Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Carte de rugăciuni
ABECEDARUL VIEŢII DUHOVNICEŞTI
Sculându-ne din somn, mai înainte de orice lucru stai cu evlavie, fâcăndu-ţi închipuirea că stai
înaintea lui Dumnezeu Atotvăzătorul şi făcăndu-ţi semnul Crucii, zi [1]:
În numele Tată lui şi al Fiului şi al Sfâ ntului Duh. Amin.
După aceasta aşteaptă, până ce se vor linişti toate simţirile tale şi gândurile tale vor lăsa
toate cele pământeşti, şi atunci zi aceste rugăciuni fără nici o grăbire, ci din inimă cu luare
aminte:
Rugăciunea vameşului
Dumnezeule, milostiv fii mie, pă că tosului.
Rugăciunile începătoare
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugă ciunile Preacuratei
Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieş-te-ne pe noi. Amin.
Slavă Ţ ie, Dumnezeul nostru, slavă Ţ ie! (de 3 ori)
Rugăciune către Duhul Sfânt
Împă rate Ceresc Mâ ngâ ietorule, Duhul adevă rului, care pretutindeni eşti şi toate le
împlineşti, Vistierul bună tă ţilor şi Dă tă -torule de viaţă , vino şi Te să lă şluieşte întru noi şi ne
cură ţeşte pe noi de toată spurcă ciunea şi mâ ntuieşte, Bunule, sufletele noastre.[2]
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fă ră de moarte, miluieşte-ne pe noi (de 3 ori).
Slavă Tată lui şi Fiului şi Sfâ ntului Duh. Ş i acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Sfânta Treime
Preasfâ ntă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, cură ţeşte pă catele noastre. Stă pâ ne, iartă
fă ră delegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tă u.
Doamne miluieşte… (de 3 ori) Slavă… Şi acum…
Tată l nostru, Care eşti în ceruri, sfin-ţească -se numele Tă u, vie împă ră ţia Ta, fa-că -se voia
Ta, precum în cer aşa şi pe pă mâ nt. Pâ inea noastră cea de toate zilele dă -ne-o nouă astă zi şi
ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertă m greşiţilor noştri. Ş i nu ne duce pe noi
în ispită , ci ne izbă veşte de cel viclean.
Troparele treimice
Sculâ ndu-ne din somn că dem că tre Tine, Bunule, şi câ ntare îngerească strigă m Ţ ie,
Puternice: Sfâ nt, Sfâ nt, Sfâ nt eşti, Dumnezeule, pentru Nă scă toarea de Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi. Slavă…
Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne, mintea mea o luminează , inima şi buzele mele le
deschide, ca să Te laud pe
Tine, Sfâ ntă Treime: Sfâ nt, Sfâ nt, Sfâ nt eşti, Dumnezeule; pentru Nă scă toarea de Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi. şi acum…
Fă ră de veste Judecă torul va veni şi faptele fiecă ruia se vor descoperi; deci, cu frică să
strigă m în miezul nopţii: Sfâ nt, Sfâ nt, Sfâ nt eşti, Dumnezeule; pentru Nă scă toarea de
Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Doamne miluieşte (de 12 ori)
Din somn sculâ ndu-mă , mulţumescu-Ţ i Ţ ie, Preasfâ ntă Treime, că pentru multă bună tatea
Ta şi pentru îndelungă ră bdarea Ta, nu Te-ai mâ niat pe mine, leneşul şi pă că tosul, nici nu
m-ai pierdut pentru fă ră delegile mele; ci ai fă cut iubire de oameni după obicei; şi întru
deznă dă jduire ză câ nd eu, m-ai ridicat ca să mâ nec şi să slă vesc puterea Ta. Deci, acum
luminează -mi ochii gâ ndului, deschide-mi gura ca să mă învă ţ cuvintele Tale, să înţeleg
poruncile Tale, să fac voia Ta, să -Ţ i câ nt întru mă rturisirea inimii şi să laud preasfâ nt
numele Tă u: al Tată lui şi al Fiului şi al Sfâ ntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Veniţi să ne închină m împă ratului nostru, Dumnezeu (o închinăciune).
Veniţi să ne închină m şi să că dem la Hristos, împă ratul nostru, Dumnezeu (o închinăciune).
Veniţi să ne închină m şi să că dem la însuşi Hristos, împă ratul şi Dumnezeul nostru (o
închinăciune).
Psalmul 50
Miluieşte-mă , Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndură rilor Tale, şterge
fă ră delegea mea. Mai vâ rtos mă spală de fă ră delegea mea şi de pă catul meu mă cură ţeşte.
Că fă ră delegea mea eu o cunosc şi pă catul meu înaintea mea este pururea. Ţ ie Unuia am
greşit şi ră u înaintea Ta am fă cut, aşa încâ t drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor
câ nd vei judeca Tu. Că iată întru fă ră delegi m-am ză mislit şi în pă cate m-a nă scut maica
mea. Că iată , adevă rul ai iubit, cele neară tate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai
ară tat mie. Stropi-mă -vei cu isop şi mă voi cură ţi; spă la-mă -vei şi mai vâ rtos decâ t ză pada
mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite.
întoarce faţa Ta de că tre pă catele mele şi toate fă ră delegile mele şter-ge-le. Inimă curată
zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dină untru ale mele. Nu mă
lepă da pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tă u cel Sfâ nt nu-l lua de la mine. Dă -mi mie bucuria
mâ ntuirii Tale şi cu Duh stă pâ nitor mă întă reşte. învă ţa-voi pe cei fă ră delege că ile Tale şi
cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbă veşte-mă de vă rsarea de sâ nge, Dumnezeule,
Dumnezeul mâ ntuirii mele: bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele
vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă , Ţ i-aş fi dat; arderile de tot
nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrâ ntă şi smerită Dumnezeu nu
o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptă ţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune
pe altarul Tă u viţei.
CREZUL — Simbolul Credinţei
Cred întru unul Dumnezeu, Tată l Atot-ţiitorul, Fă că torul cerului şi al pă mâ ntului, vă zutelor
tuturor şi nevă zutelor.
Ş i întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nă scut, Care-le din Tată l S-a
nă scut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină , Dumnezeu adevă rat din Dumnezeu
adevă rat, nă scut, nu fă cut; Cel de o fiinţă cu Tată l, prin Carele toate s-au fă cut.
Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mâ ntuire S-a pogorâ t din ceruri şi S-a
întrupat de la Duhul Sfâ nt şi din Maria Fecioara şi S-a fă cut om.
Ş i S-a ră stignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pă timit şi S-a îngropat.
Ş i a înviat a treia zi, după Scripturi.
Ş i S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tată lui.
Ş i iară şi va să vină cu slavă , să judece viii şi morţii, a Că rui împă ră ţie nu va avea sfâ rşit.
Ş i întru Duhul Sfâ nt, Domnul de viaţă fă că torul, Carele din Tată l purcede, Cela ce împreună
cu Tg tă l şi cu Fiul este închinat şi slă vit, Carele a gră it prin prooroci.
Întru Una, Sfâ ntă , Sobornicească şi Apostolească Biserică .
Mă rturisesc un Botez întru iertarea pă catelor.
Aştept învierea morţilor.
Ş i viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Rugăciunea 1 a Sf. Macarie cel Mare
Doamne, cură ţeşte-mă pe mine pă că tosul, că niciodată n-am fă cut bine înaintea Ta.
Izbă veşte-mă deci de cel viclean şi să fie întru mine voia Ta, ca fă ră de osâ ndă să deschid
gura mea cea nevrednică şi să laud Preasfâ nt numele Tă u: al Tată lui şi al Fiului şi al
Sfâ ntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 2-a a Sf. Macarie cel Mare
Din somn sculâ ndu-mă , câ ntare de miez de noapte aduc Ţ ie, Mâ ntuitorule, şi înaintea Ta
că zâ nd strig: nu mă lă sa să adorm în moartea pă catelor, ci mă miluieş-te, Cel ce Te-ai
ră stignit de voie, şi pe mine cel ce zac în lene; gră bind mă scoală şi mă mâ ntuieşte, ca să
stau înaintea Ta întru rugă ciuni; iar după somnul nopţii să -mi luminezi ziua fă ră de pă cat,
Hristoase Doamne, şi mă mâ ntuieşte.
Rugăciunea a 3-a a Sf. Macarie cel Mare
Sculâ ndu-mă din somn că tre Tine, Stă pâ ne, Iubitorule de oameni, scap şi spre lucrurile Tale
mă nevoiesc. Mă rog Ţ ie, aju-tă -mi cu milostivirea Ta în toată vremea şi în tot lucrul.
Izbă veşte-mă de toate lucrurile lumeşti cele rele şi de sporirea diavolească izbă veşte-mă , şi
mă du întru împă ră ţia Ta cea veşnică . Că Tu eşti Fă că torul meu şi Purtă torul de grijă şi
Dă tă torul a tot binele şi întru Tine este toată nă dejdea mea, şi Ţ ie slavă înalţ, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 4-a a Sf. Macarie cel Mare
Doamne, Care cu multa Ta bună tate şi cu îndură rile Tale cele mari, mi-ai dat mie, robului
tă u, de am trecut timpul nopţii acesteia fă ră de ispită de toată ră utatea pizmaşului, Tu
însuţi, Stă pâ ne, Fă că torule a toate câ te sunt, învredniceşte-mă cu adevă rată lumina Ta, ca
să fac voia Ta, cu inimă luminată , acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 5-a a Sf. Macarie cel Mare
Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Care primeşti de la puterile Tale cele cereşti câ ntarea
Sfintei Treimi, primeşte şi de la noi, nevrednicii robii Tă i câ ntarea Sfintei Treimi şi ne
dă ruieşte în toţi anii vieţii noastre şi în tot ceasul, Ţ ie slavă să -Ţ i înă lţă m: Tată lui şi Fiului şi
Sfâ ntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 6-a a Sf. Vasile cel Mare
Pe Tine Te binecuvâ ntă m, Dumnezeule preaînalte şi Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi
pururea lucruri mari şi cu anevoie de urmat, slă vite şi preamă rite, care nu au numă r. Cel ce
ne-ai dat nouă somn spre odihna neputinţelor noastre şi spre repaus de ostenelile trupului
celui cu multe osteneli, mulţumindu-Ţ i că nu ne-ai pierdut pe noi cu fă ră delegile noastre, ci
după obiceiul cel iubitor de oameni Te-ai milostivit şi ne-ai ridicat pe noi a mâ neca şi a slă vi
Stă pâ nirea Ta.
Pentru aceea ne rugă m bună tă ţii Tale celei neasemă nate: luminează ochii gâ ndului nostru
şi ridică mintea noastră din somnul cel greu al lenei şi ne deschide gura noastră şi o umple
de laudele Tale, ca să putem în linişte a câ nta, a Te lă uda şi pururea a ne mă rturisi Ţ ie:
Dumnezeului celui slă vit întru toate şi de toţi, Tată lui celui fă ră de început, împreună şi
Unuia-Nă scut Fiului Tă u şi Preasfâ ntului şi bunului şi de viaţă fă că torului Tă u Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 7-a a Sf. Vasile cel Mare
Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul puterilor şi al tuturor trupurilor, Care între cele de sus
locuieşti şi spre cele de jos priveşti; Cel ce ispiteşti inimile şi ră runchii şi tainele oamenilor
le ştii cu adevă rat; Lumină fă ră de început şi pururea fiitoare, în Care nu este mutare sau
umbră de schimbare; însuţi împă rate fă ră de moarte, primeşte rugă ciunile noastre pe care
le aducem Ţ ie din gurile noastre cele necurate în acest ceas al nopţii, îndră znind pentru
mulţimea milelor Tale. Lasă nouă greşelile ce am greşit înaintea Ta, cu cuvâ ntul, cu lucrul,
din ştiinţă şi din neştiinţă . Cu-ră ţeşte-ne pe noi de toate întină ciunile trupeşti şi sufleteşti,
fă câ ndu-ne pe noi casă cinstitului şi Sfâ ntului Tă u Duh. Ş i ne dă ruieşte nouă cu inimă
veghetoare şi curată să trecem toată noaptea acestei vieţi, aşteptâ nd luminata şi sfâ nta zi a
Unuia Nă scut Fiului Tă u, a Domnului Dumnezeului şi Mâ ntuitorului nostru Iisus Hristos,
câ nd va veni pe pă mâ nt cu slavă să judece pe toţi şi să plă tească fiecă ruia după faptele lui.
Ca să nu fim aflaţi ză câ nd şi dormitâ nd, ci priveghind şi sculaţi întru lucrarea poruncilor Lui
şi să fim gata a intra în bucuria şi în că mara slavei Lui celei dumnezeieşti, unde este glasul
cel neîncetat al celor ce Te laudă şi nespusa dulceaţă a celor ce vă d pururea frumuseţea cea
nespusă a slavei Tale. Că Tu eşti Lumina cea adevă rată , Care luminezi şi sfinţeşti toate şi pe
Tine Te laudă toată fă ptura în veci. Amin.
Rugăciunea a 8-a, către Sfântul înger Păzitor Sfinte îngere, cel ce stai înaintea
pătima-
şului meu suflet şi al vieţii mele cele tică loase, nu mă lă sa pe mine pă că tosul, nici nu te
depă rta de mine pentru neînfrâ narea mea. Nu da loc diavolului celui viclean ca să -mi
stă pâ nească cu silnicie acest trup muritor. întă reşte mâ na mea cea slabă şi neputincioasă şi
mă îndreptează la calea mâ ntuirii. Aşa, Sfinte îngere al lui Dumnezeu, pă zitorul şi
acoperitorul sufletului şi al trupului meu celui tică los, iartă -mi toate cu câ te te-am scâ rbit în
toate zilele vieţii mele, şi orice am greşit în această noapte. Acopere-mă în această zi şi mă
pă zeşte de toată ispita protivnieului, ca să nu mâ nii cu nici un pă cat pe Dumnezeu, şi te
roagă pentru mine că tre Domnul, ca să mă întă rească întru frica Sa şi vrednic să mă arate
pe mine, robul Să u, bună tă ţii Sale. Amin.
Rugăciunea a 9-a, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Preasfâ ntă Stă pâ na mea, de Dumnezeu Nă scă toare, cu sfintele şi preaputernicile Tale
rugă ciuni, alungă de la mine, smeritul şi tică losul robul Tă u, deznă dă jduirea, uitarea,
necunoştinţa, nepurtarea de grijă şi toate gâ ndurile cele necurate, cele rele şi hulitoare de
la tică loasa mea inimă şi de la întunecata mea minte. Ş i stinge vă paia poftelor mele, că să rac
sunt şi tică los. Ş i mă izbă veşte de multe rele, aduceri aminte şi nă ravuri şi de toate faptele
cele rele mă izbă veşte, că binecuvâ ntată eşti de toate neamurile şi preacinstitul Tă u nume
se slă veşte în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Sfântul al cărui nume îl porţi
Roagă -te lui Dumnezeu, Sfinte, plă cut al lui Dumnezeu (…), că ci eu cu osâ rdie alerg că tre
tine, cel grabnic ajută tor şi rugă tor înaintea lui Dumnezeu pentru sufletul meu.
Cântare Preasfîntei Născătoare de Dumnezeu
Nă scă toare de Dumnezeu, Fecioară , bucură -Te Ceea ce eşti plină de dar, Mă rie, Domnul este
cu Tine, binecuvâ ntată eşti Tu între femei şi binecuvâ ntat este rodul pâ ntecelui Tă u, că ai
nă scut pe Mâ ntuitorul sufletelor noastre.
Troparul Crucii şi rugăciunea pentru patrie
Mâ ntuieşte, Doamne, poporul Tă u, şi binecuvâ ntează moştenirea Ta, biruinţă
binecredincioşilor creştini asupra celor protivnici dă ruieşte şi cu Crucea Ta pă zeşte pe
poporul Tă u.
Rugăciune pentru cei vii
Mâ ntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe duhovnicescul meu pă rinte (prenumele), pă rinţii mei
(prenumele), fraţii şi surorile, rudele, prietenii şi apropiaţii mei (prenumele) şi pe toţi
dreptmă ritorii creştini.
Rugăciune pentru răposaţi
Odihneşte, Doamne, sufletele adormiţilor robilor Tă i: pă rinţilor mei (prenumele) şi ale
tuturor rudeniilor mele, prieteni şi apropiaţi dreptmă ritori creştini, şi le iartă lor toate
greşelile cele de voie şi fă ră de voie, dă ruieşte lor împă ră ţia Cerească şi împă rtă şirea
bună tă ţilor Tale celor veşnice.
Dacă poţi în locul la aceste scurte rugăciuni pentru vii şi răposaţi citeşte pomelnicul de
la p. 664
Sfârşitul rugăciunilor
Cuvine-se cu adevă rat să Te fericim pe Tine, Nă scă toare de Dumnezeu, cea pururea fericită
şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decâ t Heruvimii şi
mai mă rită fă ră de asemă nare decâ t Serafimii, care fă ră strică ciune pe Dumnezeu-Cuvâ ntul
ai nă scut, pe Tine, cea cu adevă rat Nă scă toare de Dumnezeu, Te mă rim.[3]
Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte… (de 3 ori)
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugă ciunile Preacuratei Maicii Tale, ale
preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtă torilor pă rinţilor noştri, şi ale tuturor sfinţilor,
miluieşte-ne pe noi. Amin.
