Curs 1

Despre rugăciune
n Mitropolit Antonie de Suroj ()

n RUGĂCIUNEA ESTE O ÎNTÂLNIRE ȘI O

RELAȚIE (p. 34)

n Ne plângem de pildă că Dumnezeu nu ni se face prezent în cele câteva minute

pe care I le rezervăm, dar cum rămâne oare cu cele 23 de ceasuri și jumătate
în timpul cărora poate că Dumnezeu bate la ușa noastră, iar noi răspundem cu
sunt ocupat, îmi pare rîu, sau când nu răspundem defel pentru că nici măcar
nu mai auzim bătaia în ușa inimii noastre... (p. 35)

n Mitropolit Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, traducere de Gheorghe Fedorovici,

Editura Sofia, Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2006.
 Explicații terminologice –
în fiecare curs: 1-2 exemple de termeni gr. sau lat.

n Evsebia-as (h eusebeia) =
pietate, credință, cuvioșie

n Rogo-rogare-rogavi-rogatum
(verb. intranz. I )= a ruga, a cere, a întreba
 Filipeni 2, 10
Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se
plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi
al celor de dedesubt.

Ecclesiast 7, 11
nNu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a

face milostenie.
n „Un frate a zis lui Avva
Antonie: roagă-te pentru
mine. Zis-a lui bătrânul:
nici eu nu te miluiesc, nici
Dumnezeu, dacă tu însuți
nu te vei sili și nu te vei
ruga lui Dumnezeu”.

n „Zis-a un bătrân: dacă

monahul, când stă la
rugăciune, numai atunci
se roagă, unul ca acesta
nicidecum se roagă”.
 Sf. Ioan de Kronstadt
(1829 - 2 ianuarie 1909, Kronstadt,
Sankt Petersburg, Rusia)

n „În dumnezeiestile slujbe ale Bisericilor noastre

Ortodoxe, fiecare credincios atent, observă,
numaidecât și simte viu, gândul că toti credincioșii de
pe pământ – păstori și păstoriți- iar în cer sfinții
bineplăcuti lui Dumnezeu – începând cu Sf. Maică a lui
Dumnezeu – alcătuiesc o singură Biserică....”
(Sf. Ioan de Kronstadt, Liturghia-cerul pe pământ, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 47).
 Pentru o rugăciune curată

n A bate la ușă....
n A păși înăuntru...
n A ne chivernisi...

n Atunci când ai o dispoziție și vrei să I te adresezi lui Dumnezeu,

încât rugăciunea să devină posibilă și vie = o întâlnire !
n Tu = eu (tu vs. eu) – (tu sau eu)
n Christian name = prenume, nume de botez =nume creștin
 nÎn demersul rugăciunii
trebuie făcute lucruri
practice și lucrări de suflet.

n Caută un nume și dacă nu ai

vreunul, nu te mira că
nimeni nu te aude, nu strigi
pe nimeni ! (Mitropolit Antonie de Suroj, Școala
rugăciunii, traducere de Gheorghe Fedorovici, Editura Sofia, Cartea
Ortodoxă, Alexandria, 2006, p. 139)
Antonie de Suroj
(Antoine Bloom)
1914-2003
OAMENI AI RUGĂCIUNII
n „Un frate l-a întrebat pe un bătrân: care este
plugăria sufletului, ca să rodească?
n I-a răspuns bătrânul: plugăria sufletului este
liniștea trupului, rugăciunea trupească cea
multă și neluarea aminte la greșelile
oamenilor, ci numai la ale tale.
n De va petrece omul întru acestea, nu va zăbovi
să-i rodească sufletul”

n (Pateric, Alba Iulia, 1999).

 Aspecte practico-liturgice privitoare la rugăciune
n 1. Ce este rugăciunea cu copia și când se face?

n În practică se întâlnesc două feluri de rugăciune „cu copia”:

scoaterea miridelor pe Sf. Disc și părticelele.
n Pericolul inovațiilor este mare. Prin ambele forme se dorește
mijlocirea lui Dumnezeu în viața creștinilor, dar pericolele pot fi
mari, dacă rugăciunea se scoate din contextul liturgic obiectul
respectiv (copia din gr. Kopis=cuțit, obiect de tăiat) sau
practica respectivă.
n „Practica părticelelor adică a miridelor scoase special pe
Sf. Disc până în momentul Vohodului Mare sau până la
sfințirea lor și returnarea credincioșilor, simple sau cu
prescura ...nu este corectă și nici tipiconală”
n (Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. 3, EIBMBOR, p. 174).
 2. Cum și când se citește Psaltirea?
n Psaltirea este o carte de mare evalvie pentru creștini.
n Ea este „o carte care completează rânduiala de rugăciune zilnică a
credincioșilor. Ea nu este obligatoriu de citit. Ea se adaugă la rânduiala
rugăciunii de dimineață și de seară, cuprinsă în Ceaslov sau în cărțile de
rugăciune. De aceea, nu există nici un fel de regulă de citire a Psaltirii”.

n Singura indicație este cea privitoare la preoți care pot citi cartea cu
binecuvântarea mică: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”, iar
credinciosul de rând poate începe citirea cu rostirea formulei: „Pentru
rugăciunile Sfinților Părinților noștri...”.

