Sunteți pe pagina 1din 9

Rugaciunea isihasta si respiratia in timpul

rugaciunii


Isihasmul (hesychasmos), vine din grecescul hesychia si inseamna liniste , tacere
interioara; isihasmul reprezinta o cale de atingere directa a iluminarii spirituale, iar
drept dovada ne stau Parintii si Sfintii ortodocsi care au practicat isihasmul ,
invrednicindu-se de vederea luminii dumnezeiesti si de unirea cu Dumnezeu.
De remarcat este faptul ca Filocalia reprezinta cartea de capatai a isihasmului ,
fiind o culegere a experientelor si invataturilor spirituale relatate de marii sfinti;
practica de baza a isihasmului consta in rugaciunea inimii. Aceasta metoda isihasta
isi are inceputurile in adancurile vietii manastiresti din Muntele Sinai si mai ales in
Scara Sfantului Ioan Scararul. Treptele rugaciunii inimii , dupa scrierile filocalice
ar fi urmatoarele:

-rugaciunea mintii ( mintea repta neincetat Doamne Iisuse Hristoase);
-rugaciunea mintii in inima ( mintea in timpul rugaciunii petrece fara iesire in
interiorul inimii. Aici se afla toata eseta lucrarii)
1
. Dupa o bucata de vreme am
simtit ca rugaciunea se coborase , asa zicand de la sine de pe buze in inima
2
;
-rugaciunea neincetata (atunci cand inima repeta cuvintele rugaciunii cu fiecare
bataie);
-rugaciunea curata ( aici se naste o contemplatie , iar cel care traieste aceasta
cunoaste o stare de contemplatie si devine asemenea unui trup parasite de suflet);
-rugeaciunea fara rugaciune (atunci cad nu mai exista nici simtiri, nici lacrimi,
smerenie , nimic- se intra intr-o stare de extaz ).


1
Ilie Cleopa, Ne vorbeste Parintele Cleopa, vol 12, Manastirea Sihastria, Neamt, 2002.
2
Paulin Lecca, Pelerinul Rus, Sofia, Bucuresti, 2002.
Cu toate acestea, o rugaciune ce se face numai cu mintea este o rugaciune rece ,
pe cand rugaciunea care vine din inima este o rugaciune pur sentimentala, care este
fara orizonturi, o rugaciune in care nu stim de ce sa Ii multumim lui Dumnezeu.
Multi parinti indeamna ca rugaciunea isihasta sa se savarseasca intr-un loc ferit de
lume, un loc retras unde esti singur doar tu cu Dumnezeu , caci fara linistire nu se
poate pocai cineva, nu se poate invrednici de convorbirea cu divinitatea cat timp
este in convorbire cu lumea; de aceea linistirea si ocolirea oamenilor imputernicesc
trairile sufletului.
Sezand in chilia ta mintea ta sa aiba indraznire catre Dumnezeu intru smerenie
[]
3
; dar rugaciunea inimii nu se dobandeste oricum, sunt anumite etape care
trebuiesc urmate , de pilda se incepe ca novice cu rugaciunea propriu-zisa, cu
lectura cartilor folositoare, cantarea, lucrul mainii, taote aceastea fiind
premergatoare rugaciunii lui Iisus , rugaciune care curge ca un izvor din inima si
revasrsa dragostea dumnezeiasca in suflet.
De aceea scurt vorbind aceasta cuvioasa rugaciune curateste si indrepteaza
toate puterile sufletului si toate lucrarile faptuitoare si intelegatoare si mai ales isi
alipeste vederea de Dumnezeu si ca urmare de dragoste dumnezeiasca intr-o
petrecere si vietuire linistita []
4
. Linistirea aduce dupa sine mai multe lucrari
dintre care si rugaciunea sau pomenirea neincetata a lui Iisus introdusa prin
respiratie in inima fara nici un fel de gand.
5

Aceste lucrari sunt ale monahului care voieste sa se linisteasca, asadar unul ca
acesta nu trebuie sa iasa din chilie, sa se fereasca de orice convorbire si privire
[].
6

