PROIECT DE ACTIVITATE CATEHETICĂ

Rugăciunea minții și a inimii în Filocalie-

vorbirea omului cu Dumnezeu, hrană, curățire și sfințire
a minții și a inimii
Data sustinerii: 26.11.2022, 03.12.2022, 10.12.2022
Tema catehezei: Rugăciunea minții și a inimii în Filocalie
Susţinător: Pr. Grigoraș Adrian , Parohia Luncani, protopopiatul Bacău
Metode de învăţare: Spargerea gheții, Prezentarea PowerPoint
Metode de evaluare: Metoda Răspunde- Aruncă - Întreabă

SCENARIUL CATEHETIC
Organizarea activităţii:
 Organizarea spaţiului de lucru (Catehetul se va îngriji să aibă toate cele
necesare desfăşurării activităţii – material, aparatură etc.)
 Preotul se va îngriji ca fiecare participant să primească o foaie de hârtie pe
care va nota sau va reprezenta grafic printr un desen informaţiile noi transmise
de către preot în timpul catehezei.
 Salutul, prezentare personală şi
 Rugăciunea de început : Împărate ceresc.

Desfăşurarea activităţii:

PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ- 8 min

 Introducerea în activitatea catehetică: Iată iubiți credincioși am săvârșit
rugăciunea începătoare Împărate ceresc prin care am invocat harul Duhului Sfânt.
Ce alte rugăciuni cunoaștem ? Răspunsuri ___________________________
a.Și cum ne rugăm : cu gura ca în intonarea unei poezii, cu mintea ca și cum am
face un exercițiu matemetic sau doar cu inima ca o manifestare a sentimentelor ?
b. Ce este viața veșnică? „Să te cunoască pe tine singurul și adevăratul Dumnezeu
și pe Iisus Hristos pe care L-ai Trimis” , Adică cum să îl cunoaștem pe Hristos ....
__________________________________________________________________
1
 ANUNŢAREA TEMEI-1 min
 Anunţarea temei şi a scopului acesteia:

Sub purtarea de grijă a Duhului Sfânt vom încerca și noi astăzi să înțelegem ce
este și cum se face rugăciunea inimii și să analizăm perspectiva Sfinților Părinți
asupra acesteia în textele Filocaliei.
Deși paradoxal rugăciunea inimii este una din cele mai scurte și
cuprinzătoare rugăciuni, iar o analiză dogmatică a textului poate constitui
oricând baza unei conferințe religioase, în cazul de față dorind a se purta textul
rugăciunii de a lungul istoriei, lucrarea de față poate constitui, fără dar și poate,
baza unei teze de doctorat.

TRATAREA-20min
1. După ce preotul a anunţat tema care urmează a fi discutată, continuă cu
prezentarea unor noţiuni generale despre subiect.

Idei principale:
1. Ce este rugăciunea ?
Rugăciunea, înainte de toate, este un dar al bunătăţii divine, un privilegiu acordat omului
de a intra în vorbire cu însuşi Creatorul său, cu Dumnezeu. Pentru că "Rugăciunea - spune
Evagrie Monahul - este vorbirea mintii cu Dumnezeu" (Cuvânt despre Rugăciune, în "Filocalia",
vol. I, Sibiu, 1946, p. 80). Îndemnul la rugăciune ni-l face însuşi Mântuitorul când spune:
"Privegheaţi, dar în toată vremea rugându-vă" (Le. 21, 36). De asemenea ne învaţă cum să ne
rugăm zicând: "Tu, însă, când te rogi, intră în cămara ta si, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău
care este în ascuns, si Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie "

2. Ce este rugăciunea inimii ?

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine
păcătosul
Rugăciunea din inimă face să răsară dragostea dumnezeiască care trezeşte mintea spre
descoperirea celor ascunse. Atunci, mintea unindu-se cu dragostea rodeşte înţelepciunea şi prin
înţelepciune dă rostire celor tainice. Puterea rugăciunii este înţelepciunea mişcată de Duhul
Sfânt. În acest caz mintea se face nematerială şi luminoasă, formând într-un chip negrăit un
singur Duh cu El. Deci, rugăciunea este o lucrare neobosită produsă de har, din care se naşte un
izvor de sfinţită veselie ce atrage la ea mintea şi o scoate din nălucirile întinate şi de multe feluri.

