu-1 in zona zero. Ras-
punsul publicului a fost cea mai desavarsita liniste pe care
am auzit-o in vreun teatru. Cu cateva luni in urma, in Los
Angeles, spectatorii fusesera atrasi, fascinati de aceasta po-
veste a unui om care a contribuit la crearea celui mai distru-
gator instrument construit vreodata, dar acum ascultau o
poveste nu doar despre trecutul lor, ci despre un posibil viitor.
Se stabilise un spirit de unitate si claritate a gandului - un
fir care pornea de la Feynman, ajungea la Peter Parnell, la
mine, la public si inapoi la Feynman; era o senzatie pe care
n-o mai simtisem pe scena pana atunci.
Publicul se schimbase. Jucandu-1 pe Feynman, si eu ma
schimbam.
Din cauza ca intervievasem oameni de stiinta la televizor
timp de unsprezece ani, iar apoi 1-am jucat pe Feynman, nu-
mele meu a inceput sa fie asociat intr-un fel cu stiinta. Nu
ma deranja acest lucru - din doua motive. In primul rand,
unul dintre defectele mele, pe care il consider fermecator, este
ca nu ma deranjeaza sa par mai destept decat sunt. In al doilea
rand, am invatat devreme sa valorific cat mai bine orice mi
se iveste in cale. Asa am stiut la ce sa lucrez si uneori asa am
aflat cine sunt. Prin urmare, cand eram invitat in diverse locuri
152
DATI-MI, VA ROG, FARFUR1A, DOMNULE FEYNMAN
sa vorbesc despre stiinta sau sa contribui in vreun fel la pro-
movarea interesului pentru stiinta, ani inceput sa-mi dau seama
ca pot folosi acest interes de o viata ca sa ajut. Era complicat,
pentru ca voiam sa ajut, dar mai stiam ca sunt depasit pana
peste cap de situatie.
Cam la un an dupa ce am avut premiera cu QED, am
fost invitat sa tin discursul de absolvire la Caltech. Am spus
da imediat si tot imediat m-am simtit ingrozit. Inca mai
cautam, se pare, moduri de a ma speria. Nu ma deranja daca
oamenii credeau ca sunt mai destept decat eram in realitate.
Dar nu prea voiam sa le arat in public cat de tare se in§elau.
M-am chinuit cu discursul luni intregi. Am testat diverse
idei pe prieteni si am urmarit pe chipurile lor semnele de
interes sau, mai degraba, deruta.
In cele din urma, am hotarat sa povestesc pur si simplu
cum m-am indragostit de Feynman, prin ce efort ingrozitor
am incercat sa inteleg cine a fost si cum sa-1 aduc pe scena.
A fost greu, pe de-o parte pentru ca era nu era deloc simplu
sa intelegi lucrarile de mecanica cuantica, si pe de alta pentru
ca era o persoana atat de complexa. Tot ce am incercat il
reducea la un singur aspect al unui om oarecare. §i, oricat de
mult voiam sa-1 prezentam ca pe un om obisnuit, era la polul
opus a ceea ce inseamna obisnuit. Asa cum a spus editorul
unei card despre Feynman in titlul ei, a fost ,,un geniu
neobisnuit"1.
Asadar, intr-o zi insorita din 2002, m-am dus cu masina
la Caltech, am urcat la pupitru si am aruncat o privire spre
chipurile celor cateva mii de oameni asezati pe o esplanada
lunga in fata mea, dintre care multi absolveau cu diplome
1. Christopher Sykes (editor), No Ordinary Genius. The Illustrated
Richard Feynman, W.W. Norton & Co, 1996. (N.t.}
153
 SENSUL VIET1IINTR-UN PAHAR CU APA
in §tiinta. Se intamplasera multe de pe vremea cand filmam
in Af::A*S*H$i cand ma incerca o vaga curiozitate chiar pen-
cru locul in care ma aflam acum.
Acum doudzed //' cinci sau treizeci de ani, in zilele mele libere,
cand nu filmam in Rdzboiul Coreei, care pe atunci se muta la
Twentieth Century Fox, in Beverly Hills, veneam deseori la
Pasadena sd admirpicturile lui Rembrandt de la MuzeulNorton
Simon sau sd mdplimb prin Grddinile Huntingdon. §i uneori
treceam cu marina pe langd Caltechji md uitam, $i md intrebam
ce lucruri interesante sepetrec induntru. Citisem ani de zile cu
aviditate cdrti de jtiintd §i eram extrem de curios cum reu^eau
oamenii de ^tiintd sdfacd ceea cefac. Nu mi-a trecutprin cap
defiecare data cand am fast pe-aici cd, intr-una din aceste clddiri,
se afla o anumitd persoand carepe atuncipoate cd desena tuburi
gluonice pe o tabld, sau cdnta la tobe bongo1, sau doar stdtea
lafereastrd §i se uita la vreo tdndrd care trecea — //' cd, peste cdtiva
ani, aveam sd devinfoarte interesat de persoana aceea.
Intr-o zi, acum exact doudzeci ji opt de ani, stdtea chiar aid
^i tinea discursulde absolvire. (Acesta-i mersul universului. Mai
intdi tine discursul Richard Feynman; apoi, peste doudzeci //'
opt de ani, il fine un actor care ajucat rolul lui pe scend. Este
ceea ce se nume$te entropie. $i se intdmpld chiar inainte sd atingd
cosmosul temperatura de zero absolut.)
Ingaduiti-mi sd vd spun cdte ceva despre drumul care m-a
adus aid Dupd ce am citit cdteva cdrti despre Richard Feynman,
i-am dus una dintre ele - o carte minunata, emotionantd, de
Ralph Leighton, intitulatd Tuva or Bust! - lui Gordon Davidson,
la Mark Taper Forum, in Los Angeles. Voiam sd §tiu dacd era
de pdrere safacem o piesd despre Feynman. A propus ca Peter
\ Pereche de tobe mici, in care se bate cu degetele. (N.t.)
154
DATI-MI, VA ROG, FARFURIA, DOMNULE FEYNMAN
Parnellsd scriepiesa ji am pornit toti trei intr-o cdlatorie, ca sa
aflam cine a fast Richard Feynman. Ne gdndeam sd avem pre-
miera piesei peste vreun an. Cdndcolo, ne-a luat peste §ase ani.
Habar n-aveam cdtdegreu vafi. In primul rand, Feynman
a fast un om extrem de neobi§nuit. Cdtre sfdr$itul vietii, §tia cd
erape moarte, $tia exact care erau cele mat importante intrebari,
$i jtia cdavea osingurd ocaziesd raspundd la ele..* totu^ia rdmas
la obiceiul lui de a face numai ceea ce-l interesa.
§i-a petrecut o bund parte din timpul rdmas incercdnd sd
ajungd in acel locjor din mijlocul Asiei numit Tuva, in mare
mdsurdpentru cd numele capitalei acelui stat se scriajnrd nici o
vocald, ceea ce i sepdrea din cinejtie ce motiv, extrem de interesant
Dar tot a$a cum era chinuitor de greu pentru Feynman sd
ajungd in Tuva, a fast infiordtor de greu pentru noi sd ajungem
la Feynman.
Pe ce laturd a lui sd te concentrezi? A contribuit la crearea
bombei atomice, a ajutat sd se descopere de ce a explodat naveta
spatiald Challenger, a inteles atdt de profund cele maispinoase
problemealefizicii incdti-afast acordatPremiulNobel. Cefatetd
a lui sdpui in lumind? Profesorul venerat, cdntdretul la bongo,
artistul, povestitorul amuzant sau spdrgdtorul de seifuri?
Voiam safacem o piesa despre Feynman, dar care Feynman?
Unprieten de-almeu matematician mi-a sugerat cd imaginea
centrald a uneipiese despre el arputeafi chiar propria idee a lui
Feynman de insumare a istoriilor. A$a cum, pentru Feynman, un
faton incearcd, in drumul sau spre ochiul observatorului toate
traiectoriile posibile, Feynman insuji a incercat in drumul lui prin
viatd toate cdile posibile. A fast insumarea tuturor istoriilor lui.
Ei bine, dacd natura e destul de de$teaptd ca sdfacd media
tuturor traiectoriilor unui faton, noi, trei oameni de teatru, nu
reu§eam sd gdsim un mod de a insuma toate istoriile din care
era alcatuit Feynman.
155
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
La un moment dat, am zis: ,,§titi ce-ar trebui sdfacem? Ar
trebui sd scriem o piesd despre trei tipi care stau intr-o camera
de hotel ii incearca sd ndscoceascd o piesd despre Feynman. §i
nu reu§esc nicicum. Se scot doar reciproc din minti §i atat."
Ne-am documentat //' superdocumentat, bineinteles. Oame-
nii care l-au cunoscut, care au lucrat cu el si l-au indrdgit aid,
la Caltech, §i-au deschis ujile$i inimile in fata noastrd. Aufost
extrem de generoji //' de utili cand noi ne strdduiam sd reducem
la scara unei sen de teatru aceastd persoand care nu poate ft
redusd la scard.
Cel mai tare speram sd iasd la iveald onestitatea lui. N-a vrut
niciodatd sd in^elepe nimeni, mat alespe sine n-a vrut sd se in§ele.
§i-apus la indoiald fiecare ipotezd. lar cand vorbea cu oameni
obi^nuiti, fard pregdtire in fizicd, nu se retrdgea niciodatd in
spatele autoritdtii lui de mare gdnditor. Considera cd dacd nu
poate spune ceva in cuvinte obijnuiteprobabil cd nici el nu intelege
acel lucru.
Am fost fascinat de aceastd trdsdturd a lui. §tia mai multe
decdt vor /ti vreodatd cei mai multi dintre not, §i totu$i insista
sd vorbeascd pe limba noastrd.
Ca $i Dante la vremea lui, putea sd spund lucruri extra-
ordinar de subtile in limba oamenilor obijnuiti. A fost un geniu
al Americii ii, ca multi artijti ai Americii, a fost direct $i fa-
miliar... nu se temea sd se uite la lucrurile obijnuite //' nici sd
pdtrundd addnc in ele, ca sd dezvdluie rdddcinile neobijnuite
ale acestor lucruri obijnuite.
Cu toate astea, s-aferit de suprasimplificare. Nu cduta sd scadd
nivelul jtiintei... cduta claritatea.
Dacd omitea ceva, spunea intotdeauna ceea ce omitea, ca sd
nu-ti lase o imagine falsa de simplitate dacd nu era cazui lar
maitdrziu, cand lucrurile deveneau mai complexe, erapregdtit
pentru asta.
156
DATI-MI, VA ROG, FARFUR1A, DOMNULE FEYNMAN
Poate cd nu pare important sd /tim cum a reujit Feynman
sdfie clar. Poate cd ar trebui doar sd ne bucurdm ca a reu/it $i
sd nu ne mai batem capui Dar eu credcd este important. Pentru
ca trebuie, cred eu, sa descoperim cum putemfi §i noi lafel.
Unul din motive este cd trdim intr-o epoca in care avem
mijloace masive de distrugere chiar in mdinile noastre. Probabil
cd suntemprima specie care poate face atdta rauplanetei noastre.
Putem face pdsdrile sd nu mai cdnte; putem opri pe$tii in loc $i
putemface insectele sd coda din copaci ca oploaie neagrd. §i ironia
este ca am ajuns aiciprin ratiune, prin rationalitate. Nu ne putem
permite sd trdim intr-o culturd care nujblose^teputerea din mainik
ei cu aceeaji rationalitate care a produs-o de la bun inceput.
Dar acum> in loc de ratiune, multd lume sefolose§te de do-
rinte, vise, mantre $i incantatii. Incearca sd se vindece folosind
cristale, magnetiji ierburi cuproprietdti necunoscute. Ti se oferd
o pastildjucutd dinfrunza uneiplante necunoscute §i ti se spune:
,,Ia-o, n-are cum sd-tifaca rdu, e naturala. "Dar naturald e//'
mdtrdguna.
Partea interesantd e cd se a§teaptd ca oplantd sd aibaproprie-
tdti curative, dar sunt siguri cd n-are proprietdti care pot face rdu.
De unde jtiu asta?
Nu mentionez acest lucru ca sd denigrez convingerile cuiva
(cred cu tdrie cd suntem cu totii indreptdtiti sd avem convingerile
noastre, a$a cum suntem indreptdtiti la sentimentele noastre), dar
iladuc in discutie ca sd ardt cd trdim intr-o culturd care sustine
tot mai mult ca jtiinta este doar o convingere printre altele.
§i banuiesc ca e mai u§orsa ai o convingere... orice convin-
gere... decdt sd nu stii.
o
Nu neplace nesiguranta, asa cdgravitam injurulultimeisolutii
confortabile pe care o avem, indiferent cat de caraghioasd e.
Pe Feynman nu-lderanja sd nu itie. Ba chiar iiplacea. Pen-
tru o vreme, avansa o teorie, ca $i cum credea cd aceea era solutia.
157
 SENSUL VIETIIfNTR-UN PAHAR CU APA
Dar era doar o convingere temporary care-i mgdduia s-o urmeze
oriunde il conduced. Apoi, ceva mat tdrziu, ataca vehement acea
idee ca sa vadd dacd rezistd la toate testele care-i treceau prin
cap. Dacd nu rezista, decidea pur ji simplu cd nu jtie. ,,Sd nu
jtii, spunea el, este mult mai interesant decdtsd crezi intr-o solutie
care poatefi gre^itd."
Astdzi, intr-o anumitd mdsura, absolviti ca mojtenitori ai
lui Feynman ji-ai dorintei lui extrem de indrdznete de afi ne-
sigur. §i totaia cum ell-a mojtenitpe Newton, care l~a mojtenit
la rdndulluipe Galileo... sper cd vd vetigdndi sd ne ajutati ji
pe noi, ceilalti, sd devenim mojtenitorii vojtri.
Presupun cd vd aflati la Caltech pentru cd iubiti jtiinta ji
presupun cd ati invatat aid multe lucruri despre cum se face
jtiinta. Eu v-aj ruga sd vd dedicati oparte insemnatd din viatd
ca sd descoperiti cum sepoate impdrtdji dragostea voastrdpentru
jtiinta restului lumii.
Dar nu pentru cd explicdndu-ne noud cefaceti veti atrage
mai multefonduri... chiar dacd aja va ft, cusigurantd... cipur
ji simplu pentru cd vd place ceea cefaceti,
lar atunci cdnd ne explicati, nu uitati cd, dacd ne ametiti
cujargonuljtiintific, ne vetiface sd admirdm, dar nu ji sd iubim
munca voastrd.
Spuneti-ne deschis cum ati ajuns la solutie. Dacd ati ajuns
pe o cale intortocheatd, cu meandre ji funddturi, spuneti-ne. Ne
plac povejtile politiste. Dacd v-a pldcut aventura drumului vostru,
$i noud ne va pldcea.
Majoritatea oamenilor de jtiintd omit acest lucru. Pdnd sd
auzim de importantele lor descoperiri, mare pane din dubiu a dis-
pdrut. Erorile ji cdile gre$ite sunt Idsatepe dinafard... ji ceea ce au
realizat nupare un lucru omenesc. Rdmdnem in afaraprocesului.
Indiferent ce faced, ajutati-ne sd iubim jtiinta a$a cum o
iubiti voi.
158
DATI-MI, VA ROG, FARFURIA, DOMNULE FEYNMAN
Ca un tdndr tndrdgostitpdnd peste cap de iubita lui, care
vorbejte intruna despre ea; ca o tdnard atdt de indrdgostitd de
prietenul ei, meat vrea ca toatd lumea sd §tie cat de minunat
este... ardtati-ne imagini, spuneti-nepovefli, faceti-nesd tdnjim
s-o cunoajtem pe iubita voastrd.
Nu ne spuneti doar cd jtiinta e bund pentru noi ji, prin
urmare, e datoria noastrd sd vdfinantdm; nu ne spuneti sd avem
incredere cd vorbele voastre sofisticate chiar inseamnd ceva; nu
pdstrati ajiiprofesiei voastre doar in mdneca unei elite. Nuftti
negustori, sau mandarini, sau vrdjitori... fiti indrdgostiti!
§titi bine, suntem obijnuiti in cultura noastrd sdghicim cdnd
urmeazd o reclamd. §tim cum sd scdpdm de ea. Dar nuputem
rezista in fata iubirii.
Poate vetifi influentati de oameni care insistd cd-i intereseazd
doar aplicatiile practice ale jtiintei. Poate vetifi tentati sd vd
schimonositi, spundndu-le ceea ce vor sa auda.
Cdnd stdtea aid pe estradd ji vorbea acum doudzeci ji opt
de ani, Feynman le-a atras atentia oamenilor de jtiinta sd nu
exagereze cdnd le povestesc nespecialijtilor despre minunatele
aplicatii de zi cu zi ale muncii lor, mai ales dacd acestea nu existd.
Nu credcd Feynman avea nevoie sd-ji justifice curiozitatea fata
de naturd. §tiintapurd insemna pentru elplacerepurd. Era cea
mai mare distractie.
E ca povestea cufarfuria.
Singurul lucru de care am fast sigur incd de la inceput a fast
cd trebuie sd introducem intdmplarea cufarfuria in piesd. Era
esential. Autorul, Peter Parnell, a scris variantd dupd variantd.
lar eu md uitam peste ele ji ziceam: „ Unde-i farfuria?" L-am
scos din minti.
latd care-i povestea cufarfuria: dupd rdzboi, Feynman afacut
o depresie. Prima lui sotie murise de tuberculozd, iar cumplita
159
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
putere de distrugere a bombei la construirea cdreia contribuise
ie$i$e finalmente la iveald. Preda pe atunci la Universitatea
Cornell, dar nu-i facea nici o pldcere. Nu se putea concentra,
Apoi, intr-o zi, intrd in cantina universitdtii §i vede cdtiva tipi
care pierdeau vremea aruncdnd o farfurie in aer. Feynman se
uitd la desenul de pe marginea farfuriei care se rote$te $i vede
cd, in timp cese rotefie, farfuria se cLttind. Estefasdnatji incearcd
sa descopere legdtura dintre rotire ji cldtinare. Iji petrece luni
intregi cu aceastd chestiune, ji in final gdsejte o ecuatie compli-
catd, pe care i-o aratd lui Hans Bethe.
lar Bethe spune: Jnteresant, Feynman, dar ce importanta are?"
far Feynman raspunde: »N-are nici o importanta, e doar dis-
tractiv!"
Dar, vedeti, chestia e cd cercetarea aceeafacutd in joacd nu
numai cd l-a scos din depresie, ti, dupdpdrerea lui Feynman, a
conduspdnd la urmd, in mod indirect, la lucrareapentru care a
cd^tigat Premiul Nobel
Insd indiferent unde l-arfi condus, in acea zi, la cantina,
Feynman a hotardt sa nu lucreze niciodata la nimic care nu-l
interesa, care nu era distractiv.
Bineinteles cd ceea ce cduta el era o distractie serioasa. Era
veneratiape care o simtea in fata naturii. §i nu numai in fata
marilor minuni oficiale ale naturii, ci a oricdrei pdrticele din
naturd, pentru cd fiecare pdrticicd este la fel de uimitoare §i
frumoasa //' complicatd ca intregul
Interesant. latd cd vd indemn sdfiti ca o persoandpe care,
recunosc, am gdsit-o destul de greu de definit.
latd-md dupa §apte ani. A$a cum Feynman n-a reujit nicio-
data sa ajungd in Tuva, nici eu n-am reu$it realmente sd-l gd-
sescpe Feynman. Nu realmente. M-am apropiat; dar era alcdtuit
din prea multe lucruri. Aveaprea multe istorii.
