NICODIM AGHIORITUL

,,Voi merge~
astizi la bitaie asupra
vrijma~ului; si nu slibeasci inima
voastri, nu vi teme~, nu vi ingrozi~,
nici si nu dati inapoi, ci Domnul
Dumnezeul vostru merge inaintea voastri
ca impreuni cu voi si bati pe vrijm3¥
fi si vi ~antuiasci".
(Deul XX, 3-4).

ISBN 973-7952-68-5
 PRECUVANTARE

Titlul luat de aceasti carte prea folositoare de suflet este,

totodata, eel mai potrivit ~i adevarat Fiindca, daca multe din
sfintele ~i dumnez.ei~e Cazti inspirate ale Vechiului ~i Noului
Testament ~i-au primit numele direct din materia lor speciala pe
care o invafi, (ex. Facerea Jui Moise, Crearea Universului din
nimic, E~irea isto~te i~irea Ftilor Jui Israel din Egipt; Leviticul
numit astfel fiindca cuprinde scrierile sfinte ale clasei levitice;
cele patru carti ale Regilor cuprind faptele ~i vietiJe Regilor ~i
cele patru Evanghelii, fiindca cuprind vestea cea buna care a
adus mantuirea omului), cine nu poate intelege ca aceasti carte
s-a intitulat Razboiul nevazut, direct din adevaratul material ~i
lucruri cu care se ocupa?
lntr-adevar cartea aceasta invata nu despre o lupti sensiblla
~i vizuti; nu despre lucruri tru~ti ~i trecatoare, cl despre rizboiul
spiritual ~i nevazut, in care intra fiecare ~ chiar din ceasul
botezului ~i iagiduintei sale in fata Jui Dumnez.eu de a se lupta
in acest rizboi ~i a muri pentru numele Lui dumnezeesc. Razboiul
.
a fost descris in chip alegoric si in Numerii: ,,Pentru. aceea se
.
vorbeste in cartea rizboiului Domnului" (XXI, 14).

3
 insacartea aceasta se ocupi de vri~ii netru~ ~i nevazuµ,
care sunt diferitele pasiuni ~i dorinµ ale camii, picatului ~i
demonului ~i care zi ~i noapte nu inceteaz.i a lupta impotriva ta.
Dupi cum spune dumnez.eescul Pavel: ,l..upta noastri nu
este impotriva cirnii ~i sangelui, ci impotriva cipeteniilor,
impotriva puterilor, impotriva stipanilor intunerecului acestui
veac ~i impotriva duhurilor riutitii de sub cer" (Efes. VI, 12).
' .
Si ea mai spune ci ostasii care au si se arunce in aceasti
lupti sunt toµ ~· Conducatorul lor este Domnul nostru
Iisus Hristos, insotit de toµ coloneii ~i cipitanii Sii, adici de
toate cetele ingerilor ~i sfinµIor. Cimpul de bitaie ~i terenul in
mijlocul caruia are loc acest rizboi este inima noastri ~i toati
natura liuntrici a omului.
Durata rii.boiului este toati viata noastri.
. Si care-i armamentul acestui rizboi nevizut? Ascultati:
' '
adapostul ~i apararea luptitorilor este completa neincredere in
sine; scutul este increderea ~i fenna nidejde in Dumnezeu;
povafuitorul lor este meditarea suferintelor Domnului;
tncingatoarea lor este abtinerea de la pasiunile trupe~ti;
tncalfiimintea lor, umilinfa ~i cuno~ propriei lor neputinµ;
paviiza Lor, lupta in ispite; sabia ce o tin in mana lor este stanta
rugiciune atit mintali cat ~i orali precum ~i ceea ce vine prin
meditare; sulifa ce o au in cealalti mani este neinvoirea cu
patimile care lupti impotriva lor, ci respingerea lor cu indignare;
por(iile ~i hrana cu care se intiresc impotriva inamicilor sunt
continua participare la dwnnez.eiasca imp~ire, atit ~irea
sacramentali la altar cat ~i comuniunea spirituali; iar ochianul cu
care si _poati vedea pe inamic din depirtare este continua fonnare
a minµi a recun• faptele in chip just ~i deprinderea continua

4
a vointii de a dori si fie bineplicut lui Dwnnezeu; precwn ~i
pacea ~i lini~tea deplini a inimii.
Acesta-i razboiul nevazut, ori mai bine, in acest razboi al
Domnului, solda\ii lui Hristos me~ugesc lupta, strategiile ~i
artele pe care imagina\ia perceptibili a inamicilor le intrebuinteaz.i
linpotriva lor, prin simturi, prin imaginaµe, prin pierderea
cucemiciei ~i mai ales prin atacurile aduse in vrernea morµi, a
pierderii credin\ei, ~ zice desnidejdea ~i transformarea lor in
ingeri ai luminii.
De aceea se intelege cat este de necesari lupta linpotriva
acestor inten\ii ale vra~ului.
Aici, luptitorii sunt instruiti in ce linie ~i dupa care tactici si
se conduci ~i cwn si se rizboiasci mai eroic.
in scurt, din aceasti carte orice om care-~i do~te mantuirea,
poate invita cum si infringi du~manul lui nevizut, si-~i
agoniseasci sup~i ~i bogiµi, adici virtuti reale ~i sfinte, ~i si-~i
dobandeasci o coroani care nu se vestej~te, care este unirea cu
Dwnnezeu in lwnea aceasta ~i-n cea viitoare.
Deci primiti aceasta carte cititorilor iubitori de Hristos cu
bucurie. Deprindeti din ea arta rizboiului nevizut. Studia\i-o nu
numai si ~titi a lupta, dar ~i si lupta\i dupa lege ~i cu foloase,
incat si fiti lncoronap. Fiindci Sf. Apostol Pavel spune: ,,chiar
daci un om lupta, el nu prim~te coroani, daci n-a luptat dupi
lege" (I Tim.).
inarmaµ-va cu armitura care vi invati ea ca si mortificap
gandul vostru lovit de du~manii nevizup, care-s patimile
distrugitoare de suflet ~i demonii cei ce provoaci patimile. ,,Luap
toate armele lui Dumnezeu ca si puteti sta impotriva
m~t~ugurilor diavolului" (Efes. VI, 11).

5
 lubite frate, adu-ti aminte ca la sf. Botez ai !agiduit sa
renunti la tine, la faptele tale, sa lupti impotriva Jui satan, impotriva
lucrurilor, lucririlor, ingerilor ~i pompelor Jui, care sunt: iubirea
de placeri, de mm, de argint ~i de alte pofte. De aceea, cat ~i
este cu putinta lupta sa-1 infringi, sa-1 supui pe deplin.
~i care-i rasplata ce 0 vei primi pentru aceasta victorie?
Nu-i numai una, ci sunt mai multe ~i marl.
Auzi-le, cuvant cu cuvant, de la Dumnezeu, din gura Lui,
!agiduite tie in Sf. Apocalipsa: ,,Celui ce va birui ii voi da sa
mananee din pomul vietii care este in mijlocul Raiului lui
Dumnezeu" (II, 7); ,,nu va fi rapit de a doua moarte" (II, 11); ,,el
va manca din mana cea ascunsa, ~i-i voi da piatra alba ~i-n piatra
nwne nou scris, pe care nimeni nu-I ~tie, ci numai eel ce-1 ia" (II,
17); .~i putere peste neamuri ~i-i voi da steaua de dimineata" (II.
26, 28); sa ~cu mine in scaunul meu" (Ill, 21); ~i va vedea
eer nou ~i pamant nou" (XXI, 1).
Vezi dregatoriile? Vezi cinstirile ~i onorurile? Vezi coroanele
neve~tejite pregatite penbU tine? Prate, nu te Jasa, ci invinge pe
eel rau.
Studiaza aceste indemnan de lupta ~i nu fii zabavnic ca altul
sa-ti ia coroana (Apoc. ID, 11 ). Tu, eel ee lupp cu du~manii
dinaunbU ~i dinafara trebuie sa fii temperat in toate. Cei ce lupta
cu d~manii dinafara dobandesc numai o coroana trecatoare de
flori ~i frunze sfilbatice, o ramuti, cateva frunze, un laur ori alte
plante, dar tu eel ee ai sa obµi o coroana incoruptibila trebuie
sa-ti traiesti viata in condamnare si indiferenti
..
, ' t ' ,

.
Sf. Pavel sa te incredinteze in cuvintele lui: ,,Nu stiti oare, in
alergan top alearga, dar numai unul ia premiul. Alergaµ ~i voi ca
sa-1 luap. Oricine vrea sa lupte sa se ab\ina de la orice: aceia
pentru o coroana trecatoare, noi pentru una nev~tejiti" (I Cor.
m, 24-25). Si, cand te vei bucura de astfel de izbanda, incoronat
frind, adu-µ aminte, frate ~i roaga-te Domnului ~i pentru iertarea
pacatelor celui ce a fost colaboratorul tiu prin publicarea acestei
carp. Dar intfil de toate amint~te-p, ridica mintea sus, deschide
ochii ~i multwn~te ~i slav~te pe primul autor ~i pe adevaratul
. .
autor al acestei victorii, Dumnezeu si Comandantul tiu Sef Iisus
Hristos ~i repeti-ti acest cuvant a lui Zorababel: ,,De la Tine vine
victoria. .. ~i a Ta este marirea ~i eu sunt slujitorul tiu" (Ei.dra IV,
59) ~ eel al proorocului David: ,,A Ta este marirea, puterea,
lauda, biruinta ~i taria, ca tu stipan~ti toate cele din cer ~i de pe
pamant" (I Cron. XXIX, 11), - acum ~i pururea ~i-n vecii
vecilor, Amin!

INSCRIPTIILE ACFSTEI cARTI:

• •
Dacii Dorefti un prieten pentru perfecfiunea garantatii;
Dacd dorefti sd vezi pe Dumnezeu fi sd fii unit cu El;
Dacii dorefti, din tot sujletul tau sii obfii cununa Cerurilor;
poarta orice riizboi cu curaj impotriva inamicilor;
Luptii-te, rdzboiefte-te fi cucerefte cu un scop clar.
Ca soldat al lui Hristos fi at/et fndemanatic lupta fmpotriva
diavolului, cdrnii, lumii fi tuturor pasiunilor, fmpotriva poftelor
ispitelor fi dorin{elor tale.
lnva{a din aceastii carte meftefugul luptei fi va izbdndi
binecuvantarea, fi triumful In mtintuire.

7
 PRIMA PARTE

Cap. I.

Perfectiunea crestina; obtinerea ei;

'
cele patru 'lucruri necesare in' acest rizboi.

Cea mai mare ~i mai perfecta realizare spre care poate aspira
omul este a se apropia de Dumnezeu ~i a se uni cu El.
Deci, daca tu, iubite cititor in Hristos, voi~ti sa cite~ti aceste
taine, intfil trebuie sa ~tii in ce consta viata spirituala a desav~irii
cre~e. 1
Fiindca sunt multi care zic, ca viata de desav~ire consti in
postiri, privegheri, metanii, dormiri pe pamant, ~i alte asprimi de

I. Desiiv~irea cre~inului este recomandata ca o poruncii in Noul Testa·

ment, fiindcii Domnul zice: •.Fili desiiv~ip"... (Mal V, 48; iar sf. Pavel: ..Fi!i
oameni deplinr' (I Cor. XIV, 20, iarin alta pane: •.Stiiruip a irnplini exact ~i cu
loata convingerea 101 ceea ce Dumnezeu voie~te" (Colos. IV, 12).
Aceasta a fost proclamat ca o poruncA ~i in Vechiul Testament, fiindcii
Dunmezeu zice Evreilor in Deteronom: ,,Tu vei fi intreg cu Dumnezeu, fiul
mcu, Domnul sA fie cu tine, ca 1U sA prosperi..." (I Cron. XXll, i2). Deci este
evident cii Dunmezeu cere IUturor c•ilor lucrarea ~i pregiitirea perfecpunii,
atlicA Dumnezeu cere ca noi sA devenim desiiv~i!i in toate faptele bune.

9
acestea ale corpului. Al\ii cred ca-i in progres ~i-n multe mo~teniri.
~i multi alpi socot, ca perfe.c\iunea este in rugaciunile mintale,2
in sihistrie, retragere, tacere ~i via\i de indrumare, de fonnare,
adici, a trai dupa o lege a cumpatarii ~i misurii.
Dar numai aceste virtu\i nu sunt desiv~irea ~tina pe care
o cautim noi, ci uneori ele-s numai mijloace ~i instrumente
folosite de om, harul Duhului Stant, iar W1e0ri sunt roada Sfantului
Duh. Ele sunt instrumente putemice de dobandirea harului
Stantului Duh. Nu-i nici cea mai mica indoiali, fiindca vedem pe
multi oameni virtuo~i ca le intrebuin\eazi ca si ~tige forte ~i
putere impotriva picatelor ~i vaniti\ii, ca si fie fortificap in
contra ispitelor, si infranga pe d~manul eel riu, adici, poftele
obi~nuite: camea, lumea ~i pe eel pierzitor. Ei uzeai.i de aceste
arme spre a se inarma cu ajutoare duhovni~ti ne.cesare tuturor
slujitorilor lui Dumnezeu ~i-ndeosebi novicilor, incepatorilor,
celor simpli incat si fie capabili a primi Darurile Stantului Duh:
,,Duhul adeviratei cuno~teri, spiritul sfatului ~i puterii, duhul
intelepciunii ~i al intelegerii, duhul temerii de Dumnezeu", cum
le nume~te profetul Isaia (XI, 2).
Dar este tot atat de sigur, ca acel~i acte sunt ~i o roada a
Domnului ~i produc ,,Bucurie, Dragoste, Credinti, Cumpatare",
cum spune sf. Pavel.
Fiindca oamenii duhovni~ti pedepsesc corpul cu astfel de
asprimi pentru ca el se rizvrit~te impotriva Facatorului siu3 ~i

2. Vezi la acest capitol in cap. XLVI, ~i wm.

3. Noteui ci, dupa teologi, orice pic!ll este numit ofensa lui Dumnezeu
numai fiindci oc~ ~ se opune lui Dumneuu. Picatele ofenseazi ~i se opun
existen!ii lui Dmnnezeu: aici e riul; picatul lov~e in bunitatea lui Dumneuu,
in puterea ~i intelepciunea Lui.

10
sa-1 pna totdeauna umilit ~i supus slujirii lui Dwnnezeu. Ei sunt
in tacere ~i solitudine ca totdeauna sa scape de cea mai mica
blasfemie a lui Dwnnezeu, se roaga ~i iau parte la slujbele
Domnului ~i la faptele de cucemicie ca sa dobandeascii cetatenia
Cerurilor, mediteai.i viata ~i patimile Domnului, nu pentru alt
motiv, ci ca sa cunoasca mai bine slabiciunile ~i piicatele lor ~i
Bunitatea lui Dwnnezeu, urmeai.i lui Iisus Hristos prin lepiidarea
de al\ii, de ai lor ~i de ei in~i~i ca in dragostea lui Dwnnezeu sa
poata ti mai aprin~i ~i mai putemici in ura de ei in~i~i. Chiar ~i
aceste virtu\i enumerate pot produce in unii rauraµ mai marl
decat pacatele viidite, nu din cauza lor in~ile (fiindca sunt cele
mai sfinte in sine), ci din cauza celor care caura sa unneze
propriile indemnuri ~i dorinµ. Ei viii.ind cum au plecat pe calea
adevarata, nu lupta numai cu bucurie in aceste lupte ale corpului,
ci merg dupa planul lor de~rt, chiar dupa placerile paradisului.
De aceea ~ti oameni cred ca au fost ridicaµ pana in cetele
lngerilor ~i ca au viizut pe Dwnnezeu in mijlocul lor. Uneori
ftlnd cufundaµ intr-un fel de medita\ii ~i reflecµi ciudate, cred
c-au parasit complet lumea ~i au fost ridica\i la al treilea cer. Dar
in ce marl erori sunt ~i cit de departe sunt de adevarata perfec\iune
oricine poate intelege din viata ~i caracterul lor. Doresc a fi
preferati in orice imprejurare, ei sunt idioritmici in toate dorintele
lor, sunt orbi in toate afacerile lor, dar examineai.i cu grija toate

~i numai pentru aceasla este numit imperfeC{ilDle ~i nedesiv~. fiindci

ofenseazi ~ hul~e desiv~a lui Dumne:r.eu; ~i in aceasla consti picatul ~i
nelegiuirea fiindci calci ~ distruge poruncile lui DwruteZeu ~i dupi cum orice
cuvinl sp~ impotriva lui Dumne:r.eu este numil hula fiindcil. love¥e in Dwnne:r.eu,
101 ~ orice picat este numit lovirea lui Dumnezeu nu numai fiindci in sine
esle opus binelui, dar ~i fiindci aceasta venind de la creaturi di a intelege ci
ficilorul este huli1 deoarece El insu~ este riu in Sine.

11
cuvintele ~i faptele celorlal\i, iar daci cineva se apropie pu\in de
dan~ii cu o cinstire d~arti pe care socotesc c-o au sunt foarte
multumiti. Ori daci cineva le repro~ acesle devoiiuni ~i
marturii ce le practica, (oprite de Dumnezeu) deodati se supira
si devin cu totul alti oameni. Si daca Dumnezeu, dorind a-i aduce
' ' '
la cunostinta si recunoasterea de ei insisi si la adevarata cale a
' • t • • • ,

desav~irii, le trimite necazuri ~i suferinte, ori ingiduie a veni

peste dan~ii persecu\ii, atunci i~i arali taini\ele inimii tor complet
corupte de mandrie.
Fiindci in orice imprejurare grea ce vine nu doresc a fi
supu~i voin\ii lui Dumnezeu. Evili orice greutate ~i nu unneazli
exemplul Fiului lui Dumnezeu care a fost umilit ~i a suferit.
Domnul nostru Iisus Hristos s-a smerit mai mutt decat toate
creaturile ~i a suferit persecutii pentru prietenii Sii iubi\i.
Prigonitorii au devenit astfel un instrument al bwtita\ii divine ~i
colaboratori la mantuirea celor prigoni\i.
De aici se vede clar ci ac~ti oameni sunt in mare pericol.
Fiindci avand interiorul tor, adici cugetul intunecat se privesc
prin acest cuget ~i cred ci au atins perfecpwtea fn acest fel, plini
de mandrie osandesc pe altii.
De aceea nu-i posibil ca vreun om sa-i converteasci pe atare
oameni, decat numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Fiindci oamenii
picilo~i la aritare sunt mai ~or de intors la calea cea buni decat
cei ce picituiesc in ascuns, acoperi\i cu masca virtu\ilor aparente.
Deci acum ai vazut foarte clar ca viata ~i desav~irea
duhovniceasci nu consli in aceste virtu\i de care am vorbit, sa
stii ci ea nu consli in orice alte lucruri4, ci in acestea: cunoasterea
' '

4. Vezi, iubitule, cit de buni este ordinea ~ meloda folosile de aceas1ii

carte. Pentru ci fiecare condi!ie e specificall polrivil axiomei filozofice ~i
!in~ la indrurnarea cugetului fiindci incepUlurile sunl cauzele acpunii ~i

12
bunataµi ~i maririi lui Dumnereu, a nimicniciei ~i inclinarii
noastre la orice rau; in iubirea de Dumnereu ~i ura de noi in~ine,
in supunerea nu numai lui Dumnereu, dar ~i tutwor creaturilor
pentru dragostea de Dumnereu, in respingerea oricarei vointi a
noastra, in perfecta ascultare de vointa divina ~i in legatura cu
acestea ca noi sa dorim ~i sa facem toate aceste lucruri numai
pentru marirea lui Dumnereu5, pentru placerea Lui, fiindca ~i El
voie~te astfel ~i pentru ca-i bine ca noi sa-L iubim ~i sa-1 slujim.
Aceasta este legea dragostei scrisa de yoia lui Dumnereu
ins~i in inimile dreptcredincio~ilor Lui slujitori. E lepadarea de
noi in~ine pe care o cere Dwnnereu de la noi. Este jugul dulce ~i
sarcina u~oara a lui Iisus. Este supunerea fa\a de vointa
dumnezeeasca la care ne indeamna Rliscumpar&orul ~i invli\litorul
nostru cu propriul Lui exemplu ~i cu glasul Lui6•
. Deci, tu frate, daca do~ti s-ajungi la inlil\imea. acestei
perfectiuni, trebuie sa practici o continua supraveghere ~i violenta
asuprl-\i ca sa iii pretutindeni cuceritor ~i sa-ti poµ infrana toate
poftele marl ~i mici, fiindca este nevoie a fi pregatit cu toata
ravna sufletului tau pentru aceastli luptli, (fiindcli coroana nu-i
data cuiva daca nu se aratli luptlitor). Acest rlizboi pe cat e mai

sfof1Arilor in orice. De aceea ~i aceasla carte inainte de orice, pune inainle tema
ca inceputul, desav~irea, sa poala fi realizale. Aceasia avand-o in vedere loti
cei ce trebuie si\ luple si nu treaca de la un lucru la altul, ci inspre aceasla ca la
un semn sa poala dirija toale faplele lor.
5. Acel~i lucru ii spune Ma Isac (Log. 23, p. 136) unde zice: •.E mai bine
de line sa le liberezi de legalUra pacalului, decil sa pui in libertale robi din
robie'"; ~i mulle alte lucruri de acord cu cele gandite ci1~1e ~i Cuvtintul sau al
56-lea (Logos p. 334). .
6. De aceea ~i sf. Apostol se bucuri, ca noi si facem, in genere, loale
faptele noastre numai spre slava lui Dumnezeu, zicand: ..Ori de manca{i, ori de
beti. ori altceva de faceti. 1oa1e sa le facep spre slava lui Dumneuu" (Cor.).

13
greu decat oricare altul, (pentru ca luptam impotriva noastra
in~ine ~i totodati luptam impotriva celor ai no~), pe atat victoria
ce-o c~tigam intr-insul va fi mai mareata decal oricare alta ~i
mai placuta lui Dunmezeu.
Daca ~ti atent ~i cu grija a distruge toate poftele dezordonate,
toate placerile ~i dorintele tale, vei fi mai bineplacut lui Dumnezeu
~i-L vei sluji mai bine decat torturindu-\i corpul ~i postind mai
mutt decat vechii eremip; mai bine chiar dec3.t a converti mii de
suflete, ele in~ile fiind framantate de patimi7•
. .
Pentru ca desi Dwnnezeu iubeste mai mult intoarcerea sufletelor
decat omorarea unei mici pofte, ~tu Crate, aceasta nu insenmeazA
ca tu sa do~ti ori sa faci ceva mutt mai esenpal decat ceea ce
Dumnezeu cere ~i do~te mai mult de la tine. Pentru El este mult
mai bineplacut ca sa lup\i ~i sa-ti mortifici pasiunile, decat sa-1
sluje¢ intr-un fel ori altul, chiar de-i mare~ important, neglij3.ndu-\i
patimile ~i poftele.
Acum, deci, ~tii in ce consti desav~irea cre~tina ~i cum s-o
c~tigi. E necesar ca sa duci un ve~c ~i foarte veghetor rizboi
impotriva ta Trebuie sa fii. inannat cu patru lucruri foarte necesare
ca sa fii victorios in acest rizboi nevazut ~i sa p~ti coroana Ele
sunt:
1) Sa nu te increzi niciodati in tine insuµ;
2) Sate increzi totdeauna in puterea ~i ajutorul lui Dumnezeu;
3) Sa lupp totdeauna ~i acum vreau sa-p vorbesc despre
ajutorul lui Dumnezeu;
4) Sate rogi.

. 7. ~i intr-adevar trebuie si fim supu~ voin!ii lui Dumnei.eu totdea':1'1a ~i si

o perfectionAm intr-a noastri. A~ ne inva!i ~ Cuvintul lui lisus: •.Fie voia Ta
precum in cer ~i pe pimint", ~i exemplul Lui. Chiar de la inceputul vie!ii Sale,
indal! ce a intrat in lume, a ciutal a face voia lui Dumnei.eu. Tot astfel in

14
 Cap. Il.

Ceea ce nu trebuie. Si nu ne bizuim pe noi ~ine.

lubite frate, este ~ de necesar a nu te increde in tine insu\i,
in acest razboi, ca farli aceasta, fi.i sigur nu nwnai cli nu vei izbuti
a c~tiga victoria doritli, dar nici nu po~ rezista catva timp.
Aceasta sli se intiplireasca in mintea ta8• Fiindcli de la Adam
avem o mare concep\ie despre noi in~ine. Totdeauna credem ca
suntem ceva mai mutt ~i credem ca ar fi o mare ~a sli ne
socotim cli nu suntem nimic. Suntem ceva9• E o prezum~e. E un

evanghelia Sf. loan, Domnul spune: .M-am coborit din cer, nu ca sA fac voia
Mea, ci voia Tal!lui Celui ce m-a trimis" (loan VI, 38), iar la s~itul vie\ii Sale
se ruga: ,,PArinte, de voi~i. sA treaca paharul acesta de la Mine!... Dar nu voia
Mea, ci a Ta sA se faca!" (Luca XX!!, 42).
8. Profetul leremia num~te apostat de la Dumnezeu pe eel ce e increzator
~i nadajdui~e in sine insu~i, zicind: •.Astfel zice Domnul: blestemat sA fie
omul care se increde in om" (lerem. XVII, 5). Sf. Vasile eel Mare, interpretind
aceste cuvinte spune ca prin: •.eel ce se increde in om", proorocul reveleaza ca
noi sA nu nadajduim intr-altul. Iar prin cuvintele: •.care face din placere bra\ele
lui", vrea sa spuna ca noi sa nu ne incredem in noi in~ine. Ambele lucruri sunt
numite apostazie de la Dumnezeu. Aceasta expresie ftlnd intel]lretata ~i intr-alt
fel, duce la concluzia ca eel ce se increde in sine e un om apostal. Fiindca zice
ca eel ce nadajduie~te intr-un om este apostat de la Dumnezeu. Vezi cit de
minunal!-i aceasta carte din calea ce o urmeaza ea: ea face riizboi dragostei
egoiste care-i prima cauza. sursa ~i inceputul tuturor patimilor ~i viciilor.
9. Socotinta ca suntem ceva se nume~te prezumpe. E o palima nascul! din
iubirea de sine ~i devine izvorul, inceputul ~i cauza celorlalte pasiuni, dar atil de
subtila ~ tainica e aceasta mindrie, incit cei ce o au n-o sirnt E un rau tot atil
de mare pe cit e de subtil ~ tainic. A~te patimi inchid prima ~ a min!ii prin
care Harul lui Dmnnezeu voi~e a intra, nu-1 lasA sa intre ~i Harul se retrage.
Oci cwn poate veni Harul sa lwnineze pe cineva care se soco~ a fi ceva
mare; ci-i intelept ~i ci n-are nevoie de alt ajutor, Domnul sA vindece aceste

15
defect greu de recunoscut, ~i care nu-i pliicut in ochii lui Dunmez.eu
Ciruia ii place o patrunzatoare cuno~tin\a de aceasta, cele mai
sigure incredin\liri. Adica sli recuno~tem ca orice bar ~i virtu\i
vin numai de la El. El este ,,vistierul tuturor bunlitli\ilor'' ~i de la
noi nu poate veni nimic placut, nici vreun lucru care sli-1 placli,
chiar daca acest adevlir foarte necesar este lucrul dumnei.eie~tilor
Lui mfilni pe care do~te sli-1 dea iubiplor lui prieteni, uneori cu
inspirape ~i iluminare, alteori cu lupte grele, amfuiciuni, uneori
cu ispita violentli de neinvins, alteori cu alte mijloace pe care nu
le in\elegem.
Pentru acest motiv, draga frate, ~i voi indica acele clii, prin
care, cu ajutorul lui Dumnez.eu, sli doband~ti aceastli renuntare
la tine ~i ca sli nu ai mandrie ~i incredere in tine.
1. Primul lucru este ca trebuie sli recuno~ti nimicnicia ta10 ~i
sa-\i dai seama perfect ca numai prin tine insup nu po\i face ceva
bun, prin care sli devii cetli\ean al Implirl\iei cerurilor.
2. Al doilea este ca tu trebuie sli ceri adesea acest ajutor de
la Dumnei.eu cu ca.J.durli ~i rugaciuni smerite. Dacli do~ti sli-1
ob\ii, intfil e necesar sli-1 pre\W~ti ~i sli nu te increzi, nu numai in
cuno~terea de tine insu\i, ci in orice putere a ta. Dumnei.eu te va

boli ~i patimi luciferice. Cei ce-~i aroga acest drept sunt nenoroci!i, cum spune
Profetul: ,,Vai de cei cc se socotesc in!elep!i in ochii lor proprii" (lsaia V, 21;
~i Apostolul: ..Nu va socoti!i in!elep!i" (Rom. XII, 16) ~i Solomon: •.Nu socoti!i
ca sunte\i ceva" (Proverbe Ill, 7).
10. De aceea sf. loan Gura de Aur zice ca ,,oricine se consideri pe sme a
nu fi nirnic, acela se cunoa~e pe sine mai bine decat toti. Acel om se cuno~le
pe sine care se considera a nu fi nimic". Sf. Maxim Marturisitoi:ul dA o defmitie
a virtu!ii ca: ,,unirea neputin!ei omen~i in cun~ere cu puterea dumnezeiasci"
(Filocalia, p. 403); iar Petru Damaschin spune: ,,Nirnic nu-i mai bine dedt
recuno~terea proprie-li tale neputinp ~i ne¢in\i" (Filocalia, p. 611).

16
incorona numai atwtci cand va vedea ca ~ti convins ca numai
prin puterile tale nu poµ dobandi coroana
3. Al treilea drum este ca sa te obi~ui~ti a ti totdeauna
ingrozit A ti ingrozit de du~anii nenumaraµ impotriva carora
tu, prin tine insuti nu le pop opune nici o mica rezistenta Sa fii
inspliimantat de indelunga lor indemanare de luptli, de strategiile
lor, de transformlirile lor in ingeri, de nenumaratele piedici pe
care le pun in taina in adevarata cale a virtupi.
4. A patra cale este atunci, cand cazi in vreo slabiciune.
Atunci sa te intorci cu mai multa putere la Dumnezeu. El te lasa
liber ca sa-ti cuno~ti mai bine neputinta11, incit sa inveti nu
numai a nu te increde tu insu\i in tine ca tiind foarte nevrednic
dar ~i sa do~ti a ti socotit de al\ii ca slab. Fiindcli, farli aceasta
dorin\li nu poate veni aceasta neincredere virtuoasa in tine insuti.
De aceea, din acest punct de vedere se vede cat e de necesar
celui ce do~te a fi impreunat cu Lumina Cereasca ca sa se
cunoasca pe sine. Aceasta cuno~tere de sine nu-I mai lasa sa
cada in unele defect~. tiindci niciodata nu se mai bizuie in
puterile lui.

11. Nu numai cand cineva cade in vreo patimi, ci 'i cand cade in diferite
greutiti. imprejwfui, amaraciuni, necazuri, stramtori ~ mai ales in lungi suferin!i
lrupel!ti, boli, trebuie sa recunoasca in acestea smerenia de sine 'i incapacitatea
¥i sa fie plecaL ~i ct sa mai spun? Oricine dore,te sa ajunga la cuno~erea
nimicniciei sale in mod practic, sa-,i obsetve gandurile, cuvintele 'i faptele nu
mull limp, ci numai o singur.1 zi, 'i va vedea ca cele mai mulle din gandurile,
cuvinlele 'i faptele lui sunt neintelepte ~i rele. Din acestea va vedea ca se poate
intelege pe sine. Cit de slab este el insu,i; iar din aceastA cuno~ere ~ dreaptA
intelegere de sine se va smeri: Pe viitor nu se va mai increde inlr-insul. Cand
vom gandi ca fiinta noastd nu-i nimic, aiuoci ajungem la recWIO~terea
nimicniciei noastte.

17
 Dumnezeu nu tntrebuin\eaiA mijloace de constringere, de
smerenie decat cand omul tncepe a se tncrede tn sine. Atunci ii
aduce la cunoa~terea de sine. Uneori Dumnezeu tngactuie ca
omul sa cada tn erori, mai mari sau mai mici, tn proportie cu
aprecierea ce o are despre sine, mai mare ori mai mici Dar unde
nu-i nici o socotin\i de sine, cwn a fost in sufletul Sf. Fecioare
Maria, acolo nu-i nici un pericol de cadere.
Deci, de se intampla sa cazi, alearga indata cu gandul la
wnila cuno~tere de tine tnsu\i ~i cu rugaciuni fierbin\i cere de la
. .
Dwnnez.eu sa-ti trimita adevarata Lwnina ca sa-ti cunosti .
nimicnicia ta ~i sa te tncrezi tn Dumnez.eu.

Cap. ill.

Nidejdea ~ increderea in Dumnezeu.

~i e arat de necesar pentru acest razboi sa nu ne tncredem

in noi tn~ine, cwn am spus, totu~i, daca disperam, adica daca
n-avem nici cea mai mica tncredere tn noi tn~ine, e sigur ca ori
vom dez.erta din lupta, ori vom fi invin~i de vrajm~i. De aceea,
tn legatwi cu completa renun\are la noi in~ine, e necesar sa avem
~i 0 perfecta nactejde ~i incredere in Dwnnez.eu, sperand sa
primim nwnai de la El orice lucru bun, orice ajutor ~i orice
izbandi Fiindca, dupa cum de la noi, care nu suntem nimic, nu
~teptam nimic, din care cauzli nu ne incredem deloc in noi, tot
astfel ne vom bucura fara frica fa\i de Dumnez.eu pentru orice
victorie, indata ce am inannat inima noastra cu o nadejde vie
intr-Insul, ca sa primim ajutorul Lui, dupa cuvantul psatinistului:

18
,,Nu intoarce fata Ta de la mine ~i nu lepada cu manie pe sluga
Ta, Tu e~ti ajutorul meu, nu ma lasa ~i nu ma parasi, Dumnezeul
mantuirii mete" (Ps. XXVII-9 (XXVIll, 9)).
Dar aceasta nadejde ~i acest ajutor pot fi dobandite in chip
hotarat. Patru sunt motivele:
1. Fiindca le cerem de la un Dumnezeu, Care fiind
atotputemic, ne poate da oriee dore~te El ~i deci ne poate ajuta
oricand.
2. Pentru ca le cerem de la un Dumnezeu cu intelepciunea ~i
~tiin\a nemasurata, Care cuno~te toate, fie ~i eele ale celei mai
inalte desav~iri ~i prin unnare ~tie ceea ee este necesar mantuirii
noastre.
3. Fiindca eerem acest ajutor de la un Dumnereu nemasurat
de bun, cu o dragoste negraita, totdeauna gata a ne ajuta din ceas
in ceas ~i din moment irl moment, pentru victoria duhovniceasca
~i deplina asupra noastra indata ce alergam in bratele Lui cu
nadejde tare ~i neclintiti
~i cum e posibil ca, Bunul nostru Pastor, Cel ee treizeci ~i
trei de ani a alergat cautand oaia pierduta, cu o ~ de mare
perseveren\ii, Cel ee a batut drumurile cu arata oboseala, Cel ee
Si-a varsat tot Sangele Sau si Si-a dat viata,- cum e posibil, zic
' ' , '
acum, ca oaia in~i sa-1 unnere ~i sa strige cu mare dorinta
dupa El S-0 mantuiasci, iar El sa nu-~i intoan:a ochii la ea? Cum
sa n-o ia ~i sa n-o puna pe dumnezee~tii Sai umeri, facand un
ospat cu toti ingerii din Ceruri?
Dar daca Dumnereu neineetat cauti ~i ~teapti cu mare grija
~i clragoste, sa g3seasci, cape draluna din Evanghelie, pe eel orb
~i pacatos, s-ar putea ca El sa uite pe eel ee-i ca o oaie pierduti?

19
 ' .
Si eel ce crede totdeauna ca Dumnezeu cunoaste inima omului
dorind sa intre intr-insa12 ~i sa cinei.e, cum spune Sf. Apocalipsli,
dandu-i harurile Lui, acela totdeauna i~i pune nadejdea in Domnul.
E cu putin\li oare ca omul sa-~i deschida inima catre Dansul, sa-L
cheme intr-insul, iar Elsa nu vrea sa intre?
4. A patra cale de a agonisi aceasta nadejde in Dumnezeu
~i-n ajutorul Lui, e sa ne ducem cu gandul la istorisirile sfintelor
Scripturi, unde sunt multe fapte expuse, ca oricine nadajdui~te
in Dumnezeu nu ramane niciodata ru~inat ~i neajutat13•
Inanneai.li-te, frate, cu aceste patru anne, incepe lucrul ~i
lupta ca sa biruie~ti. Fii sigur ca atunci vei dobandi nu numai
toata nadejdea in Dumnezeu, ci ~i neincrederea in tine.
Nu voi inceta a-ti aminti despre neincrederea in tine,
fiindca-\i este foaite folositor sa ~tii aceasta, ca bizuirea in sine
este un dU!iffillll foaite inve~unat al oamenilor. Ea e ceva foaite
subtil in noi. Uneori trai~te in modul eel mai tainic in inimile
noastre, chiar atunci cand ni se pare ca nu ne incredem in noi
~i ca nadajduim in Dumnezeu. Deci, ca sa po\i fugi cat mai
depaite de aceasta slava d~ ~i sa po\i lucra neincrezandu-te
in tine ~i cu nadejdea in Dumnezeu, trebuie ca, considerapa
de incapacitatea ta sa treaca inainte de considera\ia
atotputerniciei lui Dumnei.eu, iar aceste douii considera\ii sa
premearga oriciiror fapte ale tale.

12. Cuvinlele Apocalipsei sunl: .JalA stau la u~ ~ bat: de va auzi cineva

glasul Meu ~i va deschide u~. voi intra la el ~i voi pr3nzi cu dinsul ~ el cu
Mine" (Apoc. Ill, 20). . .
13. De aceea ~i regele Abgar ridicind o statuie Domnului nostru la poqile
o~ului Edesa, a scris deasupra aceste cuvinte: •.Hristoase Dumnez.eule, eel ce
nAd!jdui~te in Tme niciodali nu piere" (in Sinaxarul din 16 August).

20
 Cap. IV.

Neincrederea de sine ~ speranta in Dumnezeu.

Cwn poate cineva sli ~tie cli lucreaza cu neincrederea de sine

ori cu perfecta speran\i in Dwnnezeu?
Deseori unii cred can-au nici-o incredere intr-in~ii ~i ca toata
nlidejdea lor este numai in Dwnnezeu. Tot~i. in realitate nu-i
~ Ei sunt siguri de biruintele lor. Dar daca se intfunpla ~uri
in treburile lor, se intristeaza de declin, exaspereazli. Dar nu se
opresc aici ci socot ca in viitor vor fi in stare sli facli ceva mai
bun. Acesta-i un indiciu sigur ca inainte de declinul tor au fost
increzlitori intr-in~ii iar nu in Dumnezeu.
Iar daca suplirarea ~i necazul tor este mare e evident ca s-au
increzul intr-in~ii ~i foarte pu\fil in Dwnnezeu. Fiindcli eel ce nu
are incredere in sine ~i nadajduie~te in Dumnezeu, cand se
intfunpla de nu izbut~le in ceva, nu-i tare surprins nici intristat
a~ de mult El in\elege cli acest insucces vine peste dansul din
cauza incapacita\ii lui ~i a puµnei nadejdi ce are in Dwnnezeu.
Mai ales nu se mai increde in sine ~i spore~te nlidejdea in Dum-
nezeu. Nu mai ascultli de pasiunile care sunt cauza caderii lui.
Sunt oameni care par virtuo~i ~i duhovni~ti, dar cand cad
in vreo nenorocire nu sunl in stare sli-~ redobandeascli pacea
Dacli, dorind sli scape de marile nenorociri venite asupra lor din
cauza iubirii de ei in~i~i, alearga la Plirinµi duhovni~, au glisit
leacul. De la dan~ii ei primesc mare putere sli lupte ~ sli sfarfune
stancile plicatului. Ei primesc forti impotriva lor in~i~i cu prea
stanta taina a Marturisirii si a Pocliintei.
' '

21
 Cap. v.
Frica si virtutea.
'
Mulp ~ socotind timiditatea virtute. Ei nu pricep ca
aceasta vine dintr-o arogantA tainica ~i din prezumpe, fondate pe
niidejdea ~i increderea ce o au intr-in~ii ~i in puterile lor.
Fiindca, ei socotindu-se a fi ceva se incred mult in calitatife
lor. Darin ~uri, vazand ca nu sunt nimic, can-au nici o putere,
sunt tulbura\i ~i mirap, ca la ceva nou, cad in mare groaza ~i frici,
fiindca vad priivfilirea temeliei pe care i~i ridicase increderea ~i
nadejdea.
Dar nu se intampla ~ cu eel smerit Acesta totdeauna ~i-a
pus increderea ~i nadejdea numai in Dwnnezeu, farii sa aiba vreo
nadejde in sine. De aceea, cand cade in vreo greutate, simte frica
~i amaraciune, totu~i nu-i tulburat ori mirat. Fiindca intelege ca
toate aceste cauze vin asupra lui din cauza propriei lui neputinp
~i slabiciuni. Aici vede foaite bine lipsa credinpi

Cap. VI.

Mijloace de dobandirea neincrederii in noi

si increderii si certitudinii in Dumnezeu
' '
Daca toate puterile, prin care vrajm~ii n~tri ne biruiesc, se
nasc din nemcrederea. in sufletele noastre ~i-n ajutorul lui
Dumnezeu, apoi iubite fiate lrebuie sacun~ anumite m~~guri
de dobandirea acestei puteri in contra vrajm~ui - ajutorul lui

22
 Dwnnezeu. Afla atwtci ca nici talentele naturale ori dobandite,
nici toate darurile primite voluntar ori involuntar, nici cuno~erea
slintelor Scripturi, nici lungimea timpului ~i mul\imea anilor cat
am slujit lui Dwnnezeu ~i care ne-a adus o obi~nuintii In aceasta
slujire, nu ne desav~sc a irnplini vointa Lui dumnezeeascii,
daca nu ne vom sili a pliicea lui Dwnnezeu In orice lucru bun ce-1
avem de facut, daca In orice pericol de care fugim, In orice faptii
sav~ita conform voin\ei Lui, zic daca nu exalta inimile noastre
un ajutor special al lui Dwnnezeu, daca nu ne irnputemic~e
spre desav~irea oriciirui lucru bun, cum a zis Domnul: ,,Fara de
Mine nu pute\i face nimic" (loan XV, 5).
De aceea trebuie In toatii viata noastra, in toate zilele, ceasurile
~i minutele s-avem aceasta convingere decisiva ca niciodata ~i
nicaieri nu trebuie sa ne incredem, sa niidajduim In noi in~ine.
. Dar despre niidejdea In Dumnezeu, pe langa cele p-am re
spus in capitolul al treilea, sa ~tii ca nu-i alta cale la Dwnnezeu,
atunci cand p se cere sa birui pe inamici: pupni ori mulp, batrani
ori curajo~i, tineri ori frico~i, decal cea a completei increderi in
Dumnezeu.
Deci, un suflet, fie el ars de pacat, doborat de toate
putreziciunile lumii, pangiirit cum nici nu se poate mchipui,
cautand In toate felurile ~i prin toate mijloacele a se libera de
pacat, nu poate dobandi nici o putere cat de mica irnpotriva
raului, nici sa se smulga din ghearele raului, daca nu ~i-a pus
niidejdea in Dumnezeu. Biruinta lui consta In ferma incredere in
ajutorul lui Dwnnezeu. Uneori se intampla sa ou vada imediat
izbanda, de~i este ajutat de Dwnnezeu, totu¥ cand nu se ~teapta
vriijm~ii sunt nimiciµ.

23
 Cap. VII.

Cum si ne ordonim gandirea ca s-o ferim

de ignoranp

Daca ramanem numai cu suspiciunea de noi ~i nadejdea in

Dwnnezeu, ~de necesare in acest razboi, nu numai ca nu vom
invinge, dar vom ~i cadea in multe rele. Deci, pe langa acestea
mai e nevoie ~i de fonnarea ~i de instruirea noastra, cum am spus
la incepuL Acesta-i al treilea lucru. Ea se adreseaza minpi ~i
voinpi. Trebuie sa ferim mintea de n~tiin\i Ignoranta este un
mare du~man al min\ii. 0 intunecl, ~i o opre~te de la mice
cuno~tere a adevarului, obiectul ei de preferin\i
De aceea trebuie s-o educam in ~ fel, incat sa fie in stare
a disceme desav~it, binele necesar noua pentru cura\irea
sufletului nostru de patimi ~i sa-1 lmpodobim cu virtu\i.
Doua sunt caile de cura\irea ~i luminarea min\ii: prima ~i cea
mai importanta este ca/ea rugdcitmii. Cu rugaciunea ajungem la
Sffintul Duh ~i-L induplecam sa se indure a revarsa peste noi ~i
in sufletele noastre dumnezeeasca Lui Lumini Iar El va face
aceasta daca cerem cu nadejde de la Dwnnezeu, numai de la El,
daca facem voia Lui cea sffinta ~i daca supunem tot ce avem
parerii, experien\ei ~i sfatului Parin\ilor no~tri spirituali.
A doua cale este cea a unui continuu exerci\iu de atenta
reflec\ie ~i contempla{ie a acelor lucruri incat s-ajungem a
recuno~te clar ce-i bun ~i ce-i rau; nu dupa sim\uri ~i dupa
concep\ia lumii, ci dupa drepta judecata ~i adevarul Duhului
Stant. Adica, adevarul Scripturilor inspirate de Dwnnezeu, al Sf.

24
Duh Cel ce a insuflat pe sf. Parinti ~i Dascali ai Bisericii noastre.
Fiindci atunci cand aceasta reflectie ~i contemplatie este dreapta
~i sanitoasa, ne di putinta sa vedem limpede ceea ce este lucru
de nimic, d~ fats; toate aceste lucruri pe care lumea oarba ~i
corupta le iu~ ~i alearga dupa ele pe toate ciile.
Adica, ptacerile ~i bunurile lumii nu slDlt altceva decit
vanitatea ~i moartea sufletului, insultele ce ni le aduce lumea ne
produc adevirata rnirire; necazwile ne fac bucurie; iar faptul ca
iertam du~or n~tri ~ le facem bine este o marinimie de
suflet ~i dovada cea mai mare de asemanare cu Dumnezeu.
Este mai de pre\ ca cineva sa se supuna lumii decit sa fie
stapanul intregii lumi. Este lucru mai marinimos ~i mai nobil ca
cineva sa asculte de buna voie decit sa SUplDla ~j sa comande
marilor Lnplirati. Cun~tinta smerita de noi in~ine trebuie cautata
.
mai mutt decit cea mai inalta dintre toate stiintele.
'
Abirui, a wa
poftele ~i vointa noastrli, oricit de putemice ar plirea, este lucrul
mai de pret decit a cuceri multe redute ~i intaritwi ale cine ~tie
caror armate putemice ~i decit a face ca mortii sa invie.

Cap. vm.
Dreapta ~ falsa judecati

De ce nu putem face dreapta distincpe intre lucruri ~i prin ce

mijloace sa le recunoa¥ent?
. .
Nu rationam bine in aceste lucruri si in multe altele fiindci
nu ciutam sa le patrundem mai adanc, ci le trim ori le. iubim
numai privindu-le din afari De aceea iubirea ori ura lor

25
prejudiciazi ~i intuneci mintea noastri Din aceasta cauiA ea nu
poate disceme adevarut in natura lui intima14•
Deci, tu frate, daca voi~ti sa nu intre in mintea ta aceastli
eroare, ia seama bine ~i oricand vezi cu ochii ori meditezi cu
gandul ceva, controleazi-\i vointa atat cat poµ, n-o Iasa sa lucrez.e,
sa iubeasca ori sa urasci acel lucru, ci mediteazi-L numai cu
mintea.
Si .
, intfil de toate, sa recunosti ca daca acest lucru este neplacut
~i contrar pomirilor tale naturale, ura te amage~ sa-1 dete~ti,
dar daca iti face pliicere ~ti impins de iubire sa-1 do~ti.
Atunci cand mintea nu-i intunecati de patimi, ci-i libera ~i
curati, poate vedea adevarut ~i patrunde pana in adfulcimile
lucrului, vede Wlde este raul, ascWlS in placerile josnice ori Wlde
este binele acoperit de rau.
Dar cand se intfunpla ca vointa sa fie prejudiciati sa iubeasca
ori sa urasci ceva, nici mintea nu mai poate zice altfel; ea nu-I
mai poate CWlO~te decat ~ cum porunc~te vointa Aceasta
dispozipe ori, mai bine zis, aceastli pasiwte se ridica in mijlocul
functiunilor psihologice ca W1 zid intunecos. fntuneci mintea
care vede lucrul altfel decat este in realitate ~i ~ trece la
aprecierea vointei.
Cu cat vointa merge dupa gustul ei wand ori iubind W1
lucru oarecare, cu atit mintea e mai intunecati. Iar intunecati
complet prim~te orice ca plicut ~i frumos. Deci, dacli nu-i
pazita legea, foarte necesara penbu aceasta fonnare, adicli, sli-\i
restrangi vointa de la ura ~i dragostea gribitli, aceste doua puteri
ale sufletului, adica gandirea ~i vointa, totdeaWla lucreazi rau,

'i
14. De aceea sf. Grigorie Teologul spune ca prin dragoste ori uri
adevArul risci ,i. rtmine neclDloscut ,,Nimic nu-i mai plicut oamenilor decllt
cind ilwing pe demon prin bunivoin{i ori prin uri."

26
ca intr-llll cerc, de la intuneric la un intuneric mai mare, de la
o eroare mica la alta mare.
De aceea, iubitule, supravegheai.i-te, cu toara luarea aminte,
de iubirea ori ura emotivii in orice ltnprejurare pe care n-ai
previizut-o in prealabil bine; intfil cu lumina gandirii ~i a dreptei
judeci\i, apoi cu lumina dwnn~or Scripturi, cu lumina
harului ~i a rugiiciunii, ~i cu judecata piirin\ilor tai duhovni~
Atunci nu ~. nu socote~ adevaratul lucru bllll de riiu, ~i
adeviiratul riiu de bllll.

Cap. IX.

Pizirea mintii de curiozitate

•
Dupii cum e necesar a ne pazi mintea de ignorantii, cum am
spus, tot atat de necesar este s-o pazim de cwiozitatea nemiisuratii,
opusii ignoran\ei. Flindca odatii ce am incarcat-o cu multe gandwi
~i cugete de~. dezordonate ~i neingiiduite, o facem incapabilii.
Nu mai e in stare a dobandi ceea ce-i necesar adeviiralei noastre
mortificiiri ~i perfec\iuni. De aceea, trebuie sii te ocupi numai de
acele lucruri care sunt necesare, chiar daca \i-ar mai fi pennise ~i
altele. Adunii-\i atat cat po\i in tine gandirea. Totdeauna.
Infonneaz-o despre lume, de cele ce se petrec in Univers.
Infonnaµile, noutii\ile proaspete ~i toate prefacerile ~i schimbarile
mici ~i mari ale lumii ~i ale Tarn ta1e sa fie pentru tine ca ~i cand
nu s-ar fi intamplat nimic15• Dar chiar daca-ti sunt aduse de alµi,

15. De aceea sf. Vasile eel Mare sfitui~ ci .~oate istorisirile hmili si fl
pentru noi ca o experien!A amad: ..v~e lumii si·p fie o experien!A amari iar
cele ale oamenilor Sfmp un vas de miere"

27
respinge-le, departeaza-le de la inima ~i imaginatia ta. Fii un
culegator hamic al lucrurilor duhovni~ti ~i ce~ti. Nu cauta sii
cunosti altceva in lume dedt pe Cel Riistignit; Viata ~i Moartea
Lui. Acestea cer luarea aminte a ta. Astfel vei ti mult binepliicut
lui Dumnezeu, Cel ce socot~te al~ii ~i iubipi Lui pe cei ce-L
iubesc ~i-nvata a face voia Lui.
..
Orice altii chestiune, orice altii infonnatie si intrebare este
egoism ~i mandrie. Prin aceste unelte diavolul cautii sii c~ge
vointa celor ce dau atenµe vieµi duhovni~ti. El lupta din toate
puterile ~i se sil~e a invinge mintea lor cu curiozitiip de acest
fel. El vrea sii cucereasca prin aceste mijloace ambele, mintea ~i
vointa
Prin unnare, cautii adesea a da oamenilor nopuni, fie ele
chiar inalte, subtile ~i curioase, mai ales celor ce vor sii le
piistreze in minte ~i celor ce repede se at~ lor.
Stiipaniµ de pliiceri, de discutfi asupra acestor notiuni inalte,
prin care ei ~it socotesc a pliicea lui Dumnezeu, uitii a-~i curaµ
inimile, a se gandi la slaba lor cun~tere, la adevarata mortificare
~i la taierea vointei. Sunt cuprin~i de patima mandriei ~i devin ei
in~i~i idolii cugetiirii lor. De aceea, incet-incet, pe nesimµte, farii
a-~i da seama, ajung a crede ca nu mai au nevoie de sfatul altora.
Atunci se ob~nuiesc, in orice trebuintii, sii alerge la propria lor
judecatii. E un lucru fo31te periculos ~i greu de indreptat, fiindca
aroganta gandirii e mai periculoasii dedt cea a vointei. cand
aroganta vointei, manifestatii in minte, e mai ~or a ti remediatii,
supunandu-se celei ce-i unneai.ii. Dar cand mintea are o opinie
~ita, ca judecata ei este mai buna decat a celorlalp, cum ~i prin
ce poate fi corijata? ~i cum poate un om sa se supuna
rationamentului celorlalti cam vreme ii considera nu asa de bun
t I . '

ca al siiu?
 Daca-i ~ ca ochiul sufletului, care-i mintea, prin care e
capabil omul a recllllo~te ~i a curiiµ aroganta voinfei, este ~ de
slab, orb ~i plin de mindrie, cine-I poate vindeca? ~i daca
lwnina-i lntuneric ~i adevlirul logic eroare, cum poate ilumina ori
corecta pe celelalte? Pentru acest motiv sa rezi~i pe cat tµ este
cu putinta acestei arogante periculoase a mintii, tnainte ca ea sa
patrundli In simtirile tale; ~i rezistand cwiti-ti gandirea In toate
adfulcimile ~i unghierele ei ~i supune opinia ta parerii altora Fri
nebun, neintelept pentru iubirea lui Dumnezeu ~i atunci vei fi
mai mtelept decat Solomon. ,,De socoate cineva din voi sa fie
mtelept In veacul acesta, sa se faca nebun ca sa ajllllga mtelept
Pentru ca mtelepciunea lumii acestea este nebunie inaintea lui
Dumnei.eu" (I Cor. m, 18-19).

Cap. x.
Cum si formam vointa ca in toate actiunile noastre
' in ultimul ei' scop
interne ~ exteme,
si doreasci numai a plicea Jui Dumnezeu

Pe Ianga formarea minµi, trebuie sa conducem ~i vointa

noastri S-o tndrumlim in ~ fel meat sa nu putem tnclina spre
poftele ei. Ea sa devina lllla cu vointa lui Dunmei.eu! Trebuie,
iubite frate, sa nu crezi ca toate ale tale sunt suficiente, ci sa
voie~ sa cauti acele lucruri care sunt placute lui Dwnnezeu. Dar
In legatura cu aceasta, sa-p orientezi astfel vointa ca ~i cand ar fi
~ de Dunmei.eu, ca sa-1 placi Lui. Acesta:-i scopul final.
Pentru acest scop final avem a duce o lupti mai mare, cu natura
noastti, decat cu oricare alt lucru. Natura noastti tnclina In

29
dorintele ei ~de mult incat in toate domeniile, uneori chiar ~i in
domeniul nostru spiritual, ea cere raspunsul ~i pliicerea ei. ~i
atunci se simte branita de aceste pofte ca de o adevarata hrani
Din aceasta cauza cand lucrurile spirituale ne sunt oferite
atunci cand le dorim ~i le ciutam, dar nu ca fiind inttoduse de
vointa lui Dumnezeu, ori numai in vederea faptului ca noi sli
placem lui Dumnezeu, ci pentru acea ptacere ~i bucurie care se
n~te din dorirea acelor lucruri pe care Dumnezeu le do~te.
Aceasta ~a e mult mai condamnabila decat dorinta in sine.
De aceea nu-i deajuns a dori acele lucruri placute lui
Dumnezeu, ci ~i a le dori pentru acel~i motive pentru care plac
lui, Dwnnezeu16•
Cind nu urmlim vointei lui Dwnnezeu, intampinam multe
deceptii din call1.a iubirii de noi in~ine. Trebuie sli urm3m voii
Lui, numai pentru Mlirirea Lui, nu din interesul nostru. Numai
pentru acest motiv sli-L dorim, sli-L ascultam, cum am spus mai
SUS.
Deci, iubite frate, ca sli te poµ pazi de aceste curse, care
nimicesc orice cale a desliv~irii ~i sli poµ progresa a dori ~i a
face orice act numai pentru Vointa, Slava ~i buna placere a lui
Dumnezeu, ca sli-1 poµ sluji numai Lui (Cel ce in toate acµunile
~i gandurile noastre do~e a fi El Ins~i inceputul ~i s~itul)­
folo~te aceasta metodi
Cind vrei sli-ncepi vreo acµune care-i plicuta lui Dumnezeu
ori care, in genere, este bunli, nu apleca indatli vointa ta s-o

16. De aceea ~ Apostolul ne indeamni sl cercetirn ceea ce-i confonn

vointei lui D~u n.u numai ,,b1D1uf', ci 'i acceptabilul ~i oportunul in orice
imprejurare: ,,Nu vi pottivi!i veacului acestuia, ci vi prefaceµ prin innoirea
mintii voastre, ca sl cuno~e!i ce este voia lui Dmnnezeu cea plkutl ~i
deslv~itl" (Rom. XII, 2).
doreasci Intfil ridica-ti mintea la Dwnnez.eu ~ vezi daca El
dore~te aceasta ~i daca prin aceasta tu ii vei placea numai Lui.
Daca qi dai searna ca propria-ti inclinape este mi~ata de vointa
divina, atwlei trebuie sa doresti acest act si sa-1 intteprinzi,
' '
fiindca Dwnne:zeu ii do~e. Este numai pentru placerea ~i
Mlirirea Lui.
Tot astfel, cand vrei sa refuzi ceea ce nu-i pla~ nici lui
Dunme:zeu, adicli, raul, nu-I refuza indati Ridica intfil privirea
min\ii la Vointa Lui cea dunmezeiasci Numai dupa aceea sa
refuzi. A~ vei fi placut lui Dwnnezeu daca refuzi ceva
Corupµunea naturii este foarte subtila ~i de aceea puµni o cunosc.
Puµni pricep amagirea ei. Totdeauna ea cauta in mod tainic ale
ei. Deseori pare ca scopul ei este ca noi sa placem numai lui
Dunmezeu. Totu~i in realitate nu-i ~
Singurul mijloc prin care putem scapa de aceasta amligire
este curatenia inimii. Puritatea inimii consta in nimicirea omului
vechi ~i ridicarea celui nou. Pe aceasta linie ~i la acest scop se
misca si tinteste tot rclzboiul nevazut
' ' ' '
De vrei sa te-nvat ~~gul acestei lupte, asculta:
La-nceputul oriclirei ac\iuni trebuie sa lup\i, cat poµ, linpotriva
oricarei vointe private, ~i sa nu do~ti. nici sa refuzi ceva, pana
ce n-ai inteles ca tu ~ti purtat numai de Vointa lui Dumnezeu.
Dar daca in toate celelalte actiuni ale tale si fara-ndoiala in
' '
lucrarea interioara a sufletului, nu poµ ~ti daca ~ti mi~ de
Dumnezeu, de bunavoirea Lui 17, totu~i multum~e-1 ca eel puµn

17. Perceperea actualli a mi~irii lui Dwnnezeu se produce fie prin

iluminarea intelectualli, descoperirea inimii curate, fi~ prin iml>~ interioara
a lui Dunme:zeu, prin vedenie; ori prin alte puteri ale harului dumne1.eeSC,
lucritoare in inima curatli: bucuria infailibilli, lacrimile inimii, iubirea
'i
dunmei.eascli alte mijloace de imbuniJlitire duhovniceascli, care nu vin din

31
virtual ai totdeauna de partea ta o buna intenpe a place Jui
DW1U1ezeu in orice fapta..
in faptele care cer oarecare timp, nu numai la inceput, e bine
sa acponezi nu numai dupa vointa Atotputemicului ci ~ catre
scopul Ia care te vei gandi necontenit18, fiindci daca nu-ti amin~
mereu cazi in pericolul a fi in legatura iubirii naturale de tine.
Atunci inclini mai mult spre tine decit spre Duinnezeu! De aceea
nu te lasa furat de timp, ci ho~te de la inceput
Prin wmare, oricine nu da atenpe acestui lucru, incepe adesea
a face o fapta cu un scop care-i bine pl.acut lui DWllllezeu; dar
mai tarziu, incet, incet, pe nesimtite merge numai dupa
bunapl8cerea voii sale. Atunci uita dW1U1ezeiasca Vointi
Este atat de dominat de placerea acelei fapte, incat daca
DWIUlezeu ins~i cere acest lucru ori il cearta, cu vreo boalii,
ispitire ori cu alte mijloace, el se tulbwi, e vexat ~i uneori
blameazA pe unul ori pe altul, ca I-au sfatuit, ba uneori munmni,
~i impotriva lui Dunmezeu. Acesta-i un indiciu sigur ca gandul
~i fapta lui nu sunt ale lui DWllllezeu ci ele au i~it dintr-o
radicina periculoasa ~i corupta - iubirea de sine.
Fiindca eel purtat numai de vointa ~ buna pliicere a lui
.
DWllllezeu nu doreste a face altceva mai mult decat altul, chiar
daca-i ceva inalt ~i mare iar altceva jos ~i foarte mic. El le do~
deopotriva potrivit cu ceea ce-i pllicut lui Dunmezeu, fiindci
numai El cuno~ timpul, felurile lucrarilor ~i alte imprejuriri.

vointa noastd ci de la Dunmm:u. Prin intelegerea acestora SIDltem asigura!i cl

ceea ce vrem si facem esle dupi Vointa Lui dumnezeascl. Dar intii de a
intreba trebuie si facem dese ~ cufaie rugiciuni.
18. De aceea sf. Grigore Sinaitul Serie: ,,Aveti in vedere totdealma 'i
scopuf' (Filocalia XII, p. 916).