RUGĂCIUNI FOLOSITOARE CE POT FI CITITE DUPĂ
RUGĂCIUNILE DE DIMINEAŢĂ
Rugăciune către Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfinţii Rafail, Selafiil, Uriil,
Iegudiil, Varahil, Ieremiil şi îngerul Păzitor al vieţii noastre
Sfinţilor Arhangheli, miluiţi-ne pe noi pă că toşii care cerem ajutorul vostru. Pă -ziţi-ne pe
noi, robii lui Dumnezeu (prenumele) de toţi vră jmaşii vă zuţi şi nevă zuţi, dar cel mai mult
întă riţi-ne pe noi şi ne pă ziţi de chinurile morţii şi de ispitele diavolilor şi ne învredniciţi să
nu ne ruşină m câ nd ne vom înfă ţişa înaintea Creatorului nostru în ceasul dreptei Lui
judecă ţi.
O, Preasfinţilor Arhangheli! Nu ne înlă turaţi pe noi pă că toşii, pe cei ce ne rugă m vouă şi vă
cerem ajutorul şi apă rarea voastră în veacul acesta şi în cel ce va să vină . învredniciţi-ne
împreună cu voi să -L slă vim pe Tată l, pe Fiul şi pe Sfâ ntul Duh. Amin.
Rugăciune către Antonie cel Mare, Antonie din Dimsk, Antonie din Ciornozemsk,
Antonie Rimleanul, Pavel cel Simplu, Sfântul Serafim din Sarov, Sfântul Serghie din
Radonej, Sfântul Ioan din Kronştadt, Sfântul Simeon din Verhotursk, Sfântul Serafim
din Vâriţk, Sfântul Paisie Velicicovski, Cuvioasa Maria Egipteanca, Cuvioasa Matrona
din Moscova şi Sfânta Xenia din Peterburg
O mari îngă duitori ai Domnului! Cei ee aveţi îndră zneala că tre Stă pâ nul Hristos şi că tre
Preacurata Maica Lui, mijlociţi pentru noi nevrednicii (prenumele), rugă tori fierbinţi,
apă râ ndu-ne de toate nevoile şi nă pastele, ca prin rugă ciunile voastre nevă tă maţi să
ră mâ nem de duşmanii cei vă zuţi şi de cei nevă zuţi. Chemaţi milostivirea Domnului să ne
mâ ntuiască pe noi de pă cate în toate zilele vieţii noastre. Chemaţi bună voinţa Lui cea
milostivă să aducă cele de folos bisericii (casei) acesteia, să împace viaţa noastră , să -i
miluiască pe toţi enoriaşii (locatarii) bisericii (casei) acesteia, şi să mâ ntuiască sufletele
noastre ca neîncetat să slă vim, să lă udă m, să câ ntă m, să mă rim preacinstitul şi
preaminunatul nume al Tată lui, al Fiului şi al Sfâ ntului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor amin.
Rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian; Sfânta Muceniţă Iustina; Sfântul
Haralampii; Sfântul Vasile din Ancira; Sfântul Ierarh Leon Katanski; Sfântul Mare
Mucenic Gheorghii, Purtătorul de Biruinţă; Sfântul Mare Mucenic Dimitrie,
Izvorâtorul de Mir; Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia; Sfântul Tihon din Zadonsk;
Sfântul Ierarh Mitrofan din Voronej; Sfântul Grigorie din Arcogo-ntiis-k; Sfântul
Vasile din Ostrovsk; Sfinţii Mitropoliţi ai Moscovei Filip şi Ermoghen; Sfântul Ioan din
Tobolsk; Sfântul Inochentie din Irkutsk
O, Sfinţilor bineplă cuţi lui Dumnezeu! Ascultaţi smerita noastră rugă ciune. Voi, care viaţa
vremelnică pentru Hristos muceniceşte aţi sfâ rşit-o, şi acum cu duhul nu ne-aţi pă ră sit şi
mereu ne îndrumaţi să mergem după dumnezeieştile porunci şi ne ajutaţi să ducem crucea
noastră . Cei Ce aţi dobâ ndit îndră zneală , că tre Hristos şi Preacurata Lui Maică , acum fiţi
rugă tori şi mijlocitori pentru noi nevrednicii (prenumele). Fiţi nouă apă ră tori puternici, ca
prin mijlocirea voastră să fim pă ziţi şi nevă tă maţi de diavoli, de vră jitori şi de oamenii ră i,
ca întotdeauna să slă vim pe Sfâ nta Ttreime: Tată l şi Fiul şi Sfâ ntul Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Sfinţii Macarie Egipteanul, Macarie Alexandrinul, Marcu Fracesko,
Onufrie cel Mare, Arsenie cel Mare,
Petru al Atonului
O, Preacuvioşilor Pă rinţi! Vă rugă m noi nevrednicii, ca prin mijlocirea voastră să cereţi de la
Milostivul Dumnezeu, să nă tate sufletului şi trupului, viaţă liniştită şi bine-plă cută lui
Dumnezeu, ră spuns bun la înfricoşata Judecată a lui Hristos. Stingeţi, prin rugă ciunile
voastre, să geţile cele aprinse ale diavolului ce sunt pornite asupra robilor lui Dumnezeu
(prenumele); să nu se atingă de noi toată ră utatea pă catului şi, în bună cucernicie, să ne
sfâ rşim viaţa noastră pă mâ ntească şi să ne învrednicim împă ră ţiei Cereşti ca împreună cu
voi Să -L slă vim pe Tată l, pe Fiul şi pe Sfâ ntul Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Mucenic, împăratul Nicolae; Sfânta Muceniţă, împărăteasa
Alexandra; Sfintele Muceniţe: Tatiana, Olga, Maria, Anastasia; Sfântul Mucenic Alexei;
Sfânta Elisaveta şi Varvara şi către toţi Sfinţii Noi ce au pătimit pentru credinţă şi au
fost omorâţi pentru Hristos
O, sfinte multpă timitorule mucenice, împă rate Nicolae, Domnul te-a ales ca pe unsul Să u ca
să judeci cu milă şi cu dreptate oamenii tă i şi să fii apă ră torul împă ră ţiei pravoslavnice:
această slujire împă ră tească şi grijă pentru suflete cu frică de Dumnezeu o să vâ rşeai. însă ,
ca aurul în foc, cu grele suferinţe Domnul te-a încercat, ca pe multpă timitorul Iov, după
lipsirea tronului împă ră tesc ţi-a trimis şi moarte mucenicească . Toate acestea ră bdâ ndu-le
cu blâ ndeţe, ca un adevă rat rob al lui Hristos, te desfă tezi acum de înalta slavă lâ ngă tronul
împă ratului tuturor împreună cu sfinţii mucenici: sfâ nta împă ră teasă Alexandra, sfâ ntul
ţarevici Alexei, cu sfintele tale fiice Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia şi cu credincioasele
slugi. Dar avâ nd mare îndră zneală că tre Hristos-împă ratul, pentru Care ai şi pă timit, roagă -
te împreună cu ei ca Domnul să ierte pă catul poporului care nu s-a împotrivit omorâ rii tale,
a împă ratului şi unsului lui Dumnezeu, ca să izbă vească Domnul suferinda ţară a Rusiei de
crunţii împotrivitori care au fost sloboziţi de El pentru pă catele noastre şi să ridice tronul
pravoslavnicilor împă raţi, iar nouă să ne dă ruiască iertare pă catelor şi să ne povă ţuiască la
orice virtute, ca să câ ştigă m smerenia, blâ ndeţea şi dragostea pe care le-au ară tat aceşti
mucenici ca, în-vrednicindu-ne de împă ră ţia Cerească , unde împreună cu tine şi cu toţi
sfinţii, noii mucenici şi mă rturisitori să preaslă vim pe Tată l şi pe Fiul şi pe Sfâ ntul Duh.
Amin.
PAVECERNIŢA MICĂ
Condacul 1
Apă ră torul cel mare şi Doamne, biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbă vit de moartea cea
veşnică , cele de laudă aducem Ţ ie, noi robii Tă i şi zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai îndură ri
nenumă rate, de toate nevoile ne izbă veşte pe noi, care strigă m: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă !
Icosul 1
Fă că torul îngerilor şi Doamne al puterilor, deschide-mi mie nepriceputului mintea şi limba,
spre lauda preacuratului Tă u nume, precum ai deschis auzul şi limba celui surd şi gâ ngav
de demult care gră ia, strigâ nd:
Iisuse, preaminunate, mirarea îngerilor; Iisuse, preaputemice, izbă virea stră moşilor; Iisuse,
preadulce, slava patriarhilor; Iisuse, preaslă vite, tă ria ocâ rmuito-rilor; Iisuse, preaiubite,
plinirea proorocilor; Iisuse, preaminunate, întă rirea mucenicilor; Iisuse, prealine, bucuria
că lugă rilor; Iisuse, preamilostive, dulceaţa preoţilor; Iisuse, preaîndurate, înfrâ narea
pustnicilor; Iisuse, preadulce, bucuria preacu-vioşilor; Iisuse, preacurate, mintea cea
întreagă a celor curaţi cu fecioria; Iisuse, cel mai înainte de veci, mâ ntuirea pă că toşilor;
Iisuse, fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă !
Condacul2
Vă zâ nd, Doamne, pe vă duva care plâ ngea foarte şi, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat
pe fiul ei, pe care îl ducea să -l îngroape, aşa înviază şi sufletul meu cel omorâ t cu pă catele,
Iubitorule de oameni, şi Te milostiveşte spre mine, care strig: Aliluia!
Icosul 2
înţelesul cel greu de pă truns, că utâ nd Filip să -l înţeleagă , gră ia: Doamne, arată nouă pe
Tată l. Iar Tu ai zis că tre dâ nsul:
Atâ ta vreme ai fost cu mine şi n-ai cunoscut că Tată l este întru Mine şi Eu întru Tată l? De
aceea, Ţ ie, Gelui ce eşti necuprins, cu frică strigă m:
Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci; Iisuse, împă ratul cel preaputernic; Iisuse,
Stă pâ nul cel îndelung-ră bdă tor; Iisuse, Mâ ntuitorul cel preamilostiv; Iisuse, pă zitorul meu
cel preabun; Iisuse, cură ţeşte pă catele mele; Iisuse, ridică fă ră delegile mele; Iisuse, iartă
nedreptă ţile mele; Iisuse, nă dejdea mea, nu mă lă sa pe mine; Iisuse, ajutorul meu, nu mă
lepă da pe mine; Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine; Iisuse, Pă storul meu, nu mă
pierde pe mine; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă !
Condacul 3
Iisuse, Care ai îmbră cat cu putere de sus pe Apostolii Tă i, care şedeau în Ierusalim,
îmbracă -mă şi pe mine cel golit de toate faptele cele bune, cu că ldura Duhului Tă u celui
Sfâ nt, şi-mi dă mie să câ nt Ţ ie cu dragoste: Aliluia!
Icosul 3
Iisuse, Cel ce ai mulţime de îndură ri, care ai chemat pe vameşi şi pe pă că toşi şi pe cei
necredincioşi, nu mă trece cu vederea acum pe mine cel asemenea lor; ci, ca nişte mir de
mult preţ, primeşte câ ntarea aceasta:
Iisuse, puterea cea nebiruită ; Iisuse, mila cea fă ră de sfâ rşit; Iisuse, frumuseţea cea
prealuminată ; Iisuse, dragostea cea nebiruită ; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu; Iisuse,
miluieşte-mă pe mine, pă că tosul; Iisuse, auzi-mă pe mine cel ză mislit întru fă ră delegi;
Iisuse, cură ţeşte-mă pe mine, cel nă scut în pă cate; Iisuse, învaţă -mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse, luminea-ză -mă pe mine întunecatul; Iisuse, cură -ţeşte-mă pe mine, întinatul; Iisuse,
scoate-mă pe mine, desfrâ natul; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă !
Condacul4
Vifor de gâ nduri îndoite avâ nd înă untru Petru, se afunda; iar vă zâ ndu-Te pe Tine, Iisuse,
fiind cu trup şi umblâ nd pe apă , Tea cunoscut pe Tine, Dumnezeu adevă rat, şi primind
mâ na Ta cea mâ ntuitoare, a zis: Aliluia!
Icosul 4
Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale şi a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă ; şi
chemâ ndu-1 i-ai deschis ochii lui. Luminează cu mila Ta şi ochii cei cugetă tori ai inimii
mele, ai celui ce strig şi gră iesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus; Iisuse, ră scumpă ră torul celor de jos; Iisuse, pierză torul celor
de dedesubt; Iisuse, înfrumu-seţă torul fă pturilor; Iisuse, mâ ngâ ierea sufletului meu; Iisuse,
lumină torul minţii mele; Iisuse, veselia inimii mele; Iisuse, să nă tatea trupului meu; Iisuse,
Mâ ntuitorul meu, mâ ntuieşte-mă ; Iisuse, lumină torul meu, luminează -mă ; Iisuse, izbă veşte-
mă de toată munca; Iisuse, mâ ntuieşte-mă pe mine, nevrednicul; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă !
Condacul 5 Precum ne-ai ră scumpă rat pe noi de
demult din blestemul Legii cu sâ ngele cel izvorâ tor din Dumnezeu, Iisuse, aşa ne scoate pe
noi din lanţurile cu care şarpele ne-a împiedicat pe noi, prin patimile cele trupeşti, prin
îndemnă rile spre desfrâ nare şi prin trâ ndă virea cea rea, pe cei ce strigă m Ţ ie: Aliluia!
Icosul 5
Vă zâ nd pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâ inile, şi cu-noscâ ndu-
L pe El a fi Stă pâ nul, s-au nevoit cu stâ lpă ri a plă cea Lui, strigâ nd: Osana! Iar noi aducem Ţ ie
câ ntare, gră ind:
Iisuse, Dumnezeul cel adevă rat; Iisuse, Fiul lui David; Iisuse, împă ratul cel prea-slă vit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat; Iisuse, Pă storul cel prealuminat; Iisuse, pă zitorul prunciei
mele; Iisuse, îndreptă torul tinereţilor mele; Iisuse, lauda bă trâ neţilor mele; Iisuse, nă dejdea
cea de la moartea mea; Iisuse, viaţa mea de după moarte; Iisuse, liniştea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă ruşina pe mine atuncea; Iisu-se, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-
mă !
Condacul 6
Vestirea şi graiurile propovă duitorilor celor de Dumnezeu purtă tori plinind-o, Iisuse, pe
pă mâ nt Te-ai ară tat şi cu oamenii ai vieţuit, Cel ce eşti neajuns, şi durerile noastre le-ai
ridicat, de unde cu ră nile Tale noi tă mă duindu-ne, ne-am deprins a câ nta: Aliluia!
Icosul 6
Ră să rit-a în lume luminarea adevă rului Tă u şi s-a izgonit înşelă ciunea cea diavolească ,
Mâ ntuitorul nostru, că idolii neră b-dâ nd tă ria Ta au că zut, iar noi dobâ ndind mâ ntuire,
strigă m Ţ ie:
Iisuse, adevă rul cel ce izgoneşti înşelă ciunea; Iisuse, lumina cea mai presus de toate
luminile; Iisuse, împă rate, întă ritorul tuturor tă riilor; Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci
întru milă ; Iisuse, pâ inea vieţii, satură -mă pe mine cel flă mâ nd; Iisu-se, izvorul înţelepciunii,
adapă -mă pe mine cel însetat; Iisuse, veşmâ ntul cel de veselie, îmbracă -mă pe mine cel
întinat; Iisuse, acoperă mâ ntul cel de bucurie, acopere-mă pe mine, nevrednicul; Iisuse,
dă tă torul celor ce cer, dă -mi să plâ ng pentru pă catele mele; Iisuse, Cel ce afli pe cei pe care-i
cauţi, află şi sufletul meu; Iisuse, deschiză torul celor ce bat, deschide inima mea cea
tică loasă ; Iisuse, ră scumpă ră torul pă că toşilor, cură ţeşte fă ră delegile mele; Iisu-se, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă !
Condacul 7
Vrâ nd să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca o oaie la junghiere Te-ai adus, Iisuse, şi ca
un miel, fă ră de glas înaintea celui ce-1 tunde pe el, şi ca un Dumnezeu din morţi ai înviat şi
cu slavă la ceruri Te-ai înă lţat şi ne-ai ridicat pe noi, care strigă m Ţ ie: Aliluia!
Icosul 7
Ară tat-a fă ptură minunată , ară tâ ndu-Se nouă , Fă că torul; că din Fecioară , mai presus de fire
S-a întrupat şi din mormâ nt a înviat, nestricâ nd peceţile, şi la Apostoli prin uşile încuiate a
intrat cu trupul. Drept aceea minunâ ndu-ne, cu credinţă strigă m:
Iisuse, Cuvâ ntul cel necuprins; Iisuse, Cuvâ ntul cel nevă zut; Iisuse, puterea cea neajunsă ;
Iisuse, înţelepciunea cea mai presus de cuget; Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în
scris; Iisuse, domnia cea nenumă rată cu anii; Iisuse, împă ră ţia cea nebiruită ; Iisuse,
stă pâ nirea cea fă ră de sfâ rşit; Iisuse, tă ria cea preaînaltă ; Iisuse, puterea cea veşnică ; Iisuse,
Fă că torul meu, miluieşte-mă ; Iisuse, Mâ ntuitorul meu, mâ ntuieşte-mă ; Iisuse, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă !
Condacul 8
Vă zâ nd stră ină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstră ină m din lumea cea deşartă şi mintea
spre cele dumnezeieşti să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pă mâ nt S-a pogorâ t, ca să
ne ridice la ceruri pe noi, cei ce câ ntă m Lui: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul era între cei de jos, şi dintre cei de sus nicicum nu S-a despă rţit Cel negră it, câ nd de
voie pentru noi a pă timit, şi cu moartea Sa moartea noastră a omorâ t-o, iar cu învierea Sa, a
dă ruit viaţă celor ce câ ntă :
Iisuse, bucuria inimii; Iisuse, tă ria trupului; Iisuse, lumina sufletului; Iisuse, repejunea
minţii; Iisuse, bucuria cunoştinţei; Iisuse, nă dejdea cea aleasă ; Iisuse, pomenirea cea
preaveşnică ; IisuSe, lauda cea mai presus de ceruri; Iisuse, slava mea cea preaînaltă ; Iisuse,
dorirea mea, nu mă lepă da pe mine; Iisuse, Pă storul meu, caută -mă pe mine; Iisuse,
Mâ ntuitorul meu, mâ ntuieşte-mă ; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă !
Condacul 9
Toată firea îngerească , Iisuse, fă ră de încetare slă veşte preasfâ nt numele Tă u în ceruri,
strigâ nd: Sfâ nt, Sfâ nt, Sfâ nt; iar noi pă că toşii pe pă mâ nt, cu buze de tină , câ ntă m: Aliluia!
Icosul 9
Pe ritorii cei mult gră itori îi vedem tă câ nd ca pe nişte peşti fă ră de glas despre Tine, Iisuse,
Mâ ntuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat fiind, petreci şi
om deplin. Iar noi, minunâ ndu-ne de o taină ca aceasta, cu credinţă strigă m:
Iisuse, Dumnezeul cel preaveşnic; Iisu-se, împă ratul împă raţilor; Iisuse, Stă pâ nul
stă pâ nilor; Iisuse, Judecă torul celor vii şi al celor morţi; Iisuse, nă dejdea celor fă ră de
nă dejde; Iisuse, mâ ngâ ierea celor ce plâ ng; Iisuse, slava să racilor; Iisuse, nu mă judeca pe
mine după faptele mele; Iisuse, cură ţeşte-mă după mare mila Ta; Iisuse, izgoneşte de la
mine trâ ndă virea; Iisuse, luminează -mi gâ ndul cel tainic al inimii; Iisuse, dă -mi aducere
aminte de moarte; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă !
Condacul 10
Vrâ nd să mâ ntuieşti lumea, Ră să ritule al ră să riturilor, venind că tre apus, la firea noastră
cea întunecată , Te-ai smerit pâ nă la moarte; drept aceea s-a preaînă lţat numele Tă u mai
mult decâ t tot numele, şi de la toate fă pturile cereşti şi pă mâ nteşti auzi: Aliluia!
Icosul 10
împă rate cel preaveşnic, Mâ ngâ ietorule cel adevă rat, Hristoase, cură ţă şte-ne pe noi de
toată întină ciunea, precum ai cură ţit pe cei zece leproşi şi ne tă mă duieşte pe noi, precum ai
tă mă duit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameşul, ca să câ ntă m Ţ ie cu umilinţă ,
strigâ nd:
Iisuse, vistierul cel nestricat; Iisuse, bogă ţia cea neîmpuţinată ; Iisuse, hrana cea tare; Iisuse,
bă utura cea nesecată ; Iisuse, îmbră că mintea să racilor; Iisuse, folositorul vă duvelor; Iisuse,
apă ră torul celor lipsiţi; Iisuse, ajută torul celor osteniţi; Iisuse, îndreptă torul celor stră ini;
Iisuse, câ rmaciul celor ce înoată pe mare; Iisuse, liniştea celor învă luiţi; Iisuse, Dumnezeule,
ridică -mă pe mine, cel că zut; Iisu-se, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă !
Condacul 11
Câ ntare cu totul de umilinţă aduc Ţ ie, eu nevrednicul, şi strig Ţ ie ca şi cananian-ca: Iisuse,
miluieşte-mă , că nu am fiică , ci trup, care cumplit este stă pâ nit de diavolul, cu patimi şi cu
urgie fiind aprins, şi dă -mi tă mă duire mie celui ce strig: Aliluia!
Icosul 11
Lumină torul cel primitor de lumină , al celor dintru întunericul necunoştinţei, Pavel, care
mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului celui de Dumnezeu înţelep-ţitor,
şi-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Aşa şi mie luminează -mi luminile cele întunecate
ale sufletului, ale celui ce strig:
Iisuse, împă ratul meu cel preatare; Iisu-se, Dumnezeul meu cel preaputemic; Iisu-se,
Domnul meu cel fă ră de moarte; Iisuse, Ziditorul meu cel preaslă vit; Iisuse, îndreptă torul
meu cel preabun; Iisuse, Pă storul meu cel preaîndurat; Iisuse, Stă pâ nul meu cel
preamilosâ rd; Iisuse, Mâ ntuitorul meu cel preamilosâ rd; Iisuse, luminează -mi mintea cea
întunecată cu patimile; Iisu-se, tă mă duieşte-mi trupul cel ră nit cu pă catele; Iisuse,
cură ţeşte-mi mintea de gâ ndurile cele deşarte; Iisuse, pă zeşte-mi inima de poftele cele
viclene; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă !
Condacul 12
Dă ruieşte-mi har, Dezlegă torule al tuturor datoriilor, Iisuse, şi mă primeşte pe mine cel ce
mă pocă iesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepă dat de Tine, şi mă cheamă pe mine
trâ ndavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, şi mă auzi pe mine, cel ce
strig Ţ ie: Aliluia!
Icosul 12
Slă vind întruparea Ta, Te lă udă m toţi şi credem cu Toma, că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce
şezi de-a dreapta Tată lui şi va să judeci viii şi morţii. Atunci, adică , mă învredniceşte stă rii
celei de-a dreapta pe mine cel ce strig:
Iisuse, împă ratul cel mai înainte de veci, mâ ntuieşte-mă ; Iisuse, floarea cea cu bun miros,
bine înmiresmează -mă ; Iisuse, că ldura cea iubită , încă lzeşte-mă ; Iisuse, acoperă mâ ntul cel
mai înainte de veci, acopere-mă ; Iisuse, veşmâ ntul cel luminat, înfrumuseţează -mă ; Iisuse,
mă rgă ritarul cel cinstit, luminează -mă ; Iisuse, piatra cea scumpă , stră luceşte peste mine;
Iisuse, soarele dreptă ţii, luminează -mă ; Iisuse, lumina cea sfâ ntă , stră luceşte peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufleteşti şi trupeşti, izbă veşte-mă ; Iisuse, scoate-mă din mâ na
protivnicului; Iisuse, izbă veşte-mă de focul cel nestins şi de alte chinuri veşnice; Iisuse, Fiul
lui Dumnezeu, miluieşte-mă !
Condacul 13
O, preadulce şi întru tot îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte acum
această puţină rugă ciune a noastră , precum ai primit cei doi bani ai vă duvei, şi pă zeşte
moştenirea Ta de vră jmaşii cei vă zuţi şi de cei nevă zuţi, de venirea altor neamuri asupra
noastră , de neputinţă şi de foamete, de toate scâ rbele şi ră nile cele aducă toare de moarte, şi
din chinurile cele viitoare scoate-ne pe toţi, care strigă m Ţ ie: Aliluia! (acest condac se zice
de 3 ori).
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Făcătorul îngerilor şi Doamne al puterilor… Condacul 1:
Apărătorul cel mare şi Doamne…
Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâ ns pentru Lază r şi lacrimi de
întristare şi de milostivire ai vă rsat pentru dâ nsul, primeşte lacrimile mele. Cu patimile
Tale, vindecă , patimile mele, Cu ră nile Tale, tă mă duieşte ră nile mele. Cu Sâ ngele Tă u,
cură ţeşte sâ ngele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tă u, cel de viaţă
fă că tor. Fierea cu care vră jmaşii Te-au adă pat să îndulcească amă ră ciunea cu care
potrivnicul m-a adă pat: Trupul Tă u întins pe Cruce să întindă că tre Tine mintea mea, cea
trasă jos de diavoli. Capul Tă u, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pă lmuit
de potrivnici. Preasfmtele Tale mâ ini, pironite de cei fă ră de lege pe Cruce, să mă tragă spre
Tine din pră pastia pierză rii, precum a fă gă duit preasfâ ntă gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită ,
cu pă lmuiri şi cu scui-pă ri, să umple de stră lucire faţa mea cea întinată de fă ră delegi. Duhul
Tă u, pe care l-ai încredinţat Tată lui câ nd erai pe Cruce, să mă povă ţuiască spre Tine, prin
harul Tă u. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocă inţa, nici umilinţa care
întorc pe fii la moştenirea lor. Nu am lacrimi mâ ngâ ietoare, Stă pâ ne. S-a întunecat mintea
mea cu cele lumeşti, şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a ră cit inima mea de atâ tea
ispite şi nu poate să se înfierbâ nte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne,
Iisuse Hristoase, Dumnezeule, vistierul bună tă ţilor, dă ruieşte-mi pocă inţă neştirbită şi
inimă îndurerată , ca să pornesc cu tot sufletul în că utarea Ta; că ci fă ră Tine mă voi
înstră ina de tot binele. Dă -mi aşadar, Bunule, harul Tă u. Tată l, Care Te-a nă scut din sâ nurile
Sale fă ră de ani şi mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am
pă ră sit, Doamne; să nu mă pă ră seşti. Am ieşit de la Tine: ieşi în că utarea mea. Du-mă la
pă şunea Ta cea duhovnicească . Numă ră -mă între oile turmei Tale preaalese. Hră neşte-mă
împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine. Că ci inima lor curată este să laşul
Tă u şi se vede într-însa stră lucirea descoperirilor Tale. Stră lucirea Ta este mâ ngâ ierea şi
odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri şi în toate felurile de chinuri. Acestei
stră luciri mă învredniceşte şi pe mine, nevrednicul, cu harul şi cu iubirea de oameni a
Mâ ntuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.
ACATISTUL MAICII DOMNULUI «BUCURIE
NEAŞTEPTATĂ»
Condacul 1
Cel ce verşi mir de mult preţ la toată lumea şi mie celui nevrednic şi mai mult decâ t toţi
pă că tos, dă ruieşte-mi ca să -ţi aduc ţie câ ntare, Pă rinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai îndră znire
că tre Dumnezeu, slobozeşte-mă din toate necazurile, ca să strig ţie: Bucură -te, Nicolae Mare
Fă că tor de Minuni.
Icosul 1
Ară tatu-te-ai în vis împă ratului celui cinstitor de Dumnezeu şi pentru moartea voievozilor
acelora l-ai îngrozit pe el şi degrabă ascultâ nd de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca să -i
sloboadă pe dâ nşii. Pentru aceea cu bucurie şi cu frică erau ţinuţi, iar eu cu dâ nşii strig ţie,
Nicolae:
Bucură -te, capul cel sfinţit; Bucură -te, cel ce ai sfă râ mat capul cel diavolesc cu rugă ciunile
tale; Bucură -te, slujitorule al împă ratului tuturor; Bucură -te, ajută torul celor credincioşi;
Bucură -te, întă rirea Ortodoxiei; Bucură -te, pierză torul celor fă ră de lege; Bucură -te, cel ce
eşti insuflat cu suflarea Duhului Sfâ nt; Bucură -te, cel ce ai pierdut viforul mulţimii zeilor;
Bucură -te, cel ce eşti împreună vorbitor cu îngerii; Bu-cură -te, izgonitorul demonilor;
Bucură -te, graiule al dumnezeieştilor cuvinte; Bucu-ră -te, cel ce ai astupat gurile ereticilor;
Bucură -te, Nicolae, Mare Fă că tor de Minuni!
Condacul 2
Pe pă mâ nt al doilea înaintemergă tor te-ai ară tat, Nicolae, spre mustrarea fă ră delegilor; că
acela a mustrat pe Irod, fă că torul fă ră delegii, iar tu ai ruşinat pe Arie cel orbit cu eresul; şi
toată lumea voieşti să o cură ţeşti de învă ţă turile lui cele nedrepte, şi turma ta a o lumina, ca
un pă rinte şi învă ţă tor. Pentru aceea strigă m: Aliluia!
Icosul 2
Vrâ nd dimineaţa, Avlavie, după porunca împă ratului, să scoată pe cei legaţi din temniţă la
tă iere; iar tu cu minunile tale mai înainte ai apucat prin vis, şi îngrozin-du-1 pe el ai zis:
Nimic să nu faci bă rbaţilor acestora, că nevinovaţi sunt spre tă iere; pentru aceiea şi noi cu
dâ nşii strigă m ţie, Nicolae mă rite:
Bucură -te, Mare Fă că tor de Minuni; Bucură -te, grabnicule ajută tor; Bucură -te, cald
folositor; Bucură -te, cercetă torul celor necă jiţi; Bucură -te, limanul cel lin al celor înviforaţi;
Bucură -te, mâ ngâ ierea celor ce plâ ng; Bucură -te, hră nitorul celor flă mâ nzi; Bucură -te,
povă ţuitorul celor orbi; Bucură -te, bogă ţia să racilor; Bucură -te, toiagul cel tare al
bă trâ neţilor; Bucură -te, cununa Bisericii; Bucură -te, pă rintele să racilor şi bun dă ruitorule;
Bucură -te, Nicolae, Mare Fă că tor de Minuni!
Condacul 3
Am auzit, Nicolae, de minunile tale şi m-am spă imâ ntat, că de bucurie şi de frică fiind ţinut,
ce am a ră spunde, nu mă pricep. Ci tu cu rugă ciunile tale cele neîncetate, luminează -mi
mintea ca să câ nt lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia!
Icosul 3
Arhanghelii cu îngerii se minunează , Pă rinte, de credinţa ta cea tare că tre Dumnezeu;
apostolii cu proorocii se laudă cu tine; oamenii cei dreptcredincioşi spre tine au nă dejde.
Pentru aceasta şi eu, deşi sunt nevrednic, strig ţie, Sfinte Nicolae:
Bucură -te, cel ce împreună eşti locuitor cu îngerii; Bucură -te, cel ce aduci întristare
diavolilor; Bucură -te, cel ce eşti slujitor împreună cu Grigore Teologul în preoţie; Bucură -te,
cu Ioan Gură -de-Aur, împreună vorbitorule; Bucură -te, prietenul Marelui Vasile; Bucură -te,
că împreună cu el tai eresurile; Bucură -te cel ce porţi o credinţă cu dâ nşii; Bucură -te, că faci
minuni spre împă care; Bucură -te, că tu cureţi lumea de mulţimea zeilor; Bucură -te, cel ce ai
vorbit mai dinainte despre cinstirea Maicii Domnului în Bierică ; Bucură -te, că ruşinâ ndu-1
pe Arie, înşelă torul, la sobor l-ai învins;
Bucură -te, că pe fecioarele acelea le-ai oprit cu ajutorul tă u de la împreunarea cea
desfrâ nată ; Bucură -te, Nicolae, Mare Fă că tor de Minuni!
Condacul 4
O, Mare Fă că torule de Minuni, Nicolae, deşi pe fecioarele acelea vrea tată l lor să le dea,
pentru să ră cie, la desffâ nare, tu, Pă rinte, mai înainte apucâ nd aur, din destul tată lui lor ai
dat. Pentru aceia nepricepâ nd ei de unde se fă cea aceasta, minunâ ndu-se au strigat lui
Dumnezeu câ ntarea: Aliluia.
Icosul 4
Ca să ară ţi a ta mare milostivire că tre cei să raci, Preafericite, bă trâ nului noaptea, întru
ascuns trei legă turi de galbeni de aur ai dat, izbă vindu-1 pe el şi pe fetele lui de la că derea
în pă cat. Pentru aceia auzi de la toţi:
Bucură -te, vistieria milei lui Dumnezeu; Bucură -te, primirea mai înainte a cunoştinţei lui;
Bucură -te, dă tă torule al bună tă ţilor lui Dumnezeu; Bucură -te, hrana şi bucuria celor ce
aleargă că tre tine; Bucură -te, pâ ine de hrană neînpuţinată celor lipsiţi; Bucură -te, bogă ţie
de Dumnezeu dă ruită celor ce vieţuiesc în lipsă pe pă mâ nt; Bucură -te, ridicarea grabnică a
să racilor; Bucură -te, limpede cugetare a celor necă jiţi; Bucură -te, că eşti blâ nd ascultă tor a
celor neputincioşi; Bucură -te, dulceaţă a toată lumea; Bucură -te, mirele celor trei fete;
Bucură -te, izbă vitorul necazurilor mele; Bucură -te, Nicolae, Mare Fă că tor de Minuni!