160
DATI-MI, VA ROG, FARFURIA, DOMNULE FEYNMAN
Am creatpiesa QED, care afost o incdntarepentru noi. Afost
scrisd^i regizatd minunatji i-a oferitpublicului un Feynman in
cea mai bund aproximatie pe care amputut-o gasi. Dar ceva din
mine crede cd la acest omy in intregul lui, n-am putut ajunge —
liprobabil nimeni nupoate ajunge. El este pur $i simplu ascuns
vederii noastre $i ne zdmbejte. Rdde cd ne-a tras pe sfoard, Id-
sandu-ne sa credem cd afost doar un tip obi^nuit. Un tip pe care
sd'lputem prinde.
Separe msd cd este adevdratd vorba aceea de demult care spune
cd destinatia nu are atdta valoare cat cdldtoria.
Pentru cd, atunci cdndam inceput, pdrea important sd-lgasim
pe Feynman, §i cred cd era... dar s-a dovedit cd distractiv afost
sd-l cautam pe Feynman.
Din cdnd in cdnd msd, simt cd Feynman md privejte peste
umdr ji nu zdmbejte. Caacum, deexemplu. Suntlafinaluldis-
cursului $1 simt apdsarea cuvintelor cu care §i-a incheiat el discursul
acum doudzeci //' opt de ani, „ Un ultim sfat, a zis, nu spune nicio-
data cd vei tine un discurs decdt dacd itii clar despre ce vei vorbi
ji, in linii mart, ce anume vei spune, "
Cu alte cuvinte, unde-i sdmburele?
Cautasem sa le ofer ceva acestor tineri oameni de stiinta,
ceva care sa le fie mai util decat admiratia. §i am gasit acesc
lucru jucandu-1 pe Feynman. Feynman si cu mine eram la
ani-lumina distanta, dar impartaseam totusi doua lucruri:
curiozitatea si dorinca de a comunica stiinta clar. Mi-am
asumat riscul si i-am provocat.
Dati-mi voiesdfiu mai multsau maiputin practic. O sa vd
propun ceva astdzi. Imi dau seama cde o idee copildreasca, ceva
161
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA DATl-MI, VA ROG, FARFURIA, DOMNULE FEYNMAN

la care numai un ne$tiutor, un neiwtruit s-arputea gdndi, dar suflet -, dar ei puteau sa-si puna la lucru curiozitatea, sa se
este destul de explicit ca sa vd puna pe gdnduri. foloseasca de ea. Primavara din sufletul lor nu avea limite.
Ce-arfi cafiecare dintre voi sa aleagd un singur lucru care-i Se puteau uita inauntrul unui univers cu mult mai com-
place din itiintd /z, indiferent cat de complicat este, sd gaseasca plicat decat ceasul mamei mele. Cum sa nu-i invidiez? Puteau
o metoddprin care sdfaca acel lucru inteligibil unui milion de vedea rotitele invartindu-se §i intelegeau ce facea acele sa se
oameni? Sunteti injur de cinci sute astdzi, la aceastdfestivitate. mi§te - §i §tiau sa puna capacul la loc altfel decat cu dintii.
Dacd doar cdtiva dintre voi au succes, asta ar insemna sa trans-
formati cdteva milioane in nijte oameni mult mai dejtepti.
Cum ofaceti vdprive§te. Sunteti inteligenti //' pun pariu cd
veti gasi ni$te solutii ingenioase. Pe de altd pane, poate cd vd
gdnditi: De ce? De ce-ar trebui sa fac ceva atat de imposibil?
Pdi, nu jtiu, poate din acelasj, motivpentru carepasarik cdntd.
Dacd are acela$i efect pentru voi ca li pentru pdsdri, sunt
multe motive sdfaceti asta:
1. Este o bund metodd sd-ti tmbundtdtejti lansele de aface sex.
2. Te simti bine cdnd cdnti.
3. Canteculeste muzicape care o produce natura cdnd dan-
seazd dansul vietii.
Voi sunteti universul care se anuntdpe sine. Deschideti gum
li un mujchi mic de gat face un coltde naturdsa vibreze. Sunteti
o parte din pddure care spune: ,,Asta-i ceea ce cred cd itiu ", in
timp ce altd parte din pddure spune: ,,Zdu? Pdi e ceea ce cred cd
Itiu eu/" Ciripitul vostru este armonia intregii cunoa^teri.
Ati studiat cum functioneaza natura. Existd ceva maifrumos
decdt ea? Existd ceva mai mdret despre care sd cdnti?
Ajaddr, cdntati.
Cdntati tare.
Cdntati. Tare.
Vd multumesc ji vd urez noroc.

Ma intreb daca §tiau cat de mult li invidiam. Curiozi-

tatea m-a ajutat sa ma simt viu - mi-a pastrat primavara in
162

CAPITOLUL 13
Cand prietenii se due...
Cand il priveam din culise, era un moment in piesa cand
punea atata pasiune, incat credeam ca il stapaneste ceva mai
presus de propriul control. Vazusem actori de comedie care
se lanseaza intr-un moment de improvizatie, dar nu mai va-
zusem niciodata o astfel de furie inspirata, de putere cople-
sitoare. Statearn langa sforile cortinei si ma uitam la acest
fenomen in fiecare seara, am facut asta aproape un an, si-mi
doream sa pot deveni el. Ossie Davis era un om mare si bun;
preda la scoala de duminica; era bland cu copiii si respectuos
cu strainii. A scris o piesa care, cu tot dispretul pentru nedrep-
tatea rasiala, era o comedie spumoasa. lar spre sfarsitul piesei,
cand il cuprindea furia, ti se taia rasuflarea. Faptul ca era atat
de impetuos pe scena si totusi atat de bland in viata de zi cu
zi erau cele mai bune motive sa-ti doresti sa fii ca el.
L-am cunoscut pe Ossie pe cand aveam putin peste
douazeci de ani si jucam in piesa lui, Purlie Victorious; ne-am
mai intalnit ocazional in urmatoarele decenii. Imi trimitea
uneori cate un scenariu pe care-1 scrisese si ma intreba marini-
mos daca am comentarii. Cu tot talentul si maiestria lui, a
fost intotdeauna umil. Umil si amuzant. A venit sa ma vada
cand am jucat intr-un one-man show si mi-a spus in gluma
ca aveam, in sfarsit, un rol in care puteam vorbi cat voiam;
iar la cina de dupa spectacol, a tinut un toast in cinstea mea
care mi-a adus lacrimi in ochi. Inima ii era la fel de plina ca
164
CAND PRIETENII SE DUG.,.
rasul. In anii saizeci, intelepciunea, demnitatea §i curajul lui
din timpul miscarii pentru drepturile civile au contribuit la
repunerea Americii pe drumul spre egalitate, unde-i era locul.
A fost un om cat un monument de granit si un prieten de
pus la rana.
§i s-a prapadit.
A murit subit, in timpul unei filmari. Inima pur si simplu
i s-a oprit. Am primit un telefon de la Ruby, care ma invita
sa vorbesc la inmormantarea lui, si am fost miscat ca ma ale-
sese pe mine. Cand ma gandeam ce o sa spun, mi-am dat seama
ca o clipa ca aceea era un mic test despre ce inseamna o viata.
Cand persoana cuiva drag nu mai este si tot ce a ramas din el
e un trup neinsufletit, cum il chemi inapoi? Enumerandu-i
realizarile? Nu puteam uita ce realizase Ossie, dar m-am trezit
ca mi-1 amintesc mai bine si mai intens in cele mai simple si
mai umane momente ale lui. Erau momentele cand viata lui
s-a ciocnit de a mea si a facut-o mai buna.
Inmormantarea a avut loc pe 12 februarie 2005. Cei care
fuseseram rugati sa vorbim ne-am intalnit intr-o incapere mica
din spatele bisericii Riverside din New York. Erau oameni din
toate zonele vietii lui Ossie: actori, politicieni, lideri ai drep-
turilor civile. Am povestit putin, asa cum se face la o inmor-
mantare, intr-un amestec ciudat de tristete si veselie, apoi ne-am
ocupat locurile pe aceeasi banca, cea mai din fata, a marii
catedrale gotice. Unul cate unul, prietenii lui Ossie s-au ridicat
sa vorbeasca, mai putin Wynton Marsalis, care a cantat doar
din corn, in timp ce se plimba incet prin fata enoriasilor. Apoi
mi-a venit randul si mie.
Ossie a fost eroul meu //' inca mai este. A fost prietenul meu
//' l-am iubitpatruzeci §ipatru de ani, Iar in ziua cand a murit,
am avut o reactie pe care sunt sigur ca au avut-o multi dintre
165
 SENSUL VIETII iNTR-UN PAHAR CU APA
cei prezenti — nu mi-a venit sd cred. Ma gandisem intr-unfel
cd gratia, rdsul, zdmbetul lui nepieritor sunt atdt de vii, incdt
nu ne vor pdrdsi niciodatd.
Dar un erou nu moare dacd oamenii pe care i-a marcat tfi
amintesc felul in care i-a marcat. Cdnd aveam douazeci $i cinci
de ani, stateam in culise infiecare seard sd-l vddpe Ossiejucdnd
in Purlie Victorious; afost unuldin modurile in care am invdtat
sd joe. Puterea ft spontaneitatea lui erau atdt de vii, incdt ti se
jacea pielea de gdind ji aveai impresia cd te uitai la cineva lovit
de fulger. Dupd patruzeci ft patru de ani, incd aspir la ceea ce
avea Ossie $i sper sapot avea macar un strop din Ossie in mine.
Am invdtat multe lucruri de la Ossie ft Ruby. Cdndamfilmat
versiunea cinematografica a lui Purlie, m-au invdtat sd mdndnc
placintd de cartofi. Chiar a$a. Mi-au zis: ,,Iei o inghititurd ft
pe urmafaci: mmm ~ mmm — mmm." §i, incdfac a§a — nu
doar cupldcinta de cartofi, ci ft cu ofarjurie de paste. §i defiecare
data cdndfac a$a, ma gdndesc la Ossie //' la Ruby ji ii iubesc iar.
Ca scriitor, a imbinat rdsul cu durerea //' ndzuintele intregii
omeniri. Ca cetdtean, a scos toate acele ndzuinte afara din scena
ca sd ajute la rezolvarea lor in insd§i viata noastrd. II iubescpentru
rdsul ji bundtatea lui. II iubesc pentru serviciul adus tdrii lui —
o tard care, inpofida tuturor onorurilorpe care i le-a dat, nu i-a
putut oferi niciodatd cat a ddruit el tdrii. El ne-afacut sdfim
mdndri de not, indiferent din ceparte a globului ne tragem. »Mi
se pare tare frumos sdfii negru", l-am auzit spundnd infiecare
seard in Purlie. „ O tard natald existdpe chipul oricdrui negru ",
spunea. Ossie era tare frumos, o tard natald pentru orice om a
carui inimd tdnjea dupd dreptate fi compasiune. Vorbea despre
printi negri — afost unul dintre ei.
A avutputerea decentei, puterea artei, puterea inteligentei ji
a dragostei, $i uneori puterea furiei indreptdtite. Dacd suntem
decenti, ft cu talent artistic, §i inteligenti, dacd ne ingdduim sd
166
CAND PR1ETENI1 SE DUG...
iubim ft sd ne infuriem in fata nedreptdtii, atunci Ossie —fru-
mosulprint negru — nu va muri niciodatd. Ossie, te iubesc.
Inregistrarea slujbei de inmormantare a fost difuzata pe
posturile de televiziune din toata tara. Moartea lui Ossie a fost
un eveniment national. Ma opreau oameni in aeroporturi la
mii de kilometri departare de New York ca sa-mi spuna ca
vazusera comemorarea lui la televizor. Voiau sa-mi spuna cat
insemnase Ossie pentru ei. Cam la o zi dupa slujba, Peter
Jennings §i sotia lui, Kayce, erau la noi la cina; cand ne-am asezat
la masa, un post local de televiziune a inceput sa diruzeze o
reluare a slujbei. Peter nu fusese la ceremonie si a vrut sa vada
macar cateva minute din ea. Am stat in picioare si ne-am uitat
la televizorul din bucatarie. A urmat discursul meu si, dupa
cateva minute, a vorbit Bill Clinton. Obiectivul camerei de
filmat surprinsese doua stiluri foarte diferite. Amandoi avuse-
seram sentimente foarte puternice pentru Ossie, dar eu imi ale-
sesem cuvintele; lui pareau sa-i vina cuvintele pe moment -
faia ezitare. Se auzeau oamenii din biserica raspunzand la
spontaneitatea lui. Prezenta lui simpla, naturala a fost exact ceea
ce admirasem intotdeauna in stilul de a juca al lui Ossie.
Cand ne-am inters la masa, Peter mi-a spus:
— Ai fost foarte bun... - a facut o pauza -, dar Clinton
a fost genial.
Asa a si fost.
Am zambit si ne-am asezat la masa, fara sa banuiasca nici
unul ca peste sapte luni aveam sa vorbesc la comemorarea
lui Peter.
Peter a murit pe 7 august 2005 de cancer la plamani. Boala
lui a socat lumea din toata tara, si chiar pe prietenii lui, care
nu se asteptau ca boala sa-1 distruga asa de repede.
167
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Dar pe cand Peter inca se mai zbatea sa traiasca, am pier-
dut un al treilea prieten in acelasi an. In iunie, Anne Bancroft
a murit de cancer uterin.
Am intalnit-o prima oara pe Anne cand eram foarte tineri.
Eram la colegiu la Fordham. Aveam nouasprezece ani, treceam
in anul patru si, pentru ca-mi placea la nebunie sa joe si nu-mi
era teama sa vorbesc in public, mi s-a cerut sa prezint un meci
de fotbal. Nu ma deranja ca nu ma pasiona fotbalul si ca nici
nu puteam pronunta numele polonez al antrenorului. Imi
suradea ideea de-a ridica o multime frematand de energie in
picioare. Nu m-a deranjat nici macar ca lumea a ras cand
am stalcit numele antrenorului. Tot ce auzearn atunci era
veselia publicului care ovationa. Dar cand am introdus-o pe
Anne pe scena, am auzit ce insemnau ovatiile adevarate. Era
cu patru ani mai mare decat mine si abia revenise in Bronx
dupa cativa ani la Hollywood, unde invatase meseria de
starlet!. Faptul ca trecea drept Fata Frumoasa din New York
probabil ca o enerva, caci era o actrita serioasa, dar cineva
din anul patru o rugase sa ne ajute cu meciul, iar ea si-a facut
treaba vitejeste. A urcat pe scena cu un zambet larg cat tot
Bronxul si cu un brat plin de trandafiri pe care i-a aruncat,
unul cate unul, in public. Cu fiecare trandafir, tipetele de
bucurie care izbucneau din multimea impregnata de testos-
teron aflat! in sala de sport erau si mai asurzitoare. Fordham
era pe atunci o scoala numai pentru baieti si intalneai femei
numai in metroul care te aducea pana acolo. Femeile erau
ceva underground, iar Anne facea pamantul'sa se clatine
ca metroul.
Dupa cativa ani, Anne s-a casatorit cu Mel Brooks, iar
dupa cateva decenii, cand aveam toti destul succes ca sa ne
facem in fiecare an vacanta pe aceeasi insula din Caraibe,
ne-am imprietenit. Am reusit sa inteleg ca izvorul unora
168
CAND PRIETENII SE DUG...
dintre cele mai bune roluri ale ei erau propriile sentimente
traite intens. Anne avea un temperament vulcanic pe care-1
putea revarsa asupra ta fara vreun avertisment. Era un Ve-
zuviu de sentimente, si inspiratia de-a scrie rolul italiencei
inflacarate din Cele patru anotimpuri mi-a venit vazand-o
cum erupe. Rita Moreno a jucat stralucit rolul acesta in film
si nu-mi pot imagina pe altcineva care sa-1 jo5.ce, dar Anne
a fost cea care m-a facut sa rad prima data de personaj.
Filmul era despre pdetenie, dar n-am inteles pe deplin ce
scrisesem decat dupa ce am filmat si am editat filmul si a trebuit
sa vorbesc in presa despre el. A fost in mod clar unul din acele
cazuri cand afli ce gandesti abia dupa ce ai scris. Pana la urma,
am inteles ca e o poveste despre cele patru anotimpuri ale prie-
teniei: primavara, cand toti sunt atragatori, cu forte proaspete
si noi unul pentru celalalt; vara, cand stralucirea soarelui incepe
sa scoata la iveala imperfectiunile fiecaruia; toamna, cand
frunzele de smochin cad in sfarsit, si vezi cine sunt cu adevarat;
si iarna prieteniei, cand fie renunti la ei si o iei de la capat cu
o alta serie primavaratica de prieteni, fie ii iei asa cum sunt si
va puneti la adapost de vantul rece al imbatranirii.
Intr-o seara, la cina, deoarece scrisesem rolul cu Anne in
minte, am rugat-o sa-1 joace in film. Cred ca abia trecusem
de primavara prieteniei noastre si ne indreptam spre vara. N-o
cunosteam destul de bine ca sa-mi dau seama ca se va simti
jignita de invitatia mea la cina fara s-o fi avertizat ca aveam
sa aduc in discutie chestiuni de afaceri. Probabil mi-a fost prea
teama ca ma va refuza ca sa-i pomenesc despre asta dinainte,
oricum a fost o greseala. A reactionat pierzandu-si imediat
interesul; de fapt, am vazut un firicel de fum care prevestea
o eruptie, dar numai eu eram de vina.
Nu stiu daca a vazut vreodata filmul, iar daca 1-a vazut
nu stiu daca s-a recunoscut in el. Alti prieteni de-ai mei s-au
recunoscut in personaje care n-aveau nimic de-a face cu ei.
169
 SENSUL V1ETI1 INTR-UN PAHAR CU APA
T CAND PRIETENII SE DUG.
Dupa ce a iesit filmul, a trebuit sa iau cateva cine in care sa
explic ca simpla aparitie a unor personaje cu profesii sau hob-
by-uri asemanatoare nu insemna ca scrisesem intr-adevar
despre prieteni reali de-ai mei.
Am ajuns sa turnam o parte din film pe insula St. John,
unde ne faceam de treizeci de ani vacanta cu Anne si Mel si
unde Anne s-a imprietenit cu copiii si apoi cu nepotii nostri,
Acolo am vazut-o pe femeia din spatele actritei, fata lui Michael
si Millie Italiano, botezata Anna Maria Louisa. La moartea
ei, teatrele de pe intreg Broadway-ul si-au stins luminile
rampei, dar acesta a fost un gest adresat actritei si vedetei. Cand
nu a mai fost, eu unul mi-am amintit de persoana din miezul
incandescent al vedetei.
Pe 1 iulie, Mel a devenit directorul teatrului St. James de
pe Strada West Forty-fourth. Comemorarea a avut loc intr-un
teatru, pentru a-i onora cariera, presupun, dar Mel a invitat
doar vreo doua sute de oameni care o cunoscusera bine. Mel
a vrut o slujba privata, un moment intim de aducere aminte,
iar cand m-am ridicat sa vorbesc, asta voiam si eu.
Astdzi, cand comemordm viata lui Anne Bancroft* vreau sa
md asigur ca ne amintim /z viata Annei Maria Louisa Italiano.
Mi-e dor de Anne; dar ji mai mult mi-e dor de Anna Maria
Louisa, pu^toaica italiancd din Bronx.