32
 Acest om, fie ca pune mana a face ceva mai important ~i mai
mare, fie ceva mai de jos ~i mai mic, ramane acel~i p3¥Jic ~i
s1a1omic, fiindca oricum i~i ajunge scopul ~i tinta lui care nu-i
altceva decat a pl3cea lui Dumnezeu in toate faptele, fie in via\a
lie dupa moarte.
Deci, iubitule, ia seama totdeauna ~i ai in vedere a dirija
faptele tale catre acest scop perfect. Iar daca uneori e~i manat de
dispozi\ia sufletului tau a face ceva bine sa scapi de pedeapsa
iadului ori sa te po\i bucura de Rai sa-\i dai seama ca atunci ai a
face cu buna placere ~i voin\a lui Dumnezeu Cel ce do~te ca tu
sa intri in Impara\ia Cerurilor, nu in iad.
A face ceva neinsemnat, fie chiar eel din urma lucru, ceva
1recator, to~i daca e ceva care-i place numai lui Dumnei.eu,
potrivit Mliririi Lui, atunci de~te cu mult ori lucrare inaltli, de
cinste, slavitli ~i foarte mare.
Deci, la Dumnezeu numai unban dat omului slirac in numele
Lui e mai bine primit, daca vrei sa placi dumne~tii lui Mliriri,
decat sa fii inclircat de multe averi, cand vrei sa faci aceasta cu
alt scop, chiar daca faci aceasta ca sa te po\i bucura de bunurile
cere~i, care nu-s numai bune, ci ~i de doriL
Aceasta formare pe care trebuie s-o pui in practica in orice
fapta, adica, sa ~ti o unica \intli, numai a placea lui
Dumnezeu, aceasta exercitare poate parea grea la inceput, dar
mai tfuziu Ii se pare ~oara pe masura ce dai totdeauna aten\ie
dorin\ii lui Dumnezeu ~i nadijdui~ti clilre El, cu o vie dispozi\ie
a .inimii tale.
In masura recun~terii Nemlirginitului Dwmezeu vei fi
mai fervent ~i mai dispre\uitor al voin\ii tale. ~i astfel mai lJ¥>r

33
~i mai repede dobandim obi¥tuin\(l a face orice fapti a noastra
numai pentru iubirea ~i buna placerea acestui Stipan, care singur
se cuvine a fi iubiL
In s~t, daca vrei sa te convingi daca Dumnezeu te poarti
spre vreo acpune, cere aceasta de la Dumnezeu cu rugaciune
fierbinte. Roaga-te Lui s-adauge ~i Harul Sau pe langa celelalte
nenumarate binefaceri ~i haruri pregatite ~i date µe. Totdeauna te
va ajuta.

Cap. XI.

Consideratiuni care induplecii vointa omului

' '
a dori ceea ce-i bineplicut Jui Dumnezeu

In legatura cu acestea, ca sa poµ mi~ voin\(l cu cea mai

mare atenµe, a dori in toate lucrurile binepllicerea ~i slava lui
Dumnezeu, adu-p aminte adesea: ca El te-a onorat in diferite
chipuri ~i te-a iubit: te-a creat din nimic dupa chipul ~i asemanarea
Lui ~i a facut toate celelalte creaturi pentru slujirea ta; El te-a
regenerat din imparapa ~i puterea celui rau, trimi\fuld nu un
Inger, ci pe singurul Sau Fiu sate rascwnpere; nu cu pret de aur
~i argint trecator, ci cu prea preµosul Lui Sange ~i prin moartea
cea mai dureroasa ~i mai infami Apoi, dupa aceasta, amint~teµ
ca-n orice ora ~i-n orice clipa te paze~te de vraj~i; cu Darul
Sau dumnezeesc El lupti pentru tine. E gata a te hrani ~i a te
intari. El este de-a pururi in Sf. Taine.
Acesta-i un senm de onoare excepponala ~i de dragoste
nemarginiti ce µ-o poarti Dumnezeu. E o cinste ~ de mare

34
incat e greu de inteles cum de ne-a acordat-o noua celor nememici
imparatul imparatilor. Iar pe de alla parte ce onoare, ce reverenta
ne-a dat ca sane putem ruga Maririi Lui, Cel ce ne-a racut lucruri
a~ de mari ~i minunate?!
Daca regii pamant~i cand sunt cinstiti chiar ~i de oamenii
cei mai nevrednici ~i de jos, sunt datori a nu refuza cinstirea, cu
cat mai mult nu suntem noi auziti de marele imparat, Domnul
1uturor, care ne-a cinstit ~i ne-a iubit ~ de mult? Pe langa
acestea, cum am spus, s-avem totdeauna in minte mai mult decat
mice ca Dumnez.eeasca Majestate in Sine este infinit mai vrednica
a fi cinstita ~i servita de toti dupa buna Ei placere.

Cap. XII.

Multe dorinti si pofte care sunt in

' '
om.
Lupta dintre ele.

Afla ca-n acest razboi sunt doua vointi in noi, una contrara
alteia. Una a p3J'tii rationale ~i de aceea se num~te Ra{ionalul ~i
vointa superioari. Cealalta a simtwilor ~i de aceea este nwnita
sensibi/ii, vointa inferioari. Ultima de obicei mai este nwnita
\'Oin{a ira{ionalii, vointa poftelor ~i a pasiunilor corporale.
Cu vointa superioari, ra\ionala, dorim nurnai lucrurile bune,
iar cu cea inferioari, irationala, dorim numai lucrurile rele.
Deci, cand dorim ceva nurnai cu simtwile, atat limp cat nu
consimtiffi la aceasta cu vointa superioara ¥ ra\ionala, nu ~tim
daca-i adevarat ceea ce dorim. In aceasta, adica in vointa
superioari, consta tot rizboiul eevizut In vointa superloari.

35
 Fiindca vointa raµonala care-i intre vointa lui Dumnezeu ~i
cea a sim\urilor se lupta fie cu una fie cu alla Fiecare din acestea
cauta s-o ~tige ~i s-o supuna19•
De aceea cei ce doresc sa schimbe viata lor trupeasca ~i sa
o puna in slujba lui Dunmezeu, atunci, mai ales la inceput
intfunpina mari tulburari, dureri ~i amaraciuni. Mai ales cand raul
a devenit obi~nuinti. Fiindca opozi\ia pe care vointa ra\ionala o
p~te de la vointa lui Dunmezeu ~i de la cea a voin\ii sim\urilor
care stau de o parte ~i de alta ~i luptii impotriva ei, este ~a de
putemica cand biruinta ei se ~tiga cu multe sudori. Antagonismul
lor e greu de inteles celui ce ~i-a racut obi~uin\a a trii fie in
virtu\i, fie in vicii, care se mul\Uffie~te a trii fie in unele, fie in
altele. Pentru ca virtuosul se supune u~r vointii lui Dumneuu,
iar eel vicios inclina spre vointa simturilor, fara nici o opozitie20
nu poate izbuti. Deci eel ce dore~te sa obtifia virtuµ ~tine ~i sa
slujeasca lui Dumnezeu, daca nu se leapada nu numai de placerile
mai mari ci ~i de cele mai mici, de care este legat cu dragoste
pamartteasca, se intampla ca foarte puµni ajung la desav~ire2 1 •

19. Sf. ap. Pavel rnai nwn~e aceste voin!i .Jegr• (Rom. Vil): Vointa
raponala, legea rninpi; cea irationala, legea care se g~te in trupul meu ~i cea
care luptl impotriva legii minpi, - a vointii lui Dwnnez:eu, legea spirituali; ~i
legea lui Durnnez:eu, in care Legea ~i cugetarea se bucuri. El adaugi 'i o a patra
lege; cea a pilcatului, pe care a interpretat-o rninunat sf. loan Damaschin (Canea
a IV-a, Teolog, 409).
20. Cwn spune Solomon: .,Cind vine eel du, vine ~ dispre1u1, iar cu
~inea vine 'i ocara" (Prov. XVIII, 3).
21. Fiindci desiv~irea este un lucru I? de inalt ~ subtil, unirea cu
Durnnez:eu este ~a de mare, incit un obstacol cit de mic ne poate priva de ea
~i poate opri unirea Lui Dwnnez:eu, dupi cwn spune Sim~ Noul Teolog.
(Cuv. LVII, p. 305) ,,Daca, prin neglijenta noastri avem vreo mica ezitare,
indoiala sufleteasca ori alt! patima ~i pomire rea nu ne vom invrednici si
sil~luim in noi, in sufletele noastre, pe Durnnez:eu".

36
 Fiindca atunci cand au izbutit, prin marl sfoilfui, sa stiipaneasca
placerile mai mari, nu mai vor sii se sileasca a supune ~i poftele
lor mai mici ~i mai nebiigate in seama. Acestea-i domina in tot
ceasul.
De pildii: sunt unii care, desigur, nu se gandesc la situatia ~i
lucrurile ce apaJ1in altora, totu~i iubesc pana la exces pe ale lor;
al\ii nu cauta cinste, lotu~i n-o refuza daca le esle data, ba chiar
o doresc pe ascuns ~i uneori o cautii prin diferile mijloace. lar
al\ii tind cu statomicie posturile hotarate, dupli datoria lor, lot~i
sunt stapani\i de lacomie ~i minanca mai mult decal trebuie. Al\ii
traiesc in austeritate, ab\ineri ~i nevoinp, totu~i nu se despart de
unele lov~ii care le plac; d~i acestea constituie o mare piedica
a vieµi spirituale ~i a unirii cu Dumnezeu. Mai ales, acele lov~ii
facute cu persoanele tinere ~i devotate.
Din cele spuse rezulta ca cei ce triiesc astfel infaptuiesc
lucrurile bune in mod imperfeci, cu mai pupna cinste, frindcli ei
cautii marl.rile lumii.
De aici rezultii ca ei nu progreseazii in calea mantuirii ci dau
inapoi ~i cad in rauta\ile dinainte. Nu iubesc adevarata virtute,
nici nu se arata recunosciitori Jui Dumnezeu, Care i-a rascwnparat
din tirania ~i robia celui rau. De aceea lotdeauna sunt ignoranti
~i orbi incat nu viid pericolul in care se gasesc, pe cand ei se
considera mantuiti ~i in afara de orice pericol.
Aici esle o ~a mull mai mare decal se crede de obicei.
Sunt mul\i din cei ce due o viatii duhovniceascii, lotu~i se iubesc
mai mull decat le este ingiiduit Fiindca sunl legati de poftele lor
~i nu se impaca cu altii care sunt opu~i inclinatiilor lor naturale
~i unor pofte stranii. impotriva aceslora ei declara riizboi ~i lupla
din rasputeri. De aceea, iubite frale in Domnul, le sfatuiesc sii
fugi toldeauna de dificul1atea ~i tulburarea adusa de acesl rizboi,

37
chiar daci ti s-ar parea ca uneori ~ti biruitor, fiindca intelepciunea
lui Sirah zice: ,,Nu ura lucrurile grele" (VII, 15).
Aici este tot greul. Cu cit iu~ti mai mult greutatea faptei
bune cu atat ajungi biruitor mai repede. Ce zic? Dad\ do~ti mai
mult rizboiul tulburator deem unele virtuti ~i victorii, desigur
mai repede vei dobandi tot binele.

Cap. XIII.

Cum si luptiim impotriva vointil iratwnale fi impotriva

actelor voluntare pentru a dobindi obisnuinta virtutilor?
' . .
Ori de cite ori vointa iJ'ationala a simturilor deoparte ~i cea
a lui Dunmezeu de alta lupta cu vointa ta J'a\ionala ~i fiecare
~te biruinta e~ trebuie sa incerci in toate felurile, ca vointa
lui Dunme.zeu s-ajunga deplin biruitoare. ~i: ·
a) Cand ~ti atacat de imboldurile unei vointi iJ'ationale a
simturilor, rezista cu barbatie ca vointa superioata sa nu cedeze
celei inferioare;
b) C8nd ele au lncetat reinanneaza-te duhovni~te spre a le
supune, ~e-le de la distanta cu o putere mai mare ~i mai
impetuoasi;
c) in s~it declara-le o a treia campanie, in care sa te
deprinzi a le ura din tot sufletul tau ~i a le dezaproba ~i detesta
din toata inima ta22•

22. Multi au inaintat la aceasti practicl, frind slobozip de orice opinie falsi
~iiraponali. Ei au obtinut dreapta cugetare cu ajuto~l contemplapei adeviratei
lumi duhovni~ti care se gasqte in sf. Scripturi ca ~ in Creapuni. Ele sunt
putemice. Pot duce lupta cu mare combatere. Tot astfel Domnul a folosit sf.
Scripnui ca annele in lupta din pustie. Cu acestea intreprinde ~i tu lupta

38
 Aceste trei faze ale rizboiului nevazut au totdeauna loc cand
e vorba de orice pofta neprevazuta, (m afara de patimile tru~ti
despre care va fi vorba la locul potrivit).
In fine, trebuie sa activezi impotriva oricarei patimi
tulbwitoare.
De pilda, daca cineva te-a ofensat ~i se produc gan~uri de
razbunare prin imboldurile rele, ia seama bine ~i vei vedea ca
aceste imbolduri se rizboiesc totdeauna impotriva vointii raponale
~i cauta S-0 supuna ~i S-0 umileasci Deci, intra in lupta rara
aceste imbolduri iraponale, aduna-p toate puterile. Nu te supune
lor cu nici un pre~ Nu ceda voinpi irationale ~i niciodata nu
parasi aceasta lupta pana ce nu vei vedea pe du¥Jlanul tau supus
~i legat in lantufi. Dar cu mare luare aminte, fiindca vraj~ul
cand vede ca suntem purtap la lupta numai de imboldurile unor
patimi, nu numai ca le arunca asupra noastra ca o plasa grea, ci
chiar de se intfunpla a le birui sufera vazand ca ele nu se mai pot
asalta ~i nu pol pune complet stapanire pe noi. Atunci mai face
o sfortare pentru a ne arunca in slava d~a, vanitate, mandrie
punandu-se in situatia a ne considera o~teni biruitori care au
rapus repede pe inamic. Vraj~ul se preface mort ca multe din
animalele viclene.
Daca ai mers bine pan-aici, apoi, iubite frate, treci intr-al
doilea razboi, adica ridica-te cu gandul la toate cauzele impotrivirii
~i rizvr3tirii tale. oa-µ toate silintele a-p vedea metehnele, lipsurile,
siicaderile, insuficientele ~i toate cauzele care ar duce la e~ul
tau.
Fa dese eforturi; da-p mai multi silinta decat la inceput a
indeplirta relele imboldiri, zi~d cu David: Ji :zdrobesc de nu se
mai pot ridica; ei cad sub picioarele mele" (Ps. XVII, 38).

39
 Dar nu-i de-ajuns numai a indeparta pe vrajm~ii no~tri.
Trebuie sa-i ~i uram din suflet, pentru a nu mai fi robiti lor
altadati
De aceea, in al treilea rizboi, trebuie sa te lmpotriv~ti cu
toata inve~unarea gandurilor tale.
In fine pentru a-ti desav~i sufletul trebuie sa starui in
obi~nuill{a practicarii virtu\ilor23. Sav~~te anumite lucrari
interioare meat sa te pop opune oricand neputin\elor rizboinice,
dupa cuvintele Psalmistului: ,,Depaneaza-te de rau ~i fa binele"
(Ps. 33, 14).
De exemplu: de do~ti a dobandi rabdare desav~ita, nu-i
deajuns numai a te resemna, a te cerceta ~i a te forma, ci trebuie
sa iu~ti ocara primita de la eel ce te-a dezonorat ori te-a insultat
~i sa do~ti a fi ~i in viitor ofensat pentru acel~i motive, flind
pregatit din vreme a suporta necinstiri ~i insulte, flindca prin
acestea ne desav~im.
Altfel, oricat de multe ~i marl ar fi celelalte fapte nu-s
suficiente a ne scoate din vicii. De aceea e necesar, cand viciile
au patruns ~i s-au inradacinat in sufletul nostru, sa fie scoase ~i-n
locul lor sa fie plantate ~i crescute virtutife contrarii24• Deci,
daca nu ne deprindem cu multe ~i dese acte de iubirea ocarii ~i
nu ne bucurdlll de ea, pe care-i plantata ~i c~te virtutea rabdiirii,
niciodata nu vom fi elibera\i de viciul nesupunerii care-i ~zat

23. Este acel habitus dobandit printr-<> lungii serie de bune intrcprinderi
(morale) repetate cu ajutorul ciiruia cineva poate deveni vinuos. Nu se poate
improviza, ci se c~tiga dupii multi ani de incordate exerci!ii ~i practici ale
.
virtutii. .
24. (Acest adev4r e minunat. De aceea, ca un argument, ava Isac zice: •.E
mai ~a cuceri ~i a S!Ap§ni viciile cu aducerea aminte de virtup consring3ndu-le
~i supunandu-le lor, decit a le rezista").

40
pe ura de ocari Prin unnare radacina viciului ramane. Uneori
cre~te ~i se simuleazA a fi virtute. Alteori se confunda. Iar cand
vine vreo tmprejurare, se arata ~i ne intoarce la caderile ~i ticfilo~iile
de mai inainte. Ne-arunca iar in prapastia viciului.
E sigur deci, ca fara ac\iunile contrare de care vorbirim nu
este posibil a ob\ifle adevarata deprindere a virtuplor.
Mai afla ca aceste fapte trebuie sli fie ~ de dese ~i ~ de
multe incat sa poati nimici deprinderea viciului, care dupa cum
s-a tmplinit, s-a inradlicinat ~i a pus stapanire pe inima noastrli
prin multe fapte rele ~i trebuie sli-1 smulgem, sli-1 distrugem prin
multe fapte bune ~i atunci sli plantim in inima noastra obi~uin\a
virtuµIor. A~ zice chiar ca faptele bune cer a ti mult mai numeroase
decit cele rele, pentru a dobindi virtutea; fiindca acpunile bune
nu sunt ca ac\iunile rele ajutate de naturli, care-i corupta de plicat
~i ip mai spun ceva Dacli, de exemplu, vrei sa-ti agoni~ti
riibdare, nu trebuie numai sa iu~ti din inimli pe eel ce te-a
dezonorat ori ofensat intr-un fel ori altul, ci trebuie sa-i ~i spui
l'Uvinte de dragoste ~i de smerenie.
Ba, de pop, pune-le ~i-n practicli, infaptui~te-le, smere~te-te
~i pocai~te-te inaintea lui 25• Prin aceste ac\iuni inteme sate ari\i

25. Sf. loan Gura de Aur, Om. 14 in sf. Mal 5, spune ca Domnul, in locul
l'itat din sf. Evanghelie, ne invati mirirea la care se ridici un c~tin prin
Slintele Lui porunci, adici:
I. C~tinul trebuie si nu faci riu cuiva;
2. Si nu rispundi cu nizbunare;
3. Si nu intoarci riul primit ci si-1 rabde ~i si fie lini~tit;
4. Se cuvine nu numai a fi in pace ci ~i a se oferi a !i1.lferi de buna voie cele
u•lc; .
5. Sa se dea !i1.lferin!ii mai mull decit s-~teapti ~i do• eel ce-i face riu;
6. Sa nu urasca pe eel ce-i face riu;
7. Ba chiar si-1 iubeasca din toatii inima sa;

41
 slab ~i neputincios la pricepere, nesemet ~i nerezistent raului ce
ti-I fac.
la seama ~i aduna-te in tine insuti spre a putea lupta nu
nwnai cu poftele marl ~i active, ci mai ales cu cele mici ~i u~are
ale pasiunilor tale, fii.ndca din radacina mica iese planta mare.
Din grija putma ce o dau unii poftelor mici ale i.nimii lor se
intampla adesea ca ajung a fi stapaniti de pofte marl ale acelo~i
patimi ~i apoi ajung a fi robi\i de du~manul lor cu o putere ~i cu
o fortii nimicitoare mai mare decat la incepuL Amintesc acestea
fii.ndca tu trebuie sa inaintezi ~i sa-ti mortifici poftele ~i dorintele,
atat in lucrurile ce ne sunt pennise cat ~i-n cele ce nu ne sunt
absolut necesare (ex. casatoria, avarl~a, hrana abundenta ~·a).
Din aceasta multe lucruri bune !ti pot veni.
Renuntmie ~i Iepadarile de pofte te pregatesc mai bine ~i
mai u~r ate birui ~i-n celelalte lucruri. Fii.ndca in lupta cu ispita
devil mai puternic. ·
Deci, daca tu, iubite frate, vei merge pe calea ce \i-am aratat
in aceste sfinte exerci~. fii incredi.ntat ca-n scurt timp vei face un
mare progres ~i vei ajunge un adevarat om, realmente spiritual,
nu fals ori nwnai cu nwnele.
Daca incerci altfel, prin alte mijloace, oricat de mult µ s-ar
parea ca ~ti unit cu Dumnezeu ~i ca vo~ti cu El, afla ca-i

8. Sa-i faca bine;

9. Sa binecuvantei.e pe DWMezeu penlnl aceast! considerape ~i atentie ca
I-a pus la incercare.
Simeon Noul Teolog, in opera lui despre nerulburarea de suferinte, adauga
la aceasta ca nu-i deajuns nmnai sa ne rugam penlnl cei ce ne fac rau, ci a-i ~i
intipan in memoria ~i-n imaginapa noastri. Sa-i saruta111 cu lacrimi de bucurie
~i dragoste cape ni~te prieteni: sa le p3stram inima noastri neschimbata chiar in
clipa cand ne fac rau. Un om trebuie sa ieite complet orice rau intalnit in vi31a
lui.

42
imposibil a dobandi Harul Siantului Duh, ori vreo virtute; fiindca
Harul Duhului vine din suferintele ~i durerile prin care trece
omul. Prin ele se transfigureaza Prin ele ~tiga obi~nuinta ~i
virtuple evanghelice ~i se un~te cu Fliclitorul lui Cel Rlistignit
Mai afla ca, dupli cum obiceiurile celui riu se nasc din
acpunile frecvente ale voinµi rationale, iar acestea ne dli poftele
if'a\ionale ale simturilor, tot astfel obi~uintele, virtuµIe evanghelice
sunt dobandite prin acte frecvente, prin repetate oferiri de sine lui
Dumnei.eu, prin care uneori suntem ridicati la o virtute, alteori la
alta.
Fiindca dupa cum voin\a noastri iraponala nu poate fi rea
niciodata, oricat de mult ne-ar asalta vointa ira\ionala a camii, in
afarli de cazul cand ea nu cedeai.li ~i nu se supune celei inferioare,
de buna voie, tot astfel cineva nu poate fi virtuos ~i unit cu
Dumnei.eu, nici socotit in bunapllicere a Harului Sau dacli nu se
da complet, daca nu se supune in chip desliv~it Vointii ~i
Harului Lui, atat cu fapte dinlauntru, cat ~i cu cele dinafari.

Cap. XIV.

Ce se intimpli cand vointa superioari ratM>nali

e cuceriti de cea irationali, inferioari si de inamici
' '
Daca vreodatli observi ca voin\a ta raponalli nu poate rezista
in mod satisfaclitor poftelor ira\ionale ~i vrijm~ilor care se luptli
cu tine, chiar de nu-ti dai seama ca poµ avea un i.el viu impotriva
lor, to~i ramfil pe pozitie statomic ~i nu pirlisi lupta, fiindca poµ
Ii socotit cuceritor intru at3t incat nu te vezi clar cuceritor. Cici,
precum vointa noastri superioarli n-are nevoie de poftele inferioare

43
ca sa duca la inf'aptuirile ei, tot astfel, daca ea nu luptli, nu le
biruie ~i nu le supune complet
Dwnnezeu a inzestrat voia noastti cu o perfecpune ~de
mare ~i o putere ~ de cov~itoare incat, chiar de s-ar inarma
impotriva ei toate simturile, to\i demonii ~i toatli lumea, ~i ar
lupta in contra ei cu putere, to~i vointa noastti poate cu toatli
libenatea sa le dispretuiascli.
Iar daca uneori mintea nliscocitoare a vrajm~ilor ~i pofta ta
iraponalli te asediaz.li cu ~ putere meat ti se pare ca nu e~ti in
stare sa faci nici 0 lucrare spirituala impotriva lor, ca sa i~i la
biruinti, te siatuiesc, nu te teme. Nu te descuraja in astfel de
imprejuriri ~i nu lepada armele, ci intreprinde aceastli expedipe
curajoasli linpotriva lor ~i zi vrajm~ilor (nu ma retrag din lupta,
nu parasesc batlilia), ca ,,Domnul este lumina ~i manluirea mea,
de cine sa ma tern?
~i Domnul este puterea vieµi mele, de cine ma voi infrico~'?"
(Ps. 26, 1).
Deci, daca cineva care are vrajm~i care-I apasa ~i. nefiind
in stare a-I lovi de-a dreptul, ii atacli pe la spate ori dintr-o
parte ca sa poatli fi capabil a-I lovi ~i din fa\8, tot ~ fa ~i tu:
aduna-p gandurile ~ recuno~te ca nu e~ti nimic ~i ca nu po\i
nimic; ~i tu alergand clilre Dumnez.eu Cel atotputemic, cheamli-L
cu nlidejde tare ~i cu lacrimi fierbinp, impotriva patimilor care
se luptli cu tine, zicand: ,,Doamne ajulli-mi, Dwnnezeul meu,
fii mie ajutor, Iisus al meu, ajutli-mi; luptli Tu cu cei ce se
luptli cu mine. Ia pavaza ~i scutul ~ scoala-te sa-mi ajup. invarte
sulita ~ sageata.Unpotriva prigonitorilor mei!" (Ps. 34, 1-3).
,,Binecuvantata Nlisclitoare de Dumnezeu, ajutli-mi a nu fi robit
de vrajm~i".
 Dar daca inamicul qi cJa limp, po\i sa intare~ti slabiciunea
voin\ei tale in contra patimilor cu aceste ganduri ~i medita\ii.
De exemplu, de cazi in vreo nenorocire ori in vreo tulburare
~i voin\a ta nu-i in stare s-o suporte, ajut-o cu acestea:

.
A. - Considera ca aceasta torturare ce suferi iti foloseste '
s-o
induri fiindca-ti da prilejul de verificare a rabdarii tale ~i ca acest
necaz µ 1-ai facut tu insuti cu mana la.
B. - Daca nu e~ti vinovat cu nimic in aceasta nenorocire,
intoarce-\i gandul la alte privilegii muhe ~i marl ~i recuno~te ca
pentru ele Dumnezeu nu \i-a dat cele ce-ai cerut. Dumnezeu µ-a
trimis numai o nenorocire temporala, trecatoare ca sa nu fii
complet tortmat
c. - intelege ca chiar daca intr-adevar ai facut mai inainte
destula pocain\a pentru pacatele tale, prin care ai cinstit slava Jui
Dumnezeu, (de care nu recuno~ti nici o rascumparare),.considera
totu~i ca in iml'aratia cerurilor nimeni nu poate intra altfel decat
prin u~ cea stramta a necazurilor ~i supararilor. ,,Prin multe
suferinte ni se cade noua sa intram in imparatia lui Dumnezeu"
(Fapt Ap. 14, 22).
D. - Da-\i seama ca chiar daca poµ intra in aceasta imparaµe,
pe alta cale, adica a iubirii de Dumnezeu, totu~i adu-\i aminte ca
Fiul lui Dumnezeu, cu toµ prietenii Lui a intrat intr-insa pe calea
suferintelor ~i a crucii.
E. - Socote~te ca aceasta suferinta ce-o suferi este dupa
voia Jui Dumnezeu (pe care trebuie s-o ai in vedere la inceputuJ
oricarei actiuni, oricarei amaraciuni ce se abate asupra ta, cum
1i-am spus mai sus in Cap. X ~i XI; adid, trebuie sa do~ti ca
in orice acµune ~i in orice imprejurare sa se faca voia lui
I >urnnezeu).
 Mantuitorul, Cel ce din iubirea ce-o are fa\i de tine, se
bucura cand te vede suferind ca un devotat luptator al Lui.
Deci, rispunde tot ca ~i El, acestei mari Iubiri ce-o are pentru
tine ~i lupta cu multumiri ~i binecuvantari.
Facand astfel, mi se pare ca prime~ti cu bucwie orice cruce,
iu~ti, chiar in nenorocirile cele mai mari ~i orice lucru amarat
i\i va parea dulce ~i orice lucru ne la locul lui i\i va parea ordonat
~i ~z.at dupa legea cea mai perfecta.

Cap. xv.
Razboiul trebuie dus neintrerupt, cu curaj
fi pe tot frontul
De voi~ti a birui· pe inamicii tai mai repede, e nevoie sa
lupti. frate, curajos cu toate patimile tale: mai ales in contra
egoismului, obi~uindu-te a intfilni ca pe ni~te prieteni necazwile
ce ti le poate face lumea. C8nd un om nu recun~e absoluta
necesitate a acestui rizboi de sine, ~i cand ii socote~te lucru de
nirnic, s-a intfunplat ~i intotdeauna se intimpla ca biruintele sunt
grele, rare, nedepline ~i nestatomice.
De aceea, acest razboi trebuie dus fad incetare ori slabire,
pana in vremea moJ1ii ~i cu toata barba\ia sufletului, pe care u¥>r
o dobande~ti daca o ceri de la Dumnez.eu.
Mai cugeta la un fapt. Neputinta ~i ura continua ce \i-o poarta
demonii ~i marea mul\iffie de rataciri ~i dezorientari puse inaintea
ta, nu pot nirnic in fata puterii nemirginite a Jui Dumnezeu ~i a
dragostei ce o are pentru tine, a ingerilor din cenui ~ a rugiiciunilor
tuturor sfinµIor care lupti de partea ta, cum este scris despre

46
Amalee: ,,Pentru ca ~i-a ridicat mana IInpotriva scaunului de
domnie al Domnului, Domnul va purta razboi IInpottiva lui
Amalee, din neam in neam" ~irea, 17, 16).
Deci tot prin aceste cuvinte au fost purtate ~ de multe
femei ~i ~de multi oameni. Gandurile acestea au stipanit ~i au
mi~ toata lumea ~i a inviorat in\elepciunea lumii.
De aceea sa r3.mfil curajos, chiar de ti s-ar p8rea ca lupta
inamicilor te-ar nimici ~i te-ar pierde, ca ea poate continua toata
viata ~i ca te-ar arunca in cine ~tie ce prapastie. Pentru ca toata
puterea ~i cunoa~terea vrajma~ilor este pusa in mfilnile
dumnezeescului Comandant, ~efului Suprem, Iisus Hristos, pentru
cinstea caruia tu lup\i.
Domnul nu numai ca nu va 13.sa pe d~mani sa te piarda,
(fiindca aceasta ar fi ~i neeinstirea Lui}, ci va ~i lupta in locul tau
pana ce-i va da prin~i in mfilnile tale dupa buna Lui placere; cum
e scris: ,,Caci Domnul Dumnezeul tau merge in mijlocul taberei
tale, ca sa le ocroteasca ~i sa-\i dea in mana pe vrajm~ii tai
dinaintea ta; tabara ta va trebui sa fie stanta, pentru ca Domnul
sii nu vada la tine nimic necurat ~i sa nu se abata de la tine"
(Deut. 23, 14).
Chiar daca El amana biruinta pana in ultima zi a vieµi tale26
aceasta-\i va fi de mare folos. Un ~tig mai mare. Nu lepada
armele, nici nu fugi.

26. Dupi c1D11 Dumneuu n-a distrus toate neamurile pentru Pamantul
F~giiduin!ii ci le-a aruncat in focul Filistenilor ~i Sidonienilor. dupa cum a
ml'rcdintat pe Evrei daca vor pazi poruncile Lui ~i se vor crede nestrarnutat in
H ~i. de aid parte, i-a invatat totdeauna a lupta du~ cum este scris: •.Neamurile
.1n·stea au slujit ca sa puna pe Israel la incercare, pentru ca Domnul sa vada
daca vor asculta de poruncile pe care le daduse parin!ilor lor prin Moi~"
I Jmlecilt. 3, 4).

47
 In fine, ca sa poµ fi manat la razboi cu curaj, trebuie sa ~tii
ca acestui razboi nu-i scapa nici un om nici in viati nici in
moarte, ~i ca eel ce nu ~i-a invins patirnile ~ inamicii lui, n-ajunge
la biruin\i finalii, ci cade rob lor ~i moare.
Se cuvine a lupta curajos ~i neincetat, fiindca avem a face cu
inamici care ne uriisc ~ de mult, incat nu-i posibil a nadiijdui,
nici in vreo pace sau annisti\iu, nici in vreo sliibire ~i incetare a
razboiului.
Fiindca ar fi fost bine daca de la inceput nu deschideam
poarta ~i nu liisam sa intre vrajm~ii ~i patimile in sufletul nostru
~i in inima noastra. Dar din moment ce i-am llisat sa intre, prin
pacatul strdlno~sc, nu mai putem fi fad grijli, ci se cuvine sli
luptlim ~i sli-i scoatem afarii, fiindca ei sunt ne~ina\i ~i obraznici
~i nu mai vor sii iasli altfel decat cu razboi.

Tot aslfel El nu distruge 1oa1e pasiunile din noi, ci lasa pe uncle a lupta
impotriva noastril pW la moarte, nu din slabiciune ori ca nu le-ar putea scoate,
ci din cauza noastrii, dupii cum in1erpretam:
I. ca sil nu cildem in condamnare, ci sil fim veghetori ~i atenii:
2. ca sil alergilm 101deauna la Dunmezeu ~i sii-i cerem mai des ajutorul;
3. pentru a nu ne umple de mandrie, ci a avea cugete umilite;
4. pentru a ura din inimil pasiunile ~i vriij~ii care lupta ~a de pulemic
impotriva noastril;
5. ca si fun pu~i la ince1tare, de unde si se vadil de tinem panii la urmi
cinstirea ~ iubirea lui Dumnezeu;
6. ca sil fim mi:ica!i a !ine mai strict toale poruncile Lui ~i a nu le caJca, fie
oridit de mici;
7. ca sil invil!iirn a disceme care-i adevilrala virtute 'i prin urmare sil n-o
piirisim ~i si nu ciidem in piicat;
8. ca rizboiul conlinuu sil devina WI moliv de o coroanii mai mare;
9. ca n~i sii ~liivim pe Dumnezeu, sil nu ne ~inilm de eel rau 'i de piicat,
sil nu slabim cu duhul 'i rabdarea pW la ~it;
10. pentru ca fiind du~i la lupta sil ne deprindem a nu ne teme de lovituri
mai marl ce vor veni peste noi in ceasul mortii.

48
 Cap. XVI.

Cum sa se scoale dimineata soldatii Jui Hristos

' '
~i cum sa iasi pe c3mpul de luptii?

Cand te scoli dimineata ~i te-ai rugat puµna vreme, zicand:

,,Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, milui~te-ma",
primul lucru de care trebuie sli-\i dai seama este acesta, ca tu e~ti
intr-un loc, numit stadion27, care nu-i altceva decat inima ta ~i tot
omul dinauntru. Ai in vedere ca in fa\li sta inamicul, pofta ta cea
rea in contra cireia te-ai hotlirit a lupta. Fii gata de atac ~i
netemut de moarte daca voie~ti a birui. Cugeta ca in partea
dreapti a arenei vezi chiar pe Comandantul tau biruitor, Domnul
nostru Iisus Hristos, cu Prea Sffinti Maica Sa ~i-cu multe o~ti de
ingeri, sfin\i ~i indeosebi cu Aihanghelul Mihail; iar la stanga,
vezi raul infemal cu demonii lui, aromandu-\i ~i indulcindu-\i
pasiunile ~i poftele rele.
Arunca-te in luptli, supune pe demon cu semnul crucii, frind
l"ft ai un glas de la ingerul tau pazitor care graie~te astfel: ,,Azi ai
de luptat impotriva acestei pasiuni, a celorlal\i inamici ai tlii, nu
lft~ inima aii slabi; nu fugi din luptli, fiindca de fa\i-i Domnul
nostru ~i Comandantul Suprem, Iisus Hristos, inso\it de to\i
rnloneii ~i cipitanii. Adica cu toati oastea Lui glorioasli, gata a
lupta impotriva tuturor inamicilor tii. Nu-i va lisa si te oprime,
uri si te ia prins. ,,Domnul, s-a zis, va lupta pentru noi". ~irea
XIV, 14).

27. Stadion insemneazi locul unde se dau luptele atletice.

49
 Deci, stai fenn, supravegheaza-te, sile~te-te de suportii
,,necazul" ce-1 simp uneori; strigii din adancul inimii tale cit de
des: ,,Nu mii lasa in mfilnile vriijm~ilor mei" (Ps. XXVI, 14).
Strigii ciitre Domnul, ciitre Sf. Fecioarii ~i ciitre to\i sfin\ii, biirba\i
~i femei ~i totdeauna vei fi biruitor. Fiindcii este scris: ,,Scris-am
voua, piirinµIor, fiindcii a\i cunoscut ce este de la inceput. Scris-am
vouii, tinerilor, dici sunte\i tari ~i cuvantul lui Dumnez.eu riimane
lntni voi ~i a\i biruit pe eel viclean" (I loan II, 14).
~i dacii ~ti slab, neobi~nuit, stangaci ~i vriijm~ii tiii sunt
putemici ~i mul\i, cu atat mai mare va fi ajutorul Celui ce te-a
facut ~i te-a riiscumpiirat Dumnez.eu este neasemanat mai puternic
In acest riizboi; ciici este scris: ,,Cine este acest Impiirat al Slavei?
Domnul eel tare si putemic, Domnul eel viteaz in lupte" (Ps.
XXIV, 8). El are mai multii dorin\ii ate salva decit vriij~ul a
te nimici.
De aceea luptii si nu te mahni de obosealii. Fiindcii din
aceasta se n~ b~inta ~i marele tezaur adus de impiiriipa
cerurilor ~i sufletul este unit in veci cu Dumnez.eu.
Deci incepe in numele lui Dumnez.eu a lupta. Ia anna cu
aceasti speran\ii. Cu incredere in Dumnez.eu, cu rugiiciuni, exerci\ii
~i mai ales cu anna rugiiciunii din inimli ~i cuget care este:
,,Doamne Iisus Hristoase, miluie~te-mii"; un nume ~a de
infrico~t, ca o sabie cu douii tai~uri, intorcandu-se in inima ta ~i
aruncii jos biciuind demonii ~i pasiunile.
De aceea spune ~i loan Scdraml: ,,Cu numele lui Iisus
biciuiesc pe vriij~i". Chibzui~te la inamicul pe care te-ai
hotarat a-I supune.
Metodele diferii dupii iinprejiiri, cum ti-am spus in cap. Xfil:
uneori trebuie sii rezi~ti, alteori sii-1 riin~ti mortal. Fii ce-i pliicut
lui Dumnez.eu. Cu toatii Biserica biruitoare, el stii in ceruri ~i
vede lupta ta. Sii nu crezi cii-ti sluj~ti µe, ci Jui Dumnez.eu.

so
 De alta parte, trebuinta ce avem a lupta, cum am spus mai
inainte, este evidenta ~i de netagiiduit
Flindca, daca dezertam din acest razboi, orice am face mergem
la moarte.
Deci chiar de te retragi din aceasta lupta pentru o orli, ~ti
socotit, dupa planul lui Dumnezeu, un dezertor, rizvrlitit, rebel,
dat lumii, tuturor placerilor ~i pasiunilor camii.
Aceasta chiar in cazul eel bun cand ai voi sa te pregat~ti iar
de lupti
Deci, nu fi nein\elept, do~te a lupta cu limp ~i farli limp. Fii
om in\elept Rabda loviturile, lupta-te, ca sa po\i dobandi coroana
neve~tejita a marilor biruitori ~i sa fii unit cu Dumnezeu. Aceasta
n-o poti dobandi de nu vei lua seama la acest sfat: ,,Adu-ti aminte
de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele
~i pana nu se apropie anii, cand vei zice: ,,Nu gisesc nici o
plicere in ei". (Eccl. XII, 1).

Cap. XVII.

Cum si luptim impotriva patimilor

Te incredin\ez,.frate, ca trebuie sa cuno~ti ~i randuiala ce se

rnvine a o pastra ca sa lup\i cum se cuvine; iar nu cu nepricepere
~i la intamplare cum fac cei ce pierd lupta
Aceasta este ordinea rlizboiului contra vrlijma~ilor ~i poftelor
rrle: intra in inima ta ~i cerceteaz-o cu de-amanuntul. Vezi ce
v,f1nduri, ce dispozitii ~i ce pomiri o stapanesc. Ia seama ce
p:t\iune o ataca mai mult ~i ce patima o terorizeazi Ia armele
1111:li impotriva acelor patimi. Lupti Iar de se intampla a fi ispitit

51
~i de alte patimi, lupta totdeauna cu patima cea mai apropiatii
care te ataca de-a dreptul ~i cu putere.
Apoi intoarce-te cu Iizboi asupra a ceea ce te stapan~te mai
mult.

Cap. xvm.
Rizboiul impotriva pornirilor naprazitice ale pasiunilor

Apoi, daca nu e~ti obi~uit, iubite, a lupta cu mi~e

ascunse, cu navala oclirilor ori cu alte nenorociri ce s-ar abate
peste tine, le sfatuiesc sa procedezi totdeauna aslfel.
Obi~uie~te-te a cugeta totdeauna, ~zand in casii, cap se vor
intfunpla nenorociri, necinstiri ~i uneori chiar loviri ori alte
impotriviri. in felul acesta, vei fi gata oricand a intampina orice
nenorocire, farli a te suplira, ci a suporta cu mul\UJ'Ilire ~i lini~te.
Premediteazli astfel inainte de a i~i din casa ta ~i inainte de a
merge undeva. Dar mai cu seama cand ai a face ~i a vorbi cu
oameni repede aprinzlitori la mfutie.
Fiindca o astfel de premeditare ~i preglitire nu ia in seama ~i
nu se sfi~te nici chiar de intfunpllirile cele mai infrico~te ~i mai
napramice. Ea stinge la vreme potrivita orice aprindere a mandriei.
De aceea zice Psalmistul: ,,M-am pregatit ~i nu m-am tulburat''
(119, 60)28•

28. Cu multi intelepciune ~i dreptate ne inva!A aici: Pregitirea ~i

premeditarea alcituiesc anna putemici ~i pizitoare de toate pomirile niprasnice
ale patimilor. Dupi cum ruperile de nori ~ valurile marl ameninti cu ristumarea
coribiilor pe mare, cind se produc, ~ dezniclijduiesc pe cei mai iscusi!i coribieri,
tot astfel ~i aceste intamplari nipraznice ~i toati pomirea patimilor, o~e
mintea in toe, face a-~i pierde cumpitul pini ~i oamenii cei mai desiv~!i in
fapta b1D1i.

52
 Pe langa premeditare ~i pregatire, mai folose~te ~i acest
mijloc.
De ti se intampla a fi insultat pe n~teptate, cand le ocare~te
cineva, le love~te, ori, in fine, iti face alta necinste, opre~e-le o
clipii, aduna-ti 1oa1e gandurile in inimii, da toa1a atentia ~i 1oa1a
vigilenta min\ii tale a se feri de lulburare. Inima sa nu ti se tulbure
nicidecum de patima mandriei.
Dar daca n-ai putut-o opri la vreme ~is-a tulburat, oricum nu
lisa patima sa iasa afara ~i sa le facli a raspunde cu ocliri ~i
insulle, fiindcli Psalmislul ne mfuturi~te: ,,intru mine s-a lulburat
inima mea" (Ps. 142, 4)29•
Apoi sarguie~le a-\i inlil\a minlea la Dumnezeu, gandindu-le
la nemiirginita lui dragosle ce are pentru tine, fiindcli \i-a trimis
aceastli ispila n~teptata, nu sa le piarda, ci sa te curate mai bine
~i sa le uneasci cu El mai repede.
Avand aceslea in vedere, intoarce-te, zic, ~i cearti-te zicand:
..o, ticlilosule ~i mizerabile! De ce nu voie~ti a imbri\i~ aceastli
Cruce ~i acest necaz trimis nu de altcineva, ci de insu~i Tatil
l'eresc?''
Apoi, intoarce-te la Cruce, imbriti~-o in gandul tau cu
l'ra mai mare bucurie posibila ~i zi: 0, Cruce, tu ceea ce e~i
1.idita prin Providenta lui Dumnezeu mai inainte de a fi eu! 0,
C'nice, ce te-ai indulcit cu dulceata dragostei Celui Ristignit,

29. Adici tulburarea ~i patima miniei n·a i~it afara, ci dupli cum valul
l11v,ro1.i1or al mirii nu iese din hotarul lui, ci se sfanni de !Annul ei, ~i se
1111p1i1~1ie \ntr-o pinzi alba de spume, tot astfel se pierde ~i se duce minia S(.
V11\1lc c. M. tfilcui~te astfel acest psalm: .lntru mines-a tulburat inima inea",
·~II·;, 1~11ima nu s-a vad.it celor din arara, ci asemenea unui val, s·a ~temut,
,,,,,,\m;indu-se complet de !Annurile rezistente. (Cuvant despre cei ce se manie).