Condacul 5
Că tre biserica ta mergâ nd, oarecâ nd Vasile, sâ rguindu-se să -ţi aducă dar, ră pi-tus-a de
agareni şi l-au dat pe el ostaşii lui Amira, stă pâ nului lor spre slujbă , iar pă rinţii lui, deşi erau
întristaţi, însă n-au încetat a înă lţa că tre tine rugă ciuni şi trecâ nd ziua praznicului tă u, de
că tre seară l-ai pus pe el înaintea lor şi vă zâ nd ei această minune, cu tine câ ntare de bucurie
lui Dumnezeu câ ntau: Aliluia!
Icosul 5
Mergâ nd fiul lui Agricola să dea un pahar lui Amira şi stâ nd înaintea lui cu frică , iar, tu,
Pă rinte, rugat fiind de pă rinţii lui, l-ai izbă vit pe el din mâ inile lui Amira într-un ceas;
pentru aceia cu dâ nşii strigă m ţie, Nicolae, ca unui bun pă stor:
Bucură -te, Ierarhul Domnului; Bucură -te, luminată propovă duire a creştină tă ţii; Bucură -te,
cel ce porţi nume de biruinţă ; Bucură -te, stâ rpirea patimilor celor nero-ditoare; Bucură -te,
aducerea de roadă a pomilor duhovniceşti; Bucură -te, îndreptă torul dreptcredincioşilor;
Bucură -te, pră darea pă gâ nă tă ţii; Bucură -te, doctorul cel fă ră de plată ; Bucură -te, că în dar
dai, în dar împă rţi tă mă duiri; Bucură -te, al celor neputincioşi bun pă stor; Bucură -te, cel ce
izgoneşti dintre noi pe slujitorii cei diavoleşti; Bucură -te, desfă tare a toată lumea; Bucură -
te, Nicolae, Mare Fă că tor de Minuni!
Condacul 6
Minunată s-a ară tat naşterea ta, Nicolae, credincios fiind tu pe pă mâ nt, din vremea naşterii
tale; că ai supt numai din sâ nul cel drept şi de la sâ nul maicii tale te-ai cunoscut mare
fă că tor de minuni; pentru aceea şi acum cu tine câ ntă m lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
De împresură rile diavoleşti, cu rugă ciunile tale ai izbă vit pe oameni, Pă rinte, şi cu râ urile
sudorilor tale ai stins mulţimea zeilor celor pă gâ ni; pentru aceea şi acum dă ruieşte
vindecă ri neputinţelor mele, Ierarhe, ca să strig ţie:
Bucură -te, Nicolae; Bucură -te, fă că to-rule de minuni; Bucură -te, Ierarhe; Bucură -te,
preacuvioase; Bucură -te, preafericite; Bucură -te, Cel ce eşti cu nume mare; Bucură -te,
preamă rite; Bucură -te, hră nitorul pustnicilor; Bucură -te, învă ţă torul înfrâ nă rii; Bucură -te,
îndreptarea celor ră tă ciţi; Bucură -te, că altceva nu ştiu să gră iesc fă ră numai: bucură -te!
Bucură -te, că prin tine ne îndestulă m de lumină ; Bucură -te Nicolae, Mare Fă că tor de
Minuni!
Condacul 7
Avâ nd vicleană cunoştinţă , Arie a început a învă ţa eresurile cele fă ră de Dumnezeu şi a
intrat în turma ta, ca un lup, vrâ nd ca o fiară să o apuce; ci tu preală udate, degrabă alergâ nd
că tre Stă pâ nul, cu rugă ciunile Tale ai izgonit toată nebunia lui şi ca pe o fiară cumplită l-ai
surpat. Pentru aceea cu tine, Nicolae, strigă m lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat ţie această
putere: Aliluia.
Icosul 7
Mai înainte împotrivindu-te eresului lui Arie, cel de trei ori blestemat, ai ruşinat a lui fă ră
de Dumnezeu poruncă , şi ca pe un al doilea Iudă , surpâ ndu-1 l-ai lă sat. Pentru aceea şi eu
strig ţie neîncetat:
Bucură -te, întâ istă tă torule pe scaunul Mirelor; Bucură -te, Mare ierarhe al Lichiei; Bucură -
te, cale neră tă cită a celor ce înoată pe mare; Bucură -te timpan, care dai sunet de
dumnezeiască glă suire; Bucură -te, chimval bineră sună tor; Bucură -te, că ai stricat trâ mbiţa
eresului lui Arie; Bucură -te, striga ţie Constantin; Bucură -te, a gră it ţie Avlavie; Bucură -te, a
adus ţie tată l cu fetele; Bucură -te, a gră it Agricola cu Vasile; Bucură -te, că prin tine de mâ nia
potopului izbă vin-du-ne, pace cu Dumnezeu află m; Bucură -te, Nicolae, Mare Fă că tor de
Minuni!
Condacul 8
Minune dumnezeiască te-ai ară tat, fericite, celor ce aleargă la Biserica ta, de Dumnezeu
purtă torule, de multe feluri de necazuri şi nă vă liri izbă vindu-i, Pă rinte, pe cei ce după
Dumnezeu spre tine cu credinţă şi-au pus nă dejdea, câ ntâ nd: Aliluia.
Icosul 8
Ca cel ce ai îndră znire că tre Hristos, Nicolae, că turma Lui pă zeşti de lupii cei vă zuţi şi
nevă zuţi şi de că tre cei ce scapă sub acoperemâ ntul tă u nu te întorci şi mie celui ce mă
învă luiesc de gâ nduri şi de lucruri viclene, dă -mi mâ nă de ajutor, Pă rinte ca să strig ţie:
Bucură -te, Nicolae, preală udate; Bucură -te, întă rirea Mirelor; Bucură -te podoaba Lichiei;
Bucură -te, câ rmuitorule cel bun; Bucură -te, că împreună cu îngerii salţi; Bucură -te, că ci cu
arhanghelii te veseleşti; Bucură -te, că fă ră materie cu heruvimii slujeşti Fă că torului;
Bucură -te, că pe Arie, diavolul cel întrupat, l-ai surpat; Bucură -te, cel ce dă ruieşti bun
miros; Bucură -te, cel ce respingi mirosul cel ră u; Bucură -te, albeală care speli patimile;
Bucură -te, roşeală care acoperi pă catele; Bucură -te, Nicolae, Mare Fă că tor de Minuni!
Condacul 9
Nu pricep de unde voi începe a-ţi aduce laudă , Pă rinte? Care câ ntare îţi voi câ nta? Sau cu ce
cununi te voi încununa? Că de-mi voi aduce aminte de voievozi mă minunez; de Vasile, mă
mir; despre fecioarele acelea nu mă pricep ce să gră iesc; de toţi numai mă minunez şi
împreună cu tine lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat ţie cele preamă rite, laudă îi trimit, câ ntâ nd
câ ntarea: Aliluia.
Icosul 9
Vă zâ nd Stă pâ nul a toate pe neamul omenesc, pierzâ ndu-se cu eresul nebuniei lui Arie, pe
tine te-a dat mustră tor nebuniei lui. Dar tu, Pă rinte, de la masa învă ţă turii dumnezeieşti, ca
pe un urâ t, l-ai lepă dat; iar pe mine cu fă râ miturile Ortodoxiei mă miluieşte, ca să strig ţie:
Bucură -te, Nicolae, Israelul cel nou; Bu-cură -te, sabie ascuţită , ceea ce tai nedum-nezeirea;
Bucură -te, întă rirea credincioşilor; Bucură -te, omorâ rea celor fă ră delege; Bucură -te, cel ce
ai luat Duhul Sfâ nt ca un porumbel; Bucură -te, cel ce îneci duhurile cele viclene în marea
cea de foc; Bucură -te, porumbelul Domnului; Bucură -te, cursă prinză toare asupra celui
viclean; Bucură -te, cel ce dă ruieşti celor legaţi slobozire; Bucură -te, că ai legat eresurile cele
fă ră de Dumnezeu; Bucură -te, că deschizi gurile ortodocşilor; Bucură -te, că legi limbile
celor vicleni; Bucură -te, Nicolae, Mare Fă că tor de Minuni!
Condacul 10
Auzit-am pe acel Vasile, gră ind şi înaintea tuturor spunâ nd minunile tale, pe care le-ai fă cut
cu dâ nsul, Pă rinte; şi minunâ n-du-mă , am preamă rit puterea ta cea dată ţie de la
Dumnezeu; că tu ca un pă stor, degrabă alergi că tre cei ce te roagă pe tine şi pentru toţi te
rogi lui Dumnezeu şi Stă pâ nului, câ ntâ nd: Aliluia.
Icosul 10
Izbă veşte-mă , Pă rinte, cu rugă ciunile tale, ca şi pe acel Vasile. Auzi-mă , preacuvioase, cu
auzul tă u, precum ai auzit pe voievozii cei legaţi. Dă -mi mâ nă de ajutor, Nicolae, precum ai
dat celor ce fuseseră învă luiţi în mare, ca să gră iesc ţie acestea:
Bucură -te, al doilea Moise; Bucură -te, tablă duhovnicească ; Bucură -te, haina preoţiei;
Bucură -te, mai înainte ară tă torul dreptă ţii; Bucură -te, de Dumnezeu încununate ierarhe;
Bucură -te, cel ce îngră deşti gurile celor hulitori de Dumnezeu; Bucură -te, lumina cea
aprinsă cu dumnezeiască vă paie; Bucură -te, că ai stins vă paia cea diavolească ; Bucură -te,
aur de Dumnezeu lă murit; Bucură -te, că ai afundat pe satana ca plumbul în adâ nc; Bucură -
te, mă rgă ritar mult-luminos; Bucură -te, Nicolae, Mare Fă că tor de Minuni!
Condacul 11
Tu eşti pă storul cel bun, Nicolae, că pe turma ta o povă ţuieşti că tre pă şunea cea
duhovnicească şi din izvorul raiului o adă pi pe ea. Pentru aceea împreună cu tine câ ntă m
lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 11
Om al raiului fiind, fericite, că ai stâ lpă ri de rugă ciuni neîncetate că tre Dumnezeu, dă -mi
mie sub umbra acelora totdeauna a mă umbri, ca să gră iesc ţie:
Bucură -te, vieţuitorule în Locaşul Celui Preaînalt; Bucură -te, cel ce ai înecat pe fiii
diavoleşti; Bucură -te, pă zitorul râ nduielii tale; Bucură -te, mitropolite; Bucură -te, că ai
ruşinat basmul eresurilor lui Arie; Bucură -te, Maica mulţimii popoarelor pă mâ nteşti;
Bucură -te rana mulţimii diavolilor; Bucură -te, pă rinte şi învă ţă torule; Bucură -te, că pe
dască lul eresurilor l-ai ruşinat; Bucură -te, cel ce ai ruşinat că runteţile lui Arie cele urâ te;
Bucură -te, că prin tine ne-am învă ţat a ne închina Ziditorului în Treime; Bucură -te, Nicolae,
Mare Fă că tor de Minuni!
Condacul 12
înţelepciunea ta cea întru tot cinstită pe Arie cel ră tă cit l-a ruşinat şi mintea ta a stricat
mulţimea zeilor; mâ ntuieşte şi sufletul meu cel ră tă cit, şi mă învaţă a câ nta cu tine lui
Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 12
Cu inima m-am spă imâ ntat, cu sufletul m-am tulburat, cu limba nu pricep ce să gră iesc, fă ră
numai acestea:
Bucură -te, cel ce eşti mai mare între preoţi; Bucură -te, cel ce eşti întâ istă tă tor pe scaunul
Mirelor; Bucură -te, împreună şeză torule pe scaun cu Apostolii; Bucură -te, cel ce eşti lumină
înaltă ; Bucură -te, cel ce ai surpat înă lţă rile gâ ndurilor diavoleşti ale lui Arie cel bâ rfitor;
Bucură -te, că ai tă iat ră dă cina eresurilor satanei; Bucură -te, cel ce ai încuiat pe îngerul
satanei întru adâ nc; Bucură -te, liman lin al celor învă luiţi; Bucură -te, bun câ rmuitor al
coră biei celei duhovniceşti; Bucură -te, că prin tine ne învrednicim de viaţa cea fă ră de
sfâ rşit; Bucură -te, Nicolae, Mare Fă că tor de Minuni!
Condacul 13
O, Preaminunate, Pă rinte Nicolae, plâ ng şi strig că tre al tă u sprijin, aducâ nd ţie acum
această puţină rugă ciune, ca să mă izbă veşti de munca cea de veci cu rugă ciunile tale,
Ierarhe preală udate, şi mă învredniceşte veşnicei împă ră ţii, ca împreună cu tine să câ nt
câ ntarea lui Dumnezeu: Aliluia, (acest condac se zice de 3 ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Arătatu-te-ai în vis împăratului… şi Condacul 1: Cel ce verşi
mir de mult preţ*.*
Rugăciune
O, preabunule Pă rinte Nicolae, pă storul şi învă ţă torul celor ce aleargă cu credinţă că tre a ta
folosire şi cu fierbinte rugă ciune te cheamă pe tine, sâ rguieşte degrab a le ajuta; izbă veşte
turma lui Hristos de lupii cei ce o ră pesc pe ea, şi toate pă rţile creştineşti le îngră deşte şi le
pă zeşte prin sfintele tale rugă ciuni de gâ lcevile lumeşti, de cutremur, de venirea altor
neamuri, de robie şi de ră zboiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală şi de
moarte grabnică ; şi precum ai miluit pe cei trei bă rbaţi ce şedeau în temniţă , şi i-ai izbă vit
pe ei de mâ nia împă ratului şi de tă ierea să biei, aşa mă miluieşte şi pe mine, cel ce cu
mintea, cu cuvâ ntul şi cu lucrul sunt întru întunericul pă catelor, şi mă izbă veşte de mâ nia
lui Dumnezeu şi de munca cea veşnică , ca prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila şi cu harul lui
Hristos, Dumnezeu să -mi dea viaţă lină şi fă ră de pă cat, ca să vieţuiesc în veacul acesta, şi
de partea stă rii de-a stâ nga să mă izbă vesc şi în partea de-a dreapta, împreună cu toţi
sfinţii, să mă învrednicesc. Amin.
ACATISTUL SFÂNTULUI MUCENIC, ÎMPĂRATUL
NICOLAE
Troparul, gl. 5
Lipsit de împă ră ţia pă mâ ntească , ai ră bdat cu blâ ndeţe lanţuri şi suferinţe de multe feluri
pâ nă la moarte pe Hristos mă rturisind ură torilor de Dumnezeu, slă vite multpă timitorule şi
de Dumnezeu în-coronatule împă rate Nicolae; pentru aceasta cu cunună mucenicească te-a
încununat pe tine împreună cu împă ră teasa, copiii şi slugile tale Hristos Dumnezeu, pe El
roagă -1 să miluiască ţara Rusiei şi să mâ ntuiască sufletele noastre.
Condacul, gl. 3
Mijlocitorului din Mira Lichiei, împă rate sfinte, urmaş te-ai ară tat, că plinind Evanghelia lui
Hristos, ţi-ai pus sufletul pentru poporul tă u şi ai mâ ntuit pe cei vinovaţi şi pe cei
nevinovaţi de la moarte, pentru aceasta cu sâ nge mucenicesc te-ai sfinţit, ca marii mucenici
ai Bisericii lui Hristos.
Mărire
Mă rimu-te, sfinte împă rate şi mucenice Nicolae şi lă udă m cinstitele tale chinuri care întru
Hristos pentru Rusia le-ai ră bdat.
Condacul 1
Multpă timitorului ales de la naştere şi întruchipă rii dragostei lui Hristos, îţi aducem câ ntă ri
de laudă , că mai mult decâ t toate ţi-ai iubit Patria, iar tu, avâ nd îndră zneală că tre Domnul
luminează cugetele şi inimile noastre ca să te chemă m:
Bucură -te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împă rate multpă timitorale!
Icosul 1
Fă că torul îngerilor te-a trimis pre tine pă mâ ntului Rusiei, ca pe un înger blâ nd, spre
luminarea oamenilor tă i, că te-a ales după chipul Fiului Să u Unul-Nă scut pentru jertfa
ispă şirii pă catelor oamenilor ruşi, iar noi, minunâ ndu-ne acestei iconomii a
Atotţiitorului pentru tine cu umilinţă îţi strigă m:
Bucură -te, asemă narea lui Hristos; Bucură -te, arderea cea de tot; Bucură -te, podoaba
împă raţilor ruşi; Bucură -te, întă rirea ţă rii tale; Bucură -te, chipul blâ ndeţii şi al atotiertă rii;
Bucură -te, cetate neclintită a mă rturisirii; Bucură -te, al celor obij-duiţi nă dejde
nemincinoasă ; Bucură -te, temelie nesurpată a celor credincioşi; Bucură -te, de Dumnezeu
încoronate Nicolae, împă rate multpă timitorule!
Condacul 2
Vă zâ nd Preabuna Maica Domnului moştenirea Sa, ţara noastră , de întină -ciunea decă derii
spurcată , te-a ales de la naştere, ca pre un neîntinat Rusiei întru cură ţie, ca toţi cu
neîndoielnică nă dejde să înă lţă m câ ntare: Aliliuia.