Rugăciunea ce se săvârşeşte înlăuntrul inimii, însoţită de luarea aminte şi trezvie, fără

nici un alt gând, deci şi fără nici o nălucire, face mintea prin cuvintele: „Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu” să se întindă în întregime spre însuşi Domnul Iisus Hristos,
pomenit în chip nematerial şi negrăit; iar prin cuvântul: „miluieşte-mă”, o face să se întoarcă şi
să se mişte spre ea însăşi, nesuportând să nu se roage pentru sine. Într-o astfel de stăruinţă, inima
înghite pe Domnul şi Domnul înghite inima şi cele două se fac una. Această rugăciune are nevoie
2
de timp îndelungat şi de osteneală pentru ca să scoată pe vrăjmaş din întinderile inimii şi să se
sălăşluiască în ea în chip vădit Hristos. Căci, numai prin curăţia minţii omul vine la vederea
tainelor lui Dumnezeu, după care mintea vede descoperiri şi semne.

3. Scopul Rugăciunii inimii

Scopul rugăciunii inimii este îmbrățișarea trezvirii, o metodă duhovnicească bazată pe o

practică trainică și hotărâtă, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne izbăvește cu totul de gândurile și
cuvintele pătimașe, ca și de faptele rele. Ea ne dăruiește cunoștința sigură a lui Dumnezeu cel
necuprins și dezleagă în chip necunoscut nouă dumnezeieștile și ascunse taine. Trezvirea îl
călăuzește pe omul care o practică în chip stăruitor către o viață dreaptă și plăcută lui Dumnezeu.
În afara de aceasta, ea este o scară care ne apropie de contemplație, ne învață cum să punem în
mișcare așa cum se cuvine cele trei părți ale sufletului, cum să ne păzim fară greșeală simțurile și
să sporim de la o zi la alta cele 4 virtuți. Trezvirea este liniștea (isihia) neîncetată a inimii față de
orice gând. Ea respiră și cheamă neîncetat pe Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu, și luptă cu
bărbăție alături de El împotriva vrăjmașilor, mărturisindu-se numai Celui ce are puterea să ierte
păcatele. ( Isihie Sinaitul)