53
in~te-ma. pune-ma pe tine, prim~te-ma cu toati tiria, incat
si mi pot uni desiv~it cu Cel ce m-a mantuit murind pe tine!"
Chiar de ti-a luat inainte patima mfutiei, ti s-a impotrivit ~i nu
te-a lisat de la inceput a-!i inilta mintea la Dumnezeu; ~te
a o ridica cat mai repede posibil, pani ce nu te cuprinde tulburarea.
Astfel vei ti ajutat
Leacul eel mai bun ~i mai prielnic al patimilor de tot felul e
sa stingem pricinile din care ies aceste pomiri.
in scurt, acestea sunt doua: dragostea ~i ura.
De aceea, iubite frate, daci te-a cuprins dragostea patim~i
fata de vreo persoani ori vreun lucru, mai mare ori mai mic,
incat, indata ce 1-ai vedea ori ti 1-ar ripi s-ar tulbura grozav inima
ta, - atunci trebuie si lupµ ca si sco\i din inima ta acea dragoste
rea ce-o ai pentru dansul. Fiindci cu cat aceasta este mai mare ori
mai mici, cu atat mai mare ori mai mica este ~i pomirea patimii
n~teptati.
Dar daci, dimpotrivi, ~ti vreo persoani ori vreun lucru ~i
daci, din aceasti pricini, cand ii vezi ori auzi vreo fapti a lui ca-i
laudati, te tulburi ~i te ingreto~. se cuvine a-\i constrange
voin\a, iar aceasta inima, a-1 iubi.
Aceasta nu numai fiindci ~i el este o laptura a lui Dumnezeu
ca ~i tine, alciituit dupi chipul ~i aseminarea Lui, de preainalti
mana lui Dumnezeu; nu numai pentru ca el, ca ~i tine, este zidit
a doua oara cu sangele eel prea scump al lui Hristos; nu numai
fiindci-i fratele ~i madularul tau, dar te incredintez ca nu se cade
a-1 ura nici cu mintea, nici cu cugetul, cum este scris: ,,Nu vei urn
pe fratele tiu cu mintea ta" (Levit 14, 17)-xl.
~~~.~~- .
30. Iar sfantul loan eel iubit zice: ,,Cine nu iu~ pe fratele siu rimine
intro moarte" (1 loan 3, 14) ~i indad: ,,Oricine u~ pe fratele siu este ucigilor
de oameni" (I loan 3, 15).
 Chiar de am admite ca acea persoanli e rea ~i vrednicli de urli,
totu~i tu iubind-o, te asemeni lui Dwnnezeu, Care iu~te toate
fapturile ~i nu ~le pe nici una, cum zice Solomon: ,,Tu iu~ti
toate cele ce sunt si nu te scarl>esti de nici una din cele facute de
Tine, fiindcli n-ai facut ceva c~ sli-\i displaca" (in\elep. 11. 25).
Dar mai ales nu uita niciodatii ca Dwnnezeu trece cu vederea
rautli\ile oamenilor: ,,El face sa tisati soarele peste cei rd.i ~i
peste cei buni, ~i trimite ploaie peste cei drep\i ~i peste cei
nedrep\i" (Mat 5, 45).

Cap. XIX.

Cum sa luptam impotriva patimilor tru~ti

Frate! Impotriva patimilor tru~ti ai a duce o luptli deosebitli
de toate celelalte. Iar ca sli ~tii a lupta dupli randuialli, trebuie sli
deose~ti trei momente ~i trei atacuri: inainte de ispitli, in timpul
ispitei ~i dupli ispitli.
Riizboiul di11ainte de ispitii este, de obicei, impotriva cauzelor
care produc aceastli ispitli. Adicli trebuie sli lupµ astfel impotriva
acestei patimi, nu srandu-i impotrivli cwn te-am invli\at la celelalte
patimi, ci fugind cu toatli puterea de orice prilej care te poate
aclemeni. ~i dacli vreodata e neaplirata nevoie a vorbi cu cineva,
vo~te scurt, cu fa\a respectuoasli, lini~titli ~i serioasli. Dli mai
hine cuvintelor tale pu\inli asprime iar nu dulcea\i
,,Nu da crezare vtij~ului tau in veacul veacului", zice
Sirah (12, 12). Nu te increde nici in tine. Fiindcli, dupli cum
ar.una (bronzul) n~e dintr-insa rugina, tot astfel firea ta cea
\lricata n~te dintr-insa rautatea. ,,Fiindcli dupli cwn anna
111gine~e. ~ ~i rautatea lui" (Ibid). .

SS
 inca odati, nu te increde in tine insu\i, chiar de am zice ca nu
sim\i ~i n-ai sim\it ata\ia ani aceste imboldiri ale trupului. Caci
acest viciu condamnabil face intr-o ora ceea ce n-a putut face in
. . .
multi ani, si adeseori are lucririle lui tainice si ascunse. Cu cat se
face mai prietenos, cu atat mu~ca mai mortal31 •
De aceea e mai bine a se teme cineva (cum a aritat ~i arata
experienta) de persoanele cu care se inso\e~te decat a avea o
tov~ie nechibzuiti, fie pentru motivul ca i-ar fi rude, fie pentru
cii sunt cucemice ~i bogate, ori pentru ca a primit o binefacere de
la ele ~i se crede totdeauna indatorat a le purta respectul ~i a le
. .
multumP2• Cu o astfel de toviirisie nechibzuita se amestecii
pliicerile otr:ivitoare ale sim\urilor, incat farii a ne da seama,
incet-incet, striibat pana la miiduva sufletului adeviirat, intunecand
ra\iunea in ~ fel ca ei incep a crede ca nu-i nimic, oricat de
monstruoase ~i periculoase ar fi cauzele pacatelor; adicii: privirile

31. De aceea ~i marele Nil a zis: ..Chiar de !i s-ar parea ca ~ti cu

Dunmezeu, p~te-te <le <lracul curviei. E foane amagitor ~i invidios. Vrea sa
le tranleascii la piimiinl, inainle ca mintea-ti sa fie trezi1a··. Iar pricina pentru
care ne supara pofta trnpeasd, este ca, dupli cum, fiecare, in chip firesc se
iube~te pc sine. tot astfel dore~te a-~i c~tiga piirt~i la pacat ~i semeni in
ticiilo~e. De aceea, dupi cum totdeauna iubirea de sine ne amige~te, tot astfel
~i pofta trupeascii ne inciitu~azii greu, ~i anevoie scaparn <le ea, dacli nu ne-am
pus in pazii la vreme.
32. Multi de multe ori au Cost amligi!i de astfel de fC!C imbuniitil!ite ~i
evlavioase, femei~ti ori biirblite~ti. de neam rau, ~i locuind impreunli cu ele, ori
chiar din neatenpe intov~indu-se cu dansele, au clizut in palimile neculileniei,
liind furap de calitiltile bune ale acestora: fapta bunli, cucemicia ~i evlavia. Iar
noi adilugilm aici ell nu numai din acestea prinde cineva patima ~i dragoste, ci
~i daci ele smll persoane din plirin!i boga!i, de neam bun, mq1eri la cuvant, cu
voce aleasil, frumoase la raia. inteligente, indemanatece la lucrul de manil ~i
m~C¥Jguri, ori cu alte daruri de acest fel. Toate acestea cresc pasiunea ~i
dragostea. De aceea trebuie sa ne plizim ~i sii fun cu bigare de seamli.

56
 drdgastoase, cuvintele dulci ale unei Pli11i ~i ale alteia, semnele ~i
mi~e necuviincioase, strangerea mfilnilor ~- a. Apoi ajung sii
cada, fie in picatul eel mare, fie in pasiunile diabolice, din care
cu greu se pot libera.
De aceea, Crate, fugi defoc fiindca ~ti cfil\. Nu zice niciodata
cii ~ti cfilt udat ori tmbibat cu apii. Nu te bizui pe o vointii
Putemica. Nu! Considerii-te cfilt' uscat si' indatii ce vei mirosi
focul, ~ti nimicit, cum este scris de Samson: ,,A rupt vinele cum
ar rupe cineva o a\i de cfilti care ar atinge-o focul'' (Judec. 17, 9).
Nu te bizui nici pe hotfuirea ta. Oricat de fermii \i s-ar parea
~i oricat de sarguitor te-ai socoti. Mai bine sii mori decat sa
lov~ti pe Dumezeu cu piicatul. Fiindca, chiar de am presupune
cii ~ti cfilt ud, to~i printr-un neintrerupt contact de tov~ie,
focul cu fierbin\eala Jui, incet-incet, usucii apa voii tale cei bunii
~i pe nesimtite atat te vei lipi de diavolescul dor, incat nu te vei
~ina de oameni, nu vei piizf rudenie ori prietenie, nu te vei teme
de Dumnezeu, nici nu vei recuno~te viata, nici toate pedepsele
iadului ~i ale muncii, ci vei sav~i piicatul.
De aceea, fugi, fugi cat po\i.
a) fulfil de tov~ia persoanelor care sunt piatrii de scandal,
dacii intr-adevar nu vrei sa fii prins de piicat ~i sa mori33•

33. De aceea Solomon nume~e in!elept pe eel ce se teme ~i fuge de

l';m:zele relelor, iar pe eel ce se bizuie pe sine ~i nu fuge de ele ii mun~te nebun .
.l111eleptul temindu-se se abate de la rau, iar eel nebun nadajduindu-se intr-insul
'c •unesteca cu pacatur· (Prov. 14, 16). ln1elept a fost ~i preafnunosul losif ~i de
...·cea lasandu-~i haina ~i fugind de pkat, a sdpal de el. Ca de n-ar Ii fugit,
ncg~it ar Ii cizut cu stapina sa, dupi cum socotesc mul!i dasc!li.
lar cum scrie ava !tfacqrie, nebun a fost acel ucenic al lui Hristos, care
ilupli ce a suferit multe munci pentru Hristos. frlnd in inchisoare, ispitit de o
1·M11gari!l a cazut in preacurvie, liindca s-a bizuit peel ~i nu s-a ferit de fata ei
.ire-I smintea

57
 b) Fugi de lene ~i trindavie. Stai d~tept ~i treaz cu gandurile
~i cu faptele ce se potrivesc starii tale.
c) Nu asculta vreodata de tine, ci supune-te cu lesnire
superiorilor ~i ParintiJor tai duhovnice~ti, facand cu ravni ~i fari
intarziere cele poruncite. Mai ales cele ce te smeresc ~i sunt
impotriva voii ~i pomirilor tale fi~ti.
d) Nu judeca niciodati ~i nu osandi cu obrimicie pe aproapele
tiu. Adici nu-I condamna; mai ales pentru acest pacat trupesc de
care vorbim, chiar de s-ar vidi intr-insul. Totdeauna si ai
ingaduinti fa\a de el. Nute intirita asupra lui, nici nu-I ocan. Ci
din pilda lui smere~te-te ~i recuno~e ca ~ti slab, praf ~i cenu~
zicand: el a ciizut azi, eu pot cadea maine.
Fiindca dacii te vei gribi a judeca ~i a defaima pe ceilal\i,
Dumnezeu te va pedepsi grozav de aspru, lasandu-te si cazi in
a~i ~a. Domnul zice: ,,Nu judeca\i ca sa nu fi\i judeca\i"
(Mat. 7, l).
Smere~te-te ca si-\i po\i cuno~te mandria ta. Altfel din
. . .
cidere si mandrie ili vei cunoaste smerenia ta. Cauti timiduire
pentru amandoua: pentru mandria ~i pentru curvia ta. ~i de le
va piizi Domnul ~i nu vei cidea, nici nu-ti vei schimba gandul,
tot~i nu te bizui in tine, ci indoi~te de tine ~i teme-te totdeauna
de starea ta.
e) Ia bine seama dacii vei ~tiga vreun dar dumnezeesc ori
. .
vei fi in vreo buna stare si nu iei in sine-ti vreo idee desarti ori
vreo niilucire ca ai fi ceva ~i ca vriijm~ii tai nu te vor ataca,
. ..
fiindcii le arati ca-i uriisti si te intorci de la ei.

PenbU acel~i motiv sf. ap. Pavel vo~te de aceasta fugi: ,,Fugi!i de
curvie". (I Cor. 6, 18).
 Gandind astfel u~r cazi.
Acestea SWlt cele ce trebuie sa le tii ~i sa le p~ti tnainte de
ispita patimii tru~ti. Iartn timpul ispitei, gand~te de unde vine
acest razboi: din cauze exteme ori inteme. Pricinile din afara
SWlt: pofta ~i curiozitatea ochilor, cuvintele ~i sunetele dulci,
moliciunea ~i impodobirea cu haine scwnpe, parfwnurile cele
ales mirositoare, convorbirile, semnele, strangerile de mfilni ~i
pipairile care tndeamna la acest plicat
Iar doctoria acestor tntiimpinari este: cucemicia, smerenia ~i
modestia hainelor.
Sa nu voi~ti a asculta, a mirosi, a vedea, a vorbi ori a piplii
toate cele ce ne tndeamna la aceasta rliutate.
Dar, mai presus de toate, fugi de tov~i. cwn am spus mai
SUS.
lar pricinile dinliuntru provin din: bunul trai al trupului,
gandirile min\ii care vin din relele noastre deprinderi ~i patimi ori
din tndemnul diavolui.
Bunul trai al trupului poate fi moderat cu postul, priveghieri,
donnitul pe jos ~i mai ales cu metanii ~i cu alte multe practici,
' .
cum sfatuieste si invatatura Sfintilor Parinti. Iar doctoriile
' ' '
gandurilor, ori de Wlde ar veni, sunt citirea sfintelor cllrti,
mai ales sf. Efrem Sirul, loan Sciirarul, Everghetinosului ~i a
Filocaliei, ~ a.
Cugetarea ~i rugliciWlea fi-o astfel. C8nd va tncepe a te
supara vram gand al cwviei, tndati tnalta-ti gandul la Cel Rlistignit
~i zi din adancul sufletului: ,,Iisuse al meu, prea dulcele meu
lisus,.ajuta-mi degrab sa nu cad rob acestui vrlijmaf. ~i.une.ori,
imbrli\i~d, tn _gand ori tn realitate, Qucea pe care-i rlistignit
Domnul tlii, sliruta-i rlinile de multe ori, zicand cu dragoste:

59
 ,,Prea frumoase rdr!i, rani prea sfinte, rani prea curate, rani\i
aceasta ticaloasa ~i necurdta inimi a mea ~i opri\i-ma a va
vatama".
Qnd se inmul\esc gandurile dulce\urilor tru~ti, sa nu se
ridice cugetarea ta drept impotriva lor, de~i unele carp indeamna
astfel (Ex: socotirea amaraciunei produsa de dulceata trupeasca,
mustrarea cugetului produsa de relele facute, primejdiile,
stricaciunea vie\ii ~i pierderea fecioriei tale, prihanirea cinstei
~.a).
Gandirea ta sa nu se indrepte la aceste lucruri, fiindca o astfel
de cugetare nu-i totdeauna ~ de puternica ~i intemeiata ca sa te
poata elibera de ispitele trupului.
Mai lesne i\i aduce vatamare. Caci d~i mintea ar lepada
gandurile deodata, cu astfel de cugetare, to~i ea-i neputincioasa
~i patim~ cand cugeta aceste lucruri ~i mai lesne i~i imagineaza
pliicerea ~i dulcea\a ~i atunci cedeazi
De aceea, adevarata doctorie a dulce\ilor tru~ti este, sa fugi
totdeauna nu numai de ele, ci ~i de orice alt lucru, chiar daca acel
ceva ar fi opus lor ~i ne-ar aduce aminte de ele.
Adica in\elepciunea cea mare e sa ne ducem cu mintea la
viata ~i patimile Domnului nostru Iisus Hristos Cel rastignit, la
ceasul infrico~t al mof!ii, la ziua groi.ava a judeca\ii ~i la feluritele
munci ve~ice.
Iar de~i aceste ganduri tru~ti te framanta mai mult decat de
obicei, cum deseori se intampla, nu te ingrozi nici nu I~ cugetarea
celor mai de SUS ~i sa te intorci la ele ca sa le stai impotrivi Nu!
Unneaza cat mai cu luare aminte aceste cugetari.
Fiindca nu-i mai bine a sta impotriva acestor ganduri, desi
te-ar ataca neincetat, sa te faci ca nu le iei in seami in s~it ;a
tennini cugetarea-ti cu aceasta rugliciune:

60
 ,,Sloboze~te-ma, ziditorul ~i izbavitorul meu, de vrajm~ii
mei pentru patima Ta cea sfanta ~i dupa negriiita Ta bunatate''.
Nu-\i intoarce mintea la aceasta trupeasca mutate. Pentru ca-i
primejdios a-\i aduce aminte de dansa chiar singur. Nu sta ~i te
1f1rgui cu aceasla ispila ~i nu le iscodi daca ai ajuns la invoire cu
ilansa ori nu.
Aceasla iscodire, d~i pare buna, tolu~i. in realitale este o
mnagire a diavolului, ori 0 m~inatie ca sa te supere ~i sa te faca
a dezniidiijdui, a sciidea cu duhul, ori a le µne totdeauna impleticit
in ganduri de acest fel.
De aceea, la aceasta ispita, cand n-ai cedat inca, ti-e deslul a
mflfturisi aceasta pe scwt la duhovnicul tau, ramanand cu cugetul
l'Urat, fara a mai gandi ceva, ~j Iara a-i arata orice gand al tau,
ff1ra a mai fi stapanit de vreo sfiala ori ~ine.
Caci daca ne trebuie pulerea smereniei ca sa-i biruim pe to\i
vrdjm~ii no~tri, cu atat mai vartos avem nevoie de puterea ei in
ill'est rai.boi trupesc. infrangerea in aceasta lupta este mai totdeauna
rnnsecin\a ~i pedeapsa lipsei de smerenie. in fine, dupa ce va
1rece ispita, aceasta-i ce-\i ramane de iacut: D~i ti s-ar parea34 ca
c~li slobod de cele trupe~li, totu~i stai cu gandul departe de acele
pcrsoane ~i fete pricinuitoare de tulburare.
Sa nu soco~ti ca-i bine a te intov~i cu ele, caci qi sunt
mdenii, imbunata\ite ori binefaciitoare.
Si aceasta este o amag·ire a firii tale celei rele si o cursa a
' '
videanului nosbU vraj~ - diavolul, care se preface in ingerul
luminii ca sane arunce in intuneric (2 Cor. 16, 14).

34. Sf. loan Scdraru/ zice: ••Cine a cazut in curvie ori in alt pacat trupesc
·- rla dinainle avea mindria. A cazul penlru a fi smeriL Unde·i ciderea, acolo n-a
'"'' smerenie, ci mindrie". Ori, .,Cettarea rnindrului esle ciderea" (Cuv. 22).

61
 Cap. XX.

Cum se cuvine a lupta cu lenea

Ca sa nu cazi m ticalosul viciu al lenevirii, care-p astupa

calea desavarsirii si te-arunca m mfilnile vraimasilor, trebuie sa
' ' :J '
fugi de orice curiozitate, de orice at~ pamanteasca ~i de orice
afacere nepotrivita stirii tale. Apoi, se cade a te sili sa asculti
repede de orice povatuire buna ~i de orice porunca a superiorilor
~i plirintilor tai duhovni~ti; facand orice lucru la timpul cerut ~i
~ cum le place lor.
Orice ai avea sa faci, nu mtfuzia, fiindca mtfuzierea oricat de
mica la mceput aduce dupa sine pe a doua, a treia ~i celelalte. La
acestea simprea mclina mai ~r decat la prima. Ea este.aplecatii
spre cedare din cauzA ca-i robitii dulcetei mcercatii m a doua, a
treia ~i celelalte mtfuzieri. Atunci ~i acpunea, ori mcepe foaite
tfuziu, ori adesea este complet parasitii, ca suparatoare. ~i astfel
meet-meet se doband~te deprinderea lenii, care ajunge m ~
masuri., meat nu mai e de recunoscut, clecat cand ne vom da la
lucruri serioase ~i sarguitoare. Clici din aceastii lipsitii sarguinta
recuno~tem ca pana atunci am stat m trandavie ~i ne dam seama
cu ru~ine ~i paguba de atatea fapte bune ce puteam face3 5•
Aceastii Jene alearga pretutindeni ~i cu otrava ei otrav~ nu
nmnai vointa, facand-o a lasa orice lucru din m3ini ~i orice osteneala
. .
si nevointii duhovniceasca

35. De aceea marele Marcu pustnicul cu Petre Damasclrin zice: ,,Cit se

sile~e cineva a face ceva bun intr·o zi, tot alit este de dator in toate zilele viepi.
(Filocalie) dacA, adici, ar fi puterea ~ osinlia lui".

62
 Dar ea o~te ~i mintea sa nu observe pe ee gand iraµonal
~i rau se intemeiazi astfel de voint3. ca nu cumva din acest fel de
privire si indemne vointa a se glibi si siv~ indata o fapta
la care suntem datori. Lenea nu voi~te a ne lasa si indeplinim
acea fapt3, ori, eel putffi ne sil~te s-o amanam.
Fiindca nu-i de ajuns numai a face lucrul ee-1 ai de facut, ci
se cuvine a-1 face la vremea lui ~i cu toata s§rguinta cuviincioasi
ceruta de calitatea ~i natura lui esentialli, ca sa fie facut cu toata
desav~irea, dupa cum este scris: ,,Blestemat este eel ce face
lucrurile Domnului cu lenevire" (lerem 48, 10).
~i tot acest rau se intfunpla fiindca nu-ti dai seama de puterea
acelui lucru bun, sa-1 faci la vremea lui ~i cu gand hotarator sa
hirui~ti osteneala ~i greutatea adusi de lene noilor o~teni.
Deci, socot~te adesea ca o singura infiltare a min\ii la
I >mnnezeu ~i o umilita metanie cu plecare de genunchi la pamant
'Pre cinstirea lui Dumnezeu sunt mai scumpe decat toate comorile
' .
lumii. Si ca, totdeauna, cand vom lasa lenea si ne vom sill la
lucruri sarguitoare, ingerii due la implira\ia lui Dumnezeu o
n111una de glorioasi biruinti Iar, dimpotrivli, len~ilor nu numai
1·~ nu le da coroane, ci El, ineet-incet ia de la dansii darurile date,
clwno~tenindu-i din Lnparafia eereasca. Pentru ~a este scris, ca
n'.'i chemati la nunta cereasca, nebagand seama s-au dus, unul la
lnl'ina sa, altul la afacerile lui (Mat 22, 6).
Dumnezeu insli, eelor sfuguitori ~i silitori le inmult~te
clmurile, ~i-i face si intre in Lnparaµa Lui: ,,caci hnparafia
~C'llll'ilor se ia cu navala ~i navalitorii pun mana pe ea" (Mat 11,
1.•1.
l>aca gandul eel rau, luptand si te arunce in lene, iµ spune
IR 1icntru a dobandi 0 fapta buna dorit3, 0 sa treci prin grele

63
incercari ~i in zile indelungate ~i ca du~manii tai sunt mul\i ~i
putemici, iar tu e~ti unul singur slab, ~i ca trebuie sa faci multe
~i marl fapte ca s-o dobande~ti, daca, zic acestea \i le-ar pune
inainte gandul lenevirii, nu-I asculta, ci pune-\i inainte fapte, ca
~i cum ai avea sa intfunpini prea putina osteneala sa lup\i numai
cu un vrajm~. ca ~i cand n-ai avea al\i potrivnici, ~i cu 0 astfel
de nadejde, ca ~i cum ai fi (dupa cum ~i e~ti) ajutat de Dumnez.eu,
mai pulernic decal orice impotrivire. Caci, facand astfel, lenea
incepe a slabi, tu te ~ezi ca sa intre in sufletul tau pu\ifi cate putin
virtutea opusli, sarguinta.
Tot astfel la ~i penlru rugaciune. Adica: daca vremea ar cere
sa faci o ora de rugaciune ~i aceasta apasa greu asupra Ienevirii
tale, incepi rugaciunea ca ~i cum ai avea a te ruga numai un sfert
de orli. Apoi lesne vei trece la o jumatate de ora ~i de la aceasta
la alta, etc.
Iar de sim\i uneori rezislenta ~i impotrivirea foarte violentli a
Ienii, lasa pentru moment rugaciunea, ca sa nu te dezgu~ti ~i dupa
o mica intrerupere reia rugaciunea llisati Aceea~i metoda se
cuvine S-0 folose~ti ~j in lucrul mainilor Ori in slujba, cfutd s-ar
intfunpla sa ai a face lucruri ce par multe ~i grele lenevirii tale ~i
vei fi tulburaL
De aceea, incepe cu inima ta de la una ca ~i cum n-ai avea
a face alta.
Procedand astfel cu sarguin\ii, toate le vei face cu o osteneala
mai mica ~i de mai scurtli durata decal cea aratatli de lenea ta.
Fiindca nefacand astfel ~i neobi~nuindu-te a da piept cu
osteneala ~i greutli\ile ce \i. le aratli vrlijm~ul, la fiecare faptli
buna se in~te lenea ta, c~tiga teren, te infringe. Osteneala ~i
greutatea te vor intrista chiar nefiind de fati inainte a da piept cu

64
ele le vei ingrozi la giindul ca vei avea totdeauna osteneli,
greutati. Astfel totdeauna vei fi ispitil de vrajm~i.
De aceea chiar odihnindu-le, giindurile tale vor fi tulbumte.
Cuno~te, fiule, ci patima trindaviei cu ascunsa ei otravii,
putin cite pu!ifl putrez.e~te nu numai ridacinile cele dintfil ~i mici
care vor sa odrasleasca deprinderile faptelor bune, ci ~i ridacinile
deprinderilor bune mai inainte c~tigate. Dupa cum viennele
roade lemnul, ~a merge ~i aceasta patimi Ea maniinca totul pe
nesim\ite ~i sfredele~te maduva vie\ii duhovnice~ti.
Prin mijlocirea acestei patimi diavolul ~tie a intinde curse
lieciirui om. Dar mai ales sufletelor duhovnic~ti, ~ti ind ci tot eel
nebucuros ~i lene~. lesne cade in patimi, dupa cum este scris:
..Ce/ ce nu lucreazii este totdeauna in pofte" (Prov. 13, 41).
Deci priveghiaza totdeauna rugiindu-te ~i sarguindu-te bine
ra un viteaz luptator, fiindci: ,Moinile celor harnici sunt in
11irguin{ii'' (Prov. 13, 4).
Nu intarzia a-\i tese haina de mire ciind trebuie sa mergi
arnlo impodobit ca sli inrampini pe Mi· : Hristos.
Adu-{i aminte iii fiec:are zi cii c:ea de a:i este a ta, cea de
1111iine este in mtina lui Dumnezeu ~i cii Ce/ ce {i-a dat diminea{a
1111 {i-a fiigiiduit cii-{i da seara.
De aceea n-asculta pe diavol care-\i cere sa dai lui ziua de
111.i; iar pe cea de maine s-o dai Jui Dumnez.eu. Nu! Ci
lntrebuinteaza toate momentele vie\ii tale cum place lui
. .
I>umnez.eu, ori ca si cum n-ar avea sa-ti mai dea alta vreme. Si
11lu11le~te ci pentru fiecare minut vei da seama cu de-amanuntul;
'

lunddi intr-adevar scumpa este vremea ce-o ai in maini ~i va

\·rni ceasul cand o vei ciuta, dar n-o vei gasi.
<'onsidera ticaloasa acea zi (de~i ai facut multe lucruri), in
1 111r n-ai c~tigat multe biruin\i impotriva placerilor ~i voilor tale

65
reJe ~i in care n-ai mul\umit Jui Dumnezeu nu numai pentru
binefacerile primite, ci pentru patima Jui cea nemwitoare suferita
pentru tine. MuJtume.~te-1 mai ales pentru piirinteasca pedepsire
~i cercetare, a necazuriJor ce s-ar intampJa a-µ uimite vreodatii.
S~esc ~i te sfatui: ,.Nevoi~te-te totdeauna cu nevointa cea
buna" (l Tim. 6, 12).
Ciici de multe ori munai 101 ceas al st1rguin{ii a ct1~tigat raiul
~i 1m ceas al trt1ndiiviei I-a pierdut.
Fii sarguitor daca voie~ti sli fie intemeiatli niidejdea catre
Dumnezeu a mantuirii tale. ,,Cine a nadajduit spre DomnuJ, cu
sarguinta va fi" (Prov. 28, 25)36•

Cap. XXI.

Despre ind~pfarea simfurilor naturale. Trecerea

de la ele la privirea fi preamirirea lui Dumnei.eu

Mare chibzuinta ~i continua supraveghere ne trebuie sa

cannuim ~i sli indreptlim bine ceJe cinci sim\uri dinafarii, adicii:
vederea, auzul, mirosul, gustul ~i pipliitul. Caci concupiscen\a

36. Dup! sf. Isaac sunt doll! feluri de nadejdi: una adevilrati ~ prea
in!eleapti, iar alta mincinoasi ~i mra de socoteala. ~i di!i s-au incredin!al cu
desivir,ire lui Dumnezeu ~i nu se ingrijesc de nici un lucru lumesc, ciici swit cu
tolul dati numai grijii de a face fapte bune, ac~ia intr-adevir niidijduiesc in
Dumnez.eu si-i mantuiasci de tot raul, in viaia de acum 'i in cea viitoare. lar cci
ce-'i due viaia in trandivire ~i nu se ingrijesc de faptele bune, ~i zic ell
niidijduesc in Dumnezeu, dar cu minciuni niidiijduesc 'i sperania lore d~a.
.lnainte poyi!ui,oare, zice, este osteneala cea pentru Dumnezeu, 'i sudoarea
cea intru lucrarea lui, a niidejdei cei spre Dansul, ca ~ cum ar Ii zis cii se cuvinc
cineva intii si semene lucruri bune, ~i fapte plicute lui Dumnezeu, apoi s;l
'i
niidijduiasci a secera a lua plata, mantuirea sufletului.

66
ira\ionala a inimii, care-i ca un comandant al naturii noastre
stricata de pacat, inclina a afla totdeauna dulceiiJe ~i odihnele.
I>ar neputind ea in~i a le afla, unelt~te ~i manui~te sim\urile
trupului ca ni~te os~i ~i organe fire~ti ca s-apuce pe cele din
afara ale sim\urifor, adica lucrurile cele simpte, al caror chip ~i
niducire dulce luand, le trage catre el ~i le tip~te in sufleL Din
.1l'easta provine placerea, care din cauza legaturii intre trup ~i
'ullet se imp~tie intre toate pfu\ile sim\urilor capabile de astfel
tic placeri.
Iar din aceasta se intfunpla (vai!) in sullet moartea cea farli
dC' moarte. Atunci se lrnpline~te cele scrise: ,.S-a suit moartea
prin ferestre", adica prin sim\uri care sum ca ni~le ferestre ale
'ulletului ca sa apuce pe cele sim\ite.
Frate; vezi marea paguba ce \i-o aduc sim\urife? De aceea ia
..rmna s-o tamadui~ti. Adica, nu pennite sim\urilor sa mearga
11111le voiesc ele, nici nu le lasa sa unelteasca numai pentru
1l11IJ<indirea dulcetufilor sensibile, ori pentru vreun alt sffillit bun,
lulos ori nevoie.
.
' daca pana acum, Iari sa-ti dai seama, aceste simturi au
Si
ro~I date poftelor trupe~ti, de acum inainte sile~te-te din toate
.
1111tt•rile a le trage inapoi ~i a le clnnui atit de bine, incat, de unde
mui inainte erau robite dulce\ilor d~e ~i pienatoare de suflet,
11l·11111 sa c~tige de la orice creaturli ~i obiect sensibil in\elegeri
l\l11t:'1toare de suflet ~i sa le aduca in sufleL Prin aceasta sulletul
w poale aduna intr-insul ~i. cu aripile nevlizutelor lui puteri, se
111111tC' ridica la contemplarea ~i preamarirea lui Dumnezeu37•
A~tli.·I ~i tu po\i face aceasta.
. .
I /. l>e aceea marele Augusrin zice: ,,Cite zidiri se afli in lume vorbesc cu
ltt1h11111 cei imbunili!i!i cu o limbi muti intr-adevir ~i ticuti, dar foane
lrn 1.1111o1rc, care u~r se aude ~i se intelege ,i-i indeamni indeosebi la dragostea

67
 De pilda, cand inaintea vreunei sim\iri exterioare ar sta vreo
simtitii impolrivire, vazuta, auzila, mirosita, gustalii ori pipiiita,
desparte cu gandul tau ceea ce-i material de ce-i imaterial, spir-
itual, adicii lucrarea Sfantului Duh, care se afla intr-insa.
Recuno~te apoi cii ea, prin sine nu are existen\a Nu poate avea
nimic din cate se afla intr-insa. Ci toatii existenta ei este opera lui
Dumnezeu care cu Duhul Sau nevazut i-a dat acea existen\ii,
bunatate, frumuse\e, putere, intelepciune ~i orice bine dintr-insa.
De aceea, aici sii se bucure inima ta ca numai Dumnezeul tiiu
este inceputul atator lucruri marl, minunate ~i frumoase.
Bucurii-te ca El, cu pliniitate le cuprinde toate intr-Insul;
aceste siiv~iri ale tuturor zidirilor sensibile nu sunt altceva decat
o prea mica treaptii ori umbra a dumnezee~tilor Lui nemiirginite
cov~iri ~i infaptuiri.
De aceea cand te vei obi~ui a vedea creaturile v~te ~i nu
vei ramane numai la partea dinafaii, ci vei piitrunde cu mintea la
cea ascunsa, dinauntru, la toatii podoaba lor (fiindcii cele simµte
sunt chipurile celor gandite dupii Dionisie Areopagitul), atunci
frumuse\ea dinafara, materialii nu va mai avea mare importan\ii
pentru tine, o vei defaima ~i n-o vei lua in seamii, ci ~i vei fixa
mintea la puterea ~i activitatea Sf. Duh, miirind pe Domnul.
Astfel, vazand cele patru elemente, focul, aerul, apa ~i
pamantul ~i considerand fiinta (esen\a), puterea ~i activitatea lor,

lui Dumnezeu. ~i din toate cele ce swtt afla prilej a lua cugele bune ~ evlavio~"'.
~i Grigorie Teologul zice: ..Toate llpturile laud! pe Dunmu.eu ~-L slivesc cu
glasuri negriite. ca pentru toate se mul1ume~1e prin mine Dumnezeu. ~i aslfel
lauda lor se face lauda noaslri, de la care iau ~i eu lal_lda ~ea"'. (Cuvint la
Dumineca noua).
De aceea ~i cei trei Tmeri au luat pricina de la toate zidirile a preamari pe
Ziditorul in cintarea lor.
cu mare dulcea\ii vei zice catre nemii.rginitul Creator, astfel: 0,
clumnezeeasca fiin\a!, o, nemii.rginita putere ~i lucrare! o, suprema
dorin\a! cat ma bucur ~i ma veselesc ca numai tu ~ti inceput ~i
cauza oricii.rei fiin\e zidila din cele ce sunt ~i a oricii.rei lucrari ~i
puteri! 38
Astfel cand vezi corpurile ce~ti ~i lwninoase, soarele ~i
luna ~i stelele ~i cand gand~ti ca-~i iau lumina, de la care s-a
creat orice lurnina imateriala ~i materiala! 0, lurnina minunatii,
prima cauzii. a bucuriei ingerilor ~i indulcirea celor ferici\i de a
ciirei neabii.tuta privire se inspii.imanta ochii Heruvimilor.
Fa\a de puterea ei toate luminile vazute sunt actanc intuneric.
Te prea mii.resc ~i prea inal~ o, Lumina adevii.rata ce luminezi pe
orice om venit in lurne (loan, l). invrednice~te-ma ate vedea cu
mintea ca deplin sa se bucure inima mea"!
Tot astfel cand vezi copacii, iarba ~i multe alte plante.
Cugetand cum trii.iesc, se hranesc, cresc, se inmul\esc ~i cum
nu-~i au via\a prin ele in~ile, ci de la Duhul Stant, pe care nu-I
vezi, singurul diitator de via\ii, atunci po\i zice: ,,Iatii aici
adevii.rata via\a din care, in care ~i prin care, trii.iesc, se hranesc
~i cresc toate cele ce sunt. 0 tii.mii.duire vie a inimii mele"!
Asemenea ~i la vederea animalelor necuvantatoare. inal\ii.-\i
mintea la Durnnezeu, datiitorul sim\irii ~i ffii¥:ii.rii lor din loc in
loc, zicand: ,,0, prima Mi~are care mi~ toate d~i in Sine-Ti
l'~li mi~cat! 0, cat ma bucur ~i ma veselesc de nemi~area ~i
l!'uia Ta"!

38. Sf. Maxim soco1~1e ca fiinta celor ce sunl are chipul TalAlui, puterea
hului ~i lucrarea Sf. Duh. fncil 101 ce exisd arad pe DIDllnezeu flca1orul, nu
1111111ai ca El este unul, ci ~i ca sunt trei Fete d1D11n~ti.

69
 ~i privindu-te pe tine insuti ori ~i pe ceilal\i oameni, ~i
cugetand ca numai Tu ai dreapta \inuti ~i vorbire articulati, intre
celelalte fapturi vii ~i ca ~ti o unire, o legituri. intre fapturile
materiale ~i imateriale, purcede la doxologie ~i mul\umire citre
ziditorul tiu, zicand: ,,0, Treime mai presus de fiin\i, Pirinte,
Fiule ~i Duhule Sfinte: fi slivit in veci ! cat sunt dator totdeauna
a-µ mul\Uflli, nu numai pentru ca m-ai zidit din pimant ~i m-ai
facut regele tuturor creaturilor pimante~ti, nu numai fiindca mai
cinstit dupi fire, cu Chipul Tau cu minte, Cuvant ~i cu Duhul
dilator de via{i39•
Dar ~i pentru ca m-ai inzestrat cu puterea discernamantului
faptelor bune, dupi aseminarea Ta, ca prin aceasta si Te pot
dobandi in veci".
Acum vin la fiecare din cele cinci sim\uri ~i-\i spun:
Daca te bucuri, frate, de frumuse\ea ~i podoaba creaturilor
vizute de ochii tii, desparte cu gandul ceea ce vezi, de Duhul ce
nu-I vezi.
la seama ca toati placuta podoaba ce se vede dinafar;t este
numai a nevizutului ~i prea frumosului Duh. Dintr-Insul provine
acea frumuse\e.
Bucuri-te ~i zi cu voio~ie: ,Jati raurile necreatului lzvor!"
lata piciturile infinitului Ocean de bunitate! cat mi bucur in
adfutcul inimii mele gandind la ve~nica ~i nemirginita frumusete

39. Vezi la Filocalie cap. 38, p. 794, la ..Cele naturale 'i teologice"" al
marelui Grigorie al Tesalonicu/11i, unde acea dumnezeeasci minte zice ci,
acest duh dititorul de viati al ~pului este un dor giinditor, din minte ~i din
cuviilll. El are intr-insul cuviintul ¥ mintea Din acesl Duh, sulletul ganditor ~i
cuviintitor e mai mare decat ingerii dupi chipul lui Dumnezeu. Ei n-au acest
Duh licitor de viati. fiindci n-au trup lieut cu via!i-

70
 a Ziditorului meu, inceputul ~i cauz.a oricarei frumuse\i creatli!
0, cat ma indulcesc cugetand la negrliita, tainica ~i prea frumoasa
podoaba a Jui Dumnez.eu, originea oricarei frumuse\i"! lar cand
vei auzi vreun glas duke, annonios, pllicut, ori cantiiri fiumoase,
intoarce-\1 mintea la Dumnezeu, ~i zi: ,,0, Armonia annoniilor,
Doamne! Cat mli bucwi nemlirginitele tale Desliv~iri, fiindca
toate impreunli i\i ridica ca intr-o cantare annonia supracereascli
~i fiind unite cu ingerii in Ceruri ~i cu toate creaturile, fac o mare
simfonie. Doamne, cand auzi in inima mea glasul Tau eel dulce,
sii-mi zici: ,,Pacea mea dau pe; Pacea patimilor; fiindca glasul
Tau este dulce, dupa Cantarea Cantdrilot' (2, 14).
Cand miro~i vreo floare treci de la mirosul placut dinafari la
Mireasma negrliitli a Sfantului Duh ~i zi: ,,Iara miresmele florii
hinemirositoare ~i nesecatului Mir, revarsat peste toate fapturile
lui, dupli Cantarea Cantdrilor ,,Eu sunt o floare a campului ~i un.
crin al vliilor'', (2, 1) ori ,,NumeleTliu estemir varsat" (1, 3). lata
revlirsarea mirosului ales care sufla puterea lui dumnezeeascli, de
la ingerii de sus foarte cura\i pana la cele mai mici creaturi cum
1.ice Di<•1,;sie 1reopagitul (ler.1.rhia bisericeascii cap. 4).
Despre aceasta buna mirosire a zis Isaac fiului sau lacov:
.Mirosul fiului meu este ca un miros de \afinli plinli, blagoslovitli
de Domnul" (Fae. 27, 27).
Cfuld mlinanci ori bei, gand~te ca Dumnez.eu dli gustul
1u1uror bucatelor. Numai intr-insul sa te indulce~ti ~i sa zici:
..Bucwi-te sufletul meu, ca dupa cum farli Dumnez.eul tliu nu
g[L~ti odihna, tot astfel farli El nu-i nici-o dulceata oti gust. De
aceea numai intr-insul pop sa te indulc~ti de orice lucru". Tot
as1fel te indeamnli ~David: ,,Gustaµ ~i vedep ca bun este Domnul"

71
(Ps. 33, 8); iar Solomon te asigurii cu desav~ire zicand: ,,Fructul
lui ern duke in gurn mea" (C. C'mt. 2, 3).
Iar cand vei pune mana a face ceva socote~te cii. prima cauzii.
a acelui lucru este Dumnezeu ~i ca tu nu ~ti altceva decal un viu
instrwnent al Lui. Inal\ii-ti gandul Ia El ~i zi: ,,cat de mare
bucurie sirnt, Preainalte Dumnezeule al tuturor! Fiindcii. fara tine
nu pot face nici un lucru, ci Tu e~ti prirnul ~i principalul autor al
oricii.rui lucru".
Iar cand vezi la al\ii bunii.tate, intelepciune, dreptate ~i alte
virtu\i, desparte cu mintea ta intre ele ~i zi Dumnezeului tii.u: ,,0,
prea bogat Tezaur al virtuplor, mare-i bucuria mea! Qci de la
Tine ~i prin Tine vine tot binele ~i fiindcii. orice bine, comparal
.
cu Dumnezeeasca Ta desii.varsire, nu inseamnii. nimic. Iti .
multumesc Dumnezeule pentru aceasta ~i pentru orice bine facut
aproapelui meu.' Adu-\i aminte Doamne de sii.rii.cia mea ~i de
marea trebuin\ii. ce am pentru fapta buna".
~i in general vorbind, de cate ori vei vedea la creaturi vreun
lucru plii.cut, atragii.tor, nu te opri aici, ci treci cu gandul la
Dumnezeu ~i zi: ,,0, Dumnezeul meu, daca fapturile Tale sunt
~ de fiumoase, veselitoare ~ plii.cute cu cat mai fiumos, veselitor,
~i prea duke ~ti Tu Ziditorul tuturor acestor lucruri".
Iubite, dacii. vei face astfel po\i dobandi pe Dumnezeu prin
cele cinci sirn\iri ale tale ~i totdeauna po\i sui de la creaturii. la
Creator, incat tot ce-i creat devine pentru tine o Teologie.
~i frind inca in aceastii. lume ce cade sub sim\uri, te poti
desfata.in cea inteligibili Pentru ca toati lumea ~i toata firea nq-i
altceva deciit o lege, o unealti, un instrument sub care nevii.zut ~i
tainic stii. Ziditorul ~i M~terul, lucrand ~i aratandu-~i m~t~ugul

72
Sau, prin cele vazute, materiale, punand inainte pe cele nevazute,
imateriale"°.

Cap. XXII.

Lucrurile sensibile sunt mijloace ~ unelte de corijarea

simturilor; daci trecem de la ele la meditarea
Cuvanhdui intrupat si la tainele vietii si Patimii Lui.
' ' '
Ti-am aralat mai SUS ca de la lucrurile sensibile pulem ridica
' la privirea lui Dumnezeu.
mintea ·
Acum inva\li ~i altfel de ridicare a min\ii la gandirea Cuvantului
intrupat, meditand la preasfintele Taine ~i patimi ale Lui.
Toale lucrurile sensibile din univers pot folosi acestei meditaµi
~i contemplliri, dacli vei privi in ele cum \i-am spus, pe
nemlirginilul Dumnez.eu, prima ~i singura cauz.li Care le-a dat
toata puterea existen\ei, frumuse\ea ~i orice allli desliv~ire
l:e o au.

40. De aceea Solonro11 zice: .Din marimea si frumuselea creaturilor se

vcde Crealorut· (lntelepl. 13, 5), iar despre cele im~leriale zic~ sf. Pavel: ..Cele
,.a.zute ale Lui, puterea Lui cea ve~ica ~i a Lui dumnezeire se vad prin cugetare
tic la inceput lumii, in fap1urile Lui ca ei sa lie rara cuvant de aparare" (Rom.
I. :?0). ~i mai adaugam ca penlru acest scop au fost create 1oa1e f3pturile, cu
rnvan1 ~i intelepciune. iar pe de alli pane, oamenii s-au imboga1i1 cu pulere
r.11ionala, ca prin aceasta examinand ~i privind cuvin1ele care sum in creaturi,
•k la aceslea sa se suie la cuno~inta ~i privirea cuvantului impersonal ~i mai
111ai111e de veci prin care loale s-au tacul: ..Ca lo;lle printr-fnsul s·au llcul ~i fara
•It· Dansul nimic nu s·a llcu1 (din 101) ~ s·a. llcut". Fiindca de la efecle
• unoa~em cauzele. de la consecinte mo1ivele. De aceea e desigur un bun sim1,
111 crealur.i aflii credin!a. din f3p1ura intelege cuvintele exprirnale prin fiipturi ~i
• rrtle cu cenitudine ca exislii Dumnezeu.

73
 ~i dupa ce au socotit cit de mare ~i nemarginiti e bunatatea
acestui Dumnezeu, Care, fi.ind singwul inceput ~i Domnul oricirei
creaturi, coborat pfuta la arata smerenie a se face om, a suferi ~i
a muri penbU om, ingiduind crealurilor mfilnilor Lui a se ridica
impotriva Lui ~i a-L ristigni. Deci, cand vezi, auzi ori pipii
arme, funii, bititori, stalpi, cuie, ciocane ~i alte lucruri de acest
fel, gande~te-te ca toate acestea au servit drept unelte Patimilor
Domnului Liu.
Si
, iar, cand vezi ori locuiesti . ,
' in case saracacioase, aminteste-ti
de pe~tera ~i ieslea Stapanului tau. De vezi ca ploui, adu-ti
aminle de ploaia sangeroasa a sudorilor picate in Gradina din
preasfintitul bUp al dulcelui Iisus ~i care a udat pamantul.
De vezi marea adu-p aminte cum Domnul a umblat pe dansa
ca pe uscat, a stat in corabie ~i a invatat poporul. Pietrele ce le
vezi i\i vor aminti de acelea sf'arfunate la moartea Lui; iar pamantul
iti va aduce aminte de cutremurul de la Patima Lui.
Soarele te va duce cu mintea la intunericul ce a cuprins
atunci tot pimantul; apa ip va aminti de acea apa ce a curs din
Sfanta Lui coasti, cand L-a impuns cu sulita os~ul; vinul ori
alta batitwi i\i va aminti de otetul ~i fierea date Lui pe Cruce.
Daca te desfata ~i te vesele~te vreo mireasma a aromatelor,
alearga cu gandul la mirosul greu ~i neplacut simpt de Domnul
in muntele Golgotei, loc de condamnare unde se tiia capetele
oamenilor, de aceea era rau mirositor ~i puturos4 1•

41. Locul Golgotei a fost numit .Jocul ciipdfinei" din doµi motive primul,
mai tainic, fiindci, dupi socoteala sf. Joan Gura de Aur, Vasile eel Mare ~i
Teofilact, acolo ar Ii fost ingropat trupul lui Adam. De aceea ~i monahul
Epifanie in scrisoarea lui pcntru Siria ¥i lerusalim zice: ,.Sub Golgota este

74
 Cand te imbraci, adu-µ aminte cii, Cuvantul eel v~nic s-a
imbracat in trup omenesc ca sa te imbrace cu dumnez.eirea Sa;
ciind le dezbraci adu-µ aminte de Hristosul tau ramas gol, ~i ca
sa fie batul ~i rastignit pe Cruce.
De auzi un glas dulce ~i placut, muta-\i dragostea ta la
Mantuitorul, prin buz.ele caruia s-a varsat tot dam! ~i dulcea\a
dupa cuvantul Psalmistului: ,,S-a varsat prin cuvantul tau tot
clarul ~i dulcea\a" (Ps. 45, 3); din dulcea\a graiului ii asculta
poporul, dupa cum spune evanghelistul Luca: ,,Tot poporul asculta
cu nesat cuvintele Lui" (Cap. 19, 48).
Daca auzi tulburiri ~i glasuri de popor reflecteaza la
nelegiuitele glasuri ale ludeilor, Ja-L, la-L; rastign~te-L", care
au tunat in Dumnezee~tile lui urechi.
C3nd vezi vreo fata frumoasii, aminteste-ti ca lisus Hristos
. ' ' I

Cel mai fiumos decat to\i oamenii s-a facut fara chip ~i necinstit
rara nici 0 frumusete pe Cruce pentru iubirea ta
Ori de cate ori bate ceasomicul, adu-µ aminte de l~inul
inimii ce a cuprins pe Domnul cand, in Gradinii, a inceput a se
infrico~ de ceasul patimii ~i al morµi.
Ori socot~te ca auzi acele lovituri de ciocan cand i-L pironea
pe Cruce.
In fine, in orice prilej de amaraciune ce vine peste tine, ori
peste alµi, gande~te-te ca acestea nu sunt nimic fa\ii de cele
suferite de Domnul.

loca.~ul mic al Jui Adam ~ iJ!tr·insuJ era capul lui Adam, in cripitura Golgotei.
Ile aceea acesta se numi ,Jocul capA!inii"; al doilea, mai u'°r, e c1, dupi
•1ocotelile Jui Coresie ~i a altor istorici, acoJo erau totdeauna capete im~ate
1ilc raufkilorilor, de undc ~-a Juat numeJe de ,Jocul cipi\inii".

75
 Cap. XXIll.

Cum se cuvine a ne corecta sentimentele

prin diferite metodc

Cand vezi lucruri frumoase ~i cinstite pe pamant, considera-le

toate nimic ~i gunoi raia de frumuse\ea ~i boga\ia cerurilor de
care te vei bucura dupa moarte, daca vei ~ti sa dispre\ui~ti toate
ale lurnei. lntoarce-\i privirea la soare ~i cugeta ca sufletul tau va
fi mai stralucitor decal acesta, daca vei ramane In harul Creatorului;
iar de nu, va fi mai lntunecat ~i mai nepliicut decit tntunericul
infernal. Privind cerul, ridica-te cu ochii sufletului mai sus, la
cerul de foc42, acolo fixeazii-\i gilndul, fiindca-i l~ul tau de
bucurie gatit pentru. totdeauna, daca vei trlii pe plimant cu
nevinovatie.
Primiivara, cand auzi cantecul pasarilor In padure, ~i orice
alta cantare dulce, ridicii-\i mintea la acele dulci cantari ale
Paradisului ~i cugeta ca acolo neincetat riisuna Aliluia ~i celelalte
doxologii lngere~ti43 ~i roaga-te lui Durnnezeu s:l te i'nvredniceasca

42. Cerul este loc~ul IUluror ferici!ilor, avandu-~i fiinia din lumina cea
mai curatA. Sf. Calliot spune ca, dupa teologi eSle: •.rcau11ul Domnului", dupa
cuvintele: ..scaun irni sunt Cerurile", sau •.Cerul Cerului Dumnezeu". E loc~ul
ingerilor ~i al oamenilor, e irnparaiia mull dorita a Cerurilor, despre care
vo~te feric. Augus1i11: .Pentru o singura zi ~ Ii dorit sa mi indulcesc de
irnparatia cereasca ~i a1unci 1oa1e ale lumii ~i toata indulcirea trupeasca a~ Ii
defaimar'. lar fer. lero11inr, aralindu-se invins lui Augusain zicea: .Frate, fericirea
cereascii e ne~ti, necuprinsa de minte; de ea se indulcesc ingerii, drep!ii o
mo~tenesc ~i rim3n crezand astfel".
43. Sunt trei doxologii mai de seama cu care cele doui cete inge~li
slavoslovesc pe sf. Treime: a Scaunelor, Heruvimilor ~i Serafunilor; Gel-Gel,

76
a-i canta totdeawta cu duhurile cer~ti: .$,i dupa aceasta am auzit
glas mare de multe popoare in cer, zicand: Aliluia"! (Apoc. 9, I).
Cand vei sim\i ca te ispite~te dulcea\a fapturilor, aminte~te-\i
dt acolo sub dulcea\ii, e ascwts ~rpele infemal gata la panda sa
1e ucida ori eel pu\in sate mu~te. ~i atwtci sa zici asuprl-\i: ,,Oh,
~arpe blestemat! Cum Stai ascwts gala sa ma inghi\i!"
Apoi intoarce-te la Dumnezeu ~i zi: ,,Bine e~ti cuvantat
Dumnezeul meu ca mi-ai aratat mie pe vrajm~ul meu ~i m-ai
izbavit din gatlejul turbat ~i din undi\a lui". Alearga indata la
rr1nile Celui Rastignit, consacrandu-1-te ~i mediteazli cat de mult
a suferit Domnul in sf. Trup sa te scape de pacat ~i sa te faca a
ura placerile camii. fti mai amintesc de W1 lucru, ca sa po\i scapa
de acest farmec primejdios ~i de aceasta pofta a camii. Iata ce
este: deschide-ti mintea si dli-ti seama ce va fi acea fata care te
I t I I

ltdbwi, dupa moarte, adicii, putreziciwte, vienni ~i rau mirositoare.

Cand mergi la fiecare pas ~i clilcaturi de picior, iunint~te-ti ca
in acest fel te apropii de monnanL Iar cand vezi pasan zburatoare
in vazduh, ori ape curgiitoare pe pamant, gande~te-te ca viata ~i
1.boara cu mare iu\eala ~i ajwtge la s~itul ei.
lama, cand se ridica vanturi mari, Ori vara fulgere ~j tunete,
udu-\i aminte de ziua cea infrico~a1r1 a judeca\ii. Pleacii-\i
genunchii, roaga-te Jui Dumnezeu sa-\i dea har ~i timp a te
pregati bine ca sa Stai cu indrazneala inaintea Slavei Celui Prea
lnalt.
De asemenea daca se abat asupra ta diferite nenorociri,
exerciteaza astfel: cand, de pildii, e~ti strimtorat de vreo durere

(le1.echil I, 13) care iese din roatele Heruvimilor, ,i, dupi Dionisie Areopagitul
ln!ll:mneazi rostogolire; a doua, a Donmiilor, a Puterilor ~i a Sripaniilor este:
.~/1i111, Sfa111. Sffmt, iar a rreia a incepatoriilor, Arhanghelilor ~i Yngerilor:
. Aliluia", dupa cum se exprima Nicl1ita Stitat (p. 851), Filocalia, c. 99.

77
ori triste\e, sau suferi cfildura, frigul ori altceva, inal\a-\i mintea
la Vointa lui Dumnezeu, care a socotit ca ti-e folositor sii suferi
atunci ~i in astfel de masura acea boala ~i amiiriiciune; bucura-te
de aceasta pentru dragostea ce o are Dumnezeu fata de tine ~i de
prilejul oferit a-I sluji in toate aceste lucruri care-I sunt foarte
placute. Zi in inima ta: ,Jata asupra mea implinirea Vointei
Dumnezeului meu, Care din veac a rinduit cu dragoste sii sufar
aceasta. Totdeauna fie binecuvantat prea bunul meu Stiipan". Iar
cand ~i vine in minte vreun gand bun, intoarce-te la Dumnezeu,
recunoaste'
ca de la El a venit si' multwneste-I.
, '
Cand cite~ti, socote~te ca, sub acele cuvinte, vezi pe
Dumnezeu ~i prim~te-le ca venite din gura Lui dumnezeeascii,
cand vezi ca apune soarele ~i vine noaptea, intristeazii-te ~i roaga
pe Dumnezeu sa nu cazi in intunericul eel ve~nic.
Iar dacii veii Crucea, adu-\i aminte ca ea e semnul ~i steagul
o~tii ~i al riizboiului tau. De te vei depiirta de ea, vei ciidea in
mfilnile vrajm~ilor; iar de ii vei urma, vei ajunge la ceruri,
incarcat cu glorioase trofee.
Cfuld vezi icoana Maicii Domnului, intoarce-µ inima la Dansa
ceea ce imparat~te in rai ~i multurn~te-1, fii.ndca a stat gata
totdeauna la Vointa Dumnezeului tau, pentru ca a niiscut, a
aliiptat ~i a hriinit pe Mantuitorul lwnii ~i fii.ndca niciodata nu ne
refuzii, in riizboiul neviizut, ocrotirea ~i ajutorul Ei.
Pune inaintea minµi tale chipurile Sfintilor ~i cugeti ca ai
atatia aliati ~i mijlocitori catre Dumnezeu. Ei se roaga pentru
tine. 4i arunca cu biirbii\ie suli\ile, aleargii, p-au deschis calea. pe
care umbland, vei fl ~i tu incununat cu dan~ii intr-o miirire
v~nica.

78
 intre celelalte ganduri evlavioase cand vezi bisericile, soco~e
ca ~i sufletul tiu este o biserica a lui Dunmez.eu: ,,Noi suntem
templul Dumnezeului Celui viu" (2 Cor. 6, 16). Se cuvine sa-ti
p~ti sufletul curat ~i fali vicl~ug.
Jar auzind in fiecare clipa felicitarile ingerului, aduse
Nascatoarei de Dumnez.eu, astfel mediteaza:
I. Multum~te lui Dumnez.eu pentru acea vestire trimisa din
Ceruri pe pamant, care a pus inceputul mantuirii noastre;
2. Bucura-te cu Pwurea Fecioara Maria de marea slava la
l'are s-a ridicat pentru excep\ionala ~i adanca Ei smerenie;
3. Roaga-te cu Ea ~i cu Arhanghelul Gavriil dumnez.eescului
Prune, care atunci indata s-a zamislit in prea sffintul ei pantece;
lucru ce se cade a-1 face de trei ori in fiecare zi, seara, dimineata
~i la amiaza
Jar Joi seara mediteaza la mfillnirile Maicii Domnului pentru
~udoarea insangerata ce a curs de la Jubitul Ei Fiu, in Gradinli,
1u1de se ruga, cand au venit o~ii cu Iuda ~i L-au prins. Mediteaza
~i la intristarea ce a avut-o toata acea noapte Fiul Sau. Vineri
11vfutd in minte intristarea ~i durerea ce a avut-o Ea, cand Unicul
Ei Fiu a stat in Cata lui lrod, pentru condamnarea la moarte,
pcnuu purtarea Crucii. Patim~te, iubite frate, impreuna cu Dansa.
l>e la amiaza pana Sambata, amint~te-ti de sabia durerii ce a
-1rf1puns inima Unei astfel de prea vrednicie Doamne, de
111.\tignirea ~i moartea unicului Ei Fiu, de cruda impungere in
,ffutta Lui coasta, de ingroparea Lui, ~i de celelalte.
in scurt, totdeauna cu paza ~i atent in cannuirea sim\irilor
lnlc; in orice ti se intam.pla, bucurie ori intristare gata a inainta ori
11 tc retrage, nu din dragostea sau ura pamanteasca, ci numai din

79
ascultarea Voin\ei lui Dumnezeu. Prime~te-le ori fugi de ele
dupa cwn e Voia lui Dumnezeu.
Aflli, deci, ca \i-am araw aceste feluri de a cannui sentimentele
tale nu ca sa te ocupi totdeauna de ele, pentru ca ~ti dator
totdeauna a avea mintea adunata in inima, ca sa stai impreuna cu
Domnul tau; Cel ce dore~ti sa te supraveghezi ~i sa invingi pe
vrajm~ii ~i patimile tale, cu fapte neintrerupte, dupa cwn \i-am
spus in cap. 13; insa \i le-am lamurit ca sa ~tii ate conduce cand
va fi nevoie.
Deprinde-le a tiicea, chiar acolo unde nu-i rau sa vorbe~ti, ca
sa c~tigi deprinderea Nwnai sa nu fie tacerea ta pricina de
vatamare duhovniceascii, \ie ori celorlal\i. Ia seama a sta departe
de sfaturile oamenilor, fiindca in locul oamenilor vei avea tovar~i
pe ingeri, pe Sfin\i ~i pe Dumnezeu.
..
In fine, aminteste-ti de dizboiul ce-1 ai in miiini. Daca vei
vedea cata lupta ai sa depui intr'nsul, desigur vei pierde pofta a
vorbi ceva de prisos.

Cap. XXIV.

Cum se cuvine a ne conduce limba

Cea mai mare trebuin\a este a ~ti sa-\i cannuie~ti limba cwn
se cuvine ~i S-0 infranezi. Pentru ca oricine 0 lasa sloboda sa
vorbeasca de cele ce aduc placere sim\urilor.
Foarte adeseori multa vorbire vine din mandrie. Din aceasta
parandu-ni-se ca ~tim multe ~i fiind multumi\i de parerile noastre,
ne silim cu multe reflec\ii ~i cuvinte me~te~ugite sa impunem
opinia noastrii, inimilor celorlal\i, ca sa le aplirem ca invi\iitori.

80
Le aratam astfel de mandrie ca ~i cum ei ar avea nevoie sa lnve\e
de la noi. Acest orgoliu apare mai ales cand ii lnva\iim, far;t ca
ei sa fi cerut aces! lucru de mai inainte.
Nu-i posibil a spune in cateva cuvinte cate rauta\i se nasc
din multa vorbire. Vorba multa e mama lenii, bw ignoran\ei ~i
nebuniei, u~a clevetirii, sluga minciunilor ~i raceala evlaviei
fierbin\i. Vorbele multe intarati ~i intliresc patimile, ~i dintr-insele
se porne~te apoi limba cu o mare u~urinta spre vorbire
nechibzuiti. De aceea, sf. Apostol lacov, voind sa arate, cat de
greu este unui om sa nu gre~asca In cuvintele rostite, zice ca
aceasta e posibil numai barba\ilor desav~i\i: ,,Daca nu gre~~te
cineva in cuvant, acela este blirbat desav~it, mstare a-~i infrana
tot trupul" (3, 2).
Fiindca limba lndata ce incepe a vorbi, alearga ca un cal filra
Ii-au ~i nu vorbe~te nwnai cele bune ~i cuviincioase, ci ~i cele
rele. De aceea acel~i apostol o nume~te: ,,rliu far;t astamplir,
plina de venin aducator de moarte" (v. 8); iar Solomon in acel~i
fel a zis ca ,,din multli vorbire nu vei scapa de pacat" (Prov.
10, 2).
~i ca sa spunem In general: Cel ce vorbe~te mull, da a se
in\elege ca-i ignorant: ,,Cel nebun inmul\~te cuvinte" (Edes.
I(), 14).
Cu eel ce nu te asculta cu poftli, nu te intinde la convorbiri
hmgi ca sa nu-I dezgu~ti ~i sa nu-I faci a te ura, cum e scris: ,,Cel
re inmul\~te cuvinte va fi urat" (Sirah. 20, 7).
Nu vorbi aspru ~i cu glas tare, pentru ca amandoua sunt
loarte urate ~i produc suspiciunea ca ~ti gol ~i prezum\ios. Nu
vorbi de tine, de afacerile tale ori de rela\iile tale, decat la mare

81
trebuin\i; iar atunci, cit mai scurt ~i mai concis posibil. Daca ti
se pare ci al\ii vorbesc de dan~ii prea mult, nu te sili a-i imita
chiar presupunand ca cuvintele lor ar fi smerite.
Vo~te cat mai puµn de aproapele tau ~i cele ce-1 privesc
pe dansul, acolo ~i cand este nevoie pentru binele lui~.
Despre Dumnez.eu vo~te cu toata inclinarea ta! Mai ales
de dragostea ~i bunatatea Lui! Dar cu frici, avand in vedere ci
~i atunci po\i cadea in g~ala De aceea, sa preferi a asculta
cand al\ii vorbesc despre acestea, pazind cuvintele lor in cele mai
dinauntru ale inimii.
lar despre celelalte cand vorbesc, glasul lor numai sa atinga
auzul tau, dar mintea sa stea ridicata la Dumnez.eu.
Chiar cand e nevoie sa asculti pe eel ce vo~te ca sa-1
intelegi ~i sa-i raspunzi, ridica-\i mintea la cer, unde locui~te
Dumnez.eul tau: cugeta la Infil\imea Lui ~i gande~te-te ca vede
totdeauna nimicnicia ta
Cerceteaza bine toate lucrurile care-µ vin in inima a le vorbi,
inainte ca ele sa treaca pe limba ~i vei afla multe care e mai bine
sa nu le dai drumul din gura.

44. Cind vo~ adu-~ aminte si p~i porunca sf. Talasie: •.alege din
cele cinci feluri de vorbire numai trei. De al patrulea nu te folosi des, iar de al
cincilea fugi" (Filoc. p. 460).
Cele trei feluri de vorbire, dupa Nicolae Katascliepi11os, sunt: ,till", .1111" ~i
./lesiguT''. Al patrulea este ,JiuJoiala", iar al cincilea .tibscuruf'. V~e
despre lucrurile ce ~tii ca sunt adevirate ori neadevirate, evidente (clare). iar
despre cele dubioase ~i necunoscute nu vorbi. Ori, cum spune Vlemide in
Logica lui, sunt cinci feluri de cuvinte: 11umire, cfind numim pe cineva, f11tre1Jare,
cu care intrebam; rugare, ~u cai:e ne rugam; liotiirator, cind hotaram ~ vorbim
in mod sigur ~i poru11cire, cind poruncim in chip autoritar.
Folo• in vorbirea ta numai primele trei, iar modul hotaritor ~i poruncitor
si nu-I folo~.

82
 Dar in leg~ cu aceasta sa ~tii ca, chiar din cele ce Vse par
hune de spus, siint multe care e mai bine a le ingropa in tacere.
De aceasta i\i vei da seama dupa ce va trece acea convorbire.
Tdcerea e o mare imputemicire a rlizboiului nevlizut ~i o
durabila nadejde de biruin\i. Ea este foarte iubitli de eel ce nu se
hizuie pe sine, ci se increde in Dumnezeu. Ea este o plistratoare