Icosul 2
Mintea cea mai presus de lume ţi-a dus viaţa spre mâ ntuire asemeni multpă timi-torului Iov,
că ziua naşterii tale cu ziua pomenirii lui s-a unit. Noi, în suferinţe însă fiind, pentru
pă catele noastre şi mai mult pentru lepă darea de tine, unsule al lui Dumnezeu, cu
înfrigurată smerenie şi cu înfrâ ngerea inimii îţi strigă m aşa:
Bucură -te că ai ră bdat de la poporul tă u hulă şi defă imare; Bucură -te că l-ai compă timit
pâ nă la sfâ rşit; Bucură -te, îndreptă -torule al dreptei credinţe; Bucură -te, chipul blâ ndeţii lui
David; Bucură -te, fă clia dreptă ţii; Bucură -te, custode al adevă rului; Bucură -te, învă ţă tor al
smeritei înţelepciuni; Bucură -te, al ră bdă rii lui Iov iubi-torule; Bucură -te, de Dumnezeu
încoronate Nicolae, împă rate multpă timitorale!
Condacul 3
Harul Celui de Sus te-a umbrit, Unsule al lui Dumnezeu, că te-ai oştit cu înţelepciune
împotriva falsei cunoştinţe apusene ca lumea întreaga să -ţi strige: Aliluia.
Icosul 3
Grijindu-te pentru blagocestie, binecre-dinciosule împă rate, ai râ vnit zidirii bisericilor,
proslă virii moaştelor plă cuţilor lui Dumnezeu, ră spâ ndirii ilumină rii creştine şi apă ră rii de
asuprire a celor nă pă stuiţi, pentru aceasta lumea ortodoxă te laudă aşa:
Bucură -te, să ditorule al dreptmă ritoarei credinţe; Bucură -te, purtă torule al luminii lui
Hristos; Bucură -te, învă ţă torule al domniei creştineşti; Bucură -te, apă ră to-rule al ţă rilor
ortodoxe; Bucură -te, ocroti-torule al lă caşurilor că lugă reşti; Bucură -te, epitropule al
cinstirii sfintelor icoane; Bucură -te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împă rate
multpă timitorule!
Condacul 4
Nu te-ai înspă imâ ntat de furtuna necuviinţei, a vorbirii de ră u şi a nebuniei,
multpă timitorule Nicolaie, zicâ nd: tră darea, frica şi minciuna sunt pretudindeni. Hulirea
împotrivă , întemniţarea şi omorâ rea cu blâ ndeţe le-ai ră bdat, strigâ nd lui Dumnezeu
Atotţiitorul: Aliluia.
Icosul 4
Vă zâ nd neorâ nduiala împă ră ţiei ruseşti şi defă imarea creştinilor, te rugai neîncetat ca
Preabuna împă ră teasă să mâ ntuiască Rusia pravoslavnică , pentru aceasta şi noi
îţi aducem ţie aceste câ ntă ri de laudă :
Bucură -te, al Preacuratei cinstitor împă ră tesc; Bucură -te, râ vnitorule al cinstei icoanelor Ei;
Bucură -te, apă ră torule în rugă ciuni al oamenilor tă i; Bucură -te că te-ai încredinţat
împă ră tescului Ei Acope-remâ nt; Bucură -te că ai bă ut pentru Hristos pă harul suferinţelor;
Bucură -te că ţi-ai iertat pâ nă la sfâ rşit tră dă torii; Bucură -te, a rugă ciunii tă mâ ie cu bun
miros; Bu-cură -te, candelă nestinsă a credinţei; Bucură -te, de Dumnezeu încoronate
Nicolae, împă rate multpă timitorule!
Condacul 5
Dumnezeiască stea că lă toare te-ai ară tat ruşilor aflaţi în pribegie, întru numele tă u
adunâ ndu-i împreună şi ară tâ ndu-le calea pocă inţei spre renaşterea Rusiei, ca să se
veselească îngerii pentru pă că toşii care se pocă iesc zicâ nd: Aliluia.
Icosul 5
Câ nd ai vă zut că blâ ndeţea şi smerenia nu sunt primite spre înţelegere, ţi-ai pus toată
nă dejdea în Maica Domnului şi cu totul te-ai predat în mâ inile Atotţiitorului ca să -i
înţelepţească şi pe cei fă ră de minte să -ţi câ nte ţie:
Bucură -te, biruitorule al mâ ndriei nebuneşti; Bucură -te, smeritule purtă tor al coroanei;
Bucură -te, zid nebiruit pentru cei neajutoraţi; Bucură -te, dragoste prea-îmbelşugată pentru
oamenii tă i; Bucură -te că ai fost înă lţat de Dumnezeu prin minunile din Rusia; Bucură -te că
de cei din pribegie ai fost preaslă vit; Bucură -te, pentru Rusia jertfă stră duitoare; Bucură -te,
inimă milostivă a slavilor; Bucură -te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împă rate
multpă timitorale!
Condacul 6
Slava ta o propovă duiesc marginile lumii, în tot pă mâ ntul a ieşit vestirea ta: «nu există nici
o jertfă pe care nu aş aduce-o pentru propă şirea Patriei mele.» Astfel învă ţînd poporul tă u
întru pocă inţă să -i cînte lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 6
Stră lucit-ai mai mult decâ t soarele pentru pă mâ ntul Rusiei, Sfinte Nicolae, mijlocire
oamenilor tă i chiar pe Golgota ară tâ nd, ca să se întoarcă toţi că tre Hristos şi cu mulţumire
să câ nte:
Bucură -te, lumină de la ră să rit venită ; Bucură -te că n-ai fost orbit de întunericul apusului;
Bucură -te, nesecată stră lucire a adevă rului; Bucură -te, lumină neapusă a blâ ndeţii; Bucură -
te, înţelepţirea pă că toşilor; Bucură -te, preamă rirea drepţilor; Bucură -te, slugă
împă ră tească a lui Dumnezeu; Bucură -te, cu adevă rat sfinte împă rate ortodox; Bucură -te,
de Dumnezeu încoronate Nicolae, împă rate multpă timitorule!
Condacul 7
Vrâ nd să întă reşti pe pă mâ nt dreptmă -ritoarea credinţă , ţi-ai ridicat împă ră ţia întru
apă rarea asupritei ţă ri sâ rbeşti, ca vă zâ nd faptele tale bune, să -L proslă vească pe Pă rintele
Ceresc, strigâ nd: Aliluia.
Icosul 7
Ca pre un nou Noe, chivernisitor al mâ ntuirii poporului rus şi ocrotitor al Serbiei te-a ară tat
pre tine Domnul, o Nicolae, dă ruitorule al biruinţei creştinilor pravoslavnici, ca noi
amintindu-ne de toate ne-voinţele tale, neîncetat într-un glas să -ţi câ ntă m:
Bucură -te, înfaptuitorule al Sfintei Scripturi; Bucură -te, pă zitorule al tradiţiei sfinţilor
pă rinţi; Bucură -te că pe piatra Hristos ţi-ai zidit casa sufletului tă u; Bucură -te că ai întă rit
cu dragoste Cetatea Maicii Domnului; Bucură -te, al coră biei ruse câ rmaciule spre mâ ntuire;
Bucură -te, mâ ngâ ietorule de nă dejde al slavilor aflaţi în necazuri; Bucură -te, purtă torule al
virtuţilor creştineşti; Bucură -te, stâ rpitorule al patimilor pă că toase; Bucură -te, de
Dumnezeu încoronate Nicolae, împă rate multpă timitorale!
Condacul 8
Minune stră ină vedem în tine, credin-ciosule şi bunule rob al lui Dumnezeu, ocrotit de
multe ori de dreapta Celui Prea-înalt, încununat împreună cu împă ră teasa, cu copiii şi cu
slugile cu cunună muceni-cească , pentru aceasta ai intrat în bucuria Domnului tă u, iar noi
să -I strigă m Celui ce se îngrijeşte de toate: Aliluia.
Icosul 8
Preamă rim cu toţii nevoinţa voastră tare, cinstim chinurile, lă udă m îndelunga ră bdare,
fericim sfâ rşitul vostru. Că ci cu adevă rat, ce este bun şi frumos, dacă nu a tră i şi chiar a
muri, împreună fiind cu Hristos Iisus, pentru poporul tă u. Noi, însă , fiii voştri nevrednici, cu
o gură şi cu o inimă preaslă vim şi câ ntă m numele voastre aşa:
Bucură -te, nouă împă ră teasă Alexandra; Bucură -te, Alexei, moştenitor ceresc; Bucură -te,
nouă Olga de Dumnezeu înţelep-ţită ; Bucură -te, Tatiana cea milostivă ; Bucură -te, Maria
avâ nd întreaga înţelepciune; Bucură -te, Anastasia, mieluşea sfâ ntă ; Bucură -te, curcubeu în
şapte culori, testament al noii împă ră ţii; Bucură -te, gră dină de flori înmiresmate, triumful
ortodoxiei; Bucură -te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împă rate multpă timitorule!
Condacul 9
Domnul prin multe minuni şi-a ară tat bună voinţa Sa poporului rus, pâ nă câ nd acesta L-a
mâ hnit tare, dar prin tine, mare mucenice şi împă rate, fiind chemaţi la pocă inţă , avem
nă dejde de iertare ca să strigă m lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 9
Ritorii cei mult gră itori ca nişte peşti fă ră de glas nu vor putea spune înă lţimea ră bdă rii
tale, noi, însă , adâ ncul că derii noastre vă zâ nd, întru înfrâ ngerea duhului strigă m:
Bucură -te, bă rbă ţie de nebirut, Bucură -te, credincioşie neclintită ; Bucură -te, iertare deplină
a celor ce se pocă iesc; Bucură -te, îndelungă ră bdare pentru cei îndâ rjiţi; Bucură -te că ai
urmat testamentul împă ră tescului tă u pă rinte; Bucură -te că ţi-ai pă zit jură mâ ntul înaintea
împă ratului împă raţilor; Bucură -te că ai fost neclintit ascultă tor al lui Dumnezeu; Bucură -
te, nefă ţar-nicule în dragoste; Bucură -te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împă rate mult-
pă timitorule!
Condacul 10
Vrâ nd ca toţi oamenii să se mâ ntuiască şi la adevă rul cunoştinţei să vină , Hristos Cel ce a
zidit Biserica Sa pe sâ ngele mucenicilor, te-a pus pe tine, împă rate, la temelia noii Cetă ţi
Ruseşti ca cei ce se află în ea cu credinţă să strige: Aliluia.
Icosul 10
Zid eşti tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine şi pavă ză nebiruită a lumii
pravoslavnice, pă rinte iubitor de fii, pe toţi credincioşii povă ţuindu-i să te cheme în ajutor
aşa:
Bucură -te, tă mă duirea cea plină de har a celor neputincioşi; Bucură -te, plinirea celor
să ră ciţi de virtuţi; Bucură -te, slobozi-torule al celor robiţi; Bucură -te, apă ră torule al
nevoiaşilor; Bucură -te, trezvia celor lipsiţi de minte; Bucură -te, tă mă duirea celor suferinzi;
Bucură -te, noule Soare Prea-frumps; Bucură -te, purpuriu râ u cură ţitor; Bucură -te, de
Dumnezeu încoronate Nicolae, împă rate multpă timitorule!
Condacul 11
Aducâ nd Preasfintei Treimi câ ntare chiar pâ nă la moarte, viaţa ţi-ai să vâ rşit şi credinţa ţi-ai
pă zit, prin aceasta îndemnâ nd pre toţi dreptmă ritorii creştini să câ nte: Aliluia.
Icosul II
Dă tă tor de lumină ai fost trimis pă mâ ntului nostru, ca un miel nevinovat te jertfeşti pentru
pă catele noastre, ca în pocă inţă să vedem lumina şi să -ţi strigă m aşa:
Bucură -te, că ne-ai dat chipul vieţii şi al sfâ ntului sfâ rşit; Bucură -te, că ai suferit pentru
pă catele pă mâ ntului tă u; Bucură -te, că te-ai rugat pentru duşmanii tă i; Bucură -te, că pe
chinuitorii tă i i-ai iertat; Bu-cură -te, că în viaţa ta ai fost fă că tor de pace; Bucură -te,
apă ră torule din ceruri al creştinilor; Bucură -te, că sceptrul l-ai condus duhovniceşte;
Bucură -te, cu porfira duhului împodobit; Bucură -te, de Dumnezeu încoronate Nicolae,
împă rate multpă -timitorule!
Condacul 12
Har ţi s-a dat ţie de la Dumnezeu, Nicolae, să te rogi să fim iertaţi pentru lepă darea noastră
de tine, unsule al Lui Dumnezeu, şi pentru soborniceasca încuviinţare a pă rinţilor noştri, ca
să strigă m cu nă dejde tare: Aliluia.
Icosul 12
Lă udâ nd chinurile tale, multpă timito-rule sfinte, ne închină m harului Sfâ ntului Duh ară tat
în tine, ca toţi împreună să strigă m:
Bucură -te, unsule al lui Dumnezeu, pururea rugă tor; Bucură -te, fiu iubit şi blâ nd al lui
Hristos; Bucură -te, că i-ai fost sprijin împă ră tesei întru viaţa cu dreptate; Bucură -te că pe
copii şi pe slugi i-ai adus la Hristos; Bucură -te că i-ai luminat întru adevă r pe oamenii tă i;
Bucură -te că n-ai ruşinat onoarea Patriei; Bucură -te, agoni-sitorule credincios al Duhului
Sfâ nt; Bucură -te, purtă torule al credinţei mari pâ nă la sfâ rşit; Bucură -te, de Dumnezeu
încoronate Nicolae, împă rate multpă timitorule!
Condacul 13
O, creştet sfinţit, unsule al lui Dumnezeu, sfinte mucenice împă rate Nicolae, caută la
împă ră ţia ta pă mâ ntească şi la oamenii tă i şi roagă -L stă ruitor pe Atotţii-torul ca să nu intre
la judecată cu noi, ci să ne dă ruiască nouă : marea iertare, ridicare din că dere şi înviere
împă ră ţiei pravoslavnice, ca neîncetat să strigă m: Aliluia.
(Acest condac se citeşte de 3 ori, apoi Icosul 1 şi Condacul 1)
Rugăciune către Sfântul Mucenic împăratul Nicolae
O, sfinte multpă timitorule mucenice împă rate Nicolae, Domnul te-a ales ca pre unsul Să u, ca
să judeci cu milă şi cu dreptate oamenii tă i şi să fii apă ră torul împă ră ţiei pravoslavnice:
această slujire împă ră tească şi grijă pentru suflete cu frică de Dumnezeu o să vâ rşeai. însă
ca aurul în foc, cu grele suferinţe Domnul te-a încercat, ca pre multpă timitorul Iov, după
lipsirea tronului împă ră tesc ţi-a trimis şi moarte mu-cenicească . Toate acestea ră bdâ ndu-le
cu blâ ndeţe, ca un adevă rat rob al lui Hristos, te desfă tezi acum de înalta slavă lâ ngă
prestolul împă ratului tuturor împreună cu sfinţii mucenici: sfâ nta împă ră teasă Alexandra,
sfâ ntul ţarevici Alexei, cu sfintele tale fiice Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia şi eu
credincioasele slugi. Dar avâ nd mare îndră zneală că tre Hristos împă ratul, pentru Care ai şi
pă timit, roagă -te împreună cu ei ca Domnul să ierte pă catul poporului care nu s-a
împotrivit omorâ rii tale, a împă ratului şi unsului lui Dumnezeu, ca să izbă vească Domnul
suferinda ţară a Rusiei de crunţii împotrivitori care au fost sloboziţi de El pentru pă catele
noastre şi să ridice prestolul pravoslavnicilor împă raţi, iar nouă să ne dă ruiască iertare
pă catelor şi să ne povă ţuiască la orice virtute, ca să câ ştigă m smerenia, blâ ndeţea şi
dragostea pe care le-au ară tat aceşti mucenici ca, învrednicindu-ne de împă ră ţia cerească ,
unde împreună cu tine şi cu toţi sfinţii noii mucenici şi mă rturisitori să preaslă vim pre
Tată l şi pre Fiul şi pre Sfâ ntul Duh. Amin.
Rugăciune pentru dăruirea împărăţiei pravoslavnice
Doamne Dumnezeul nostru, cu umilinţă şi suspin şi cu inimă mâ hnită venim la Tine şi
că dem şi întru suferinţa duhului strigă m: greşit-am, fă ră delege am fă cut, nedreptate
înaintea Ta am să vâ rşit, ale Tale daruri: podoaba Bisericii, buna întocmire a vă zduhului,
îmbelşugarea roadelor pă mâ ntului pe care le-ai dă ruit împă ră ţiei Sfintei Rusii nu le-am
primit cum se cuvine şi mulţumire Ţ ie, Stă pâ nului şi Dă ruitorului nostru, nu Ţ i-am adus,
chiar şi ne-am lepă dat de stă pâ nirea Ta, pe care prin unsul Tă u şi prin împă ră ţia
pravoslavnică o ai întă rit. Iubit-am mai mult cele pă mâ nteşti decâ t cele veşnice şi de
amâ ndouă ne-am lipsit. Iubit-am să facem mai mult voia noastră şi prin aceasta ne-am robit
vră jmaşului Tă u. Mă rturisim că cu judecată dreaptă toate acestea le-ai slobozit pentru
pă catele noastre. Pomeneşte Doamne şi cuvintele noilor Tă i proroci, pe care i-ai proslă vit în
Pă mâ nturile Rusiei în vremurile de pe urmă , că vei dă rui oamenilor Tă i pe o vreme scurtă
de la sfâ rşit o pavă ză tare şi un zid neclintit, împă rat-monarh, pe unsul Tă u binecuvâ ntat.