Astfel rugaciunea inimii trebuie facuta fara gandul la ceva , prin cuvintele:
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu mintea inaltandu-se spre Dumnezeu-,
iar prin miluieste-ma pe mine pacatosul-mintea se intoarce la ea insasi, nesuferind
sa nu se roage pentru sine
7
.Acest proces urmeaza mecanismului inspiratie-
expiratie. Rugaciunea isihasta, incepe, prin curatirea inimii, purificarea ei caci dupa
cum am precizat, numai dintr-o inima curata se poate ridica o adevarata rugaciune;

3
Dumitru Staniloae, Din istoria isihasmului in ortodoxia romana, 1992, p. 83.
4
Ibidem p.85.
5
Ibidem p.86.
6
Ibidem.
7
Ibidem.
fara curatia inimii nu este posibila rugaciunea mintii. Asadar, spre inima trebuie
indreptata toata atentia noastra si nu numai spiritual, ci si fizic. Indreptandu-se
asupra inimii el, spiritul, se indrepteaza circular in launtrul ei , fara incetare si , din
adancurile acestui abis face sa se ridice cererile sale catre Dumnezeu.
8

In continuare avem o metoda sugerata de catre Sf Simeon Noul Teolog preluata
din Filocalia lui Nicodim Aghioritul , in care ni se precizeaza cum sa ajungem la
linistirea inimii si la rugaciunea mentala : asezat intr-o chilie linistita, intr-un
ungher al ei, fa ce-ti spun: inchide usa si ridica spiritul mai presus de tot ce-i
vremelnic si desert; apoi rezeama-ti barba in piept si indreptand ochiul trupesc
impreuna cu tot spiritul spre mijlocul pantecelui, adica spre ombilic, comprima
aspiratia aerului ce trece prin nari asa fel incat sa nu respiri cu usurinta si
cerceteaza cu mintea launtrul maruntaelor, ca sa gaesti locul inimii unde obisnuiesc
sa se adune toate puterile sufletului.
La inceput veti da peste un intuneric si o rezistenta indaratnica; dar staruind si
practicand acest exercitiu, ziua si noaptea, veti descoperi ca prin minune o fericire
fara margini. Intr-adevar, indata ce mitea gaseste locul inimii , ea zareste dintr-o
data ceea ce n-a stiut niciodata. Ea zareste aerul care exista in centrul inimii si se
vede pe ea insasi intreaga si luminoasa si plina de discernamant. De acum incolo
indata ce un gand mijeste , spiritul il alunga si il nimiceste , prin invocarea lui Iisus
Hristos inainte ca acel gand chiar sa se defineasca si sa ia vreo forma. Din acest
moment spiritul, in pornirea sa contra demonilor, desteapta mania care e dupa fire
si loveste continuu in vrasmasii spirituali. Restul il vei invata cu ajutorul lui
Dumnezeu practicand paza inimii si retinand in inima pe Iisus.
9

Deci dupa cum observam ceea ce se urmareste aici este o sincronizare a
psihicului si a fizicului omului ; aceasta deoarece trupul trebuie sa devina
instrumentul sufletului, si atat trupul cat si sufletul trebuie sa urmeze aceeasi cale.
Asadar, respiratia trebuie sincronizata cu rugaciunea. Si facand aceasta , atunci
cand mintea afla locul inimii, vede vazduhul ce se afla in mijlocul inimii, [], de
acum mintea in ciuda ei pe draci, ridica impotriva lor mania cea dupa fire si ii
loveste , izgonind pe acesti vrasmasi, cunoscuti cu mintea.
10