4. Ce este Filocalia ? definiție și descriere

Conform Titlului, Filocalia este o culegere de scrieri din cărțile Sfinților Părinți care
învață OMUL (nu monahul și nu preotul) să se curățească, să se lumineze și să ne unească cu
Dumnezeu. Astfel că nu este o specialitate monahală.
Filocalia este expresia trainică a Liturghiei după Liturghie formată din Liturghia faptelor
și Liturghia rugăciunii prin care se realizează transferul expresiei „Doamne miluiește” în Altarul
Inimii. Datorăm revigorarea rugăciunii inimii și a rugăciunii isihaste și implicit a Filocaliei
părintelui calugăr Paisie Velicicovschi, cunoscut ca și Paisie de la Neamț cel care a adus din
muntele Athos taina rugăciunii cuprinsă în acea enciclopedie duhovnicească numită Filocalie.
Atributul de enciclopedie a rugăciunii a Filocaliei este datorat faptului că prezintă expresiile a
39 de sfinți părinți începând de la Sfântul Antonie cel Mare din secolul al IV-lea și până la
Simeon al Tesalonicului în secolul al XV-lea. Sfântul Paisie de la Neamț împreună cu călugării
de la muntele Athos au depus un efort intelectual și didactic extraordinar pentru adunarea și
transcrierea scrierilor sfinților părinți într-o singură lucrare cuprinzătoare însă pentru că nu a fost
publicată Filocalia a fost dată uitării.
Filocalia ne explică cum se poate omul curăți, ilumina și desăvârși prin rugăciunea
interiorizată a lui Iisus, rugăciune care începe cu gura, se continuă cu mintea și apoi se
desăvârșește prin coborârea minții în inima. Astfel toată ființa omului devine o Liturghie
neîncetată unde omul se încălzește de puterea Duhului Sfânt și primește slava lui Dumnezeu.
Această carte a rugăciunii binecuvântate și-a găsit drumulul în spațiul danubio carpatic
atunci când marele profesor Dumitru Stăniloaie și ucenicul său Arsenie Boca, în timpul păstoririi
mitropolitului Nicolae Bălan, au tradus primele 4 volume din Filocalie . Astfel la doar 29 de ani
în 1930 părintele Stăniloaie publică pentru prima dată într-o limbă modernă traducerea celor 2
tratate ale lui Grigorie Palama în care se explică rugăciunea inimii și prezența energiilor necreate
spre combaterea susținerilor ereticului Varlaam. Pentru împlinirea Scripturii, precum Însuși
Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a adresat Tatălui ceresc spunând :„ Vreau ca cei pe care mi i-ai
dat Mie să fie împreună cu Mine”, rugăciunea inimii devine cheia către Slava lui Dumnezeu.
Apoi în 1938 se publică, tot de către părintele Stăniloaie, prima monografie internațională despre
Sfântul Grigorie Palama, cuprinzând cele 4 volume ale lui Paisie Velicicovschi, aduse de
3
părintele Arsenie Boca de la Schitul Ipatie de pe lângă Mânăstirea Vartoped din Muntele Athos.
În 1946 la Sibiu este publicat la Sibiu Filocalia până la al 8-lea volum.
Până în 1993 profesorul Dumitru Stăniloaie a tradus alte 8 volume din Filocalia
Prodromului facând astfel ca Ortodoxia să fie descoperită prin interior.

5. Prezența rugăciunii inimii în Filocalie

Filocalia ne apare ca Evanghelia unei rugăciuni. Varianta inițială a filocaliei se intitula:

„Filocalia Sfinților Neptici (trezvi) culeasă de la Sfinții Părinți teofori, în care se vede cum, prin
filozofia vieții active și a contemplației, mintea se curăță, se luminează și devine desăvârșită...”.
Acest Conciliu al Părinților Neptici îi adună laolată pe toți cei care reprezintă tradiția, începând
cu epoca pustiei cu Antonie și Evagrie până la Simeon din Tesalonic și anume: Părintii Pustiei,
Evagrie Ponticul , Macariana, Diadoh al Foticeei, Marcu Ascetul, Varsanufie si Ioan, Isaac al
Ninivei, Ioan Climacos sau Scararul, Isihie Sinaitul,Filotei Sinaitul, Maxim Marturisitorul, Ilie
Ecdicul, Simeon Noul Teolog, Nichita, Sithatul, Nichifor Sihastrul, Pseudo- Simeon Noul
Teolog, Teocalipt al Filadelfiei, Grigore Sinaitul, Grigorie Palama, Calist si Ignatie Xanthopol,
Calist II, Nicodom Aghioritul.
Și totuși, deschisă la întâmplare, în orice loc, vom găsi întotdeauna „cuvântul care
mântuie”.
De-a lungul istoriei au existat diverse opinii asupra conținutului, formei și modului de
realizare a rugăciunii inimii și nu vom pătrunde în detalii profunde ale nuanțelor. Părinții pustiei
vorbeau despre psalmodiere, adică acel gen de rugăciune vocală discursivă, care caută să țină
mintea și atenția concentrate, acea rugăciune rostită în picioare de către ascetul care nu a ajuns
încă la perfecțiune. Însă odată cu timpul se conturează ideea unei rugăciuni de cerere,
contemplativă și neîntreruptă (miluiește-mă), restul fiind psalmodiere. Astfel prin golirea minții
se suspendă orice altă activitate care ar putea perturba rugăciunea neîntreruptă ducând până la
pierderea cunoștinței de sine și implicit a întâlnirii necunoscutului.
Odată cu secolul al XIII-lea apare reforma isihastă prin care se introduce o tehnică de
respirație până atunci necunoscută. În general isihia propune o întoarcere în Împărăția lăuntrică.
Cu prilejul rugăciunii notăm recomandarea unui loc liniștit și retras, poziția așezat și cu ochii
închiși, cu proptirea bărbiei în piept și cu fixarea privirii spre buric. Printre cei care au conturat
aspectele săvârșirii rugăciunii inimii amintim pe :
 Nechifor Isihastul – propune ca rugăciunea să înceapă cu exercițiul respirator de
concentrare , pentru ca mai apoi să treacă la invocarea mentală a lui Iisus;
 Grigorie Sinaitul – acesta pune accentul mai mult pe simultaneitate. El admite o
alternanță a formulelor, redusă la minimum, pentru a evita pericolul slăbirii
atenției;
Aceștia vorbesc de două faze: o primă fază riguros psihotehnică în care disciplina respiratorie
constituie principală caracteristică prin care se urmărește să se fixeze atenția și să se unifice
facultățile și o a doua fază de ordin sacramental de invocare a numelui lui Iisus.
 Sfântul Grigorie Palama - este mai puțin inclinat spre expresia fiziologică și
vorbește despre căutarea energiei inimii. Pentru el cuvântul energie înseamnă în
mod esențial lucrarea divină în sufletul restaurat prin botez, și care trebuie unită și
eliberată în chip tainic luând cunoștință de ea în rugăciune;
 Calist și Ignatie Xanthopol – recomandă introducerea cuvintelor odată cu
răsuflarea;
 Teolipt al Filadelphiei – nu face nici un fel de referire la tehnica respiratorie și
spune ca unificarea interioră este urmată de un fel de convergență a intelectului,