de sfmptli rugliciune ~i un minunat ajutor in practicarea virtuµIof"S.
Tlicerea mai este ~i un semn de intelepciune. Pentru ca d~i
cineva tace, neavand cuvant a spune: ,,tace ftindcli n-are nimic de
r:1Spuns" (Sirah 20, 5), iar altul ~teaptli vremea potrivita sa
r:tspundli: ,,el tace fiindca cuno~te vremea" potrivitli; iar altul
pentru alte pricini46•
Dar in genere, totdeauna eel ce tace arata ca e prudent ~i
in\elept: ,,Cel ce tace se afla in\elept" (Sirah, 20, 4).
Ca sa te deprinzi a tlicea, socote~te adesea pierderile ~i
pericolele provenite din vorbarie, ~i in acel~i limp marile bunatliti
ale tacerii. Unneazli ~i cele trei clii descrise in cele trei capitole
precedente, adicli: sa wci de la lucrurile sensibile la contemplarea
lui Dumnezeu, a Cuvantului celui intrupat ~i la impodobirea
caracterului.
Acestea pot fi folosite de cei ce au discemlimantul cun~terii
~i puterea cugetlirii a-~i ocarmui simµnile cu acestea, dar cei ce
11-au aceastli cuno~tintli ~i putere pot a-~i dirija simprile intr-alt

45. De aceea Ava Isac in cuvintul al treilea zice ci ,,ticerea-i ajutitoare in

lncrurile bune", •.mai inalti decit toate lucrurile vie\ii monahale" (Cuv. 34, p.
!W) ~i •.taini a veacului ce va veni", (Scris. 3, p. 528); iar marele Varsanufie
1ice ci ticerea in cuno~inli este mai inalti chiar decit Teol9gia..
46. Ava/sac zice c! pentru trei pricini tace cineva: pentru slava oamenilor,
111:ntru lierbinteala ~i rivna, fapte bune sau pentru ci are convorbire tainici cu
l>nmnezeu ~i de aceea mintea este atrasi la ticere (Cuv. 26, p. 171).

83
fel, adicii simtind cu toatii puterea lor din toate aceste lucruri
sensibile, care pot viiliima sufietul.
A. De aceea, drc1gii frate, se cuvine a-ii piizi cu mare bagare
de seama ochii ~i a nu-i lisa si se intindii la fe\ele oamenilor,
frumoase ori urate, ale barba\ilor ori ale tinerilor ~i fard. bamii sau
la goliciunea trupurilor striine ori a trupului tiiu. Fiindca dintr-o
astfel de curiozitate ~i privire emotivli, inima na~te pliicerea,
pofta preacurviei ~i sodomiei.
Cwn a zis Domnul: ,,Oricine se uitii la femeie, poftindu-o, a
~i preacurvit cu ea in inima sa" (Mat. 5, 38); iar un oarecare
in\elept a spus: ,,Din vedere se n~te iubire'"'7• De aceea Solomon
porunce~te si nu fim robiti de ochii no~tri, nici cuceriti de pliicerea
frumuse\ii. ,,Fiule, sli nu-ti biruiasca inima frumuseiea ei ~i sii nu
te seducii prin ochii ei". (Prov. 6, 25).
Pe lang~ aceasta fe~te-te a nu iscodi cu privirea m3nciirurile
~i bauturile alese. Adu-\i aminte ca strlim~ noastrd. Eva penuu
ca a viizut fructul pomului oprit in Rai, 1-a poftit, 1-a mancat ~i
astfel a murit. Nu cauta cu dulcea\a la hainele frumoase, la bani,
la argint ori la gloriile miirete ale lumii. Ia seama bine sii nu
treacii de la ochi la sufietul tau patima iubirii de marire ~i de bani.

47. Tot astfel se vede ~i din pildele sf. Scripturi. Pentru ca fii lui Dwnnezeu.
adica ai lui Se1 ~i Enos, cind au \•cizul pe fiicele oamenilor, ale slrincpo!ilor lui
Cain. ca sunt frumoase, le-au luat de femei ~i le-au corupt ~i din accas1a a unnal
potopul pesle toatli lwnea (Fae. 6).
Sillem, fiul lui Emor din Sikina fiindca a vizul pe Dina fiica lui lacov s-a
indnigit de ea ~i a corupt-o ~i din acest fapt s-a ficut acel pripad din Sikina, de
la om pana la animal; (Fae. 34). Sanrson a vizut femei alit in Tamnatacit ~i in
G~ le-a iubit ~i a donnit cu elc (Jud. 14); Regele David a vizut pe fJar~eba
sclildandu-se, a indnigit-o ~i a preacurvit cu dansa (2 Reg. = 2 Sam. 11, 2); iar
cei doi biuani ~i judecatori ai popoiului au vizut pe Su-.a11a ~i au poftit-o (Sus.
9) ~i multe alte exemple de acesl fel.
 Pentru ca e scris: ,Jntoarce ochii mei de la priveli~tea celor
de~e ~i ma viaza dupa cuvantul tau" (Ps. 119, 37).
. ~i. in genere vorbind, p~te-µ privirea de dansuri, jocuri,
mese, banchete, discu\ii, lupte, alergliri ~i tot felul de lucruri
dezordonate ~i necuviincioase iubite de lumea nebuna ~i oprite
de Legea lui Dumnezeu.
Fugi ~i inchide ochii de la ele, ca sa nu-\i umpli inima ~i
imagina\ia cu patimi ~i inchipuiri wile ~i sa ridici noua tulburare
asuprl-\i, parasind lupta ce ai a duce cu pasiunile vechi. Sa
iube~ti a vedea Biserici, slinte icoane, cfu1i slinte, cirnitire,
morminte ~i toate cele cinstite a cliror vedere ~i folose~e.
B. Se cuvine a-µ plizi auzul. intoi, sa n-auzi cuvinte wite ~i
exotice, cantece ~i instrumente muzicale, de care se indulc~te
~unetul ~i inima se aprinde de pofta trupeasca. Fiindca e scris:
.Deplirteaza de la tine cuvintele de ocara" (Prov. 27, 1). Al
doilea. evitli a auzi glumele ~i cuvintele de ras, cum sunt indeosebi
hasmele, fabulele ~i diferite inchipuiri ale lumii, veselindu-te ~i
clelectfuldu-te intr-insele. Fiindca nu-i permis cre~tinului s-asculte
l'U bucurie acestea, ci celor strica\i, de care spune sf. Pavel:

,Domici sa-~i gadile auzul i~i vor gramadi invii\litori dupa poftele
lor, ~i-~i vor intoarce urechile de la adevar ~i se vor indrepta clitre
hm;me" (2 Tim. 4, 3--4).
Al treilea, sa nu asculti cu placere osandirile ~i clevetirile
filrnte de unii aproapelui lor, ci, daca poµ op~te-le, iar de nu,
~11 nu stai a le auzi, pentru ca sf. Vasile eel Mare considera
vrednici de afurisenie atat pe cei ce osandesc, cat ~i pe cei ce stau
'i <L~ulta clevetirile: ,,Oricine va cleveti pe cineva sau auzind pe
rel ce clevet~te de nu-I ceana, cu acela impreuna sa fie afurisit"
I< 'ertarile cele nescrise).
 Al patmlea, fere~le-te a auzi cuvinte banale, de~e ~i barfiri,
cu care se ocupli multli lume, fiindcli e scris: ,,Nu primi mlirturie
de~" ~ire 23, I) ~i Solomon zice: ,,Deplirteazli de la tine
cuvantul de~ pe care-I vor rosti, oamenii vor da socotealli in
ziua judecli\ii" (Mt 12, 36).
~i, in scurt vorbind, pliz.e~te-te a auzi toate acele cuvinte ~i
graiuri care-\i pot vlitlima sufletul; mai ales momirile. amligitorilor
~i laudele de care Isaia zice: ,,0 poporul meu, cei ce vii laudli vii
amligesc" (3, 11).
Ci sli iu~ti a auzi dumnezei~tile cuvinte, sfin\itele versuri,
melodii ~i cantliri ~i toate cele cinstite, sfinte, intelepte ~i folositoare
sufletului.
Sli-\i placli mai ales a auzi necinstirile ~i insultele ce \i le fac
al\ii.
C. Plize~te-\i mirosul de mirodenii ~i de orice aromate
rnirositoare. Sa nu le pof\i cu tine, sli nu te ungl cu ele ~i sli nu
le miro~i cu poftli. Pentru ca to ate aceste sunt ale femeilor
necinstite, iar nu ale omului in\elepl Ele sllibesc blirbli\ia sufletului,
prlivlilindu-1 in patimi ~i pofte desfranate ~i aduc asupra celor ce
le folosesc blestemele prooroc~ti care zic: .$,i va fi in toe de
rniros uraciune" (lsaia, 3, 24); ,,Vai de cei ce se ung cu rnirurile
cele mai alese" (Amos, 6, 6).
D. P~te-\i gustul ~i pantecele sli nu cadli rob bucatelor
grase, delicioase ~i variate, nici bliuturilor dulci ~i aromate. Pentru
ca aceste mese luxuriante, inainte a le dobandi, te pot duce la
furt, minciuni, momeli ~i in alte patimi robitoare; iar dupli ce le
vei ~tiga te vor arunca in gropile dulce\urilor tru~ti, in poftele
anirnalice, care lucreazli In pantece ~i vor aduce asupra-ti acele
blesteme profetice ale lui Amos: ,,Vai celor ce mlinanca iezi din
tunne ~i vitei sugatori din mijlocul cirezilot' (6, 4).

86
 E. Sa te fe~ti a pune mana nu numai pe trup strain, de
harbat ori de femeie, bauin sau tanlir, dar nici pe trupul tau. Mai
ales de pliJ1ile ascunse sii nu te atingi deem in caz de trebuin\li.
Caci pe cat de groasa este aceastli simtire a pipliilului, pe alat mai
~im\iloare ~i mai vie aprinde pasiunile climi.i ~i-1 duce pe om pana
la sliv~irea pacatului.
Toale celelalle sim\uri servesc pipliilului, iar plicatul, intr-o
oarecare mlisurli, lucreazli de departe. Dar cand cineva ajunge la
pipiiil, adica va ajunge ~i sa apuce, mai greu se poate ab\ine a nu
,;1var~i plicalul.
La pipliil duce ~i impodobilul capului, trupului ~i picioarelor.
De aceea ~le-le a-\i impodobi trupul cu haine moi,
multicolorale ~i stralucitoare, sau a-\i pune pe cap acoperemanl
preµos ori sii te incalµ cu inclil\liminle scumpli. Acestea se potrivesc,
clar pentru oameni sunl necuviincioase. Poarta numai cele
ruviincioase, modeste ~i smerile dupa cum cere frigul iemii,
riildura verii, pentru aplirarea corpului, ca sli nu auzi ~i tu ce a
mllil bogatul imbracat in porfira ~i vison: ,,Fiule, adu-ti aminte ca
ni primit cele bune ale tale in via\a ta ~i Lazar, ~ijderea, pe cele
rrle; ci acum, aici el se mangfile, iar tu te chinuie~li" (Le. 16, 25).
la seama sli nu vina pesle tine blestemul lui lezechiel: ,l~i vor lua
milrele de pe capetele lor ~i se vor dezbrlica de haina lor pestrita"
(26, 16).
Tot la pipliit due ~i celelalle ingliduinµ ale trupului, cum sunt
lmpodobirea plirului ~i blirbii, splilatul des, casele strlilucite ~i
,l·umpe, ~temuturile pre\ioase ~i moi, ~i scaunele.
De toate fere~te-te ca de ceva vatlimator intregii tale
ln!elepciuni, amenintfilor de patimi tru~ti ~i ca sli nu mo~ten~
l'llmplitimirea Iui Amos ce zice: ,,Vai celor ce donn pe paturi de
rll'fanl ~i se rlisfati pe ~teinuturile lor'' (6, 4).

81
 Cele ce \i-am spus pana acum sunt ale pamantului pe care
iscoditorul ~arpe a fost condanmat a-I manca. Sunt materia ~i
hrana tuturor pasiunilor clirnii. De aceea, de nu le vei lua in
seama ca ni~te lucruri mici, ci vei duce lupta cu barbA\ie ~i nu le
vei lasa sa intre in sufletul tau ~i in inima ta, te incredin\ez ca
repede diavolul nefiind hrdllit de tine te va lasa in pace ~i in
curand vei fi un minunat biruitor in acest razboi nevazut. Clici in
lo\' e scris ciifurnico-leul (adica diavolul) s-a distrus ~i a pierit,
fiindca n-avea hrana: .,,furnico-leul (a11ti-le11/) a pierit neavand
mancare'r.18.

Cap. XXV.

Cum si disciplinam imaginatra ~ memoria

Dupa ce am vorbit de corectarea sim\urilor noastre, unneazii

a vorbi aici ~i cum sa corectam imagina\ia ~i memoria noastrii;
caci, dupa socoteala aproape a tuturor filozofilor, fantezia ~i
memoria nu-s altceva decat o impresie a tuturor lucrurilor sensibile
ce le-am viizut, auzit, mirosit, gustat ~i pipiiit.
~i ca sa spun in scurt, imagina\ia ~i memoria sunt o comuna
percep\ie intema care inchipuie ~i aminte~te tot ceea ce cele cinci
sim\uri ale noastre din afarii a ajuns a le percepe. lntrucatva
sim\irea, adicii ~i cele sim\ite se aseamiina cu pecetea, iar
imaginatia cu imprimarea pece\ii.

48. Monahul /ovie if! Mi1.iobiblio11ul lui Fotie zice ci eel ri.u e n1U11it
anti·leu (fumico-leu), penbU ci incepe intfil a arunca pe om in pacatele cele
mici ~i apoi in cele mari. Adici la inceput se arati neputincios ~ mic, ca o
fumicl, iar pe unna se arati asupra picitosului ca un leu curajos ~i mare.

88
 Dar aceasta fantezie ~i memorie ni s-a dat dupii ciilcarea
poruncii dumnez.ee~ti, ca sa le putem Colosi cand simµuile din
afarli sunt lini~tite ~i cand nu mai avem inaintea noastrl acele
lucruri care au trecut din sim\uri ~i s-au imprimat in memorie ori
in imagina\ie. E imposibil sli avem totdeauna prezente toate
lucrurile ce le-am vazut, auzit, mirosit, gustat, pipliit ~i de aceea
readucem inaintea noastri, cu inchipuirea ~i memoria care le au
imprimate intr-insele ~i astfel vorbim despre ele ~i cugetlim ca ~i
cum ar fi de raia.
De exemplu: Te-ai dus odatli ~i ai vlizut Smirna, apoi ai
plecat de acolo. Cu sim\ul ochilor dinafara n-o mai vezi, dar cu
~imµrea intema, adicli cu memoria ~i fantezia, ori de cate ori ai
clori, po\i sa-\i reprezin\i Smima ~i s-o vezi ca ~i cum ar Ii
prezenta, cu acee~i forma, distan\li, loc ~i topografie ce are.
Si doar nu ca te duci atunci si vezi Smima (cum cred unii
' .
neinviita\i), ci vezi chipul Smimei care s-a intiplirit in imagina\ia
~i memoria ta. Aceastli imaginare a lucrurilor exteme ne suparii
~i in timpul somnului, ne face s;1 vedem multe ~i diferite vise, in
1·are ia seama sa nu crezi niciodatii.
Aceastli imagina\ie este o impresie ira\ionalii ~i aproape
mformli a celor cinci sim\uri ~i i~i imagineaza lucrurile vazute in
forma, chipul, culoarea, dupa cum am spus, de aceea ia seama la
n:le de mai jos.
A. Sa ~tii ca, dupli cum Dumnezeu este in afara de toate
~im\urile ~i lucrurile ce se simt, afara de orice formli, culoare,
cli~lan\li ~i loc, ca o fiin\li farli formli, neinchipuita, fiind
p1e1utindeni ~i mai presus de orice, - tot astfel este dincolo de
'111ce inchipuire, in afara de orice imagina\ie. Prin urmare, sli ~Iii

89
ca fantezia e o putere sufleteasca incapabila a se uni cu Dwnnez.eu,
din cauza unor astfel de neajunsuri ale ei49•
B. Al doilea, afla ca eel ce a fost Lucifer, (luceafarul) intfilul
intre ingeri, la inceput liind mai inalt dee& imagina\ia iraponala
~i in afara de orice fonnii, chip, sim\ire, cu minte ra\ionala,
imaterialii, rara fonna ~i fara trup, mai apoi imaginandu-~i ~i
socotindu-~i mintea egala cu Dumnez.eu a cazut, dupii cum
gandesc mul\i teologi, in aceastii mult divizatii, grosolanli ~i
multiformii imagina\ie. Astfel, din inger fara fonnii, impasibil ~i
imaterial a devenit diavol, oarecum material, in multe fonne ~i
patimafO.
De aceea e numit de dumne~tii Plirinp un pictor a toate,
imitator ~i ~cu multe chipuri, m3nclitor al pamantului pasiunilor,
nlilucire, si alte nume de acest fe1s 1•
Iar D~ez.eu insu~i ii arata ca un dragon intrupat cu coadii,
vine, coaste, spate, nas, ochi, gura, buze, piele, came, ~i alte
organe. Deci, inva\a din acestea, iubite, ca diferite fonne ale
imagina\iei, dupa cum sunt o inventie ~i niiscocire a diavolului,
tot astfel ii sunt foarte dorite lui. Pentru cii dupa unii sfin\i~ 1
imaginaµa e podul pe care tree demonii ucigatori ~i se amestedi

49. Vezi Filoca/ia, p. 1669 unde-i zis ca: ,.Nici o imaginatie nu poato
cuprinde pe Dwnne7.eu. Fiindc! El este ~i sta absolut mai presus de oril'O
gandire."
50. Grigore Sinaitul ufel scrie de.'i(lre diavoli: ,fiind raponali la incepul
~i din imaterialitatea ~i fmetea aceea cazand, fiecare a dobandit o materialitat
groasi, intunecandu-se dupi randuiali ~i activitate in ac~unea in care au fost
califi~ati". (Filocalia, c. 123, p. 8, 9); iar mai jos zice: ,,S-au ficut materiali prilJ
deprinderile patimilor materiale" (adici dracii). (Filocalia, p. 1068).
51. Vezi cap. 40 ~i 41 din lov.
52. Vezi Filocalia p. 1068, cap. 64 al lui Calist ~i lgnafie Hamopoale.

90
in suOet ~i astfel ii fac loc de ganduri re le, urate, de ocara ~i al
tuturor patimilor necurate, suflete~ti ~i trupe~ti.
C. Al treilea, sa ~tii ca dupa concep\ia marelui teolog, sf.
Maxim, Adam a fost creat rara imagina\ie. Mintea lui era curatli,
uniformli, statomicli, in a~i activitate. De aceea nu-~i inchipuia
nimic, nici nu se robea sim\urilor ~i fonnelor lucrurilor ce decad
\Ub sim\uri. Ci rara a intrebuinta puterea inferioara a fanteziei
a-~i imagina fonne, culori, chipuri ~i distan\e, el privea cu puterea
\uperioara a suOetului, care-i intelectual, cuvintele imateriale,
limpezi ~i spirituales3•
Oh! Dar diavolul eel ucigator de oameni, a facut ca, dupa cum
d a cazut prin inchipuire, tot astfel ~i Adam sa-~i intortochei.e
mintea socotindu-se ca Dwnnei.eu ~i prin aceasta inchipuire sa
L"ada. Astfel din acea via\li nqionalli, ingereascli, tniformli, unitara ~i
Matomica a fost aruncat de diavol in imaginatia perceptibilli,
multilaterala ~i nestatomica ~in starea animalelor inqionale. PenbU
ca inchipuirea e o insu~ire a animalelor irationale, iar nu a celor
ni\ionali.

53. De aceea 'i Noul Adam, Donmul nosbll Iisus Hristos, ~i avea
Rlozofie naturala ~i cuno~rea lucrurilor existente (vezi cap. 52), to~i n-avea
'"asta patirni a irnagina!iei care in~ara lucrurile sirn!ite, ci avea o putere
llmurici ce se pune peSle cele irnateriale, clDll cred unii Teologi. Deci, teologul
(J1 igore Coressie intr-una din problemele teologice ~i in solu~unile teologice
llci5pre Economia lntrupirii, zice: .Domnul era inzeSlrat cu o cunoa¥ere infuzi,
fife era totdeauna activi in HriSlos ~i nu putea fi intrerupti de nirnic, nici
10mnul (visele), nici alte cauze ce vin asupra celorlal~ oameni, pentru ci mintea
lul llriSlos nu depindea de irnagini. Ac~ta. e argumentati 'i de TeofilaCI al
/lulgariei, in a patra tilcuire la sf. Evanghelie a lui Luca, unde zice: .Donmul
1111 ~i·a inchipuit lmpiri!ia lui Dumnezeu, care in inchipuire ii fusese aratati de
1ll11vor·.

91
 Omul odata cazut intr-o astfel de stare, cine poate spune in
dite patimi, rii.uta\i ~i gre~li. n-a fost aruncat prin imaginape?
A umplut etica lilozoficii. cu diferite amii.giriS4 ~i fizica a
umplut-o cu multe opinii neadevii.rate iar teologia cu dogme
false.
Caci mul\i vechi ~i noi, dorind sa vorbeasca de Dumnezeu ~i
sa-1 priveasca, sa se ocupe indeosebi de adev3rw_ile inalte,
adevii.rate ~i neimaginate ale lui Dumnezeu, unde sluje~te puterea
cea mai inaltii. a sufletului - mintea, chiar inainte de a-~i cura\i
mintea de fonnele pii.tima~ ~i feluritele inchipuiri ale lucrurilor
ce se simt, in locul adevii.rului au gii.sit minciuna. Raul eel mare
este di. au imbr;t\i~t aceastii. minciuna ~i o \in de adevar. in toe
de teologi apar ca ni~te fantasmagori~ti, bazindu-se pe iscusin\a
minpi, cum zice Apostolul.
Deci, frate, de do~ti ate elibera degraba de aceste riuta\i ~i
pasiuni; de voie~ti a fugi de diferite curse ~i m~te~ugiri ale
diavolului ~i de iube~ti a te uni cu Dumnezeu ~i a dobandi
dumnezeeasca luminare; Iuptii., bate razboi din toate puterile tale,
a-\i goli mintea de orice fonnii., culoare ~i distan\i In scurt, de
orice imagina\ie ~i aducere amintea lucrurilor bune ori rele,
pentru ca toate sunt ni~te necuri\ii ~i intinaciuni care intunecii
curi\enia, noble\ea ~i strilucirea minpi.
Nu-i nici o patima trupeasci sau sufleteasca care sa poatii.
veni in minte pe alti cale decat prin inchipuirea celor simpte55•

54. Vezi s~itul acestui capitol.

55. Pentru ca chiar daca cineva ar fi ispitit de vreo fata frumoas!, totu~i de
va lupta ~i nu-~i va imagina in fantezia lui chipul. ace!ei fiinte. adancindu-~i
mintea in inimi, scapa de uneltirea amagitoare a gindurilor, de lupta, invoire ~i
nu cade in pkat. De aceea Grigore Teologul zice: ,,M-a rapit vederea, dar
m-am tinut". N-am ridicat idolul pkatului. .Jdol a stat inainte-mi, tot~i am

92
 Sargui~te-le, deci, a-µ piistra minlea curali fara fonne, culori,
distan\e, ~i orice fantezie, cwn a creat-o Dwnnezeu.
Dar aceasta nu se poate face altfel decat prin intoarcerea ~i
adunarea ei in locul c;l strfunt al inimii ~i al intregului om
launtric. ~i obi~nuit a ramane, uneori sa se roage cu jale zicand:
.Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milui~te-mi pe
mine picitosul". Si ia seama nwnai la cuvintele acestei rugiciuni
(cwn ~i voi spune in cap. 26).
Iar alteori, privindu-se in\elege pe Dumnei.eu56 ~i se odihn~te.
Aceasti funcµune se nwne~te circ1darii51 ~i ner;ttiicitoare.

"'i1pat de ispitil". lmagina1ia ~i memoria sWlt lreptele i~laciWlii vrajm~lui.

llar mai ales imagina!ia. lntr-insa este orice pacat
56. De aceea Sf. Vasile c. m. zice ca atWlci cind mintea nu se im~tie la
h1l·rurile din afara 'i nu se risi~1e in lumea simturilor, se intoarce in sine ~i se
111al!a la intelegerea lui Dumnezeu.•Mintea ncunp~iata la cele din afari, nici
rrvill'Sali in organele sim1urilor, se intoarce calre sine 'i prin sine se ridicii la
1111clegerea lui Dumnezeu" (Epist. I).
57. Dupa Dio11isie Areopagi1ul sulletul are trei mi~liri: a) circu/ard, cind
111nctul se intoarce de la cele din afari in sine insu~ ~i recules se Wl~te cu
11111crile cele singuratice ~i ingere~ti, incit se une~e cu bunatatea cea Bra
lnl·cput ~i farii s~it, adicli Dunmezeu; b) spiri111ala, care provine din mi~area
-unctului calre CWlO~terea lui Dunmezeu, nu numai mintal, singuratec ~i
nr11:himhabil, ci ~i schimbabil, trecind de la o gindire la alta, amestecindu-i-se
1111rcc1un func!iWlile din cauza mi!!Clirii circulare ~i din cea dreapta; c) dreaplti,
L•A111I sufletul merge la privirea lucrurilor din jurul lui, exteme ~i simtite, ca, de
la ni~e chinuri multe ~i felurite. s3 urce la contempla1iile simple 'i singuratice
ll>t- nom. div. c. IV).
l'rima se nume~te circ11lard, liindci dupa cum capetele cele douii ale unei
v,..:i de otel s-ar uni prin indoituri, tot astfel cind puterea mintala ~i de
~111111,1~tcre a sufletului, ce-i in creier ca intr-un organ trupesc se u~te cu esenia
1A111li1oare a sulletului, care se g~e cea mai adinca pane a sulletului ~i in eel
111•11 nrrat spirit de. acolo ca un instrument al sliu, cum zice Evanghelia ~i cum
1ll1111A Parin!ii asce!i (vezi p. 95 din Filocalie); iar din unirea acestor douii se
1111 r 1111 cerc ~i prin acesta mintea so une~e cu harul dunmezeesc ce se afli in
l11lm110111ului.

93
 Fiindca, cwn spun natwali~ii. dupa cwn ~le cand voie~te
sa-~i lepede pielea veche se duce ~i trece printr-un loc stramt, tot
astfel mintea, prin locul stramt, al inimii ~i al rugaciunii mintale
din inima, se suecoara de imagina\it:, devine clara, curata,
stralucit3., capabila a se uni cu Dwnnezeu, prin asemlinarea ce o
are cu El. ~i iar, cu cat apa curge prin locuri mai stramte, pe atat
se limpeze~te ~i devine mai putemic3.,.in stare a se sui la infil\ime,
tot astfel mintea, indeletnicindu-se cu cugetarea ~i medita\ia
stramta ~i stapanita a inimii ~i in observarea de sine, pe atilt se
ascute ~i devine mai patrunzatoare, superioara oricarei pasiuni ~i
navfilirii giindurilor, oricaror fonne ~i chipuri nu numai sim\ite
- exterioare, ci ~i inteligibile, fiindca toate acestea raman afara
~i nu·pot patrunde inauntruSS.
Iar daca vreodata mintea s-ar revarsa peste lucrurile din afara
~i inchipuirile lumii, reintoarce-o in camara inimii piina la
obi~nuin\i
Aceasta prima ~i principala cale prin care se cuvine a activa
totdeauna, a corecta, iubite, imaginatia ~i memoria Dar ce zic sa
corectezi? Sa smulgi chiar din radacini preconcep\iile ~i idolii ei.
E o metod3., pe cat de grea, pe atilt de folositoare ~i rodnici; pe
cat de ostenitoare, pe atilt e de greu de folosit (ca sa nu zic ~i greu
de crezut) la multi, indeosebi de filozofii no~tri ~i dascalii veacului
nostru. Ei nu vor a se pleca inva\aturii Sf. Duh, a atator purtatori
de Dumnezeu Parinti, care ne invata aceasta cale, in cartea mai

58. lar cu un exemplu mai plastic: dupi cum razele soarelui cu cal se
deplrteazi de centrul 'i mijlOC!Jl lll\ei lenlile care aprinde iasca, cu alil devin
mai slabe 'i mai putin luminoase, 'i cu cal se aduni in centru pe a1il devin mai
pulemice, dese, strilucile. Toi aslfel minlea ~ pulerile necunoscute ale sulletului,
cu cal se aduni in centrul inirnii, pe alil devin mai pulemice ~i mai strilucile.

94
pre\ioasa decit orice piatri scwnpii, a Filocaliei. Ei sunt intr-adevlir
lipsi\i de rodurile duhului ce le dobandesc mul\i neinvaiati ~i
necarturclri, dupa cuvantul ce zice: ,,Ca Dumnezeu a ascuns
acestea de cei in\elepti ~i de cei pricepu\i ~i le-a descoperit
copiilor" (Le. X, 21 ).
Caci mulp, intrucat nu cred in aceasta lucrare mintalii, nici
nu pot intelege folosul venit din aceasta, dupii cuvintele: ,,De nu
ve\i crede, nu ve\i intelege" (lsaia, 7, 9).
2. Daci observi ca mintea se ingreuneaza ~i nu mai poate
rdmfule in inimi ~i in Rugaciunea mintali care-i in inima, folose~te
~i al doilea mij/oc: adica las-o sa iasa afara ~i si se cufunde in
medita\ii ~i contempla\ii, in ganduri dwnn~ti ~i spirituale,
cele din sf. Scripturi ~i cele din ~tiin\ele lumii, care obi¥tuit se
nwnesc metafizice ~i fari materie.
Aceste ganduri duhovni~ti, ftlnd inrudite cu mintea prin
subtilitatea ~i imaterialitatea tor n-o lasi a se vulgariza, ci o
intoarce la toe in inimii ~i iar o wt~te cu pomenirea mintali a lui
Dumnezeu. De aceea dwnnezeescul Maxim zice ca, ,,Numai
ac\iwtea nu poate face mintea impasibilii de nu-i vor urma multe
~i diferite contempla\ii .
Ia aminte si nu te ocupi cu cuvintele trupurilor materiale ~i
ale vieta\ilor, adicii ceea ce numim fizice fiind inca pi~.
Pentru ca mintea, nefiind Iiberi de imagina\iile pasionante ale
lucrurilor ce cad sub sim\uri, pani si ajunga la ra\ionamentele
spirituale ~i imateriale ce se afli in trupuri ~i in vieti\i, e robita
numai de fonna ~i aparenta extemi ~i satisfacuti de ea, ~tigi
opinii ~i pasiwti false, cwn zice sf. Maxim, in loc de a afla
impasibilitate ~i adevlir, cum s-a mtamplat multor filozofi
naturali~ti.
 3. Pentru odihna ~i buna stare a min\ii tale, mai utilizeazii ~i
a treia metodli. Imagineazii-\i tainele Vie\ii ~i Patimii Domnului,
N~terea ~i P~tera, intampinarea in Bisericii. Botezul in Jordan,
Postirea de patruzeci de zile in pustie, Propovaduirea Evangheliei
Lui, Minunile facute, Schimbarea la fa\a in Tabor, Spfilarea
picioarelor Ucenicilor, Darea Tainelor, Vanzarea, Patimile,
Crucea, Ingroparea, lnvierea, lnfil\area Lui, Chinurile de multe
feluri ale Mucenicilor ~i 'indelungile vietuiri in pustie ale
Cuvio~ilor.
Tot astfel, pentru disciplinarea inimii ~i pocain\ii, po\i sii-\i
inchipui taina ~i ceasul ingrozitor al moJ1ii tale, grozava zi a
judecii\ii, chinurile ~i muncile ve~ice, focul nestins, temni\ele
intunecoase ~i de sub pamant, tartarul eel prea friguros, viermii
care nu beau sange, tov~ia cu demonii, etc.
lmagineazii-\i dobandirea bucuriei negraite a drep\ilor:
impara\ia cereasca, Slava Ve~nicii, fericirea etemii, sufletul celor
ce pdiznuiesc, unirea cu Dwnnez.eu, cuno~tin\a ~i convie\uirea
ve~nicii cu to\i Sfmtii59•

59. r=rale. daca cu as1fd tie ~;i1Kluri ~i medi1a1ii i!i vci zugrj\·i hiirlia
imaginatiei. nu numai ca vc1 .pa Jc ;uninliri rele ~i de cuge1e viclene. ci vei
fi liiudal la arillarc in ziua jud.-cft!ii. Sf. Vasilie. zice in Cuvan1ul despre feciorie.
di orice om ce se giise~le in acest trup se aseamW unui pic1or care picteaza o
icoana in loc lainic. ~i cand acesl pictor scoate ~i pune intr-o galerie pic1ura lui.
e laudal de privilori, daca pe dansa a zugravit chipuri ale sfintilor ~i alte lucruri
frumoase, vrednice de viizul. Dar dadi a pictal lucruri grozave, mile ~i necinstile,
e blarnat ~i ocara1. Toi as1fel orice om, cand dupa moarte va stain fa1ajudeca1ii
lui Dumnezeu, va fi laudal ~i ferici1 de Dwnnezeu, de lngeri ~i de Sfin!i, daca
~i-a impodobil minlea ~i in1agina1ia cu lucruri striiluci1e, dumnezee~ti ~i spirimale.
Dar, dimpotriva daca ~i-a incarcat imagina1ia cu patimi necuviincioase,
idolesti si nebune, va fi rusinat si condarnnaL
Sf. Grigorle al Tesal~nicuiui se miri cwn din lucrurile din afar!, prin
0

imaginatie se produce in suflet sau o lumina rationala, datatoare de via1a

ve~nica, sau un gand rnuncitor ~i intunecat
 Dar aceasta nu inseamnli. sa te ocupi totdeauna de ele, ci
folo~te-le nwnai uneori ~i ocazional, cand \i se va ingreuna
mintea, ca iar sli. se intoarca la inima ~i acolo vom putea lucra
impotriva imaginatiei prin aceasti frumoasli. aducere aminte de
Dumne:zeu. Pentru cii, dupa cum toate vietatile purtatoare de
case (ex. melcul ~i broasca testoasli.) ~i cele cu cojile tari, nu se
odihnesc decfu in cojile cu care sunt imbracate, astfel mintea, in
chip firesc, nu se o~e in alti parte decat in trupul ce-1
poartii, in camara inimii, in omul eel dinlauntru. De acolo, ca
dintr-un meterez, lupti cu gandurile, cu vriij~ii ~i cu patimile
m;cunse acolo inauntru, d~i cei mai mul\i oameni nu ~tiu acest
lucru6().

60. Donmul lnsu~ ne spWle cl patimile, ~ gindurilc sunl ascunsc in iniml

~· de acolo luplA cu noi: ..Caci din iniml ics: ginduri relc, omonn, preacurvii,
'urvii, funifiguri, mlrturii mincinoasc, hulc. Accstca sunt care spwcl pc om"
tMI. 15, 19).
Ca vrijm~ii sc ascund 'i sc afil impcjurul inimii (dupl lucrarc, nu dupa
lii111a. cum zicc Grigorie al Tesafo11icufui in Dwnincca a patra a Postului mare)
drstul de clar nc mlrturi~e sfintul Diado/1: .lnaintc de botez Harul dumnezccsc
lndeamnl pc om la ccle bunc din afari, dar satana estc incuibat in adincul
"'nctului 'i inimii. Dupl ce insa omul cstc botezat, dcmonul icsc afari din
mima, iar Harul intri in iniml" (Cap. 76, p. 224).
Dar chiar dupa botez, zice accl~i sfint (Cap. 82) i sc pcnnitc a sta in
111l:incul trupului (cum s-ar spune, in fata inimii), pcntru incercarca libcrtltii
morale. De acolo afuml mintca cu aburul pasiunilor clmii. De accca Sfin~i
l'Arin!i zic cl diavolilor nu le place sl ~e oamcnii cl ci locuicsc intr·~ii, ca
•A nu·i izgoncascl de acolo ~i sl le declare rizboi in nwnclc lui lisus Hristos,
"ris in iniml, cum am spus mai sus.
Sf. Grigore Tcologul mlrturi~tc di diavolii sunt in noi, zicind ceca ce a
•pus Donmul cind un duh necurat e dat afari din om, ia cu cl altc ~ duhuri
11 i111rli apoi ~ locu~ in accl om (Mt. 12, 43); accasta o mlrturisq1e Sfinlul
•A'OC intimpll dupl botez, fiindci Dumnu.eu pcnnite diavolilor sl intrc in eel
'"•IC1.at, din cauza gindurilor relc ~ viclcne, 'i picatclc ce le face dupi bofez.
(Cuvint la botczul Donmului lisus Hristos; Vezi 'i cap. 20 din part D-a).

97
 Pe langa acestea te siatuiesc sa bati rizboi ~i sa te fe~ti a nu
lasa imaginapa ~i memoria sa-~i aduca aminte de toate cele
vazute, auzite, mirosite, gustate ~i pipaite; dar mai ales de cele
.
necurate si rele.
Ratiunea ~i experienta spun ca un om are mai mutt a lupta cu
imaginatia ~i memoria, decat cu perceperea actuali Fiindca, sii
presupunem o ip9tez.i, a vedea ori a nu vedea o fatli ispititoare
e u~r ~i nu cere mare razboi; dar dupa ce acea persoana a fost
vazuta, nu mai este ~or, ci e necesar rizboiul ~i lupta howata ca
sa scoatem aducerea aminte a acestei persoane din inchipuirea
noastra. Adesea o singura privire p~ ~i curioasa ce am
aruncat unei fete frumoase se imprimi astfel de putemic in
imaginatia noastra, incat luptli cu noi patruzeci sau cincizeci de
ani, uneori chiar pana la o varsti inaintatii ~i nu putem s-o
~tergem din imaginatia ~i memoria noastri
Lucrul eel mai de ras e ca ~i acea persoana, im~te,
moare ~i se preface pamant ~i adesea pipaim cu mainile noastre
oasele ei in monnant, dar imaginapa noastra tifle atat de legatii de
. .
noi chipul ei, incat totdeauna o socotim tanara si vie. Si astfel, ca
~i cand ar fi aievea, aceasta patima ifationala ~i oarba produce
pacat in inima, atat cat suntem trezi, cat ~i cand donnim61 •

61. Vezi cum p-arn vorbit in pild! de inchipuirea vedcrii. Vederea ne

poartl eel mai grozav lizboi. De aceea ca c cca mai regali, subtili ~i mai
limpede decit toate cclclalte, cum zic Tcologii. fnchipuirilc produsc de vederc
sc ~terg foanc greu.
Yn al doilca rand vin inchipuirile niscute din lucrurile rele ~i uritc ce am
auzil Elc luptl cu noi. Dar sl ~ ~i accasta ci, dupi cum atunci cind lucreaz.~
celelal~ silnturi ochii nu sc mulµunesc daci nu vid ~i ei ceca cc e in~tea
cclorlalte siln!IJrl, tot astfel 'i inchipuirea nu se multum~ daci nu va da la
vedere toate cclc auzite, gustate, mirosite 'i pipiite, cum spunc Grigore al
Tcsalonicului.
 Pe langa aceasta qi amintesc sii nu crezi, nici sii iei drept
adevarat ce vezi, treaz ori in somn, dinauntru ori din afara inimii,
vreo fomli ca o lumina ori foe, in chip de Inger ori Sfant, ori
altfel de fantezie, caci multi pustnici vechi ~i noi au fost amiigiti
de astfel de inchipuiri ~i au fost pierduti de diavol, care ~tie ~i
obi~ui~ a se preface in Inger de lumini, dupii cwn a spus sf.
Pavel: ,,Satana se preface in Inger al lwnii" (2 Cor. 11, 14).
~i mai afla ca, dupa cum din simtife se n~te inchipuirea, tot
ustfel, dimpotrivi, imaginaµa n~ simtifea. Atat de mult se
ingr~ inchipuirea WlOr oameni, incat face acel~i lucru ca ~i
simtifea.
De aceea mulp inchipuitori ~i fantezi~i se tern de imaginape
ra de simturi ~i atunci, ori se desfati cu ea, ori SWlt tort1Jrati.
Ba wtii chiar mor numai din cauza inchipuirilor Wlor persoane
li fete ca ~i cum ar fi de fatJ.
Deci, cine nu vede cat de rea e inchipuirea ~i cat se cuvine
11 fugi de ea?

Cap. XXVI.

Daca doreste a duce bun rizboi cu dusmanii,

'
soldatul Jui llristos ' tiria
se cuvine a fugi cu toati
de tulbwiri fi supiriri.

Dupa cwn orice ~ are neaparati nevoie, cand pierde

pucea inimii, sii faca orice spre a ~i-o ~tiga, tot astfel trebuie
'A ~tie ca nu-i rational ~i drept ca, pentru vreo intimplare a lwni~
l't' s-ar putea produce sa-1 robeasca, intristeze sau sii-i tubure
111·c;ista pace.
 Da, se cuvine a ne mfilmi pentru pacatele noastre, dar cu o
intristare p~nica, pentru pacatele noastre, cwn am spus mai
inainte de mai multe ori. ~i astfel, fad supirarea inimii, sa ne
mfilmim, ca orice pacatos ~i sa plangem foarte pu\in dinauntrul
nostru; adica, sii sim\im compiitimire in dispozi\ia pioasii a
dragostei.
Iar de celelalte intfunpliiri venite asupra noastri, grele ~i
chinuitoare, ca: boala, lovirile, moartea rudelor, boli vatiimiitoare,
rizboaie, focuri ~i altele, d~i oarnenii cu cugetare lumeasca
deseori fug de ele, ca de ni~te vex(l\iuni ale naturii, to~i. cu
Darul lui Dwnnezeu, putem nu numai sii le suponiim, ci sii le ~i
dorim, sii le iubim ca frind ni~te pedepse juste, meritate pentru
cei buni.
Pentru ca, privind la acest scop, vom place chiar Domnului
nostru ~i lui Dwnnezeu, ~i. urmind Vointii Lui vom trece prin
toate ale lwnii cu o inimii lini~titi ~i p~ica, oricat de marl ar fi
tulburiirile, necazurile ~i amaraciunile acestei vie\i.
.
Fii incredintat ca orice vexatie
' '
si tulburare a inimii noastre
nu-i pliicuti in Ochii lui Dumnezeu, ciici, de orice naturii ar fi,
totdeauna e intov~iti de nedesav~ire ~i totdeauna iese dintr-o
riidacina rea a egoismului nostru.
De ace.ea sii ai totdeauna o straja neadonniti, care, indati ce
ar vedea ceva ce te poate supiira ~i tulbura, sii te vesteasca a-ti lua
annele de apiirare, socotind cii cele rele de~i simtufile noastre ~i
exteriorul lor le arata a fi rele, adicii supiiriitoare, to~i nu sunt
intr-adeviir rele, nici nu ne pot lipsi de cele bune ~i ca toate sunt
poruncite sau permise de Dwnnezeu pentru scopurile drepte ~i
bune ale noastre ~i pentru alte. pricini necunoscute nouii, dar
desigur prea oponune ~i drepte.

100
 Daca la mice suplirare ~i intamplare neplacuta inima va
r:unane in acesl calm, mult folos vei avea; iar daca dimpouiva se
\'a lulbura, sa ~lii ca orice sarguinta ~i nevointa nu-ti aduce nici
un folos ori iti aduce unul foarte mic ~i neinsemnaL
Nu mai amintesc faptul ca atunci cand suntem intristati,
inima e supusa multor loviri ~i rizboaie ale vraj~ilor ~i ca, mai
mult, nici nu putem vedea ~i deslu~i bine calea adevlirata ~i
drumul faptei bune.
Vrij~ul nostru, diavolul, ~te mult pacea noastra, (fiindca
c o pace unde locui~te Duhul lui Dumnezeu, ca sa facem lucruri
marl), adesea vine ca un prieten ~i incearca a ne-o lua prin
diferite pofte62 ce par a fi bune, dar cat sunt de amagitoare ~i
mincinoase, po\i sa vezi, intre alte semne ~i aceasta: ele ne rapesc
pacea inimii.
De aceea, daca voie~ti a fugi de aceasta mare nenorocire,
dlnd santinela, adica mintea ~i atentia ei i\i va spune ca o noua
1lorinta de vreun luCJU bun cere sa intre in suflet, nu-i deschide
11!!<1 inimii. intfil leapada-te de orice vointa a ta, pune-o inaintea
lui Dumnezeu ~i mlirturisind orbirea ~i ignoran\a ta, roaga-L cu
~C~dwi sa te lumineze cu Lumina Lui, ca sa po\i vedea daca
nceasta pofta ~i dorinta vine de la vraj~
Pe langa aceasta, alearga la P:-c:Uintele duhovnicesc ~i supune-o
Judecapi lui.
Chiar de ar veni de la Dumnezeu aceasta dorinti. se cuvine,
'1uinte de a p~i la realizarea ei, sale s~ti ~i sa-\i omori graba

6:?. De aceea ava Isac num~tc tulburarea .&inqa ,i, trisqra diavolului, in
r•1r ~zJnd intri in ticilosul suflet ,i-1 inncaca (Cuv. 33, p. 211); iar Petru
ll~maschin zice: •.Nici o mutate nu duce la picat ~ de repede ca tulburarea".
1l 1l11r;dia, p. 612).

101
 ~i ardoarea pentru ea, pentru ca ceea ce n~te din CK:eaSt! smerenie
e mai placut Jui Dumnei.eu, decat a fi tacut pofta naturii.
Astfel, leapada poftele care nu sunt bune ~i sa faci cele bune
numai dupa ce vei stinge imboldirile fire~ti. Nwnai astfel vei
stiiparu In pace ~i securitate, Acropola inimii tale.
Apoi, ca sa-p pastrezi pacea totdeauna, trebuie sa aperi inima
de unele mustrari ~i de cenzurile inteme ale con~tiinfei, care
uneori d~i par a fi de la Dumnei.eu, to~i vin de la diavol,
fiindca te acuza pentru vreo ~Din roadele ai:estorrepro~wi
vei cuno~te originea lor.
Pentru ca daca te smeresc, te fac sfuguitor la fapte ~i daca
nu-ti riipesc lncrederea ~i nadejdea in Dumnei.eu, p~e-le ca
de la Dumnei.eu; iar de te tulburii, te fac mic la suflet, nelncrezator,
ten~ ~i pregetator la bine, fii convins ca vin de la diavol. Nu
asculta de ele, ci unneai.ii-ti calea ~i nevointa ta
Ciici chiar faii acestea de care am vomit, deseori iau na¥ere
in inimile noastre suparari, tulburiri, ~.a., din coincidentele
lucrurilor contrare ce se petrec In aceasta lwne.
Dar pentru a te putea feri de aceste loviri ale amiiriciunilor
~i necazurilor doua lucruri ai sa faci: primul, a socoti, cui sunt
potrivnice acele fapte: Duhului ~ sufletului; egoismului ~ poftelor
noastre.
Pentru ca de sunt contrarii apetitwilor ~i egoismului (care-i
universal ~i primul tau d~man) sa nu le n~ potrivnice, ci
socoate-le ca binefaceri ~i ajutoare ale Prea maltului Dumnei.eu.
Dec~ prim~te-le cu inima vesela ~i cu recun~tinti; dar daca
sunt contrarii Duhului ~i sufletului, nici pentru acest motiv nu se
cade a-p pierde pacea sufletului, cum vei vedea in capitolul
unniitor,

102
 al doilea lnalta-µ mintea la Dumnezeu, ~i cu ochii inchi~i
(farasa te rnai uiti la altceva), ia orice intamplare din milostiva
mana a dwnne~tii Providen\e, ca un pachet plin de toate
hunata\ile63•

Cap. XXVII.

Procedeul cind suntem riniti suOeteste

• •
C3nd ~ti Iinit suflet~te, din caderea in pacat prin neputinta
ori rautate, nu te impuµna cu duhul ~i nu te tulbura, ci intoarce-te
la Dwnnezeu ~i zi: ,Jara Doamne ce am facut ca om ce sunt; nu
cm posibil a ~tepta altceva de la mine eel cu o voie atat de slaba
~i neputincioasi Nu era de ~teptat decat cadere ~i prabu~ire".
~i aici, condamna-te in ochii tfil qe ajuns, fringe-µ inima de
mare durere pentru ceea ce ai pricinuit Jui Dumnezeu, dar, fari
~ii te tulburi, condamna-\i patimile rele ~i mai ales acea pasiune
care \i-a produs caderea. Apoi zi: ,,Domnul meu, nici pana acum
n-a~ fi putut sta, daca nu m-ai fi sprijinit prin suprema Ta
hunatate".
.
Multwneste-I
'
si' iubeste-L
'
mai mult decal oricand Minuneaz.li-
le de arata lndurare ca, d~i a fost ofensat de tine, iti da iar mana
tui cea dreapta ~i te apara sa nu cazi in pacat
in fine, cu mare incredere in mila nemarginiti, zi: ,,Tu
l>oamne, iarta-ma ~i pe viitor nu ma Jasa sa trii.esc despirµt de
1'ine, nici sa ma departez ori sa te mai ofensez".

(13. Sf. loan Gura de Aur obi¥1uia a zice in toate imprejuriri.le: ,,Slavi lui
t 11111111e1.e11 pentru toate, pentru ci nu voi inceta a zice astfel totdea1D1a pentru
l1111lr cc mi se intimpli" {Epis. cilre diac. Olymp, XI).

103
 Chiar de faci astfel, sa nu crezi ca le-a iertat, liindca aceasla
incredere trandava esle mandrie, amagire de minte, limp pierdut,
in~lare diavoleasci, coloratii cu diferile culori.
De aceea incredin\eazA-te mfilnilor lui Dwnnezeu ~ unneaza-p
nevointa ca ~i cand nici n-ai fi cazut Jar daci, din slabiciune,
pacatuie~ti de mai mulle ori pe zi ~i ramfil rinil, fa loldeauna ce
ti-am spus, cu mai multii speran\a in Dunme:zeu. U~te mai mult
pacatul, mustra-te ~i sil~te-te a trfil cu mai multii supraveghere.
Desigur, aceasta nu place diavolului, tocmai pentru ca-i foarte
placuta lui Dumne:zeu ~i fiindca vrajm~ul rimane ru~inat
vazandu-se invins de eel pe care-I biruia
De aceea el unelte~te diferite chipuri de amagiri ca sa ne
impiedice de la aceasta nevoin\i Adesea i~i ajunge scopul din
cauza neatenpei ~i nepurtiirii de grija de noi in~ine.
Cu cat ti se impotrive~te mai mult vraj~ul cu atat sile~te-te
a o repeta de mai multe ori, chiar de ai cazut numai o data in
pacat.
Jar daci, dupa ce ai pacatuit, siJnp ca te superi, te tulburi ~i
te descurajezi, ca sa-ti poti redobfutdi pacea inimii ~i curajul,
repeta aceste exercitii cum ti-am spus, pana ce le restabil~ti ~i
dupa ce te vei inarma cu aceste anne, intoarce-te la Dumne:zeu.
Fiindca aceasta suparare ~i tulburare ce vine in urma piicatului
provine din consecinta osandei, adica din iubirea de sine, cum
am spus de mulle ori. Acesta-i chipul de a-p ~tiga pacea: uitii
complet atunci caderea in pacat64 ~i cugela numai la bunatatea

64. Aici se potriveste si istoria aceasta din Pattric. Un monah a cizut in

curvie ~( fiin~i gindul iiezi;idejdii dinliuntru ii supira, dici ~i-a pierdut suneiul
'i nu se mai mintui~te, el, ca ID1 intelepl 'i ~ter in rizboiul nevizut, zicca
gandurilor sale: •.N-am pkituit, n-am piicituit", pini ce a intrat in chilie ~i a

104
l·ea nemasurata a lui Dumnezeu. Mediteazii ca El este foarte
sfirguincios ~i doritor a ierta orice pacat, orical ar ti de mare,
chemand pe piicatos in diferite feluri ~i pe variate cai sii vina la
Diinsul ~i sa se uneasca cu EI prin har, in aceastii viata, iar in
l'ealalta sa-1 sfinteasca cu Miirirea Lui ~i sii-1 faca de-a pururi
fericit.
~i cand i\i vei lini~ti cugelul ~Hi vei impaca inima cu
astfel de ganduri, intoarce-te la ciiderea ta ~i fa cum ti-am spus
mai SUS.
Apoi, la marturisire, pe care le indemn s-o faci cat mai des,
aminte~te-\i toate pacalele tale ~i cu durere ~i amiiriiciune noua
penuu mfilmirea ce-ai produs lui Dwnnezeu, ia femia ~i defmiliva
hotiiriire a nu-L mai mania; aratii-le loate duhovnicului tau ~i fa
rn deosebita ravna canonul ce ti 1-a dat.

cap. xxvm.
Tactica diavolului in rdiboiul de amagire
a oamenilor

Aflii, iubite, ca la nimic nu se siirgui~te mai mull diavolul

clccal la ruinarea noastra ~i ca el nu duce lupta cu to\i dupa
nl'ce~i melodii.
Ca sii incep a-ti nota unele din strategiile, cuvintele, ~i
r;induielile folosite de el in luptii, i\i lnfa\i~z cinci stiiri ale
umului: unii sunt in robia piicatului, farii vreun gand de eliberare;

1111 uial u~. Dupi ce ~i-a impical inirna a ficut cuvenila pociin!A pentru pAcatul
1.11111; ceea ce s-a descoperit unui all bi.Iran strabatalor cu gindul ci aceste
'.llugi\r a picatuit, dar s-a sculal ~i a biruit

105
altii doresc sa se elibere:ze, dar nu intreprind nimic hotarat; apoi
sunt unii care dupa ce au c~tigat virtuple, cad in pacat cu mai
mare pierzare. Dintre ac~tia unii cred ca merg spre desav~ire.
altii lasa calea virtutii ce au; iar alpi fac din aceastii virtute o
pricina de rautate. Yorn vorbi despre fiecare aparte.

Cap. XXIX.

Razboiul 'i amagirea folosite de diavol

cu cei ce-i tine in robia pacatului

C3nd diavolul µne pe cineva in robia pacatului, el este mai

:zelos decat la orice a-1 orbi ~i a-1 scoate din orice gand bun care
1-ar face sa-si cunoasca viata lui cea nenorocita. Nu numai ca ii
' '
scoate din orice gand ce 1-ar duce la convertire ~i la pociiinta
punandu-i in mintea lui alte ganduri rele ~i potrivnice, ci ~i cu
uneltiri gata ~i cu prilejuri imediate, il face sa cadii adesea in
acel~i pacat ori in altele mai marl. Din acestea mizerabilul
piiciitos iese mai intunecat ~i mai orbit, incat aceasta orbire ii
arunca in prapastia pacatului ~i de la ~tarea de compatimire, de
la orbire trece la un piicat mai mare, incat mai toata viata lui
ticfiloasa se ~ intr-un cerc vicios pana la moarte, daca
Dumne:zeu nu se va ingriji sa-1 mantuiascii prin harul Sau.
Deci eel ce se afla in aceastii stare nenorocita, daca voi~te
a se insanato~i trebuie sa primeasca cat mai repede posibil acel
gand ~i acea inspirape care-I cheama de la intuneric la luminii, de
la pacat la pociiinta ~i trebuie sa strige din toati inima ciitre
Fiicitorul sau: ,,Domnul meu, ajutii-mi, ajutii-mi degrab ~i nu ma
mai lasa in acest intuneric al piicatului".

106
 Dar sa nu inceteze a repeta aceasta strigare ~i indata, de-i
posibil sa ceara ajutor ~i sfat ca sa se poata elibera de vraj~i;
iar de nu se poate ridica repede, sa alerge cu toata barba\ia la lsus
eel rastignit, sa cada la sfintele Lui picioare cu fata la pamant ~i
la Nascatoarea de Dumnezeu Maria, cerand indurare ~i ajutor. ht
aceasta barba\ie sta toata biruinta

Cap. xxx.
Razboiul si . -·---- folosite de diavol cu
,.miioi"""
recunosc rautatea voiesc a se libera.
si
.
ce-si cei

'
De ce hotar8rile noastre adesea n-ajung la realiWi?

Cei ce-~i dau seama de viaia ticfiloasa ce o due, ~i voiesc s-o

schimbe deseori sunt birui\i ~i amagi\i de vrajm~i cu aceasta
anna: ,,dupa aceasta, dupa aceasta", ,,mfilne, mfilne", ,,intii sa fac
aceasta ~i apoi ma voi apleca cu mai multa sarguinta la darul
lui Dumnezeu ~i la viata spirituali; sa fac azi aceasta ~i mfilne
ma voi indrepta".
Frate, aceasta este cursa vrajma~ului care a prins pe multi ~i
lotdeauna prinde pe toata lumea.
Cauza ei este lenevirea ~i ignoranta noastra, pentru ca fata de
o astfel de cauza, de care depinde toata mantuirea sufletului
nostru ~i toata cinstirea lui Dumnezeu, nu luam toata energia ~i
l[uia noastra sa zicem: ,,Acwn, acum sa due viati duhovniceasca,
\[1 ma pocaiesc, iar nu maine". ,,Acwn" ~i ,,azi" sunt in mana mea
iar ,,dupa aceasta" ~i ,,mfilne" sunt in mfilnile lui Dumnezeu.
( 'hiar de ar fi in puterea mea ,,dupli aceasta" ~i ,,mfilne", ce cale
cle biruinta.
' si de mantuire
.
ar fi aceasta ca intii sa doresc a fi rinit
~i apoi tlimliduit, a face neoranduiala ~i apoi a ma intelep\i?

107
 De aceea frdte, de vrei sa fugi de aceasta amagire ~i sa
invingi pe vraj~. leacul eel mai bun este sate supui gandurilor
bune *i dumnezee~tii inspira\ii, care te cheamii la pociiin\ii ~i sa
nu zici: ,,am pus un termen ~i nu ma pol pociii inainte". Nu!
fiindca astfel de hotarari deseori sunt gre*ite *i mul\i din cei ce
s-au increzut intr-insele au ramas amagi\i *i nepociii\i din diferite
pricini.
A. Fiindca hotararile noastre in loc sa fie intemeiate pe
increderea in Dumnezeu sunt fondate pe bizuirea de sine. De
aceea, unnarea e ca nu putem vedea marea noastrli mandrie de
care suntem purta\i ~i credem ca hotararile noastre sunt neclintite
~i putemice.
Dar ca sa cuno~tem aceasta mandrie trebuie sa fim lumina\i
prin bunatatea lui Dumnezeu. Cel ce, cum am spus mai inainte,
ne lasli uneori sa cadem, din cidere ne ridica de la increderea *i
nadejdea in noi in*ine la increderea ~i niidejdea numai in
Dumnezeu ~i de la trufie ne cheama la cun~terea de noi in~ine.
Voi~ti a *ti, o omule, cand sunt tari *i nezdruncinate hotararile
tale? Cand n-au vreo incredere in tine *i cand sunt intemeiate pe
speran\a ~i increderea in Dumnezeu.
B. Cand voim a lua vreo hotarare cugetim numai la
frumusetea ~i puterea faptei bune care atrage vointa noastra
oricat de slaba *i incapabila ar fi. Dar apoi, cand intampinam o
piedica in realizarea virtu~i. voin\a sla~te ~i da inapoi, deci
hotararile noastre raman nerealizate.
De aceea obi~ui~te-te a iubi mai mull greuta\i(e, ce due la
.
dobandirea virtutii decat virtutile
' insasi..
Vointa ta sa fie hranita totdeauna de aceste dificulta\i, uneori
cu pu\in, alteori cu mull, daci vrei sa c~tigi faptele bune.
 Fii incrediniat ca te vei birui ~i pe tine ~i pe vrajm~i cu atat
mai eroic cu cat vei imbra\i~ ~i vei iubi mai mull greutii\ile.
C. Deoarece hotfufuile noastre adesea nu au in vedere virtu\ile
~i vointa lui Dumnez.eu, ci propriul tor folos, chiar daca la
inceput am luat hotfufui numai in vederea desfatfuilor duhovnice~
~i dobandirea darurilor dumnez.ee~ti.
De aceea in necazurile ce ne strfuntoreaza nu gasim alt ajutor
decal sa ne propunem acest scop ~i sa ne decidem a dori sa ne
dfun cu totul lui Dumnez.eu ~i sav~irii faptelor bune.
Daca tu, iubite frate, voie~ti sa te dai Ia aceasta practica
slant! ia seama cu toata atentia'
~i fii smerit in hotararue tale. Mai ales, ia seama sa nu-\i pui
.
cand te afli in desfatfui duhovnicesti

porunci ~i reguli ca sa nu le calci ~i sa nu cazi in pacat. Fiind in

necaz, hotararea ~i cugetul tiiu sa fie dispuse a suferi cu mul\umire
rrucea ~i necazul dupa voin\a Domnului, necautand spre ajutor
nmenesc ~i pamantesc ~i uneori nici chiar spre eel dumnez.eesc.
Dar cererea ~i dorin\a sa fie una ~i acee~i: a fi ajutat de
l>umnez.eu ca sa poµ suferi toate impotrivirile fara a-ti scadea
virtutea rabdliri.i ~i fara a face neplaceri Dumnez.eului tau.

Cap. XXXI.

Amagirea folositii de diavol contra celor ce socot

cii merg spre desivar~re

Cand vrljma~ul nu poate birui nici pe cei ce au fost robi\i de

pacat, .nici pe cei ce lupta a se elibera de el, cum am spus, mai
'us, alearga la cei imbunatatiti duhovnice~te, lupti impotriva lor
0·11 mult m~te~ug, facandu-i a uita de inamicul Ior care-i Iangi

109
dan~ii, ii ataci cu mare violen\i ~i ii brane~te. Ei i~i inchipuie
lucruri peste puterea lor mai inainte de a ajunge la desav~ire65•
Din aceasta ia n~tere neglijenta de ranile primite. Socotind
aceste pofte ~i hotarari ale sav~irii ceva deja realizat se rnandresc
in diferite chipuri. De aceea nu voiesc a suferi nici eel mai mic
obstacol ori cuvant, ci ~i petrec timpul cu multe ~i lungi reflexiuni
crezand ca gandirea lor e siguri ~i atunci sufera marl tulburari
pentru iubifea lui Dumnezeu. Si fiindci atunci cand isi fac aceste
' ~i impotrivire in trupul
inchipuiri nu simt nici o suparare '
lor se
socotesc a fi pe treapta celor desav~i\i, care sufera marl
amaraciuni.
Nu-~i dau seama ca una sunt cuvintele ~i hotararile, alta
lucrurile ~i faptele.
Deci, frate, de voi~ti sa scapi de aceasta cursa ho~e-te
a lupta cu vrajm~ii diavoli care te ataci in fapt concret ~i viidit

65. AflA. iubite, ci diavolii, cum spun sf. Pirin!i, indeosebi sf. Melerie
Mirturisitorul, ne ataci din ~ pir\i: de sus 'i de jos, din dreapta ~i din stanga,
dinainte ~i dinapoi.
Sus sunt coviJlirile peste puterea noastd ce le facem in vinute; jos,
lipsurile ~i slAbiciunile provenite din lenea noastd pe care le intimpinim tot la
realizarea virtu!ii; (De aceea au zis sf. Pirin!i cA marginile sunt ale dracilor); din
dreapra, cand diavolii preficandu-se ci sunt motive drepte citre vinute ne
arunci in riutaie; iar din srdnga, cand dintr·un evident motiv al celui riu ne fac
si pAciituim; dinainre cand diavolii ne asalteazii cu inchipuirile ~i g3ndurile
lucrurilor ce se vor intimpina; iar dinapoi cu amintirea celor petrecute.
Scwt vorbind, toale gandurile rele nivAlesc in suOet, ori izbucnesc diniuntru
ori invadeazii din afari iniuntru fie prin memorie ~i imaginape, fie prin glasul
tainic al inimii; iar dinafari ele invadeazi suOetul prin obiectele perceptibile
celor cinci simturi, adicii prin cele vizute, mirosite, auzite, gustate ~i pipAite
(Vezi despre acestea in cap. XXIU: Cum se cuvine a ne corecta sim!lllile).
. Gandurile diniunttu ~i din afari provin din trei pricini: d(avolii 'i ca
urmare parimile, adici rinile primite in inimi de la iscoditorul vri~, fie
urind, fie iubind ceva cu pasiune. ln fme, ca o urmare este starea corupti a
naturii omen• .

110
Atunci vei vedea lamurit daci hotir3ri.le tale luate sunt adevirate
ori false, putemice ori slabe, incat vei putea merge spre virtute ~i
desiv~ire, pe o cale bituti, siniloasi ~i impiriteasci. Iar contra
vr;ijm~ilor ce nu te supiri acwn, te sfatuiesc si nu te ridici cu
rizboi decal dupi ce In prealabil vei cuno~te ci cu vremea te vor
ataca Cu aceasti cuno~tere de mai inainte te po~ pune In pazi,
pop lua hotarari ca si Ii te impotriv~ti ca atunci cand vor veni si
nu-\i poati face nimic, gisindu-te pregitit.
De aceea nu lua vreodati hotararile tale drept fapte ~i realizari,
chiar de ai fi deprins in virtu\i de catva limp cu metode foarte
potrivite.
Fii smerit, teme-te de tine ~i de neputinta ta
Nidijdui~te nwnai In Dumnezeu, aleargi la El cu dese
rugiciuni si te lntareasci ~i si te apere de prirnejdii, dar mai ales
de orice prezwntie ~i nidejde In tine.
Astfel, de vei fi smerit, chiar de nu vei fi scutit de unele mici
neajunsuri (in care uneori te lasi Dumnezeu ca si-\i vezi neputinta
~i de sunt in tine si pizeasci unele lucruri bune}, totu~i p-e