Ca actrita, Anne avea deseori, cand vorbea, un aer depretio-
zitate ji de mondenitate, dar in particular nu-ji pierdea
niciodata tonul^i inflexiunile bdtdioase, pasionale §i afectuoase
ale puitoaicei din Bronx. Nu numai ca nu a uitat niciodata
cine era; nu a renuntat niciodata la cine era. Anna Maria Louisa
a crescut, cajiAnne, in ana ei, in mtelegerea propriei persoane
ji a tuturorpersoanelorpe care le-ajucat, dar n-a incetat nicio-
data sa fie fata Italiano,
170
Era o idealista practicd. Nu tinea discursuri despre drepturile
femeilor. In schimb, angaja femeipeposturi alocate in mod tra-
ditional bdrbatilor, precum eel de director de imagine alfilmului
pe care l-a regizat.
N-am auzit-o niciodata afirmdndpompos cd iube§te omenirea;
era mult mat precisd. Copiii //' nepotii mei i$i amintesc cu totii de
momentefamiliale cu ea, momente unice, in careea s-a apropiat
de ei in chip simplu /z direct. In vacanta, statea cu eipe plajd §i
admirau impreund cioburile de sticld jlefuite de mare, astfel cd ei
cdutau zik intreg, cioburi de sticld pentru ea. La apropiat de naturd
nu tindndu-le lectii, ciprin curiozitatea autentica //' dragostea ei
dejrumos.
Nu admira doar natura; f/z Idsa amprenta asupra ei /z' o rea-
ranja. H pldcea marea. H placea sa inoate in mare // sa rdsco-
leased tottdrmul§i uneori culegea scoicijrumoase ca sa le transforme
in obiecte de and.
A dus ultima bdtdlie cu aceea§ipasiune, creativitate ji spirit
combativ cu care$i-a trait tot restul vietii. Cand a venit vremea
sd'ii acopere capul, §i-a tricotat nijte cdciuli uimitoare, inventii
minunate de materiale ji culori.
Anne Bancroft a fost o actritd iubitd. latd, o celebrez. §i o
celebrez pe femeia dinduntrul ei care afdcut din ea ceea ce a
fost: pe Anna Maria Louisa Italiano.
Cu cativa ani inainte sa moara, Anna a cumparat o casa
la tara, langa noi. §tiam ca ei si lui Mel le place jazzul, asa
ca i-am scos intr-o seara la un concert sustinut de cativa din-
tre marii cantareti de jazz, acasa la Peter Jennings1. Peter
1. Unul dintre ,,cei trei mari" jurnali§ti americani de televiziune
(alaturi de Tom Brokaw $i Dan Rather) ai anilor 1980-2005; cu
moartea sa si retragerea celorlalti doi (in 2005) s-a incheiat o epoca
importanta a jurnalismului de televiziune din SUA. (N.t.)
171
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
organiza in fiecare an un asemenea concert ca sa seringa fon-
duri pencru un centru comunitar din vecinatate. Era intot-
deauna, in mod instinctiv si discret, generos cu oamenii care
aveau nevoie de ajutor. Considera ca este eel mai natural lucru
de pe lume nu doar sa-i dea unui om fara adapost niste bani,
ci si sa vorbeasca cu el, sa-i puna intrebari despre viata pe
care o duce sau doar sa afle cum ii merge. Peter mergea regulat
la o cantina a saracilor nu ca sa faca impresie buna, ci ca sa
ie puna supa in farfurie celor flamanzi.
Peter §i cu mine ne-am cunoscut ca vecini in urma cu
douazeci de ani si am legat incetul cu incetul o prietenie calda.
Era foarte riguros in munca lui de coordonare a stiriior §i evalua
cu franchete orice lucru la care asista. Intr-o zi, discutam pe
veranda lui, cand i s-a parut ca am zis ceva partinitor politic
§i ca am fost cam vehement.
— Nu mi-am dat seama ca esti un ideolog, a zis el.
— Pai nu cred ca sunt.
— Ba da, scuza-ma ca-ti spun, dar esti. §i uite - data
trecuta cand ai fost aici, ai baut putin cam mult. Erai mult
mai putin strict.
— Zau?
— Da, si cred ca-mi placi mai mult cand esti beat.
Nu te puteai supara pe el, pentru ca orice-ti spunea era
menit sincer sa te faca un om mai bun. Ceea ce se si intampla,
daca-i ascultai sfatul.
L-am vizitat iar pe acea veranda intr-o zi de vara, cu vreo
doua saptamani inainte de sfarsit. Era slab si fara putere, dar
cordial - hotarat sa se ridice sa ne intampine. A glumit cu
noi si s-a uitat cu multa atentie la albumul de fotografii pe
care i 1-am dus, spunandu-ne ca avea sa-1 analizeze dupa ce
plecam. A discutat linistit cu noi o jumatate de ora, apoi ne-a
172
CAND PRIETENII SE DUG..
spus ca ar fi mai bine sa plecam; puterile tl paraseau. L-am
imbrati§at si nu 1-am mai vazut niciodata dupa aceea.
A iubit muzica, orice fel de muzica. La comemorarea lui
au cantat un cor gospel si Yo-Yo Ma. Am mai ascultat Garda
de Onoare a Politiei Calare Canadiene Regale; un cimpoier
de la Departamentul de Politic din New York; §i, din nou,
o piesa de suflet interpretata de Wynton Marsalis.
Peter daduse alt ton stirilor de radio §i televiziune, care s-au
dezvoltat din propria lui voce, din ceea ce era el ca persoana.
Asta mi-am aminth despre el in acea zi.
Cand lucrurile nu merg bine la televizor, vedempurid. Cand
semnalul nu ajunge la noi, ecranat de munti, avem o ninsoare
neclara //' cetoasd de bruiaj electronic. Cand semnalul ajunge
la noi, abia atunci mcepe adevdrata provocare: sa daipe ecran
ceva mai bun decdt ninsoarea. Peter Jennings a topit ninsoarea
cu cdldurd, inteligentd //' gratie.
Dacd Peter iti eraprieten, il interesa cum iti merge. Se asigura
ca ejti la curent cu lucrurile care itiputeau afecta viata. A$a sim-
teau zed de milioane de oameni care nu l-au cunoscut niciodata.
Cred ca atdta lume avea o astfel de reactiefatd de el datfiind
ca Peter era o persoana autenticd. Era cine era, chiar daca era
simultan in multefeluri. Era complex $i totodatd simplu. Informat
//' curios. Bun //' dur. Toate simultan.
Era delicat, §i totuji era direct. Odata, dupa o cind la noi
acasd, a rdmas dupa ce auplecat ceilalti /z a spdlat vasele cu noi.
Nu l-amputut convinge ca nu e nevoie. Afacut-o natural$ifara
tam-tam; cu gratie. Apoi s-a intors spre mine in timp ce jtergea
o farfurie $i mi-a spus: jyAcum, c-a plecat toatd lumea, in locul
tdu, a§ duce vinul inapoi de unde l-am luat. E cam rdsuflat. "
Delicat $i totuji direct.
173
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Era curajos //' independent, //' totu§i ii pasa de soarta celor
fdrd addpost, fldmdnzi $i exclufi, de pared era de la sine tnteles
cd e responsabilitatea lui sd dea o mdnd de ajutor.
Nu tinea niciodatd predict. Defapt, nu am $tiut niciodatd
cu adevdrat care erau convingerile luipolitice, dar era entuzias-
mat de idei ji moduri diferite de a vedea lucrurile §i era lafel
de entuziasmat sd transmitd acele idei celorlalti. Nu credcd am
plecat vreodata de la elJura sd-mi dea sd citesc o carte.
Ultima carte pe care mi-a dat-o afast un exemplar al Consti-
tutiei Statelor Unite, O editie mica, de buzunar. A zis cd opoartd
cu el oriunde merge ji m~a rugat s-o port si eu §i sd citesc din ea
ori de cdte ori am de a$teptat undeva sau dispun de cdteva minute
libere. »Vei mvdta muhe", mi-a zis.
Am tinut-ope noptierd. Dar, cdnd Peter a plecat dintre not,
am inceput s-o port cu mine, a§a cum mi-a cerut.
Am scos carticica din buzunar §i am deschis-o.
Citeam din ea zilele astea ji mi s-a opritprivirea asupra urmd-
toarei propozitii:
ArticolulII, Sectiunea2, Paragraful 3: ,,Pre$edintele va avea
puterea de aface numiripe toate locurile vacante care vor aparea
pe durata in care Senatul nu este in sesiune... "3
M-am oprit ^i am meditat o clipd la -aceastd frazd.
Acum existd un loc vacant pe care nici un pres^edmte, nimeni
de pe glob nu are puterea sa-l umple. Vor veni altii ji-i vor face
treaba in mod excelent, dar nimeni nu va inlocui omul unic care
a fast Peter. Noi toti, din intreaga tara, care l-am simtit cape un
prieten de incredere am rdmas acum doar cu ni§te purici pe ecran.
1. Traducere de Catalin Avramescu (Constitutia Statelor Unite ale
Ameridi, Humanitas, Bucure§ti, 2010).
174
CAND PRIETENII SE DUG...
Daca i-a§ maiputea spune un singur lucru lui Peter, i-a$ spune
acel ultim lucru pe care el ni l-a adresat noud, tuturor, la ultima
lui emisiune:
AI spune: dragd prietene...
,,Multumesc. $i noapte bund. "
Mi-am infranat emotia, am pus Constitutia la loc in buzu-
nar si am coborat repede. Am ratat ce au spus ceilalti vorbitori,
pentru ca aveam doar cateva minute la dispozitie ca sa ajung
la un post de radio care difuza in direct. §tiam ca Peter m-ar
fi inteles.
>
Ce sa fac oare cu toate astea? Ce-mi spuneam mie insumi
in acele discursuri? Trei dintre prietenii mei, din intamplare
celebri, au murit in acelasi an, lar eu am vorbit despre fiecare
in public. E adevarat ca ceea ce erau pentru restul lumii erau,
in pane, si pentru mine, dar nu de acea parte imi era dor, nu
dupa acea parte din ei tanjeam.
Vietile lor au contat pentru mine mai ales datorita unor
clipe marunte. Mi se pare ca acesta e sensul unei vieti: prive-
li§tea unei prietene aplecate sa caute scoici impreuna cu nepotul
meu, un prieten care-mi atrage atentia ca prea ma iau in series,
alt prieten care ma invata trei note muzicale de apreciere a
placintei cu cartofl.
11 vad pe Ossie zambindu-mi. Suntem pe platoul de filmare
a lui Purlie. Vad bucata de placinta din mana mea si-i simt
gustul. lar Ossie spune: ,,Uite cum se face. lei o muscatura
si apoi faci mmm, mmm, mmm" Fiecare sunet este alta nota
dintr-o gama minora, un sir de note care denota placere.
Scot sunetele si - stiti ce? Placinta are un gust mai bun.
Asta-i varianta scurta de a spune ce-au insemnat pentru mine
toti cei trei prieteni. I-au dat placintei un gust mai bun.
175

CAPITOLUL 14
Pe drumul batatorit
— Macar incearca, spunea tata. Doar atat iti cer.
Era primavara si verdele pal al frunzelor avea sa se transforme
curand in preaplinul luxuriant al unei veri de libertate. Nu
voiam sa mi-o petrec intr-o clasa intunecoasa, invatand ceva
ce n-aveam sa folosesc niciodata. §tiam ca tatal meu isi dorise
in tinerete sa se faca doctor §i eram aproape sigur ca de aceea
ma indemna sa incerc rnedicina. Nu voiam nici o particica
din ea. Ma cuprindea o depresie morbida cand ma gandeam
ca, in loc sa-i fac pe oameni sa rada, ar trebui sa-mi petrec viata
atingand oameni bolnavi si uitandu-ma la singe. Dar m-a
implorat sa urmez un curs de vara de chimie - o cerinta obli-
gatorie inainte de medicina - doar ca sa vad daca ar putea sa-mi
placa, a zis.
Nu prea erau sanse sa-mi placa. Scrisesem deja in liceu
cu doi prieteni de-ai mei o comedie muzicala si jucam unul
din rolurile principale. Pusesem ochii pe show business si
gandul ca porneam pe o cale care putea duce spre sala de
operatic in loc de 46th Street Theatre imi dadea fiori.
$i, in plus, ma gandeam, nu ma intereseaza chestiile astea.
Vreau safiu artist. Nu mi-am dat seama atunci, dar dadeam
cu piciorul la ceva ce pana la urma as, fi dorit sa invat.
In copilarie imi placea la nebunie stiinta. Eram un inven-
tator amator. Faceam mereu experimente; incercam intot-
176
PE DRUMUL BATATORIT
deauna sa-mi dau seama cum ajung lucrurile asa cum sunt.
Cotrobaiam prin garajul cate unui vecin, cautand bare de
metal si motorase electrice cu care puteam sa-mi construiesc
inventiile. Apoi am inceput liceul - nu cu mult inainte ca
C.R Snow sa-si tina la Cambridge prelegerea despre cele
doua culturi: cultura artei §i cultura stiintei. A povestit cum
cele doua s-au distantat si au ajuns sa nu mar stie nimic una
de cealalta.
Nu stiam pe atunci, dar Snow ma descria pe mine. In
liceu, am inceput sa cred ca daca iubeai arta nu puteai iubi
stiinta. La scurt timp dupa ce am hotarat sa devin artist, am
inceput sa ma indepartez de stiinta. In facultate, am fost gata
sa ma indragostesc de poetii romantici. Romanticilor nu le
placea sa castige si sa cheltuiasca, si narcisele ii faceau sa cada
in extaz. Pe deasupra, nu aveau incredere in stiinta. Li se
parea ca stiinta marunte§te totul, punand lucrurile in ecuatii;
cioparteste natura si o ucide.
§i mie mi se parea la fel si nu voiam sa-mi petrec vara in-
vatand chimie. Dar tatal meu imi ceruse umil sa iau macar
in considerare aceasta optiune si nu-1 puteam refuza.
Intr-o zi, la inceputul verii, am iesit din caldura soarelui
si am intrat intr-un amfiteatru imens dintr-o cladire gotica,
aflata in campusul Universitatii Fordham, in Bronx. Am intrat
prin spate si, in timp ce ochii mi se adaptau la lumina chioara,
am vazut randuri de scaune care coborau in semicerc spre o
platforma unde un profesor slab a inceput sa indruge cuvinte
pe care nu le intelegeam. Arata la tabla. ,,Ce configuratie are?"
striga. Lumea spunea cu voce tare numere, iar el mazgalea
inversunat si neinteligibil cu creta. Singura data cand auzisem
pana atunci cuvantul configuratie fusese in legatura cu pla-
netele. Daca nu nimerisem cumva din greseala la un curs de
177
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
vara de astronomie, insemna ca urma sa am o problema de
vocabular. Ajunsesem la timp, dar toti pareau sa fie cumva
in mijlocul a ceva. Termeni absconsi ma bombardau ca niste
proiectile intr-un atac aerian. N-aveam nici cea mai vaga idee
despre ce vorbea profesorul. Abia am priceput ca moleculele
erau facute din atomi care erau cumva legati intre ei. Habar
n-aveam ca era vorba si de electron!. Speriat ca asa avea sa
arate tot restul vietii mele, m-am hotarat sa fac tot posibilul
sa nu tree cursul. De fapt, nici nu trebuia sa ma straduiesc
prea tare. Am picat examenul final cu brio. Tatal meu, in
felul lui delicat, a primit vestea fara sa para dezamagit.
— Pai macar ai incercat, a zis.
Dar nu incercasem.
De atunci mi-am dorit de multe ori sa fi fost in stare sa re-
conciliez separarea culturala a lui Snow pe cand eram tanar si
sa invat limbajul chimiei si al matematicii, prin care putem
ajunge cat de aproape se poate ajunge de limbajul naturii. Nu
am facut-o niciodata. Mi-am recapatat curiozitatea tinereasca
si am incercat sa aflu mai multe despre ceea ce descriau aceste
limbaje, dar era un demers hazardat. Faptul ca unsprezece ani
am intervievat oameni de stiinta pentru Scientific American
Frontiers m-a apropiat de intelegerea felului in care gandesc
ei. §i totusi, mare parte a limbajului si multe din conceptele
stiintei imi erau straine, asa cum sunt pentru majoritatea. De-a
lungul secolelor, dupa modelul translatiei continentelor, tinutul
stiintei si eel al stiintelor umaniste, unite candva intr-un Eden
numit Pangaea, s-au separat si si-au dezvoltat propria flora si
fauna, devenind caminul unor specii de gandire straine una
de alta. Daca odinioara cei interesati de stiintele umaniste se
puteau amesteca in voie cu cei interesati de restul naturii, acum
ne separa un ocean de instrainare.
178
PE DRUMUL BATATOR1T
Am fost acaparat de aceasta idee si in scurt timp a devenit
un fel de hobby. De flecare data cand mi se cerea sa vorbesc
in fa£a unui grup de oameni de stiinta, ii rugam sa gaseasca
metode de a trage cumva din nou unul spre celalalt cele doua
continente. Intr-un fel, era un hobby ciudat pentru cineva care
a obtinut doar zece puncte la examenul final de chimie, dar,
daca te gandesti, nu exist! exemplificare mai buna a problemei.
La cincizeci si cinci de ani dupa ce am intrat sovaitor in
amfiteatrul intunecat din Bronx, paseam pe aleea de la in-
trarea in Universitatea Rockefeller din partea de Est a New
Yorkului, pentru a tine unul dintre acele discursuri care nu
erau de nasul meu, si eram din nou la fel de entuziasmat pe
cat eram de speriat.
Paul Nurse, rectorul Universitatii Rockefeller, a iesit sa
ma intampine si sa ma imbratiseze de bun-venit. Paul este
laureat al unui Premiu Nobel in psihologie/medicina si una
dintre acele rare persoane care stiu cum gandesc oamenii de
stiinta si cum gandeste restul oarnenilor si poate vorbi ambele
limbaje cu stil si umor. Paul m-a prezentat cu caldura
audientei, dar, cand m-am ridicat sa vorbesc, eram putin prea
constient ca nu era singurul laureat Nobel din public si ca
eram si mai depasit de situatie decat de obicei. Rescrisesem
cu anxietate discursul pana in ultima clipa si nu avusesem
timp sa-1 citesc cu voce tare nici macar o data. De obicei
ma strecor in toaleta barbatilor inaintea unui discurs, stau
intr-o cabina si incerc sa spun rapid o parte cat mai mare
din text din memorie, dar acum era prea tarziu pentru asa
ceva. In timp ce vorbeam, am observat ca ma cuprinsese o
panica usoara care-mi producea o mica balbaiala, dar speram
sa fie luata drept o spontaneitate fermecatoare. Bineinteles
ca a parut o balbaiala. Era cam ca nelinistea pe care o simtim
majoritatea cand ne ciocnim de stiinta - o intalnire pandit!
179
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU AI'A
T PE DRUMUL BATATORIT

adesea de toate capcanele unui randevu orb. Exact despre asta Intr-un fel sau altul, cercetarea pura duce aproape intot-
aveam sa vorbesc. deauna la rezultate practice, dar la inceput cunojtintele noi
par deseori neinsemnate; un lux.
Gdnditi-vd — un randevu orb: o intrevedere stabilitd intre doi Nu am progresat foarte mult din 1745, cdnd Pieter van
strdini cu a$teptdri minime // nelinijti maxime. O sa raman cu Musschenbroek din ora^ul Leiden a inventat butelia de Leyda
aceasta persoana pe cap toata noaptea? Oare ar fi trebuit sa-mi ji a inmagazinat in ea mari cantitdti de sarcina electricd. Pentru
pun un priecen sa sune ca bunica e la urgenta? §z, in acelaji cei mai multi afost o noutate. lar peste cdtiva'ani, Benjamin
timp, poate cd se gdndesc: Dar daca este persoana care-mi va Franklin a captat fulgerulprintr-o sdrmd, pe un zmeu de ma-
salva viata? Aceeaji sperantd falsa, aceeaji prudentd $i nelini^te
tase, in timpul uneifurtuni, §i l-a stocat intr-o butelie de Leyda.
ca atunci cdndcineva se intdlnes,tescurf, in treacdt, cu jtiinta.
