Tincuța Horonceanu Bernevic

●
Imnuri-acatiste pentru copii

1
2
Tincuța Horonceanu Bernevic

Imnuri-acatiste pentru copii

3
 LIMES
2021
Colecția GAVROCHE
Coordonatoare: ANA PETEAN

Editor: MIRCEA PETEAN

© Editura Limes, pentru prezenta ediție

Str. Castanilor, 3
407280 Florești – Cluj
Tel./fax: 0723/194022
Email: edituralimes2008@yahoo.com

4
 www.edituralimes.ro

Dragi copii,

Cartea pe care aveți șansa de a o ține în mâini va însemna pentru

voi o mare bucurie. Spun aceasta întrucât, datorită ei, puterile voastre de
a înțelege cu adevărat lumea în care trăiți vor spori. Și aceasta este
important dar cu mult mai însemnat este faptul că, în timp, veți simți pe
deplin dragostea pe care, prin grija lui Dumnezeu, v-o poartă părinții
voștri, bunicii voștri, prietenii la care veți tine și voi.

Cele douăsprezece texte ce alcătuiesc cuprinsul cărții nu sunt niște

poeme oarecare, ci posibilități de a vorbi direct cu Dumnezeu și sfinții
care ne ocrotesc. Rugăciunea voastră trebuie să fie simplă, dar spusă
din toată inima. Aici, în cartea aceasta, veți găsi niște modele creștine,
niște oameni care au crezut pe deplin în iubirea curată, în gândul bun, în
șansa noastră de a trăi cu vrednicie viața ce ni s-a dat în dar. Desigur,
voi, copiii, sunteți minunați! Însă de multe ori aveți și voi supărările
voastre, gânduri urâte, trebuie să treceți cu bine de anumite boli sau,
poate mai grav, deveniți din ce în ce mai triști.
Am aflat și eu destul de târziu, la vârsta unui om mare, despre
trezvie. Ce ar însemna aceasta? Haideți să o așezăm în termeni simpli,
să înțelegem prin ea capacitatea omului de a sta treaz în fața tuturor
gândurilor rele, de a nu uita că întotdeauna are posibilitatea de a-și pune
speranța în bunătatea Creatorului. Și mai ales de a se opune răului!
Așa cum ați înțeles deja, sper,poemele de aici sunt rugăciuni
adresate unor sfinți dragi, cu a căror ajutor veți învinge mereu și veți
rămâne purtători ai trezviei. Veți afla câte ceva despre viața sfinților și, cu
mult mai multe, despre minunile pe care aceștia le-au săvârșit. Ei
continuă permanent să ne apere în fața a tot ceea ce ne poate fi nouă
potrivnic. Aveți aici cuvinte folositoare pentru suflet legate de modele
cunoscute universal, precum cel al Sfântului Ierarh Nicolae, mai nou al
Sfântului Nectarie. Aveți totodată sfinți venerați de-a lungul imenselor

5
ținuturi ale Rusiei, precum Serafim din Sarov ori Sfântul Iconar Andrei
Rubliov. Îi veți regăsi pe marele Înaintemergător Sfânt Ioan, pe Sfântul
Andrei – Apostolul Românilor, pe Sfântul Ierarh Spiridon, pe Sfântul
Stelian – ocrotitorul copiilor. Nu au fost lăsate deoparte nici sfintele-
aducătoare de rugă precum Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfânta
Teodora de la Sihla ori Sfânta Mare Muceniță Ecaterina. Cu toții l-au iubit
pe Hristos, cu toții l-au mărturisit! A venit acum și rândul vostru de a le
chema numele, pentru ca, ajutați fiind de ei, să trimiteți gândurile curate
întru corul glasurilor îngerești.

Așadar, aceste imnuri-acatist vă aduc față în față cu sfântul căruia

îi trimiteți cuvânt. De multe ori, numele acestora sunt numele voastre. De
o veți citi cu răbdare și atenție, de o veți iubi, măcar de o veți simți
aproape, această carte vă va face să zâmbiți în preajma celor pe care îi
purtați în inimi.

6
 Dragi părinți,

Cuvântul pentru dumneavoastră va fi mai scurt, dar mai răspicat.

Probabil simțiți aceeași presiune din partea societății, aceeași dorință de
a trăi timpuri mai așezate. Iată că, din păcate, lumea în ansamblul ei se
dovedește a fi bulversată de noi reguli, multe dintre acestea străine firii
umane. Modernitatea pe care o încercăm e lipsită de modele, sufocantă,
fără principii. Ceea ce guvernează e, din păcate, suprema lege
consumeristă. Multe bătălii vor fi fost pierdute, însă am convingerea că
Războiul nu va avea decât un singur deznodământ. Eu continui să cred
în valorile creștine, în șansa fiului meu de a nu se înstrăina de Sfânta
Tradiție. Alături de autoarea acestor minunate poeme-acatist, vă invit la o
muncă în comuniune, aceea de a le redescoperi (măcar!) generațiilor ce
vin Hristoitia.