Ş tiind acestea, înţelegem că darul acesta nu de la oameni este, nici din tulburele patimi se
dă ruieşte, ci de Atotputernica Ta voie şi de buna Ta orâ nduială se zideşte: ridică -ne nouă
câ rmuitori duhovniceşti, bă rbaţi cu puterea lui Ilie şi Enoh, ca voia Ta vestită de ei
neschimbat să se să vâ rşească , iar voia noastră decă zută şi pă că toasă o lă să m aici înaintea
Ta. Ş i dacă vei binevoi să cauţi cu milă spre noi, nevrednicii robii Tă i, însuţi, Stă pâ ne arată -
ne nouă pe alesul de Tine monarh, la slujirea împă ră tească cu Dumnezeiasca Ta ungere şi
cu toate darurile Tale înzestrează -1. Amin.
RÂNDUIALA SPOVEDANIEI
Spovedania, care este o Taină a Bisericii, este de fapt dezbrăcarea omului de păcate
şi înnoirea lui prin botezul lacrimilor de pocăinţă şi prin iertarea harică, pe care o
săvârşeşte asupra lui preotul.
In Taina Spovedaniei, omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu, ca să se poată
vindeca şi ridica la viaţă nouă şi curată. Căinţa trebuie să fie unită cu rugăciunea.
Lacrimile, spală păcatul şi sunt socotite ca al doilea botez.
Dacă ai căzut, nu deznăjdui, ci îndată, ridică-te.
Deseori, însăşi căderea noastră poate să ne fie cel mai puternic prilej de a deştepta în
noi căinţa şi întoarcerea spre drumul curăţiei, sfinţeniei şi desăvârşirii noastre.
Ca să te spovedeşti, trebuie să ai un duhovnic, pe care să-l cauţi şi să-l alegi numai din
pricini duhovniceşti. Duhovnicul, pe lângă săvârşitorul Tainei de dezlegare, este şi
doctor sufletesc şi cu cât ne cunoaşte mai bine, cu atât ne poate ajuta mai mult.
Cel ce acoperă la spovedit sau nu spune vreun păcat de moarte, de care-şi aduce
aminte, face un nou păcat de moarte şi în loc de folos, are pagubă.
Dacă ai totuşi un păcat de moarte pe care nu l-ai mărturisit la spovedanie, fiindcă l-ai
uitat fără voia ta, atunci este destul dacă-1 mărturiseşti la spovedania următoare.
Dacă nu l-ai mărturisit de ruşine, sau pentru că nu ţi-ai făcut bine cercetarea
cugetului, atunci trebuie să spui la câte spovedanii nu l-ai mărturisit şi să faci o
mărturisire desăvârşită.
După pravilele bisericeşti, schimbarea duhovnicului este oprită cu străşnicie:
«Orice bărbat sau femeie de-şi va lăsa duhovnicul, fără de oarecare vină şi se va
spovedi la altul, să se despartă de Biserică, dimpreună cu acela care îl primeşte astfel
pre dânsul…».
Spovedania trebuie să aibă înaintea ei o amănunţită cercetare a cugetului şi
hotărârea tare de a ne îndrepta, precum şi a nu ne mai întoarce la viaţa păcătoasă.
Duhovnicul poate fi cercetat şi înainte, cu câteva zile, de a ne spovedi, cerându-i
ajutor pentru pregătirea de spovedanie.
Din îndrumările unui mare duhovnic, dăm aici câteva sfaturi pentru înlesnirea unei
bune mărturisiri a păcatelor.
Este un cuvânt al marelui stareţ Macarie de la Optina, care glasuieşte aşa:
1. La Spovedanie nu trebuie să repeţi acele păcate de care te-ai căit mai înainte, de
care ai fost dezlegat şi pe care nu le-ai mai săvârşit. Altminteri, ar însemna o
neîncredere în puterea Tainei ce se săvârşeşte prin spovedanie.
2. Nu trebuie să-ţi aminteşti de alte persoane care au fost cu tine când ai săvârşit
păcatul, ci să te osândeşti numai pe tine.
3. Sfinţii Părinţi opresc pe credincios să-şi spună păcatele în toate amănuntele, ci
numai să le recunoască în deobşte, pentru ca nu cumva luându-le pe fiecare în parte
să dea prilej de sminteală atât sufletului său cât şi duhovnicului.
4. Tu ai venit să te pocăieşti şi totuşi nu te căieşti sincer de păcatele tale, având inima
rece şi împietrită. Trebuie să te pocăieşti cu umilinţă şi regret, conştientizând
păcatele săvârşite.
5. Tu ai înşirat toate mărunţişurile, iar ceea ce este mai însemnat ai scăpat din
vedere. Nu ţi-ai mărturisit cele mai grele păcate. N-ai recunoscut şi n-ai însemnat că:
tu nu-L iubeşti pe Dumnezeu, urăşti pe aproapele, nu crezi în cele ce spune Cuvântul
Domnului şi eşti plin de mândrie şi de slavă deşartă. în aceste patru păcate intră toată
răutatea şi toată stricăciunea noastră sufletească. De fapt, ele sunt rădăcinile cele
mai însemnate, din care răsar toate vlăstarele căderilor noastre în felurite păcate.
Mărturisirea însoţită de comentarii
Eu (prenumele) am greşit înaintea lui Dumnezeu: cu credinţa slabă (îndoială în existenţa
Lui). Nu am dragoste nici frică cuvenită de Dumnezeu, de aceea: nu ştiu să mă pocă iesc, nu-
mi vă d pă catele, nici nu mă stră duiesc să cunosc ce este pă cat şi ce este mâ ntuitor pentru
suflet, nu îndeplinesc sfintele porunci ale Domnului, nu-mi amintesc de moarte, nu mă
pregă tesc să stau înaintea Judecă ţii Domnului şi, în general, sunt indiferent(ă ) faţă de
credinţă , faţă de Dumnezeu şi faţă de soarta amară care mă aşteaptă în Veşnicie.
Am greşit: cu nemulţumirea înaintea lui Dumnezeu pentru darurile Lui. Cu atribuirea numai
mie a succeselor, iar nu ajutorului lui Dumnezeu. Mâ ndru(ă ) şi plin(ă ) de sine, aveam
încredere în mine şi în oameni mai mult decâ t în Dumnezeu. Nu m-am supus voinţei lui
Dumnezeu (vreau ca totul să fie aşa cum zic eu). Cu neră bdarea scâ rbelor şi a bolilor (am
frică de suferinţe, îngă duite de Dumnezeu pentru pă catele mele, uitâ nd că ele îmi sunt date
pentru cură ţirea sufletului şi spre mâ ntuire). Cu câ rtirea împotriva crucii mele (vieţii,
«sorţii»), împotriva oamenilor, împotriva lui Dumnezeu, pe care L-am acuzat că este
neîndură tor. Cu lipsa de curaj, cu mâ hnirea, cu tristeţea, cu împietrirea inimii, cu pierderea
speranţei în mâ ntuire, cu gâ nduri la sinucidere, cu încercarea sinuciderii.
Am greşit: am îndreptă ţit pă catele mele (dâ nd vina pe nevoile cotidiene, pe neputinţa
sufletească şi trupească şi pe aceea că în copilă rie nimeni nu m-a învă ţat să cred în
Dumnezeu). Fiind necredincios(ă ) îi îndemnam la necredinţă şi pe alţi oameni. Prin
frecventarea locurilor publice ateiste (mauzoleul, diverse întruniri ateiste, sălile de
concert…), şi participarea activă la diverse acţiuni ateiste şi distractive. Cu hula împotriva
lui Dumnezeu şi faţă de orice sfinţenie. N-am purtat cruciuliţă la piept. Am purtat
încă lţă minte cu cruciuliţe pe talpă . Am folosit în scopuri menajere ziare fă ră să fac vreo
deosebire între ele (cu numele Domnului, cu imagini ale bisericilor, cu icoane ale sfinţilor
ş.a.). Le-am dat animalelor (pisicilor, câinilor ş.a.) nume ale sfinţilor («Vasilică »,
«Marusica»).
Am greşit: am mers rar la Biserică — duminicile doar şi de să rbă tori. Celelalte zile le
petreceam la lucru, în comerţ, beţii, dormeam mult şi am dus-o tot în distracţii (de aici şi
vine întunecarea minţii, neruşinarea, atracţia irezistibilă spre desfrânare, certurile, ruinarea
sănătăţii…). N-am mers la Biserică din cauza ploii, glodului, gerului, lenei şi a neglijenţei.
întâ rziam la biserică şi plecam de acolo înainte de vreme. La Sfâ nta Slujbă am pă că tuit:
vorbeam, râ deam, dormitam, nu eram atent la cele citite şi câ ntate, eram eu mintea ră tă cită ,
umblam mult prin Biserică . Mergâ nd prin Biserică îmi fă ceam loc cu coatele, ră spundeam
obraznic. Ascultâ nd predicile, le criticam şi îl osâ ndeam pe cel ce predica, plecam de la
predică . Foarte rar meditez asupra celor auzite în Biserică şi asupra celor citite din Sfâ nta
Scriptură . în perioada necură ţeniei femeieşti îndră zneam să umblu prin Biserică şi să mă
ating de sfinţenie (bă rbaţii — după necură ţia nopţii).
Am greşit: rar mă mă rturisesc. Să vâ rşind pă catul, nu mă autoacuzam şi nu mă că iam
imediat, prin aceasta sufletul meu a devenit nesimţit şi împietrit. îndră zneam să mă apropii
de Sfâ nta împă rtă şanie fă ră pregă tire cuvenită (necitind canoanele şi rugăciunile înainte de
Sf. împărtăşanie, ascunzând şi minimalizând păcatele la mărturisire, fără post, fiind în
vrajbă…). După Sf. împă rtă şanie nu citeam rugă ciunile de mulţumire. Nu petreceam în
sfinţenie zilele după împă rtă şanie (în rugăciuni, în citirea Sfintei Scripturi, în cuviincioasa
cugetare, continuam să mănânc peste măsură, să dorm mult, să vorbesc în deşert…).
Am greşit: din lene, nu citesc integral rugă ciunile de dimineaţă şi de seară (din cartea de
rugăciuni), le scurtez. Nu întotdeauna mă rog înainte de masă , înainte de lucru şi după . Mă
rog fă ră atenţie. M-am rugat cu capul descoperit (femeile), cu că ciula în cap, avâ nd
duşmă nie faţă de aproapele. Am însemnat cu neglijenţă semnul Sfintei Cruci, am dat dovadă
de lipsă de evlavie faţă de icoane şi de sfinţeniile
Domnului. în loc să mă rog, să citesc Sfâ nta Evanghelie, Psaltirea şi literatura
duhovnicească am privit televizorul… Prin tă cerea mea laşă , atunci câ nd era hulit numele
Domnului, prin ruşinarea de a-mi face cruce şi de a-L mă rturisi pe Domnul în prezenţa altor
oameni (acesta este unul din felurile de lepădare de Hristos). Am vorbit despre Dumnezeu
fă ră evlavie şi fă ră smerenie.
Am greşit: nu m-am sfă tuit cu preotul şi cu cei mai în vâ rstă în problemele importante ale
vieţii (astfel să vâ rşind greşeli de neîndreptat). Aflâ ndu-mă sub conducerea unui duhovnic,
vieţuiam după voia mea pă că toasă . Dă deam sfaturi, fă ră a cunoaşte dacă ele sunt plă cute lui
Dumnezeu. Am greşit cu dragostea pă rtinitoare faţă de oameni, obiecte, ocupaţii, animale…
îi ispiteam cu pă catele mele pe cei din jur (prinpurtarea mea necuviincioasă am hulit numele
Domnului).
Am greşit: n-am respectat posturile şi nici zilele de miercuri şi vineri (după importanţă ele au
valoarea Postului Mare, ca zile de amintire a patimilor Mântuitorului).
Am mâ ncat şi am bă ut peste mă sură , am mâ ncat chiar şi pe ascuns, prin slă biciunea pentru
dulciuri. Am mâ ncat sâ nge de animale (salam din sânge…). în zile de post, de să rbă tori şi de
pomenire am gă tit bucate de frupt. Am pomenit morţii cu bă uturi tari (rachiu, coniac ş.a.).
Am greşit: am acceptat rugă ciunea comună (cu reprezentanţi ai sectelor ş.a.), prin trecerea
în schismă -rascol (Biserica de rit vechi (lipovenească), Biserica uniată, secte). Prin superstiţii
— am crezut în visuri, semne, horoscopuri… M-am adresat la vră jitoare (picurarea cerii,
rotirea ouălor, vărsarea fricii…), la extrasenşi (pentru ce?). Am bă ut şi am mâ ncat descâ ntat
şi vră jit de babe şi extrasensori. M-am spurcat cu urinoterapia (am băut urină). Am ghicit în
că rţi (taro…), am fă cut vră jitorii (pentru ce?). Am avut frică de vră jitori mai mult decâ t de
Dumnezeu. Mi-am pus cod (pentru ce?). M-au ademenit religiile orientale (budismul,
crişnaismul, islamul ş.a.), ocultiste şi sataniste (de numit, concret, care). Am frecventat
adună rile sectare, oculte… M-am ocupat cu ioga, cu meditaţia, cu că lirea după metoda lui
Ivanov, cu luptele marţiale orientale. Am greşit cu citirea şi pă strarea literaturii oculte
interzise de Biserică : că rţi de magie, de chiromanţie (ghicire în palmă), horos-copuri,
tâ lcuire a viselor, proorociile lui Nostradamus, literatura religiilor Orientului, învă ţă turii lui
Blavatskaia şi a lui Rerih, «Diagnosticul karmei» de Lazarev, «Trandafirul lumii» de
Andreev ş.a. Prin faptul că i-am îndemnat pe alţi oameni să practice aceste ră tă ciri (numiţi
către ce anume i-aţi îndemnat).
(Rugăciunea cu schizmaticii şi ereticii (catolicii, protestanţii, sectanţii, budiştii, musulmanii
ş.a.) duce la excomunicarea din Biserică (după Pravila Apostolească 10,65).
închinarea la duhul învăţătorului sălii, învăţătura pâgân-ocultistă privind descoperirea
«posibilităţilor interioare» duce la comunicarea cu duhurile necurate, la îndrăcire…
Biserica Ortodoxă preîntâmpină că învăţătura lui Hristos nu are nimic comun cu
ocultismul şi că operele autorilor oculţi sunt o capcană pregătită de diavol pentru cei
nepricepuţi şi încrezuţi (îngâmfaţi). Aderând, prin ocultism, la o comuniune ticsită
cu demoni, omul se înstrăinează de Dumnezeu şi îşi pierde sufletul.)
Am greşit: am fost leneş, nefiind demn de nici o faptă bună . Nu i-am vizitat pe cei
singuratici, bolnavi, bă trâ ni, pe copiii din orfelinate, pe deţinuţi… Prin dorinţa odihnei
trupeşti, cu alintul în pat. Cu mâ hnirea că nu mă pot desfă ta cu plă cerile lumeşti şi cu luxul
acestei lumi. Prin pasiunea la jocurile de noroc, la reprezentaţii teatrale şi distractive (jocul
în cărţi, domino, jocuri la computer, televizorul, cinematografele, saloanele video, discoteci,
baruri, cafenele, restaurante, cazinouri…). Am fă cut abuz de bă uturi tari; cu limba mea
spurcată am rostit prostii, înjură turi, am fumat, am consumat stupefiante; am fost pasionat
de muzica de estradă şi de rock — stil în muzică uşoară .
(Simbolica cărţilor de joc şi ghicit este antihristă şi are menirea să-şi bată joc de patimile
Mântuitorului Hristos.
La indienii americanifumegarea tutunului se folosea la ritualul închinării duhurilor demonice.
Fumând tutun, creştinul se face trădător al lui Dumnezeu şi închinător la draci).
Am greşit: cu vederea (în cărţi, reviste, filme) păcatelor erotice şi sadice. Am privit jocuri,
reprezentaţii, dansuri necuviincioase (de numit cefei), am dansat. (Dansurile au dus la
sfârşitul mucenicesc al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, de aceea, pentru creştini, ele sunt
o batjocură a memoriei lui).
Am participat la concursurile frumuseţii, top-modele, la mascarade («malan-ca», «cu
capra», «haloween»…). Nu m-am retras de la ispite, întâ lniri şi propuneri pă că toase. M-am
îndulcit îndelung cu iluzii desfrâ nate şi cu amintirea pă catelor din trecut. Am greşit prin
că utarea desfrâ nată cu ochii şi cu comportamentul amoral cu persoane de alt gen (cu
neruşinarea, cu îmbrăţişările, săruturile, pipăirea necurată a corpului…). Cu curvia (relaţii
intime până la cununie). Cu perversiuni curveşti (onanism, diverse poziţii, curvie orală şi
anală…). Pă catele sodomiei (homosexua-lism, lesbianism, curvie cu animale, amestecare de
sânge (concubinaj cu rudele)… Mi-am vâ ndut corpul, am contribuit la aceste fapte prin
înţelegeri, prin arendarea casei sau a apartamentului pentru desfrâ u.