Toti au fost uluiti de acestfenomen fascinant, electricitatea, dar
E bine $tiut ca randevuurile oarbe se sfdr^esc uneori dezas-
credeau cd este in mare mdsurd un true ieftin, de salon. Nu jtiau
truos, //' tot a§a se intdmpla cu intdlnirile noastre nelinijtite cu
pe atunci cd marele true avea sdfie, in viitor, micuta cutie din
$tiinta.
salon care va aduce cele mai indepdrtate tinuturi la tine in casd,
In 1991, in Texas s-a inceput constructia unui tunel circular
iar liderii lumii se vor ridica §i vor cddea dupa cum se vorprezenta
lat de trei metri $i jumdtate §i lung de o sutd de kilometri. In
in acea cutie nu mai mare decdt o butelie de Leyda.
acest tunel urmau sd se instaleze o serie de magneti foarte pu-
§i iatd cesoarta a avut superacceleratorul superconductor1.
ternici, de cdteva tonefiecare. Magnetii aveau sd accelereze protoni
Spatiul a ramas vacant de cdnd s-a anulat proiectul. Dar tot
la o vitezd din ce in ce mai mare, pdnd cdnd aceasta se apropia
mai existd tunelulsubteran. In luna august, ofirmd din Dallas
foarte mult de viteza luminii. Apoiprotonii aveau sd se izbeascd
numitd Collider Data Center a inceput sd-l inchirieze ca spatiu
unit de altii, credndparticule temporare din care multe nu mai
pentru stocarea de date de calculator.
fuseserd observate inainte. Urma sdfie eel mai mare //' mai softs-
Cercul uria$ din pdmdnt va gdzdui discuri magnetice cu dosare
ticat accelerator de particule construit vreodatd //' urma sdfacem
de contabilitate vechi stocate pe ele, in loc de magneti gigantici
progrese insemnate in descoperirea originii materiel. Urma sd
care sd accelereze protoni pdnd aproape de viteza luminii // sa-i
intelegem realitatea cum n-o mai fdcuserdm pdnd atunci. Con-
ciocneascdpentru a produce explozii de noi cuno§tinte. Moartea
gresul a luat in calcul acest lucru, //' bineinteles cd membrii lui
posibilului sta in mdinile practicului.
tntelegdefe realitatea a$a cum nimeni nu a mai inteles-o vreodatd.
Dupd ce au cheltuit aproape doud miliarde de dolari pe acce-
lerator, au anulat proiectul, pentru cd arfiputut sd coste unspre- Exista multe exemple de sanse ratate si chiar de adevarate
zece miliarde, $i ei considerau cdeo sumdprea mare pentru ni$te dezastre cauzace de lipsa unei bune comunicari a stiintei.
cunojtinte lipsite de orice aplicatie practicd. Senatorul Dale Bumpers
1. Superconducting Super Collider (SSC) a fost numele oficial al
a spus: ,,Ar fi frumos sd cunoajtem originea materiel, dar ar ft
acceleratorului din Texas, ramas intr-un stadiu incipient de constructie.
//' mai frumos sd avem un buget echilibrat. " (N.t.)
180 181
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
La Rockefeller am mentionat devastarea produsa in 2004
de tsunamiul din Oceania! Indian. Oamenii de pe coastele
Oceanului Indian nu fusesera inscruiti de arcicole din ziare
sau de emlsiuni radio asupra pericolului reprezentat de un
tsunami. Nu erau constienti de importanta unui semn pre-
vestitor precum retragerea rapida a marii. Au existat oameni
care au stat si au privit valul navalind, complet nestiutori
ca vad un zid al mortii. Peste doua sute de mii de oameni
au disparut: majoritatea puteau fi salvati daca ar fi fost pus
la punct din timp un sistem de avertizare,
Dar cred ca eel mai mare dezastru de comunicare a jtiintei
arputeafi incdizirea globald; iarproblema nu este atdt intekgerea
fenomenului de cdtre oameni, cat insdji capacitatea lor de a-l
intelege. Incd nupricepem mare lucru din modul defunctionare
a jtiintei. Cdnd cercetarea contrazice o descoperire anterioard,
pared oamenii dejtiintd nu $-arputea hotdri. Evaluarea colegiala
aduce a ceartd. Nu prea intelegem ca evaluarea unuifapt real
nu este acelaji lucru cu insujirea unei convingeri. Cineva mi-a
spus odatd cd el crede in teoria haosului. N-am prea inteles ce
voia sd zicd, dary aparent, credea cd se poate accepta ceva sau
nu, infunctie de ce impresie iti lasd; de cum ti se pare.
Atdta timp cat majoritatea nu intelege cumgdndesc oamenii
de jtiintd, politicienii care-ji urmdresc propriile interesepot eticheta
munca unor cercetdtori respectati drept ,,gunoi jtiinfific". Cum
i-am putea ajuta pe oameni sa facd diferenta dintre gunoiul
jtiintific ji gunoiul politic?
Poate cd nu vafi aja de rdu. Poate cd incdizirea globald nu
se va dovedi un dezastru mai mare decat toate dezastrele cu care
ne-am confruntatde cdnd existdm pe planetd. Am trecut printr-o
scurta era glaciard; poate cd vom supravietui ji unei ere de mari
extinctii.
182
PE DRUMUL BATATORIT
Dar chiar dacd nu vafi nici pe departe a$a de rdu — chiar
daca nu va trebui sd ne conjruntdm decat cu oceanele lumii care
inainteazdputin pe uscatji alungd oamenii din case —, impactul
economic vafi imens.
Zece la sutd din populatia de pe glob traie$te Idngd ocean, la
o altitudine de mai putin de zece metri deasupra nivelului marii.
In cazul in care calota glaciard a Groenlandei s-ar topi, se esti-
meazd cd oceanele ar create cu peste jase metri. Chiar //' o credere
de un metru ar inunda ora$e de-a lungul tdrmului estic al SUA.
0 credere de doi metri ar acoperi cu apd mare pane din Florida.
Toate acesteapar atdt de catastrofale, incdt este aproape imposibil
sd le auzifdrd sd-ti spui in gdnd: Nu se poate. Cineva trebuie
sa verifice aceste cifre. Exact asta a$ vrea sd convingem publicul
sd facd: sd verifice cifrele. Aruncdm zaruri intr-unjoc in care
miza e casa ji cdminul nostru //' habar n-avem care sunt sortii
de izbdndd,
Trebuie sd depdjim acest randevu orb. Nu neputem excomunica
din itiintd ~ trebuie nu numai sd-ifacem pe oameni conjtienti
de dezastrele naturale, ci ji sa impiedicdm catastrofa ji mai mare
a mortii cunoa§terii inseji.
In timp ce jtiinta se apropie de cele mai inaltepiscuri hima-
laiene ale intelegerii jtiintifice, jos, in vdi, trdim in sdnul celui
mai extinsgrup din intreaga istorie a omenirii care crede in magie.
A$a cum a atras atentia un astronom, existd cdte un articol zilnic,
in aproapefiecare ziar, despre astrologie, ji doar din cand in cdnd
un articol despre astronomie.
Gdndirea criticd §i respectul pentru lucrurile verificate par
sd scadd.
Poate va amintiti cd acum vreun an Nicholas Kristofa relatat
in The New York Times cd un sondaj de opinie realizat de
Organizatia Gallup ardta cd patruzeci ji opt la sutd din americani
cred in creationism ji doar doudzeci ji opt la sutd in evolutionism
183
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
(majoritatea celor rdmoji nu sunt siguri sau inclind spre crea-
tionism)... Tot Kristofa afirmat cd este de doud ori maiprobabil
ca americanii sd creadd in diavoldecdt in evolutie. §aizeci §i opt
la sutd cred in diavol§i doudzeci $i opt la sutd in evolutie.
Ce ziceti de asta: dacd intratipe www.afterlifetelegrams.com,
veti citi aceastd ofertd atrdgdtoare:
,,In schimbul unei donatii de cinci dolaripe cuvdnt (minimum
cinci cuvinte), leputem trimite telegrame celor care au trecutpe
lumea cealaltd." Treaba asta se realizeazd cu ajutorul unor volun-
tari bolnavi infazd terminald, care memoreazd telegramele ina-
inte de a muri $i le livreazd dupa ce au murit.
Avem treabd, nu glumd.
Sigur cd lucrurile dureazd de ceva vreme. Din vremea cdnd
tehnologia incepuse sd infloreascd §i ludditii se treziserd la viata,
cutreierdnd tinuturile ca o trupd de zombi §i zdrobind rdzboa-
ielede tesut—din vremea cdndpoetii, beti de romantism, spuneau
cd jtiinta este rece §i oarbd in fata poeziei naturii —, scena era
deja aranjatd §i decorul montat pentru o piesd tragicd. Arta ji
Itiinta, care pdnd atunci se iubiserd, aveau sd devind du$mane.
Au trecut aproape cincizeci de ani de cdnd C.P Snow a observat
aceastdfisura din mintea noastrd culturala. §i in multefeluri ea
este incd prezentd, ca //' cum corpul calos care unejte cele doud
emisfere afast taiat^ifiecare pane vorbe$te o limbdpe care cealaltd
n-o poate intelegefzrd traducdtor. A$ vrea sdfacem cele doud emi-
sfere sd comunice din nou. Vreau sd vdd cei doi iubiti reuniti.
Eraufdcuti unulpentru celdlalt.
Ajadar, ce putemface?
Mi-ampetrecut viata incercdndsdfiu artist, a$a cd abordarea
mea poate pdrea putin deplasatd.
Singurul avantaj pe care 1-am avut in acea seara la Univer-
sitatea Rockefeller a fost ca nu eram deloc in elementul meu.
184
PE DRUMUL BATATORIT
Puteam aborda problema dintr-un unghi la care ei nu se
gandisera, poate, niciodata.
latd ce cred cd trebuie sdfacem ca sd depd§im randevuul nos-
tru orb cu itiinta: cred ca trebuie sd parcurgem cele trei etape
ale iubirii.
Lumea tot incearcd de doud sau trei mii de ani sd contureze
etapele iubirii. Unii sustin cd existd opt etape ale iubirii; altii spun
cd jase. Eu zic ca sunt trei, pentru cd e mai u§or de retinut. latd-le:
Prima etapd a iubirii este dorinta. Asta e cu sigurantd u$or
de retinut.
A doua etapd este dragostea oarbd.
lar a treia etapd este ddruirea.
Senzatia de dorinta este ceea ce se intdmpld in timpul rande-
vuului orb, dacd acesta are cat de cat succes.
Este atractia simpld, animald, de creier reptilian. Sunt genele
noastre care ne spun cd vor sd trdiascd ve§nic. Poate cd exagerezpu-
tmy dar cdnd auzim prima oard ni^te^tiri despre jtiintd credcd avem
o reactie asemdndtoare: ochii ni se mdresc de piacere, puhul ni se
accelereazd, simtim cd cineva are sd ne spund ceva ce ne-ar putea
face un pic mai dejtepti sau ne-ar putea da un mic impuls de
supravietuire. Ascultdm incd o clipd, cu ochii tintd la sursa bonificatiei
noastre. Ca //' in cazul obiectului dorintei, genele ne spun cd vor sd
trdiascd ve^nic, iar acesta e doar un alt mod de a oface.
Da, pentru ca acestfelde atractie sd aibd loc intre oameni la
un randevu orb—ji,prin analogic, intrepublicjijtiintd—, trebuie
sd intre in joe o dinamicd interesantd. Cercetdtorii au descoperit
cd aceastd atractie poate avea loc in primele minute ale unei in-
tdlniri §i nu conteazd atdt de mult ce spunem, cat felul in care
ne prezentam. Limbajul corpului $i tonulvocii explicd noudzeci
$i trei la sutd din atractie, Ceea ce spunem conteazd doar §apte
la sutd.
185
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Am inceputsd intelegacestlucru cdndam inceputsd intervievez
oameni de jtiintd la Scientific American Frontiers. In cei unsprezece
ani in care amjacut emisiunea, am vorbit cu sute de oameni de
§tiintd. Am descoperit cd cercetdrile lor au devenit clare—ft interesante
pentru publicul neprofesionist — In mdsura in care ii puteam opri
sd adopte stilul academic. Imi aduc aminte de un interviu cu un
om de jtiinta din Boston — ofemeie atrdgdtoare, a caret muncd de
cercetare era fascinanta. Devenisem foarte curios //' tot puneam
intrebdri la care ea incepea sd rdspundd ca intr-o conversatie, iar
apoi, probabilpentru ca i§i dddea seama ca nufzceaparte din tipul
ei obi$nuit de discurs, nu ma maiprivea ft se intorcea spre camera
defilmat, cufunddndu-se in stilul standard de prelegere. Voceaise
schimba, chipul i se schimba, vocabularul i se schimba. Devenea
aproape instantaneu neinteiigibild. Incercam s-o readuc infata mea
printr-o manifestare pasionata de curiozitate. §i imediat ce se intorcea
spre miney intreaga eifiintd redevenea umand §1 caldd. Asta s-a
intdmplat de doud sau de tret ori de-a lungul discutiei noastre ft
defiecare data diferenta era izbitoare.
Fusese unul dintre principalele motive pentru care emi-
siunea avusese succes: le permiteam oamenilor de stiinta sa
vorbeasca cu vocea lor. Aveau calitatea si caldura umanitatii.
Nu pareau zei din Olimp. Pareau oameni, doar ca foarte,
foarte destepti.
Caldura umand, cred, este vitald in stabilirea unei atractii
imediate. Dar aceasta e doar prima etapa a iubirii.
Pentru a depdji dorinta, care tinde sdfie ceva trecdtor, trebuie
sd avansdm la etapa urmdtoare: iubirea oarbd.
Aid intervine emotia. Pentru ca oamenii sa-si aminteascd ce
aud, trebuie sd lefie stdrnitd emotia. Studiile au ardtat cd emotia
neface sd ne amintim, $i cred cd ne ajutd de asemenea sdfim atenti.
186
PE DRUMUL BATATORIT
Dacd este spusd bine, povestea jtiintei poate nu numai sd ne
stdrneascd emotii, dar sdfie $i o superbd poveste politistd. E fasti-
nant sd afli despre o descoperire importanta sub forma unui mister
cdruia i se cautd solutia. Cred cd deprea multe ori afldm rezul-
tatele cercetarii, nu /z drama cdutdrii insert. Yd rog, nu vd treceti
sub tdcere gre$elile. Ele suntpartea cea mai dramatica din poveste.
Invitati-ne sd rezolvdm puzzle-ulalaturi de voi, cu foate urcu§urile
ft cobortyurile lui emotionale.
§i dati-ne contextul. Spuneti-ne de ce a fast nevoie de aceasta
descoperire importanta. Ce au incercat altii? De ce nu au reujit?
Ce ati mcercatvoi de-a Lungul drumului? Cum ati gre$it§i cum
ati reu$it? Nu escamotati junddturile si gre$elile. Noua ni se par
fascinante. Ele transformd ceea cefaceti intr-un act uman.
§i m-am gandit la profesorul meu de acum o jumatate de
secol, din vagauna acelui amfiteatru, cum incerca din rasputeri
sa ne bage-n cap cu tolcerul partea cea grea a stiintei. Poate
ca ii ceream prea mult avand impresia ca poate face ca lega-
turile si valentele chimice sa devina la fel de emotionale precum
chimia dintre Bogart si Bergman in Casablanca.
§tiinta e greu de tnteles ji, e limpede, nu poate fi asimilatd
in intregime prin nijte povejti interesante.
Existd termeni tehniti care trebuie intele§i ft care trebuieprezentati
cu o anumesensibilitatefatd de mintea care mcearcd sd-ipdtrunda.
Pe cdnd eram copil, la vreo noud ani, am statsi m-am uitat la o
flacdrd o ord intreaga. Md intrebam ce este. Era prea fierbinte s-o
atingi si, chiar dacd aifi putut, nu avea corp, nici greutate. Am
intrebat~o peprofesoard §i mi-a spus: ,,Este oxidare. "Aha, am zis
eu, Oxidare. Nu voiam s-ojignesc, dar mi s-apdrut cea mai mare
prostiepe care am auzit-o vreodatd. Nu aveam nevoie de alt nume
pentru flacdrd; voiam sd stiu ce este. Voiam sd jtiu in cei mai simpli
187
 SENSUL VIETH INTR-UN PAHAR CU APA
termeni ce se petrecea la capdtul lumdnarii. Aveam nevoie ca
profesoara sd inteleagd unde md aflam, in mintea mea.
Asta ne aduce la a treia etapd a iubirii: ddruirea. A$ spune
cd esenta ddruirii este sd gdse^ti adevarata valoare in cealalta
persoana. Nu simpla atractie din dorintd sau un interes intam-
pldtor; nufanteziile iubirii oarbe care-ti sucesc capul, ci, mai degra-
bd, faptul cd amdndoi gdsesc o valoare adevarata §iprofundd in
celdlalt. Aceasta e probabil singura etapd a iubirii in care chiar
trebuie sd asculti cealalta persoana. §i, de aceea, atunci intelegi
ce se intdmpla in mintea celuilalt
Cred cd ascultdtorulpoate intekge partea grea a fiiintei in mod
critic §i cu inteligentd dacd ii esteprezentatd deopotrivdpersonal
§iprecis, Cred cd acest lucru eposibil atdta timp cdtnu uitdm cd
scopul nu este simplificarea; scopul este claritatea.
Da Vinci a spus: ,}Simplitatea esteforma supremd a sofisticarii."
Dar sigur cd ar trebui sd ne asigurdm cd nu reddm o imagine
falsaprin suprasimplificare. Einstein spuneafoarte bine: ,,Fd totul
cat de simplu se poate, dar nu mai simpiu."
Pe de aha pane, MareleAl— a§a ii spunea un astronompe care
l-am intervievat lui Einstein —, MareleAl n-ar trebui sdfie creditat
pe de-a-ntregul in privinta metaforebr. Reporterii ilhdrtuiau cdndva
sa le explice ce e relativitatea, ji el, exasperat, a datpdnd la urma
o declaratie, pe care secretara lui urma sd le-o transmitd. A spus:
,,O ord cu ofatdjrumoasdpe o boned in pare trece ca un minut,
dar un minut pe un cuptor incins pare o ord."
Explicatia asta are cu sigurantd de-a face cu simplitatea -
//' bdnuiesc ca e in mare mdsurd adevarata —, dar am sentimen-
tul ciudat ca nu e genul de descoperire pentru care i-au dat
Premiul Nobel.
A^adar, dacd Marele Einstein seputea simtifi"ustrat cdteodatd,
§i atunci suprasimplifica, noud, celorlalti, cu sigurantd nu ni se
vapdrea u§or s-ofacem. Existd niiteprobleme serioase in mcercarea
188
PE DRUMUL BATATORIT
de clarificare a itiintei. De exemplu, cred cd vafi cu atdt mai
plind de viatd cu cat este maipersonald... //' dacd este explicatd
chiar cu cuvintele omului de^tiintd, cu atdt mai bine. Dar, intr-o
anumitd mdsurd, acest lucru este impotriva inseji naturii fiiintei:
cultulpersonalitdtii — toata lumea e de acord— nu trebuie sdpri-
meze asupra faptelor. Cred cd este unul dintre motivele pentru
care anumiti oameni de itiintd inclind sd-i consj,dere ceva mai
putin jtiintificipe acei colegi care dobdndesc o marepopularitate.