n Duhovnicii nu trebuie să încurajeze citirea psaltirii ca mijloc de răzbunare, ca

obligație în posturi trăgând la sorți care și cine citește. Nici obligativitatea de
a lua binecuvântare de la preot nu este justificată. Nu este important când și
ce psalmi citim, ci starea de rugăciune pe care ne-o induce.

n Psalmii trebuie citiți „cu luare aminte, fără să te grăbești și cugetând mereu
ca să înțelegi și cu minte cele ce citești” (Psaltirea, București, 1998, p. 15).
 3. Ce reprezintă rugăciunea la dezbrăcarea veșmintelor preoțești?

n Această practică nu are nici o justificare biblică sau patristică. Aceasta nu

poate fi considerată nici inovație în cult pentru simplul fapt că există separat
de slujba în sine, apoi nici nu putem spune că ar fi o superstiție sau practică
ocultă. Practica a pornit de la dorința credincioșilor de a fi mereu aproape de
slujitori.

n În rugăciunea de sfințire a veșmintelor se spune că Domnul: „să le arate

vrednice la slujirea sfintelor Taine și la toată proslăvirea preasfântului Tău
nume și să fie preoților care vor sluji cu dânsele spre izbăvire și
acoperământ de toată uneltirea și sminteala vrăjmașului, spre a Ta bună
plăcere și spre câștigarea harului și milostivirii Tale” (Molitfelnic, București,
1992, p. 592).

n Această practică nu este dăunătoare, nefiind vorba de vreo superstiție, ci o

practică ce ține de rugăciune. Dacă noi folosim veșmintele la unele rugăciuni
și le așezăm pe capul creincioșilor (Sf. Maslu, sfințirea casei etc.) cu atât mai
mult este folositr ca la sfârșitul Liturghiei să putem face lucrul acesta
4. Rugăciuni de blestem? Există blesteme și/sau rugăciuni de legare?

n Credința unor oameni din popor în asemenea lucruri este foarte puternică.
Blestemul este o invocare a lui Dumnezeu pentru a atrage pedeapsa asupra
cuiva sau pentru a se stabili un anumit tip de dreptate, de obicei după
părerea cuiva.

n Dumnezeu i-a zis șarpelui: „blestemat să fii între toate fiarele câmpului” (Facere 3, 14).
Moise a procedat la fel (Deuteronom cap. 27). Domnul a blestemat smochinul. Sf. Pavel a
spus: „dacă noi sau chiar un înger din cer v-ar vestialtă evanghelie, decât aceea pe care v-
am rostit-o, să fie anatema” (Galateni 1, 8).

n „Blestemul poate fi așadar, o formă de manifestare a dreptății divine pentru

fărădelegile săvârșite”, dar nu orice invocare a lui Dumnezeu pentru a ne
face dreptate poate fi sau trebuie a fi socotită blestem.

n Noi gândim cu categoriile noastre și în proferarea unui blestem intervine egoismul nostru,
dorința de a se face precum vrem noi. Să ne temem de răzbunarea lui Dumnezeu și nu de
clericii sau mirenii care proferează astfel de strigăte către Dumnezeu, căci noi „știm că pe
păcătoși nu-i ascultă Dumnezeu” (Ioan 11, 31).
n În Molitfelnic există diferite tipuri de dezlegări de blesteme
și legături: preoțesc, arhieresc, de mamă etc.
n Rugăciunile cele mai bune din cărțile noastre sunt: Rugăciune pe care o citește
arhiereul sau duhovnicul pentru iertarea tuturor păcatelor celor de voie și celor
fără de voie; Rugăciune pentru cei ce sunt în blestem și pe sine s-au legat cu
jurământ; rugăciune de dezlegare de blestem; rugăciune de împăcare a celor
învrăjbiți; rugăciunea a șasea de la Sf. Maslu pentru cei ce sunt legați de blestem
preoțesc sau al tatălui sau al maicii lui; prima rugăciune de iertare la
înmormântare.

n Ca atitudine creștină noi trebuie să credem în blesteme, căci

e vorba de puterea lui Dumnezeu, să ne ferim de ele, adică
de a le rosti, să cerem iertare la Spovedanie, și să ne
adresăm slujitorilor pentru dezlegare.
n „Legarea cununiilor” este tot o formă de blestem, care se poate dezlega prin
rugăciune, spovedanie și analiza cauzelor obiective ale neputinței de a încheia o
căsătorie.
 n Sf. Vasile cel Mare spune:

’’Rugăciunea este cererea de bunuri,

adresată de cei binecredincioşi lui
Dumnezeu. Însă trebuie, nu numai
prin cuvinte să spunem
rugăciunea, ci mai ales prin
dispoziţia sufletească de
rugăciune. Şi trebuie să ne rugăm
tot timpul ,în orice stare’’

(Despre rugăciune şi trezvie în învăţăturile Sfinţilor Părinţi,

Editura Egumeniţa, Galaţi, 2005, p. 9)
 Care este cea mai importantă rugăciune?
Pr. Dinu Adrian, Duhovnicul, Iași, 2011

n Rugăciunea caldă şi permanentă este

„plămânul” vocaţiei.

n Rugăciunea este caracteristica cea mai de

seamă a elementului superior al fiinţei umane,
intelectul. Ea trebuie să coboare în inimă
pentru ca omul să urce la Dumnezeu !
Rugaciuni de învățat !
PLP, an 1 Past., curs 8