8
Ioan Gh. Savin, Mistica si Ascetica ortodoxa, Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu, Sibiu, 1996, pp. 137-138.
9
Ibidem, pp. 138-139.
10
Dumitru Staniloae, op. cit.
Un sfat pentru locul (dar nu este obligatoriu) unde trebuie facuta rugaciunea
inimii ni-l da Sf Grigorie arhiep. Salonicului , cand atunci intr-o disputa cu un batran
pe nume Iov se retrage in chilia sa ca si batranelul de altfel, urmand amandoi deci
linistirea, ocolind cearta si vorba multa. Deci, cand vrea cineva sa se roage sa intre
la el in chilie ( camera) si sa inchida usa, sau cand mintea ta nu sare de acolo pana
acolo ci intra in inima ta si simturile tale sunt inarite si nu sunt pironite de lucrurile
lumii aesteia , si pe langa aceasta sa te rogi totdeauna cu mintea ta, sa te faci
asemenea cu sfintii ingeri.
11

Intre toate acestea spuse mai sus apare totusi o problema in ceea ce priveste
indreptarea privirii spre ombilic; aceasta pentru ca se presupune ca in vremurile de
demult cand se practica aceasta metoda isihasta nu se cunostea foarte bine
anatomia omuli si se credea ca intrucat inima ar fi centrul omului, locul unde se
aduna toate puterile sufletesti , aceasta trebuie sa fie situata si ea in mijlocul
omuli, respectiv in partea abdominala, in zona ombilicului. Dar aceste presupuneri,
cum ca nu se cunostea locatia inimii in locul corpului uman in vremea respectiva nu
are un fundament intrucat existau medici ca si Claudius din Pergam care aveau
cunostintele necesare pentru a nu fi luata in considerare aceasta presupunere falsa
amintita mai sus. Aceastea au fost doar niste acuzatii de rea credinta, caci dupa
monahii practicanti ai rugaciunii mintii, locul inimii nu a fost fixat nici o data in alta
parte a corpului uman, decat cel in care se afla in organism, adica in partea stanga
a pieptului, in dreptul plamanului. Dar ,ce trebuie evidentiat este ca aceasta fixare
a privirii nu conteaza neaparat,poate sa nu existe deloc, caci nu reprezinta
esentialul in rugaciunea isihasta, ci potrivirea respiratiei cu rostirea cuvintelor
rugaciunii lui Iisus constituie preocuparea de capetenie.
12

Cand ne rugam cu rugaciunea lui Iisus , trebuie sa nu ne despartim inimile de
Dumnezeu ci sa o pazim pe acaeasta cu gandul la Hristos, mereu , pana cand se va
sadi numele sfant in inima noastra. Aceasta rugaciune nu trebuie nici o data lasata,
ci fie ca mancam , die ca suntem pe drum fie ca facem altceva, sa strigam neincetat
Doamne Iisuse, pentru ca aceasta amintire sa ne aminteasca de Iisus si de lupta
noastra cu demonii. Pare un pic contrar cu ceea ce am spus inainte , cum ca
rugaciunea se practica doar in chilia proprie, dar o data ce omul a invatat