4
 care aderă la pomenirea lui Dumnezeu, a rațiunii, care parcurge cuvintele
invocării Domnului și a sensibilității sprirituale stârnită de Duhul Sfânt;
 Varsanufie – spune că pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu înseamnă o viață
bine plăcută lui Dumnezeu;
 Daidoh al Foticeei – vorbește despre aceeași pomenire neîncetată a lui
Dumnezeu, însă trezită ca urmare a săvârșirii păcatului strămoșesc;
 Simeon Noul Teolog – spune că Duhul Sfânt nu îți poate găsi locul în inimă
decât în mod consțient și propune o tehnică de urmărire atentă a gândurilor.

6. Roadele Rugăciunii inimii

a. Primul rod al rugăciunii lui Iisus este înstrăinarea gândurilor minții de la

lucrurile cele frumoase ale lumii, după Sfântul Diadoh care zice: Cela ce intră
de-a pururi în inima sa, se înstrăinează de toate cele frumoase ale
viieții ( Filocalia, vol. I, pag. 36l ).
b. Al doilea rod al rugăciunii lui Iisus este vederea grozăviei celei ticăloase a
sufletului cu care s-a întinat prin simțiri și prin gânduri rele. Prin această vedere
câștigă omul smerenie, plâns, lacrimi, după mărturia Sfântului Grigorie Palama.
c. Al treilea rod al rugăciunii celei gândite a inimii este ca prin întoarcerea minții în
inima, atât mintea cât și inima omului se fac ca o oglindă curată în care
nevoitorul își cunoaște mișcările cele viclene ale gândurilor sale, și așa cheamă
pe Iisus spre ajutor ( Filocalia, vol. IX, Cuvântul 28 ).
d. Al patrulea rod al rugăciunii celei gânditoare a inimii este curățirea firii, precum
și lucrarea pentru curățirea firii, dată mai presus de fire de dumnezeiescul dar al
Prea Sfântului Duh.
e. Al cincilea rod al rugăciunii inimii este ca, intrând mintea în inimă ca să
vorbească acolo cu Cuvântul cel înăuntru așezat, nu rămâne fără de mare
bucurie și veselie duhovnicească, după cum despre aceasta arată Iosif Vrinie și
Nichita Monahul cel din singurătate.
f. Al sașelea rod al rugăciunii celei duhovnicești este ca prin această rugăciune se
afla darul lui Dumnezeu cel ascuns în inimă.
g. Al șaptelea rod al rugăciunii lui Iisus este ca prin pomenirea cea necurmată a
numelui lui Iisus, se naște în suflet dragostea cea către Hristos.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Lumina și faptele

credinței, Editura Doxologia, p. 71)