pennis si dore~ti ~i si-ti propui scopuri decisive a te sui la o
treapti mai inalti de desiv~ire.

Cap. XXXII.

Amigirea folositii de diavol a ne scoate

din calea virtutii
•
Diavolul mai are o amigire contra noastri cfuld vede ci
mcrgem spre virtute. EI ridici asupri-ne diferite pofte ca si ne
Iadt a cidea din calea virtuµi. Si ne arunce in vicii.

111
 De pilda, ciind un bolnav ~i-ar suferi cu voin\a rabdaloare
boala Jui, vrajm~uJ vazand ca prin aceasla ar C~liga deprinderea
rabdarii, ii pune inainle muJle Jucruri bune ce le-ar fi pulul face
daca era in allii stare, ~i se sil~le a-I convinge ca daca n-ar fi fost
bolnav ar fi sJujil mai bine Jui Dumnezeu ~i ar fi folosil alal el cat
. .
si ceilalli.
Dupii ce nasc intr-insul acesle pofte, le alimenleazii cu aceJ~i
sim\iri ~i incel-incel le in~le aslfel incal incep a-1 intrista ~i a
se mfilmi ca nu le poate indeplini dupa voia Jui. Cu cal aceste
pofle ~i dorin\i dintr-insul devin mai marl cu atilt cre~te supiirarea
~i tulbumrea inimii lui. Apoi cu indemiinare vrajm~ul ii face a
nu-~i mai suporta boala ca pe o boalit, ci ca un obstacol in calea
virtu\ilor.
Adus de vrajm~ aici cu mare dibacie ii r~le din minte
sc_opul ~i \inla ce a avul a-i servi lui Dumnezeu mai b~e ~i a
dobiindi mai mulle virtuli. Si aslfel nu-i lasii nimic allceva decal
' '
dorin\a de a scapa de boaJa, lucru ce nu merge dupa voin\a lui.
Alunci se supara ~i se lulbura incat i~i pierde toala rabdarea
AstfeJ ajunge licalosuJ a ciidea in rautalea nerabdarii, din
virtutea rabdarii cu care mai inainle era impodobit, ram a se sim\i
ca merge spre desavar~ire66•
Deci acesta-i moduJ de a sta contra aceslei amagiri a
diavolului. Ciind e~li in aceasta stare de boala incal sa le lulburi

66. Sf. /oa11 Sc1irarnl spune, di 101 a.~1re1 se inlampla ~i cu eel ce spore~1c
in supunere fata de vreun biiuin; cu dorinta a realiza virtuti mai inalte sc
in~ala, lasa supunerea ~i se duce in singwitate ~i in pustnicie. Acolo cade in
lenevire ~i pierde ~i putina sporire de supunere ce dobandjse. Acel~i lucru sc
intampla pusmicului ~i sihas1rului cand va Iha pustia ~i se va duce la supunerc
ca sa c~tige poate mai multe fapte bune ~i folositoare, fiindca in supunerc
pierde ~i acea putina lin~te dobandita in singuritate.

112
~i sa te ~ti, ia seama, nu te invoi cu tentapa, ci din vreme
respinge poftele venite atunci, oricat de bune \i-ar plirea di sunL
Caci atwtei neputand sa le pui in practica, unneazi sa te
tulburi z.adamic ~i sa-\i pierzi pacea Ci e bine ca in toati umilinta,
rabdarea ~i supunerea sit crezi ca aceste dorin\e nu pot ajunge la
acea realizare dorita, fiindca tu e~ti mai neputincios ~i mai
nestatomic decfu ceea ce gand~ti; ori cugeta ca Dumnei.eu,
pentru judeca\ile lui tainice ori ~i pentru piicatele tale, nu dore~te
de la tine acele bunatii\i poftite de tine, ci mai ales dore~te sit te
aiba smerit cu rabdare, sub mana cea dulce ~i tare a voin\ii Lui.
Tot astfel, chiar cand ~ti pus sub canon de parintele tau
duhovnicesc pentru vreun pacat ~i de aceea nu po\i dupa pofta ta
a unna toate cucemiciile tale, mai ales a le apropia de sf.
impart~ie, nu te tulbura ~i nu te supramahni, ci lepadand toata
voin\a ta, imbraca-te cu ceea ce ii place lui Dumnei.eu, zicand cu
durere in inima ta:
,,Ah, daca ochiul dumnezee~tii Providen\e n-ar fi vazut in
mine ingratitudini ~i neajunsuri, desigur n-~ fi ajuns intr-atata
ticato~ie, ca sa flu lipsit de harul prea Sfintelor Lui Taine: de
aceea vazand ca Domnul meu prin aceasta Uni arata nevrednicia
mea, laud ~i preamaresc in veci Numele Lui, zicand catre Dansul.
,,Stapane iubitorule de oameni; nadajduind in bunatatea Ta
d~i sunt nevrednic a Te primi in sufletul meu prin dumnezee~tile
Taine, nu incetez in altfel a-Ti deschide inima mea, ca sa intri
'
.
duhovniceste intr-insa, s-o intaresti'
contra inamicilor ce cauta s-o
desparta de Tine. Eu raman totdeauna mul\Uffiit de toate cele
placute ochilor Tai, Facatorul meu, R.ascumparatorul meu, dorind
numai ca sli se faca voia Ta, acum ~i totdeauna; aceasta-i hrana
~i intiiri.r-..a mea. Mult iubitul meu, cer numai acest dar de la tine

113
ca sufletul meu ftlnd liber de tot ce nu-Ti place sa stea totdeauna
lmbracat cu podoaba poruncilor Tale sfinte, gata pentru venirea
Ta duhovniceasci ~i aplecat spre tot ce-Ti este placut".
De vei phi aceste sfaturi fii sigur ca la orice pofta de bine ce
nu po\i sav~i. venira din fire ori de la eel rau care totdeauna
dore~e a te scoate din calea virtu\ii, ori alteori chiar de la
Dumnezeu, ca sa doved~ti supunerea ta fa\i de vointa lui; in
orice dorinti a ta nelmplinita, zic, vei avea ocazia sa multum~ti
lui Dumnezeu ~i sa-1 placi. Pentru ca in aceasta consra adevarata
cucemicie ~i slujirea ce o cere Dumnezeu de la noi.
Si sa mai stii ca nu trebuie sa te superi si sa pierzi rabdarea
' ' .
in necazurile ~i ispitele ce vin, ori din ce parte ar veni, ci se
cuvine a utiliza mijloace legate ~i ra\ionale care de obicei sunt
folosite de robii lui Dumnezeu; adica: sa nu le dai pricina lor ~i
sa rogi pe Dumnezeu ate izbavi de ele ~i ·altele asemenea lor; dar
nu cu atal de mare dorinta si atasament ca sate eliberezi de aceste
' ' '
necazuri, ci ftlndca Dumnezeu voie~te a Colosi astfel de mijloace
~i unelte67 •

67. Adica sA ne rugarn a nu cidea in ispit!, fiindca El zice: .Si nu ne duce

in ispiti" (Mt. 6, 13), ~i i~i: •.Ruga!i-va sA nu cide!i in ispiti" (i.e. 22, 40) ~i
tilcuind aceasta Teojilact al Bulgariei zice ca e un lucru demonic ~ orgolios a
se arunca cineva in ispile. Pentru ca esle lucru diavolesc ~ de mindrie ca cineva
sA se anmce in ispile". Deci se cade a ne ruga ~i inainle de ispiti ca sA nu cidem
~i dupi ce vom cadea ca s-o biruim. ,,Dar nu se cade a ne imputina cu duhul,
a carti, a ne inlrista ~i a ne mahni, cind ni se intimpla ispite ~i necazuri de multe
feluri ci sA mul!'llllim ~i sA ne bucuram", cum ne porun~te sf. lacov, fratele
Domnului:
,,Nu vedep decit o pricina de bucurie, fra!ilor, cind veti ciidea in multe
feluri de ispite, ~ind ca ispita credintei voastre produce ribdarea, credinta ~i
dragostea ce o avem catre Dumnez.eu, dupa cum focul larnu~e aurul in
cuptor".

114
 Pentru ca noi nu ~tim daca Dumnei.eu voie~te a ne izbavi
cu acesle mijloace de astfel de necazuri. De aceea, daca vei
face allfel, caulfutd a scapa de necazuri, te vei prabu~i in multe
rele ~i u~r vei cadea fu neribdare, cand aceasta eliberare nu
vine dupa dorinta ta sau rabdarea-\i va ti insuficienta ~i nu
va fi toata placuta lui Dumnei.eu, ci va fi vrednica de pu\ina
plati
in fine, te fu~tiin\ez despre o amiigire secreta a iubirii de sine
care obi~nui~te a acoperi neajunsurile noastre ~i oarecwn a le
piirtini, ca de pilda: cineva e bolnav ~i foarte putifi rabdator fu
neputinta lui, care-~i mascheaza nerabdarea cu viilul unui oarecare
i.el de virtute, zicand ca supararea lui nu este in realitate tulburare
de ceea ce suferi, ci ca el este amarat pentru bune motive, fie
pentru ca el ~i-a produs cauza suferin\ei, fie ca cei ce ii slujesc se
de
dezgusteazii boala sa, munnura ~i se vatama.
Astfel sa presupunem ~i pe iubitorul de slava care se tulbura
pentru locul de miirire ce nu 1-a ocupat, nu cauta cauza neizbanzii
in in~i vanitatea lui, ci in alte caui.e ~i pretexte.
Riidiicina amaraciunii ~i tulburaru acestor oameni nu-i alta
decal ca ei urasc ~i se intorc de la ce-i contrar poftelor lor.
Aceasta e lucru evident, pentru ca bolnavul de mai sus nu se
tulbura sau se intristeaiA ca ai sfil care-1 ingrijesc se ostenesc ori
se dezgusteazii, ci nwnai pentru ca nu ~i-a dobandit miirirea
doriti
De aceea, pentru a nu cadea in aceasta ~a ~i in altele
..
mai marl, sa suferi totdeauna cu barbatie si cu Iibdare Qrice
osteneata ~i pedeapsa µ s-ar intampla, ori din ce cauza ar
proveni ea.

115
 Cap. XXXIII

Ultima amiigire uneltita de diavol ca virtuple

ce am dobandit si tie transformate in vicii.

Viclea_nul ~e nu inceteaza niciodata a ne ispiti cu

vicle~ugurile ~i amiigirile Jui, chiar in virtu\ile c~tigate, pentru a
le face cauze de corup\ie ~i viciu. Aceasta lupta se manifesta
astfel. Fiind placute nouli, ajungem la mari ganduri ~i concep\ii
despre noi, iar de la aceste conceppi inalte cadem, (vai!) in
rautate ~i in groapa mfuldriei ~i a vanitapi.
De aceea, frate, paze~te-te de aceasta primejdie!
Concenteaza-p toata mintea in inimli, lupta totdeauna impotriva
acestui demon, ~zand ca intr-o reduta foarte inalta ~i Iarga, ~i
zic, Iupia in adeviirata ~i adanca cuno~tin\a de netrebnicia ta
Da-p seama ca intr-adeviir nu e~ti altceva decat nimic, nu po\i
nimic, n-ai decat neputin\li, ticalo~ii. rauta\i, vicii ~i defecte ~i nu
e~ti vrednic de altceva decal de osanda ve~icii.
Dupa ce te-ai asigurat de acest adeviir, nu liisa vreodata
mintea a i~i la lucrurile din afara ale lumii nici chiar la un cuget
ori intamplare cat de mica ce \i s-ar intampla. Fii incredintat ca
toate cele din afara sunt du~anii Iii ~i de te-ai fi dat in mfilnile
lor neg~it ai fi ramas mort ori rirtit
Iar ca sa po\i Iupta bine ~i sa-p aperi reduta menponata mai
sus a adeviiratei recuno~teri de nimicnicia ta, urmeazii aceasta
tactica.
De cate ori te duci cu mintea la sine-p ~i la lucrurile tale,
masoarii-te totdeauna cu ceea ce este al tau propriu ~i nu a Jui
Dumnezeu ~i a harului Sau.

116
 Apoi considera-te ca ~i cum n-ai fi existat.
Adica, dadi ai in vedere timpul dinainte de a le fi nascut, vei
vedea di in lot acel abis de ve~nicie, ai fosl un ,,nimic" ~i n-ai fi
putul face nimic pentru a-\i lua fiin\a Existenta ta e datorita
numai bunata\ii lui Dumnezeu, lasandu-I pe al Sau (care este
providen\a v~nica ce le paze~te in orice ceas). Ce ~ti altceva
decal nimic?
Nu ramane nici un semn de indoiala ca, in intfilul tau nimic
(din care te-a scos Dumnezeu cu mana Lui cea putemica) te-ai
Ii intors intr-o clipa, de te-ar fi parasit un singur minut
E clar ca, fiind in aceasta existen\a naturala, cu fiinta ta,
11-ai dreptul a te socoti vreodata ceva sau a dori sa te socoteasca
al \ii.
Apoi privind existen\a darului, se cuvine a medita ca daca
lirea ta ar fi lipsita de dumnezescul ciar ~i ajutor, ce poate ca prin
'ine a face vrednic de displata? Nimic. lncat pop zice cu sf.
l'avel: ,,Nu eu (m-am ostenit) ci darul lui Dumnezeu care-i in
mine" (1 Cor. 15, 10).
Cugeta apoi la gre~lile cele trecute ~i la multele rautap ce ai
!ll'tv~it de nu te impiedica Dumnezeu cu mana Lui cea milostiva
Ffridelegile tale s-ar fi inmul\it cu zilele ~i cu anii, faptele rele,
viciile ~i deprinderile (caci 0 rautate poate trage dupa sine alta)
nr fi ajuns la un numiir nemiirginit).
De aceea de nu voi~ti a fi rapitor ~i fur al buniita\ii ~i slavei
lui Dumnezeu, fiindca EI a dat toate celelalte ~i fapturilor Lui,
ilar slava a \inut-o pentru Sine, ca sa se miireasca singur ca un
Ziditor al tuturor, dupa cum ~i zice: ,,Nu voi da altuia slava Mea"
1ls:iia42, 8); daca vrei sa Stai totdeauna cu Domnul tau ~i numai

117
sa-L slav~li cum se cuvine, in orice faptli bunli, la inceput, in
limpul ~i dupa savar~irea ei, e bine a le considera eel mai de jos
~i mai rau decat toµ oamenii68 ~i sa nu neglijezi aceastli defaimare
de sine.
Cand se intfunpla ca cineva te iu~te ~i te laudli pentru vreun
bine ce \i-a dat Dumnez.eu, reculege-le, nu i~i nicidecum din
nimicnicia ta, ci inloarce-te intfil la Dumnez.eu, zicand din loata
inima: ,,Domnul meu sa nu-mi ingadui vreodatli deveni fur al o
cinstei si' darului Tau; Tie
, se cuvine laudli, mlirire, si' cinste, iar
mie ru~ine; 'fie Doamne drep1a1ea, iar noua ~inea fetelor''
(Daniil, 9, 7) ,,Doamne nu nouli, ci numelui Tau se cuvine
mlirire. A Ta este slava ~ eu sunt servul Tau" (Pr. 113, 9).
Apoi intoarce-te la laudatorul tau ~i zi in cugetul tau; de unde
acesta ma socoate bun, cand numai Dumnez.eu este bun? ,,Nimeni
nu este bun decal unul Dumnez.eu" (Mt, 19, 17).
Cu acest procedeu vei tine la distanta pe demoni ~i vei Ii
vrednic a primi daruri mai marl ~i faceri de bine mai alese de la
Dumnez.eu.

68. cat de folositor e acest lucru, a se vedea pe sine cineva mai rau ~i mai
jos decal to!i oamenii o spun ~i sfm\ii pArin\i. Ounme7.eeSCul Gura de Aur zice:
•.Nirnic nu este mai iubit de Dumneuu decal socotirea cu cei mai de jos"; iar
marele pminte Varsanujie zice: .Dacli intr-adevlir vrei sli te mintui~i asculta
un lucru. Ridicli-!i picioarele de la plmint, inal!i-ti mintea lacer ~i acolo fl cu
gindul tliu ziua ~i noaptea Defaimli-te cit po\i, silindu-te a te vedea inferior
oriclirui om. Aceasta-i adevlirala nevoin\i. Nu-i altli osteneala mai aleasli celui
ce voi~e a se mintui in Hristos Cel ce-i da putere. lar dumnezeescul Grigorir
Si11ai1ul adaugli ell se cade a ne considera mai Iii decit toate flipturile ~i mai
ticlilo~i chiar decit dracii. El zice: .Douli smerenii SIUll, dupli cum spun Plirin\ii:
a se considera cineva dedesubtul tuturor ~i a atribui izbinzile sale lui Dumneuu.
Prima este inceput, a doua sfirfit" (Cap. 115). Deci cei ce cautli smerenia
trebuie sli aiba con~ti de sine ~i sli considere aceste trei lucruri: ca sunt mai
plicato~i decit to\i pliclilo~ii ~i mai trip decal toate fipturile ca unii ce sunl in
afarli de foe, ,i, in fine, mai ticlilo~i decit dracii fiindci sunt robii dracilor.

118
 Daca amintirea faptelor bune facute de tine te indeamna la
milndrie, cugera indata ca aceste lucruri sunt ale lui Dunmezeu,

,,Nu stiu
. .
nu ale tale, si ca si cum ai vorbi cu ele zi:69
cum ati, aparut si, ati, navfilit in mintea mea! Nu eu
'
sunt autorul vostru, ci bunul Dumnezeu ~i Darul sau. El v-a
crescut ~i v-a pizit Deci numai pe El voiesc sa-L cunosc, Parinte
incepator ~i infaptuitor. Lui ii mul\umesc ~i pe El It laud".
MediteazA apoi ca toate lucrurile facute de tine nu sunt
locmai in lumina ~i dupa darul dat \ie, sa le cuno~ti ~i sa le faci,
ci multe sunt ne"mdeplinite ~i multe departe de scopul curat ~i
wguinta obligatorie. De aceea cand vei fu\elege bine acestea,
vei vedea ca se cuvine mai bine a te ru~ina de virtuµte tale, decal
a fi satisfacut in zaclar, ~i a te mandri cu ele. Fiindca-i destul de
adevarat ca virtuµte fire~ti ale lui Dwnnezeu, pe care suntem
datori a le face, frlnd fu sine curate ~i desavar~ite, oarecum se
profaneazA din cauza lipsurilor ~i insuficientelor noastre70•

69. Gande~te-te deci d. orica1e fapte bune ai face ~i orica1e daruri ai lua, cu
~•;11mai mull ele se datoresc lui Dumne7.eu ~ tu te obligi mai mull fa!l de El.
l>in aceasti meditare. nu numai ci nu te vei mandri de virtup ~i calili!i, ci le vei
whocl in adancul srnereniei, fiindci nu ai nimic vrednic cu care si muliu~
pc deplin darurilor dumne~i.
70. Pe langi aceasta, toale virtu!iJe mndci sun! lucriri fi~i ale lui
Uumnez:eu ~i daruri ale Siantului Duh, ca o consecin!l sunt firi inceput ~i lira
,r:~il dupi sf. Maxim; nemarginite dupi mirime, nenumarate dupi mul~ea
lur. cum spune sf. Vasile Cel Mare.
Deci cum se poale cineva mandri ca a dobandit virtup c3nd va pricepe ci
rlc n-au inceput, s~it ~i numir? ~i cum si nu se coboare in adancul smereniei
1 fmd socoate ci oriclte virtu!i a desiv~it, totu~i n-a ajuns la inceputul virtu1ilor.

Aliil doar ci .s-a imp~it dintr-insele cum ar lua o picituri dintr-un ocean
nrmirginit Ci toldeauna va fi indemnat a rosti acea rugiciune a marelui
A11t11ie: ,,Dumne7.eul meu nu mi pirisi. N-am facut nici un bine inaintea Ta.
A1111i-mi cu indurarea ta si pun inceput bun".

119
 Apoi compara-ti faptele cu ale sfintilor, adevaratilor prieteni
~i robi ai lui Dumnezeu ~i vei vedea ca cele mai de seama fapte
ale tale sunt nimicuri ~i de foarte putina ori de nici o cinste. Iar
de le vei compara cu cele facute de Domnul nostru Iisus Hristos
pentru tine, (pe care socote~te-le nu ca fapte ale lui Dumnezeu,
ci numai ale omului), de vei cugeta la cwi\enia iubirii Lui,
nevinova\ia cu care le-a sav~it, vei vedea ca lucrurile *i virtutile
tale sunt nimica toata ~i neinsemnate.
Aminte~te-\i ca e scris: .Dreptatea noastra s-a facut ca
puzderia" (Isaia, 47, 6) ori sa zici in gandul tau, ca sunt mai rele
deem nimic.
in scurt de qi vei inal\a mintea la dumnezeirea ~i nemarginita
miirire a Dumnezeului tau (,Jnaintea Ciiruia nici cerul nu-i curat",
cum e scris, Iov, 15, 15) vei vedea bine ca in tot lucrul tau nu
trebuie sa le mandre~li ~i sii-\i inal\i cugetul, ci sa te ingroze*ti ~i
sa le cutremuri oricat de sffint ~i de desiiv~it ar Ii. ~ti dator a
zice din tot sufletul catre Domnul ca vame~ul eel smerit:
.Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului" (Le. 18, 13).
Apoi te mai sfatuiesc a nu Ii grabnic in a ariila darurile ce \i
le-a incredin\at Dumnezeu. Aceasta niciodata nu-i placut lui
Dumnezeu, cum ne-a inva\at cu aceasta istorie.
Odata Iisus Hristos s-a aratal ca prune unui om cucemic *i cu
via\a imbunata\itii. Cunoscand acela ca Domnul este, L-a ruga1
in toata simplitatea sa-i spuna parola ingereasca, cum se
obi*nuie*te, adicii, Nascatoare de Dumnezeu Fecioarii.
. lar sfantul prune a inceput a zice: ,,Bucwi-te ceea ce ~ti cu
Dar diiruita Mar!e, Domnul este cu tine; binecuvantata ~ti tu
intre femei". Aici s-a oprit *i n-a voit a se lauda *i a zice: .$,i

120
 binecuvantat este Rodul pantecelui tau". Iar pentru ca acela L-a
rugat sa spuna ~i acestea, s-a facut nevazut".
Cu aceasti pilda i-a dat aceasra dumnezeeasca inva\atura sa
nu se laude vreodara cineva cu darurile ce are. inva\a-te a te
smeri ~i a nu te lauda ,,Sa te laude pe tine aproapele, nu gura ta;
strainul, nu buzele tale" (Parim. 27, 2).
Acesta-i flmdamentul tuturor virtuplor71 , Dumnezeu ne-a
facut din nimic ~i acum fiindca suntem ceea ce suntem prin
Dansul, voi~te a intemeia toara fiinta noast:ra duhovniceasca pe
aceasti cuno~tin\a ca de la noi in~ine nu suntem nimic. Cu cat ne
vom adanci mai mull in aceasta observare, cu atat vom vedea
mai clar neajunsurile ~i ticfilo~iile noastre, iar Dumnezeu va pune
pietre mai tari ca sa se ridice duhovniceasca noastra zidire.
Nu gandi, o fiule, ca vei putea sa adan~ti vreodata toata
cuno~terea aceasta

E cu neputinta
Din aceasta cercetare de noi in~ine pusa bine in lucrare
putem avea tot binele. Fara ea suntem nimic, chiar de am face
faptele tuturor sfin\ilor ~i totdeauna ne-am indeletnici numai cu
lucrurile lui Dwnnezeu.
0, fericita cuno~tere care ne faci fericiti pe pamintul ~i
slavip in cer!
0, lumina ce sco\i din intuneric ~i luminezi sufletele noastre!
0, nimic care ca ~i cum te-ai fi cunoscut ne faci donmi ai
totului!
0, lumina ce scop din intuneric ~i luminezi sufletele noastre!

a
71. De aceea fi Donmul voind zidi minunata Bpturi noui a fericirilor,
prima temelie a pus-o pe smerenie zicind: •.Fericiti cei siraci cu duhul, cli a lor
este lmpiriJia cerurilor" (Mt 5, 3).

111
 0, nimic care ca ~i cwn te-ai ti cunoscut ne faci domni ai
totului!
Nu pot si ma satur vreodati vorbindu-p de aceasta, iubite!
De voi~ti a lauda pe Dumnez.eu, sme~te-te ~i do~te a fi
prigonit de alµi. Smere~e-te cu toµ ~i sub top, daca voi~ti a slavi
pe Dumnez.eu.
Daca vrei a-L afla nu te inlilia, ca El fuge. Sm~te-te ~i
smere~e-te cat poµ ~i El va veni sa te afle ~i si te imbrliti~ze.
Cu cat te vei wnili in ochii Lui ~i vei voi a fi socotit netrebnic de
aitii ~i a se intoarce top de la tine ca de la un lucru wit, cu arat
te va primi ~i se va uni strans cu tine ~i mai cu iubire.
Prate, pentru marele dar ce µ-1 da Dumnez.eu, eel atat vatamat
de pacatele tale, ca sate uneasca cu Sine, fa ~i tu aceasta ate
socoti mai nevrednic si mai rau decal toti. Deseori multumeste-i
t I I t

~i socoate-te indatorit celor ce-ti dau prilej ate smeri. Adica celor
ce te-au defaimat ori te defaimi totdeauna. Chiar daca suferi in
sila defaimlirile, sil~te-te, cat po\i, a nu ar1ita nici un semn de
nemultwnire.
Si
' .
dac1i, cu toate aceste nevointe adevarate, viclenia diavolului
~i inchinarea noastrli cea rea se indarjesc la noi, incat mereu ne
supara gandurile mandriei ~i ne rane~te inima, chiar atunci este
vreme potrivita cu arat mai mult a ne smeri ~i a ne defaima, a ne
wa, cu cat vedem din acea cercare ca intr-adevar luptam cu toate
puterile noastre sa ne izblivim de el.
Dar nu ne putem elibera de brutalitatea lui, fiindca suferim
de supararile mandriei care-~i au ridacina ~i originea in blestemata
~i ~ plirere de noi in~ine.
Astfel vom scoate din otrava amara, miere; din rlini, sanitate
~i din mandrie, smerenie.

122
 Cap. XXXN.

infringera patimilor ~ ~garea virtu~lor

D~i ti-am spus multe pana acum despre biruinta de sine ~i

dobandirea virtutilor, to~i trebuie sa-ti mai spun ceva.
Adica fntai, daca vrei, frate, a deveni virtuos, nu wrna dupa
cele ce iscodesc ochii, nu wrna nevointelor din cele ~te zile ale
siiptamanii, o nevointa pentru alta virtute ~i alta pentru alta Nu,
ci bate razboi cu acele pasiuni ce te supara ~i te pagubesc ~i
navfilesc peste tine totdeauna.
Pe cat poti impodo~te-te cu virtutile contrarii pasiunilor
tale. Cfu:i de vei dobandi aceste virtuti contrare pasiunilor ce te
supari, vei dobandi intr-adevar toate celelalte virtuµ, pe fiecare
la timpul ei, pentru ca virtutile sunt totdeauna legate una de alta
~i cine indeplin~te una, pe toate celelalte le-a apropiat de ~
inimii lui.
Al doilea; Nu zabovi niciodata la ~tigarea virtuplor cu zile,
saptamani, luni ~i ani, ci lupta ca ~i cum atunci te-ai fi nascut, ca
un os~ ce lupta neincetat ~i mergi la infil\imea iniaptuirilor tale.
Nu sta in loc nici un minut Fiindca aceasta oprire in calea
virtu\ilor nu-i pentru a lua r8sufl.are ~ putere, ci pentru dare
inapoi ~ slabire.
lnteleg sa stai dupa ce ai c~tigat virtutea ~i sa-ti cercetezi
pupn lipsurile ce incl le mai ai ~i sa cugeti la mijloacele, la
lucrarile de a dobandi o alta noua virtute.
De aceea, fii totdeauna cu .grija fierbinte, indemanatic pentru
a nu pierde nici o virtute. Iu~te ~i cauta toate imprejurarile

123
 potrivite ~i motivele ce te lndeamna la virtute, mai ales pe cele
mai greu de biruit, fiindca lucrlirile pentru biruin\a greuta\ilor
virtu\ilor produc deprinderile faptelor bune ~i le inridacineazA
mai adfulc.
Fugi repede ~i hotiirat, cum am spus mai sus, de pricinile ce
te pot lndemna la ispita trupului.
Al treilea; fii 'in\elept ~i cumpatat In acele virtu\i dinafara ce
pot vatiima ~i slabi corpul, ca: post exagerat, privegheri, medita\ii,
~· a. Acestea trebuiesc dobandite pu\in cate pu\in, prin treptele
lor, cum am spus mai lnainte. cat priv~te celelalte fapte bune
launtrice ~i suflete~ti, ca: iubirea de Dumnereu, deiaimarea lumii,
smerenia de sine, ura pasiunilor ~i plicatului, rabdarea, blandetea,
iubirea de to\i, chiar de du~mani ~· a., - n-ai nevoie a le dobandi
puµn cate puµn, ori sii urci la realizarea lor pe trepte ~i scrui,
ci sil~te-te a le pune In practica cat mai repede posibil.
A patra; gandul, pofta ~i inima ta sii nu cugete, sii nu doreasca,
sa nu voiasca decat a birui acea patima cu care lup\i ~i care te
atacii. Aceasta sii-\i fie toata lumea, cerul, pamantul, bogi\ia ~i
scopul tau, ca printr-insa sii placi lui Dumnereu.
In mancare, postire, osteneali, odihni, priveghere, somn, In
casii ori afarii, In cucemicie, in lucrul mainilor, toate sii \inteascii
spre a birui acea patimii ~i ~tigarea virtutii contrare.
Al cincilea; fii inamicul comun al tuturor dezmierdirilor ~i
indulcirilor paman~ti. Asifel celelalte rautii\i te vor ataca mai
pu\ifl. Cki de vei voi sii lov~ti vreo patima ~i in ace~i timp, vei
privi la alte dulce\i paman~i. chiar de nu-s de moarte, ci
u~are. intr-adeviir razboiul tau va fi aspru, sangeros, crud, darz,
dar biruinta ta va fi paf\ialii.

124
 De aceea adu-\i aminte totdeauna de aceste hotariri
dumnezee~ti: .,Cel ce i~i iu~te sufletul, ii va pierde; eel ce i~i
u~te sufletul in lumea aceasta, ii va c~tiga in viata ve~ica"
(loan, 12, 25); ,,Fraµlor, suntem datori a vietui nu dupa trup; caci
vie\uind dupa trup vom muri; iar de vom omora cu duhul faptele
lrupului vom fi vii" (Rom. 8. 12).
. Al ~aselea; in fine, iµ spun ca este foarte bine ~i. poate
necesar, in ~tigarea virtuµJor, sa faci o marturisire cuprinz.atoare,
dupa cum se cuvine, ca sa te araµ ca stai in darul Jui Dumnezeu,
de la Care ~tep\i toate darurile, toate virtu\ile ~i toate biruin\ele.

Cap. xxxv.
Virtutile trebuie ~gate progresiv, de la una la alta

D~i adevaratul ost~ al Jui Hristos ce dore~te a ajunge la

desav~ire, nu are nevoie a pune vreo hotarare la progresul sau,
lotu~i cu oarecare masuri chibzuita, trebuie sa infrineze acele
fierbin\eli ale duhului, care aprinzandu-se la inceput cu multa
pofta, mai Wziu se sting ~i-1 lasa in mijlocul drumului.
De aceea se cuvine a c~tiga pu\in cate pu\in nu numai cele
dinafara, tru~ti, ci ~i virtuµJe dinauntru, suflete~ti.
In acest chip, in curand pu\inul se face mull ~i ramane
totdeauna.
De aceea, de exemplu ca sa ~gi virtutea launtrica a rabdarii,
nu po\i indata a te bucura ori a dori ocanle ce-µ face cineva, caci
bucuria ~i pofta aceasta sunt trepte mai inalte ale rabdarii, pe care
nu-i bine a te sui, pana ce nu vei trece intfil pe .cele mai de jos ale
unei astfel de virtu\i, care-s defaimarea de sine, ura de izbanda ~i
allele (Vezi cap. 13).

125
 ~i le mai sfatuiesc, nu te sargui la toate faptele bune ori la
mai multe deodati, ci intfil la una singwi, apoi la alta Numai
astfel se sad~te in suflet deprinderea imbunata\irii, pentru ca de
te sargue~i neincetat cu 0 virtule, alearga mai u~r la dansa ~i
minlea se framanla sa afle mijloacele, memoria cele mai potrivite
a o dobandi, iar vointa e mai pornira spre aceasra virtute.
N-ai fl dobandil aceste inlesniri daca le-ai fl ocupat de mai
multe virtu\i.
Si mai esle ceva; lucrarile unei singure virtuti, fiind de
' '
a~i nanri intre ele, se fac cu ~i nevointa ~i cer mai
putfila osteneali
Una cheama ~i ajuta pe cealalti Aceasla asemanare le
in~te mai mull in noi, fiindca afla scaunul inimii gala, ~l
a prirni acele lucrari noi, ce ar fi trebuit sa le sav~im de doua
ori cum am primil mai inainte ~i pe celelalte asemenea lor.
Aceste fapte despre care am vorbil au atal adevar intr-insele,
incal eel ce voie~e a dobandi o virtute deprinde ~i me~te~ugul de
a dobandi o alta. Astfel cu ~terea uneia, cresc loate, prin
unirea ce exisra intre ele, fiindca toale faplele bune sunt raza ce
ies din una ~i ac~ dumnei.eeasca lurnini

Cap. XXYVI.

Mijloacele de ra.,tigarea virtutiJor; Ocirmuirea

nevointeJor cativa vreme ru o singuri virtute

Pentru ~tigarea virtupior trebuie sa avem un suflet viteaz

~imare, o vo~ta nu slaba ~ moale, ci decisiva ~i putemici, cu
convingerea ca avem sa trecem prin multe ~i grele dificultaµ.

126
 Apoi, trebuie sa avem ~i o deosebita inclinare ~i o dragoste
aleasa de virtup. Aceasta o putem ~tiga cand ne vom da seama
cat de mult plac lui Dumnereu faptele bune, cat de inalte,
necesare ~i folositoare sunt
Orice reali1.are ~i orice progres al nostru in ele i~i are inceputul
~i s~itul.
De aceea e bine ca in fiecare diminea\a sa ne facem propuneri
~i sa lulim hotarari a ne impotrivi tuturor obstacolelor virtuµIor ce
s-ar ridica in acea zi.
Seara se cuvine a ne cerceta constiinta de am lucrat bine.
' '
In dimineata unnatoare, sa reinnoim mai putemic acel~i
hotarari ~i dorinti. Trebuie indeosebi sa ne silim a ~tiga acea
virtute ce o avem atunci in mfilnile noastre.
Pildele Sfin\ilor, rugaciunile noastre, meditarea Vieµi ~i
Patimilor lui Hristos, toate acestea, ·at!t de necesare fieclirei
silin\i pentru virtute, trebuie, sa tinteasca anume la acea virtute ce
voim a dobandi. Oricat de multe ~i felurite pricini, vom int!mpina
in acea zi, pe toate trebuie sa le cerclim, pe cat e cu putin\li pentru
a ~tiga acea virtute doritli. (Vezi m. departe cap. XL).
Pentru deprinderea faptelor bune, dinauntru ~i din afarli,
trebuie sa punem atata silin\li incat ele sa devina aproape fire~.
Cu cat vom int!mpina greutati mai marl, cu at!t aceste
dificultli\i vor baga ~i vor introduce in sufletul nostru deprinderea
bunli.
Spusele dumneree~ Scripturi fie rostite cu glasul, fie med-
itate cu mintea au o putere minunatli la deprinderea virtutii
cautati Solomon i.ice: ..~ vei plii.i fiule? ~wile lui Dwnnezeu"
(Pilde, 31, 2).

127
 De aceea sa avem la indemana multe ziceri pentru virtutea la
care ne nevoim, pe care sa le folosim, repetandu-le toata ziua ~i
mai ales cand ne va ataca anlipodul virtu\ii ce cautam.
De pildli, daca ne silim a deprinde rabdarea, pulem rosli
aceste ziceri ~i allele asemnea: ,,Biirbalul indelung rabdator are
multa pricepere" (Pilde 14, 31); Ps. 9, 18: ,,Rabdarea saracilor nu
va pieri niciodalli;" ,,Vai celor ce ati p!erdul rabdarea" (Sirah, 2,
15); ,,mai bun esle eel indelung rabdalor decat blirbatul pulemic";
(Prov. 16, 34);
,,Cel ce-~i slapane~le mania e mai bun decat eel ce cucere~te
o cetale".
,,inuu rabdarea voasui ve\i dobandi sufletele voastre" (Le.
21, 19);
,,Prin rabdare sa alergam la lupta pusa inainte" (Evr. 12);
,)ala fericim pe cei ce au rabdal" (lac. 5, 11);
,,Fericil blirbalul care rabda ispita" (1, 12); ,Jar rabdarea sa
fie desav~ita; aveti nevoie de rabdare" (l, 4) ~i (10, 36).
Tot astfel putem rosti ~i aceste rugaciuni mici:
,,0, Dumnereul meu, cand se va inanna inima mea cu arma
rabdarii?
Cand voi trece prin ispita rara a-mi tulbura inima, ca sa dau
bucurie Dumnereului meu? 0, iubitele mele suferin\i ce ma
faceµ asemenea Domnului meu Iisus, eel ce a patimit pentru
mine! 0 Iisuse, singura via\a a sufletului meu! Ajunge-voi oare
a odihni intre mii de suferin\e pentru marirea ta? Voi fi fericit
daca in mijlocul focului necazurilor, ma voi aprinde de dorinta
de a suferi chinuri mai mari !"
Vom intrebuinta aceste mici rugaciuni sa progresam in virtu\i.
Putem folosi ~i alte rugaciuni pottivite la oricare virtute ce
practicam, pe care ni le-ar insufla duhul cucemiciei.

128
 Aceste rugaciuni mici swlt numite insulitatoare ~i sagetitoare,
liindca sunt ca ni~te sulite ~i sage\i infipte spre cer ~i au mare
putere a ne trezi la virtute, daca sunt insoµte de doua aripi:
rnno~terea adevarata a bucuriei Dumnezeului nostru clod facem
fapte bune ~i dorinta fierbinte ~i arzatoare a dobandi virtu\ile,
1ientru a place m3ririi Lui dumne~tin.

Cap. XLII.

Neinlaturarea suferintelor.
'
Conducerea poftelor spre imbunatii~re.

C3nd esti intr-o suferinra si o induri fara cartire, ia seama

' ' '
hine sa nu te biruie diavolul ~i iubirea de tine ori sa do~ti a
scapa de ea.
De aici vei avea ~i doua marl pagube: una, chiar daca penlni
moment nu te lipse~te de virtutea rabdarii, dar cu tirnpul,
pe-ndelete, te duce la nerabdare; a doua, rabdarea va pierde
r:isplata ei, caci Dumnezeu recompenseaza numai acea vreme
cat tirnp patime~ti.
Daca n-ai fi dorit eliberare ci, in toate suferintele, te-ai fi
plecat dumne~tii bunata.µi, d~i suferinta ce induri ar fi tinut
numai o ora ori ~i mai pu\in, totu~i Dumnezeu ar fi socotit-o ca
o chinuire ~i o slujire de vreme indelungati
De aceea ~te-µ poftele totdeauna Alunga orice vointa,
scop strain ~i potriv~e-le bine ~i numai in vederea \intei adeviirate,
care este vointa lui Dumnezeu.

72 Dwnnez.eescul ~ fericitul Augustin, folosea nu numai astfel de rugiciuni,

1l;1r sfituia ~i pe fiica lui duhovniceasci in sine a le medita. Unii voiesc a nwni
"~getitoare ~i rugkiunile acestui fericit.

129
 Numai astfel el vor fi drepte ~i netede; iar tu vei sta totdeaWla
lini~t.
caci neputandu-se intampla ceva Iara. vointa lui Dwnnezeu
~i tu dorind numai vointa lui Dwnnezeu, e evident ca vei avea
oricand nwnai ceea ce voi~i.
Dar aceasta nu inseamnli cli ne referim la plicatele tale ori ale
altora, clici Dumnezeu nu le voi~te nici dupli vointa Lui inainte
povlituitoare, nici dupli cea unnlitoare cum teologhise~te
dwnnereescul Damascl1in73•
Ci se intelege fiecare pedeapsli ~i muncli provenitli din plicalele
noastre ori de la alpi. Aceastli pedeapsli ~i muncli, numite Cruce,
sunt foarte pllicute lui Dwnnezeu, incat cu ele face bine uneori
~i celor mai de aproape ~i iubi\i prieteni al Lui. Prin ele se
indepline~te vointa unnlitoare care, dupli sf. Damaschin, e
totdeauna justli ~i de folos. (Vezi cap. 39).
Dar aceasta inseamnli sli suferi tot necazul ~i patima nwnai
in ce depinde de noi ~i ce e pllicut lui Dwnnezeu. Adicli, sufedl
numai dupli ce ai intrebuintat toate mijloacele ingliduite pentru a
o evita. (fine-le de rugliciunea de a nu clidea in ispitli ~i sli n-o
producem noi, ~· a).

73. Dupl teologi, Dumnemi are doul vointe: lnaintc poviiprltoare ~i

unniiloare cu prima, ce se mai num~e 'i bun! voire, Dwnner.eu d~e nu
numai loate buniilltile. vimqile 'i mantuirea oamenilor, ci ~ risplata lor,
vremelnic! ~ v~cl.
Cu vointa unniiloare, numit! slobozire, Dumne7.eu voi~ toate pedepsele
'i
celor riii, vremelnice v~ce. C!ci chiar m1D1ca v~ic! e de folos celor cc
sunt munci~, cw,n spune sfintul Marcu al Efesului. E bun! ca t!iere a rauta\ii
'i Dumne7.eU nu vo• pkatele nici cu vointa inainte pov!luitoare, nici cu cca
urm!toare c!ci acestea sunt numai creatiunea vointei viclene a fipturilor
cuvint!toare.

130
 Aceste uneltiri insa ttebuie folosite numai dupa vointa ~i
porunca lui Dunmez.eu, nu dupa pasiunea noastra, nici ca am
ilori a ne elibera de acele greutati.

Cap. XLill.

Rezistenta contra diavolului cand ne amagveste

' '
Cand diavolul viclean vede ca mergem <hept, cu pofte
ordonate, chibzuite ~i vii, pe calea virtutilor de la care nu ne
poate trage cu amagiri de partea lui, atunci se preface in inger
lwninos, cu cugete prielen~ti, cu cuvinte din sf. Scriplura ~i cu
pildele Sfmtilor ne indeanma a urea prea devreme ~i nechibzuit
la infil\imea desav~irii ca apoi sa ne arunce in prapastie.
De aceea ne indeanma a pedepsi trupul cu posturi, infranari,
hatai., culcari pe pamant ~i alte necazuri de acest fel, fie pentru a
ne mandri inchipuindu-ne ca facem lucruri mari, fie ca sa ni se
intimple vreo boala ~i sa devenim neputincio~i la fapte bune, fie,
in s~it, ca, prin multa osteneala ~i chinuire, si devenim greoi
~i sa uram nevointele duhovnic~ti.
Astfel, incet-incet ne apropie mai cu ardoare declt inainte a
ne lipi dulcetilor ~i desfatarilor paman~ti.
Aceasta s-a intamplat multor nevoitori cu rivna nechibzuita
dep~ind cu mari chinuri masura virtutii. Au cazut in batjocura
viclenilor diavoli.
Daci ar fi cugetat ca aceste fapte chinuitoare ~i sunt 13.udate
~i rodnice unde este ~i putere trupeasci ~i smerenie sufleteasci,
amandoua cumpanite, atunci n-ar ti cazut Trebuie gasit un
echilibru intte amandoui

131
 Cei ce nu se pot da la aceste asprimi asemenea sfin!ilor, pol
a-~i imbunaraµ via\a cu alte mijloace: cu rugaciuni fierbin\i, cu
alergare la cununi mai de cinste ale adeviiratelor riizboaie pentm
Iisus Hristos, cu dispretuirea lumii ~i defaimarea de sine, cu
tiicere ~i singuratate, cu smerenie ~i blande\e, fa\ii de to\i, cu
patimiri, bine facand vrajma~ilor ~i nemultumitorilor lor,
piizindu-se de orice ~ala, fie oricat de u~ari Acestea sunl
mai placute Jui Dwnnezeu decat nevoin\ele ~i torturiirile aspre
ale trupului.
De aceea, te sfatuiesc sa umbli cu chibzuiala la acest fel de
munci ale trupului, ca sa le po\i ~te. fnsa te sfatuiesc sa nu
cazi in cealalta ~a ~i in cealalta cov~ire a celor ce se
socotesc oameni duhovni~ti, care amigindu-se cu orbirea de
sine, se silesc a-~i piizi siiniilatea trupeasci ~i sunt atat de poftitori
~i gnjulii lncat:, pentru cea mai mica supiirare, se-ndoiesc ~i
tremura sa nu moari Nimic nu-i mai de Pre\ ~i de nimic nu
vorbesc mai cu placere decat: de conducerea viepi. Cauta manciri
mai potrivite gustului decit stomacului lor, care adesea, prin
abuzuri slabe~e.
Aceasta o fac numai pentru a putea sluji mai bine lui
Dumnezeu. Adeviirul insa e altul. Vor a uni, farii c~tig, ci mal
ales in paguba unuia, doi vraj~i de frunte: duhul ~i trupul.
fnsa, cu aceasta sarguin\ii trupul pierde siiniitatea, iar duhul
cucemicia.
De aceea lucrul eel voit unuia ~i altuia este a se piizi un fel
liber, al viep.i dar unit cu ce am spus mai sus, de care trebuie
sa tffia seama diferitele stari ale oamenilor ~i feluritele constitutii
fizice omen~ti, care nu pot fi supuse toate unui ~i acelui:t~i

132
canon, dupii cum zice marele Vasilie in A~ezdmintele
pustnice~~tr74•
Adaugii-se ~i aceasta, cii pentru a ~tiga virtu\ile dinafara ~i
cele dinaunbU trebuie de mers inainte cu oarecare miswi, pu\in
cate puµn, dupii cum am zis in cap. XXXIV.

Cap. XLIV.

Conceptia de sine si indernnul diavolului

' '
ne fac a osandi cu ner~inare pe aproapele;
lupta contra acestor pasiuni.

Din riiutatea iubirii de sine, adicii a dragostei, concep\iei ~i

cinstei ce avem de noi in~ine, se n~te o altii riiutate ce ne
produce 0 mare pagubii. Este neru~inata judecatii ~i osandire
facutii aproapelui. Cu aceastii osandii socotim netrebnici pe frati,
ii defaimim, ii umilim. Ea, cum i~i are ob~ia din mandrie, ne
~te ~i se hriin~te. caci aceastii mandrie a noastrii ~i aceastii
osandii merg crescand, desfatandu-se in placerile ei ~i se intinde
pe nesimtite.
Caci cu cat avem mai multii cinste ~i o idee mai mare de noi,
cu atat ne indemnim mai mult in a osandi ~i a defaima pe ceilalti.
Ni se pare cii suntem departe de acele imperfec\iuni ~i sciideri ce
le vedem la al\ii. Vicleanul diavol, eel ce vede acest fel de rea

74. Acest sfant zice ci, pe cat se deose~te ~ e mai tare arama ~i fiend
decil vreascurile ~i lenmele_. pe ~tit se deose~te ~i e mai tare un trup decit
altul ~i o constitu1ie de alta De aceea, ce le este unora osteneali ~i chin peste
misura, altora le e odihni rara necaz. Deci deprinde aceasla: .lnrranarea trupului
e buni, ease misoari fiecarui om dupi puterea trupului" (~ezam. Pusrn. 4).

133
socotinti a noastra, vegheaza totdeauna a ne deschide ochii ~i a
ni-i µne deschi~i pentru a vedea, incerca ~i exagera neajunswile
semenilor no~tri.
Cei lenesi nu cred si nu-si dau seama cat se munceste si se
J ' J I J

s3rgui~te vraj~ul ca sa intipareasca in mintea noastti cele mai

mici neajunsuri ale unuia ~i ale altuia
De aceea, daca el vegheazli spre paguba ta, vegheazli ~i tu,
frate, a nu clidea in cursele lui. Indatli ce ~i va pune inainte vreo
gre~a a aproapelui, retrage-te de la acest gand, caci e scris
,,Nimeni Sa nu cugete la rautatea aproapelui" (Z.ah. 8, 17). Daca
te sim\i indatorat a-1 judeca, gande~te ca nu ti s-a dat aceasta
putere ~i chiar de µs-ar fi dat, n-ai fi pulut judeca drept, caci ~ti
inconjurat de mii de patimi ~i ~ti foarte lesne aplecat a gandi rau
de al\ii, farli motiv drept ~i temeinic.
Leacul eel mai tlimliduitor contra acestei rliutaµ este cugetarea
continua la patimile ~i rautatile tale, care sunt atat de multe ~i
ascunse, incit numai pentru a le cuno~te ~i a le tlimlidui, nu-ti
ajung toate .zilele ~i ceaswile vietil tale. Nu pierde vremea
observand pe ceilalfi. Astfel, daca vei judeca numai pasiunile
tale, vei curli\i ochii launtrici ai inimii de umez.eli vatamatoare
~i-\i vei vedea bamele mari, din ochiul tliu, cum a zis Domnul:
,,Ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, iar bama din ochiul tliu nu
0 sim\i?' (Mt 7, 3). Clici sa ~tii, cand vei gandi ceva rau de
fratele tliu, rlidlicina acestui rau e In inima ta, care dupa pasiunile
ce o stlipanesc judeca p~ faptele celorlal\i, cum e scris:
,,Omul rliu din comoara rea a inimii scoate cele rele" (Mt 12,
35).
Cum, de altfel, un ochi curat ~ farli patimli vede bine lucrurile:
,,Curat este ochiul ca sa nu vada rele" (Avac. 1, 13).

134
 De aceea, cand iti va veni gandul a judeca vrellll defect al
altora, supara-te contra ta ca pe cineva care ar face acel~i
~Ii ~i ar avea acel~i defecte. Zi in inima ta: ,,Eu nernemicul
avand a~i slabicilllle, ba chiar neajllllsuri mai mari, cum sa
indriznesc a ridica capul, si vid ~i si judec ~lile celorlalp?''
.
Astfe~ annele ce voiesti a le rnanui contra celorlalti, intoarce-le
asupra ta pentru a te vindeca de rini.
'

Daci neajllllsul ~i gre~a vrellllui frate al tau poate Sllllt

clllloscute tuturor, vorbe~ de cauza ei cu dragoste ~i cu iubire
friteasci Atunci si zici ca in acel frate aflandu-se alte fapte blllle
ascllllse, Dumnezeu a ingiduit ciderea lui in acea ~a pentru
a-I pizi, a se considera totdealUla netrebnic pe sine ~i frind
defaimat de ceilalp si devina smerit, mai placut lui Dumnezeu,
incit ~tigul sau ii va fi mai mare decat paguba.
Chiar daca pacatul cuiva, nu e numai vidit tuturor, ci ~i
mare, nu-I osandi. Du-te cu gandul la infrico~ judecati a lui
Dumnezeu ~i acolo vei vedea pe Wlii ce au fost nelegiuip dar mai
apoi prin pocii.n\a au ajlllls la inalte trepte de sfin\enie; iar pe al!ii
cizu\i din cea mai inalti perfec\illlle in prapastia ticiloasi.
De aceea, fii totdealllla cu frici ~i cutremur mai mult pentru
tine decit pentru al\ii. Fii incredintat ca orice griire de bine
pentru aproapele ~i toati bucuria ce-o vei sim\i pentru el sunt
rodul ~i desiv~irea sf. Duh.
Dimpotrivi, orice deiaimare, judecati cutel.itoare ~i griire
de rau de aproapele ies din rautatea noastri ~i din indemnul
diavolesc.
Deci, daca vreo cidere a Wlui frate te-ar fi smintit, nu te
odihni ~i inchide ochii pana n-o alllllgi, cu toati puterea, din
inima ta.

135
 Cap. XLV.

Despre rugaciune

Daca neincrederea in noi, nadejdea in Dumnezeu ~i nevointa

sunt atat de necesare in acest rizboi, cwn am spus pana acwn, cu
atit mai trebuitoare decat aceste trei este rugaciunea. E a patra
anna, cwn am spus in capitolul intfil. Cu ea luam de la Domnul
nostru nu nwnai cele ce am spus, ci orice bine. Caci rugaciunea
e mijlocire ~i unealta de a primi toate acele daruri care izvorasc
din dragostea ~i bunatatea lui Dwnnezeu.
Cu rugaciune vei pune sabia in mfilnile lui Dwnnezeu sa
lupte ~i sa biruie pentru tine. ~i ca sa manui~ti bine rugaciunea
trebuie s-o faci totdeauna cu deprindere ~i sa te sile~ti a avea
aceste lucruri.
1. Sa ai totdeauna o vie dorinta a sluji lui Dumnezeu in tot
ce faci, cwn ii place Lui.
Pentru a aprinde aceasta dorinlio mediteai.a bine ca Dwnnezeu
pentru prea minunatele lui cov~iri, bunatati, mariri, intelepciune,
frumuseti ~i alte nemarginite perfecµuni, se cuvine a fi slujit ~i
cinstit. El, pentru a-ti sluji, s-a chinuit, s-a ostenit treizeci de ani,
a vindecat ranile tale wit mirositoare ottivite de pacat nu cu vin,
untdelemn ~i mirodenii, ci cu scwnpul sange ce a curs din
sfintele vine ~i din preacuratul Lui trup, srartecat de batai, spini
~i piroane.
Apoi, cugeta cat de folositoare ne este aceasta slujire, caci ne
facem domni ~i stapani pe noi in~ine, superiori diavolului ~i fill
lui Dumnezeu.

136
 2. Sa ai totdeauna o credinti\ vie ~i fierbinte ca Dumnezeu ~i
va da tot ce-\i trebuie pentru lucrul Lui ~i pentru folosul tau.
Aceasta credin\a ~i niidejde sranra e vasul pe care ii umple
mila lui Dumnezeu cu darurile Sale ~i cu cat e mai mare ~i mai
incipator, cu arat rugaciunea se va intoarce mai bogata la inima
noastrii.
Cum ar putea Dumnezeu eel neschimbat ~i atoqiitor sa nu
ne faca ~i darurilor Lui, cand El insu~i ne-a poruncit a le
cere de la Dansul ~i ne-a fagiiduit a ne da Duhul Sau daca ii
vom cere cu credin\a ~i cu rabdare, cum zice: ,,Cu cat mai
vartos Tatal eel din ceruri va da Duh Sfant celor ce cer de la
dansul", (Le. 11, 13) ~i .~oate, oricate ve\i cere in rugaciune,
crezand veµ lua" (Mt 21, 22).
3. Apropie-te de rugaciune cu chibzuinta ca sli voie~ti numai
ce voie~te El, arat cand ceri cat ~i cand prim~ti. Adicii, incepe a
te ruga ~i dore~te a fl ascultat caci Dumnezeu aceasta ~teapta:
Gandul tau sli fie a uni vointa ta cu a lui Dumnezeu, nu a trage
voin\a Lui la a ta De ce? Vointa ta fiind intinata de iubirea de
sine, deseori gre~~te, nu ~tie ce cere; dar vointa lui Dumnezeu
totdeauna este unita cu o negraira bunatate ~i nu poate gre~i
niciodata Deci, ea este canonul ~i regina tuturor celorlalte voin\i.
Toate celelalte voinµ ale fapturilor cuvantatoare se cade a-i unna
~i a i se supune. De aceea se cade a cere totdeauna cele placute
lui Dumnezeu. De te indoie~ti ca vreuna dintr-insele n-ar fi
placura Lui, cere-o cu socoteala ca o voi~ti numai daca o voi~te
~i Dumnezeu sa o doband~i. Insa cele ce ~tii ca-I sunt intr-adevar
placute (cum ar fi virtu\ile), sa le ceri mai mutt pentru a-I
mul\umi ~i a-I sluji, l •..U nu pentru un alt scop, fie el chiar ~i
duhovnicesc.

137
 4. Se cuvine a merge la rugaciune impoclobit de cele potrivite
cererilor tale. Dupa rugaciune, sile~te-te mai mult a deveni
incapator Darului ~i virtutii cerute de la Dumnez.eu, caci nevoin\a
rugaciunii se cade a fi inso\ita. in acest fel, de silinta biruin\ii
egoismului nostru. Altfel, a cere cineva o virtute de la Dumnez.eu
~i a nu se nevoi cu toate mijloacele ~i in toate felurile s-o
dobandeasca, ci a se lenevi, aceasta in~-adevar insemneaza a
ispiti pe Dumnez.eu, iar nu a-L ruga
De aceea dumnez.eescul Iacov a zis: ,,Mull poate rugaciunea
dreptului ce se lucreaza" (lac. 5, 6)75•
5. In rugaciune trebuie sa p~ti cele patru reguli fixate de
Sf. Vasile eel Mare: a preamiri pe Dumnez.eu, a-I mul\wni
pentru binefacerile daruite \ie, a te marturisi Lui ca ~ti un
paclil.os ~i un cfilclil.or al poruncilor Lui ~i a cere numai ceea ce-\i
este de folos pentru mantuire. Iata, d~ pilda cum te poµ ruga:
,,Doamne Dumnez.eul meu, Te laud ~i Te prea maresc penuu
fireasca Ta slava ~i pentru nernarginita manre. iµ multumesc ca
numai prin bunatatea Ta m-ai zidit ~i m-ai izbavit de nenwnarate
ori, incat nici nu-mi dau seama de cate ori m-ai scos din mfilnile
vrajm~ilor. Astfel marturisesc ca am ramas totdeauna cfilcatorul
poruncilor Tale sfinte ~i nemul\Uffiit de toate binefacerile ce
mi-ai dat. Dar Tu, Dumnezeul meu, nu \ine seama de
nerecuno~tinta mea, ci ajuta-mi ~i de asta. data ~i nu indeparta de
la Tine aceasta. cerere de mantuire a sufletului meu".
Daca te sarguie~ la vreo virtute, tot astfel s-o ceri de la
Dumnez.eu; daca cineva te-a amarat, nu uita a mul\Uffii lui

75. Dupl sf. Maxim acea rugaeiune se lucreazi care-i insopti de faptelc
potrivite rugaciunii, adt ale celui ce se roagi cit ~i ale celui pentru care cineva
se roagi.

138
Dunmezeu ~i pentru aceasti impotrivire ridicati in fata ta, caci
aceasta e o mare binefacere.
6. Ca rugaciunea sa aiba putere ~i Dunmezeu sa asculte
dorin\ele noastre, din fireasca-I bunatate, indurare, din vredniciile
de plata ale vietii, ale Patirnii Fiului Sau Unul nascut, din
fagaduinta data a ne asculta, fa-p rugaciunea cu unul ori mai
multe din uanatoarele cuvinte: ,,Dumnezeule, da-mi cu
nemarginita mila acest dar. Adu-µ aminte de ~tele ~i
fagaduin\ele date noua a ne asculta, cand ai zis: ,,Cind grai~ti tu,
sunt de fa\ii" (Isaia 58, 9). Aceasta S-0 faci ~i alte da\i cand vei
cere rasplata pentru vredniciile de plata ale pururea Fecioarei
Maria ~i alte celorlal\i sfinp, care au multa putere la Dunmezeu,
flind in mare cinste la Dansul, caci in aceasta via\! au cinstit
foaite mult marirea Lui dunmezeiasci
1. Tine-te totc1eauna de rugachme. eu rabdare, caci ingaduinta
smerita biruie pe nebiruitul Dumnezeu ~i-1 atrage spre mili.
Daca neincetata staruin\ii ~i ruga a vaduvei din Evanghelie a
muiat pe judecatorul nedrept ~i rau spre cererile ei, dupa pilda
evanghelica a Domnului, anwne spusa pentru a nu ne lenevi, ci
a starui in rugaciune: .$,i le spunea pilda ca se cade totdeauna a
se ruga ~i a nu se lenevi" (Le. 18, l}, - daca zic, judecitorul
nedrept s-a plecat spre cererile vaduvei, cum sa nu se piece
Dunmezeu la rugaciunile noastre, El care-i plinirea tuturor
bunata\ilor? De aceea daca dupa rugaciune Dunmezeu zabov~te
a te asculta, ~i mai cu seama, daca sunt semne de impotrivire,
continua a te ruga, pastrand tare ~i vie nadejdea in ajutorul Lui,
caci la El nu lip~te nimic, ci sunt toate intr-o masuri nemarginiti
Daca Iipsa ~i. cauza neascultarii nu ~ tu, fii tncredintat ca
vei primi tot ce vei cere.

139
 Iar de nu prim~ti ce ceri, poate nu-µ este de folos. Atunci iar
ai luat, poate mai mult decat ceea ce ceri, caci din neprimire ai
avut un mare folos.
Cu cat nu vei fi ascultat, cu atat sme~te-te inaintea lui
Dumnez.eu. Socoate-te nememic, nevrednic, lrnbarbateaza-te spre
indurarea lui Dumnezeu, spo~te-\i curajul ~i nadejdea catre
dansa.
lar pe deasupra, totdeauna multum~te lui Dumnezeu,
miirturisindu-L ~i cunoscandu-L ca bun, in\elept ~i binefacitorul
tau, atit cand nu prime~ti cat ~i cand prim~ti cele ce ceri76•
Riimfil in orice lrnprejmare tare ~i voios sub supunere smerita
a Providentei lui dumnezeesti.
' '

Cap. XLVI.

Rugidunea mintali fi felurile ei

Rugaciunea mintala ~i in inima, dupa Sfin\ii Parin\i numi\i

trezvitori, inseamna a-~i aduna omul mintea in inima ~i fari a
grai din gura, ci numai a rosti tainic, in inima, cu cuvantul
launtric, aceasta scurta ~i meditata rugaciune: .Doamne Iisuse
Hristoase, Fiule al Lui Dumnezeu miluie~te-man.

76. Sfantul G11rti de Aur zice: •.Rugiciunea flcuti cu minte multwnitoare

este mare bunatate; ne vom invata a mul!Umi lui Dunmezeu nu nwnai cand
luarn ci ~i cand nu luarn. Cici uneori dau, iar alteori nu dau, arnandoua sunt cu
folos. De aceea ca ai luat ori nu, ai luat intru a nu lua; ca ai dobandit ori nu, ai
dobandit intru a nu dobandi. E mare folos cand nu iei".
77. Multe ~· rnari sunt darurile aduse de sfmpta rugaciune mintali, pe care
le nurniri sfmtii ~i purtitorii de Dwnnezeu Pirin!i nwniti trezvitori, cum sc
vede in multe locuri din Filocalie. Eu aici vorbesc numai de darul eel rnai mare.

140
 Deci frate, daca voie~ti a fi ascultal mai lesne de Dumnezeu
~i a primi cele cerute, sil~te-te cat po\i la aceasti rugaciune
mintalli, roaga pe Dumnezeu, cu toata mintea ~i inima ta, a te
milui ~i a-\i da cele folositoare mantuirii tale. Caci pe cat aceasta
rugaciune mintali cere mai multi ostenealli, decat cea graiti ~i
auziti, cu arat mai mull decat aceea ajunge la urechile Domnului,
Care aude mai bine strigarea mintali a inimii decit glasul putemic
al gurii.
De aceea cand Moise ii ruga numai mintal ~i cu inima,
pentru ludei, ii zicea: ,,Ce strigi catre mine?'' ~ire, 14, 15).

Omul e ficut dupli chipul lui Dumnezeu, clici are minte, graiu ~i duh
datitor de via!li trupului adicli fireasca voire ~i dragoSle. Deoarece Dwnnezeu
este ~i Trei ~i Unul, dupli chipul Lui ~i omul se cade a Ii trei ~i unul pentru a se
asemiina cu inraiul lui chip ~i deci penuu a se uni cu El.
Aceasti asemiinare ~ unire cu Dwnnezeu nu se poate face decit prin
rugliciunea mintala.
Deci cind mintea ia seama la cuvintul ei launtric ~i tainic din inimli ~i
aceasta zice: ,.Doanme lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluie~te-ma",
atunci vine ~i duhul cu toatli clildura ~i voin!a. se ~eazi, la roSlirea acestei
rugliciuni, incit toate trei aceste puteri devin una d~i r1imin trei. Omul se face
trei, d~i rlimine unul.
Aceasta e tocmai ceea ce zice simbolic acel mare lucrator ~i dascil al
rugaciunii mintale, Grigorie al Tesalo11ic11l11i: ,,Cind unimea min!ii se face
intreita, rliminind unime, atunci se unel!le cu intreita unime cea dumnezee~te
stipinitoare ~i se ~ mai presus de uup, lwne ~i de tiitorul lumii".
Apoi sfintul Grigorie spune cli ~i aceasti unire a celor trei faculti!i. prin
aceasta scuna rugliciune e mai ostenitoare decit orice alti ostenealli a vinutii,
insa n~te tainele negrliite ~i descoperirile lui Dumnezeu, cind multi ani s-ar
indeletnici cineva cu aceasti lucrare ~ unire. Ce sa spun multe?
Omul nu poate altfel plizi prima poruncli: a iubi pe Dwnnezeu din toati
inima, din tot sunetul, din toati vinutea ~i din tot ~ugetul, cum ne porunce~e
Domnul, decit prin rnijlocirea acestei rugliciuni mintale.
Cine voi~e a invlita fireasca m~~gire, felul de lucrare al acestei
rugliciuni sa cerceteze in Filocalie in mai multe locuri unde-i vorba despre ea

141
 Afli insi ci mila lui Dumnezeu este nume sobomicesc ~i
cuprinde toate darurile78 ce cerem de la Dumnezeu; poµ Colosi
aceasti rugiciune sobomiceasci: ,,Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dwnnezeu, milui~te-mi".