11
Ibidem, p. 169.
12
Ioan Gh. Savin, op cit., p. 142.
rugaciunea, si s-a deprins cu ea ii vine mult mai usor si ii este cu trebuinta sa o faca
neincetat. Neincetat strigati deci in inima numele Domnului Iisus ca sa inghita pe
Domnul si Domnul inima si sa devina cele doua una.
13
Dupa cum am mai precizat
aceasta rugaciune nu se dobandeste intr-o zi ci necesita un timp mai indelungat si
multa nevointa; totodata trebuie subliniat faptul ca rugaciunea nu trebuie facuta cu
multe cuvinte pentru ca atunci vine vrajmasul si tulbura mintea , facand-o sa se
abata de la scopul ei- de rugaciune- , deci rugaciunea trebuie sa aib cuvinte putine,
si sa fie facuta cu multa veghere. Invatati de la Ana, mama lui Samuil, care se ruga
continuu si nu i se auzea vocea. Striga zi si noapte << Doamne Iisuse Hristoase ,
miluieste-ma>>
14
.
Nichifor Monahul, ne invata urmatoarele: Tu deci , sezand si adunand mintea,
introdu-o pe calea narilor pe unde intra aerul la inima si sileste-o si impingea-o sa
mearga impreuna cu aerul inspirat la inima. Intand acolo va inceta lipsa bucuriei si a
fericirii.
15
Nichifor Monahul are ca principiu orientarea mintii in inima cu ajutorul
respiratiei, rostind in acelasi timp sau doar gandind numele lui Iisus, in rugaciunea
Sa. Si isihastii atoniti ne invata ca exact in acest lucru consta esenta rugaciunii
isihaste, si anume a sincronizarii respiratiei cu rugaciunea.
O alta metoda este metoda lui Grigorie Sinaitul; nu este el cel care a inventat-o ,
dar el a preluat-o din Sinai si a propovaduit-o printre calugarii atoniti. Si aceasta
metoda care va fi expusa in cele ce urmeaza are ca baza si mijloc de plecare tot
respiratia imbinata cu rugaciunea. Sezand zice, de dimineata pana seara pe un
scaun lat e o palma aduna-ti cugetarea din minte si tine-o acolo. Inconvoaie-ti cu
putere pieptul , umerii si gatul incat sa simti o mare durere si striga staruitor cu
mintea sau cu sufeltul : Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma ! .Apoi mutandu-ti
cugetul la cealalta jumatate zi : Fiule al lui Dumnezeu miluieste-ma ! . Si spunand de
multe ori jumatatea aceasta sa nu le schimbi mereu din usurinta . Caci nu prind
radacina plantele care sunt trasplantate continuu. Retine-ti si miscarea respiratiei
ca sa nu respiri cu usurinta. Caci adierea aerului iesind de la inima intuneca mintea si
rapeste cugetarea [] biciueste cu numele lui Iisus pe vrasmasi caci nu e arma mai
puternica in cer si pe pamant.
16


13
Ibidem, p. 146.
14
Ibidem.
15
Ibidem, p. 148.
16
Ibidem, p. 151.
Deci aceasta sincronizare a respiratiei cu rugaciunea , pentru a aduce mintea in
inima, este scopul urmarit de fiecare dintre cei trei isihasti amintiti mai sus si
anume, Sf Simeon, Nichifor Monahul, respectiv Grigorie Sinaitul. Si Nicodim
Aghioritul numeste aceasta rugaciune a lui Iisus rugaciunea respiratiei spunand
tehnica ei : Inspiri o data si te retii pana cand rostesti in minte intreg textul
rugaciunii, apoi respiri si repeti mereu pentru fiecare respiratie a rugaciunii. Asa
ne-au invatat parintii .
17
Rugaciunea inimii este chemarea lui Hristos , chemare ce
este facuta in ritm repetat dupa respiratia omului, pana cand fiinta umana e
coplesita de lumina divina a harului. Si Sf Ioan Scararul ne spune urmatoarele:
Loveste pe vrasmas cu numele lui Iisus si pomenirea lui Iisus sa se lipeasca de
rasuflarea ta.
18
Este clar ca nu putem avea de la inceput o rugaciune curata, dar
oricum ar fi nu trebuie sa deznadajduim si sa ne rugam cum putem pentru ca Cel ce
da rugaciunea este Duhul Sfant nu noi; iar pentru ca a ajunge la rugaciunea facuta
din iubire si nu din silinta , trebuie sa staruim cu mintea in inima , sa o ducem in
inima prin inspirarea aerului, la inceput , pentru ca mai apoi , cand doreste
Dumnezeu sa ne copleseasca cu harul Sau.
Alt mod de rugaciune si sincronizare a respiratiei cu rugaciunea isihasta este cel
stand in pozitie asezat cu capul ingtre genunchi [] aceasta pozitie este folosita
de cei care cultiva rugaciunea mintii si a inimii fiindca le mentine mintea adunata .
In pozitia aceasta s-a rugat si proorocul Ilie dupa lupta pe care a dat-o impotriva
proorocilor mincinosi si dumnezeului idolatrilor, Baal.
19