Sugestii:
Pe tot parcursul prezentării, termenii noi sau mai puţin cunoscuţi credincioşilor (maxim 6) vor fi
evidenţiaţi (pe flipchart sau direct în prezentarea Power Point) şi explicaţi pe înţeles.
Tratarea nu este un monolog ci, cu ajutorul metodelor de prezentare a conţinuturilor, preotul îi
va implica şi pe credincioşi

Participanţii pot urmări un film (maxim 3-4 minute) şi pot scrie pe foile de lucru ideile
prezentate.

5
 RECAPITULAREA-10 min
 Fixarea informaţiilor cu ajutorul metodei RAI
1. Ce este rugăciunea- unirea omului cu Dumnezeu
2. Care este rugăciunea inimii și ce presupune
3. Taina cea ascunsă a rugăciunii inimii
4. Filocalia- cartea rugăciunii
5. Despre rugăciunea inimii în percepția sfinților părinți
6. Roadele rugăciunii inimii
Sugestii:
Fixarea cunoştinţelor se va face prin metode de evaluare interactive

Pentru a nu crea blocaje în desfăşurarea activităţii, cauzate de emoţii sau de anumite

tensiuni ale participanţilor, este indicat ca întrebările ce urmează a fi adresate să fie
afişate pe tot parcursul jocului pe ecran sau pe flip-chart.

ASOCIEREA-3 min
Rugăciunea inimii ne este prezentată în mod lămurit în textul Evangheliei la începutul
Postului Mare în Duminica Vameșului și a Fariselui. Ne aducem amintem astfel cum fariseul
stând în picioare se ruga zicând: „Mulțumesc Ție Doamne, că nu sunt ca ceilalți oameni lacomi,
nedrepți sau desfrânați sau ca vameșul acesta, postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială
din toate ale mele”. Iară vameșul stând departe nu îndrăznea șă își ridice ochii spre cer ci se bătea
în piept zicând : „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul”. Însuși Iisus ne spune că vameșul s-a
întors mai îndreptat decât fariseul. Căci oricine se va înălța pe sine se va smeri și oricine se va
smeri pe sine se va înălța.

Sugestii:
Se vor face asocieri şi legături între noţiunile predate şi realitatea vieţii cotidiene

GENERALIZAREA-6min
În rugăciune și în special în rugăciunea inimii nu este important actul în sine ci starea pe
care o crează rugăciunea prin repetarea temporale neîncetată. Și chiar și în somn starea
rugăciunii continuă după cuvântului psalmistului care zice : „Eu dorm dar inima mea vegheză”.
Așadar nu poate exista Liturghie fără Filocalie întrucât în Liturghie îl cinstim și îl slăvim pe
Dumnezeu împreună cu frații nosștri iar pentru a săvârși Liturghia de după Liturghie pe altarul
inimii este nevoie de o artă specială care se numește Filocalie. Nu este suficientă Dogmatica,
Scriptura sau Liturghia fără metoda care transformă toate aceste lucruri în substanța noastră
interioară.

6
 Sfântul român Vasile de la Poiana Mărului spunea că rugăciunea inimii este de două
feluri :
o Rugăciunea luptătoare, practică, în care rugăciunea lui Iisus este o sabie care luptă
cu patima pentru tot cel botezat
o Rugăciunea văzătoare, isihastă, care cere interiorizare, calmare, ca formă a lipirii
inimii de Dumnezeu;

In concluzie prin prima formă a rugăciunii (cea luptătoare) ne rupem de diavol iar prin a 2-a
formă a rugăciunii ne unim cu Dumnezeu.
Scopul rugăciunii isihaste este ca numele lui Iisus să deschidă taina inimii și să facă ca
inima să îl înghită ( contopească/ unească) cu Dumneazeu și Dumnezeu să înghită inima.
Să urmăm cu toții îndemnul părintelui Simeon Noul Teolog , care ne spune să trecem de
la împărtășirea cu pâine și cu vin la împărtășirea cu slava și cu lumina lui Dumnezeu ca să
ajungem la împărtășirea Euharistică.