Urmâ nd obiceiurilor desfrâ nate ale acestei lumi şi dorind a plă cea şi a ispiti, mi-am tuns şi
colorat pă rul, m-am vopsit (astfel încălcând legea lui Dumnezeu privind exteriorul femeii),
m-am îmbră cat indecent (am purtat rochii şi bluze decoltate, fuste scurte, cu tăieturi,
pantaloni, şort, haine prea strânse pe corp, transparente…). în aşa hal, nerespectâ nd
sfinţenia, am îndră znit să intru în Biserica Domnului. Am fost obraznic(ă ) în gesturi, în
mişcă ri, în felul de a umbla (desfrâ nat). M-am scă ldat şi m-am bronzat în prezenţa
persoanelor de alt gen (este în contradicţie cu castitatea creştinească). Am greşit cu
seducerea conştientă la pă cat (care?).
Am greşit: cu preacurvia (trădarea soţului sau a soţiei). Cu viaţa în căsătorie fără
Taina Cununiei. Cu nereţinerea în relaţiile intime (în posturi, în duminici şi zile de sărbători,
în perioada gravidităţii, în zilele de necurăţenie). Mi-am permis perversiuni (cefei?) în
relaţiile intime. Am folosit mijloace anticoncepţionale. Dorind să tră iesc numai pentru
plă ceri şi fugind de greută ţile vieţii mi-am ucis copiii (avorturile). Am sfă tuit şi pe altele să
facă avort. Am fost cauza certurilor din familie, am insultat casnicii… N-am dorit să -mi
îndeplinesc datoriile privitoare la educaţia copiilor, n-am îngrijit de gospodă rie, mi-am
pierdut timpul în trâ ndă vie, mi-am bă ut banii, am dus copiii la orfelinat…
(Spirala şi pastilele anticoncepţionale omoară fătul conceput în perioada cea mai timpurie.
Este acelaşi avort numai fără intervenţie chirurgicală.
Bărbaţii, care impun femeile să facă avort sau nu se opun acestuifapt, tot sunt ucigători de
copii. Medicii care fac avorturi — ucigaşi, iar asistenţii — complici).
Am greşit: neglijind sufletele copiilor, pregătindu-i doar pentru viaţa pământească (nu i-am
învăţat despre Dumnezeu şi credinţă, nu le-am altoit dragostea pentru rugăciunea din
Biserică şi de acasă, nu i-am învăţat postul, smerenia, ascultarea şi împlinirea poruncilor lui
Dumnezeu, la fel nu le-am dezvoltat simţul datoriei, al onoarei, responsabilităţii…, nu m-am
interesat ce citesc, cu cine prietenesc, cu ce se ocupă, cum se comportă). I-am pedepsit prea
aspru (vărsându-mi pe ei ciuda şi nemulţumirea şi nupentru a-i corecta, i-am numit cu vorbe
jignitoare, i-am blestemat).
I-am ispitit prin păcatele săvârşite de mine (prin purtare necuviincioasă, ocară, rostire a
prostiilor, bârfire, vizionare a emisiunilor imorale, prin relaţii intime… în prezenţa lor).
Am greşit: nu i-am ascultat pe pă rinţi, pe cei vâ rstnici, pe conducă tori, insul-tâ ndu-i pe toţi.
Cu îngrijirea neglijentă de pă rinţii bă trâ ni şi bolnavi, de rude… (i-am lăsat fără
supraveghere, fără mâncare, fără bani şi medicamente…, i-am dus la azilul de bătrâni).
Am greşit: abuzâ nd de capricii, de îndă ră tnicie, de împotrivire, de samavolnicie şi de
autoîndreptă ţire. Am fost leneş la învă ţă tură . Am neglijat serviciul şi îndatoririle obşteşti.
Am folosit talentul şi poziţia socială nu spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor, ci
pentru interesele personale. Am furat din bunurile statului şi din averea obştească . Am
primit şi am dat mită (dăunând statului şi provocând tragedii personale). I-am constrâ ns pe
subalterni (cu ce scop?). Deţinâ nd un post de conducere, n-am avut grijă să contribui la
stoparea ră spâ ndirii obiceiurilor anticreştine (care distrug moralitatea poporului), a
studierii în şcoală a obiectelor imorale… Nu am acordat ajutor Bisericii Ortodoxe
(amfostindiferent(ă)faţă de invazia credinţelor false, nu am contribuit la răspândirea şi
întărirea Ortodoxiei, nu am apărat sfinţeniile bisericeşti, nu am acordat ajutor la construirea
şi reparaţia bisericilor, mănăstirilor, la curăţenia curţii bisericeşti…).
Am greşit: i-am osâ ndit (i-am vorbit de râu) pe cei vii şi pe cei ră posaţi, iar pă catele
mele nu le vă d; am discutat fă ră rost despre lucrurile deşarte ale lumii… Am spus bancuri
imorale şi hulitoare (despre Dumnezeu, Biserică, cler); am râ s fă ră mă sură , în hohote; mi-am
etalat propria ingeniozitate, urmă rind scopul de a-i face pe oameni să râ dă . Prin luarea
numelui Domnului în deşert (rostirea lui fără necesitate, în discuţii banale, glume). I-am
judecat şi osâ ndit pe preoţi şi pe că lugă ri. Am ascultat şi repovestit bâ rfe despre slujitorii
Bisericii şi despre problemele bisericeşti (astfel, prin mine eu huleam numele lui Dumnezeu
între oameni). Am divulgat pă catele şi neputinţele stră ine; am clevetit, am ră spâ ndit vorbe
rele. Am spus minciuni, am amă git, nerespectâ nd promisiunile date lui Dumnezeu şi
oamenilor. Am înjurat, am depus jură minte false şi mă rturii false la judecată . Cu judecata
nedreaptă (îndreptăţirea criminalilor şi osândirea nevinovaţilor…).
Am greşit: am practicat tâ lhă ria (ce fel?). Cu iubirea de argint (lăcomia la bani şi bogăţie).
Prin: neplă tire a impozitelor, zgâ rcenie, cu zgâ rcenie la milostenie (iar pentru capricii,
distracţii cheltuiesc din plin). N-am folosit surplusurile veniturilor mele pentru lucruri
folositoare sufletului (milostenie, procurarea cărţilor duhovniceşti ş.a.). Cu setea de câ ştig
(folosirea lucrurilor străine, cu tendinţa de a profita de ocazii). Dorind să mă îmbogă ţesc, am
împrumutat bani cu dobâ ndă . Am distrus sufletele oamenilor, vâ nzâ nd rachiu, ţigă ri,
stupefiante (substanţe narcotice), mijloace anticoncepţionale, haine curveşti, ziare şi reviste
porno… Am amă git la vâ nzare/ cumpă rare, am vâ ndut marfă stricată …(a numi şi alte
păcate pe care le-aţi săvârşit în timpul comerţului).
Am greşit: am fă cut caz de amor propriu, abuzâ nd de invidie, suspiciune, de bucurie
ră ută ciosă , de linguşire, de slugă rnicie, de fă ţă rnicie. Am ascultat cu plă cere şi cu aprobare
vorbirea de ră u despre alţii. Am fost de acord şi am justificat pă catul. I-am obligat pe alţii să
pă că tuiască (să mintă, să fure, să urmărească, să pâras-că, să repovestească, să asculte pe
furiş, să consume băuturi alcoolice…). Am participat la discuţii şi la fapte rele. Prin faptele
bune în vă zul lumii, am dorit să câ ştig slavă , mulţumiri şi laude. Am că utat stima şi locul de
frunte. Am fă cut sport pentru slavă , bani, tâ lhă rii (racket). Prin lă udă roşenie şi
autoadmiraţie (a exteriorului, talentelor, hainelor…). Din mâ ndrie, l-am înjosit pe aproapele
cu luarea în râ s, cu glume de prost gust… Am râ s de cerşetori, invalizi, de necazul cuiva…
(Sportulprofesionist dăunează sănătăţii şi distruge sufletul, dezvoltând în el mândria, iubirea
de slavă, simţul superiorităţii şi al dispreţului, al setei de îmbogăţire…).
Am greşit: prin mâ ndria exagerată , prin supă rare, prin ţinere de minte a ră ului, prin
ră zbunare, prin neiertare, prin ură , prin rapiditate la mâ nie, prin mâ nia însă şi. Am avut o
atitudine brutală faţă de oameni. Am manifestat obră znicie şi impertinenţă (am trecut fără
rând, m-am înghesuit). Mi-a plă cut cearta (sudalme de mamă, de biserică ş.a., l-am pomenit
pe cel râu, am aplicat bătaia, omorul). Mi-am cumpă rat permis pentru conducerea
automobilului, am încă lcat regulile de circulaţie, am condus automobilul în stare de
ebrietate… (prin aceasta punând în pericol viaţa pietonilor). Am dă unat aproapelui (cum?).
Nu i-am apă rat pe cei slabi, pe femeile şi pe copiii expuşi pericolului… Am fost crud faţă de
animale.
Am greşit: prin mă rturisirea rece. Pă că tuiesc cu bună ştiinţă , fă ră mustrare de conştiinţă . Nu
sunt hotă râ t(ă ) să -mi corectez viaţa plină de pă cate.
Mă căiesc că L-am scârbit pe Domnul cu păcatele mele, îmi pare rău din toată inima şi
mă voi strădui să mă îndrept.
Deoarece numărul păcatelor este foarte mare, mărturisirea poate fi împărţită în mai
multe etape, începând cu mărturisirea păcatelor grele. Adevărata pocăinţă înaintea
lui Dumnezeu presupune nu o enumerare formală şi indiferentă a faptelor rele, ci
osândirea propriei păcătoşenii, mărturisirea sinceră şi cu înfrângere de inimă a
fărădelegilor şi cu toată hotărârea de a nu mai greşi.
Rugăciuni înainte de Sfânta Spovedanie
După ce ne-am scris toate păcatele făcute, ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute a face o
adevărată spovedanie.
După Rugăciunile începătoare (p. 15–16), zicem:
Veniţi să ne închină m împă ratului nostru, Dumnezeu.
Veniţi să ne închină m şi să că dem la Hristos, împă ratul nostru, Dumnezeu.
Veniţi să ne închină m şi să că dem la însuşi Hristos, împă ratul şi Dumnezeul nostru.
Trei închinăciuni, apoi îndată Ps. 50, Miluieşte-mă Dumnezeule… Simbolul Credinţei
Rugăciunea lui Manase împăratul
Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul pă rinţilor noştri, a lui Avraam, a lui Isaac, a lui Iacob, şi
al seminţiei celei drepte a lor; Cel ce ai fă cut cerul şi pă mâ ntul, cu toată podoaba lor; Care ai
legat marea cu cuvâ ntul poruncii Tale; Care ai încuiat adâ ncul şi L-ai pecetluit cu numele
Tă u cel înfricoşat şi slă vit, înaintea Că ruia toate se tem şi tremură din pricina
atotputerniciei Tale.
Pentru că nimeni nu poate să stea înaintea stră lucirii slavei Tale şi nesuferită este mâ nia
urgiei tale asupra celor pă că toşi! însă nemă surată şi neajunsă este şi mila fă gă duinţei Tale,
că ci Tu eşti Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-ră bdă tor şi mult milostiv, că ruia îi pare ră u
de ră ută ţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bună tă ţii Tale, ai fă gă duit pocă inţă şi
iertare celor ce Ţ i-au greşit şi după mulţimea îndură rilor Tale ai hotă râ t pocă inţă
pă că toşilor spre mâ ntuire. Aşadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocă inţă
pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac, şi Iacob care nu Ţ i-au greşit Ţ ie, ci ai pus
pocă inţă mie pă că tosului, pentru că am pă că tuit mai mult decâ t nisipul mă rii. Multe sunt
fă ră delegile mele şi nu sunt vrednic a că uta şi a privi înă lţimea cerului din pricina mulţimii
nedreptă ţilor mele. Strâ ns sunt eu cu multe că tuşe de fier, încâ t nu pot să -mi ridic capul
meu şi nu am nici loc de odihnă , pentru că te-am mâ niat şi am fă cut ră u înaintea Ta; n-am
împlinit voia Ta, nici am pă zit poruncile
Tale, ci am pus urâ ciuni şi am înmulţit smintelile. Dar acum, îmi plec genunchii inimii mele,
rugâ nd bună tatea Ta. Am pă că tuit, Doamne, am pă că tuit şi fă ră delegile mele eu le cunosc.
însă cer, rugâ ndu-Te: iartă -mă , Doamne, iartă -mă şi nu mă pierde în fă ră delegile mele şi
nici nu mă osâ ndi la întuneric, sub pă mâ nt, că ci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se
pocă iesc. Arată -Ţ i peste mine bună tatea Ta, mâ ntuindu-mă pe mine nevrednicul, după
mare mila Ta. Ş i te voi preaslă vi în toate zilele vieţii mele. Că ci pe Tine te slă vesc toate
puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 6
Doamne, nu cu mâ nia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă ,
Doamne, că sunt neputincios; vindecă -mă , Doamne, că s-au desfă cut oasele mele şi Sufletul
meu s-a spă i-mâ ntat foarte şi Tu, Doamne, pâ nă câ nd? întoarce-te, Doamne, izbă veşte
Sufletul meu, mâ ntuieşte-mă pentru Mila Ta. Că nu este în moarte cel ce Te pomeneşte pe
Tine şi în iad cine se va mă rturisi Ţ ie? Ostenit-am în suspinul meu, spă la-voi în toate nopţile
patul meu, cu lacrimile mele voi uda aşternutul meu. Tulburatu-s-a de necaz ochiul meu,
învechitu-m-am între toţi vră jmaşii mei. Depă rtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi
fă ră delegea, că a auzit Domnul glasul plâ ngerii mele, auzit-a Domnul cererea mea, Domnul
a primit rugă ciunea mea. Să se ruşineze şi să se înspă imâ nteze toţi vră jmaşii mei, să se
întoarcă şi să se ruşineze foarte degrabă .
Psalmul 129
Dintru adâ ncuri am strigat că tre Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu! Fie urechile Tale
luâ nd aminte spre glasul rugă ciunii mele. De Te vei uita la fă ră delegi, Doamne, Doamne,
cine va suferi? Că la Tine este milostivirea. Pentru Numele Tă u, Te-am aşteptat, Doamne,
aşteptat-a Sufletul meu spre cuvâ ntul Tă u, nă dă jduit-a Sufletul meu în Domnul. Din straja
dimineţii pâ nă în noapte, din straja dimineţii să nă dă jduiască Israel spre Domnul. Că la
Domnul este mila şi multă mâ ntuire la El şi El va izbă vi pe Israel din toate fă ră delegile lui.
Rugăciune de umilinţă către Domnul nostru Iisus Hristos
Pă că tuit-am şi n-am fă cut dreptate înaintea Ta, Preabunule Stă pâ ne, că lcat-am poruncile
Tale cele mâ ntuitoare şi juru-inţele noastre cele sfinţite, pe care le-am fă cut la Sfâ ntul
Botez. Numele de creştin îl purtă m noi nevrednicii, iar mâ inile noastre s-au fă cut
nevoitoare spre toată lă comia. Picioarele grabnice şi cu cutezare spre toată alergarea cea
rea. Gura, organul sfintelor rugă ciuni şi al cuvintelor, am fă cut-o organ a toată vorba
nebunească . Ochii noştri şi toate simţirile noastre, peste mă sură le-am umplut de pă cate şi
de toată necu-ră ţia. De aceea, Preabunule Stă pâ ne, multă iubirea Ta de oameni am întors-o
spre mâ nie, noi nevrednicii. Mulţimea facerilor Tale de bine am prefă cut-o nebuneşte spre
chinuri. însă nu cu iuţimea Ta să ne cerţi pe noi, Doamne, Ţ ie Unuia am greşit, dar Ţ ie Unuia
ne şi închină m şi cu inimă umilită ne rugă m: Slă beşte, lasă , iartă , iubito-rule de oameni,
Stă pâ ne. Biruiască mulţimea îndură rilor Tale adunarea cea vicleană a pă catelor noastre.
Adâ ncul bună tă ţilor Tale cel nemă surat să acopere marea cea amară a ră ută ţilor noastre!