Dar eu cred cd in prezentarea itiintei, dacd poti pdstra un
echilibru intre energia personald §i rigoarea §tiintificd, poti realiza
mai multe lucruri deodatd: potiface munca omului de itiintd mai
accesibild $ipoti ajuta ca finnta insa§i sdfie vdzutd drept acel lucru
fascinanty amuzant ji uman care este. Orice pujti defiept o poate
vedea cape un lucru posibil de obtinut. Puteti chiarprezenta multor
oameni un mod cu totul nou de gdndire — unul bazatpe fapte,
nu pe opinii $i magie.
Dar, pentru asta, trebuie sdfim con§tienti de ceea ce sepetrece
in capul ascultatorului.
Suntsigur cd astaface oriceprofesor bun. §i eufac ceva de genul
acesta in munca mea. Probabil cd toti cei care stau in fata unui
public trebuie sd invete sdfie conjtienti de ceea ce se intampld in
mintea ascultatorului. Candscriu, candjoe sau pur ii simplu cdnd
povestesc ceva amuzant, incerc tot timpul sd stabilesc a^teptdri in
mintea publicului. lar apoi incurc toate aceste ojteptdri //, in final,
le rezolv intr-un modpldcut.
E ca ji anecdota cu cuplul in varstd care a men la tribunal
sd obtind divortul. lar judecdtorulpur ji simplu nu putea sd inte-
leagd de ce divorteaza. I-a spus bdrbatului: ,,Aueti noudzeci $i
opt de ani, sotia dumneavoastrd are noudzeci $i jase. Sunteti cdsd-
toriti de ^aptezeci de ani. De ce vreti sd mai divortati acum?"
La care bdrbatul a rdspuns: ,,Pdi pdnd acum am a$teptat sd
moard copiii."
189
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Dacd urmdriti ceea ce ati gdndit auzind aceastd povesti-
oara de doi bani, veti vedea cd are aproape aceea$i structurd ca
Oedip Rege.
Chiar a/a.
Cineva incearcd sd inteleaga ceva. De ce vreti sd divortati? Nu
are nici un sens. Ne identificdm cu eel care intreabd. Uite cat timp
ati a^teptat. Suntem de acord. Cerem cu insistentd un rdspuns im-
preund cu judecatorul Apoi sotul rdspunde, iar raspunsul este in
egala mdsurd inevitabil §i surprinzdtor. De indatd ce-l spune, privim
in urmd //' ne dam seama cd durata cdsdtoriei lor a fostfactorul
decisiu Intr-un mariaj a/a de lung, se intdmpld anumite lucruri,
au he conversatii, sunt luate decizii care nu s-arfi luat intr-un mariaj
cu o durata obijnuitd. Suntem condujipe un drum care se intoarce
rapid ii in mod surprinzdtor asupra lui insu$i. In mintea noastrd
s-a stabilit o anumitd a$teptare care apoi afost rezolvatd intr-un
mod neojteptat.
In Oedip Rege, ora$ul este blestemat, iar Oedip trebuie sd afle
cine este rdspunzdtor. Cu ani in urmd, avusese o disputdpe un drum
ingust cu un bdrbat care mergea in directia opusd //, in pripa, ii
ucisese. Se dovedejte cd bdrbatul era chiar total lui. Surpriza este
cd Oedip insu^i este vinovatulpe care-l cduta. In cazul cuplului in
vdrsta, surpriza este cd au ajteptatsd le moard copiii. Una este traced
§i alta e amuzantd, dar credca cele mai multe povefli bune contin
acestjoc al a§teptdrilor.
Nu oricine are acest dar in modfiresc, dar elpoatefi doban-
ditprin invdtdturd sistematicd.
Cuvantul sistemacic este extrem de important in toate acestea.
O bund comunicare poate ^z invdtatd. Darpentru ca ea sd aibd
un efectdurabil— ca sd devind intrinsecd acelui om — credca trebuie
predatd systematic §i in timp.
latd modelul In domeniul meu> acum o suta de ani, in Rusia,
Konstantin Stanislavski a demonstrat cd ana actoriei poate fi pre-
190
PE DRUMUL BATATORIT
data sistematic. A numit-o Sistemul, iar mai tdrziu, in versiunea
americand, afost redenumitd Metoda. Pdnd atunci, actoria era
unproces misterios in care numaiputinii talentati puteau stra-
luci. Stanislavski nu afacut dinfiecare student un geniu, dar a
descoperit cd-iputea ridicape multi la un standard mai malt de
competentd. Nu insemna ca ni/te oameni obijnuiti, ale$i la intdm-
plare, deveneau genii. Dar pond $ persoanele cu un talent minimal
puteau deveni nijteprofesionijti. Nivelul tuturor a crescut simtitor.
Iar geniile incd iejeau in evidentd. Prin studiu, puteai deveni
competent. Credca acest modelarputeafifolositpentru a inspira
un curs de invdtare a comunicdrii adresat oamenilor de jtiintd.
Insd trebuie sd aibd loc in timp; nu poate fi un curs intensiv de
cdteva ore sau cdteva sdptdmdni.
Mi-ar pldcea sd vdd oameni de itiintd care invatd ana de a
comunica de-a lungul educatiei lor itiintifice; toate formele de
comunicare — scrisd §i verbald, Dar nu md refer la un curs intensiv
care sd-i invete cum sd emita unitdti de sunet. Md refer la dezvol-
tarea capacitdtii oamenilor de itiintd de a vorbiprecis despre munca
lor, insd intr-un mod personal viu, caresdfacd mintile ascultdtorilor
sd se aprindd de placere // entuziasm.
Imi dau seama cd jtiinta este o serie infinit de vastd §i de difi-
cild de subiecte depredat^i sunt sigur cd nuprea este spatiu acum
in programd pentru a introduce toatd itiinta de care au nevoie
studentii. Deci cum sd se mai strecoare induntru §i comunicarea?
E o obiectie importantd. Uitati-vd la ineficientele din sistemulpe
care-l avem acum. N-ar merge mult mai bine /z mai repede lu-
crurile dacd studentii ar fi invdtati de cdtre absolventii care au
fost instruiti la rdndul lor in ana comunicdrii?
Problema in prezent este cd numai persoanele cu un talent
natural de a vorbi se evidentiazd ca buni comunicatori. Am
191
 SENSUL VTETII INTR-UN PAHAR CU APA
acceptat un sistem in care oamenii de §tiintd sunt instruiti cu
rigurozitate in itiintd, dar comunicarea $tiintei a fost lasata
in totalitate la voia intdmpldrii.
§i nit doar talentulde a vorbi va face $tiinta mai viepentru
noi. Ci talentulde a Idsa sa iasd la iveald ceea ce es^ti in interior,
adevdrata ta persoana: de a exprima nu doar ceea ce stii, ci //'
ceea ce e§ti. Acest lucru nu va diminua jtiinta grea, insd poate
fi aproape suficient pentru a oface clard //' accesibild.
Cdnd le-am vorbit absolventilor de la Caltech, i-am rugat
sd-ji dedice opane importantd din viatd ca sa descopere cum sa
ne impdrtd$eascd noud, celorlalti, dragostea de itiintd. In aceastd
seard, le cer oamenilor de fiiintd prezenti aid acela^i lucru.
Fiti personali cu jtiinta; treziti-ne dorinta pentru ea. Spu-
neti-ne o poveste $ifaceti-ne inimile sa batd mai repede.
Sa ne ascultdm reciproc, sa ne daruim unul celuilalt.
Sd ne indrdgostim.
Dupa discurs, in timp ce mergeam sa luam cina acasa la rec-
torul Paul Nurse, acesta mi-a spus ca il interesa de ceva vreme
chesciunea in discutie. A spus ca in Anglia condusese, timp de
cativa ani, programe de educatie pentru a-i ajuta pe oamenii
de s, tiinta sa-si perfectioneze calitatile de comunicare, iar la unul
dintre programe invitase si actori care sa lucreze cu ei. §tiam
ca Paul are talentul innascut de a tine treaza atentia unei au-
diente, dar acum vedeam ca este §i metodic. Lucrase sistematic,
exact cum se face in s,tiinta.
Cu cincizeci de ani in urma, crezusem ca nu pot sta in
acel amfiteatru intunecos daca voiam sa fiu actor. Dar Paul
adusese actori in amfiteatru. Restabilea legatura dintre emi-
sfere. Impingea continentele inapoi unul spre celalalt.
A trecut ceva vreme pana sa inteleg ce-mi spuneam mie
insumi in acel discurs: imi spuneam sa ascult. Le ceream oame-
192
PE DRUMUL BATATORIT
nilor de §tiinta sa asculte ce gandea publicul, dar de fapt imi
spuneam §i mie sa ascult. Sa nu cred ca interesele mele mo-
mentane defineau tot ce exista pentru mine. Sa ies din mine
insumi §i sa patrund in ceea ce se afla in mintea celorlalti, in-
diferent cat de ciudat parea. Sa descopar ce era interesant §i
valoros in ei, cei straini de mine.
Acum intelegeam ca tatal meu nu-mi cerea sa-i urmez visul,
ci sa-1 gasesc pe al meu §i sa nu ma limitez doar la ceea ce ma
interesa atunci.
Sa ne confruntam cu tatii nos,tri, la fel ca Oedip pe drumul
ingust, este un mod de a pa§i in maturitate, iar eu il dadusem
pe tatal meu la o parte. II subestimasem. II socotisem un actor
infumurat §i cu putine interese. De fapt, era curios §i studios
intr-un fel. Cand ne-am mutat la tara, era fascinat de pamant
§i a cerut prin pos,ta prospecte de la ministerul agriculturii.
Noaptea le studia §i ziua sadea maslini. Studiase la liceul
Stuyvesant din Manhattan, unde, ca sa intri, trebuia sa fii bun
la matematica. Mi-a spus deseori ca avea drept carte preferata
un volum despre oamenii de s,tiinta care descoperisera microbii.
II interesau lucruri din afara lui, dar eu nu le-am dat atentie.
Poate ca a fost infumurat, dar nu facea nici pe departe pe gro-
zavul cu curiozitatea lui cum faceam eu cu a mea; iar eu am
luat asta drept lipsa de interes. Am interpretat gres,it blandetea
lui, socotind-o pasivitate. Cum putea sa ma stimuleze sa-mi
gasesc propriul drum daca insista s-o iau intr-o anumita directie?
Mi-a dat libertatea sa-mi descopar singur directia. In acela§i
fel m-a invatat sa joe in scheciurile de varieteu pe care le faceam
impreuna: ,,Repeta replica de cateva ori. De cite ori crezi tu
ca e necesar. De obicei de trei ori ajunge, dar fa cum crezi."
§i in acela§i fel m-a indreptat spre cursul de chimie: ,,Macar
incearca", mi-a zis.
193
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
Insistand cu blandete sa explorez, i-a dat vietii mele un
sens la care cred ca nici unul din noi nu se astepta. Poate ca
nu am reactionat chiar imediat, dar pana la urma am facut-o,
si asta mi-a dat curajul sa merg in locuri care ma sperie, dar
in care gasesc bucurie si aventura. M-am trezit ca merg unde
voia el sa merg: spre toate lucrurile care m-ar putea interesa,
daca le-as ingadui.
La mult timp dupa ce drumurile ni s-au despartit, 1-am
intalnit din nou pe tatal meu pe drum - si, de data asta,
1-am lasat sa treaca.
CAPITOLUL 15
Celebritatea §i neajunsurile ei
Pe cand jucam in serialul M*A*S*H, s-a facut un sondaj
in randul elevilor si rezultatul cutremurator a fost ca recu-
nosteau mai usor chipul meu decat pe eel al lui Abraham
Lincoln. Lincoln - omul care a eliberat sclavii, care a scris dis-
cursul de la Gettysburg, al carui chip este pe moneda de un
penny; daca ar fi putut aparea saptamanal la televizor in orele
de varf, ar fi fost cineva.
O delegatie de la revista care a realizat sondaj ul a venit pe
platou, mi-a facut o poza si am luat masa impreuna intr-un
cort din muntii Malibu, unde filmam scenele exterioare. S-a
ras si s-a glumit mult. Membrii delegatiei erau incantati sa
se afle pe platoul unui serial popular si cred ca se asteptau sa
fm si eu incantat ca mutra mea e atat de cunoscuta. Eram
uimit, dar si putin stingherit. Acea dupa-amiaza a surprins
tot ce crede lumea despre celebritate. Nu o intelegem. Chico-
tim cand vine vorba de ea, chiar si cand ne afecteaza in nenu-
marate feluri. Dar ce este exact? Treizeci de ani mai tarziu, ma
gandeam iar la ea in toiul noptii.
Nu puteam dormi. M-am trezit de trei ori in timpul noptii
ca sa ma asez la calculator si sa corectez cite un cuvant sau
sa indrept vreo metafora incakita. In ziua urmatoare trebuia
sa tin unul dintre acele discursuri care nu erau de nasul meu.
Prietenul meu Mike, psihanalistul, ma intrebase daca vreau
sa tin un discurs la spitalul lui. La inceput am zis nu, apoi
195
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
m-am gandit ca poate chiar aveam despre ce sa vorbesc. Ma
gandeam de ceva vreme ca unul dintre modurile in care lumea
obisnuieste sa caute un sens in viata este celebritatea. E unul
din modurile in care speram sa traim vesnic. Poate ca, daca
vorbeam cu grupul lui Mike despre asta, reuseam sa inteleg
mai bine. Am zis da.
In mod uimitor, am acceptat sa tin prelegerea Grand
Rounds1 la Facultatea de Medicina Weill Cornell a Univer-
sitatii Cornell. Aceasta indrazneala nu m-a socat decat in seara
dinaintea discursului. De ce crezusem ca pot spune in fata a
o suta de psihiatri ceva care sa li se para cat de cat interesant?
Cum sa aiba alta reactie decat una incadrata pe undeva intre
condescendenta si ultraj? Trebuia sa pun capat acestei auto-
testari permanente. Devenea ridicol. Aveam destula adrenalina
in sange cat sa tree o cireada printr-un rau. Am luat o pastila
si am atipit.
Cand s-a facut dimineata, mi-am repetat placa obisnuita.
Am mai facut asta // o pot face $i acum, ma gandeam, Dar o
voce din mintea mea spunea: Pardon? Fad mereu lucruri pe
care nu le-ai mai facut niciodata //' nici n~ar trebui sd-ti treacd
prin cap sd le fad,
In taxi, pe drumul spre spital, am incercat sa citesc rapid
discursul in timp ce soferul gonea prin trafic cu radioul pus
la maxim. Ascuita o emisiune in ruseste pe care n-o puteam
intelege, si totusi ma deranja. Dar ce-a urmat a fost si mai
rau. A sunat pe cineva la celular si a inceput sa strige intr-o
rusa patimasa, Apoi s-a auzit tipul de la radio care vorbea
si mai tare. Neatent, soferul a luat o curba gresita. Imi era
1. Parte components a educatiei medicale in SUA, care consta
in prezentarea unor probleme medicale §i tratamente specifice ale
unui pacient, de obicei prezent, in fata unui public format din medici,
rezidenti §i student! la medicina. (N.t.)
196
CELEBRITATEA §1 NEAJUNSURILE EI
teama ca voi intarzia. Am ridicat tonul cat sa acopar toata
rusa din zona soferului.
— Am putea s-o luam spre nord> nu spre sud? §i puteti,
va rog, sa inchideti telefonul? In primul rand, e ilegal, si in
al doilea ma face sa intarzii.
— Trebuie sa vorbesc la telefon. Tipul asta ma scoate din
minti. Nu este patriotic ce spune. Sunt american. §i-s man-
dru de asta.
— Da, bine, dar puteti lasa telefonul si sa conduced?
— Nu pot lasa telefonul. Sunt pe post.
Era la telefon intr-o emisiune radio in direct. Aveam sa
intarzii la discutia despre celebritate pentru ca soferul era
in toiul celor cincisprezece minute care i se alocasera. A facut
o intoarcere de trei sute saizeci de grade §i, conducand cat
de repede putea cu o mana, in timp ce urla in rusa, m-a lasat
la sala de conferinta in ultimul moment. Eram la limita. A
fost pregatirea perfecta pentru starea mea de deruta in fata
temei despre care trebuia sa vorbesc.
Vd multumesc cd v-ati facut timp sd ma consultant. Tree
direct la subiect. latd simptomele mele:
Vddstrdini care se holbeazd la minepe stradd. Cdnd trecpe
Idngd un grup de oameni, ii aud rostindu-mi numelepe la spate.
Oamenipe care sunt sigur cd nu-i cunosc incearcd sd ma atinga.
Unii dintre ei incearcd sd ma sdrute. Odata am angajat o gardd
de corp pentru cd mi se pdrea cd ma urmare^te o femeie cu o
armd, lar uneori sunt rugatsd vorbesc in fata unor oameni invd-
tati despre subiecte in care n-am deloc pregdtire — //' vorbesc.
De fapt, §tiu ce mi se intdmpld. E vorba de celebritate //
neajunsurile ei.
Bineinteles ca celebritatea pare neinsemnata - alaturarea
meschina dintre fanii rock imaturi si narcisistii indoielnici,
197
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
umflandu-se in pene in luminile rampei — dar, in realitate,
se gaseste peste tot. Drumul cu taximetristul fusese un mic
exemplu pentru cat de neclara e astazi diferenta intre sec-
torul public si eel privat, lar impactul pe care celebritatea
il are asupra noastra nu se margineste la simpla distractie.
Ea influenteaza aproape tot ce facem. §i face asta de secole.
Grecii au vdzutfaima sub doua forme: ca rdsplatd pentru o
viata virtuoasd, dar //' ca bdrfu §i scandal.
Homer a scris despre onoare ft renume ca sunt recunoajterea
publicd a uneipersoane care ji-a trait viata in deplina inflorire
apretuirii de sine. Pe de altd pane, Hesiod, care a trait cam in
aceea$i perioadd cu Homer, a zis: ,,Faceti cum vd spun jiferiti-vd
de bdrfa lumii. Cad Pheme (un cuvdnt care denumea atdtfaima,
cdt $i zvonurile) este un lucru ran prin naturd. Este o povard
u$or de ridicat — o, cdt de u$oard! — dar greu de purtat //' de
Idsat iarjos. Pheme nu dispare niciodatd cu totul, odatd ce multd
lume o vorbejte de bine. Defapt, chiar este unfeldezeitd. "Aceasta
era latura intunecatd afaimei:faima ca zeitd a zvonurilor, bdrfei
ft rumorii.
A$adar, incd de acum 2700 de ani, lumea a vdzut cafaima
are doud laturi. Dan in lumea noastra, chiar ji renumele care
vine ca rdsplatdpentru virtutepoatefiponegritdezeita zvonurilor.
Se spunea odinioard cd Zvonurile zboara cu vitezafocului turbat,
dar astazi, in vremea comunicdrii moderne, zboara, cu viteza
luminii.
Dacd intri pe Google, poti vedea un exemplu fascinant al
influenteipe care zeita zvonurilor il are asupra vietilor noastre,
Acum cdteva luni, Google ji-a inaugurat un serviciu nou, numit
Google Trends. Poti evalua grafic popularitatea anumitor termeni
cdutati in lumea intreagd. Mi s-apdrut interesant sd compar nu-
mdrulde cdutdri pentru Angelina cu eelpentru Katrina. Uraga-
198
CELEBRITATEA §1 NEAJUNSURILE El
nul Katrina a lovit la sfdr§itul lui august 2005. Afost unul dintre
cele mai devastatoare uragane din istoria Statelor Unite, ludnd
eel putin 1800 de vieti. In septembrie, Katrina a surclasat de
departe interesulpublicului fata de actrita Angelina Jolie. Insd
pdnd in octombrie diagramele lors-au intersectat. In decembrie,
Angelina a deposit Katrina ft a rdmas destul de mult deasupra.