Cu aceasta mintea se aduni mai u~r. iar in rugiciunile
celelalte mintea se tmp~tie.
Dacii d~ti sii te rogi potrivit darurilor ce ceri, iati iti dau
model de cateva rugiciuni pe care sii le ai pildii. Adici, daci ceri
vreo virtute te poµ ruga mintal cu inirna astfel:
,,Doamne, Dumnezeul meu, dii-mi acest dar ~i fapti bunii
spre cinstea ~i slava Ta". Ori ,,Doamne al meu, cred ci-Ti place,
~i este slava Ta, ca eu sii cer ~i sii primesc acest dar. Deci
inlaptuie~e ciitre mine buna pliicerea Ta".

Notez insl aici ceva numai contra celor ce se impotrivesc rugiciunii

mintale. E hotirirea ficutl de cartea soborului \inut asupra lui Varlaam ~i
Aki11din de toatl Biserica, de impAratul A"'Jro11ic Paleo/ogul de Singlitul 'i de
motivirile sobomic~ti ale Grecilor. Acestea sunt: •.S-a dovedit 'i s-a vazut ca
Varlaam cu hull 'i cu rea socoteall vo~. 'i pentru dumnezeeasca lumina
din Tabor din cele ce asupra monahilor pentru sfinta rugiciune mintall 'i cea
graitl de ob,1e scria; dar monahii s-au aritat deasupra prihinirii lui, ca unii ce
iubeau 'i Uiiau in lilcuirile ~ tradipile Sfin!ilor Pirinti ce se referi la rugiciunea
min tall
De aceea, acest Varlaam ~ oricine va vorbi ori va scrie cu hull 'i rea
inten\ie contra monahilor 'i contta Bisericii, ori va prihini pe monahi, pe acela
smerenia noastri ii pune sub acee~i osindi 'i si fie lepidat ~ tliat de la
sobomiceasca 'i apostoleasca biserici a lui Hristos 'i de la o~tea ortodoxi a
~tinilor".
78. De unde se vede aceasta? Atat darul ce ii di Dumnezeu in aceaslA
viea!l cit ~ slava din cea viitoare, cum zice David: ,,har ~ slavl va da" (Ps. 83,
I;?.), amindoui se numesc mill .
,Darul, fiindci to!i ci!i s-au diruit de DulllllC1.eU, sunt numi!i ,,milui!i
deob'te (Ps. 83, 12); dupi Petru ,,cari odinioari nu erati norod, ,Jar acum
poporul lui Dumnezeu, (1 Petru 2, 8); ,,era\i nemiluip, acum ,,milui\i" 'i

142
 Cind cu lucrul ~ti atacat de vraj~i, roagi-te astfel:
,.Sargui~te ~i Te gribe~te, o Dwnnez.eule, a-mi ajuta ca si
nu flu biruit de vraj~i" ori ,,Dwnnezeul meu, sciparea mea,
puterea sufletului meu, ajuti-mi degrab ca si nu cad''.
Cind se deslantuie razboiul, urrnea11i ~i tu acest fel de
rugliciuni stand birbite~te tmpotriva celui ce te ataci.
Dupi ce trece toiul luptei, intoarce-te catre Dwnnez.eul tau,
pune inaintea Lui pe vrij~ul care te-a atacat ~i neputinta ta in
a-i rezista zicand: Jati, Doanme, zidirea mfilnilor bunatitii Tale,
riiscumparata cu sangele Tiiu; iati vriijm~ul Tau, care cere si o
.
piarda ~i si o nimiceasci. La Tine, Doamne, alerg. Numai in
Tine nlidlijduiesc, Cel ce ~ti bun ~i atotputemic. Vezi neputinta
mea ~i nu mli liisa si cad in robia lui. De aceea, ajuta-mi. 0,
nlidejdea ~i puterea sufletului meu!"
Iµ amintesc ~i aceasta. Cand ti:e greu a te mai ruga mintal ~i
cu inima, po\i zice ~i cu gura, cu cuvantul grail atit rugaciunea:
,,Doamne Jisuse Hristoase, Fiule a lui Dwnnez.eu, milui~te-mii"
(cum zic qumne~tii Piirinp) cat ~i celelalte rugiiciuni ce vei
voi. Dar sil~te-te a-p aduna ~i atunci mintea, ca si fie atentii la
cuvintele rugiiciunii.
Unii zic ca rugaciunea mintala se zice ~i cand omul
adunandu-~i toata gandirea sufletului in inima, farii griiire, farii
cuvant rostit, ci numai cu mintea care mediteazi, ca Dumnez.eu

dumneuescul Pavel se nwn~ pe sine miluit: ,,Sfiluiesc ,JIU ca un miluit de

la Domnul" (1 Cor. 7, 25) ori: ,,dar am fost miluit ,,cl ~ind lucram in
necredin!i" (1 Tim., l, 13).
.,Tot astfel ~i cununa cea <!in ceruri a celor fericip este dati din mill, dupi
cintitorul de psalmi: ,J?e eel ce te incununeai.i cu mila ~i cu induran~· (Ps. 102,
4) pe care Guri de Aur tilcuind-o zice: ,,Cununa esle a darului ~i a iubirii de
oameni".

143
este prezent; ca el sta inaintea Lui, uneori cu frica ~i cu spaima,
ca un osandit, alteori cu credinta vie, ca sa-i primeasca ajutorul
Lui, iar alteori cu dragoste ~i bucurie pentru a-I sluji totdeauna
E ceea ce zicea David: ,,Mai mainte am vazut pe Donmul,
inaintea mea pururea" (Ps. 15, 8).
Aceasta rugaciune se poate face ~i cu o singurii cautatura
nemutata a min\ii spre Dunmezeu, plangatoare ~i rugatoare.
Aceasta cautatura este o aducere aminte de darul ce I-am ti cerut
mai inainte prin cuvant ~i prin rugaciunea inimii. Fiindca aceasta
rugaciune u~r se poate face in tot locul ~i in orice imprejurare,
\ine-o in maini ca pe 0 arma putemica ~i u~r de manuit ~i vei
dobandi mare folos ~i ajutor.

Cap. XLVII.

Rugaciunea iacuta prin gandire ~i privire

Gandirea e nestatomica ~i trece de la o in\elegere la alta. i~i

face repede socotelile ei. De aceea se nwn~te cuvant ganditor.
Deci gandirea ~i privirea, ce ar lua n~tere cu acest fel de cuvant
mintal la in\elegerile spirituale ~i dunm~ti, e socotita de
Sfin\ii Parinti rugiiciune79•

79. Sf. Isaac zice: .fra!ilor, trebuie si ~im ~i aceasla ci orice vorbire
intema, orice griji a bwiei gindiri in Dumnezeu, orice cuget in cele duhovni~ti,
in rugiciune se socot~e ~i numai intr-insa se decide ~i se socoate (adica se
nume~te rugiciune) ~i se cuprinde in acest nume, .fie ca e vorba de citiri, grairi
spre slava lui Dumnezeu, grija cu mihnire in Domnul, fie de inchiniciuni ale
trupului, cintare de psalmi, ori altceva de acest fel, din care se deprinde
invaiarea rugaciunii curate".
 Dar mai ales cand la s~itul unei astfel de cugetiiri cerem sii
ne dea Domnul vreWl lucru ori binefacere, in puterea celor
dwnnez.ee~ti ce am cugetat, atWlci acea inclinare de mobilitate a
min\ii ~i indeosebi a privirii wnilite, se cheami rugiiciWle mintali
Ea provine din prima Gandire, de la Domnul ~i Creatorul tuturor
giindirilor.
De aceea cand vrei si te rogi mai mult, o jwniitate de orii, o
ori, ori ~i mai mult, po\i adauga la rugicilUlea ta ~i o cugetare
duhovniceasca, de pilda, de Viata ~i Patimile lui Iisus Hristos,
apropiind acea virtute, ce o ceri ~i o ~tep\i de la El, la faptele ~i
virtu\ile Lui.
De pilda, dacii dore~ti a dobandi virtutea rabdiirii, mediteaiA
la taina infrico~tei batai ~i schingiuiri a Domnului, in acest fel:
I. Dupi ordinul lui Pilat, Domnul, in strigiri ~i batjocoriri, a
fost tam de slujitorii nedrepta\ii la locul randuit bitiiii;
2. Cu multii turbare ei I-au dezbricat ~i Prea Curatul Lui
Trup a ramas gol ~i descoperit;
Mainile cele curate au fost legate cu fringhie asprii ~i
inf'~urate dupi stfilp;
3. Trupul I-a fost complet riinit ~i sffirtecat de bitii ~i
schingiuiri, din el a curs dwnnei.eescul Sange;
4. Dupa batai ~i batai, in acel~i Ioc I-au zdren\uit ~i I-au
vitamat, incat tot corpul Siu a devenit o masi de came 1.dreliti80•

80. Era inevitabil a se produce aceasta, ciici cum povest~e CoT11eliu

i1alianul, Wtellele flagelapei Donmului erau: lanµui, vine de bou, nuiele noduroase
~i ghimpoase, funii impletite cu cirlige, iar cei ce ii biteau erau (j() la numar. De
aceea n·a r.imas nici un madular neranit. Vinele s·au deschis ~i curgea sangele
parau, camea s-a nimicit, oasele se puteau nwnira Wtul cite unul, cum proorocise
David: ••Toale oasele mi se puteau numira'" (Ps. 21, 19).
La aceasta se adauga ~i istorisirea Evangheliilor. Qci atat sf. Marcu cit ~i
sf. Malei islorise:;.; cii la llagela!ia ¥batjocorirea Donmului, slujea 1oatil rinduiala
os~easca a lui Pilat, dupa cum tfilcuie~e Teofilact, care intrecea pe cei ~:r.eci
de biitiu~i.

145
 Aceste medi14l\ii, ~i allele asemenea, vor dezvolta sim\irea
intema a sufletului tau sa simtli, in limita posibilului, mai viu
amaraciunea ~i suferin\ele grele indurate de Mantuitorul ~i
Stapanul tau, in orice parte ~i in tot trupul Sau.
Apoi te vor deprinde sa castigi rabdarea
In s~it, treci de la rdriile e~teme ale trupului la Prea Sfantul
lui suflet. cat po\i, mediteaza la rabdarea ~i blande\ea cu care
suferea atatea necazuri, far.i a-Si , satura vreodata setea de a
patimi chinuri mai mari ~i mai aspre pentru slava Tatfilui Sau ~i
pentru binele tau.
Dupa aceasta, mediteaza ca El arde de o vie dorin\li ca tu sa
vrei a suferi chinul ce induri ~i ca roaga pe Tatfil Sau, sa-p dea
har ca sa-ti duci cu rabdare crucea ~i necazul, ce le munc~te pe
tine ~i pe orice om.
Din aceste cugetari ~i meditapi, pleacli-\i vointa a suferi orice
cu inima rabdatoare. intoarce-ti mintea la Tatal ceresc,
multum~te-1, caci, numai pentru iubirea fa\li de tine a trimis in
lume pe Unul nascut, Fiul Sau, sa sufere atatea chinuri grozave
~i sa se roage totdeauna pentru tine.
In fine, cere de la El virtutea r.ibdari.i in puterea lucrurilor ~i
a rugliminµIor Fiului Sau.

Cap. XLVIll

Altfel de rugaciune mintala

Te mai pop ruga ~i mai poti medita patimile Domnului ~i in

acest fel. Dupa ce vei cugeta la osaroia inimii Domnului nostru,
cu care le suferea, cum am spus mai sus, apoi, de la m3rimea
suferintelor ~i r.ibdarea Lui, vei trece la alte doua ganduri: unul,

146
a vredniciei lui de plata, adica a nemlirginitelor plliti carora Ilsu!I
s-a facut pricinuitor, atit Sie-~i, dupa om, cat ~i tuturor oamenilor,
1>entru aceste patimi ~i pentru rabdarea Lui; iar al doilea, al
bucuriei ~i slavei Tatlilui sau primite pentru desliv~ita supunere.
.Amandoua sa fie puse inaintea d~tii lui mariri, apoi
cere pentru puterea lor harul sau fapta buna ce dore~.
~ceasta o po\i face nu numai la orice fel de p~ ale
Domnului, cl ~i la orice lucrare intema ori extema sav~itli de
Dansul in toatli vietuirea Lui pamanteasci

Cap. XLIX.

Felul de a te ruga prin Nascitoarea de Dumnei.eu

~i mai este un fel, iubite, de a cugeta ~i de a te ruga Prin

mijlocirea Preasfmtei Nascatoare de Dumnezeu.
Du-te cu mintea intfil la cerescul Plirinte, apoi la prea dulcele
Iisus, ~i al treilea, la in~i prea slavita Lui Maici Cugetand la
Dumnezeu, mediteaza la marea bucurie, ce din veac o lua
Dumnezeu socotind fata Nascatoarei de Dumnezeu, Maria; al
doilea virtu\ile ~i faptele ei, de la n~tere pana la adormirea ei.
mtfil sa cuge\i astfel. malta-ti gandul deasupra vremii ~i
anilor, deasupra oricarei taptuiri zidita ce cugeta ~i intrand in
ve~nicia in~i ~i in Mintea lui Dumnezeu, ia in seama desfatarile
~i negrliitele bucurii, ce le avea Dumnezeu pentru pururea Fecioara
Maria81 •

81. Sfinta Treime cu toad. dreptatea se bucura ~i prea J!C bucura mai
inainle de veac, cunoscind, prin dunmezeeasca vedere cea atotcuprinzitoare pe
pururea Fecioara Maria. C!ci unii teologi cred ci, dad din intimplare toate
cele 9 cete ale fngerilor s-ar fi pribu~it din Ceruri ~i s-ar fi lieut diavoli, daci

147
 Descoperind pe Dumnezeu in aceste bucurii, cere sa-\i dea
daruri ~i putere a alWlga ~i a distruge pe vrajm~ii tai ~i mai ales
pe eel ce te ataca in acel moment
Apoi avand in vedere atitea virtu\i ~i lucrari alese ale
Nascatoarei de Dumnezeu pW1e-le, cand pe toate, cand pe fiecare
dintr-insele, inaintea lui Dumnezeu ~i pentru puterea lor cere de
la nemiirginita Lui bWlatate tot ce trebuie ~i tot ce dore~ti.
Dupa aceasta, intoarce-ti mintea la Donmul nostru, Fiul Ei,
adu-1 aminte de prea sfantul pantece ce L-a purtat noui luni, de
evlavia cu care i s-a inchinat cand L-a nascut ~i L-a CWlOSCUI

to!i oamenii cei din veac s-ar Ii Bcut rai ~i toti ar Ii mers in munci, Bra a sdipa
cineva; daci toate zidirile, cerul, luminitorii, stelele, stihiile, plan1ele, vietatile
s-ar Ii ridicat asupra lui Dumnezeu, ar Ii i~it din rinduiala lor ~i s·ar Ii prabu~il
in neant, to~i aceste nenorociri, fiind comparate cu implinirea sfinteniei
Niscatoare de Dumnezeu, nu puteau si·L intristeze pe Dumnezeu. Caci numai
Doamna Niscitoare de Dumnezeu ll putea mul!llJlli in toate ~i pentru toate ~i
nu-L lisa a se intrista ~i a se tulbura de pierderea atator ~ atator fapturi, cat mai
ales a se bucura cu cov~ire numai prin sine.
Adici ea singura L-a iubit Bra aseminare mai mull decal toate. Numai ea
mai mull decal toate s-a supus vointei Lui. Cici numai ea s-a Bcut vas incipalor
~i primitor de toate cele f~i. voite ~ suprafm:~ daruri, imp~te de Dumnezeu
intregii zidiri. Scwt, ea s-a Beul o a doua lume, incomporabil mai buni decal
toati lumea vizuti ~i inchipuiti. Era deajuns penb11 a slivi totdeauna pe facatoml
din frumusetea ~i varietatea darurilor ei, mai mull decal zidirea totului.
Niscitoarea de Dumnezeu din cele zise se aseamini, cum zice Grigorie al
Tesalonicului, in Cuvintul 1-iu la botez ~i in Cuvintarea la N~terea lui Hrislos,
ca livada plantati pentru a da pomi ~i pomii se sidesc pentru rod, tot aslfcl
lumea vizuti ~i fizici in intregime, a fost facuti in acest scop; adici penlm
Doamna Niscitoare de Dumnezeu, iar Ea s-a niscut pentru Domnul nostru Iisus
Hristos.
Astfel s-a implinit sfatul eel de demult si intiiul scop al lui Dumnezeu,
cici toate s-au incheiat in Hristos, s-a unit zih cu Ziditond, nu in mod.fm:sc,
nu prin invoire, nici dupi bar, ci dupi ins~i lpostaza dumnezeeasci, cea mai
inalti treapti a unirii, de cit care n-a fost ~i nu va Ii alta mai inalti.

148
 Dwnnezeu adeviirat ~i om desav~il, Fiu ~i facator al ei, de ochii
ei cei iubitori de Fiu, care L-au vazut atit de siirac, de bra\ele care
L-au primit, de laptele ce L-a hranit, de ostenelile ~i chinurile
suferite pentru el, in viata ~i la moartea Lui; - ~i te incredintez
ca prin acestea vei face dumnezeescului ei Fiu prea dulce mila sa
te asculte.
in al treilea rand intoarce-ti gandirea la Preasffinta Nascatoare
de Dumnezeu, amint~te-i ca a fost aleasa de Providen\ii ~i de
bunatatea lui Dwnnezeu ca o maica a darului ~i a milostivirii, ca,
dupa Fiul ei nu avem alta izbavire mai temeinica ~i mai putemica
decat pe dansa.
Amint~le-i ca noi to\i ~tinii nu numim pe nimeni tatii pe
pamant, cum ne-a poruncit insu~i Fiul ei, caci nu avem decat un
tata eel din ceruri: .S,i sa nu numiti tatil vostru pe pamant pe
nimeni, ca tatfil vostru unul este, eel din ceruri" (ML 23, 9). Tot
astfel, nu numim maica pe pamant pe altcineva decat pe cea care
o avem in ceruri. Toti ne laudam a fi fii ei. De aceea cerem mila
numai de la dansa, ca pruncul in\lircat la maica lui, cum este
scris: ,,N-am avut eu oare sufietul bland ~i smerit, ca un prune
intiircat de la sanul mamei sale? A~ a fost sufletul meu in
liiuntrul meu, ca un prune intiircat de la sanul mamei sale" (Ps.
130, 2).
Pe langa acestea, amint~te-i de adeviirurile scrise in ciir\i
despre dansa, ca lO\i credincio~ii nadajduiesc ~j cred in atat de
inaltele ~i marele daruri aduse de ea neamului omenesc. Caci
stand intre Dumnezeu ~i oameni, pe Dumnezeu L-a facut Fiu al
omului iar pe oameni fii ai lui .Dumnei.eu. Fara mijlocirea ei,
nimeni, nici inger nici om nu se poate apropia de Dumnei.eu. Ea
e hotar intre firea neziditii ~i cea 7iditi Ea este nu numai piizitoarea

149
comorii dumnezee~ti, ci ~i imp31litoarea la top, oameni ~i ingeri,
a tuturor stral.ucirilor suprafire~ti, a darurilor dumnezee~ti ~i
duhovnice~ti harazite de Dwnnezeu zidirii. Nu-i nimeni care sa
o roage cu credintii ~i sa nu fie ascultat cu milostivire.
In s~it, infaµ~-i patimile ~i suferin\ele Fiului ei, suferite
penuu mantuirea noatri
Roagii pe dansa sa ceara har de la Fiul sau.

Cap. L.

'i
Cateva experiente de a alerga ru curaj credinfi
la Niisciitoarea de Dumnei.eu

Cand, cu indrimeala ~i credin\ii, vrei sa alergi la Nascatoarea

de Dumnezeu penbU orice trebuin\ii a ta, poµ obpne acest har
daca vei cugeta acestea:
1) Orice vas in care se pune un mir pJ"C\ios, miroase chiar
dupii ce nu mai este miru1 intr-insul. Cu atit mai putemic cu cat
mirul a stat mai mult in el ~i cu atat mai mult cu cat mirosul
mirului a fost mai putemic.
Jar dacii mirul ramane in vase, el miroase cov~itor mai
mUit decat cele golite.
Dar dacii s-ar zice ca acel miros este o insu~ire a unui anumit
element, inchipuie-ti ca ceva stii langii o mare ardere ~i multa
vreme tine fierbinteala d~i s-ar departa de foc.
Cu aceste observa\ii adeviirate, te intreb: ce mireasma a
iubirii de oameni, ce vapaie a dragostei, ce ganduri ale induririi
~i milei nu se giisesc cu indestulare in liiuntrul Nascatoarei de
Dumnezeu, care nouii luni a purtat in feciorescu-i pantece pe

150
Hristos, mind eel nede~rtat? Ea, care tfile totdeauna la piept ~i
in iubire pe Fiul lui Dwnnezeu!
De aceea, dupa cwn un lucru oarecare apropiat de un vas de
mir prinde miros, ori ceva apropiat de foc se inclilze~te, tot astfel,
ba poate mai mult, orice lipsit, care se apropie cu smerenie ~i cu
credinta de Mirul ceresc ~i de focul milei ~i induririi ce de-a
pururi arde in pieptul Nascatoarei de Dwnnezeu, lucru hotarat va
lua sprijin, binefaceri ~i daruri cu atat mai mulle cu cat are
credin\i ~i curaj mai mare.
2) Nici o faptwi n-a iubit vreodati atat pe Iisus Hristos, Fiul
lui Dwnnezeu, ca Prea sffinta lui Maica Aceasta din doua pricini:
intfil fiindci L-a nascut fara de barbat ~i al doilea pentru ca a fost
unicul ~i singurul ei Fiu. De aceea dragostea ei a ramas neimp31\ita.
Daca acest Fiu al lui Dwnnezeu ~i iubit fiu al Fecioarei ~i-a dat
toata vi~ ~i pe Sine tot, pentru trebuintele noastre, a celor
pacato~i, iar pe Maica Sa a dat-o noua Maica, sprijin, ~i
mijlocitoare pentru mantuirea noastli, cwn ~i de ce sa nu ne ajute
~i sa nu influenteze vointa Fiului ei, Cel atat de iubit
De aceea alearga iubite, in orice nevoie, alearga la Prea
Sfanta Nascatoare de Dwnnezeu.
Nadejdea ~i curajul ce ariiti citre d3.nsa sunt bogape, fericire
~i scipare temeinici. Ele totdeauna ~i aduc daruri ~i indurari.

Cap. LI.

Rugiciunea prin ingeri ¥ prin to~ fericitii

Pentru dobandirea ajutorului ~i sprijinului Sfinpior ~.
pop folosi doua cai. Una, a te intoarce la Tatfil. ceresc ~i a-I

151
inla\i~ clragostea ~i laudele cu care e iubit ~i laudat de to\i Sfin\ii
cerului, luptele ~i chinurile suferite de ace~li Sfin\i pentru marirea
lui. Astfel, cu puterea acestor lucruri, cere ceea ce-\i trebuie.
Cealalatd cale este sa alergi la aceste prea mante duhuri ale
ingerilor ~i ale celor ferici\i, caci acelea voiesc nu numai mantuirea
~i desav~irea noastra pe pamant, ci ~i marirea noastra din
ceruri, - cere sa-ti aiute contra tuturor railor si dusmanilor tii.
' ~ ' '
Du-te cu mintea ~i la multele ~i alesele daruri ce au primit de
la Dwnnezeu acesti ' .
Sfinti ai cerului. Aseai.a
'
in inima tao statomicii
temelie de dragoste pentru dan~ii. Ei sunt inzestra\i cu atatea
daruri suprafire~ti, pe care socoate-le a fi chiar ale tale.
De-i posibil, bucwi.-te indeosebi ca le au ei ~i nu tu, ciici ~i
aceasta este voia lui Dumnezeu, care pentru aceasta este laudat
~i binecuvantat. Iar pentru a sav~i aceasti nevoin\a u~r ~i in
ordine, desparte cetele Sfm\ilor dupii zilele sliptimanii, astfel:
Luni, roaga nouii cete al ingerilor, Marti, pe sf. loan
Botezatorul; Miercuri, pe Patriarhi ~i pe Prooroci; Joi, pe Apostoli;
Vineri, pe Mucenici; Sambati, pe Ierarhi ~i ceilal\i Sfin\i;
Dwnineca pe Fecioare cu celelalte Sfinte.
Niciodata fusa sa nu l~i vreo zi farii sa nu alergi deseori la
Nascatoarea de Dumnezeu, imparateasa tuturor Sfm\ilor, la ingerul
tau pazitor, la Arhanghelul Mihail ~i la to\i Sfm\ii, sprijinitori ~i
sus\ffiatori ai tii.
Mai roagii zilnic pe Pururea Fecioara Maria, pe Fiul ei,
Domnul nostru Iisus Hristos ~i pe cerescul Lui Parinte ca sa te
invredniceasca acestui dar, adica sa-\i dea sprijin ~i apiiriitor pe
dreptul logodnic Iosif.
Apoi alearga Ia acest drept Iosif cu rugaciuni ~i curaj, sa te
prirneasca sub ocrotirea lui.

152
 CAci binefacerile luate de la el de toµ cei ce au avut evlavie
~i au alergat la dansul, nu nwnai pentru trebuin\ele duhovnic~ti
ri ~i pentru cele trupe~ti. Mai ales i-a inva\at sa se roage ~i sa
gftndeasca bine. Fiindca daca Dumnezeu iube~te atit de mult pe
l'eilal\i Sfin\i, caci au fost sup~i ~i cu respect fa\ii de El, cu atat
mai mult trebuie sa ne inchipuim ca iu~te pe acest smerit, drept
~i sffint ~i ca mult pot inaintea lui Dumnezeu rugaciunile lui. &a
in atata cinste incat Domnul in pamanteasca-1 copilarie i se
supunea ~i asculta de el ca de un tata, cum scrie dumnezeeasca
Evanghelie: .$,i era supus lor'' (Luca 2, 51); iar in toate cele de
trebuin\ii ii slujea lui, cum cu in\elepciune arata randuielile
monahale ale marelui Vasilie82•

Cap. Lii.

Meditarea Patimilor Jui lisus produce in noi diferite

pasiuni plicute Jui Dumnei.eu

Cele spuse mai sus despre patimile Domnului privesc

rugaciunea, meditarea lor ~i cererea a ceea ce dorim.
Acum expun aici cum am putea produce in inima noastra,
din aceste patimi dumn~ti, pasiuni sfinte.
Din rastignirea lui Iisus Hristos poµ ajunge la unnatoarele
cugetari:

82. Acestea sunl cuvinlele sf. Vasile eel Mare: Jn prima virsta se supunea
parin\ilor Lui. Suferea loata osleneala trupeascii cu blindete ~ cu buna ascultare.
Caci fiind oameni drepti ~i cucemici, totu~i siraci in cele ale trebuintelor
lrU~li (CUD). ma,turi~le in~i ieslea N~ierii Lui), vie"1iau in neincetate
osieneli ale trupului, astfel agonisindu-~i 101 de ce aveau nevoie. lar lisus Hrislos
supunindu-Se acestora, cum uce Scriptura, desigur se intelege ca suferea
osteneli ~i ariita buna suplDlere''.

153
 1. Cand Domnul nostru se afla in muntele Golgote~ a fost
dezbricat neomen~te de poporul iudeu tuibat, carnea I-a fost
siartecata;
2. lnainte de ristignire I s-a luat cununa de spini de pe cap,
care dupa ristignire iar a fost pusli, producandu-1 noi ram;
3. Cu loviturile ciocanelor ~i patrunderea cuielor a fost groz.av
pironit pe lemnul Crucii goale ~i uscate;
4. Dumnez.eie~tile lui madulare fiind prea rnici pentru
ristignire, au fost intinse atat de mult de os~ii bautori de sange,
incat au stricat din incheieturi toate oasele, de se putea numlira
unul elite unul, dupa cuvantul psalmistului: ,Joate oasele mi se
puteau numlira, iar ei se uitau ~i faceau din mine priveli~te" (Ps.
21, 19);
5. Cand atama pe lemnul aspru, clici nu era sustfilut de nimic
decat de picioare, trupul cu greutatea lui a atarnat in jos, prea
sfintele Lui rani s-au spart ~i au s~iat carnea, ceea ce a produs
prea dulcelui nostru Iisus dureri ustwitoare ~i l~in in inimli.
Din aceste meditapi ~i din altele asemenea lor dacli vrei sa
dobande~ti pasiune de iubire fata de Dumnez.eul tiu, sil~te-te a
urea de la cuno~terea unor astfel de patirni la o mai mare
cuno~tere a nemlirginitei bunliti\i ~i dragoste a Domnului fa\li
de tine, Care a binevoit a patirni atatea pentru tine.
Deci, cu cat va c~te aceasti cuno~tere a ta, cu atat iµ va
c~te ~i dragostea de Domnul.
Dar pentru a simti in inima ta durere, tristete• .zdrobire de
inimli ca ai maniat ~i lovit cu plicatele tale de atatea ori pe
Dumnez.eul tiu, cu atata nemultumire cov~itoare, cugeti la
nemlirginita Lui bunlitate ~i iubire dovedite pe de ~tipanul tuturor.
El a patirnit ~i a fost chinuit in acest chip pentru faradelegile tale.

154
 Pentru a dobandi nidejde, cugeti ca un Donm mare ~i inalt
a ajuns in aceasra stare a se cobori atat pentru a ~terge pacatele
tale, a te elibera din lan!Urile diavolului ~i de unele ~Ii ale
tale, a-ti face indwitor pe Tatfil Sau v~c ~i a-µ da curaj sii
alergi la Dansul in orice trebuinfi vei avea
Pentru a te indenma spre bucurie, treci de la patimile Lui la
desiiv~irea ~i implinirea patimilor Sale. Adicii, cugeta cii, prin
ele curiifi piicatele intregii lwni, potole~te mania Tatalui, tulburii
pe sta.panitorul intunericului, omoarii moartea, complecteazii cu
sufletele celor fericip locul ingerilor camp, produc nespusii bucurie
Parintelui Sau Cel farii inceput ~i Duhului de o fiinfi, incat a
c~tigat o astfel de Maica Fecioarii, praznuita de toatii Biserica in
ceruri ~i pe pamanL
Pentru a ajunge sa-p ~ piicatele, folo~te toate meditaµile
ce-ti vor veni in minte in acest scop, adicii, cugetii ca Donmul n-a
patimit pentru altceva dedt a te face sii-ti ~ti piicatele ~i voile
rele, mai ales acea voinfi care te srapan~te mi mult ~i nu place
dunm~tii Lui miiriri.
Pentru a avea un sentiment de groazii, socot~te ce lucru
poate fi mai mare decat a vedea pe Faciitorul tuturor, diitatorul de
viata, mergand spre moartea produsa de creaturile Lui, a vedea
miirirea prea inaltii cilcatii, dreptatea osanditii, frumusetea scuipatii,
lunlina neapropiatii staparutii de intuneric, slava necinstitii, fericirea
dispreµlltii ~i defaimatii ~i devenitii ticilo~ie.
Pentru ate intrista impreuna cu Stapanul intristat, lasii chinurile
din afarii ~i cugetii la durerile neasemiinate care II munceau din
liiuntru.
Daca te intristezi pentru cele din afarii, intr-adevar ar fi mare
minune sa nu se despice inima ta de arnaraciune pentru patimile
Lui cele din launtru! ·

lSS
 Cand vei cugeta ca Sufletul Domnului vazand direct pe
Dumnezeu pe pamant prin ,,fericita vedere", dupii cum ii vedea
in cer83, ii considera prea vrednic de cinste ~i slujire. De aceea
toate fapturile doreau a-I da aceasta cinste din toate puterile.
Iar din contra, vazand pe Dumnezeu atat de uitat ~i defaimat
prin atitea ~Ii ~i nelegiuri de la lume, indata simtea rani in
liiuntrul Sau. Aceste amaraciuni, dureri ~i chinufi erau cu atit mai
grele, cu cat dorirea ~i dragostea de a I se sluji ~i a fi cinstit de to~i
erau mai marl.
Dupii cum aceasta marire ~i dragoste nu poate fi cuprinsii de
sim?rea noastra, tot astfel nimeni nu poate mtelege cat de groi.avii
era mtristarea launtrica a Domnului Iisus.
Apoi, cugeta cii Domnul iu~te toate fapturile ~i in miisura
acestei iubiri s-a intristat pentru toate piicatele lor, prin care se

83. To!i Sfm!ii, fiind pe pArnint, au fost invredniciti si vadi pe Dmnneuu,

nedeslu~it, ca·n oglindi ~i ghicituri, dupi cuvantul sf. Pavel. Dar suindu-se la
ceruri ~i devenind fericiti. vid pe Dumneuu fa{i cilre fatA, tot dupi cuvintele
sf. Pavel.
Sufletul Domnului nostru lisus Hristos, unit in ipostas cu Dumnereu
Cuvantul ~i indumneuit din prima zidire, dupi Sfm!ii Teologi ca o consecin1a.
avea ~i aceasti vedere fericiti din unirea primi. Chiar pe pimantul fiind,
Domnul, prin mintea Lui curati ~i nemijlociti, vedea pe Dumneuu. ln aceasl~
contemplare fericiti se desflta totdeauna chiar ~i-n patimile dureroase ale Crucii
pe care le silntea nmnai prin panea sensibili inferioara.
Aceasti fericiti contemplare este descrisi in multe feluri, dar ~i din aceastA
expresie: •.Nilneni nu s-a suit lacer, firi numai eel ce s-a pogorat din cer· (loan
3, 13). Aceasta insemneazi cii Hristos a fost in cer. Dupii teologi, lisus avea trei
cuno~: aceasta despre care am vorbit, cea insuflati de Dumneuu -
cun~ere comuni ~ Profepe, prin care Domnul cuno~a cele ascunse ale
oamenilor dupi cuvintele: ,Jisus nu se ~ in ei, pentru ci ii cun~ea pc
toW (loan, 2, 24), ~i cea din afarii c~gatii, adici filosofia fueascii a celor l'c
sunt, care era viirsatii de Dumneuu in sufletul lui lisus, ca la Solomon, d~i e:1
e numiti dobandire din afarii, ciici se c~igii prin silin!ii ~i invi!iiturii.

156
desplirleau de El. Caci pentru orice pacat de moarte iacut ~i pe
care aveau a-1 face oamenii ce se vor n~te pe pamant, prin orice
gre~ii omul se desparte de Domnul, cu care putea fi unit prin
dragoste. Aceasta desplirlire a fost Domnului cu mult mai
dureroasi decit desprinderea membrelor trupului cand se rupeau
din incheieturi, cu cat sufletul e de originii mai bunii ~i mai
simtitor la durere.
intre patimile suferite de Domnul pentru creaturile Lui, cea
mai de seamii e suferinta pentru toate piicatele celor chinuiti, care
ftindcii nu se pot uni vreodatii cu El, vor piitimi iarii s~it
suferintele inexprimabile.
Dacii nu ti s-a muiat sufletul la patimile Domnului, treci,
frate, cu gandul mai departe ~i vei afla chinuri mai grele care te
vor intrista. Domnul a suferit ~i a indestulat cu negriiitele dureri
nu numai pacate~e siiv~ite de aceastii lume, ci ~i pe cele incii
nefacute84.
Pe acelea le-a iertat, iar pe cele inca nelucrate ne-a dat putere
si le evitam.

84. Domnul a dus atit be~ug de jenfa, incat aceasta poale fi aseminati cu
un ocean nemarginit, ~i toale picalele oamenilor, trecute, actuate ~i viitoare, cu
o picituri de api. Sf. loan Gura de Aur teologhi• astfel: ,,Hristos ne-a dat
mai mull decal eram datori; dupi cum un ocean s-ar compara cu o picituri de
api". De aceea Sf. Pavel zicea: ,,lnsi nu e cu ~la cum e cu diruiala, cici
daci prin grqeala unuia a cizut moanea pe cei mulp, cu atit mai vinos harul
lui Dumnezeu ~i diruiala Lui au prisosit", iar Sf. Grigore Teologul zice: ,,Daci
prin gustare s-a picil.tuit, cu atit mai mull toate s-au indreptat prin patima lui
Hristos" (Cuv. la N8¥Crea Domnului).
Unii teologi spun ci Fiul lui Dumnezeu putea ~erge picatul oamenilor,
chiar daci. n-ar fi voit sil. indure o durere mai mare decit cea simpli cin<I ii sc~t
un pil.r din cap. Dar fiindci a voit a lua asupri-~i atitea patimi. ~i-a virsal
singele pini la ultima picituri ~i a murit cu acest fel de moane necinstiti, ia
seama cit de bogali ~i nemirginili este lucrarea realizati pentru noi.

157
 Vei mai avea ~i alte meditatii. Toati durerea suferita de orice
om, de la Adam panii la sfar~itul veacului, toate, toate, fara
alegere le-a simtit Domnul intr-Insul. De aceea ocarile, ispitele,
hulirile, greuta\ile, austeritii\ile, toate greutiiple ~i mllllcile
oamenilor au chinuit sufletul lui Iisus. Ba incii mai grozav decat
cele ce le-a piitimit.
Toate necazurile marl ~i mici, ale sufletului ~i trupului, venite
peste toti oamenii in cursul vietii lor, panii la o u~oarii durere de
cap, toate I-au fost cunoscute deplin. Noul Adam ~i piirintele
duhovnicesc al tuturor oamenilor le-a sim\it putemic in milostiva
Lui inimii.
Nimeni nu poate spune eeva din multele ~i grozavele dureri
produse Lui de amaraciunea Prea Sfintei Maicii Sale. Caci ~i
Ea s-a amarat de toate durerile Fiului ~i a piitimit cu Dfutsul.
Pentru acest motiv durerile Maicii au produs rani liiuntriee Fiului
~i inima cea dulee a riimas siigetati de siige\i de foe ale dragostei
de Mama, El, din atatea chinuri amintite ~i multe alte
nenwnirate, am putea spune cii era un iad iubitor de chinuri de
buniivoie.
In scurt, iubite, dacii vei medita bine cauza chinurilor indurate
nu vei giisi alta decat cii: ,,El a luat asupra-~i durerile noastre ~i
cu suferin\ele noastre s-a tmpoviirat" (Isaia 53, 4). De aceea
urmeazii sii piitim~ti cu Dwnnezeul tau eel Riistignit, intoarce-1
darurile eerute de El de la tine. Nemiisurat e~ti dator. U~te
piicatul ~i lupta-te vitej~te cu to\i vrij~ii Lui ~i cu toate
pomirile ~i voile tale rele.. Nwnai astfel te po\i dezbraca de omul
eel vechi ~i tmbraca in eel nou, imp_odobindu-ti sufletul cu
virtuµIe evanghelice.
 Cap. Lill.

Foloasele dobandite din meditarea la Cel Ristignit.

Urmarea virtufilor Lui.

Pe langi celelalte foloase dobindite din aceasta sffinti cugetare

a Celui Ristignit, sunt ~i acestea:
1. instristeazi-te ~i pitirn~ durere nu nwnai de picatele
facute odinioari, ci ~i de pasiunile ce colciiesc in tine, care au dat
crucii pe Domnul;
2. cere de la Dansul iertarea picatelor tale ~i darul urii ~i
dispreµdui de tine insu\i, ca si nu-L mai vitamezi, ci, mai ales
pentru atatea suferinte indurate pentru tine, si-L iu~ti ~i si-1
sluje~, deplin pe viitor. Aceasta nu-i posibil, fari ura picatelor
tale;
3. alungi de la tine cu fapta orice inclinare, oricat de mici;
4. din toati puterea, sil~te-te a urma virtu\ilor lzbivitorului
tau, care a pitirnit nu nwnai pentru a ne mantui, plitind faridelegile
noastre, ci ~i pentru a ne da pildi de unnat ,,Hristos a pitimit
pentru voi, lasandu-vi pilda, ca si unnaµ unnelor Lui" (1 Petr.
2, 21).
Aici i\i mai infati~z un fel de cugetare, cu intrebuintafea
careia pop unna virtulifor Domnului ~i le po\i propovidui, cwn
e scris: ,,Ca si vestiti in lwne bunita{ile celui ce v-a chemat din
intuneric, la lwnina sa cea minunati" (2, 9).
. Pentru a-ti agonisi virtutea neosandirii ~i a nu tine pizma
fat! de vrij~ii tai, ci a-i iubi, a-i ierta ~i a te ruga lui Dwnnz.eu
din tot sufletul si fie iertati, chiar daci te-au ocarat, chiar daci

159
te-au piigubit ~i chiar dacii \i-a pus ~i viaVl in pericol de moarte,
- contempleazii pe Domnul riistignit pe cruce. Prive~te-L
insangerdt, cu cununii de spini impletiti pe cap, cu fa~ necinstitii
~i scuipatii, cu buzele arse de sete ~i durere, vezi-L cum roagii
pe Piirintele Siiu a ierta pe ucig~i: ,,Piirinte, iartii-le lor, cii nu
~tiu ee fac" (Le. 23, 34). ~i putea porunci pamantului sii-i
inghita intr-o clipii.
De aici ia seama, cum Atotputemicul lumii a iertat piicatul
atator vriij~i ~i ucig~i. Ce lucru mare e dacii tu, un nimic, tu
viermele ticiilos ~i neputincios al pamantului, vei urma Lui ~i vei
ierta vriij~ilor tiii din inimii?
Pentru a-ti agonisi virtutea supunerii Cata de piirintii
duhovni~ti ~i pentru a dobandi smerenie, mediteazii la acest
mai inainte de veci Cuvant al Tatiilui, care numai cu voinVl a
facut toate, cat de. mult S-a supus vointei Piirintelui Siiu. S-a
smerit atit de mult, incat a primit a lua moarte ~i incii moarte pe
cruce, cum ziee sf. Pavel: ,,.5-a smerit pe sine, ascultiitor facindu-se
panii la moarte - ~i incii moarte de cruee" (Filip 28). Acolo, cu
zicerea crucii a voit sii arate moartea cea mai smeritii, cea mai de
ocara, cea mai osanditii ~i cea mai blestemata ce a primit-o
Domnul. Caci zice: ,,Blestemat este tot eel spinzurat pe lemn"
(Deut 21, 23). in istoria lumii nu mai este nici un alt precedent
de acesta. Ia seama, mediteazii, cugetii ~i contempleazii
batjocoririle urmiitoare: E vandut de un ucenic, iar un altul se
leapiidii de El; toti eeilal\i ucenici fug ~i-L lasii singur. Ce mare
necinste pentru stiipanul nostru! Toata lumea vorbea cii, a fost
atat de slab ~i farii tiirie de caracter, incat eel mai apropiat ucenic
L-a urat din tarie de caracter, incat eel mai apropiat ucenic L-a
wit din caui.a riiutaµIor ~i L-a vandut Celiilalt, 1-a parasit ca pun

160
amagitor ~i mincinos. To\i ceilal\i ucenici, ne iubindu-L cu
adevarat, ci ftlnd fa\amici, la unna L-au urat, L-au llisat ~i au
fugit.
El stli inaintea multor scaune de judecatli, a lui Pilat, Ana ~i
!rod! Talharul Varava e preferat lui Iisus! Ce grozavie! Ce torent
de ocarli! E batjocorit de Irod cu haina strfilucitli, ~i e purtat de
o~tile imparat~ti! E batjocorit de Pilat cu porfiri, cununa de
spini ~i trestie in dreapta ~i este cinstit ca un imparat mincinos!
E scuipat, I se acoperli fa\a, e pfilmuit ~i lovit cu pumnii!
Oricine vede ca acestea sunt fapte de mare ocari Iar ca un
capat de rautate, pus a-~i duce crucea85 ~i e purtat pe st:rlizile
lerusalimului pana la locul cap~ii: E desbracat, apoi ~i rastignit
ca un talhar cu talharii cu piroane86, ca sa-L ardte a fi un rlizvratit,
raufacator ~i neastfunparat! E luat in ras pe cruce de un atat de
mare o~ ca Ierusalimul, cu peste doua milioane de locuitori!
To\i au voit sa fie publicatli vina Lui, dar numai trei neamuri au
fost privilegia\i: Grecii, Evreii ~i Romanii87•

85. Stanta cruce era in lungime de 15 picioare ~i in li!ime de opt picioare,

dupa tradi!ia veche. Era deci natural ca, din cauza greuti!ii, lisus si nu o mai
poata ridica ~i slibit de patimile dinainte si cadi des pc drum. Acest fapt
vazandu-1 ost~ii au silit pc Simon si o ridice, temandu-se si nu moari pc cale,
inainte de a Ii crucificat pc Cruce.
86. Romanii nu obi~uiau a ristigni cu piroane pc oricine, ci numai pc cei
mai vinova!i ~i mai riufacatori, cum se arati din hotirirea lui Pilat pusi asupra
lui Hristos. De aceea mul!i cred ci numai Domnul a fost ristignit cu piroane, iar
cei doi talhari au fost doar lega!i shins de cruce cu funii.
87. Titlul pc cruce a fost scris in trei limbi ca to!i, Evrei, Greci ~i Romani
si in!eleagi ci lisus era un revolu~onar contra ~piratului 'i a voit a se declara
impirat. Pentru cei doritori a cuno~e cuvintele, adiugim ci acestea erau:
..Giesona Nozori Melek Seluidem", iar ~e: ,Jisus Nai.areos, o Vasilevs ton
Judeon", ~i latini: ,,Giesus Nawinnus Rex Judeonun".

161
 Dar necinstirile nu s-au oprit aici, ci ~i dupa moarte e impuns
cu sulita, se raspandesc zvom.ui mincinoase, monnantul e pecetluit,
poate pentru a nu fi furat!
Intr-adevar ar fi ramas nemgropat de acei cfilni neindura\i,
daca binecuvantatul Iosif din Arimateea, nu s-ar fi ostenit ~i n-ar
fi indraznit a-L cere si-L ingroape.
De aceea ru~ineaza-te acum, frate, nu numai a nu te mandri,
ci ~i a nu lasa cu nici un pre\ sa intre in sufletul tiu, nici eel mai
mic freamat de mandrie. Cugeti la marea smerenie a Dumnezeului
tiu ~i mergi dupi El.
Iarincoronarea tuturor sfortfuilor de a dobandi virtutea rabdlirii
~i a urma lui Hristos, aceasta este:
1. Sufletul lui Hristos, totdeauna atent la Dumnezeu Cuvantul,
se ingroi.ea, cand vedea acea nemarginiti ~i neinteleasi marire,
fatli. de care toate lapturile sunt nimic, cum sufera pe pamant
atata necinste, (d~i ramane nemi~at in slava Sa), de unde n-a
primit decat necinste ~i ocari. caci cate necinstiri a lacut omul lui
Hristos-omul, Cuvantului lui Dumnezeu, care I-a creat pe pamant,
cu care El era unit dupa ipostas.
2. Dumnezeu ~i Tatil a voit ~i a indemnat sufletul lui Hristos
Iisus, al Fiului Sau, si sufere astfel de patimi pentru noi: pfilmuiri,
hule, bitai, spini, iar apoi moarte de cruce, aratand ca ~ii place
a-L vedea plin de orice hula ~i delaimare.
3. Socot~te ca, sufletul lui Iisus, vhfutd cu luminata Lui
minte, cat e de plicut aceasta lui Dumnezeu, ~i iubind cu dragoste
perfecta dumnezeeasca Lui marire, indata ce a fost .chemat la
patimi pentru iubirea fat! de noi, ~i exemplul nostru, a primit cu
bucurie ~i s-a supus cu sarguintli sfintei Lui vointe.

162
 Cine poate pilrunde cu gandul adfutcile dorinp de-a patimi88?
Acolo erau ca un abis, ca un labirint de chinuri, cautand totdeauna,
(~i neafland cum dorea) noi chinuri ~i noi cai de patimire. De
aceea Si-a dat in intregime, si camea cea nevinovati si fie
' '
miceliriti.
4. Apoi, vezi pe lisus al tiu, Cel ce cu blfutzi ~i milostivi ochi
se intoarce ~i ip zice: ,Jati, fiule, unde am juns cu patimile mete,

88. Cum din furn se cuno~e focul, tot aslfel din unele sernne exteme
putern cun~te focul acoperit din lilUltru al dorin\ei nemirginite ce avea
Dornnul de a patirni. Care SIUll in scurt acestea? A rnustrat pe Petru 'iii nurne¥e
satani, c3nd ii irnpiedica a merge la lerusalirn si pitirneasci: ,,Mergi inapoia
mea, Satano; srninteala imi ~i; ca nu cuge!i cele ce sunt ale lui Durnnez.eu, ci
cele ce SIUll ale oarnenilor''. (Mt 16, 23); patirna e nurnita ,.pahar'', ceea ce
insearnni, dupi fericitul Teofilact, bucurie, dulceatl ~i desf3tare prirnita de cei
ce beau vin: •.Au nu voi bea paharul pe care Tatil mi I-a dat?" ln rniez de noapte
a alergat si treaci piriul Chedronului 'i se sil~e a veni in gridina cunoscuta
lui luda ~i cu aceasta si arate, ca de buna voie vine si patirneasci, cum explici
sf. loan Gura de Aur.•Dupa ce a vorbit acestea, i~it-a lisus cu ucenicii Lui
dincolo de viroaga Chedronului, unde era o gridina in care a intrat El 'i ucenicii
Lui; iar luda vinzatorul cuno~ acest loc"; Dornnul iese singur si spuni
os~ilor ci El este pentru a-L prinde.•.Eu sunt" (v. 5). Tot aslfel Solomon,
c3ntand patirna Dornnului, cu mull inainte a zis: .,Voi veni la tine, rnunte de
tamiie" (C. C3nt. 4, 6), adica al mortii ~i uciderii, care-i tocrnai Golgota, dupi
tilcuirea sf. Grig. al Nisei, Maxim 'i Nil; El a fost cu ochii veseli, spinzurat pe
cruce, dupi expresia lui lacov: .,Ochii lui vor sc3nteia ca vinul", cwn tilcu~
sf. Chiril.
Dar indeosebi dragostea Dornnului de patirni e vidita din acestea:
a) Predania durnn~or Taine, la care rnoare ~i p~te duhovni~
totdeauna, dar ~i inviazi;
b) istoria lui Dinosie Areopagitul in scrisoarea citre Demojil, unde splUle
ca apostolul Carp fiind in Crit se intrista fi ruga pe Dwnnez.eu si rnunceasci pe
un pigin ce arnigise un Cle§lin. aldgindu-1 la piginisrn. Acolo Wlde se ruga
s-a coborit Dornnul cu o rnullirne de ingeri 'i intinz3nd mina Lui cea dreapta
i-a spus si-1 loveasci: ,,l..ov~te in mine, cici .sunt gala si pitimesc iar pentru
oarneni, pentru a-i rn3ntui de a pitirni".

163
ca tu sa nu te impotrive~ti patimirlor tale. Iata la ce suferin\i
m-au dus pasiunile tale desordonate! Iatacat patimesc! ~i cu cata
bucurie pentru drdgostea ta ~i pentru a-µ da pilda de adevarata
rabdare! Deci, te rog, fiul meu, pentru toate ostenelele mele,
ridica ~i tu de bunavoe aceastii cruce ~i orice 'i\i place, liisiindu-te
complect In mainile acelor oameni ce te prigonesc cu vrajm~ie,
pe care li voiu trimite asupra cinstii ~i trupului tau. 0, ~i sii ~tii ce
bucurie imi vei face cu aceastii rlbdare! Aceasta u~or o po\i
pricepe din ranile ce le-am primit cu cov~itoare bucurie, ca pe
ni~te lucruri de mult pre\ ~i iubite, pentru a impodobi cu viitu\i
de mull pre\ sufletul tau eel sarac, sufletul tau eel atat de drag
mie, mai mult poµ 'in\elege!
.$,i dacii eu am ajuns la atata patima pentru tine, tu de ce,
mireasa mea iubitli, sa nu voie~ti a piitimi orice, ca sa vindeci
inima mea; sa-mi lndul~ti ranele produse de nerabdarea ta,
care m-au amarat mai mult decat ln~i ranele mele".
5. Ia seama bine cine vorbe~te astfel cu tine ~i vei vedea ca
este lnsu~i impiiratul Slavei, Hristos adeviiratul Dumnez.eu ~i om
deplin! Considera ~i miirimea chinurilor ~i ociirilor Lui, nedemne
nici de eel mai grozav tfilhar din lume!
Vezi pe Domnul tau stand In atatea chinuri, nu numai nemh!cat
~i rabdiitor, ci ~i bucuros, ca la cine ~tie ce nunta a Sa! ~i, dupa
cum cu puµna apli, focul se aprinde mai mult, astfel ~i cre~erea
chinurilor ce erau mici dragostei Lui, prisosea totdeauna mai
mull bucuria ~i pofta de a suferi altele ~i mai mari.
6. Socot~te apoi, ca tot motivul piitimirii Lui, (nu de silii,
nici pentru vreo distinctie ci numai din dragoste ciitre tine), era
ca tu sa te sil~ti la dobandirea riibdlirii; sa treci Ia bucuria ce Ii
vei face, daca te vei sargui la aceastii virtute; sli-\i ridici nu numai

164
 cu libdare, ci ~i bucurie ~i cu dragoste fierbinte crucea ~i mice
necaz, pentru a unna mai bine Dwnnezeului tau ~i si-1 aduci m.:ti
mare pace.
De aceea pune tnaintea mintii tale defaimirile, amaraciunile,
suferinta ~i rabdarea Lui. Ru~ineai.i-te ~i plangi, caci toate durerile,
necazurile ~i rdbdarea ta, nu sunt nimic fa\a de acelea. Ele sunt
numai wnbre.
Teme-te ~i te cutremuri, cwn de mai prinde loc In inima ta
o mica adiere de gand, a nu voi si patime~ti pentru iubirea
Domnului tiu.
Fiule, acest Ristignit stipan e cartea ce-ti dau sa cite~ti
adesea. De aici po\i tnvata adeviratul fel de a dobandi orice
virtute. Cici El, nu nwnai ca este carte a vie\ii, nu numai ca
invata min tea cu cuvinte, ci ~i cu pilda aprinsi de voin\i. De cfu1i
e plina lumea, totu~i aceste cfu1i, toate la un loc nu te pot tnvata
a-ti dobandi virtup, cwn te invata Iisus eel RistigniL Fiule, te
sfatuiesc sa alergi la acest Ristignit; siruta-1 cu lacrimi,
imbrap~azi-L totdeauna cu lacrimi ~i te vei vindeca de rinile
tale, dupa cwn evreii odinioari s-au tamaduit de m~irile ~rpilor,
nwnai privind la ~le de arami, eel ce era in locul Domnului
nostru Iisus Hristos, cwn zicea:
.$,i dupa cwn Moise a iniltat ~le, in pustie, ~ se va
inilta si Fiul Omului! Pentru ca oricine crede intr-insul si nu
' '
piari, ci si aiba viati ve~ica".
Sa ~ii apoi, fiule , ca cei ce pierd multe ceasuri a plange
Patima Domnului nostru ~i socot rabdarea Lui, apoi in nenorociri,
ociri, neputinte ~i necinstiri ce vin asupra lor se arati nerabditori,
a~tia se aseamina cu os~ii frico~i. care, inainte de Iupti, in

165
corturi se laudi, iagaduiesc lucruri marl, iar cand apare inamicul,
lasii annele ~i o rup la fugli.
Ce lucru poate fi mai nebunesc ~i mai de ras decal a socoti
. .
cineva virtutile lui Dwnnezeu, a le iubi si a se minuna de ele, iar
apoi a le uita, a nu le cinsti, cand prilejul ar cere a se nevoi omul
cu ele?
 PARTEA II

Cap. I.

Despre sf. Taina a Euharistiei

Pana aici am avut griji, cititorule, si-\i procur patru anne

necesare in acest rizboi pentru a dobandi biruinti contra
vrajm~ilor. Acestea sunt: si nu te increzi in tine, si nidijduie~ti
in Domnul, si lup\i totdeauna ~i si te rogi.
Acum qi prezint o alti anni: prea sffinta Taina a Euharistiei.
Cki dupa cum aceasti Taina este mai mare decal celelalte, tot
astfel este ~i mai putemici. Cele patru anne pomenite iau puterea
de la darul de care ne-a invrednicit Sangele lui Hristos, dar
aceasti armi este ins~i Sangele ~i Trupul cu Dumnez.eirea lui
Hristos.
Cu acelea c~tigim biruinta prin puterea lui Hristos, cu
acestea luptim chiar alaturi de Hristos. Donmul insu~i lupti cu
noi. Cki eel ce minanci Trupul lui Hristos ~i bea Sangele lui
petrece cu Hristos ~i Hristos cu dansul: ,,Cela ce minanca trupul
meu ~i bea Sangele meu: ramane intru mine ~i eu intru el" (loan,
6, 56).

167
 De aceea, daca biruim pe vrajma5, apoi nwnai cu puterea
acestui sange o putem face, cum zice Apocalipsa: ,,L-a biruit
pentru sangele Mielului".
Aceasta prea sianti Taina ~i aceasra anna, ~i mai ales Hristos
eel prerent in aceasta Taina, poate lucra in doua feluri: aft primit
tainic ~j de cate ori poate cineva (daca nu-i oprit de duhovnic) cu
pregatirea cuvenita, cu zdrobire, spovedanie, implinirea canonului,
postirea dupa putere; ~i a se lua duhovnice~te ~i mintal in fiecare
ceas ~i in fiecare minut: de aceea sa 0 prim~ti deseori in al doilea
fel, ~i cand po\i ~i in primul fel.

Cap. II.

Cum se cuvine a primi sf. Taina a Euharistiei

Pregatirea ce avem a face in vederea acestei sf. Taine se

imparte in trei: inainte, in timpul ~i dupa impdrta~ire.
inainte defmpiirtiifire se cuvine a ne curii\i cu taina pocain\ei
~i a miirturisirei de intinaciunea pacatului de moarte cat ~i a
celorlalte pacate ce am sav~it Trebuie pazit canonul dat de
duhovnic.
Apoi, cu toata inima ~i cu tot sufletul, trebuie sa ne dam lui
lisus Hristos ~i la tot ce ii place Lui caci ~i El in aceasta Taina ne
da Trupul ~i Sangele sau, cu sufletul ~i cu Dwnnezeirea. Mai
mult, avand in vedere ca darul nostru comparat cu al Jui nu e
nimic, ori este foarte mic, se cade sa dorim a avea un dar atat de
mare cat i-ar aduce toate faptwile omen~ti ~i ce~ti ~i sa-1 dam
dumne~tii Lui mariri.
 De aceea, cand vrei sa p~ti aceasti Taini, pentru a fl
biruit vrajm~ul tiu ~i al Lui, inainte de Ln~ire, de cu seara
sau ~i mai inainte, cugeti la pofta Fiului lui DW1Ulezeu a-i da loc
sa intre in inima ta prin aceasti Taini, a se uni cu Tme ~ a-ti ajuta
sa invingi orice pasiune.
Aceasti pofti a Domnului e atat de mare ~i nemarginiti,
incat nu poate fl cuprinsa deplin de mintea creata.
Pentru a te face cwnva inclipator ei, du-te cu mintea la doua
lucruri: unul e pliicerea inexprimabild a prea bunului DW1Ulezeu
a se afla cu noi, c8ci oceasti unire cu oamenii a nwnit-o desfatarea
~i rasfatarea Lui: ,,Desfatarea mea cu fiii oamenilor;' 49 iar cealatalti
este a socoti ca Dwnnezeu ~te foarte mult pacatul, caci e
potrivnic unirii Lui cu noi cea atit dorita, ~i potrivnic
dumn~tilor Lui sav~iri. Din fire desav~ti, bunatate, lumina
curati ~i nemarginiti· fnunuse\e, Domnul nu poale decat sa
urasca din fire pacalul. Acesta nu este decit rautate desav~iti,
intuneric, lipsa ~i groi.ava nesuferire a sufletelor noastre.
Aceasta uraciune a lui Dumnezeu este atat de anatoare ~i
mare contra pacatului, incat pentru stricaciunea lui s-au randuit
~i s-au iacut de la inceput pana la s~it toate lucrurile
asezamantului
' .
vechi si nou. Mai ales ale Patimilor Lui.
De aceea, unii teologi ~i dascfili zic ca Iisus Hristos pentru a
~terge de la noi toati gre~a. pana la cea mai mici, daca ar fi
fost nevoie, era gata ca iar sa primeasca nenwnarate morti.
Oricat de pu\in ai intelege din aceste cugetiri marea dorintii
a lui Dumnezeu de a intra in inima ta, pentru a zdrobi pe ai tai

89. Aceasta o spune ~ feric. Augustin in Rugdciunile lui, dar in ce pane a

Scripturii este d~i am clutat, nu ~u unde amnne se ~-

169
~i ai Lui vra~i, se va aprinde in tine o mare dorinti de a-L
primi ca sa lucrez.e in tine aceasti desav~ire. lmbaroitat ~i cu
indrimeala din nadejde, ca la tine va veni cerescul tiu voievod,
cheama de multe ori la lupti acea patima ce voi~ti a o birui, sa
0 surpi cu mai multi putere, cu indoiti ~i lntreiti tirie, urandu-o
~i ridicand virtup contra acelei patimi.
Aceasta .sa o faci seara.
Dimineata, pupn lnainte de Cwninecatura, anmca o mica
privire a gandului la cele iacute, de la ultima Cuminecatura pana
atunci, toate sav~ite cu atata nepasare ca ~i cand n-ar fi fost
Dwnnez.eu sa te vada ~i sa te judece, ori n-ar fi suferit pentru tine
atatea patimi pe cruce.
Cici ~i tu ai ales ~i ai cinstit mai ales poftele urate iar nu
vointa lui Dwnnez.eu. Cugetand astfel spre marea ta ~ine ~i
sffinta frica, vei fi ~inat de nerecuno~tinta ~i nevrednicia ta.
Apoi, meditealA ca adancul neajuns al buniitiipi Dwnnez.eului
tiu cheama la ale Lui taine adancul ingratitudinei tale ~i ale micii
tale credinte, apropie-te cu indrimeala, ofera-i loc deslatat: In
inima ca sa devina de-a binelea Stipan ~i Domn. Cum? Ce fel?
C8nd vei smulge din inima ta orice ~ ~i dragoste de
creaturi, inchide-o pentru a nu intra nimeni altul decat Dwnnez.eul
tiu.
Dupd ce te-ai impdrtiifit, intra indati In cele ascunse ale
inimii tale, inchina-te Domnului cu toati smerenia ~i cucemicia
.
si vorbeste cu El astfel: ,,Veii tu bunitatea mea, cat de lesne te
'
vatim ~i cata putere are asupra-mi aceasti patima ce ma ataca;
vezi ca prin mine insami nu pot birui, de aceea acest riizboi este
al tiu ~i numa_i de la tine ~tept biruinta, d~i trebuie sa lupl
~i eu".

170
 Apoi, into~e la Parintele ceresc, mul~i pentru
biruinta ta Mul!lJlll~te-i pentru binecuvantatul Fiu dat pe in
sfintele Taine ce acum se afla in launtrul tiiu. Atacii vite~te acea
patima ce te atacii, ~teaptii cu credintii biruinta de la Dumnezeu,
caci nu se poate sii nu vinii, daci din parte-p vei face cat poµ,
chiar atunci cand ti s-ar parea ca intarzie a veni.

Cap. m.

Pregitirea de im~e,
pentru a ne apropia de dragostea Jui Dumnezeu.

Pentru a ajunge prin aceastA taina la iubirea de Dumnezeu,

intoarce-te cu gandul la dragostea ce 0 are ciitre tine. De cu seara
cugetii ca marele ~i atotµitorul Dumnei.eu nu s-a multUJnit numai
sii te zideasca dupa al Lui chip, ci a trimis pe pamant pe Unul
niiscut Fiu al Sau, sii umble, treizeci ~i trei de ani, sii te caute, sii
sufere patimi grozave ~i moartea dureroasii a Crucii ~i sii te
riiscumpere din mfilnele diavolului. Mai mult, El a voit a-ti liisa
pe Hristos pentru trebuinta ~i hrana ta, in prea Sfanta Taina
aceasta
0, fiule, mediteazi bine tainele cov~itoare ale acestei iubiri.
I. Dacii cugetiim la lungimea vremii a acestei iubiri, intelegem,
ca dupa cum e ve~ic ~i farii inceput, mai inainte de top vecii a
pliinuit, in a Sa economie, trimiterea Fiului, pe o cale atat de
minunatii!
De aceea bucura-te duhovni~te ~i zi astfel: ,,Yn adancul
v~niciei, mic~rarea mea a fost atit de iubitii ~i bine randuitii de

171
necuprinsul Dunute:zeu, incat, cu o dragoste inexprimabila, a voit
a-mi da pe al Sau Fiu spre mancare".
2. Oricl.t de marl ar fi toate celelalte iubiri ale fapturilor au
o misura ~i un hotar peste care nu pot trece. Aceasta dragoste
insa a lui Dumne:zeu fat! de noi, este nemisurata ~i nemarginita.
De aceea, pentru a-~i gasi multuffiirea ~i-a dat pe Fiul Sau de
a~i marime ~i nemirginire cu Sine, de a~i fire ~i fiinti
Atat de mare e dragostea Lui cat e de mare jertfa, ~i atat eland
cat iubirea. Ambele sunt atat de marl cum nu se poate inchipui
de 0 minte creali.
3. Dumne:zeu n-a fost silit de vreo cal17i a ne iubi, ci nwnai
de bunatatea ~i necuprinsa Lui dragoste.
4. N-a ~tat nici vreo rasplata de la nevrednicia noastri
pentru aceasta iubire, ci numai din buna plkere s-a dat noua,
zidirile Lui nevrediiice.
5. Meditand curaterua acestei iubiri, observi: ea nu e ca
iubirile lumii, amestecata cu vreun ~g; Dwnnezeu n-are nevoie
de bunataµIe noastre, caci fari noi El este fericit ~i prea marit A
folosit nespusa bunatate, nu pentru folosul Sau ci pentru al
nostru!