Adevă rat, preabunule Iisuse, ne rugă m Ţ ie, dă ruieşte iertare pă catelor noastre, bună
aşezare minţii, să nă tate trupului, pace în zilele noastre, aerului bună liniştire, pă mâ ntului
bună rodire, credinţei celei drept-mă ritoare creştere, unire şi pace Sfintelor Tale Biserici,
surparea eresurilor, stricarea sfaturilor celor necurate şi toate lucrurile cele de folos ni le
dă ruieşte după neschimbatele Tale îndură ri. Cel ce nu voieşti moartea pă că tosului,
dă ruieşte nouă timp de pocă inţă , ca şi de chinurile cele veşnice, care vor să fie, să ne
mâ ntuim, cu darul şi cu iubirea de oameni a Preacuratului Tă u Pă rinte, cu Care împreună
eşti binecuvâ ntat, cu Preasfâ ntul, Bunul şi de viaţă Fă că torul Duhul Tă u, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune pentru recunoaşterea ticăloşiilor noastre
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă şi necuprins în îndură ri, Care Singur din fire
eşti fă ră de pă cat şi pentru noi fă ră de pă cate Te-ai fă cut om, ascultă în ceasul acesta,
această rugă ciune dureroasă a mea, că să rac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a
tulburat în mine! Tu, Doamne, preaînalte, împă rate al cerului şi al pă mâ ntului, ştii că toată
tinereţea mea am cheltuit-o în pă cate şi umblâ nd după poftele trupului meu, m-am fă cut cu
totul bucurie dracilor, cu totul am urmat diavolului, tă vă lindu-mă totdeauna în noroiul
poftelor. întunecâ ndu-mi-se gâ ndul din copilă rie şi pâ nă acum, nici o dată nu am voit să fac
voia Ta cea Sfâ ntă ; ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară , m-am fă cut de râ s
şi de batjocoră dracilor, nicidecum în minte venindu-mi că nesuferită este urgia îngrozirii
Tale asupra pă că toşilor şi gă tită fiind gheena focului? Din această pricină că zâ nd în
deznă dă jduire, nicidecum venind în simţire de întoarcere, m-am fă cut pustiu şi gol de
dragostea cea de la Tine. Că ce fel de pă cate n-am fă cut? Ce lucru dră cesc n-am lucrat? Ce
faptă grozavă şi înverşunată n-am să vâ rşit, cu covâ rşire şi cu sâ rguinţă . Mintea cu totul mi-
am întinat prin cugete trupeşti; trupul mi-am spurcat prin amestecă ri; duhul cu totul mi l-
am pâ ngă rit cu învoirea spre pă cate. Toate mă dularele tică losului meu trup le-am pornit a
lucra şi a sluji la pă cate. Cine dar, nu mă va plâ nge pe mine, tică losul? Cine nu mă va tâ ngui
pe mine, osâ n-ditul? Pentru că eu singur, Stă pâ ne, am întă râ tat mâ nia Ta, eu singur am
aţâ ţat urgia Ta asupra mea, eu singur am fă cut ră utate înaintea Ta, întrecâ nd şi covâ rşind
pe toţi pă că toşii cei din veac, pă că tuind fă ră de asemă nare şi fă ră de iertare. însă devreme
ce eşti multmilostiv şi multmilosâ rd, Iubi-torule de oameni, şi aştepţi întoarcerea
oamenilor, iată şi eu mă arunc pe mine înfricoşatului şi nesuferitului Tă u Divan şi, ca şi cum
m-aş atinge de preacuratele Tale picioare, din adâ ncul sufletului, strig Ţ ie: Milostiveşte-te,
Doamne, iartă -mă , îndurate, ajută neputinţei mele, pleacă -Te nedumeririi mele, ia aminte la
rugă ciunea mea şi lacrimile mele să nu le treci cu vederea. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă
pocă iesc şi ră tă cit fiind, întoarce-mă şi în-torcâ ndu-mă îmbră ţişează -mă şi mă iartă , că ci mă
rog. Pentru că n-ai pus pocă inţă drepţilor şi n-ai pus iertare celor ce nu greşesc; ci ai pus
pocă inţă asupra mea, a pă că tosului, în acelea cu care spre întă rirea Ta am lucrat. Gol şi
descoperit stau înaintea Ta, cunoscă torule de inimi, Doamne, mă rturisindu-mi pă catele
mele, pentru că nu pot să caut şi să vă d înă lţimea cerului, fiind împilat de greutatea
pă catelor mele. Deci, luminează -mi ochii inimii mele şi dă -mi umilinţă spre pocă inţă şi
zdrobire de inimă spre îndreptare, ca să merg cu bună nă dejde şi cu adevă rată şi deplină
adeverire la lumina cea de dincolo, lă udâ nd şi binecuvâ ntâ nd totdeauna preasfâ nt Numele
Tă u: al Tată lui şi al Fiului şi al Sfâ ntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune umilită pentru recunoaşterea păcatelor
Doamne mult milostive, Dumnezeule preabune, Sfinte Care iubeşti numai binele şi ură şti
tot ră ul, rogu-te, nu te uita la mulţimea pă catelor mele, ci priveşte la mine, fiul cel risipitor,
la oaia cea ră tă cită care îmi recunosc vina mea şi vin la Tine, mâ hnit cu inima, zdrobit şi
ruşinat cerâ nd iertare. Doamne, fă ră delegea mea eu o cunosc şi pă catul meu este pururea
înaintea mea. Sunt greu tulburat, zdruncinat şi nemâ ngâ iat. N-am linişte, nu am odihnă în
Sufletul meu, vă zâ nd că m-am pus cu trup şi Suflet în slujba diavolului. Cunosc că prin
multele şi feluritele pă cate, pe Tine, Pă rintele şi Dumnezeul meu cel preabun Te-am jignit,
mâ hnit, amă râ t şi Te-am mâ niat foarte mult. Pă catele mele apasă cumplit asupra mea,
întocmai ca o piatră foarte grea şi ră u mă mai chinuiesc. Ce voi face? Scula-mă -voi şi mă voi
duce la Tată l meu şi din adâ ncul inimii pă că toşite, voi zice, ca şi fiul cel ră tă cit: «Tată ! Am
greşit la cer şi înaintea Ta…» Aceasta voiesc să o fac chiar acum. Pentru aceasta cu că inţă
mă rog Ţ ie, iartă -mă pe mine pă că tosul.
Doamne, eu nu mai cutez să vin la Tine în starea aceasta pă că toasă în care mă aflu, dacă nu
m-aş fi întă rit de cuvintele milostivirii tale: «Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovă raţi şi
Eu vă voi odihni pe voi… Eu nu voiesc moartea pă că tosului, ci doresc să se întoarcă de la
calea lui cea rea şi să fie viu!» Cuvintele acestea mă încurajează foarte mult a veni înaintea
Preotului Duhovnic şi a-mi mă rturisi pă catele, acestui minunat împuternicit al Tă u, care stă
vă zut în Scaunul Sfintei Spovedanii, în locul Tă u, Dumnezeul meu, Care stai nevă zut acolo
de faţă şi primeşti mă rturisirea cea adevă rată , pe care o facem noi pă că toşii. Rogu-te,
Doamne, luminează -mi mintea, deschide-mi inima şi buzele mele, să spun numai adevă rul
şi să -mi mă rturisesc toate pă catele mele. Nu mă lă sa, Doamne, ca din vreo frică sau ruşine,
să ascund vreun pă cat şi să -l las nemă rturisit, ci lu-minează -mă , Doamne, ajută -mă să -mi
reamintesc şi să -mi mă rturisesc toate pă catele mele, mari şi mici, cu toată umilinţa,
zdrobirea inimii şi că inţa, înaintea Preotului Duhovnic şi a Ta, cu hotă râ rea de a le pă ră si
desă vâ rşit şi a face roade vrednice de pocă inţă ca astfel să fiu iertat ca şi mulţimea
Magdalenelor, Samarinen-celor, Zaheilor, tâ lharilor şi a altor pă că toşi, pocă iţi după
dreptarul dreptei-credin-ţe creştineşti, care acum se veselesc în raiul desfă tă rilor,
îndulcindu-se pururea de nemă rginita frumuseţe a Feţei Dumnezeirii Tale. Astă zi vreau a
face o mă rturisire câ t mai amă nunţită , şi mai bună , mai desă vâ rşită , aşa, ca şi câ nd ar fi cea
din ceasul despă rţirii Sufletului meu de trup. Ajută -mi, Doamne, ca să fac această adevă rată
mă rturisire, pentru că eu nu cunosc, ci numai Tu singur, dacă voi mai avea vreme şi prilej să
mă mai mă rturisesc vreodată , ori cu această mă rturisire voi merge înaintea Ta, Preadrepte
Judecă torule.
Doamne, Dumnezeule, astă zi doresc din toată inima a mă întoarce la Tine, a mă cură ţi de
toate pă catele, Pă rintele meu Cel preabun, pe Care Te-am jignit şi mâ hnit şi a mă mâ ntui de
tot pă catul. Puterile mele cele slabe încă nu sunt în stare a mă ajuta pentru a face aceasta.
Deci, rogu-mă Ţ ie, Dumnezeule, Pă rintele milostivirilor, aju-tă -mă a face şi a desă vâ rşi
această cură ţire de pă cate. Rogu-te, Doamne, fie-Ţ i milă de mine şi iartă -mă . Doamne Iisuse
Hristoase, Mâ ntuitorul şi Dumnezeul meu, Tu ai venit în lume să mâ ntuieşti pe cei pă că toşi,
dintre care cel dintâ i sunt eu. Ajută -mi, Doamne, Care ai venit să chemi, nu pe cei drepţi, ci
pe cei pă că toşi, la pocă inţă , cheamă -mă şi pe mine pă că tosul. Ajută -mă a alerga la Tine,
Izvorul vieţii şi Lumina lumii, Care luminezi tuturor. Primeşte-mă pe mine, pă că tosul.
Ajută -mă a alerga la Tine, la milostivul Scaun al judecă ţii Tale de aici de pe pă mâ nt, la
Sfâ nta Spovedanie. Pentru minunata Ta întrupare, activitate Mesianică , Patimă , Crucificare
şi moarte pe Cruce, pentru mâ ntuirea noastră şi pentru preamă rită Ta înviere, rogu-te pe
Tine, Care ai iertat pe vră jmaşii Tă i ră stig-nitori, iartă -mi şi mie toate pă catele mele!
Dumnezeule, Duhule Sfinte, mâ ngâ ie-
torul, Vistierul bună tă ţilor, înzestră torule al nostru, cu toate bogatele Tale Daruri şi
Dă tă torule de viaţă , vino şi la mine pă că tosul, cură ţeşte-mă cu Darurile Tale cele bogate,
întă reşte-mă în tot binele şi ajută -mă să mă mâ ntuiesc şi să redobâ ndesc fericirea, în
împă ră ţia Ta cea Cerească , începâ nd de aici de pe pă mâ nt. Dumnezeule cel Prea-mă rit în
Sfâ nta Treime, cea de o Fiinţă şi nedespă rţită , Pă rinte, Fiule şi Duhule Sfinte, ajută -mă să
mă cură ţesc de toate pă catele la Scaunul Judecă toresc şi milostivnic al Sfintei Spovedanii,
de aici de pe pă mâ nt şi să -ţi slujesc Ţ ie totdeauna cu trup şi Suflet, că Ţ ie se cuvine,
Doamne, toată Slava, cinstea şi închină ciunea, Tată lui şi Fiului şi Sfâ ntului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
La scaunul Sfintei Spovedanii
După ce ne-am socotit, cunoscut şi însemnat bine toate păcatele şi ne-am rugat lui
Dumnezeu, mergem la Duhovnic, cu umilinţă, cu frică şi cu evlavie adâncă, aşa, ca şi
cum ne-am duce în faţa judecăţii lui Dumnezeu, ştiind că Scaunul Sfânt al
Spovedaniei, e Scaunul milostivnic al judecăţii lui Dumnezeu aici pe pământ, unde ne
curăţim de păcate şi ne înaripăm pentru zborul la cer, în împărăţia lui
Dumnezeiască, îngenunchem cu smerenie şi zicem:
«Binecuvăntează-mă Părinte-Duhovnic, ca să-mi pot mărturisi toate păcatele!»
Apoi continuăm aşa: Eu păcătosul (prenumele), mă mărturisesc lui Dumnezeu şi ţie
Părinte, că de la spovedania mea cea de pe urmă, am greşit de mai multe ori. Mă aflu
vinovat cu următoarele păcate: (aici ne mărturisim toate păcatele scrise pe hârtie şi
învăţate pe de rost, cele nemărturisite la ultima spovedanie şi toate câte le-am mai
făcut de atunci până în prezent). După mărturisirea tuturor păcatelor, încheiem
astfel:
«Pentru toate aceste păcate, ca şi pentru acelea de care nu-mi mai aduc aminte, mă
căiesc, îmi pare rău şi mă hotărăsc din toată inima a nu le mai face şi mă rog a-mi da
canon, dezlegare şi iertare».
Rugăciuni după Sfânta Spovedanie
Psalmul 102
Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi toate cele din lă untrul meu numele cel Sfâ nt al
Lui. Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi nu uita toate ră splă tirile Lui. Pe Cel ce
vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbă veşte din strică ciune viaţa ta, pe Cel ce Te
încununează cu milă şi cu îndură ri. Pe Cel ce umple de bună tă ţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale
vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se
face strâ mbă -tate. Cunoscute au fă cut că ile Sale lui Moi-se, fiilor lui Israel voile Sale. îndurat
şi milostiv este Domnul, îndelung-ră bdă tor şi mult milostiv. Nu pâ nă în sfâ rşit se va iuţi,
nici în veac se va mâ nia. Nu după fă ră delegile noastre a fă cut nouă , nici după pă catele
noastre ne-a ră splă tit nouă . Că după înă lţimea cerului de la pă mâ nt, a întă rit Domnul mila
Sa spre cei ce se tem de El. Pe câ t sunt de departe ră să riturile de la apusuri, depă rtat-a de la
noi fă ră delegile noastre. în ce chip miluieşte tată l pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem
de Dâ nsul. Că El a cunoscut zidirea noastră ; adusu-şi-a aminte că ţă râ nă suntem. Omul ca
iarba, zilele lui ca floarea câ mpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi
nu-şi va mai cunoaşte încă locul să u; iar mila Domnului din veac şi pâ nă în veac spre cei ce
se tem de Dâ nsul. Ş i dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce pă zesc aşeză mâ ntul de lege al
Lui, şi-şi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gă tit Scaunul Să u
şi împă ră ţia Lui pe toţi stă pâ neşte. Binecuvâ ntaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei puternici la
virtute, care faceţi cuvâ ntul Lui, şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvâ ntaţi pe Domnul
toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui, Binecuvâ ntaţi pe Domnul toate lucrurile
Lui, în tot locul stă pâ nirii Lui, binecuvâ ntează Suflete al meu pe Domnul.
Psalmul 31
Fericiţi că rora s-au iertat fă ră delegile şi că rora s-au acoperit pă catele. Fericit bă rbatul
că ruia nu-i va socoti Domnul pă catul, nici nu este în gura lui vicleşug. Câ nd am tă cut, topitu-
s-au oasele mele în strigă tul meu toată ziua. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat mâ na Ta peste
mine. Prefă cutu-m-am în uscă ciunea verii. Fă ră delegea mea am cunoscut şi pă catul meu n-
am acoperit. Zis-am: «Mă rturisi-voi fă ră delegea mea Domnului şi Tu ai iertat pă gâ nă tatea
inimii mele.» Pentru aceasta se va ruga că tre Tine tot cuviosul, în vreme bine cuvenită , însă
în potop de ape multe, că tre dâ nsul nu se va apropia. Tu eşti scă parea mea de necazul ce mă
cuprinde, bucuria mea. Izbă veşte-mă de cei ce m-au înconjurat…
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, multmilostive, îţi mulţumesc, că prin
mă rturisirea mea cea că tre duhovnicescul meu Pă rinte, m-ai învrednicit pe mine pă că tosul
să iau de la Tine, iertare pă catelor mele. Ca David cel ce a zis: «Juratu-m-am şi am pus ca să
pă zesc judecă ţile dreptă ţii Tale», fă gă duiesc şi eu înaintea Ta, cu voinţă hotă râ toare a
Sufletului meu, că aleg mai bine a muri, decâ t a face de acum înainte vreun pă cat de moarte
şi a amă rî cu el bună tatea Ta cea nemă surată . Dar de vreme ce voinţa mea este
neputincioasă , singură de sine fă ră de ajutorul Tă u, mă rog Ţ ie fierbinte, să mă întă reşti cu
darul şi ajutorul Tă u, ca să ră mâ n pâ nă la sfâ rşit neschimbat în această hotă râ re. Dă -mi,
Doamne, ca cealaltă vreme a vieţii mele s-o petrec în pace şi în pocă inţă , şi să dobâ ndesc în
această viaţă Darul Tă u, iar în cealaltă , fericirea de veci, pentru rugă ciunile
preabinecuvâ ntatei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tă i. Amin.
RÂNDUIALA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII
Care urmează a fi citit în fiecare zi, după sfârşitul pravilei, atât de monahi, cât şi de
mireni, cu umilinţă, cu osârdie şi cu evlavie.
notes
Примечания
De la Paşti şi pâ nă la înă lţare, în locul rugă ciunii "împă rate Ceresc", se câ ntă troparul:
"Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte că lcâ nd şi celor din morminte viaţă
dă ruindu-le". (de 3 ori)
De la înă lţare pâ nă la Duminica Mare, rugă ciunile se încep cu "Sfinte Dumnezeule", fă ră a
citi "împă rate Ceresc".
După Paşti, întreaga Să ptă mâ nă Luminată , în locul rugă ciunilor de dimineaţă se citesc
"Ceasurile Pascale".
Aceste explicaţii se referă şi la Rugă ciunile de seară .
3
De la Paşti şi până la înălţarea Domnului în locul acestei rugăciuni se citeşte Irmosul 9 din
Canonul Paştilui: îngerul a strigat Celei pline de dar, curată Fecioară, bucură-Te şi iarăşi zic
bucură-Te, că Fiul Tău a înviat a treia zi din mormânt. Luminează-Te, luminează-Te, noule
Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură, Sioane; iar Tu
curată, Născătoare de Dumnezeu, veselete-Te întru învierea Celui născut al Tău. Aceste
explicaţii se referă şi la rugăciunile de seară.