In sdptdmdna in care s-a anuntat cd Angelina §i Brad Pitt ur-
mau sd aibd un copil, termenul Angelina Jolie afost mai cdutat
decdt Irak. §i a rdmas pe pozitie luni intregi. Conform Google,
mass-media trata systematic in mai mare mdsurd subiectele Katrina
ji Irak decdt pe cei doi actori, dar nu asta cauta lumea pe Google.
Celebritatea patrunde in cele mai importante sectoare din
viata noastra. A existat o perioada in care politicienii pur si
simplu curtau celebritati. Acum incearca sa ajunga ei insisi
celebritati.
Simpla recunoa^tere a numelui este unul dintre standardele
succesului in politico,. Candidatii cheltuiesc milioane ca sa cd§tige
un nume. Recunoa§terea numelui este atdt deputernicd, incdt la
fiecare cdtiva ani alegerile sunt cdjtigate de o persoand cu nume
celebru, dar care este defapt moarta la acea data — ceea ce nu e
chiar Of a de rau, pentru cd mortiifac mai putin rdu decdt viii.
Am aflat cat capital investesc politicienii pentru celebritate
la cativa ani dupa succesul serialului AffiA*S*H$ dupa ce am
fost asezat in panteonul de chipuri recunoscute. O delegatie
din partea unui club politic din New Jersey a venit cu avionul
pe platoul de filmare si membrii ei m-au rugat sa candidez
in Senatul Statelor Unite. Nu mi-a venit sa cred ca vorbeau
serios. ,,Nu, nu, au zis, chiar asa e. Vrem sa te sustinem." Le-am
multumit, dar am spus ca nu vreau sa fm politician; vreau sa
199
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHARCUAPA
joc §i sa scriu. §i doar pentru asta sunt calificat. Raspunsul
lor a fost: ,,Dar ai putea sa ca§tigi"
In cele din urma, au piecat dezamagiti.
Nu e vorba numai despre politica, bineinteles. Celebri-
tatea este legata de modul in care ne vindem lucruri unii
celorlalti.
Doudzeci la sutd din reclamele din Statele Unite folosesc
celebritdti - procent d\ib\ufatd de acum zece ani. §i sdndtatea
publicd este legata de celebritate, atdt la bine cat // la rdu,
Influenta pozitivd afost numitd efectul Couric, pentru cd atunci
cdnd Katie Couric §i-a difuzat colonoscopia la televizor, rata
colonoscopiilor din tard a crescut cupeste 20 la sutd in urmdtoarele
noud luni. Mai inainte, numdrul examindrilor crescuse dupd
cancerul de colon al lui Ronald Reagan §i dupd infectarea cu HIV
a lui Magic Johnson.
Dar celebritatea afecteaza sdndtatea publicd //' negativ. Existd
fenomenul de sinucidere la indigo care, se spune, este maiprobabil
sd aibd loc atunci cdnd se sinucide o celebritate. Tot a§a, nenu-
marate fete ajung anorexice ca sa semene cu nijte manechine
celebre.
li bombardam cu toate aceste statistic! pentru ca voiam
sa ma asigur ca nu considera acest subiect drept lipsit complet
de seriozitate. Dar voiam sa ajung cumva dedesubtul acestor
cifre §i sa incerc sa inteleg aceasta parte ciudata a vietii noastre.
Traisem cu adevarat fenomenul, §i pentru mine nu era atat
o chestiune de amploare, cat una de adancime si de mister.
In mare parte din viata, aflandu-ma intre celebritatea tatei
§i a mea, am reus.it sa observ ce li se intampla oamenilor de
pe ambele laturi ale liniei care separa celebritatile de restul
lumii. Prima mea expunere la faima a avut loc pe Bulevardul
200
CELEBRITATEA ST NEAJUNSURILE El
Hollywood cand aveam opt ani - si nu mi-a placut. Era pe
la miezul noptii. Tocmai vazuseram un film. Vorbeam cu
parintii mei, iar o fata de vreo s.aisprezece ani a venit pe la
spatele nostru. L-a lovit pe tatal meu in spinare si a strigat
,,Nenorocitule!"> dupa care a fugit. Parintii mei au vazut ca
eram tulburat §i au incercat sa ma ajute sa inteleg. Mi-au
explicat ca unii oameni nu §tiu cum sa reactioneze in fata celor
pe care i-au vazut pe ecran si ca n-ar trebui sa ma sperie acest
lucru. Dar mie mi se parea ca sa-ti fie teama de o astfel de
persoana e o idee buna.
Peste cateva luni, am avut iar de-a face cu faima - cu
Bogart. Tata juca intr-un film la Warner Brothers si a rugat
pe cineva de la departamentul de publicitate sa-mi arate impre-
jurimile studioului. Ne plimbam pe una din strazile vechi ale
New Yorkului, cu blocurile lui de caramida falsa §i fatadele
teatrelor §i bancilor. Deodata, tnsotitorul meu a ramas tintuit
locului §i s-a uitat la un barbat scund care sedea intr-un scaun
de regizor §i se afla in mijlocul unei conversatii.
— E Humphrey Bogart, a zis. Cere-i un autograf.
Mi-a intins un petic de hartie, dar nu §tiam ce trebuie sa
fac cu el. Nu mai luasem parte la acest ritual pana atunci. M-a
impins usor spre Bogart, iar eu am inaintat si am intins hartia.
Bogart a luat-o, a mazgalit ceva pe ea si mi-a intins-o inapoi,
fara sa se uite la mine. ,,Tine, pu§tiule", a zis cu vocea aia a
lui. M-am uitat la hartia cu mazgalitura indescifrabila. De ce
fusesem trimis sa-1 intrerup pentru atdta lucru? Am pastrat
autograful pe comoda din dormitor luni de zile si ma uitam
in fiecare zi la el - nu ca sa-mi amintesc ca intalnisem o per-
soana celebra, ci mirandu-ma ca cineva ar putea crede ca
petecul acela de hartie e valoros.
Mi-am pus aceea§i intrebare peste douazeci §i cinci de
ani, cand, deodata, lumea venea la mine cu bucatele de hartie
201
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
in mana. Succesul lui M*A*S*H a fost asa de mare, incat
la inceput am fost uluit de atentia care mi se acorda. Trebuia
sa ma gandesc la o strategic, altfel nu mai puteam sa merg
pe o strada aglomerata fara sa-mi scriu numele la fiecare
cativa metri. Dupa o vreme, am inceput sa le propun fanilor
sa dam mana in schimb. Mi se parea mai personal. Nu avea
ca rezultat mazgalitura aia distanta a lui Bogart, care statea
pe comoda mea. Am stiut ca viata mi s-a schimbat intr-o
zi cand §edeam intr-o sala de pe Brodway pe interval, astep-
tand sa inceapa o piesa. Cineva a venit la mine cu o bucata
de hartie. Apoi altcineva, si altcineva. In cateva minute, s-a
format o coada pe tot intervalul pana in fundul teatrului.
Semnam repede, incercand sa fm binevoitor, dar dorindu-mi
ca luminile sa se stinga, pentru ca toti sa se intoarca la locu-
rile lor, iar eu sa redevin un sirnplu membru al publicului.
Cortina se ridica uneori cu sase-sapte minute dupa ora de
incepere, fnsa trecusera deja douasprezece minute, apoi cinci-
sprezece de cand trebuia sa se ridice.
In sfarsit, o plasatoare a venit la mine si m-a intrebat pe
un ton de parca se scuza:
— Va deranjeaza daca incepem piesa acum?
— O, Doamne, va rog. Ma asteptati pe mine! Eu va as-
teptam pe vol.
Ma gandisem ca directorul de scena va incepe piesa la timp,
dar acum nu ma mai puteam baza pe oameni sa se poarte asa
cum ma asteptam. Dupa ce pasisem in groapa cu smoala lipi-
cioasa a celebritatii, lasam acum in urma un parfum misterios
care avea un efect neobisnuit asupra oamenilor.
Lumea crede cateodata ca celebritatile au ceva magic. De
exemplu, scrisorile de la cei aflati pe punctul de a se sinucide.
Numai eu ii puteam ajuta. Iar cateodata lumea se poarta ca
§i cum celebritatea te-ar face imun la catastrofele obisnuite:
202
CELEBRITATEA §1 NEAJUNSURILE El
la Scientific American Frontiers, am facut un reportaj despre
turnul inclinat din Pisa. Cand am intrat in turn, custodele
mi-a spus ca acesta inca se mai inclina cite putin in fiecare
an si, daca n-o sa-1 poata repara, nu numai ca se va rasturna,
ci, din cauza presiunii din centrul structurii, va exploda. Am
trecut de un semn pe care scria: ,,Accesul interzis dincolo de
acest punct." Am intrebat daca lumea avea voie sa urce in turn.
— O, nu, a zis el, nu mai este permis. Dar in cazul dum-
neavoastra am facut o exceptie.
Odata, in timpul unei ploi torentiale, un politist intor-
cea oamenii din drum dinaintea unui pod care era pe punctul
sa fie inghitit de apele raului, dar, cand mi-a vazut mutra,
mi-a facut semn sa tree. Din fericire, nu m-am dus.
Interesant e ca lumea isi pierde deseori controlul motor.
La cateva saptamani dupa ce chipul meu tocmai devenise
celebru, mergeam spre un cuplu care iesea dintr-o gelaterie.
Barbatul tinea in mana un cornet de inghetata si, cand m-a
vazut, cornetul i-a zburat in aer, a facut o bucla si a cazut, cu
inghetata in jos. Sotia lui habar n-avea ce-1 apucase:
— Harry, nu-mi vine sa cred!
Inca mai mult decat controlul motor, pierd controlul sin-
taxei. Se intampla frecvent ca cineva sa vina la o persoana
celebra si sa-i spuna: ,,Esti eel mai mare fan al meu." Nu doar
ca mi s-a intamplat mie acest lucru de cateva ori, dar li s-a
intamplat de multe ori tuturor persoanelor celebre pe care
le-am intrebat. ,,Esti eel mai mare fan al meu", spun.
M-am intrebat ce-ar scoate psihiatrii din treaba asta.
Ce se intampla? Incep sa spuna: »E$ti eel mai..." ji incurcd
asta, lajumdtate, cu ,,Sunt unfan de-al tdu ". Pare sdfie o confuzie
de identitate. Eu sunt tu, //' tu efii eu. Seamdndputin cu ce spunea
Freud in Disconfort in cultura: ,,De la indltimea stdrii de
203
 SENSUL VIETII iNTR-UN PAHAR CU APA
mdrdgostire, limita dintre ego si obiect amenintd sa dispard. In
ciuda mdrturiei tuturor simturilor, un bdrbat care este indrd-
gostit declard cd «eu» $i «tu» sunt una... "
De ce exact aceste cuvinte, iar si iar? ,,E§ti eel mai mare fan
al meu," Safie o dorintd inconjtientd de a rezista in fata puterii
pe care simt cdpersoana celebrd o are asupra lor?E$tifanulmzu.
Nu tu ai putere asupra mea, eu amputere asupra ta. Saupoate
cd nu. Poate cd in acest caz un trabuc e doar un trabuc.
Uneori, desi rareori, exista chiar oscilitate. Cautam locatii
pentru Dulce libertate, un film pe care urma sa-1 regizez pe
Long Island. Dupa o lunga zi cu paisprezece ore de munca,
am oprit la o benzinarie sa fac plinul, noaptea tarziu. Un
barbat scund §i musculos a venit la masina si s-a aplecat spre
geam. Mi-a cerut un autograf. I-am spus ca-mi pare rau, dar
nu dau aucografe, insa dau cu placere mana cu el. Mi-a zis:
— Nu vreau sa dau mana cu tine! §tii ceva? Nici nu esti
cine stie ce actor. Joci acelasi rol la nesfarsit.
Imi facea o evaluare critica la miezul noptii, langa o static
de benzina. Apoi a fost si mai clar. §i-a chemat un prieten:
— Hai sa-1 batem pe tipul asta.
Cu imaginatia dezamagka si furia starnita, nu mai era
simpaticul Dr. Jekyll caruia li propusesem sa dam mana.
M-am tras inapoi de la geam si am plecat fara benzina in
rezervor.
Dar de obicei nu ostilitatea iese la suprafata. Emotiile oa-
menilor sunt trezite intr-un mod pe care nu-1 inteleg in tota-
litate. Odata, luam cina intr-un restaurant, iar la cateva mese
de mine o femeie la vreo treizeci de ani a lasat furculita din
mana si s-a uitat tinta la mine cu o expresie vulnerabila si deru-
tata. Era pe la inceputul carierei mele si nu stiam cum sa
reactionez. Sa dau din cap? Sa zic ceva? Am hotarat sa nu fac
204
CELEBRITATEA §1 NEAJUNSURILE El
nimic si am continuat sa mananc. Peste cateva secunde, ii
curgeau lacrimi pe obraji. Nu stiam ce sa fac. Am incremenit.
§edeam si ne uitam unul la altul. §i apoi a inceput sa planga
in hohote. Hohote puternice, cu sughituri. S-a ridicat de la
masa, desi era la jumatatea cinei, §i a iesit din restaurant.
De ce suntem atat de dezorientati la vederea unei persoane
celebre? Am vazut aceste persoane celebre pe.ecran, intr-o
incapere intunecata, ceea ce seamana cu o stare de vis. Oare
de aceea suntem dezorientati cand persoana se desprinde
miraculos din visele noastre si paseste in realitate?
Uneori credem ca obiectele atinse de vedete au o impor-
tanta speciala. Odata luam micul dejun cu familia intr-o
placintarie. Cand sa plecam, cei de la masa vecina au in-
trebat-o pe sotia mea:
— Mai are nevoie de §ervetel?
Era lipicios de la sirop §i patat cu ou, dar 1-au luat ca suvenir.
Intr-o oarecare masura, cei mai multi dintre noi ne putem purta
a§a. Eu cu siguranta da. Am cumparat odata o gravura originala
de Rembrandt pentru ca era frumoasa, dar, daca ma gandesc
mai bine, si pentru ca a atins-o Rembrandt. Mai tarziu, m-am
temut sa nu fi cumparat un fals, dar n-am aflat niciodata cu
certitudine. (Asa ca e totuji posibil $-Q fi atins.)
Celebritatea este un afrodiziac. Iti confera sex-appeal. Cand
Bill Clinton Candida la pre§edintie, a aparut la MTV, iar o
tanara din public 1-a intrebat daca poarta boxeri sau chiloti.
La scurta vreme dupa ce am inceput sa joe in M*A*S*Ht am
fost intrebat acelasi lucru de catre doua tinere care au venit
la mine intr-un bar. Au spus ca nu se mai saturau razand de
toate chestiile amuzante pe care le spuneam la televizor.
Sperand sa le abat interesul, le-am facut cuno§tinta cu cei doi
tineri si atragatori scenaristi, care ma insoteau. Ei scrisesera de
fapt chestiile amuzante pe care le spuneam eu. Dar nu erau
205
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
celebri, a§a ca pe tinere nu le interesau deloc nici ei, nici len-
jeria lor.
Inclinam sa credem ca bogat§\ merg mana-n mana,
dar ici ia mai mult timp sa te obis.nuie§ti cu celebritatea decat
cu bogatia. Partea dificila a faimei este sa fii recunoscut nu
pentru ceea ce faci, ci pur §i simplu pentru ca e§ti celebru.
Te poti emotiona cand cineva iti spune ca munca ta 1-a afectat
in vreun fel. Dar cand e§ti doar o fatada, la fel de u§or de
recunoscut ca Empire State Building si cam tot atat de emo-
tionant, ai cu totul alta senzatie. Am §tiut, desigur, ca prin
angajarea intr-un serial de televiziune voi deveni mai cunos-
cut, sj am crezut ca voi face fata, dar acum lumea tragea de
mine, imi smulgea hainele, ma in§faca.
Ma simteam hartuit. Luni intregi, am trait nopti de groaza
in care vedeam o silueta intunecata in dormitor, in toiul noptii,
uitandu-se cu dus.manie la mine: ma trezeam tipand. Peste o
vreme, ma trezeam cand ma strangula. Erau lucruri ceva mai
greu de suportat decat cecurile care se adunau in sertarul
comodei.
Dupa ce silueta intunecata nu m-a mai vizitat in fiecare
noapte, m-a vizitat intr-o zi pe platoul de filmare FBI-uL Doi
agenti au venit sa-mi spuna ca o tanara evadase de la un ospiciu
din Florida. Detinea o arma §i se indrepta spre California,
unde avea de gand sa se razbune pe Alan Alda si pe Clint
Eastwood. Se pare ca Clint §i cu mine o rapiseram in Los
Angeles cu cativa ani in urma, iar acum venea cu o arma.
Le-am multumit agentilor, §i o vreme s-a pus un paznic la
intrarea in teatrul Stage Nine.
Insa si mai dificil decat faptul ca lumea reactioneaza la
cine crede ca e§ti este ca nu poti fi cine e?ti cu adevarat. Albert
Camus considera ca o persoana publica nu poate fi privata
in public fara sa-si distruga imaginea publica.
206
CELEBRITATEA §1 NEAJUNSURILE EI
Ceva de genul acesta i s-a intamplat fotbalistului Zinedine
Zidane (alintat in Franta Zizou) in anul 2006, in timpul
Campionatului Mondial. A fost scos din joe cand 1-a lovit
cu capul pe alt jucator. Zidane, care a declarat mai tarziu
ca jucatorul respectiv ii insultase de mai multe ori mama §i
sora, a actionat intr-un moment de furie, nu ca un sportiv
renumit cu obligatii, ci ca persoana privata din spatele aces-
tuia. S~au publicat multe articole pe tema asta, in care unii
redactor! au facut referire la ideea lui Camus, sugerand ca
Zidane, in mod consent sau incon§tient, atacase nu doar
jucatorul care il insultase, ci §i, as.a cum a spus cineva, ,,rolul
insuportabil in care fusese bagat cu forta de francezi". Trebuia
sa joace rolul lui Zizou, un erou national idealizat - un rol
imposibil. Astfel, imaginea publica poate fi o cu§ca. Poate
inhiba dezvoltarea sau schimbarea de orice fel. Arti§tii popu-
lar! nu mai reu§esc sa-§i aprofundeze realizarile pentru care
au ajuns popular!, iar politicienii nu reu§esc nici macar sa-s,i
schimbe deciziile.
Atunci candti seformeaza imaginea publica, aceasta. se ba-
zeazd mpartepe un anume aspect din tine ft in mai mare masurd
pe evocdri ale tale apartindnd unor oameni care nu te cunosc cu
adevarat. Imaginea se raspdndejte ca zeita zvonurilor ji create
pdnd cand poate ajunge intr-un conflict grav cu eel care e$ti in
realitate. In orice caz, nu este o imagine tridimensionald. Dacd
dorefti sdfii cat de cat uman, vrei sa ai celputin incd o dimensiune
in afara celor doud atribuite unui personaj de desene animate.