Da-µ bine seama de aceasta ~i zi: ,,Cum se face ca un
Dumne:zeu atit de malt ~i-a pus inima intr-o zidire atat de slaba?
Ce voi~ti tu hnparatul mariri.i? Ce ~tepti de la mine care nu
SI.Ult decat lut ~i praf? Vaci bine, 0 Dumne:zeul meu, ca n-ai all
scop in lumina dragostei tale fierbinp decat a-mi arata loialitatea
dragostei care mine. Mi te dai mancare ~i bautura numai pentru
ca triind Tu in mine ~i eu In Tme sa mi unesc prin dragoste ~i
sa mi aseman Tie. ..
' Iar din l.Ulirea inimii mele pamantesti si a celei
172
 cere~ti a Ta, in mine si se faca o singura inima mintala ~i
dwnnezeeasca".
Din astfel de meditaµi, trebuie si te wnpli de groaza ~i de
bucurie, vazAndu-te ridicat la astfel de cinste ~ iubit de Dumnezeu.
intelege ca prin a Sa atotputemica iubire nu cauta ~i nu voi~
altceva de la tine decat a trage la Sine toata iubirea, a te desplilti
intfil de toate fapturile, apoi ~i de tine insuµ, ca si te aduci tot lui
Dumnezeu, ca si porunceasci de acwn lnainte inteligentei, vointei
~i simtirii tale numai dagostea Lui.
~i dupa ce p-ai dat seama ca nimic nu poate lucra in fiinta ta
desav~irea dumnezeeasca ca prea sf'anta taina a Euharistiei,
deschide-i inima cu aceste rugaciuni ~i inspiraµi: ,,0, hrana
cereasca, cand va veni acel ceas de a ma jertfi tot tie, nu cu alt
foe, ci cu eel al dragostei tale! Cfutd? Cfutd? 0, nezidita dragoste!
0, pfilnea vietii! Cfutd voi trai nwnai din Tine, pentru Tine ~i in
Tine? 0, cand, o, viata meal Viata fiumoasli, viata dulce ~i
v~nica! 0, mana cereasca, cand ma voi dezgusta de orice alta
mancare pamanteasci ~i voi dori a ma hrini numai cu Tine?
Cfutd va fi aceasta, o dulceata mea? Cfutd, o, singura mea
bunatate! 0, Doamne al meu prea iubite ~i atotputemice,
libereaza-mi inima ticatoasa de orice patima prihanitoare.
hnpodo~te-o cu sfintele Tale virtuti ~i cu acel s~it Iamurit
pentru care am a-ti face tot lucrul pllicut in acest fel iti voi
deschide inima, te voi chema ~i te voi sill cu dulceata si intri
intr-insa ~i acolo Domnul meu vei lucra in Iauntrul meu acele
desav~iri ce-p sunt totdealDla bine pllicute".
Pentru pregatirea de Sf. irnp~ire poµ medita acestea seara
~i <fimineata. Cfutd vine vremea, ia seama ce vrei si iei, adica
este Fiul lui Dumnezeu, inaintea caruia tremura cerurile ~i toate

173
Stapaniile! Este Stantul sfintilor! Oglinda neintinati! CuJitenia
neinteleasa, cu care nu se poate compara nici o creaturi curara!
E eel ee ca un vienne al pamantului ~i drojdie a vinului, pentru
iubirea de tine, a voit a fi defaimat, batjocorit ~i rastignit de
riutatea ~i nelegiuirea lumii. E acel Dumnez.eu in ale c3rui. miini
st! viata ~i moartea intregii lumi!
Iar tu eel ee te imp~ti cu El ~ti un nimic ~ prin riutatea
ta te-ai facut mai riu decat nimic, decat toati faptura netrebnica
~i necurati, vrednic mnnai a fi ru~inat ~i batjocorit de dracii eei
mai dedesubt! Tu in loc a-I multumi pentru atatea binefaceri ai
delaimat cu inchipuirile ~i poftele tale pe un Stapan atit de mare
~i nemuritor ~i ai calcat sangele Lui eel scump!
Totu~i, El pentru v~ca dragoste de tine ~i neschimbata
bunatate, te cheami la dumnez.eeasca Lui masa ~i uneori te
sil~ si mergi cu ingroziri purtatoare de moarte, zicandu-ti: ,,De
nu veµ manca trupul Fiului omului ~i de nu veµ bea sangele Lui,
nu vep avea viati intru voi" (loan 6, 53).
El nu-ti inchide ~ milostivirii, nu-p intoarce umerii d~i tu
din fire e~ lepros, ~hiop, uscat, orb, indricit, robit patimilor ~i
maniei.
Atat eere de la tine:
1. Inima si sufere pentru ca L-ai ranit,
2. Sa ~ti de moarte oriee pacat,
3. Sa te aduci tot ~i cu iubire si te dai Lui, in toate cu
supunere;
4. Nadajdui~te ~i fii. tare in credinti ca El te va ierta, te va
..
curiti si te va pazi de toti' vraimasii
~··· '
tai.
Dupa ee te-ai intarit cu aceasta nespusi iubire a Jui Dwnnezeu,
apropie-te de stanta imp~ire, cu o frici sianta ~i iubitoare,

174
zicand: ,,Eu, Domnul meu, nu sunt vrednic a te prirni, caci de
atitea ~i atitea ori te-am vatamat, faii a plange de ajuns Jinirea
ce p-am facut Eu, Doamne, nu sunt vrednic a te prirni caci nu
sunt curaµt de pasiunile pacatelor mele. Doamne, nu sunt vrednic
sa te primesc, caci Inca nu m-am dat curat dragostei, vointei ~i
supunerii Tale. 0, Dumnez.eule, atotputemice ~i nemirginit de
bun, numai Tu, cu puterea bunatipi Tale, lnvredni~te-ma a Te
primi cu aceasti credinti"·
Dupa imp~ire, lncuie-te indati In tainicul inimii tale, uiti
orice faptwi ziditi ~i vo~te cu Dumnez.eu in acest chip:
,,0 prea lnalte imparate al Cerurilor, cine te-a adus In inima
mea a celui ticalos, sarac, orb ~i gol? Iar El iµ va Iispunde:
,lubirea". ~i tu zi: ,,0 dragoste negriiti, o dragoste dulce! Ce
voi~ de la mine''? Iar el iµ va spune ca nu do~te decat iubire,
zicand: ,,Nu voiesc a aprinde alt foe In jertfelnicul inimii tale ~i
In toate ale tale lucnni, decat focul dragostei Mele, ca sa ardi
orice alti dragoste ~i toata vointa ta sa mi-o dea mie spre miros
de buna rnireasmi Aceasta am cerut ~i o cer totdeauna de la
ime, caci doresc a fi tot al tau ~i tu tot al Meu. Aceasta nu se
poate pana ce nu te vei supune, pana ce nu te vei dezlipi de
dragosta, de planwile tale ~i de toata dorinta ~i iubirea de cinste.
Cer neiubirea de tine ca sa-p dau dragostea Mea; cer inima
ta sa se uneasca cu a Mea, care pentru aceasta Mi s-a deschis cu
sulita pe cruce. Te cer pe tine, ca sa fiu ~i Eu tot al tau. Vezi ca
swlt de neasemanata cinste, to~i ma cobor la cinstea ta. Deci
cumpara-Ma o suflete iubite, dandu-te Mie. Eu voiesc, prea
dulcele meu fiu, sa nu voi~ti, sa nu auzi nimic afara de Mine ~i
afara de vointa Mea; ca sa voiesc ~i Eu tot lucrul la tine, mteleg
sa auzi ~ sa vad la tine, incat nimicnicia ta lucrand In nem!rginirea
175
Mea se preface in aceasta. Astfel tu vei fi in Mine desiv~it,
norocit ~i fericit, iar Eu in tine impacat ~i multUJnit".
Sil~te-te a ~te ~i a spori in fiecare zi credinta din suflet
fa\ii de aceasti prea sianti Taina a Euharistiei.
Nu inceta vreodati ate minuna de o Taina atat de necuprinsii.
Bucuri-te ~i intelege ca Dumne:zeu se coboarii sub smeriti forrnii
.
a painii si vinului, ca sii te faca rnai siant, rnai vrednic si' mai
fericit Ciici fericiti sunt cei ce nu vad ~i cred, dupa cuvantul
Domnului: ,,Fericip cei ce nu au viizut ~i au crezu(' (loan 20, 22).
Toati viata ta nu dori sii µse arate Dumnezeu altfel decat sub
aceasta fonna a Tainelor. lntierbanti-ti vointa catre aceastii taina
~i, zi de zi, sii fii rnai sarguincios a face voia lui Dumnezeu in
toate lucrurile. Totdeauna cand te aduci lui Dumnezeu prin
aceastii Tainii, cand te imp~~. fii gata a piitim.i pentru
dragostea Lui toate cbinurile ~i toate necazurile ~i ocarile ce µse
vor intfunpla ~i orice boala trupeascaro.
Apoi, vei mul\umi cerescului Parinte, intai pentru
mul\urnirea Fiului siiu apoi pentru pacea ta, pentru toati sfinta
Bisericii, pentru cei carora ~ti dator, pentru sufletele adonnite in
credinti

90. Din cuvintele Apostolului, pentru cei ce se im~sc. sf. Vasilir

scoate o alt! datorie. Cei ce se im~ vestesc moartea Domnului: •.Pentru
ca ori de cite ori mincati piinea aceasta 'i beti acest pahar, vestip moartea
Domnului pana va veni" (I Cor. II, 26). Moartea Domnului a fost savacyta
pentru cei ce se i~ ~ pentru top oamenii, cum spune tot sf. Pavel:
.Daca unul a mmit pentru top, iata top au murit Hristos insa a mmit pentru
toti" (2 Cor. S, 14). .
Deci cei ce se imp~ sunt datori a se suplDle pana la moarte dragostei,
credinpi ~i ponmcilor Lui, a nu mai bii lumii, pacatului 'i loru'i ci numai lui
Dumnu.eu Care se da lor, Ce! ce pentru ~ii a mmit 'i a inviat

176
 Aceasti jertfa o vei face spre aducerea aminte ~i unirea aceea
cu care Fiul lui Dwnnez.eu se aducea pe sine, adici cand El,
sangerat ~i rastignit pe cruce s-a adus Tatfilui.
Dupi aceasta pop sa-I aduci toate jertfele, adici sfinptele
lucriri ~i rugaciuni ce se fac in acea zi in Biserici.

Cap. IV.

..---:--..ea
imn&..tGci duho~ si
, rnintaJi.

~i prin ~ire nu putem primi pe Domnul decat odati

pe zi, to~i duhovni~te ~i mintal ii putem primi in orice ori ~i
in orice minut, prin sav~irea tuturor virtu\ilor ~i a poruncilor,
indeosebi a d~tii rugiciuni - mai ales cea mintala91 •
C3ci Donmul se afla tiinuit in virtuti ~i in sfintele porunci. Cine
face o virtute ori indep~te o porunci, ~ indati in sutletul
sau pe Domnul eel ascuns intr-insele, cici El a randuit a locui cu
Tatil in eel ce va pizi poruncile Lui: ,,De ma iu~ cineva, va
pizi cuvantul Meu ~i Tatil Meu ii va iubi ~i la el vom veni ~i vom
locui intr-insul".92

91. C3ci celelalte virtup fac indeminatic pe eel imb~t a se uni cu

Dumnezeu, dar nu-I unesc. fnsi rugiciunea mintali are aceasti putere ci-1 ~i
un~e cu Dumnezeu. (Vezi cap. XLV, part. I). Celelalte virtup se aseamini cu
uneltele ce potrivesc doui scinduri, iar rugiciunea cu cleiul care Ii~ aceste
scinduri potrivite. De aceea marele Grigorie al Tesalonicului a zis: ,,Puterea
rugiciunii lucreazi intinderea omului la Dumnezeu ~i unirea cu El. Aceasta e
leglitura cuvintitorilor cu creatorul creaturilor."
. 92. Sf. Maxim, din acest citat, a scos concluzia ci eel ce face 1>9runcile
Domnului prim~ in sufletul siu nu numai pe Domnul ci ~ pe Pirintele siu ~i
pe Sf. Duh eel nedespir!it de Tatil.
Prim~ in sine toati Sf. Treime ~ si devii loc~ ei.

177
 Aceasta imp~ire ~i wrire nu poate fi luat! de la noi de
vreo creatwi decat de lene ori alta gre~i a noastri. Uneori e
atat de roditoare ~i bine placuta lui Dumnez.eu, incat intrece multe
imp~iri tainice primite cu nevrednicie. De cate ori te vei
pregiti de acest fel de im~ire vei afla s8rguitor ~i gata pe Fiul
lui Dumnez.eu, Cel ce te poate hrini duhovnice~te cu mfilnile
Sale.
Pregitirea acestei imp~iri mintale fa-o astfel: intoarce-te
cu gandul la Dumnei.eu. Arunci o scurta privire, de o parte la
picatele tale, iar de alta la Dumnez.eu, intristeazi-te penlru
mfiltnirea ce 1-ai facut ~i, cu toati smerenia ~i credinta, roagi-L
si primeasci a veni in sufletul tau eel sirac, cu nou bar, penlru
a-I timadui ~i imputemici contra vrij~ilor.
Ori, cand voie~ a te ridica contra unei pasiuni, a face vreo
noui virtute, a pizi vreo porunci, fa aceasta cu scopul a-ti giti
inima pentru Dumnez.eu, Cel ce p.-o cere totdeauna. Apoi
intoarce-te la El, strigi-L cu pofti si vie cu Darul Siu, si te
vindece ~i site elibereze de vrij~i, ca nwnai El si fie stipanul
inimii tale.
Amint~te-ti rugicilmile inainte de imp~ire ~i zi cu inima
aprinsi: ,,cand, Domnul meu, site primesc... s.c."
Iar daci voi~ti ate im~i duhovni~te ~i mai bine, de cu
seari propuneµ asprele petreceri, indeplinirea virtup.lor ~i orice ai
face spre aceasta pnti: si prim~ti duhovni~te pe Domnul.
Dimineata, cum se face ziui S<>coate: Ce bine! Ce buna
norocire! Ce fericire e in acel suflet care se imp~te tainic
cu credinti!
Cici prin sfanta Taina a Euharistiei se ~tigi virtup.le
pierdute ~i sufletul se intoarce la frumusetea de mai inainte.

178
 De la~ tainica treci la cea duhovniceasci. S~te-te
a aprinde in inima ta o mare pofti a de a-L primi duhovni~e
~i mintal. Dupii ce te vei aprinde, intoarce-te la Domnul ~i zi:
,,Domnul meu, fiindcii nu te pot primi azi tainic, Tu, buniitate ~i
putere nezidita, fa sii te primesc duhovnice~ cu vrednicie, acwn
~i in orice ora ~i in orice zi, dandu-mi un nou bar ~i putere contra
pasiunii ~i vraj~ui93.

Cap. v.
Darea lucrurilor si multumirea
• •
Tot binele ce-1 avem ~i-1 facem este al lui Dwnnez.eu ~i vine
de la Dansul. De aceea suntem datori a-I multwni pentru orice
nevointi, pentru orice biruintii a noastrii ~ ~tru toate binefacerile
vadite ~i ascunse, indeob~te ~i aparte, ce am primit din mana
milostivii, cwn este scris: Jn toate mul\WDip, ciici aceasta este
voia lui Dumnezeu in Iisus Hristos spre voi' (1 Tes. 5, 18).
MultuJnirea neincetati ~i amintire a binefacerii, dupii sf. loan
Gura de Aur este straja cea bunii a virtupi94•

93. Cei ce nu se pot imp~i tainic cu Hristos in sf. Taine, fie cl sunt in
pustie 1D1de nu e preot, jenfelnic ~i biserici, fie ci sunt in lume, dar sunt oprip
de duhovnici pentru vreun pllcat, pentru un viciu, - ~tia d~ au pofti ~i
dragoste a se impirti¥ tainic cu Hristos dar pentru cauule amintite sunt oprip
- pot insi si primeasci mintal ~i duhovni~ pe Hristos, dupi cum spune
Nicolae Cabasila, in tfilcuirea Liturghiei (cap. 42). Cici Hristos aflitor in Taine,
mintal ~ nevizut le di sfintenia cea din Taine, in chipul ~ut de Dinsul.
94. De aceea ~i ava Isaac a scris: .Mulpunirea celui ce ia, provoaci pe eel
ce di a·i da danui ~i mai marl". Iar unii au tfilcuit astfel cuvinnd psalmistului,
din partea lui Dum11C1.CU: ,,Ce·mi este in ceruri? (decit multumire) ~i de la tine
(omule) ce am voit pe pimint (decit slavi ~i multumire)". (Ps. 2, 24).

179
 Iar pentru a face aceasta cat mai bine ai in vedere scopul
pentru care Dumnez.eu ne da daruri.
l. La fiecare binefacere Dwnnez.eu cauta slava ~i supunerea
fati de vointa Lui. De aceea, ia searna ca, cea mai mare mul!WJlire
ce poµ face lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite este
a pizi poruncile Lui, a-L cinsti ~i a unna voile Lui, cum este
~s: ,,Cecere Domnul de la tine? Numai si fii gata a merge cu
Domnul Dumnez.eul tau".
2. Vazand ca nu ai nimic vrednic de vreo binefacere, caci
n-ai facut decat pacate ~i ingratitudini, cu adanca umilinf.i, zi lui
Dwnnez.eu: ,,Cum se poate, Domnul meu, si p~ a-mi face
mie, cfilnele mort ~i stricat, at3tea binefaceri? Fie numele Tau
binecuvantat in vecii vecilor".
3. Cugetand ca pentru binefacerile date, cere a-L iubi ~i a-I
sluji, aprinde-te de dragostea unui astfel de Stapan iubit, ~i de
dorinf.i curali a-I sluji, dupa cum voi~e.
Dar pentru aceasta trebuie si-1 faci o deplina jertfa mintala
de sine, in felul urmator.

Cap. VI.

Jertfa mintaJi.

Doua lucruri trebuiesc pentru ca jertfa ta si fie desiv~ita ~i

iubita lui Dwnnez.eu: unul, si-ti llll~ jertfa cu jertfele facute de
Hristos fati de Tata!, altul, vointa ~i inima si-ti fie dezlipite de
dragostea intregii zidiri.
Lice priv~ unul, si ~ca Fiul lui Dumnei.eu, traind In
aceasta vale a plangerii, .nu nwnai pe sine ~i lucnnile Sale, ci ~i
pe noi cu ale noastre lucruri ne-a adus cerescului Parinte. fncat,
jertfele noastre, pentru a putea fi placute lui Dumnezeu, trebuiesc
facute cu unirea ~i cu nadejdea jertfelor lui Hristos.
in ce priv~te ce/ala/t, inainte de a face jertfa, socote~te daca
are nevoie de vreo alipire. caci de ar fi aceasta, trebuie si te
desli~ti pe cat posibil de orice iubire, sa nazui~ti la Dwnnezeu,
ca El, cu dreapta Sa sa te dezlipeasci complet ~i astfel, dezlegat
~i slobod de orice lucru, sa te po\i aduce dumn~tii Lui mariri.
Ia seama bine la aceasta. caci daca, lipit de creatwi, te aduci
jertfa lui Dumnezeu, nu te aduci pe tine, ci pe creatwi. Tu nu ~i
al tau, ci al acelor zidiri de care e lipiti vointa ta, lucru ce nu e
placut lui Dwnnezeu.
E ca ~i cand L-ai fi batjocorit caci, dupa cum Dwnnezeu nu
primea jertfele cu vreo meteahna, cum poruncea a nu-I se aduce
vietiti oarbe, smde ori cu vreun mic defect: ,,Toate cele ce vor
avea meteahna sa nu le aduca Domnului, caci nu vor fi primite95,
- tot astfel, jenfa noastri cand are vreo meteahna ori lipire de
acest fel, nu este primiti96• caci cele ce se aduc lui Dwnnezeu,
trebuie sa fie vrednice lui Dumnezeu, cum spune Sirah: ,,Adu
Domnului jertfe vrednice" (14, 11).
De aceea atiteajertfe aduse lui Dumnezeu ne raman d~.
zadamice ~i sterpe. Ba uneori, dupa ele, cadem in ~li ~i
pacate.
intr-adevar, chiar de suntem lipiti de creaturi, ne putem
aduce jertfe lui Dumnezeu, insa cu scopul a ne dezlega prin a Lui
bunatate de acele legatwi ce ne tin ferecap, incat, dupa aceasta

95. I.evil 22, 20.

96. Dupa marel~ Va.silie, sfmtenia este afierosirea cuiva lui Dunmczeu, in
intregime ~ pe totdeauna 'i silinta de a face cele plicute Lui
Apoi zice ci, ceea ce s-a inchinat odat! lui Dumnezeu este Iucru piginesc
daca cineva vo• a o intoarce la cele comune 'i omenqti.

181
sa ne putem oferi in intregime dumne~ii mariri ~i slujiri.
Aceasta trebuie sli o facem cit mai des, cu obisnuinta si cu
' ' '
dragostea inimii noastre.
Deci,jertfa tacitre Dunmezeu sa fie tali ~t la creatura,
fara vointa ta, tali gandul tiu la cele paman~ ci la cele ce~.
Toati atentia sli fie indreptati numai la vointa ~i Providenta lui
Dumnezeu, ciiruia trebuie sli i te supui in toate, ~i a I te jertfi
totdeaWia ca o ardere de tot. Dupa ce ai uitat orice creaturi, zi
citre El: ,Jati, Domnul ~i Ziditorul meu, ma aduc tot ~i toati
vointa mea in mana voii si Providentei Tale cei vesnice. De
1 , ' '

aceea fa cu mine ce-µ place, in viata, la moartea ~i dupli moartea,

~i in toati vremelnica mea petrecere pe pamant".
Daci vei face jertfa aceasti curatli, - ceea ce vei cun~te
din obstacolele ce ti se vor ridica, atunci, din plimantesc devii
negutator evanghelic ~i fericit. Cici vei fi al lui Dumnezeu ~i El
va fi al tiu.
Penbu cli El este toc:mai plirintele celor ce se ridicli de la
creaturi ~i de la sine, se dau cu totul ~i se jertfesc dumn~tii
Lui mariri.
Acum, fiule, vezi un fel putemic de a birui pe to\i VIi~ii
tii. Cici dacli jertfa zisli te va uni cu Dumnezeu, devii tot al Lui,
~i El tot al tiu. ~i atunci, ce VIij~i ~i ce putere te va putea
vitlima vreodatli?
Iar cand voi~ti a-I aduce ceva din al tliu, post, rugaciune,
incercare de rabdare ~i alte lucruri bune, cum am spus, intfil
intoarce-ti mintea la jertfa adusli de Hristos Tatlilui, la postirile,
rugiciunile, rabdarea ~i celelalte lucruri ale Lui, apoi, cu
indrimeala puterii lor, adu-1 pe ale tale. Datoria picatelor tale
isp~ite de Iisus fat! de Tali nu o poti irnplini decat astfel.
Aruncli o privire cuprinzlitoare asupra tuturor picatelor tale
~i uneori asupra fieciirui picat, ~i dandu-~ bine seama cli din

182
parte-µ, din cauz.a pacatelor nu poµ imblanzi mama lui Dwnnez.eu
nici a impaca dumnei.eeasca-1 dreptate, ~ti silit a nazui la viata
~i patima Fiului Sau, meditfutd la cite ceva, ex. cand postea, se
ruga, ori ~i varsa sangele97.
Acolo unde era nevoie a imblanzi pe Tatfil pentru ale tale
pacate, Hristos ii aducea jertfa ca ~i cum 1-ar fi zis:
,,latii, P3J;inte ve~ice, ca din destul dupa a Ta voie impac
dreptatea, pentru pacatele ~i datoriile acestui rob al Tau.
Dumnei.eeasca Ta marire sa se multwneasca a-1 ierta ~i a-1 primi
in numiirul ale~ilor."
Atunci adu aceastii rugaciune jertla Piirintelui ~i roaga-L sa
te slobozeascii de toatii datoria prin puterea ei.
Aceasta sa o faci nu numai trecind de la o taina a vietii si' a
patimii Lui la alta, ci ~i de la o lucrare mai mica a fiecarei taine
.
la alta; nu ~umai pentru tine, ci ~i pentru alpi poti folosi acest fel
de jertia.

Cap. VIL

Cucernida. Ricala fi un:iciunea ei

Cucemicia simtitii, adica a te simµ, frate, din liiuntru ca ~

silitor la cele dumnez.ee¢, iubitor, cucemic, este uneori din
fire,98 alteori de la diavol, iar alteori de la dar.

97. Ceca ce insernnealA ci orice lucru ~i orice fel al Patimii Domnului e

nurnit de unii teologi Taini. Oci fiecare cuprinde o illtelegere tainici. De aceea
se si zice in acest capitol si trecem de la o taini a vietii la alta si de la o patimi
aLui la alta Aflind aceasta, nu te indoi. ' ' ·
98. Sunt unii cucemici ~i rq>ede umiliti din fire, ca femeile ~i cei ce au
m~t caracter moale din fire.

183
 Din roadele ei poµ pricepe de unde vine.
Cand nutµ aduce o imbunatitire a vie\ii vine de la diavol ori
din fire. Dar cfutd cucemicia este insoµti de mai multa pofti,
..
dulceati si din oarecare hotirire de sine, vine de la duh. Iar cfutd
vei simµ ca mintea ti se indul~te din gustiri ~i intelegeri
duhovni~ti, nu zabovi a te intreba de unde vin, caci iti l~i
mintea sa iasa din smerita cuno~re de sine. Ci sil~te-te mai
mult, ~te-te mai mult, s8rgui~te-te a-ti pastra libera inima de
orice ~nt, fie chiar duhovnicesc, ~i do~te nwnai pe
Dumnezeu ~i cele placute Lui.
. . .
Rliceala si uscarea cucemiciei si a umilintei se nasc din cele
trei cauze: a) de la diavol pentru a impiedica mintea ~i a o
intoarce de la lucrurile duhovnicesti'
la desertaciunile
'
si' dulcetile
lwnii; b) de la noi pentru pacatele noastre ~i lipirea de cele
.
paman~i ~i din trandiivia noastra; c) de la dar pentru pricinile
de mai sus, adicii: a ne da aceasti in~tiintare de a fi mai silitori
~i a parasi toati indeletnicirea ce nu vine de la Dwrmezeu; a ne
da seama ca tot ce avem vine numai de la El, a cinsti mai mult
darurile Lui, a fi mai smeri\i a le phi cu grijii; a ne uni mai strans
cu dumnezeeasca Lui slava prin totala lepidare de noi, pana ~i de
duhovnice~ti-le desfatiri, ca nu lipindu-ne cu dragostea de ele si
despiftim in doui inima noastri - cea doriti intreaga de
Dumnezeu pentru Sine; - a ne vedea ca luptim cu toate puterile
noastre ~i cu unealta darului Sau.
Deci, daci te simti rece ~i uscat ~i nu ai cuveniti cucemicie
fa\i de cele dumn~ti, intra in sine-ti, vezi pentru care ~a
s-a dus de la tine aceasti cucemicie9'1. Lupti contra acelei cauz.e,

99. Al!ii slDll cucemici din ~rticiune, plAcerea oamenilor, 13.!imicie,

bepe ori alte patimi de acestea
nu sa iei lnapoi sim\irea darului ci sate scapi de ceea ce nu place
lui Dumnereu. Daca nu g~ti cauz.a, cucemicia ta sim\ita sa fie
adeviirata evlavie, adica supunere ravnitoare voii Jui Dumnereu.
De aceea nu parasi penuu vreun motiv nevoin\ele tale, ci
unnealli-le cu toata puterea, de~i par sterpe ~i zadamice. Bea de
buna voie paharul amaraciunii dat de vointa lui Dumnereu, prin
raceala cucemiciei ~i lipsa duhovnice~tei dulce\i.
Nu cauta a unna lui Hristos numai In muntele Taborului ci
~i pe dealul Golgotei. Nu dori sa simti In tine numai dumnereasca
luminii, duhovnice~ti bucurii ~i indulciri ci ~i lntunecari, necazuri,
sufuntorfui, amaraciuni din ispitele diavolilor dinaunuu ~i din
arara.
Chiar daca uneori s-ar lntampla ca aceste lntunecari ale
mintii sa fie atat de mari, meat sa nu ~tii ce sa faci ~i unde sa te
lntorci, stai neclintit langa cruce, departe de orice dulcea\li
pamanteasca ce \i-ar putea-o aduce lumea, Ori creaturile100•
Ascunde ~i aceasta patimii, fata de oricine ~i arat-o numai
duhovnicului, nu pentru a te u~ura de chinuri, ci penUU a-i arata
felul cum sa 0 suferi, dupa placerea lui Dumnereu 101 •
Apoi, rugaciunile, dumnerei~tile impiirt~iri ~i alte nevoin\e
~i lupte ale tale, nu le folosi pentru c~tigarea dumnereie~tilor
lndulciri, penuu a te pogora de pe cruce ~i din taierea voii, ci
pentru a lua putere, a lnaJta crucea la mai mare slava a Celui
rastignit, a te mulµuni cu ceea ce ~i cum voie~te El. Iar daca

100. Cil~e cuvanlul 57 al sf. Isaac. Acolo vei vedea schimbarea ce o ia

sunerul, inllllleCarea peste innmecare, demidejdea ~i frica, indoirea din necredin{!
~i hulele; cum, de ce ~ cine le pirimesc ~i cum se rarnaduiesc.
IOI. fn acel~ cuvant zice dumnezeiescul Isaac cA pitimirorul are nevoie
de om luminat, cu experien{! ~i iscusil in acestea, ca de la el sA se lumineze ~i
si se intAreascA.

185
 vreodata, din cauza tulbwiri.i min\ii tale, nu po\i si cugeti ~i sii
te rogi dupa obiceiul tau, mediteazi in felul eel mai bun cu
putinti- Ceea ce nu poti face cu mintea, sile~e-te a face cu voin\a
~i cuvintele, vorbind cu tine ~i cu Dumnezeu. Atunci vei vedea
minunate realizari ~i inima ta va lua risuflare ~i putere.
in vremea 'intunecirii minµi tale poti spune:
,,De ce e~ti mfilmit suQetul meu? De ce ma tulburi'?
Nidajduie~te in Dumnezeu, cici ma voi mirturisi Lui, mantuirea
fe\ei mele ~i Dumnezeul meu (Ps. 42, 5); De ce Doamne stai
departe? Nu ma lisa Doamne Dumnezeul meu, nu te departa de
la mine" (Ps. 37, 22). Adu-ti aminte de sffinta inva\ilwi inspirata
de Dumnezeu Sarei lui Tobie in vremea necazurilor, folo~te-o,
zicand: ,,Cel ce-Ti
'
sluieste
:J'
se va 'intiri, cici viata, daci va ti spre
t

'incercare se va incununa, iar de va fi in necazuri se va slobozi.

Chiar fiind 'in striciciune, nimeni nu poate veni decit mila Ta,
caci nu Te bucuri de nimicirea noaslli. Dupa furtuna aduci
lini~te. dupa plans ~i suspin reve~i bucurie. Fie nwnele Tau,
Dumnezeul lui Israel binecuvantat in vecii vecilor".
Aminte~te-\i ~i de Hristos in Gradina ~i pe cruce. Iar durerea
mai mare era ci, 'in chip vizut, dumnezeescul Pirinte ii parasise.
De aceea, amintindu-\i acest fapt sa zici din toati inima:
,,Doamne, si se faca voia Ta, nu dupa cum voiesc eu ci dupa
cum Tu voi~ti".
Atunci, ribdarea ~i rugaciunea ta vor 'inil\a vapii de jertfa
inimii tale pana inaintea lui Dumnezeu, tu vei ramane intr-adevar
evlavios, caci, cum am spus, adevirata cucernicie este o silin\a
vie de voin\i, o dragoste tare a unna lui Hristos cu crucea pe
umeri toata calea, pe care ne cheami, o voire de Dumnezeu
pentru Dumnezeu.
Daci oamenii ~i-ar fi misurai progresul lor cu aceasti evlavie

186
 adevarata, nu cu cea sim\itoare, nu s-ar fi amagit, nici printr-in~ii.
nici prin diavol, nici s-ar fi amarat farii folos. Ar fi multumit lui
Dumnezeu pentru o astfel de binefacere primita ~i. cu mai multa
ciildurii, ar Ii cautat a sluji dumnezei~tii Lui m3riri care cfumui~te
tot ~i revarsa astfel de daruri spre slava Lui ~i spre folosul nostru.
Unii se amiigesc, caci fug cu frica ~i intelepciune de cauz.ele
picatelor, dar cand se supari, doboJiti de ganduri infrico~te ~i
groz.ave, tulbura\i de visuri urate ~i groz.ave, scad cu duhul, se
socot parasi\i ~i depiirtati de Dumnezeu. Raman astfel foarte
vestejiti ~i ajung pana la pericolul demadejdii. Atunci parasesc
virtutea, se intorc in Egiptul pasiunilor ~i nu inteleg darul fa.cut
lor de Dumnezu, lasandu-i a se mfilmi de aceste duhuri ale
ispitei, pentru a-i smeri, a-i apropia de Dansul ca pe ni~te
neputincio~i, care au nevoie de ajutor.
De aceea, in loc a multumi lui Dumnezeu pentru nemarginita
t>uniitate, plang ~i jelesc. ·
Deci, in astfel de imprejuriiri ~ sii procedezi. Adfutce~te-te
in cercetarea pomirii tale rizvriitite, cici Dumnezeu, spre binele
tau voi~te sii recuno~ti ca ~i gata a cadea la orice lucru mai
greu ~i ca, farii ajutorul lui Dumnezeu, te-ai fi pra~it in completa
stricaciune. De la aceasta treci la nadejdea in Dumnezeu, gata
a-\i ajuta. iti arata pericolul, voi~te a te trage inapoi, te indeamna
a te ruga ~i a niidiijdui intr-insul, lucru pentru care ~ti dator a-I
aduce smerite mul\\JIIliri.
Fii incredintat, ca astfel de ispite, hulitoare, rele, ori ganduri
wate ce te ispitesc sunt gonite cu 0 indelunga rabdare, cu 0
indemanatica intoarcere ~i desiiv~ita defaimare, iar nu cu o
silitoare rezistenta si cu un hotarat riizboi1 02•
I '

102. Vezi prima insemnare la cap. XIII, part. I.

187
 Cap. VIII.

.
Cercetarea constiintei
'

Trei lucruri sunt necesare 'in cercetarea con~tiin\ei: gre~lile

din fiecare zi, cauza lor, inima ~i silinta ce ai a lupta cu ele ~i a
c~tiga virtu\iie corespunzatoare.
Pentru g~li, face \i-am spus 'in cap. XXVI: ,,Cand ne vom
ram"; 'in ce prive~te cauza lor, ataci-o, surpa-o ~i trant~te-o la
plimant.
Cat prive~te silinta 'in aceasta biruin\i, fortifica-\i vointa cu
neincrederea in line. Nu te bizui in line. Ci nadajdui~te ~i cuteza
nwnai in Domnul.
Sil~te-te, frate, a pazi totdeauna la orice fapta, gand ~i
cuvant, con~tiin\a neprihiinita. Caci cine incearca ad3nc dreapta
~i sfanta con~tiin{ii, nu poate ~i niciodalii, ori chiar de gre~~te
se indreapta Aceasta-i legea naturala data de Dumnezeu in
inimile oamenilor sa-i indrumeze la cele bune lotdeauna ca o
faclie. Astfel a zis ~i sf. Nil: ,,Folose~te con~tiinfa ca o tac:lie
pentru lucrurile tale", iar sf. Pavel: .Legea lui Dumnezeu este
scrisa in inimi" (Rom. 2, 15).
Con~tiinta trebuie sa o paze~ti neprihiinita: catre Dumnezeu,
catre tine, catre aproapele ~i catre celelalte lucruri.
I. Ciitre Dumnezeu sa-\i cercetezi con~tiin\a daca ai pazit
toate cele ce e~ti dator a le pazi catre El: toate, toate poruncile Lui
pana la cele mai mici ~i daca L-ai iubit pe EP 03 ~i 1-ai slujit cu tot

103. Marele Vasile, cu intelepciune. la inceputul regulilor lui, arala

arnAnunpt ca toti ~inii, mici ~ marl, sunt datori a p3zi toate poruncile dale
de Domnul in Evanghelie, f3ra a liisa vreuna din ele.

188
sufletul ~i ~ti gala a muri pentru Dansul, dupa datoria ce o ai.
Dacii nu ai pazit acestea, sile~te-te a le paz.i pe viitor.
2. Catre tine vei paz.i con~tiin\a neprihiinita daca nu te vei
lenevi, ci i\i vei face toata acea datorie care le priv~te ~i este in
puterea ta, atat fa\a de Dumnezeu, cit ~i fat! de aproapele.

a) Domnul, trimi!ind pe ucenici le-a spus: •.Mergand ilwi!ati toaie neamwile.

inva!indu-i si plzeasca roare cite am ponmcit voui" (Mt. 28, 19); adicl. nu
unele si le plzeasca iar altele si le lase. ci toate, toaie rara vreo omitere.
b) Daca n-ar fi fost toate poruncile necesare mintuirii noastre, nu s-ar Ii
scris in dumnez.eiasca Scripturi nici n-ar Ii poruncit Domnul si le p3zim pe
toate.
c) Daca Domnul ne po~e a Ii desiv~i!i: •.Fili deci desiv~i!i; ~i sf.
Pavel ca omul lui Dumnez.eu si fie desiv~it 'i perfect: ,,Deplin si fie omul lui
Dumnez.eu" (Mt. 5, 48) - este evident ca aceasta desiv~ire ~ perfectiune
ne-o da pizirea tuturor poruncilor lui Hristos (2 Tim. 3, 17).
d) Toale poruncile Domnului sunt atit de legate una de alta, ca un lani,
incit, eel ce va dezlega ~i calca una singuri din ele, dezleaga ~i calcli indad pe
toate celelalte ~ nu-i rasplatit atit pentru toate poruncile cit penuu una plizitli.
De aceea lacov, fratele Domnului zice: ,,Cine va plizi toalli legea, dar va
~i intr-o pane, e vinovat de toata legea" (2, 10); ~i tot sf. Vasile zice: ,{:.e
folos iJni vor aduce celelalte porunci indeplinite, dacli voi zice fratelui meu
nebune; numai pentru aceasta ma fac vinovat focului Gheenei". Din acestea se
vede ca orice c~tin e dator a phi toate poruncile. Ce zic a le phi numai?
Trebuiesc plizite cu toalli puterea, vointa ~i dragostea lui, de voi~e a se
incununa asemenea celui ce se luplli, cum spune Apostolul. Ceva mai mutt.
Trebuie si mai ~i adauge de la sine, lucrind mai presus de porunca ~ sporind-o.
Cel ce avea un talant, n-a fost liudat de stlipSn, cici I-a dat inapoi intreg cum
ii luase. ci a fost osSndit, penuu ca nu I-a crescut.
s~ ~i-!i zic, Crate, daci ~ti in rindul robilor ~i te terni de porunca lui
Dumnez.eu, p~e poruncile •.Fericit birbatul ce se teme de Domnul" (Ps. 111,
I); daci ~ti in rindul niirnitilor 'i drept plata virtu!ii tale ~ep!i iJnpiri!ia
cerurilor, p~te toate poruncile: •.Plecat-am, zice, inima mea ca si Caci
indrepllirile tale in veac penuu tisplitire" (Ps. 118, 111).
Dael, insi, te-ai suit la rangul de fiu ~i sluj~i lui Dumnezeu numai din
dragoste, p~e poruncile: ,,Ridicat-am miinile mele la poruncile tale pe care
le-am iubit" (Ps. 48), ori •.Dad sunt Tata unde este slava mea?" zice Dumnezeu.

189
 Apoi sa nu cazi in defecte ~i vatamari pierzandu-\i inainte de
vreme puterea trupului, siinatatea ~i viata ta
3. Citre aproapele i\i vei pazi con~tiin{a daca nu vei face
ceva contrar iubirii datorite lui, ci vei da celor mai marl, asemenea
tie ~i mai mici deem tine ce se cuvine fiecaruia dupa treapta ~i
starea lui. Trebuie sa iei aminte a nu-i scandaliza, in lucru,
cuvant, chip, amenin\af'e, dupa cuvantul apostolic: ..~ugeµ mai
ales a nu impiedica ori sminti pe fratele vostru" (Rom. 13, 14);
iar Solomon: ,,Gand~te cele bune inaintea lui Dumnezeu ~i a
oamenilor" (Prov. 3, 4).
Chiar daca ti se intfunpla lucruri care nu sunt sub porunca lui
Dumnezeu ~i daca e~i stiipan a nu face ori a face acestea, cum
tu le pop piizi, p~te-le pentru a nu sminti con~tiin{a fratelui.
E~ti dator, tare fiind, a nu sminti pe eel slab. Sf. Pavel zice: ,,Sa
nu mancaµ came jertfiti idolilor: pentru motivele aratate ~i
pentru ~tiin\i" (1 Cor. 10, 28). ·
4. Vei piizi con~tiinta neprihanita ciitre celelalte lucruri, daca
vei pastra fa\i de ele masura dreaptii, ~i daca nu folos~ti lipsuri
~i prisosin\i, in manciiri ~i bauturi, in imbraciiminte, bani ~i
mo~ii. caci e lucru socotit afara de con~tiin\i, nu numai a defaima
~i liisa sa se strice bucatele rele, imbracamintea, banii ~i mo~iile,

lar mirirea Tat!lui este ascultarea fiului de dumn~tile porunci. CAci ~u

aceasla ci, de vei cilca o porunci, anmci cand ai putea si n-o calci, in ziua
judeci!ii nu vei avea curaj, ci vei fi ~inat.
De aceea David zicea: ,,Nu ml voi ru~a cand voiu ciiuta spre toale
poruncile Tale" (-6).
tµ mai amintesc cii toate poruncile Scripturii Vechi ~ Noi, cum deseori
sunt rostite cu grai poruncitor: iubiti pe vdjm~ii vo"'1, binecuvantati pe cei ce
'°
vii blesteamii" a. 'i numai uneori in grai hotiiritor: .,Vei iubi pe Domnul
Dumnaeul tlu, Nu vei ucide, Nu vei fi desfrinat", ,. a., iar foarte rar SID\!
rostite in alte graiuri.
cu care i~i poate implini trebuinta trupului, ci ~i a voi ~i a cauta
bucate alese, haine moi, bani mulp ~i mo~ii intinse, care dep~~
trebuin\a sa
Scurt vorbind, orice lucru peste dreapta chibzuinta este peste
con~tiinti De aceea frate, la orice lucru mare ori mic ce ai a face,
sfatuie~te-te intfil cu con~tiinta ta, cerceteaz-o, nu cu lene ~i
superficial, ci adanc, sarguitor ~i cu de-amanuntul. caci dupi
cum rantanile ~i pu\Urile sipate mai adanc dau api mai curati ~i
mai dulce, tot astfel ~i con~tiinta, cu cat e mai cercetata ~i mai
dezgropata din patimile ce o acoperi, ne invatA mai bine ce si
facem.
Dar fiindca sunt diferite con~tiin\e, nu numai bune ~i curate
ci ~i arse, dupi cuvantul sf. Pavel adici: nesimpte, rele ~i intinate
de patimi (I Tim. 4, 2), care nu ne inva\i totdeauna drept ~i bine
(Tit l, 13), de aceea e bine a nu te intoarce numai in con~ta
ta, ci mai ales sfatui~te a le privi daca sunt tot una cu cele ce
invatA Sf. Scripturi, ori, pentru a nu te amigi, si le arap
duhovnicilor tai.
Am adiugat aceasta caci con~tiin\ele nu sunt cercetate cu
sarguin\i. Cici co~tiin{a oricat ar fi de p~ rea ~i nesimpta,
insi cand e cercetati cu ravni ~i buni intenpe, niciodati nu
inceteazi a arita, lovi ~i para pe om ca picitui~te ~i ci, de nu
se va indrepta, va suferi pentru picatele lui. Ea e pusi de
Dumnezeu si ne acuze, cum spune cuvantul evanghelic:
,lmpaci-te repede cu p~ul tiu" (Mt 5, 25) ~i e martor
nemincinos: ,,impreuni mirturisindu-le lor ~tiinta"; judeclitor
neamligit, drept, aspru, ~i cuvant adevarat. De aceea nu poate sa
tacli niciodati.
Lisa omul robit ~i stipaoit de patimi daci voi~te a unna
neinfranat poftele lui, dupli cum calca ~i nu asculti de legea lui

191
 Dwnnezeu, tot astfel nu ascultii ~i calca mustrarile sfintei con~tiinte.
~i pentru a nu mai ti mustrat de ea, taie ca un alt Irod capul Jui
loan, i~i calca con~tiin\a ~i se hot~te a primi munci ~i pedepse.
Solomon ~tiind aceasta a zis ca piicatosul nu poate ti mustrat de
con~tiinti; ~i piicatosul nu baga de seama cand ajunge in fundul
rautii\ilor: ,,Nu baga de seamii necredinciosul cand va ajunge in
adancul relelor'' (Prov. 18, 3).
Apoi, te sfatuiesc un alt lucru de seamii. Nu te increde in
con~tiinta. daca vreodata nu te acuzii de ceva. Con~tiin\a
insemneazii numai cele ~tiute nu ~i la cele ne~tiute. Dar fiindcii,
dupii Ieremia: ,Jnima e mai adanca decat toate" (17, 9) ~i are
ascunse intransa pasiuni foarte delicate, necunoscute nici celui ce
le are, cum se ruga David: ,,De cele ascunse ale mele curii\~te-mii"
(Ps. 8, 13), - de aceea, fii convins totdeauna ca nu e complet
curatii de patimi tainice inima ta, cunoscute numai lui Dumnezeu,
singurul cercetiitor al inimilor. ·
Astfel Solomon zice: ,,Numai Tu cunosti inima tuturor fiilor
oamenilor" (3 Impiir. 8, 39). Iar drept inc~intare. vezi ce zice
sf. loan ca Dumnezeu este mai mare decat inimile noastre:
,,Dumnezeu e mai mare deem inima noastri. ~i ~tie toate" (l loan,
3, 20).
Iar sf. ap. Pavel ~tiind acestea zicea, ca nu ~tie daca ii acuza
con~tiinta lui pentru verun lucru, dar iar nu ~tie de este drept
inaintea Jui Dumnezeu. ,,Nu ma ~tiu vinovat cu nimic, dar nu
m-am indreptat cu aceasta" (l Cor. 4, 4).
Oricate biruinti ~i virtu\i ai ~tigat, ramai totdeauna cu
banuialii. Nu le socoti in con~in\a ta pentru a nu ciidea in
mandrie ascunsa si slava desarta. De aceea doseste-le si, de orice
naturii ar fi, aruncl-le la mil~ Jui Dumnezeu. lncm;pteazA-ti gandul
la drumul ce-ti mai ramane de facut din acea zi.

192
 Dupa aceasta, cand se s~te ziua, examinea7.i-ti co~tiinta
daca ai facut bine tot ce ti-a i~it inainte. Unde ai ~it indreapti-te
pe viitor. Apoi mulµmt~te lui Dumnezeu pentru darurile ~i
binefacerile din acea zi. Recuno~te-L binefacator, mulµmt~te-1
ca te-a izbavit de atiti vrajm~i vlizuti ~i mai ales nevlizuti, ti-a
dat inspira\ii bune ~i a ajutat virtutea ta, ~i orice alti binefacere
ce n-o cuno~ti.

Cap. IX.

Lupta contra vrijma¥Jor din vremea morfii

~i toatli viata noastrli este un rlizboi continuu pe pamant,

~i trebuie sli luptam totdeauna, pana la s~itul vietii noastre10",
totu~i ziua cea mai de seama a luptei este ultimul ceas al mof\ii.
Clici oricine va cidea in acel moment, nu se va mai ridica
Nute mira de CK:eSt lucru. Daci vra~ul a indrlimit sli se duci
la lov eel faii plicat, la s~itul vie\ii Lui, doar, doar va afla vreo
gre~li, cum a zis Domnul: ,,Vine stipanitorul acestei lumi ~i nu
are nirnic cu mine" (loan, 14, 30), - cu atit mai mutt indrlizn~te
a veni la s~itul vietii noastre a celor plicito~Pos!

104. Vezi cap. XV, pan. I-a

105. Sf. Vasile C. M. zice in tilcuirea Ps. 70: ,,Nu cumva si rapeascl
sufletul meu ca al lui, nefiind cine si-1 izbiveascl ~i si-1 mintuiascl". Chiar
nevoitorii ~i cuvio~ii rizboinici ai duhului, dupl ce s-au luptat toall viata ~ au
sclpat de curse, ~ la s~itul viepi lor sunt incercap de stlpinitorul veacului.
De-i va glsi cu uncle rane, intinlciuni ~i feluri de plcate, ii ia in stlpinire; dacl
sunt nerinip, neintinap se odihnesc asernenea unor oameni liberi, in Hristos.
Cele zise de Dwnnezeu ~lui: ,.Tu vei pindi cllciiul lui" (al omului),
sunt intelese de unii in chip alegoric astfel: Diavolul pind~e totdeauna s~itul
vie!ii omului ~i cautl si afle vreun pleat intr-insul de a-I prinde. Cllciiul este
s~itul vie!ii, dupl cum este ultima parte a trupului.

193
 De aceea trebuie si te giseasci bine pregitit a lupta cu
baroiµe in aceste momente ale viepi tale.
Cine se lupta bine in viata, cu buna deprindere dobandita,
u~r c~tiga biruinta in ceasul morpi. Mediteai.a deseori asupra
morµi caci, cand va veni vei avea mai puµna frica ~i atunci
mintea i\i va ti sloboda ~i silitoare la lupti Oamenii lumii fug
de acest gand ca si nu le tulbure placerea ~i pofta in cele
pamant~i. Lipip de ele se mfilmesc cand ar gandi ca trebuie
sa le lase. ~i atunci, aplecarea lor spre cele lum~ti nu scade
ci ere~. Iar cand trebuie si se desparta de aceasta viati ~i
de lucrurile placute lor au o negdita durere ~i sufera o mare
Iupti
Dec~ e mai bine a te obi¥tui de buna voie cu aceasta
patimire. Considera-te uneori singur, neajutorat, aruncat
in strimtorile morµi. Mediieai.a cele ce te pot atac~ in acea
vreme.
Acel Iizboi ce se da numai o data, e bine si te deprinzi a-I
susµne ~ a face lovitura la vreme, ca si nu ~ti atunci cand
nu mai e posibila nici o indreptare.

Cap. x.
Cele patru asupriri aduse de vrijm3¥ la moarte.

1. lmpotriva creditl{ei.

Vrajma¥i obi¥tuiesc a ne ataca In ceasul morpi cu patru

asupriri mai periculoase: contra credin{ii, cu dezniidejdea, cu

194
 slava de¥Jrtd ~i cu felurite inchipuiri ~i prefacerile dracilor in
ingeri de lwnini
In ce prive~te prima asuprire, daca te ataca vrajm~ul
cu apucaturi mincinoase, punand ganduri de necredinti in
mintea ta, atunci retrage-te indatii de la minte la vointii ~i zi:
,,Mergi inapoia mea satani, tat1il minciunii, caci nu vreau nici
m1icar s1i te aud, mi-e destul ceea ce crede Biserica mea" (Ecles.
10, 4).
Nu da drumul deloc gandurilor necredinµi in inima ta, cum
e scris: ,,De se va sui peste tine duhul putemic al vrajm~ului,
nu-ti liisa locul". Socoate pomirile diavolului ce voi~ prin
razboi, s1i te sminteasca in acel ceas. Daca nu-ti pop propti
mintea, stai biirb1it~te cu vointa, ca s1i nu cazi in vreun gand ori
zicere a dwnnei.eestii
' Scripturi, ce ti-ar
' insufla-o vram. ......i. Orice
~·"'"?ILU.
ti-ar aminti, toate sunt schimonosite, rau aduse, rau tfilcuite, d~i
par frwnoase, curate ~i evidente.
Iar daci, ~le viclean te va intreba in gand: Ce crede
Biserica? Nu-1 lua in seam1i ~i nu-i raspunde deloc, ci vhand
minciuna ~i viclenia lui ~i ca voi~te a te prinde in cuvinte, crede
cu certitudine. Daca ~ti puternic in credinti, in gand ~i vrei s1i
~inezi pe vrajm~ul raspunde-i: Sianta Biserica a mea crede
adev3rul. Iar de te intreaba care adevar, raspunde-i: ceea ce
crede.
' .
Tine-ti .
totdeauna inima tare si atenta la eel rastigru't, zicand:
,,Dumnezeul meu, Facatorul meu, ~i Isbiivitorul meu, ajutii-mi
degrab ~i nu slobozi asupra-mi depiirtarea de adev3rul Tau, de la
siantii credinta ta, ci binevoi~ ca, dupa cum m-am nascut in
adevar prin darul tau, ~ s1i s~ viata mea muritoare tot
intr-insul, spre slava numelui Tau".

195
 Cap. XI.

Asuprirea demidejdii

A doua asuprire cu care se sile¥e a ne swpa, este frica ce

apare in noi, odati cu amintirea pacatelor, pentru a ne arunca in
growa demadejdii.
Tu, dar, frate, in aceasti primejdie tffie-te bine intirit in acest
canon. Atunci e de la har amintirea pacatelor, c:ind te smere¥e
~i te face a simti dmere ~i rnihnire in inima pentru ca ai ofensat
pe Dwnnereu, ~i cand i\i di nadejde in bunatatea Lui. Jar c:ind
ac;easti amintire te supara ~i te arunca in demadejde ~i in
imputifiare de duh, ~i te face s1i te crezi ca~ muncit ~i ca pentru
tine nu mai este vreme de mantuire, afla ca este de la diavol. De
aceea s1i te smere~ti mai mult ~i s1i nadiijdui~ti in Dumnezeu.
Numai astfel vei infringe pe vraj~ cu annele lui ~i vei
slavi pe Dwnnezeu.
Intr-adevar, frate, se cuvine a te mfilmi ~i a suferi durere
pentru ofensa facuti lui Dumnereu, totdeauna c:ind i\i vei aduce
aminte de piicatele tale. Dar trebuie s1i ~ cutezi la patima lui
cerand iertare.
Apoi, dac1i ti se pare ca insu~i Dumnezeu i\i spune ca nu ~ti
din oile Lui, s1i nu sl1ibe¢ in nadejdea ce ai catre Dansul. Ci zi
cu smerenie:
,lntr-adevar, ai dreptate, DwnnezeuI meu, sa ma lepezi pentru
piicatele mele, dar eu am mai mare nadejde in mila Ta de a ma
ierta. De aceea cer mantuirea acestei ticfiloase fapturi care, din

196
rautatea ei, s-a osandit, dar s-a izbavit cu cinstea sffintului Sange.
Voiesc a ma mantui, lzbiivitorul meu, spre slava Ta, cu nlidejdt
nemarginita in milostivirea Ta.
De aceea ma si las in mfilnile Tale; fa cu mine ceea ce-Ti
' '
place, caci numai Tu ~ti Stlipanul meu ~i chiar de m-ai fi omorat
tot la Tme voi avea nlidejdile mele".

Cap. XII.

Asuprirea slavei d~

A treia asuprire-este a slavei de~ ~i a increderii ce ai in

tine -~i in lucrurile tale ~ te vei mantui.
De aceea, niciodata si mai ales in ultimul ceas al mortii, nu-ti
. ' I I

Iasa mintea sa se ducli'nici la cea mai mica placere de sine ~i de

lucrurile tale, chiar daci ai ispravit toate virtutife sfintifor. Pliicerea
sa fie numai in a nlidlijdui in Dumnezeu, in mila ~i lucrurile viepi
~i Patimile Lui sa te mantuiasca Totdeauna devaloreaza-te in
ochii tai, pana la cea mai din urma suflare. ~i cand descoperi
vrewi lucru bwi din parte-µ, sa recwio~ti ca numai Dumnezeu I-a
facut, nu tu, ~i numai de la El a ie~iL
Intr-adevar aspirli la ajutorul lui Dumnezeu, dar sa nu ~p\i
a-1 lua drept rasplata, pentru multele ~i grelele razboaie purtate,
in care ai biruit Ramai totdeauna intr-o sffinta fricli, mlirturisind
clar ca toate prevederile, grijile, ostenelile ~i nevointele ce ai
avut, ar fi Jost zadamice, daci Dumnezeu nu le-ar fi adwiat
laolalta sub ale sale aripi'. Sa ai toati nlidejdea numai in acest
sprijin.

197
 Unnand aceste sfaturi, nu se vor putea intari. vrij~ii
in ceasul mortii, ci ti se va deschide calea sa treci cu bucurie de
la acest pamant ~i surghiun la Ierusalimul ceresc, dulcea ta
Patrie 106•

Cap. XIII.

Asuprirea inchipuirilor

~i vrijm~ul nosnu viclean ~i mult chibzuit, care n-are

nevoie de osteneala pennu a ne ispiti, te-ar fi atacat vreo~
totusi, indeosebi in ceasul mortii, cu mincinoase aratari., cu vederi
~i c~ prefaceri in Tnger de l~a, r3mfil tare in conceppa de
nimicnicia ~i neputinta ta Atunci cu curaj ~i inima indrizneati
zi-i: ,,SChimba-te, ticalosule, in intunericul tau. Nu-mi trebuiesc
aparipi. N-am nevoie de altceva decat de indurarea Iisusului
meu ~i de mijlocirea ~i rugiciunile Pururea Fecioarei Maria ~i
ale celorlalti sfinti. Chiar ciaca, din multe indicii, vei cuno~te
ca aceste semne sunt adevarate ~i vin de la Dumnezeu, totu~i,
fugi totdeauna de ele ~i, cat poti. alunga-le departe de tine. Nu
te teme ca nu-i place lui Dumnezeu aceasta intoarcere. Daca
aceste vederi ar fi de la Dunmezeu, ~tie sa ti le curete ~ nu-i
va parea rau daca nu le prim~ti. caci eel ce ,,eta har celor
smerip", nu-I ia de la ei, penttu tot ce fac din smerenie.
Acestea sunt cele mai obi¥1uite arme folosite de vrijm~
contra noastra in eel mai din unna ceas al viepi noastre, d~i pe

I06. Vezi ~i cap. XXXII, partea I, uncle este mai pe larg talm!cirea slavei
~i mindriei d~
fiecare ii ataca dupa unele inclinaµi ~i pasiuni, carora ii vede
supus mai mull
De aceea, iubitilor, inainte de a se apropia acel ceas groz.av
de razbo~ trebuie sa ne inannam contra celor mai iuti pasiuni ce
ne stapanesc mai mult, sa luptam vite~ pentru a inlesni biruinta,
atunci clod ni se ia toate annele din mfilnile noastre.

Cap. XIV.

Pacea duhovniceasci a inimii

Inima ta, iubite, este zidita de Dwnne:zeu numai pentru acest

scop a iubi ~i a fi locuita de Dansul. De aceea zilnic iti striga sa
I-<> dai: ,,Fiule, dli-mi inima ta" (Prov. 23, 26). fnsa pentru ca
Dumnez.eu este pacea care cov~te toata mintea, trebuie ca -~i
inima ce voi~te a-L primi sa fie implicatli ~i netulburatli, cum a
zis David: ,,S-a facut in pace locul Jui" (Ps. 5, 2). De aceea e~i
.
dator intfil sa-ti asezi
' . si sa-ti' intaresti
'
inima cu 0 linistire
p~ca, incat toate virtuµIe tale exteme sa provina din aceasta
,

pace ~i din celelalte virtuti launtrice. Tot astfel a zis marele

sihastru Arsenie: ,,Dli-ti toata silinta ca lucrarea ta dinauntru sa
fie dupli Dumne:zeu ~i vei birui patimile din afarli". Cici d~i
asprele renunf3ri tru~ti ~i toate nevointele cu care se pedep~te
trupul sunt laudate, cand sunt mlisurate ~ potrivit celui ce le face,
to~i, dacli aceste nevointe nu sunt carmuite de virtuµIe sufl~ti
~i launtrice, nq vei ~tiga vreo virtute numai prin virtuµIe zise,

. . .
ci desertaciune si vant de slava desarti
Viata omului nu e decat razboi ~i ispita totdeauna, cum zice
Iov: ,,Viata omului pe pamant nu-i oare ispita?" (7, 1). Trebuie

199
sa priveghezi totdeauna in aceasta lupta ~i sa mcu mare atenpe
a-ti pazi inima in pace ~i in odihni
C3nd se ridica in sufletul tau vreo pomire de orice fel de
tulburare, sil~te-te a-ti lini~ti ~i a-ti impaca indata inima,
nelasand-o a se abate din cale ~i a fi razvratita de acea tulburare.
Caci inima omului se aseamana cu pendula ceasomicului ~i
cfuma corabiei. Dupa cum cand corabia nemaiavand cfumli se
abate din cale, tot astfel ~i mintea omului, odata tulburata, se
mi~ toate organele dinauntru ~i dinafara ~i mintea iese din
fag~ul ~i dreapta-i randuiali De aceea trebuie impacata indata,
de cate ori ti s-ar intampla vreo suparare ~i tulburare dinliuntru,
fie in timpul rugaciunii, fie altcandva
Afla ca numai atunci te pop ruga bine, cand ~tii a lucra bine
~i a te piizi p~nic. Apostolul porunc~te sa ne rugam in pace ~i
netulburati. fara manie ~i indoiali
Deci, chibzui~te ca once lucru al tau sa se facli in pace, cu
dulcea\3 ~i fara sili Scurt, toata straduinta vietii tale sa fie a-ti
impaca inima, a n-o lasa sa se tulbure ~i. prin urmare, din aceasta
pace sa faci toate lucrurile tale cu lini~te ~i blandete. dupa cum
este scris: ,,Fiule, cu blandete sav~te lucrurile tale" (Sirah, 3,
17), ca sate invredni~ti fericirii celor blanzi, cum zice: ,,Fericip
cei blfuizi, ca aceia vor mo~teni pamantul" (ML 5, 5).

Cap. xv.
Grija de pacea sutletului

1. Intfil de toate sa ai, frate, aceasta pace ~i sfiala la cele cinci

simturi: sa nu vezi, sa nu auzi, sa nu-ti misti mfilnile sau sa umbli
' ' '
tulburat, ci p~c ~i cu buna randuiali Cfuid te vei obi~nui a pazi

200
 aceasta pace in mi~le dinafarli, u~r ~i Iari sfoqan vei ajunge
a lini~ti ~i impaca cele dinlauntru. Caci, dupa sf. Plirinti. omul eel
dinlauntru se intocme~te cu eel dinafari
2. Obi¥1ui~te-te a iubi pe toti oamenii ~i a fi cu foti in pace,
pe cat depinde de tine, dupa cuvantul sf. Pavel: ,,Pe cat atfuna de
voi, trliiti cu to\i oamenii in pace" (Rom. 12, 18).
3. P~te-p con~tiinta sa nu te acuze de ceva, ci sa $Ilana
lini~titli in Dwnnezeu, in sine, in aproapele ~i in cele dinafara107 ~i
indeosebi a nu te pfui ca ai neglijat vreo porunca a lui Dumnezeu.
Aceasta plizire a con~tiintei n~te pacea inimii: ,,Pace, zice, este
multa celor ce iubesc legea Ta ~i nu este lor sminteala" (Ps. 118,
147).
4. Deprinde-te a suferi ocarile faii tulburare. Mult chin vei
indura piina ce vei dobandi acea pace, clici ~ti neincercat. Dupa
ce 0 vei c~tiga, sufletul ~i va ramane foarte mangfilat la orice
piedica ce s-ar ridica in calea lui. Din zi in zi vei depnnde mai
bine aceastli silinta de a-ti impaca sufletul.
Chiar daca vreodata vei vedea ca te neclije~ti ~i te superi,
incat nu poµ avea pace, alearga indata la rugaciune, ~i stliruie
intr-insa, dupa exemplul Domnului nostru. Els-a rugat de trei ori
in grlidina pentru a-ti da pilda ca la orice suplirare ~i necaz sa-ti
g~ti scapare in rugaciune ~i ca, oricat ai fi de mfilmit ~i
impupnat cu duhul, sa nu te deplirtezi de ea pana ce nu vei afla
vointa ta unita cu a lui Dwnnezeu, deci cucemica ~i ~ica, in-
dramea\i ~i cutezlitoare, ca sa imbrap~ze ~i sa primeasca lucrul
de care se temea mai inainte. C3ci ~i Domnul, temandu-se inainte
de patimli, dupa rugaciune a luat indrlimeala ~i a zis: ,,.Sculati. sa
mergem, iata s-a apropiat eel ce m-a vandut" (Mt 26, 46).

107. Vezi Cap. VIII, part II.

201
 Cap. XVI.

Putin cite putin se zideste aceasti loruinti pasnicii

' ' ' ' '
Ai grija, cum ti-am spus, sa nu l~i vreodata a ti se tulburn
inima, nici sa se amestece In orice lucru ce o supara. Sil~te-te
totdeauna sa o \ii In pace ~i odihniti Dumne:zeu te va vedea ca
faci astfel, ca te nevoi~ti. va zidi cu al Sau dar In sufletul tau o
cetate a pacii ~i inima ta nu va mai fi casa desfatiirii, dupa cum
spune cuvantul psalmic: ,Jerusalimul ce se zide~e ca o cetate"
(Ps. 121, 2).
Dumne:zeu nu voi~te altceva de la tine decat sa te bucuri de
orice s-armtampla, sate impaci ~i sate lin~t~ti In toate lucrurile
~i g~durile tale. ·
Dupa cum o cetate nu se zide~ mtr-o zi, tot astfel sa nu
speri a ~tiga mtr-o zi aceastii pace a inimii. Aceasta nu-i decat
zidirea unei case pentru Dumnezeul pacii ~i un loc~ Celui prea
malt ~i a deveni biserica Lui.
Si sa mai stii ca Dumnezeu este ziditorul acestei case. Altfel,
' .
zadamicii ar fi fost osteneala ta: ,,De n-ar zidi Domnul casii,
zadarnic s-ar osteni cei ce zidesc" (Ps. 126, l); ~i mai afla ca
tn~i temelia acelei paci a inimii este smerenia ~i fuga de
tulburiiri ~i sminteli. Ciici vedem mchipuire: Dumne:zeu n-a voit
sa-i fie zidit lui Biserica ~i loc~ de David, pentru ca mai toata
viata ~i-a petrecut-o In Iizboaie ~i tulburiiri. A<;easta i-a fost
harazitii fiului sau Solomon, ciici, dupa numele lui a fost impiirat
p3¥1ic ~i n-a pus Iizboaie cu nimeni.

202
 Cap. XVII.

Pacea sutletului se ..am..;a

"'""1""6..
cu smerenia si' sirida
duhului108

Frate, daca !ti place a avea pacea inimii, sil~te-te a intra

intr-insa prin ~ smereniei. Nu-i alta intrare intr-insa decat
smerenia.
Penuu a c~tiga smerenia se cuvine, mai ales la inceput, sa
te sil~ti ~i sa te osten~ti a primi toate necazurile ~i piedicile ca