Tot aici este subliniata importanta pe care o are pozitia omului in timpul
rugaciunii, implicit influeta manifestata asupra respiratiei care la randul ei , dupa
cum ne-au zis parintii mai sus, ajuta credinciosul in dobandirea rugaciunii isihaste.
Un lucru importnt de precizat este ca aceasta rugaciune nu se invata, adica nu
trebuie facuta dintr-o dorinta de izbanda sa se ajunga la ea pentru ca aceasta duce
la egoism; rugaciunea trebuie facuta din iubire. Orice lucru care nu este facut din
iubire este in zadar pentru ca daca faci 1000 de metanii ca sa ajungi in rai numai ca
rasplata nu vei ajunge dar daca faci una singura, dar din iubire, negresit vei ajunge.
Chiar daca am spus mai sus ca respiratia joaca un rol foarte important in
cultivarea rugaciunii isihaste , totusi unii parinti cum este de pilda parintele Porfirie

17
Ibidem, p. 152.
18
Dumitru Staniloae, op. cit. p. 87.
19
Dimitrie G. Karahalios, Pacate si virtuti, Egumenita, Galati, 2010, p. 235.
nu pune un accent asa mare asupra acestei tehnici , el spune ca sa nu folosim
modalitati tehnice ca sezi pe scaunel, ghemuieste-te concentreaza-te, caci nu
este nevoie de o concentratie deosebita entru a deprinde rugaciunea. La intrebarea
adresata lui , cum face el rugaciunea pe scaunel , cu capul plecat, concentrat? , a
raspuns Nu, zic limpede Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma si sunt atent la
cuvinte, asa o fac in minte.
20


In incheiere , vreau sa evidentiez o sintagma, si anume ca rugaciunea isihasta
reprezinta savarsirea liturghiei mintii pe altarul inimii, si mai departe o scurta
relatare a modului de dobandire a acestei rugaciuni de catre un mirean , in special
folosirea respiratiei in rugaciune:
- La inceput ati rostit rugaciunea cu mintea in inima fara a fi atenta la ritmul
respiratiei?
- Da, o rosteam simplu, fara respiratie.
- Cum ati facut trecerea la ritmarea rugaciunii dupa respiratie?

- Parintele V. ne recomanda niste exercitii de respiratie pe care le faceam de
patru ori pe zi, pentru a putea rosti apoi cat mai mult rugaciunea pe respiratie.
Inspiram usor, tragand aer in piept, in patru timpi, spunand "Doamne lisuse
Hristoase", tineam aerul in piept inca patru timpi, spunand Fiul lui Dumnezeu", apoi
expiram in patru timpi, spunand "miluieste-ma" sau "miluieste-ma pe mine
pacatoasa". Insa rugaciunile pe care le numaram nu Ie faceam in acest fel, cu o
respiratie atat de prelungita.
- Ati simtit foloase din rostirea rugaciunii in ritmul respiratiei?

- Da, am prins putere si vindecare in trup si parca mi s-a luminat mintea.
- Ce recomanda parintele V. acelora care nu puteau rosti toate cuvintele rugaciunii
pe respiratie?

- Celor care nu puteau rosti rugaciunea in intregime Ie recomanda sa o spuna intr-

20
Evloghie Munteanu, Ne vorbeste Parintele Porfirie, Egumenita, Galati, 2003, p. 206.
o forma mai scurta. Cateodata, mai ales in timpul unei boli, nu putem prelungi atat
de mult respiratia.
21































21
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/un-lucrator-mirean-rugaciunii-iisus-121234.html,
11/04/2012
Bibliografie:

-Ilie Cleopa, Ne vorbeste Parintele Cleopa, vol 12, Manastirea Sihastria,
Neamt, 2002

-Paulin Lecca, Pelerinul Rus, Sofia, Bucuresti, 2002.

-Dumitru Staniloae, Din istoria isihasmului in ortodoxia romana, 1992,

-Ioan Gh. Savin, Mistica si Ascetica ortodoxa, Tiparul Tipografiei Eparhiale
Sibiu, Sibiu, 1996,

-Dimitrie G. Karahalios, Pacate si virtuti, Egumenita, Galati, 2010,

-Evloghie Munteanu, Ne vorbeste Parintele Porfirie, Egumenita, Galati, 2003

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/un-lucrator-mirean-rugaciunii-iisus-121234.html,
11/04/2012