Dar e greu sd evadezi din penonajulpublic care devii. AI meu
era „ Tipulde treabd". A ajunsporecla mea. A mceput devreme,
in timpulfilmdrii la M*A*S':H, cu un titlu in revista Newsweek:
„ Tipulde treabd termindpeprimulloc." Titlula devenit un cli$eu
ji a suferit cdteva schimbdri, poposindji in mintile altor scriitori,
207
 SENSUL VIETII iNTR-UN PAHAR CU APA
care l-au repetat, amplificdndu-i efectul. La inceput nu m-a
deranjat, dar cdndam vdzut ca devenea identitatea mea m-am
supdrat. Mai ales cdnd a inceput sa mi se spund ca sunt ,,prea
de treabd", Imi venea mai greu sdfac campanie pentru Amen-
damentul pentm Drepturi Egale //' egalitate in fata legii dacd
lumea imiputea respinge argumentele, ludndu-le drept dulcegd-
ria sentimentald a unui moldu, Dan odata ce expresia a prim,
n-a mai pututfi oprita. Peste zece ani, autorul articolului mi
s-aprezentat: ,,Bund, mi-a zispe un ton de scuzd, eu am inceput
totul. " Dar probabil ca a$ fi fast oricum admirat §i totodata
ridiculizat $i, dupdpdrerea lui Samuel Johnson, arfi trebuit sd
accept asta cu bucurie. ,,E$te in avantajul unui autor, spunea el,
sd-ifie atacatd §i totodata Idudata cartea. Faima este ca mingea
de tenis. Dacd este lovitd numai la un capdt al sdlii, va ajunge
repede pe jos. Ca sd rdmdna in aer, trebuie lovitd la ambele
capete. " Dar asta-mi suna mai mult ca un motiv pentru care
celebritatea nu meritd efortul.
Am fost in stare sa astept sa treaca si, in cele din urma, in
mare masura, a disparut. Camus, care a muric tanar, n-a avut
niciodata cu adevarat timp sa astepte sa treaca. Intr-un inter-
viu dat cand avea 45 de ani, cu un an inainte sa moara, un
reporter 1-a intrebat:
— Va simtiti bine in personalitatea dumneavoastra de
scriitor?
Camus a raspuns:
— Ma simt foarte bine in relatiile personale. Dar aspectul
public al vocatiei mele, care nu mi-a placut niciodata, incepe
sa devina insuportabil.
Dar nici unui dintre noi nu este imun; apar mereu oameni
care sunt siguri ca faima le poate rezolva problemele. In loc
de asta, ajung deprimati. S-a dovedit ca au aceleasi probleme
208
CELEBRITATEA §1 NEAJUNSURILE El
ca si inainte, dar amplificate, ba chiar au cateva in plus.
Presupunem ca atentia pe care o vom primi ne va face sa ne
simtim adorati. Nici nu ne trece prin cap ca, dimpotriva,
ne-am putea simti hartuiti. Cateodata e vorba de amandoua.
Oricat de iubita era, Printesa Diana a fost si hartuiti.
Imaginea ei publica era indragita de o natiune intreaga care
nu a cunoscut-o niciodata. Au iubit-o atat de-mult, incat,
dupa ce a murit iar regina Elisabeta nu si-a manifestat imediat
intristarea in mod public, oamenii au inceput sa-si reeva-
lueze iubirea pentru o regina pe care o iubisera, dar pe care,
de asemenea, n-o cunoscusera niciodata.
Am intalnit-o pe Diana cu cativa ani inainte sa moara. Am
intalnit-o pentru ca eu eram celebru si ea era celebra. Jucam
intr-o piesa la Londra, in West End, iar intr-o zi, dintr-un
motiv pe care nu mi-1 amintesc, toti oamenii de teatru din
oras au fost invitati la o masa de pranz. M-am dus si am fost
surprins sa vad ca sunt asezat langa Printesa Diana. §tiam deja
pe atunci ca singurul mod de a vorbi cu o persoana celebra
este ca persoana, nu ca cineva celebru; sa vorbesti despre slujba,
despre ce o intereseaza, ceva simplu si uman. Cand se intalnesc,
oamenii celebri fac tot ce le sta in putinta sa vorbeasca simplu,
in dialect, uneori chiar recurgand la argou sau injuraturi,
pentru a dovedi cu orice pret ca nu vor sa para special! in fata
interlocutorului. Cand vad poze cu personalitati mondiale cu
capetele lasate pe spate intr-un ras nestapanit, ma gandesc ca
una din ele tocmai a zis ceva §ocant ca sa sparga gheata.
Am incercat sa flu direct cu Diana, dar mi-a iesit cam
artificial.
— Trebuie sa fie destul de greu sa iesiti zi de zi pentru
aceste aparitii publice. Probabil sunt multe locuri in care nu
vreti sa merged cu adevarat.
209
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Daca eu am fost stangaci, ea a fost delicata §1 mi-a ras-
puns simplu si cu o anumita forta:
— A fostfoarte greu la inceput. lar ei nu m-au ajutac
deloc - familia. M-au impins pur si simplu in lume si m-au
lasat sa ma descurc singura.
Era nervoasa si m-a uimit franchetea ei, pentru ca pe
atunci era inca membra a familiei regale britanice. Am mai
discutat putin si pranzul s-a incheiat, dar nu i-am uitat
vulnerabilitatea.
Peste sase ani, urmarita de paparazzi intr-un tunel din Paris,
masina ei s-a facut praf si ea a muric cateva ore mai tarziu.
Multi oameni din toata lumea au fost indurerati. lar eu m-am
pomenit ca sunt furios pe fotografi, pentru ca mi se parea ca
au hartuit-o pana a murit. Peste trei zile, a trebuit sa iau avionul
spre California, si cand am coborat din avion am vazut un
fotograf asteptand in terminal. Nu mai aparusem la televizor
in orele de varf de ani buni. Nu eram un subiect fierbinte.
Nu avea nici un motiv sa ma pandeasca tocmai pe mine. Dar
tipii astia i-ar mitui pe cei care lucreaza la companiile aeriene
doar ca sa arunce o privire pe lista pasagerilor, iar apoi sa faca
poze oricarei celebritati, in speranta ca respectivul ar putea
face ceva nepotrivit sau ar putea fi cu cineva cu care n-ar trebui,
sau s-ar impletici beat venind din avion. L-am ignorat, dar
el si-a inceput tipicul mers cu spatele: mereu cu fata spre mine,
tacanea obturatorul si ma orbea cu blitul, conducandu-ma
intr-un dans servil de tradare de sine. Sa-mi ascund fata de
el ar fi fost o fotografie la fel de buna ca si sa-i pozez si sa
zambesc; chiar mai buna. Am simtit o fulgerare de furie. M-am
repezit la el si mi-am apropiat fata de a lui. A facut un pas
inapoi, spre perete.
210
CELEBRITATEA §1 NEAJUNSURILE EI
— Nu ti-e rusine? i-am zis. Nu ti-e rusine sa faci asta,
la doar trei zile dupa ce s-a intamplat?
Mi se parea ca ea fusese hartuita, asa cum fusesem si eu
cand celebritatea a pus prima oara stapanire pe mine. Dar eu
am avut timpul si norocul sa ma adaptez. In cazul meu, nea-
junsurile celebritatii s-au stabilizat, in cazul ei doar s-au adancit.
Fotograful nu stia despre ce vorbesc. II invinovateam pen-
tru ca facea parte dintr-un trib care o omorase, iar el ma pri-
vea de parea eram putin scrantit. §i intr-o anumita masura
chiar eram. Inca un strop de testosteron si m-as fi transformat
in Zidane. Dar furia n-a schimbat nimic. Nu mi-a adus nici
un pic de multumire.
Pentru ca acest neajuns sd dispard, sau mdcar sd scadd, cred
cd trucul este sdfii oarecum capabil sd trdie$ti o viatd publicd
ji una privatd simultan, fard ca una sd-i ameninte sau sa-i
distruga valoarea celeilalte.
M-am uitat la ceas.
Vdd cd ne apropiem de sfdr§itul§edintei - ji a venit timpul
pentru tratament, Dacd nu vd deranjeazd, o sd merg mai de-
parte §i o sd mi-l administrez singur.
Nu stiu la altii cum e, dar la mine antidotulpentru neajun-
surile imaginii publice este sdfiu cat mai autentic cuputinta —
sdfiupur //' simplu cine sunt atdt in viataprivatd, cdtji in cea
publicd.
A§a cd iatd ce vom face: vom lua acest bdiat — ndscut intr-o
viatd de iluzii, crescut de o mama care avea halucinatii, educat
in arta de a ft altcineva //' care s-a trezit cd e luat drept cineva
cu care seamdnd doar partial — ji-i vom da o identitate noud.
211
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
Dupd o viata in care a incercat multe altele, acest tratament
s-ar putea sa functioneze eel mai bine. Identitatea pe care i-o
vom da este el msu§i.
Am fost destul de multumit de discurs. Incercasem sa fiu
sincer cu ei, si faptul ca am dat glas unor sentimente incalcite
de-ale mele a descurcat cateva complicatii de-ale lor. Mi-au
pus intrebari generoase §i incurajatoare. Vorbisem undeva
unde nu prea aveam ce cauta §i mi se parea ca scapasem iar
ca prin minune.
Peste cateva saptamani, luam cina cu Mona Ackerman,
o prietena psihoterapeuta care fusese in sala in ziua aceea.
Ascultase cu atentie si i§i pastrase intrebarea pentru aceasta
cina.
— Ne-ai spus in discursul tau, mi-a zis, ca n-ai vrut nicio-
data sa fii celebru. M-am gandit la asta.
— N-am vrut. N-am vrut niciodata sa fiu celebru.
— Chiar? Nici un pic?
Era o intrebare inocenta care m-a facut sa ma uit tinta
la ea. Cat de cinstit fusesem cu mine msumfi.
— Pai, s-ar putea sa... poate ca am vrut putin.
— Daca nu, de ce ai ales show businessul?
— Mda, asa-i...
Ne-am uitat unul la altul cateva clipe - si am zambit.
Ma prinsese. Sigur ca am vrut. Era un mod de a trai vesnic.
A existat chiar un moment in viata mea cand mi-am pus la
punct strategia de viata vesnica. Stand acolo cu Mona, mi-a
fulgerat prin minte acea intamplare.
Aveam vreo douazeci de ani, eram intr-un restaurant
Howard Johnson de langa Times Square, cu aid cativa actori.
Pierdeam vremea intre repetitii, iar eu am pomenit ca invat
singur sa devin scriitor §i ca vreau sa scriu foarte bine, pentru
212
CELEBRITATEA §1 NEAJUNSURILE EI
ca altfel opera mea nu va dainui. Scrisul dainuie, am zis eu,
pe cand jocul pe scena piere pe masura ce este savarsit.
Astazi zambesc cand ma gandesc la tanarul care eram
atunci. Presupuneam ca orice as fi scris ar fi fost luat in series
de milioane de oameni, in vreme ce prin meseria mea
continuam sa traiesc. Nu stiam pe atunci ce m-au invatat
anii de dupa: ca totul piere. Cand a fost inventat filmul, s-a
crezut ca el le va permite spectacolelor interpretate pe scena
sa dureze vesnic; dar nitratul de argint a ars ca hartia magi-
cienilor, si celuloidul s-a facut praf si pulbere. Intr-o zi
culorile au explodat pe ecran, in ziua urmatoare s-au sters.
Nuantele stralucitoare s-au inverzit si cu timpul au devenit
niste urme roz. Totul trece. Chaucer are nevoie de traducere
acum. Cu timpul, si Shakespeare va avea. Asa cum cartile
putrezesc si sunt mancate de viermi, iar cilindrii lui Edison
s-au transformat in ceara si ceara in vinil — tot ce facem sau
cream, sau ne trece prin cap se va transforma in altceva.
Celebritatea nu ne va permite sa traim ve§nic. Abia daca
ne lasa sa traim acum. A^adar, cred ca o s-o tai de pe lista.
Dar ce ramane? Oare nu exista nimic care sa ne dea imboldul
pe care-1 cautam - sentimentul de satisfactie care ne face sa
stim cat e de bine ca existam? Poate ca exista totusi ceva.
Dar este atat de banal, de prostesc de simplu, incat poti sa-I
ratezi. Eu am trecut chiar pe langa el de fiecare data.

CAPITOLUL 16
Burta lui Bosco
Tocmai dadeam gata o sticla reconfortanta de Brunello,
cand prietenul meu Arnold s-a uitat peste masa si a lasat jos
paharul. Ascultase cugetarile mele cu compasiune. Unde vo-
iam sa ajung cu asta? ma intrebam. Oare puneam intrebdri
care aveau deja raspunsuri?
— §tii ce-ar trebui sa faci? Asa o sa-ti dai seama ce crezi
cu adevarat despre toate astea. Ar trebui sa mai scrii un
discurs. Dar unul special.
— Ce discurs?
— Daca ai fi rugat sa tii un discurs pe patul tail de moarte,
despre ce ai vorbi?
Arnold Steinhardt este un mare violonist, dar si un scriitor
uluitor de bun. Poate stoarce intelesul din cele mai simple
cuvinte, asa cum poate scoate muzica din catgut si par de
cal. A§a ca 1-am ascultat. Ce le-as spune copiilor daca as scrie
un discurs de absolvire pe patul de moarte? M-ar apropia
moartea de miezul lucrurilor?
Ma indoiesc ca pe patul meu de moarte real o sa-mi pierd
timpul incercand sa turui cateva noi banalitati, dar m-am
gandit sa vad ce-as putea scoate, ca si cum ar fi ultima mea
sansa sa gasesc un sens.
Asa ca-i dau drumul. Astazi, mesajul meu pentru voi,
absolventii care iesiti in lume si va uitati cu speranta spre
viitor, este acesta: ,,Plecati departe. §i ramaneti acolo."
214
BURTA LUI BOSCO
Ce vreau sa spun cu asta? Adica ar trebui sa plecati din
oras? Sa plecati §i sa nu va mai intoarceti? Ei bine, intr-un
fel, da. Spun doar: plecati; porniti intr-o aventura ca Lewis
§i Clark1 - dar nu va intoarceti de unde ati pornit. Lewis
si Clark aproape ca au murit in aventura lor, dar le-a fost
si mai rau cand s-au inters. Dimpotriva, de ce sa nu con-
tinuati sa explorati, sa invatati? De ce sa reveniti la vechile
obiceiuri? De ce sa renuntati
I >
vreodata sa incercatil sa aiungeti
/ O >
unde n-ati mai fost pana acum? Unde poate ca n-a mai fost
nimeni niciodatdt Luati ce va trebuie ca sa supravietuiti in
salbaticie §i plecati. Cand ajungeti acolo, luati ce gasiti si
faced ce trebuie ca sa continuati. Merged cu cineva cu care
sa va puteti intinde alaturi sub cerul instelat si care sa va
poata ajuta sa deosebiti noroiul de nisipul miscator atunci
cand va croiti drum prin necunoscut.
Dar orice ati face - chiar daca acest lucru poate parea ciu-
dat in ziua absolvirii: nu plecati in cautarea vreunui Sens. Am
facut si eu aceasta calatorie candva, crezand ca va fi amuzant
si usor. M-as uita in urma la toate lucrurile pe care le-am spus
in zile ca aceasta - indemnindu-i pe tineri intr-un fel sau altul
spre o viata cu sens - si raspunsul ar fi clar. Dar am ajuns sa
urasc cuvantul. Nu are sens. Dragii mei prieteni, cautati un
sens? N-o faced. Eu mi-am pierdut mintile a§a. Am acum
banuiala clara ca nu exista nici un sens ascuns al vietii. Cautarea
unui sens nu inseamna decat ca partea din creierul nostru care
se ocupa cu rezolvarea de probleme fuge dupa propria-i
coada - coada lunga, de soparla, de creier reptilian.
1. Expeditia lui Meriwerher Lewis §i William Clark din anii
1804-1806 a fost prima expeditie nationala americana pe uscat, din
Saint-Louis pana la Oceanul Pacific §i inapoi. (N.t.}
215
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
T BURTA LUI BOSCO
Sau, asa cum scrie pe o placuta pe care mi-a dat-o un
prieten: ,,§i daca totul chiar este doar un hocus-pocus?
In loc sa va pierdeti mintile, mai bine ad mcerca ceva
simplu:
1. Gdsiti pe cineva cu care sa radeti.
2. Gdsiti pe cineva de care sa radeti (sa radeti de voi in§ivd
e mtotdeauna bine).
3. Rdmaneti in mi/care.
Daca am avut vreodata sentimentul sensului, acesta a
constat in simpla perceptie a vietii mele: pur si simplu sa observ
ca sunt viu. Poace ca asta-i tot. Marc Aureliu a spus ca tot ce
avem este momentul prezent. Acum doua mii de ani, el a
inteles ceea ce au descoperit mai tarziu cercerltorii creierului:
ca acum exista doar pentru o scurta perioada de timp in mintile
noastre - poate intre cinci si sapte secunde. Tot restul este
amintire sau gandire despre viitor si nici una nu se dovedeste
niciodata ceea ce credem noi ca este. Dar, pentru mine, clipa
scurta de acum poate fi ca si cum ai trage o dusca spumoasa
intr-o zi fierbinte.
Simpla observare a vietii poate fi intreaga sticla de bere.
Natura este un puzzle ametitor, ispititor, un spectacol piro-
tehnic. Le spun nepotilor mei: ^-m.plictisiti Daca v-ati plic-
tisit inseamna ca nu sunteti atenti." Am scos aceasta vorba cu
talc dintr-un articol de revista si o folosesc tot timpul cu ei,
dar nu par sa inteleaga ce vreau sa spun cu ea. Se uita la mine
ciudat. E in regula. Nici eu n-as fi inteles-o la varsta lor.
Burta pufoasa a lui Bosco, cainele nepotilor mei; privirea
lui visatoare cand il scarpini pe burta: acesta-i sensul vietii.
Atat pentru mine, cat si pentru el.
216
Cand imi zburda mintea si incerc sa ma gandesc mai
departe de burta lui Bosco, totui se reduce la aceleasi doua
intrebari. Una este intrebarea pe care mi-a pus-o tanarul meu
prieten, la o cafea, intr-un restaurant din Times Square. Res-
taurantul nu mai exista acum, dar intrebarea staruie: De ce
sa nu-ipun capdt?Are vreun sens sa trdie^ti? lar eu cred: Sigur
ca are un sens: viata este sensul. In clipa aceea grecii antici
ma privesc din paginile unei card si ma intreaba: Dar ce este
0 viata buna.^ Grecii antici, ca si restaurantul, au disparut
de mult, dar intrebarea dainuie.
§i atunci chiar conteaza ce valoare dam lucrurilor. Am
avut un prieten care a trait o viata buna. Cel putin lui asa
1 s-a parut. Scria card citite de milioane de oameni, avea case
in toata lumea. §i-i mai placea sa-si petreaca majoritatea
timpului cat nu dormea cufundat intr-o sticla de gin. Asa
ca, intre gin si somn, a fost inconstient cam doua treimi din
viata. Daca as, fi condamnat de un tribunal la o viata ca
aceasta, cred ca as face recurs.
Oricum s-ar numi acest lucru - sens, semnificatie, satis-
factie, implinire -> 1-am cautat in arta si in iubire; in inva-
tatura, prietenie, credmta, familie si in a fi util; chiar si in
simpla miscare - doar ca sa fiu ocupat cu ceva. Nu am aflat
ca fiecare din aceste lucruri in parte si-ar face efectul. Daca
ma tin de unul dintre ele prea mult, isi pierde aroma intima
si trebuie sa tree la altul. Pentru o vreme il gasesc; infulec
din el si, pana sa-mi dau seama, mi-e foame din nou.
Am, intr-adevar, o pofta rusinos de mare. Pe la treizeci
de ani, am dat lovitura in toate felurile. Aveam totul: o sotie
iubitoare, copii fericiti, o slujba de care puteam fi mandru,
bani, prieteni, chiar si sansa de a ma dedica un pic bunastarii
altora. Eram pe deplin fericit. §i intr-o buna zi mi-am zis:
Asta-i tot ce inseamna viata -fericire?