pe ni~e surori iubile. Fugi de orice slava ~i cinste. Do~te a fi
defaimat de oricine ~i sa nu le sprijine ori sa le mangfile altcineva
decal Dumnei.eu.
A~ ~i intare~e acesl gand in inima ta. Numai EI este
binele, scaparea ta; toate celelalte lucruri sunt penUU tine atatia
spini, care, bagati in inima ta, te vor rani mortal.
~i te ~ineazi cineva, nu te mania, ci sufera cu bucurie,
fiind convins ca atunci Dunmei.eu e cu tine. Nu dori nici o alta
cinste decal a pitimi penuu dragoslea lui Dwnnezeu ~i penuu
ceea ce spo~te slava Lui.
Sileste-te a nu te tulbura cand cineva iti zice cuvinte de
' '
ocara, fie ca te mustra, fie ca le defairni Sub acesl praf ~i
necinste mare comoara-i ascunsi Daci o vei dezgropa, vei
deveni bogat pe nesimµte, ~i nu-~i vor da seama nici cei ce-ti

108. fntr-adevir, smerenia, pacea 'i blindetea inimii SIDll atit de strins

'i 'i 'i

legate incit, unde este IDla, acolo e 'i cealalta. Cel blind cu inirna e 'i smerit 'i
invers, eel smerit cu inima este blind. De aceea Domnul le zicea: ,,Jnvita!i
de la Mine, cl sunt blind cu inirna smerid" (Mt 11, 29).

203
ofera acest dar, adicli cei ce te necinstesc. Sa nu cau\i a fi iubit
de cineva in via\i, nici cinstit, ca sa renun\i a patimi cu Hristos
eel rastignit ~i sa te impiedice cineva. P~te-te pana ~i de tine,
ca de eel mai mare vrajm~ ce te ataci Sa nu unnezi voin\ei ~i
min\ii tale, daca nu vrei sa pieri.
De aceea µne totdeauna annele, gata a te apara. ~i cand
vointa vrea sa se apiece la vreun lucru, fie chiar sffint, arunca-o
goala inaintea lui Dwnnezeu, cu ad3nca smerenie, roaga-L sa fie
spre dansa voia Lui iar nu a ta. Aceasta numai cu poftli din inimli,
farli vreo amestecare a iubirii de sine. Dli-ti seama ca singur nu
poµ face nimic.
P~te-te de ganduri ce par a aduce sfintenie ~i de ravna fara
socoteali De aceea alegoric zice Dwnnezeu: ,,Luati seama de
proorocii mincino~i. care vin la voi in haine de oi, iar inlliuntru
sunt lupi rapitori, din roadele lor ii ve\i cuno~te" (ML 7, 15).
Roadele lor sunt sa lase in suflet intristare ~i suparare. Clici toate
cele ce te deplirteazli de smerenie, pace ~i lini~te intemli, in orice
formli ar fi, sunt proorocii mincino~i, imbraca\i in chip de oi
poate cu fa\arnicie de ravnli, pentru a folosi pe aproapele tliu fara
socotealli, in realitate sunt lupi rapitori ce-µ rapesc smerenia ~i
acea pace ~i lin~te de care oricine do~te progres temeinic, are
atata nevoie.
~i cu cit lucrul are mai multli fat! ~i chip de sfintenie, cu atat
trebuie sa-1 cercetezi mai temeinic. Fa aceasta cu multli odihna ~i
l~te lliuntricli, dupa cum am spus.
Iar daca vreodatli te-ai arlitat lipsit de vreuna din acestea, nu
te ~bura, ci s~te inaintea Dwnnezeului Tliu, recuno~te-ti
neputinta ~i inva\i-te penttu viitor. Clici poate aceasta e slobozitli

204
de Dumnezeu ca si smereasca o mandrie ce se afla ascunsi in
tine ~i tu n-o cuno~ti.
Chiar de sim\i vreodata ca-\i impunge sufletul cu vreun fel
de ghimpe ascutit ~i otrlivitor, nu te nelini~ti, ci ia seama mai cu
aten\ie si nu treaca la maruntaiele tale. Trage-ti inapoi inima,
afunda cu dulceati voia ta in focul pacii ~i al lini~tii, pazind
sufletul curat pentru Dumnezeu, pe care vei afla totdeauna in
mliruntaiele ~i in adancurile inimii, pentru indreptarea socotelii
tale. Incredin\eazli-te ca totul ti se intfunpla din cauza nepriceperei
tale. Nwnai astfel iµ agoni~ti folos ~i te invrednic~ti de cununa
drepta\ii gat.ita µe de mila lui Dumnei.eu.

Cap. xvm.
Suftetul sa stea in singuratate mintali si lini$te, ca
' sa'
Dumnei.eu si lucrere intr·insul pacea

Dumnei.eul Dwnnei.eilor, ~i Domnul Domnilor, a facut

sufletul tau pentru locuinta ~i Biserica Lui. De aceea trebuie si-1
pastrezi in mare cinste. Nu-1 lasa a se netrebnici ~i a se supune
la orice. Dorin\ele ~i nadejdile tale si fie totdeauna spre venirea
lui Dwnnei.eu. El, daci nu afla sufletul singuratec, nu vine si
cercetei.e. iI do~te ferit de ganduri, pe cat posibil, complet ferit
de pofte ~i mult mai pazit de voin\a sa De aceea nu trebuie si-\i
impui singur rigori, nici si cauµ prilej a pitimi pentru iubirea lui
Dumnezeu, numai cu povatfilrea voin\ei tale, ci cu sfatul
duhovnicului ce te c:furnui~te ca un vechil al lui Dwnnei.eu.
Printr-insul si randuiasci Dumnezeu si si lucreze ceea ce doreste
' '

205
 . . .
in vointa ta Sa faci ceea ce voieste la tine. Vointa ta sa fie
totdeauna libera din parte-\i, adici sa nu voi~ vreun lucru. ~i
cand vei voi ceva, sa vrei astfel, ca chiar de nu s-ar realiza ceea
ce dore~ti. ci dimpotriva altceva, sa nu te manii, ci sa ramana
duhul tii.u amt de lini~it ca ~i cwn n-ai ti voit nimic.
Adevarata libertate a inirnii este a nu te lega cu mintea ori cu
vointa de vreun lucru. Deci, daci vei da lui Dumnezeu sufletul
tau liber, de~t de orice ~i de sine stii.tii.tor, vei vedea ca se
sav~ minuni intr-insul. Vine mai ales pacea dumnez.eiasca ~i
darul ce-1 are, cuprinz.ii.tor de multe alte daruri, cwn zice marele
Grigorie al Tesalonicului 109•
0, minunatii. singurii.tate ~i boga\ie ascunsa a Celui prea inalt!
Numai el o ascultii.. ~i-i vo~te inlauntrul sufletului ei ! 0, pustie
~i lini~te ce s-a facut Rai! Numai aici da voie Dwnnez.eu a-L
vedea ~i a grii.i cu El.
,,Mergand mai aproape voi vedea ce este aceastii. vedere
mare" ~ire 3, 3), zicea Moise, cand se afla in pustiul Sinai eel
vii.rut ~i mintal. Daci ~i tu vrei sa ajungi la aceasta, intra descul\
in acest pimant: ca este sffint Yow gol~te-\i picioarele, adica
~e sufletului. Sa rii.mana goale ~i libere de orice lucru
pimantesc. Nu purta pe aceastii. cale nici traistii., nici toiag (cwn
a poruncit Domnul ucenicilor), cici nu trebuie sa voi~ti ceva din
. .
aceastii. lwne, desi ceilalti cautii. aceasta Nici nu intreba in aceastii.
catatorie pe cineva de sanitate (cwn a poruncit Elisei copil~ului
sau ~i cwn Domnul zicea ucenicilor Lui). Pune tot gandul,
temeinicia ~i iubirea ta .nwnai in Dwnnez.eu, nu in iapturi:

109. Vezi Filocalia.

,,Lasa moJ1ii sli-~i ingroape moJ1ii lor ~i mergi singur in pamantul
celor vii".

Cap. XIX.

intelegerea iubirii aproapelui pentru a nu ne tulbura

pacea

Domnul nosbu a zis ca a venit sli arunce focul dragostei in

pamant, in inima: ,,Am venit sli aduc foe pe pamant'' (Le. 12,
49). Dragostea lui Dumnei.eu nu are hotar, dupa cum nici
Dumnei.eu eel iubit nu are mlisurli ~i hotar. Iubirea aproapelui
insli, trebuie sli aibli, caci de nu o vei folosi cu mlisurli cuvenitli,
le poate desp3J'\i de dragostea lui Dumnei.eu, te pagu~te mult,
te duce la pierzare ~i le stricli, meat nu mai poµ dobandi pe alµi.
lu~te astfel pe aproapele, meat sufletul tliu sli nu sufere pagubli.
E drept ca ~ti dator a-i da pildli, dar sli nu faci vreodatli ceva
numai penbu aceasta Caci atunci nu-ti e decat spre pagubli. Fa
toale lucrurile numai penbu a placea lui Dumnei.eu.
Sme~te-te in toate ale tale ~i-~ vei da seama cat de puµn
poti folosi cu ele altora. Socot~te ca nu se cade a avea atat de
multli fierbin\eala ~i ravna a sufletului, meat, penbu ea, sli te
lipsesti de linistea110 si pacea inimii. Fii cu o sete infocatli si cu
' ' ' I

o mare pofta de a cuno~te tot adevlirul cum ii pricepi ~i intelegi

110. Dar dacii e vorba de credintl fide Tradi{ia Bisericii noaslre, atunci fi
eel mai p3¥1ic ~i liniftit trebuie si lupte pentru ele, insi tari. tulbwarea inimii,
dar cu o minie biJbiteasci ¥ tare, dupli cuvantul lui Ioil: ,,Acolo eel bland si
fie rlizboinic".

207
tu ~i a se imbata de acel vin fagaduit de Dwnnezeu ~i-1 darui~te
fiecaruia fara plata: ,,Cumparati rara argint ~i rara pre\ vin ~i
grasime" (lsaia 25, 1). Trebuie sii ai totdeauna aceasti sete de
mantuirea aproapelui. Dar ea sii provina din dragostea ta fa\ii de
DWlUlezeu ~i nu din ravna nechibzuiti Dumnezeu siide~te aceastii
dragoste catre aproapele in singwitatea mintala a sufletului ~i
culege rodul cand voi~te: Nu semiina nimic de la tine. Adu lui
DWllllezeu piimantul sufletului tiiu, cinstit ~i curat de orice. El va
semiina siiman\ii intr-insul, cum voi~te ~i astfel face rod.
Totdeauna sii-ti amintesti ca DWllllezeu vrea acest suflet
' '
singur ~i dezlegat de orice legatura pentru a-1 uni cu al Sau. El sii
te aleagi Tu numai sii nu-I impiedici. Sa nu ai alt gand, decat a
placea lui Dumnezeu, ~teptand sii te cheme ca sii lucrezi. Stipanul
casei a ie~it acum ~i, dupa pilda Evangheliei, cauti lucriitori la
via sa Leapada orice gand ~i orice griji Alunga orice grija de
tine ~i de orice iubire de lucruri vremelnice, ca Dumnezeu sii te
imbrace ~i sii-\i dea ceea ce nu pop biinui. Uiti complet de tine
~i in sufletul tau sii traiascii numai dragostea lui Dumnezeu.
Apoi, pentru ca DWllllezeu sa te piizeasca in toata lini~tea ~i
pacea, imp~-\i ravna ~i fierbinteala ce o ai pentru ceilal\i. Sa nu
lipseasca sufletului capetele (care sunt pacea inimii) ca sii le puna
farii socoteala la dobanda celorlal\i. Ca-i singurul targ uncle po\i
negu\iitori a te imbogiiti in Dumnezeu, este supunerea sufletului
tau lui DWllllezeu, slobod de orice. Dumnezeu face totul. De la
tine nu ~teaptii decat sii te smere~ti inaintea Sa ~i sii-1 aduci
sufletul liber complet de cele piiman~i. avand inlauntru numai
dorinta de a se implini la ~e desiiv~it in toate ~i pentru toate
dWllllezeiasca Lui voie.
 Cap. xx.
Sutletul liberat de vointa sa trebuie sa Stea
'
inaintealuiDumnei.eu

Nadajdui~e, frate, m msu~i Dwnnez.eu Care te cheama:

,,Veni\i la Mine to\i cei osteni\i ~i impovaraµ ~i Eu vli voi odihni"
.
- adicli veniti, voi toti, cei ce sunteti' osteniti, si, mslircinati, si eu
va voi odihni. Unneazli acestei chemari ~i ~teaptli venirea
Sffintului Duh. Arunci-te hotarat, cu ochii inchi~i la noianul
dumnezeestii'
Providente , si
, a vesnicei
' bunlivoiri. Trebuie sli fii
purtat de putemicile valuri ale voin\ei lui Dumnez.eu, ca un lucru
neinsufletit, fara a te impotrivi cu vointa ta, ca si ajungi la
limanul mantuirii tale.
De aceea, facand aceasta de mai multe ori pe zi, nevoie~te-te
~i sil~te-te cat vei putea, atat dinliuntru cat ~i din afarli, si te
apropii cu toate puterile sufletului la acele lucrliri ce te indeamni
a iubi pe Dumnez.eu. Ele sunt: rugliciunea ~i ve~ica amintire de
dulcele lui nume, lacrimile varsate din dragostea Lui, cucemicia
si' bucuria cea fierbinte clitre.
Dansul si' celelalte lucruri
duhovni~ti. Aceste fapte si fie totdeauna nesilite ca si nu te
sllibeascli prin nevoin\ele nechibzuite ~i suparatoare, meat si te
asupreasci ~i si te facli neprimitor ~i nemcaplilor.
La aceasta prime~te ~i sfatul celor iscusi\i ~i cauti a te
obi~nui totdeauna si do~ti bunliti\ile, binefacerile iubite ~i
nemcetate ale lui Dwnnez.eu, de la mceput pani la s~it
Prim~te cu smerenie piclilurile ~i dulceata ce se va pogora
m sufletul tiu din aceasti bunlilate a Lui.

209
 Toate acesta ~i mai ales lacrimile111 nu le cauta cu sila ci stai
lini~tit, 1n singwitate launtrica rugandu-te pentru ele ~ ~teptand a
se adeveri deplin voin\a lui Dunutez.eu 1n tine. C3nd i\i va da
lacrimi ele vor fi dulci ~i roditoare, iarii osteneala ta. De aceea le
vei primi cu toata dulceata, ~i mai ales cu toata wnilinta Cheia cu
care se deschid comorile duhovnic~ti ascunse ale cuno~terii ~i
ale dragostei dumnez.ee~ti este lepadarea complera de sine
totdeawla ~ 1n orice fapta. Tot cu aceasta se fuchide ~ necuno¢ntei
~i a riicelei avura pana atunci.
Sa dore~ti a sta cat este cu putin\ii cu Maria la picioarele lui
Hristos ~i ascultii ceea ce i\i zice Dumnez.eu. la seama ca, vriij~
tiii, (din care eel mai mare e~ti tu fusu\i) sii nu-\i tmpiedice aceasra
stantii tacere. ~i cand cauµ cu mintea pe Dunmez.eu pentru a te
odihni, nu cere locuri ~i semne de hotar cu imagina\ia· ta

111. Una e plinsul, alta sunt lacrimile. Plinsul e un gind amar, Iris! ~i o
durere a inimii, caci:
a) am miniat pe Dumnei.eu cu pacatele noaslre ~i am cilcat poruncile Lui;
b) ne-am lipsit de darul Lui din aceasti viatA ~i de impara!ia Lui dupii
moane, ~i
c) cu picatele noastre ne-am 13cut vinovap numcilor v~nice.
Aceasti durere se face ca o greutale ~i se coboara pe inirni, ori o impunge
ca un bold ~i de aici provin suspinurile cele adinci. Cind ele cresc, se umple
inima, ies lacrimi din ochi, dar prin lucrarea harului lui Dumnei.eu, eel ce ne
dirui~e acestea, a ne spila de pacate ~ a imblanzi dumnei.eeasca Lui minie.
Caci, dupii cum e scris ca Dumnei.eu invirto~ inima: Jnvirto~-ai
inimile noastre ca si nu ne temem de Tine" (lsaia, 63, 17)- tot astfel este scris
ell prin darul ~i lucrarea harului Sau sme~e inimile. Deci trebuie sa plingem
totdeauna E in mina noastri ~i se aseamina cu intoarcerea ~i pocijn!a fiului
desfrinat, caci acestea sunt darurile Lui ~i se aseamana cu imbd~e ~i
sirutarile dwnnei.eescului Parinte 13cute celui desfrinat, CIDII zice Grigorie al
Tesalonicului.
neputincioasi ~i strimta112• Fl este nemarginit ~i se aflli pretutindeni
In toate, dar mai ales toate lucrurile se aflli lntr-tnsul.
Tu II vei afla In sufletul tau113 totdeauna cand vei cliuta cun
adevarat, ca sli-L afli numai pe El ~i nu pe tine. Cici desfatarea
lui Dumnezeu este a sta cu noi fiii oamenilor, cum am zis mai
tnainte, a ne face vrednici Lui, farli a avea vreo trebuinlli de noi.
Cand cite~ti ori meditezi Stanta ·Scriptura, n-o face numai
pentru a tntoarce filele. ~t-te la acele cuvinte unde-i odihnli,
umilin\li, dragoste dumnezeeascli ~i duhovniceascli bucurie.
fndulceste-te
'
de Dumnezeu
. .
ori In ce fel voieste El a ti' se da Nu
te teme dacli ai llisat ceea ce aveai randuit a cugeta, caci tot
scopul ~i s~itul acestor nevoinp este ate tndulci de Dwnnezeu.
Dar sli nu alegi din calcul acest scop ~i s~it al tndulcirii de
Dumnezeu, ci pentru a iubi mai bine stanta Lui voie.

112. De aceea fericitul Augustin in rugaciunile lui de dorin!i, intreband

astrele, stelele adincul ~i celelalte flpnni dacli. SIDI! Dumneuul lui ~i aflind de
la dinsele, cii. nu locuie'1e in ele, apoi intorcandu-se a aflat cii. Dumneuu
locui~te in el.
De aceea se mustra, caci cli.uta pc DumnCl.Cu in cele din afari, pc cand El
era intr-insul.
113. Dar aceasta insemneaz.ii. cii. Dwnnezeu este in sunet. Se comunica nu
dupa fiin!i, ci dupa hand ~ lucrarea sa, cum zic sftntii teologi. El se aflii. nu
numai la lucrarea sufletului, ci mai ales la fiinta lui. Dacli. El este creatorul
fiintelor, apoi numai El locuie'1e ~i se ~te cu fiintele, prin fiinte, ale trupului
~i gindului, cum delicat vo~te acel inalt la minle Grigorie al Tesalonicului in
scrisoarea ell.re Varlaam. Dar mai ales ~i mai adevirat. El este tot p1D1ctul in care
se alcii.tuiesc ~i se intii.resc toate ftin!ele ce sunt, cum spune: •.Yntru Dansul,
vie!Uim. ne mi~am ~i suntem" (F. Ap. 27, 28). Vezi ~i cap. XXIV, part I-a. Am
zis ell. numai Dumneuu se IDIC'1C cq ftintele, cli.ci nici o zidire, ori duh ori trup,
nu se ~ cu fiinta altei zidiri ci numai cu fapta, incat nici diavolul nu se
poate uni cu fiin!a sufletului, ci se imp~e cu lucrarea lui numai dupii.
injugare, cum_ zice tot Grigorie al Tesalonicului.

211
 De aceea, cand afli s~itul, nu trebuie sate mai tngrij~ti de
cele din mijloc, randuite nu pentru altceva decal a c~tiga acest
sf.ant s~it.
Tot astfel ~i cand cuge\i la ceva, la patimile lui lisus Hristos,
ramfil la ceea ce te wnil~te mai mult, ~i mediteaza mai multa
vreme. Una din cele mai marl piedici ale plicii este a te tngriji,
frate, ~i a-ti lega gandul de a te sill sa strabati atitea Catisme ale
Psaltirei pe zi, atatea capitole din Sfanta Evanghelie ori din sf.
Epistole, ~i ate tulbura daca nu le vei trece numai fara ate tngriji
sa se umileasca inima din cele citate, ori a lua In minte vreo
mtelegere duhovniceasca din ele114•
Aceasta nu e altceva decat a cauta pe Dumnezeu fugind de
Dumnezeu, a voi sa sluj~ti lui Dumnei.eu, fara a face voia Lui.
Daca do~ti a umbla cu imbunatii\ire In aceasta viata ~i sa ajungi
la scopul dorit, sa nu ai alt scop.decat a afla pe Dumnezeu. ~i
unde voi~te El acolo sa se arate. Atunci lasa orice lucru ~i nu
merge mai mainte, pana ce nu ai voie. Uita orice ~i te odihn~e
numai In Dumnezeu.
Iar cand El nu ti se aratii intoarce-te i~i ~-L cauta, continua-ti
nevointele totdeauna cu acel~i scop ~i dorire, adica prin ele sa
afli pe eel iubit al tau. Dar cand L-ai aflat lasa orice lucru ~i
odihn~e-te mtr-Insul. Atunci se implin~te dorinta Lui.

114. Aceasta o zice ~ ava Isaac, poruncind a lisa cantitatea, cwioa¥erea

masurilor, stihurilor ~i rostirea pe din afari, ci numai a stribate cu mintea
noastri cugetarea celor zise, pana ce se d~ sufletul, fie spre slava lui
Dumnezeu, fie spre umilinti folositoare. ~i atunci turburarea nu poate bea ca o
lipitoare toate intelegerile duh!JVnic~ti ale eelor citite. Vezi ~i cuvan tu I cap. 28,
al avei Isaac wide zice ca ~ie si citim slujba noastri firi nici o turburare.
Daca gandul ne-ar spwie si ne grabim, putem. lisa o slavi, sau cit vom voi.
(Cuv. 33 ~ cuv. 28).

212
 Mai cugeti ~i la aceasta Multe fete duhovnic~ti i~i pierd
pacea, caci se departeaza cu nevointele lor, deoarece Ii se pare ca
de nu le vor s~i pe toate nu fac nimic. in aceasta pun desav~irea
.
si se fac unnatorii vointei
'
lor. Se chinuiesc, se ostenesc forute
mult rara a ajunge vreodati la adevlirata odihna ~i lini~te launtrica,
in care se afla ~i se odihn~te in adevar Dumnei.eu.

Cap. XXI.

A nu ciiuta desfatari ci numai pe Dumnei.eu.

Totdealina sa alegi chinurile ~i necazurile. Nu-p face prieteni

din cei cei ce nu-ti aduc vreun folos sufletesc. Bucura-te a ti
totdeauna supus ~i a depinde de vointa altora. Orice lucru sa-p fie
prilej ~i cale a merge la Dumnei.eu ~i nici un lucru nu trebuie ·sa
te impiedice in calatorie. Aceasta sa..µ fie bucuria. Orice lucru
sa-\i fie amaraciune ~i numai Dumnei.eu odihna
Iub~te-L ~i. faii fiica, da-I inirna, incat ip va dezlega toate
nedumeririle ~i daca ai ti cazut te va indrepta Apoi, daca vei iubi
pe Dumnei.eu vei primi tot binele. Adu-1-te jertfa in pace ~i
lini~te a duhului. Ca sa umbli mai bine, sa nu te osten~ti ~i sa nu
te tulburi in aceasta calatorie, trebuie ca la orice pas sa-p intinzi
vointa ta la cea a lui Dumnei.eu. Cu cat mai mult o vei intinde
cu amt mai mult vei primi.
. .
Vointa ta trebuie sa activei.e astfel: sa voiasca tot ce voieste
Dumnei.eu si sa nu voiasca nimic ce nu voieste El. inoieste-ti
' ' ' t

propunerea .~i hotararea sufletului la orice ocazie ~i vezi de e

placuta lui Dumnei.eu. Nu horara dinainte, caci nu ~tii ce va fi in

213
ceasul wmitor (Prov. 27, 30). Stai in libertate. Aceasta nu te
irnpiedica a lua seama cu inteleapra purtare de grija ~i sarguin\a
la cea de care are nevoie potrivit starii ~i randuielii lui. Aceasta
atenpe ~i purtare de grija este dupa vointa lui Dumnezeu ~i nu
impiedica pacea ~i progresul duhovnicesc.
fu toate decide-le a face ceea ce po\i, ce se cuvine ~i ce e~ti
dator. Tot ce vine de la tine nu lua in seami
Ceea ce po\i face totdeauna e sa-i aduci lui Dumnezeu vointa
ta ~i nirnic sa nu dore~ti mai mult Cu aceasta libertate pop avea
pacea in toate zilele. in aceasta libertate a duhului se intocm~te
binele eel mare, ce-1 auzi din dumn~tile Scripturi.
Aceasta libertate nu e altceva decit a ingadui ~i a ramane
omul eel dinlauntru in sine, Iarli a se intinde ori a dori sa cauti
vreun lucru in afara de sine! De aceea, cat limp vei fi slobod te
vei indulci de acea ne5pusa bucurie, care este irnparapa lui
Dumnezeu din noi, cum a zis Domnul: ,,Lnpiritia lui Dumnezeu
este inlauntrul vostru" (Luc. 17, 21).

Cap. XXII.

Chiar de-ar ti in stare potrivnicii picii, robul Jui

Dumnema si nu scadii cu duhul

Atla ca deseori vei simp supirare, pierdere de pacea sfantli,

de singuritate ~i de libertate. Din framantarile tale se va ridica
uneori un colb ce te va supiira in aceasta calatorie ce vei face.
Dumnezeu ingaduie aceasta pentru un mai mare bine al tau.
Adu-ti aminte ca acesta e rlizboiul din care sfinpi au luat cununile

214
marelor plaµ. In orice tulburare sa zici: ,,Domnul meu, vezi aici
.
pe robul Tiu, fie voia Ta. Stiu si' marturisesc ci adevarul
Cuvintelor Tale rlimane totdeauna statomic, fligliduin\ele Tale
SlUlt nemincinoase ~i in ele nlidlijduiesc. Eu stau numai pentru
Tine".
Fericit e sufletul ce se aduce totdeauna Domnului in acest fel
ori de cate ori e tulburat. Daci acest razboi continua ~i nu poµ uni
atat de repede cum do~ti, a lUli dorinta ta cu a Lui Dumne:zeu,
nu te imputina cu duhul ~i nu te mfilmi, ci continua a te oferi ~i
a te inchina. Astfel vei birui. Vezi lupta data de Domnul in
Gradinli, ca umanul se intorcea spre Dansul ~i zicea: ,,Plirinte de
este cu putinti treaci de la Mine acest pahar!" Dar indata se
transfonna. Y~i plUlea sufletul in lini~te ~i cu o vointli slabli ~i
slobodli, zicea cu ad8nci wnilintk ,,lnsa nu cum voiesc Eu, ci
cum voi~i Tu" (Mt 26, 39). ·
Cfuld ~ti in vreo dificultate, nu p~i pana nu-ti inalti intfil
ochii la Hristos pe Cruce. Pe dansa vei vedea tainic scris cu litere
marl ci ~i tu trebuie sa te ristign~ti in acea greutate. Aplici-ti
aceasta inchipuire. Suparat de iubirea de sine, nu scidea cu duhul
~i nu te desPlirti de Cruce, ci alearga la rugacilUle panli-ti vei
infringe vointa a nu dori decat ce voi~e Dumnezeu. Dupa ce
pleci de la rugaciune, fiindcli, ai adllllat acest rod, fii vesel. Daca
nu ai ajuns la aceasta sufletul !ti rlimane fllimand ~i rara hrani
Sil~te-te ca sa nu locuiasci nimic in sufletul tau, decat Dumnezeu,
fie chiar pentru puµn timp. Nu te mfilmi. ~i nu te amara pentru
ceva. Nu-ti plllle ochii la vicleniile ~i pildele rele al celorlal\i, ci
fii asemenea wiui copil mic, ce nu suferi nici lUla din aceste
amaraciuni, ci trece peste toate voios.

215
 Cap. XXIII.

Silinfa diavolului de a tulbura pacea sufletului nostru;

Fuga de vicleniile ~ amagirile Jui

Vrajm~ul ·nosuu, diavolul, obi~rmi~te a se bucura de

amestecul ~i tulburarea inimii, ca lupul de furtuna ~i vifor. De
aceea cautli a ne sorbi de tot sufletele ~i a le deplirta de smerenie,
a se apleca omul spre sine ~i vointa lui, a nu vedea lucrul darului
dumnezeesc, numit inainte incepator, farli care nu poate cineva
numi pe Domnul Iisus, dupa Pavel: ,,Nimeni, nu poate numi pe
Domnul Iisus decat in Duhul Stant" (1 Cor. 12, 3).
D~i, prin vointa noastra ne putem impotrivi acestui dar,
totu~i nu-I putem primi farli acest dar, incat, cine-I ia, e din
pricina lui ~i cine ajunge a-I lua, nu mai face, nici nu mai
poate face vreun lucru, farli acest dar dat cu prisosinta tuturor
oamenilor.
Vrajm~ul cautli ~i se sile~te a pune pe fiecare sli se socoata
mai ravnitor decat altul, ca ar putea primi mai bine darurile lui
Dumnezeu. Deci, diavolul se sile~te ca omul sli faca lucrurile
bune cu mandrie, farli a-~i recuno~te neputinta sa. De aceea
trece cu gandul ~i defaimli pe ceilalp ca nu fac cele bune pe care
le face el.
Penuu aceasta, de nu vei lua bine seama ~i nu vei trece indatli
la aJtli stare, de a te ru~ina, smeri ~i defaima, cum am spus, te va
face sli cazi in mandrie, ca Fariseul, care se lauda cu virnJtile lui
~i osandea pacatele oamenilor.

216
 Dacli in acest fel !ti va ~tiga vrajm~ul vointa, te va stapani
complet ~i te va arunca in tot felul de rautati. Atunci mare iti va
fi paguba ~i primejdia. De aceea Domnul ne-a ponmcit sa
priveghem ~i sa ne rugam: ,,Privegheati ~i va rugcqi ca sa nu
cadep mispita" (Mt 26, 40).
Trebuie luat bine searna a nu-ti lipi vrajm~ul o comoara
atat de mare - pacea ~i lini~tea sufletului. Caci utili.zeazA toati
puterea a-ti lua aceasta pace, a-µ face sufletul sa traiasca in necaz
~i tulburare, unde ~tie ca este toata pierderea ~i paguba lui. Pentru
ca daca un suflet este in pace face orice ~r. Realizeaza multe
~i bune. Rabda de buna voie ~i u~r, se impotriv~te oricarei
intfunplari. Din contra, tulburat ~i nelini~tit cineva face putine
lucruri ~i foarte imperfecte. Indati se ingreuneai.i ~i apoi trai~e
in chip sterp.
De aceea, daci vrei sa birui~ti ~i sa nu-ti strice vrajm~ul
negutatoria, ia seama mai mult decat la orice a nu te lasa nici un
minut suparat ~i necajit Realitatea este alta: oricat ar patimi
sufletul din lipsa de cucemicie ~i dulceata duhovniceasca, to~i
poate face nenumarate lucruri bune, unnand numai rabdarea ~i
ingaduinta a face bine dupa putere.
Ca sa intelegi mai bine aceasta ~i a nu ti se face acel bine
pricina de vat.amare ~i sa nu pierzi folosul ce p-1 acorda Dumnez.eu,
prin lipsa acestei cucemicii ~i evlavii, in capitolul unnator ip voi
infcqi~ bunataµIe rezultate din smerita ingaduinta dovedita in
astfel de seceta a evlaviei, ca sa le ~tii ~i sa nu pierzi pacea cand
te-ai afla in aceasta uscaciune a minµi ~i in amaraciunea inimii,
atat din call1.a saraciei inimii si' a cucemiciei .duhovnicesti
'
cat si,
din call1.a durerii provenita din orice ispita dinauntru ~i din
ganduri rele.

217
 Cap. XXIV.

Ispitit de gindurile diniiuntru sutletul

sii nu te tulbure

~i in cap. 7 am vorbit de amaraciwtea ~i. uscaciunea

launtrici a credinpi, totu~i adaugam aici cele Iasate acolo.
Sunt multe bunitip facute in suflet de aceasta amaraciune ~i
usciciune spirituala, mai ales daci primim cu smerenie ~i rabdare
lipsa bucuriei ~i dulceµi spirituale. inte}ese de om ele nu i-ar fi
mai adus atit amar ~i necaz, cici le-ar fi considerat un fel de
mfilmire aritati de Dumnez.eu, ci de mare ~i deosebite iubire ~i
le-ar fi primit ca un dar ales. Aceste supariri nu se intampli decal
celor ce se apleaci mai mult spre sluJba lui Dumnei.eu ~i celor ce
fug de ele. Aceasta in genere la inceputul intoan:erii lor, dupii ce
vor sluji lui Dumnei.eu catava vreme, dupii ce i~i vor curiip cu
masurii inima lor cu sfintiti rugiiciwte ~i umilinti, dupii ce vor
simti in inimii vreo dulceatii, ciildurii ~i bucurie duhovniceascii,
dupii ce vor voi a sluji lui Dumnezeu cu mai multi ravnii, ~i dupii
ce a inceput lucrul.
Niciodati nu vedem pe piicito~i ~i pe cei dap cu lwnea sii
sufere astfel de ispite. De aceea e evident cii aceste necazuri sunt
o hranii cinstiti ~i bunii cu care Dumnezeu voi~te a ospiita pe cei
iubip.
~i la gustul nostru nu sllllt dulci, to~i ne aduc mare folos
pe care nu-I vedem atunci cand le mancim.
Sufletul, in aceasti gustare amari ~i uscati, torturat deseori
de aceste ispite ~i ganduri, incat ne turburii nwnai cugetand la

218
ele, otravesc inima ~i slabesc orice putere a omului launbic,
doband~te frica, dezgust, apoi smerenie ~i intoarcere la
Dumnezeu. Dar mai ales dragoste fatii de Dumnezeu, luare
aminte ~ supravegherea gandurilor, stomac mai putemic a mistui
nevatamat ispitele, simt delicat pentru a alege binele ~i riul, cum
zice sf. Pavel ~i fuge de amaraciunea amintiti, ca ~i cand n-ar
voi sa ramana vreodati farii duhovniceasca gustare ~i dulcea{i
Orice altii nevointii afara de aceasta, o socoate vreme pierdutii ~i
osteneala rara spor.

Cap. xxv.
Ispitele trim~ de Durnnezeu ne sunt de folos

Pentru a intelege ·mai bine ca toate ispitele ni-s date de

Dumnezeu pentru fo(osul OOstru115 trebuie sii ln\elegem ca din
pomire fireasca omul este mandru, iubitor de marire, piirtinitor al
intereselor lui ~i voi~te a fi socotit totdeauna mai mult decat este.

115. Multe 'i variate sunt motivele penttu care Dumnezeu, prin judecitile
Lui necuprinse, ne trimite ispite, atit picito~or cat 'i sfmtilor 'i imbunitititilor.
Sf. Gurd de Aur, in tilcuirea cuvantului apostolic: ,,Fol~te 'i pu!fil vin
pentru stomacul 'i desele tale slibiciuni", numara unsprel.eCe pricini pentru care
Oumnezeu ingiduie ispitirea sfmplor. Sf Isaac Sirul, mai g~te multe alte
motive de ispitirea oamenilor, atit in cap. 5 cit 'i in cap. 48. ln ultimul
argumenteazi: nevoitorii sunt ispitip ca si devini mai bogati. len~ii a se pAzi
de cele ce ii vatimi, cei adonnip a se trezi, cei depirtap a se apropia de
Dumnezeu, iar casnicii a se sil1'1ui mai cu indtimeall
Jar durnneuescul Damaschin, in cap. 45 al Credintiei ortodoxe, dupi ce
observi ci ispitele vin a11upra drep{ilor 'i picit°'ilor, dupi libertale ori depirtare,
iconomici pirisire ori pedeapsi, adaugi: .Jrebuie si ~ ci toate gindurile
ttiste abitute asupri-ne, primite cu bucurie 'i multmnire. aduc mantuire 'i folos.

219
 Aceasta socoteala ~i prezum~e sunt amt de periculoase sporului
duhovnicesc, meat nwnai mirosul lor e de ajuns a nu lasa pe om
sa atinga adevarata desav~ire.
Dwmezeu are tnsa o mare grija de noi, dragoste piirinteasca.
mai ales de eel tnchinat tn adevar slujirii lui, ~i ne tndruma
totdeauna cu ispite slobozite asupra-ne, pentru a ne pune tntr-o
stare de a putea i~i dintr-o amt de infrico~ta primejdie a acestei
prezwnpi ~i sa fun sillµ a veni la adevarata ~i smerita cuno~tere
de sine. Tot astfel a facut ~i cu apostolul Petru pe care I-a silit a
se lepada de trei ori, ca sa-~i poata cuno~te neputinta sa ~i sa nu
se mai bizuie tntr-insuL Tot astfel a facut ~i cu apostolul Pavel,
caruia, dupa ce I-a rapit pana la al treilea cer ~i. i-a descoperit
tainele dwnnezee¢ ~i ascunse, i-a dat o suparatoare lncercare
pentru a-~i cun~ moliciunea ~i sllibiciunea sa fireasca ~i sa se
wnileascli, laudandu-se nwnai tn neputin\ele lui, meat mirirnea
descoperirilor facute de Dwmezeu sa nu-I mandreascli116 dupa
cum lnsu~i zice: ,,Mis-a dat nnbolditor trupului, lngerul satanei
sa ma bata peste obraz, ca sa nu mi lnalr' (1 Cor. 12, 7).
Dwmezeu vede ticfilo~ia ~i pomirea noastrli nelegiuita ~i
abate asupra noastra ispitele, uneori foarte infrico~are ~i
grozave, sane smerim si sa ne cunoastem pe noi 1nsine117 desi ne
' ' ' '
par a fi nefolositoare. Aici ~ aratli tndatli bunlitatea ~i mtelepciunea

116. De accea sf. Isaac Sirul zicc sf. Pavel: ,,Daci pc Pavel i1 fol~e
ispita, apoi toati gura se va astupa ~i vinovati va fi lumca lui OW!Ulcz.cu" (Cuv.
48).
117. De accca Ava Isaac in cuv. 46, undc vo~ de felurite ispite
slobo• din dumnez.ecasci dragoste pcntru sporirea ~i ~ sufletului, cat
~i ccle trimise cclor mindri, mai apoi adaugi: ,,Doctoria aceasta nu-i decit una,
in mana cireia omul afli mangiiere sufletului". Care? Smerita cugetare a
inimii.

220
Sa, caci ceea ee ni se arata ca vatlim.ator e mai folositor. Ne
smerim mai mult Aceasta e mai folositoare decal oriee sufletului.
Daca toate ispitele aduc smerenie, apoi robul lui Dwnnezeu
trebuie sli se smereasca cand simte ispitele ~i gandurile de mai
sus in inima lui, ~i neevlavia ~i uscliciunea duhovni~ bucurii
~i dulee\i ~i sli socoati ca acestea vin din cauza plicatelor lui.
Sa-~i dea seama ca nu poate exista cineva cu un suflet atit de
mic~arat ~i imputifiat ~i sli slujeasca lui Dwnnezeu cu atata
mol~ire ~i posomorare cwn este sufletul sau ~i ca astfel de
ganduri nu vin altora decal: eelor plirisi\i de Dumnei.elL De aceea
e vrednic a ti plirisit de el. ~i din aceste smerite ganduri iatli ee
c~tig se agonise~te!. Cel mai inainte se socotea a fi eeva, cu
aceastli amari doctorie venitli din cer se consideri a fi omul eel
mai nelegiuit din lwne ~i ca e nevrednic pana ~i la nwnele de
crestin. .
0
In adevar, niciodat n-ar ti ajuns la o idee atit de rea despre
sine, nici la atita smerenie, daca nu 1-ar ti silit necazul eel mare
~i acele ispite ~i amaraciuni ale inimii. Acestea sunt un dar facut
de Dwnnei.eu sufletului in aceastli viati, mai ales eelui ee I se
consacrli smerit ca sa-1 vindece, cum ii place cu acele doctorii pe
care El le vede bine ca sunt necesare pentru sanlitatea ~i bunlitatea
lui.
Pe langa aceste roade aduse in sufletul nostru de astfel de
ispite ~i lipsli de evlavie, mai sunt ~i alte roade. Cici oricine-i
necijit de aceste ispite dinliwttru, mai este silit a nlizui. la Dumnereu
~i a cliuta sa lucreze bine pentru tamaduirea acestei amaraciuni a
inimii. Ca sa se poati elibera odati de acest chin mintal, merge
cercetandu-~i inima, fuge de oriee plicat ~i de oriee altli neajung~
mica ee ii indeplirteazli de la Dwnnezeu in toate felurile.

221
 Astfel acel necaz, judecat atat de potrivnic ~i vatamator,
dupi aceasta devine un imbold de a cauta pe Dwnnei.eu cu mai
multa ciildwi ~i sa se departeze mai mult de tot ce se socot~te
a nu fi unit cu vointa lui Dumnezeu. Scurt vorbind, toate necazurile
~i pedepsele suferite de suflet in aceste ispite dinauntru nu sunt
altceva decat 0 cwitire prieteneasca cu care ii curata Dwnnei.eu,
daca va suferi cu smerenie ~i ribdare. Ele pot a ne face sa luam
in cer acea cununli, care se ~ga numai cu mijlocirea lor. ~i cu
cat pedepsele sunt mai marl, cu atat e mai slavita cununa.
Din acestea se vede ca nu trebuie sa ne tulburam ~i sa ne
rnfilmim atat pentru celelalte ispite din afarii, cat ~i pentru cele
dinauntru, ca cei ce au pupna iscusinta in acestea.
Ceea ce le vine de la Dwnnei.eu o socot a veni de la diavol.
Semnele iubirii lui Dumnei.eu le socot semne de necaz,
binefacerile ·~i darurile lui Dwnnei.eu le iau drept izbiri ~i loviri
i~ite dintr-o ini.ma intaratati. Orice face e pierdut ~i Iara plata se
cred ca aceasta pierdere este ireparabili.
C3ci daca ar fi crezut ca din astfel de ispite nu iese paguba
ci mare dobandire de virtup, daca sutletul l&ar fi fi folosit ~i
. .
suferit cu multumire si daca ar fi crezut ca sufletul le are ca o
amintire a iubirii lui Dwnnei.eu fatii de noi, nu se putea tulbura
~i nu putea pierde pacea inimii lor, caci sunt necajiti de multe
ispite ~i ganduri necuvioase ~i defaimatoare. Nu s-ar socoti uscaµ,
molateci ~i Iara cucemicie in rugaciune ~i-n celelalte nevointe.
Daca ar fi ajuns la dreapta in\elegere, ~i-ar fi umilit sufletele
inaintea lui Dwnnei.eu, s-ar howa a unna intocmai vointa lui
Dumnei.eu ~i a-I sluji in aceasta lume, s-ar sili a se piizi ~ici
~i lini~ti. socotind ca orice lucru ii primesc din mana cerescului
Parinte, eel ce pne acest amar pahar ce Ii se da lor.

222
 Aceasta suparare ~i ispita suferita vine fie de la diavol, fie de
la oameni, fie pentru pacatele lor, fie pentru orice altceva.
Dumnezeu le da, de~i prin diferite mijloace anwne alese.
~i raul ~Iii. pacatul sav~it de aproapele este impotriva
vointei lui, to~i el ii folo~te ~i pe acesta pentru c~tigul ~i
mantuirea ta, daca ii vei suferi fari tulburare.
. .
De aceea in loc a te mfilmi si tulbura multumeste ' cu bucurie
~i voie buna liuntrici, la tot ce poti cu statomicie ~i ingiduinti,
fari a pierde vremea, dici cu ea poti pierde multe ~i marl raspliµ
ce voi~te Dumnezeu a le ~tiga prin ceea ce vine asupra ta.

Cap.XXVI.

Leacul folosit de a nu ne supira de ~lile

si neputintele noastre
' '
Daca vei cadea vreodara in vreo gre~a iertati, in lucru, ori
in cuvint, daci te vei tulbura de vrewt lucru petrecut µe, vei face
vreo prigoani, pomire de neribdare, iscodire, binuiali, Ori vei
c3dea in trandivie, nu trebuie sate tulbmi, nici sate demadijdui~ti
ori intristezi, gindind la ceea ce ai iacut, ca nu mai poti i~ din
astfel de neputinte ~i ca imperfecµunile tale sunt cauza acestora.
Uneori, te twburi la gandul ca nu wnbli in adevar in Duhul ~i in
calea Domnului. Atunci i\i incarci sufletul cu mii de spaime.
Ce unneaza de aici? Te ~inezi a sta inaintea lui Dumnezeu,
a inchimi, ca ~i cwn n-ai fi pizit credinta ce ~ dator a o tine
~i-ti pierzi timpul cugetand la aceste lucruri. Atunci examinezi:
cit ai stat in fiecare ~ '
daca ai cedat,. de l~ai voit ori nu,
de ai lepadat acel gand ~i cele asemenea lor. ~i cu cit gan~.

223
atit te intristezi mai mult in aceeasi masura dezgustul, supararea
' .
~i necazul de a te mlirturisi.
Iar cand mergi la marturisire te marturise~ti cu o frica
impovaratoare ~i dupli ce vei petrece multi vreme cu mlirturisirea,
tot nu pop avea pace in suflet, caci ti se pare a nu le
fi spus toate.
Astfel tr.li~ti o vial! amarli ~i nelini~titli, cu pupn rod ~Hi
pierzi vrernea Aceasta ia n~tere ca sli nu ~tim mol~irea noastra
din fire ~i sli nu cuno~tern felul in care trebuie sa ne tocmim cu
Dumnezeu.Adicli, mai bine sa folosim o smeritli pocain\li ~i
intoarcere la Dumnezeu, cand s-ar intimpla sli cidem intr-unul
din pacatele zise iertate iar nu de moarte, decat sa lulim o
amaraciune ~i tulburare din cauza lor.
Arn zis, piicate iertate, caci mai ob~inuit in ele cade sufletul
ce t:rai~te dupa felul descris aici, in\elegand numai pe cei cu
via\li duhovniceascli, doritori de progres ~i-s rara plicate de moarte.
Celor ce tr.liesc in mod ticlil.os, cu plicate de moarte, vatamand
cate pu\in pe Dumnezeu, trebuie sa le dau altli invatfiluri Lor nu
le merge leacul amintit Ei trebuie sli se supere ~i sa planga cu
durere, totdeauna sa faca marl sfoJ'\liri de a-~i cerceta con~tiinta
lor ~i a se marturisi pentru a nu pierde, din cauza ~i lenea lor,
datoria ~i mantuirea necesari .
Deci, ca sli vorbim de lini~tea ~i pacea ce trebuie s-o aiba
totdeauna slujitorul ~i robul lui Dwnnezeu, adliuglim: Aceastli
intoarcere ~i pocain\li sli fie toatli ~zatli in nlidejdea clitre
Dumnezeu, bineinteles nu numai pentni ~lile ~ ~i 1.ilnice,
ci ~i pentru cele mai marl ~i mai grele din cele obi~nuite, in care
cate odati cade ~i servul lui Dwmezeu, dupli slobozire, din

224
cauza celor facute nu nwnai din moliciwie ~i neputin\i ci uneori
. .
si din rea vointi118•
Zdrobirea ce tulbura mintea celui duhovnicesc, nu aduce
vreodata desiv• in suflet daca nu se va uni cu nadejdea.in mila
lui Dumnezeu. Ea e necesara intfil celor ce doresc a i~i din
ticilo¥ile lor, ci ¥a dobandi o inalti treapti de virtuti. mare dragoste
~i Wlire cu Dumnezeu,. pe care mul~ barbati duhovni~ti bamati
nevoind sa 0 inteleagii stau totdeawta cu 0 inimii ~i cu 0 minte mai
dezniidajuiti ~i nu vor sa inainteze ori sii primeascii mai marl
daruri de la Dunmezeu, ce le sunt giitite din zi in zi. De multe ori
triiiesc o via\! nememica, nefolositoare ~i vrednicii de plans.
Ei nu vor sa urmeze decat inchipuirile lor. Nu vor sa
imbogii\eascii adeviirata ~i mantuitoarea invii\iturii, ce ii

118. Foarte buni e invi!itura aceasta Cici robul lui Dmnnez.eu cade
vreodad, fie in ~lile u~are 'i ob~uite, fie in cele mai grele decil acestea,
numite in general iertate, nu de moatte. Una este picatul iertat, altceva a avea
aplecare ~ pomire spre el ~ deseori a-I 'i siv~. De picatele ie11ate nu sunt
scutip nici sfintii. dupi canonul 125, 126 'i 127 al Sf. Sinod din Cartagena Ei
cad uneori, fie prin necuno~ti fie prin ~!i 'i vointl. din cauza neputintii
omen~.
Dar nu trebuie a avea pomire spre dinsele, ci si lupte totdeauna a-~ cwap
sufletul de ~el de inclinare, penb'U a nu-~ pierde buna plkere dire Dumnezeu.
Cici ~i Dumnei.eu nu pedep• picatele iertate, cu munca v~ici, to~i
totdeauna ele ii sunt neplicute 'i wile, atil ele cil 'i cei ce le fac.
Pe lingi aceasta, ~lile iertate molqesc puterile sufletului strici evlavia,
opresc darul lui Dumnez.eu, deschid u~ ispitelor, 'i astfel omor sufletul, ii fac
neputincios. Mai ales cind cineva ~ mult intr-insele cu vointi 'i inclinare.
Una este a spune cineva odati ori de doui ori o minciuni ~ad, alta a
minti in orice imprejurare 'i a sirnp plicere 'i bucurie in acest fel de ~i.
Ond mu~le iau numai odati dintr-o mirodenie n-o altereazi, dar de se opresc
pe ea 'i mor acolo, o strici toati 'i o imputesc. cum zice Solomon: •.Dael mor
m~le strici dulceata untului de lenm". Tot astfel 'i picatele ~are. cele
'i
iertate, stind mull limp in suflet strici toati cucemicia buni starea lui.

225
indrepteaza in calea imp~easca a bunelor virtu\i cre~tine ~i la
pacea lasata noua de Hristos, cand zice: ,,Pace las vouii; Pacea
mea dau voua" (loan. 14, 26).
Apoi ~tia sunt datori totdeauna, in vreo supirare din
cauza unor indoieli ce unneaza ~tiintei lor, sa asculte de parintele
duhovnicesc ori de altcineva destul de in stare a da asemenea
sfaturi. Aici sa se consacre ~i sa se odihneasca deplin.

Cap. XXVII.

Suftetul si fie in pace, si progreseze

~i si nu piarda timpul

Sa faci ce ti-am spus in cap. XXVI, part. I, adicii: ori cand

vei vedea ca ai ciizut in vreo ~a din cele iertate, mai mica
ori mai mare, chiar de ti se intampla aceasta de milioane de ori,
nu te supira, nu te tulbwa ~i nu-ti pierde mull limp a o cerceta.
Ci indata cunoscand ce ai lucrat smereste-te'
si' vazandu-ti'
neputin\a, intoarce-te cu dragoste la Dumnezeu ~i cu gwa ori cu
mintea, zi: ,,Domnul meu, n-am f'acut decat ceea ce sunt. Nu se
putea ~tepta de la mine decit aceste neajunsuri. ~i, daca n-ar fi
fost buniitatea Ta care sa-mi ajute ~i sa nu ma paraseasci, nu
m-~ fi oprit numai la ele. iµ mul\unlesc ca m-ai slobozit ~i
suferi durere pentru ceea ce am sav~it, nerispunzand darului
Tau.
Iarta-ma si-mi
'
dii dar a nu Te mai vatama si a nu ma mai
'
desPllrti prin ceva de Tine: Tie doresc a-p sluji ~i a ma supune
totdeauna".

226
 Dupa ce vei face aceasta, nu-µ pierde timpul a gandi ca
Dwnnezeu nu te-a iertat, ci cu credin\a rnergi inainte, unnindu-\i
obi~nuitele nevointe ca ~i cum n-ai fi cazut in nici o ~li.
Fa aceasta nu nurnai odati ci de sute de ori, iar de e nevoie
in orice clipa, cu ~i indrimeala pana la urma ca la inceput,
ciici astfel faci mare cinste blllliitiitii lui Durnnezeu, pe Care
trebuie sa-L socoµ totdeauna bun, prea indurat, ce cov~te
inchipuirea ta
In ocest fel, progresul tau nu va fi iJnpiedicat, ci va merge
inainte ~i nu-µ vei pierde i.adamic timpul ~i rodul.
Chiar intr-unul din neajunsurile de rnai SUS poµ rarnane in
pace, daca procedezi astfel: indeamna-te cu o forti liuntrica a-µ
.
cunoaste nernernicia ta si' a te smeri inaintea lui Durnnei.eu. Sa
. .
cunosti apoi si' indurarea lui Durnnezeu facuta. cu tine, a-L .iubi,
.
si a-I inalta nenurniirate rnultumiri si slavoslovii. Din aceasta
' ' '
cadere te vei inal\a rnai rnult, cu ajutorul dat de Durnnei.eu.
Trebuie sa ia searna la aceasta cei ce ·se supiiri, se indoiesc, cand
~· pentru a vedea cat de mare este orbirea lor. Ciici wnbland
cu atita paguba i~i pierd tirnpul.
De aceea le ~i darn acest avertisment, care-i o veche cheie cu
care sufletul poate deschide marl cornori ~i intr-un timp scurt se
iJnboga~te cu Darul Dornnului nostru Iisus Hristos, caruia se
cuvine toata slava cinstea ~i inchiniiciunea, iJnpreuna cu eel farli
de inceput al Lui Parinte ~i cu prea Sfantul Duh, acurn ~ in vecii
vecilor. Amin.

227
 TABLA DE MATFRIE

Preacuvintare ................................................................................... 3

PRIMAPARTE

Cap. L Peifectiunea ~I; obpnerea ei;

cele pa11U lucruri. necesare in acest rizbolu ............................. 9
Cap. ll. Ceea ce nu trebuie. Si nu ne bimim pe noi • e .............. 15
Cap. m. Niidejdea ¥ increderea in I;>1nnne7.eu ................................. 18
Cap. IV. Neincrederea in sine ¥ spezanta in Dumnezeu .................. 21
Cap. V. Frica ¥ virlutea .................................................................. 22
Cap. VL Mijloace de dobindirea neincrederii in noi
¥ increderii ¥ celtitudinii in Dumnezeu .....•.............•...•....... 22
Cap. vn. Clun sa ne ordonim gindirea ca s-o ferim de ignorant! .... 24
Cap. Vlll. Dreapta ¥ falsa judecati ................................................. 2S
Cap. IX. Pizirea rnintfi de curiozitate .............................................. 27
Cap. X. Clun sa fonnim vointa ca in toate acplDlile noastre
inteme ~i exteme, in ultimul ei scop sa doreascl
numai a plkea lui Dwnne7.eU ............................................. 29
Cap. XI. ConsideratilDli care indupleci vointa omului
spre ceea ce-i bineplicut lui Dwnnemi ............................... 34
Cap. Xll. Multe dorinli ~i pofte care sunt in om.
Lupta dintre ele .................................................................. 35
Cap. xm. Clun sa luptam impottiva vointfi iJa1ionale ~i impottiva
actelor vollDltare pentru a dobindi o~uinta virtutilof1 ....... 38
Cap. XIV. Ce se intimpli cind vointa superioari J"ationali
e cuceriti de cea iJa1ionali, inferioari ¥ de inamici... ........... 43

229
Cap. XV. Razboiul trebuie dus neintrerupt,
cu curaj ~i pe tot frontul ...................................................... 46
Cap. XVI. Cum si se scoale dimineata soldatfi lui Hristos
~i cum si iasii pe campul de lupta? ..................................... 49
Cap. XVII. Cum si luptam impotriva patimilor ............................... 51
Cap. XVID. Razboiul impotriva pomirilor naprasnice
ale pasiunilor ...................................................................... 52
Cap. XIX. Cum si luptam impotriva patimilor tru~ .................... 55
Cap. XX. Cum se cuvine a lupta i:u lenea ....................................... 62
Cap. XXI. Despre indreptarea simtUJilor nturale. Trecerea
de la ele la privirea 'i preamhirea lui Dumnezeu ................. 66
Cap. xxn. Lucrurile sensibile SlUll mijloace 'i unelte de
corijarea sirnturiJor; ca si trecem de 1a ele la meditarea
Cuvintului lntrupat ¥ la tainele vietii ~i Patimii Lui. ........... 73
Cap. xxm. Cum se cuvine a ne corecta sentirnentele
prin diferite metode ............................................................ 76
Cap. XXIV. Cum se cuvine a ne conduce limba ............................. 80
Cap. xxV. Cum si disciplin~ imaginapa 'i memoria ................... 88
Cap. XXVI. Daci ~a duce bun rizboiu cu~.
soldatul lui Hristos se cuvine a fugi cu toata taria
de turbur.1ri ~i suparari........................................................ 99
Cap. xxvn. Procedeul cind suntem ramp ~- .................... 103
Cap. xxvm. Tactica diavolului in rizboiul
de amigirea oamenilor ......................,............................... 105
Cap. XXIX. Razboiul ~i amigirea folosite de diavol
cu cei ce-i pne in robia pacatului.. ..................................... 105
Cap. XXX. Razboiul 'i amigirea folosite de diavol cu cei
ce-~ reamosc riutatea ~ voesc a se libera.
De ce hotararile noaslre adesea n-ajung la reali7Ari? ........... 107
Cap. XXXI. Amigirea folosita de diavol contra celor
ce socot ca merg spre desav~ire ...................................... 109
Cap. ~- ~ folositi de ~iavol a ne ~ .
din calea virtupi .. ..... .................... ............... .... .......... ........ 111
Cap. ~- Ultima amigire uneltiti de diavol ca virtutiJe
ce am dobindit si fie transformate in vicii ........................ 116
Cap. XXXIY. infrangerea patimilor ¥ ci¢garea virtutiJor ............. 123
230
Cap. XXXV. Virtu!ile trebuie c3¢gate progresiv,
de la una la alta ................................................................ 125
Cap. XXXVI. Mijloacele de ~garea virtuplor, ocannuirea
nevointelor catva vreme cu o singura virtute ...................... 126
Cap. XLU. NeinlAturarea suferintelor. Conducerea poftelor
spre iJnbunatapre .............................................................. 129
Cap. XLID. NeinlAturarea contra diavolului dnd ne mg~ ........ 131
Cap. XLIV. Conce~a de sine 'i indemnul diavolului
ne fac a osandi cu ~are pe aproapele;
lupta contra acestor pasiuni ............................................... 133
Cap. XLV. Despre rugaciune ........................................................ 136
Cap. XLVI. Rugaciunea mintala ~ felurile ei ................................ 140
Cap. XLVII. Rugaciunea tacuti prin gandire ................................. 144
Cap. XLVIII. Altfel de rugaciune mintali ...................................... 146
Cap. XLIX. Felul de ate ruga prin Niscatoarea de Dumnewi ....... 147
Cap. L Citeva experiente de a aleiga cu curaj
~i credinfi la Niscatoarea de Dumnu.eu ............................ 150
<;:ap. LI. Rugiciunea prin ingeri 'i prin top fericitii ................. :...... 151
Cap. Lii. Meditarea Patimilor Jui lisus produce
in noi diferite pasiuni plicute lui Dumnewi ........ ~ ............. 153
Cap. LID. Foloasele dobindite din meditarea la Cel Ristignil
Unnarea virtu!ilor Lui ....................................................... 159

PARTEAD

Cap. I. Despre sf. Taine a Eucharistiei ........................................... 167

Cap. D. Cum se cuvine a primi sf. Taina a Eucharistiei ................. 168
Cap. m. Pregitirea de im~ire pentru a ne apropia
de dragostea lui Dumne:zeu ............................................... 171
Cap. IV. Ln~irea duhovnicwca ~ mintali ............................. 177
Cap. V. Darea lucrurilor ~i mul!WJlirea .......................................... 179
Cap. VI. Jertfa mintala .................................................................. 180
Cap. VII. Cucemicia Raceala ~ usciciunea ei.. ............................. 183
Cap. VIU. Cercetarea con~inpi .................................................... 11!8
Cap. IX. Lupta contra vraj~ilor din vremea moftii ..................... 193

231
Cap. x. Cele patru asupriri aduse de vrij~i la moarte ..... 194
I I I I ••• I •• I

Cap. XI. ASllprirea desriadejdi.i .................................................... 196

Cap. XII. Asuprirea slavei d~ ................................................. 197
Cap. XIII. Asuprirea irldlipuirilor.... ... .. .. .... ... ... ... ... ... .. .... .. ..... .. ..... 198
Cap. XIV. Pacea dllllovniceasc1 a i.rtinlii •.....•...•..•......................... 199
Cap. 'XV. Grija de pacea. suflerului ................................................ 200
Cap. XVI. Pupn cite pupn se zi~ aceasti locuinti pacinici ...... ~
Cap. XVII. Pacea sufletului se ~ga cu smerenia
~i ~i~ dlllllllui ..................:........................................... ~:3
•
Cap. XVIII. Sufletul sa stea irl singudtate mintala ~i lin~,
ca OWIUlei.eu sa lucreze intr-insul pacea sa. ....................... 205
Cap. XIX. fntelegerea iubirii aproapelui pentru
a 11u 11e tllrt:>tlrcl pacea ........................................................ ~7
Cap. XX. Sufterul liberat de vointa sa trebuie sa stea irlaintea
lui Dllrlme~ ................................................................... 2C>'.J
Cap. XXI. A nu cauta destatari, ci 11umai pe OWIUlezeu ................ 213
Cap. xxn. Otiar de-ar fi mstare protivllica pacii,
robul lui Dwrutei.eu sa llU .scad! CU duhul ......................... 214
Cap. xxm. Silinta diavollllui de a trubura pacea. suftetului
nostnL Fuga de viclerriile ~i amigirile lui .......................... 216
Cap. XXN. Ispitit de gandurile dinaWltru suftetul
si nu se. turhlre ................................................................ 218
Cap. XXVI. Leaclll folosit a 11u ne supira de ~lile
.
si' neputi.ntele noastJ'e. ........................................................ 219
Cap. XXVII. Sufletul sa fie in pace, sa progreseze
~I sa JlU plCllllii tilnpw .......................................................
' "' • -...JX • •• I 223

Difuzare:
S.C. EGUMENIJA S.R.L Galati
0.P. 3, C.P. 301 Cod 800730, Galati
TelJfax: 0236-326.730
E-mail: bunavestire@geniusnet.ro
www.editurabunavestire.ro

Tlpirlt 11 1.C. £URlllA £URODIPS I.I g. G1l1f I

 intr-adevar cartea aceasta invata nu despre
'
o lupta sensibila ~i vazuta; nu despre Iucruri
trupesti si trecatoare, ci despre razboiul spiritual
' '
si nevazut, in care intra fiecare crestin chiar din
'
ceasul botezului si fiigaduintei sale ' in fata Jui
'
Dumnezeu de a se lupta in acest razboi ~i a ' muri
'
pentru numele Lui dumnezeesc.
insa cartea aceasta se ocupa de vrajma~ii
netrupe~ti ~i nevazu!i, care sunt diferitele pasiuni
si dorinti ale carnii, pacatului si demonului si care
' ' ' ,
zi ~i noapte nu inceteaza a lupta impotriva ta.
Dupa cum spune dumnezeescul Pavel: ,,Lupta
noastra nu este impotriva carnii ~i sangelui, ci
impotri va capeteniilor, impotriva puterilor,
impotriva stapanilor intunerecului acestui veac ~i
impotriva duhurilor rautafii de sub cer" (Efes.
VI, 12).
Si ea mai spune ca ostasii care au sa se arunce
'
in aceasta '
lupta sunt toti crestinii. Conducatorul
' '
lor este Domnul nostru lisus Hristos, insotit de toti
coloneii si capitanii Sai, adica de toate ' cetele'
'
ingerilor ~i sfin!ilor. Campul de bataie ~i terenul in
mijlocul caruia are Joe acest razboi este inima
noastra si toata natura launtrica a omului.
'
Durata razboiului este toata viata noastra.
'