Sugestii
Se va porni de la un pasaj scripturistic, patristic sau liturgic.

Discuţia, condusă de preot şi realizată prin contribuţia tuturor participanţilor, va avea

rolul de a concluziona ideile surprinse şi de a evidenţia progresul în ceea ce priveşte
dobândirea de noi cunoştinţe.

Au loc dezbateri şi lămuriri.

APLICAREA-2 min
 O pildă deosebită este următoarea cercetare dumnezeiască, istorisită de Sfântul Siluan
Athonitul: „Un începător, aci la Athos, în Mănăstirea Sfântului Panteleimon, s-a învăţat
neîncetat a se ruga lui Dumnezeu ca să i se ierte păcatele. Şi într-o zi, în vremea
vecerniei, începătorul a ridicat ochii asupra icoanei Mântuitorului, şi puţin s-a rugat:
„Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă, pre mine păcătosul», şi vede că icoana s-a
preschimbat în Mântuitorul cel Viu, şi s-a umplut sufletul şi trupul începătorului de o
negrăită îndulcire, iar sufletul lui în Duhul Sfânt a cunoscut pe Domnul nostru lisus
Hristos, iar Domnul este milostiv şi de o frumuseţe şi blândeţe de negrăit (…) Şi de
atunci, îi arde sufletul de iubire pentru Domnul” (Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 469-
470).

Sugestii:
Se va propune o temă pentru acasă, care va fi aplicată vieţii de zi cu zi şi care va fi
cuantificată/verificată ulterior, la un termen stabilit.

7
 Concluzii

 In final de ce să rostim / invatam rugaciunea inimii ?

Te rogi. Iată, rugăciunea curge frumos, simți înlăuntrul tău că Dumnezeu ți-o ascultă cu
bunăvoință; mintea ți-e liniștită, inima ușoară și bucuroasă; spre sfârșitul rugăciunii, însă,
simți parcă o mică slăbiciune în minte și în inimă, care ajunge ca o apăsare și ca un foc
mistuitor, rugăciunea ajunge să ți se pară din cale-afară de grea și încerci chiar față de ea
ceva ca o repulsie, deși până atunci, ți se părea ușoară și atrăgătoare. Să nu cazi în
deznădejde, prietene! Acestea sunt uneltiri ale diavolului, căruia îi place să-și bată joc de
noi, mai cu seamă când suntem către sfârșitul unei preocupări evlavioase, ca să cădem în
deprimare și să considerăm pierdere de vreme lucrarea sfântă de mai înainte.

Trebuie să ne rugăm pentru ca inima noastră să capete convingerea statornică și fermă că

totul - sufletele și trupurile noastre, când se simt bine și când nu se simt bine, în toate
împrejurările vieții - vine de la Dumnezeu, de la puterea Sa, nu de la natură, nu de la
întâmplare, nu de la noi înșine. Dacă vei înceta să te rogi lui Dumnezeu, inima Îl va uita
curând pe Binefăcătorul, Creatorul și Domnul său și uitându-L vei cădea în tot răul. Vezi,
așadar, că rugăciunea îți aduce un folos esențial.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, 2005, pp.
105-107)

Aprecieri individuale şi generale asupra implicării în activitate a membrilor

grupului.

 Încheierea activităţii
Rugăciunea de încheiere Cuvine-se cu adevărat, rostită sau cântată de toţi
participanţii.

Observaţii:

● Activitatea va fi gândită pentru a fi realizată în orice locaţie şi pentru un grup eterogen (din
punct de vedere al pregătirii profesionale şi al nivelului de vârstă), adică pentru marea
majoritate a situaţiilor.

● Este recomandat ca toate activităţile catehetice să fie susţinute şi de o prezentare

multimedia (Power Point, audio-video), pentru a le spori atractivitatea şi pentru stimularea
interesului participanţilor.