217
 SENSUL VIETII iNTR-UN PAHAR CU APA
Asta-i mai mult decat pofta. Inseamna sa fii nesatul. Dar
eram dornic sa lucrez series ca sa gust cat de mult puteam
din toate lucrurile care se presupune ca aduc cea mai pro-
funda, cea mai durabila satisfactie. Pe urma s-a dovedit ca
sa alergi dupa ea nu este intotdeauna de ajuns. Cateodata
tot ce trebuie sa faci este sa stai cuminte si s-o lasi sa vina
la tine. Dar nu stii niciodata care din aceste variante da
rezultat. Uneori amandoua deodata.
Sa storci cat mai mult din viata presupune, se pare, un
amestec ciudat de plutire fara griji si de munca pe brand.
Inseamna sa motai ca un caine intr-un petic insorit, pe po-
deaua din camera de zi, in timp ce jonglezi cu douasprezece
farfurii in bucatarie. Inseamna miscare si neclintire, aman-
doua deodata. Inseamna sa fii Capitanul mut si §eherazada
in acelasi timp.
Asa ca totul se sfarseste intr-un nenorocit de paradox zen.
Ar fi trebuit sa stiu.
Cu toate astea, intr-un fel, imi place toata aceasta nesi-
guranta. Face lucrurile mai captivante. Ridica miza. Chiar
si cand eram pe patul de moarte, in urma cu patru ani, intr-o
camera de garda mica si murdara din Chile, m-am gandit:
Foarte bine, dsta arputeafi sfar^itul; ar trebui sd-i las un bilet
femeii pe care o iubesc. Nu m-am rugat, nu am sperat la o
viata de dupa, nici n-am regretat viata pe care am avut-o.
§i cu siguranta nu am pierdut vremea gandindu-ma la
asa-zisele mele realizari. Am preluat pur si simplu controlul
situatiei. Imi place oarecum sa arunc o privire in prapastie.
Dar astazi absolvip. Nu vreau sa va pun in carca prea
multa nesiguranta chiar inainte sa pasiti intr-o lume doldora
de intamplator. Aveti nevoie de incredere.
O sa las balta discursul imaginar de pe patul de moarte
§i o sa tree la unul pe care 1-am tinut la Southampton College,
218
BURTA LUI BOSCO
in Long Island, in 2003. E putin cam sumbru pe ici, pe colo,
dar in linii mari e optimist.
Not, cei care tinem discursuri de absolvire, avem cateva
metode standard la care recurgem. Cateodata ignordm complet
absolventii §i vorbim peste capetele lor direct presei sau actio-
narilor — sau chiar unor guverne strdine, in timp ce anuntdm
care vafipolitica externd. Cu toate acestea> dacd nu aveti nimic
impotriva, astazi a§ vrea sa vorbesc direct absolventilor.
Acum patruzeci $i §apte de ani, stdteam acolo unde stati voi —
md rog, nu chiar unde stati voi, cipe un gazon mare, in Bronx.
Dar stdteam unde stati voi din toate celelalte puncte de vedere,
in timp ce un tip, nu mai $tiu cine, ne injira o grdmadd de
banalitdti. Probabil ne vorbea despre cuvdntul absolvire. Este
un subiectpopular. Astazi e ziua absolvirii, dar nu este un sfdr$it;
ci un inceput... mceputulrestului vietii voastre. Acesta-i un mod
de a incepe u§or de retinut, atrdgdnd atentia asupra faptului cd
acest eveniment are, de vreo jase sute de ani, un nume nepotrivit.
Numai ca, defapt, este numele potrivit, pentru cd, injurul
anului 1314, absolvire1 msemna initierea cuiva intr-un ordin,
iar intr-o facultate msemna a lua diploma de licenta. Darjtim
ca nimeni nu va dafuga sd caute in dictionar, deoarece cu a$a
ceva v-ati ocupat in timpul jcolii — care este gata acum, cum
bine $tim,
Probabil ca oratorul respectiv ne mai spunea: „ Voi Sunteti
Viitorul Nostru". Alt subiect popular. Ei bine, nu sunteti chiar
viitorul nostm. Pdnd sd aveti voi vreo putere, poate cd noi n-o sa
maifimpe-aici. §i nu sunteti nici mdcarviitorulvosttu, deoarece
chestia ciudatd cu viitorul este cd nu ajunge niciodata aid.
1. In engleza commencement, cuvant care inseamna atat ,,ziua sau
ceremonla de absolvire", cat si Jnceput". (N.t.}
219
 SENSUL VIETH fNTR-UN PAHAR CU APA
Dar sund bine sd spui cd sunteti viitorul nostru. Yd face oare-
cum sd va simtiti cineva intr-o zi mare, e ca un mic cadou de
rdmas-bun.
Dar acum suntem peste patruzeci ji §apte de ani. Lumea
este altfel, mult mat complexd ji in mod potential mult mai
letald. Micile pldceri nu-si maifac efectul astdzi.
Existd un vechi blestem care sund aja: sd ai nenoroculsd trdiejti
vremuri interesante. Avem norocul nenorocit sd trdim vremuri
fascinante. Ca specie jtim atat de multe, ca natiune suntem atat
deputernici, incdt uneori mi separe cd viitorul nostru aratd ca
un creion care sta in echilibru pe vdrf Orice lucru, cat de mic,
ilpoate rdsturna ji, infunctie de partea in care cade creionul,
putem intra intr-o epocd de aur sau putem vedea najterea unei
epoci intunecate, mai intunecatd decat am trait vreodata.
Dar probabil cd doar pare astfel. Probabil cd vom bdjbdi
mai departe ji vom continua sd evitam ji Utopia, ji apocalipsa.
Ceea ce vafi bine, pentru cd toate utopiilepe care le-am incercat
pdnd acum aufost sperante departe. Cat despre apocalipsa, ne
pricepem aja de bine sd spunem ,,Apocalipsd, dar nu acum, mai
tdrziu " - ji sd nefofilam.
Bdnuiesc deci cd aceasta e sarcina ingrijoratoare pe care o
veti avea: sd bdjbditi vitejejte mai departe.
lar eu sunt aid ca sd vd spun cum s-ofaceti. Sunt omul vostru.
Din toti oameniipe care i-arfiputut alege sd vi-i trimitd cu un
ultim sfat intelept, m-au ales pe mine. Sunteti tare norocoji. Sunt
persoanaperfectd caresa vd vorbeascd —pentru cdpractic nu am
invdtat nimic infacultate. Ma rog, am invdtat cdteva lucruri
ji sunt sigur cd voi ati invdtat ji mai multe. Dar, credeti-md,
mcd n-ati invdtat lucrul care conteazd; lucrul care vd va ajuta
sd depdjiti orele negre ale noptii cdnd lupul cenujiu alindoielii,
printulfricii, vine ji vi se ajaza pe piept zdmbind, ji vdjoptejte:
220
BURTA LUI BOSCO
,,Salut, prietene. O sd te mdndnc, dar nu vei simti nimic, pentru
ca te mdndnc din interior."
Probabil cd acum vd gdnditi: E oare prea tarziu sa-1 che-
mam pe tipul cu discursul despre politica externa?
§titi ce? Exagerez — dar oricdt de u§or arfi sd spun ,Absolvirea
inseamnd un inceput", am invdtat in acejtipatruzeci ji $apte
de ani cat de zdrobitor de adevdrat estefaptul cd nstdzi nu este
decat un inceput. Restul vietii voastre va insemna educatie
continua, indiferent dacd vd inscrieti sau nu la ea.
In cei patru ani defacultate ai mei, au exiscat doud lucruri
fundamental pe care le-am invdtat, ji tot restuls-a cldditpe ele.
Primul afost cum sd gdndesc mai clar, al doilea afost cum sdfo-
losesc limbajul mai bine. Imi amintesc cu mare satisfactie orele
de logicd, unde am inceput sd inteleg cd existd reguli de gdndire
care, dacd sunt respectate, te ajutd sd inldturi ilogicul din gdndirea
cuiva, ji mai ales din propria gdndire. §i chiar dacd incercam
deja sa invdtsdfiu scriitor, imi amintesc orele de englezd care m-au
provocat cu adevdrat sd ma aruncjard c-zitare in limbaj. Asta-i
tot: logicd ji limbd. Dar e tot ce va trebuie. Restul este experientd.
A maifost totuji inca un lucru pe care l-am invdtat: ca erau
oameni cdrora chiar le pdsa dacd mvdt. Ei m-au incurajat sa
renunt la ignorantd in schimbul curiozitdtii. Ati observat ca am
spus curiozitate, ji nu cunoajtere sau adevar. Deoarece cred cd opu-
sul ignorantei nu inseamnd doar sd jtii ceva, ci safii curios. Multe
dintre lucrurile pe care le jtim ca sigure sunt defapt doar schite
sumare ale realitdtii. Intr-o povesteplasatd in Eden, Mark Twain
o pune pe Eva sd spuna ca Adam jtie o multime de lucruri — in
mare mdsura grejite. Nu am progresatprea mult de la Adam.
§tiu cd toate acestea potpdrea putin sumbre, dar cu ce v-a§
fi defolos dacd nu v-as spune adevdrul? Suntfericit ji implinit
in toate felurile care conteazd pentru mine. A$a ca de ce sd nu
221
 SENSUL VIETII INTR-UN PAHAR CU APA
vd spun cum am ajuns aid, ca sdputetifi ji voifericiti ji im-
pliniti? Arfi o dupd-amiazd fructuoasd, pentru care a meritat
sd vd aranjati la patru ace.
Fiti atenti, asta-i important. Numarul unu: sd fiti foaaarte
norocoji.
Fiti suficient de norocoji ca sd gdsiti o persoana pe care s-o
iubiti ji o munca pe care s-o iubiti. Fiti suficient de norocoji
ca sd puteti face munca respectivd cat de mult vreti.
Numarul dot: sd aveti o solutie de rezervd in caz ca numdrul
unu nu functioneazd. Fiti pe fazd.
Nu puteti controla norocul pe care-l veti avea, dar puteti
controla ceea ce veti face cu el. Cred cdfaptul ca am scost tot
ce s-a putut din ceea ce mi-a iejit in cale afost cel mai mare
talent al meu. Vi-l recomand.
Sunt cdteva reguli esentiale pe care le-am invdtat ii care cred
cd m-au ajutat sd scot tot ce s-a putut din ceea ce mi-a iejit in
cale. latd care sunt acestea, a$a cum sunt ele.,. nuva dura mult,
pentru cd am invdtat doar trei lucruri in viata.
Ma rog, am invdtat mai multe, nu trei. Am invdtat putina
francezd ji italiand jipot spune cdteva lucruri in chinezd ji in
idij. Mai jtiu sdfac rigatoni cu anghinare — toate acestea sunt
aptitudini extrem de utile. Dar nu se numardprintre cele trei
esentiale. Nu vd vor salva viata in cazul unei urgente, cum ar
fi tmbdtrdnirea bruscd.
Putetiface aceste lucruri indiferent dacd aveti noroc sau nu...
de fapt, dacd aveti noroc ji nu lefaceti este probabil cea mai
bund metodd de a transforma norocul in ghinion. Aceste trei
lucruri esentiale vd vor ajuta sd scoateti tot ce se poate scoate
din ceea ce vd iese in cale, indiferent despre ce e vorba.
L Faceti pe cineva fericit. Invdtati sa rddeti ji cum sd
faceti pe altcineva sd rddd. Bucurati-vd de ceilalti a$a cum
suntei. Cu alte cuvinte, iubiti pe cineva. Predati-vd persoa-
222
BURTA LUI BOSCO
nei pe care o iubiti. Asta nu inseamnd sa cedati. Ci sd vd
predati. Depuneti armele de luptd ji deschideti armele cele-
lalte. Nu e nevoie de argumente ji compromisuri cu cei pe
care-i iubiti. E destul sa-i faceti fericiti.
2. Aflati cum puteti fi de ajutor. La inceput nu mi-am
dat seama cd sdfii util este mai bine decdt safii in centrul
atentiei. Nu era genul de idee care sd-i treacdprin cap unui
actor. Dar se pare cd dacd gdsiti intr-adevdr un mod de a
fi utili, veti aveaparte de mai multd satisfactie ji laudd decdt
veti putea duce. Safiti utili presupune cd aceia pe care ii
ajutati chiar vor ajutorul vostru. §i cd jtiti destule ca sd
puteti cu adevdrat sd lefiti de ajutor ji nu sd lefaceti viata
mai grea decdt este. Asta inseamnd sdfiti cat mai dejtepti.
Dar aft dejtept este un lucru alambicat. Cei mai dejtepti
oamenipe care i-am cunoscut sunt cei care jtiau exact ce nu
jtiau. Dacd nu jtiti prea multe despre ceva, sd vd imagi-
nati cd putinul pe care-l jtiti e tot ce este de jtiut nu-i o
metodd sd aflati mai multe. Incercati sd nu credeti cd puteti
doar sd vd dati cu presupusul despre lucrurile complexe.
Lucrurile complexe sunt spinoase, Ajadar, fiti atenti cu
rdspunsurile simple la intrebdrile complexe.
3. Dacd urmdriti succesul, urmdriti-l in felul vostru. Nu-i
Idsati pe altii sd vd spund cd succesul inseamnd o casd mare,
dacd voi credeti cd succesul este un cdmin fericit. Dacd intdlniti
un mahdr care zice: ,,Sunt maiputernic ji mai bogat decdt
tine, ji tu ejti un nimeni dacd nu ejti mai puternic sau mai
bogat decdt mine", ji dacd este mai bogat ji mai puternic decdt
vetifi voi vreodatd, n-arfi oprostie sd intrati intr-o competitie
inutild cu tipul asta?
Dar poate cd o spun cuprea multe cuvinte. Sd zicem cd sunt
pe punctul sdfiu impujcat in vreo dictaturd, de doi bani, iar
plutonul de executie imi spune: ,,Ai zece secunde sd ne spui tot
223
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA
ce jtii. §i dacd nu poti spune intr-o singura propozitie,
pre^edintele a dat ordin sd te omordm. "latd ce a$ spune: ,,Bdieti,
ganditi singuri."
Cred ca asta cuprinde tot, mai putin partea cu iubirea.
Tot ce va cer este sa vd ganditi bine. Indiferent care este
ideologia, luati in considerare faptele. Nu vd bazati pur ^i simplu
pe convingerile voastre. Totul este mat complex decdt pare la
prima vedere, $i, dacd sunteti infldcdrati, nu inseamnd ca aveti
//' dreptate.
Cat despre faptul de a fi conducatorii de maine, avand
in vedere cum functioneaza lumea, cum ati putea voi, cei
care va aflati astazi aici, sa luati in series cuvintele vreunui
Individ care spune de sus, de pe podium: ,,Voi sunteti
conducatorii de maine - voi sunteti viitorul nostru"?
Hai sdfim serioji. Cdnd plecati de aici, dacd sunteti destul
de norocoii sd vd gdsiti o slujba, vd veti petrece urmdtorii zece
ani invdtdnd dedesubturile meseriei $i afldnd exact ce compro-
misuri sa faceti ca sd avansati. Veti invata cum sd faceti si sd
vindeti ma$ini care sunt ceva mai putin sigure decdt ati vrea sa
conduceti voi — veti face filme care sunt ceva mai proaste $i mai
previzibik decdt ati vrea sd vedeti — vetipihta avioane depasageri
Idsdndsd treacd ceva mai mult timp intre inspectiile de sigurantd
decdt v-ar pldcea. Veti face aceste lucruri pentru ca sistemul in
care incercati sd vd integrati existd de mai mult timp decdt idea-
lurile voastre. Este sistemul la care pdrintii vo§tri au trebuit sa
se adapteze pentru a supravietui — $i pdrintii lor la fel.
Unica mare inventie americand nu a fast majina lui Henry
Ford, ci linia de asamblare a lui Henry Ford. In vremurile noastre,
a atins culmea perfectiunii. Fiecare persoand din linie are un
rolspecializat. Infileteazdpiulita, strange lurubulii du-te acasd!
224
BURTA LUI BOSCO
Nimeni nu este responsabilpentru intreg, doarpentru pdrticica
lui. Intregul trebuie doar sdfie destul de bun pentru vdnzare,
iar valoarea, meritul lui sunt recunoscute dupdpretulpe care-l
prime/te. Ambitia voastra se va indrepta spre obtinerea unui
loc mai bunpe linia de asamblaresii intr-o bund zipoate chiar
la conducerea liniei, dar, ca in marele aforism al lui Lily Tomlin:
»Problema intr-o cursd de loareci este ca, $i atunci cdnd cdjtigi,
tot $oarece e§ti."
A§a ca ce jansd aveti sdfiti ,,viitorulnostru"?
latd care e §ansa: puteti decide sd ganditi singuri. Vd puteti
spune: voi face sita de matase din fiecare coada de caine de
pe linia de asamblare.
Poate ca vi se va cere sd le spuneti oamenilor doar ceea ce trebuie
sd jtie ca sd sefacd vdnzarea. Dar dacd reu$iti sd aflati ce le trebuie
cu adevdratji ii ajutati sd obtind acel lucru, punpariu ca vd veti
simti mai bine, //' chiar o veti duce mai bine. Presupune mai multa
energie - mult mai multa enerjie —, dar e //' mai amuzant. Edmund
Burke a spus: ,,Singurul lucru necesarpentru triumful rdului este
ca oamenii buni sd nufacd nimic. "Iar eu spun ca singurullucru
necesar pentru triumful liniei de asamblare este ca oamenii creativi,
cu energie tinereasca, sd nu facd altceva decdt sd invete
dedesubturile.
Asta e. V-am spus tot ce $tiu.
Ganditi limpede // ganditi singuri; invatati sd folositi
limbajulca sd vd exprimati acelegdnduri. lubitipe cineva din
tot sufletul... //' oricarei persoane, indiferent ca o iubiti sau
nu, incercati sd-i ftti de ajutor.
Dar, de fapt, este chiar mai simplu decat atat. Dupa atata
timp si dupa toate aceste discursuri publice si conversatii private,
cred ca acum inteleg. Daca a§ urma sugestia prietenului meu
Arnold si as vorbi de pe patul de moarte, cred ca stiu ce as
225
 SENSUL VIETIIINTR-UN PAHAR CU APA

spune: acum vad ca am avut sensul meu tot timpul. Trebuia CUPRINS
doar sa-1 observ.
Sensul vietii este viata.
Sa nu observi viata este lipsit de sens, pana in ultima clipa.
Cand am jucat rolul lui Richard Feynman pe scena, Feynman,
care se stingea de cancer, i-a spus doctorului ca nu vrea sa
fie anesteziat la sfarsit pentru ca: ,,daca o sa mor, vreau sa fiu
acolo cand se intampla". Chiar si in ultimul moment avea
ceva de observat. Dupa toata vorbaria, acesta e ultimul cuvant. 1. Vbrbind cu mine insumi 5
Observati. 2. Zabovind la u§a 13
Asadar, plecati. Realizati cat de multe puteti. Dar, in timp 3. La joaca in strada 27
ce sunteti ocupati sa faced lucruri mari - nu uitati sa aveti 4. Bandaje §i badinaje 45
grija de burta lui Bosco.
5. Vorba §i fapta 54
6. Pasiunea mea pentru ratiune 67
7. Unde este locul intelegerii? 79
8. ,,Iubeste-ti arta, oricat de saraca ar fi" 85
9. Sensul vietii intr-un pahar cu apa 98
10. Cand vantul batea slab, am numit vasul Patience Ill
11. Cum sa castigi razboiul impotriva castigului 132
12. Dau'-mi, va rog, farfuria, domnule Feynman 145
13. Cand prietenii se due 164
14. Pe drumul batatorit 176
15. Celebritatea si neajunsurile ei 195
16. Burta lui Bosco. , . 214