Literar, Tincuța Horonceanu Bernevic dă dovadă de măiestrie. E

rară capacitatea domniei sale de a prelua din acatistele arondate cultului
ortodox exact aspectele esențiale și de a le reformula pe înțelesul
copiilor, dând un sens sintagmei de viețuire creștină. Pe de altă parte,
trebuie semnalată și aici frumusețea limbii române, flexibilitatea acesteia
de a surprinde aspecte esențiale în mai multe nuanțe. E un vocabular
bogat, mânuit cu echilibrată pricepere. Toate registrele lexicale se pot

7
regăsi, metaforele, alegoriile, fiind la îndemâna copiilor. E o frumusețe a
cuvântului ce colindă subteranele textelor sale, sintagme ce au darul de
a surprinde: „un astru plin de haruri și binecuvântat” (despre Sf. Serafim
de Sarov) sau „Când Dumnezeu în slavă, Atotcuprinzător,/ A făurit
Lumina și-a pus-o tuturor/ Ca început de Lume și de Împărăție/ Când
totul era veșnic, și cânt, și bucurie,// Aveau în grijă Cerul și toate ale
Sale/ Cu trâmbițe de aur, cu surle și chimvale,/ Oștirile de îngeri în stare
netrupească/ Și frumusețea Lumii era dumnezeiască.// Le făurise
Domnul în slavă și mărire/ Cuvântul și Lumina, izvor de nemurire,/ Erau
de-a dreapta puse în izbucniri de har/ Și-n jur era doar pace, lumină și
nectar.”

Mi-aduc aminte că băiatul meu mi-a spus în jurul vârstei de patru

ani, pe un ton destul de grav, că el simte prezența cuiva blând care îi
ascultă mica rugăciune, înainte de culcare. Ce flamă a bucuriei a inundat
atunci inima mea! Vă doresc să aveți parte de asemenea trăiri, îmi
doresc să „tot mai încerc” asemenea sentiment! Prezenta carte trebuie
sa fie un semn că nu ne vom lăsa ușor înșelați! Iar cu ajutorul lui Iisus
Hristos, mai ales, nu uitați că acest volum nu e doar o carte de literatură!

Marius Manta

8
 Imn-acatist pentru
Sfânta Cuvioasă Parascheva

De când erai copilă, Preasfântă Cuvioasă,

9
Ai dus o viață dreaptă în părinteasca-ți casă.
Tu, vrednică mlădiță din neamul credincios,
Simțeai ca pe-o mireasmă chemarea lui Hristos.

Și dorul tău din suflet creștea prin rugăciune,

Prin postul plin de râvnă și multe fapte bune.
Părinții tăi, în inimi, lumin-aveau mereu
Și au sădit în tine credința-n Dumnezeu!

Văzând în jur săracii că n-au de îmbrăcat

Ai strâns din casă haine, pe toți i-ai bucurat!
Tu ai uitat de tine în inima ta mare
Și ai rămas senină când ai primit mustrare.

10
Născută-n Epivata, la Marea Marmara,
Ai moștenit avere, dar viața fără ea,
Tu ai ales, Preasfântă, să ți-o petreci atunci
Și să asculți cuminte de Sfintele Porunci!

Și-ai împărțit la oameni întreaga ta avere,

Și-n sufletul tău, astfel, ai căpătat putere
Ce-a fost mereu făclie, dumnezeiescul glas,
Căci în pustia mare și-adâncă te-ai retras.

Iar truda ta da roade. Și nevoința ta

Au dus-o în cer îngeri spre a te lăuda,
Căci sufletul tău mare, mărgăritar sfios,
L-ai închinat din vremea prunciei, lui Hristos!

11
Și către cei ce-așteaptă degrabă ajutor,
Răniți, bătrâni și singuri, uitații din popor
Tu te apleci cu milă și-i sprijini ne-ncetat,
Și-i aperi cu tărie, tu, crin înrourat!

Și văduvele-n tine, nădejde și scăpare

Găsesc Preacuvioasă, și cinste, și-ndreptare!
Iar asupriții sorții primesc acum povață
Să-și ducă-ntru credință nădejdea lor de viață.

Tu, Sfântă Parascheva, de suflet ziditoare

Plăcută lui Hristos și mult folositoare!
Te bucură de slava lui Dumnezeu preasfânt
Și de curata viață ce-ai dus-o pe pământ!

12
Preacuvioasă maică ne ocrotește iară
Și grijă ai de oameni și de întreaga țară,
Creștinii te slăvesc în dreapta lor credință,
Și slavă îți aduc, și cânt de biruință!

Minunile făcute de tine pe pământ

Ne scot din întuneric, ne duc în Raiul sfânt.
Cu harul tău de-a pururi alături fii de noi!
Fii pavăză în toate, ne scapă de nevoi!

În mijlocul mulțimii, făclie de credință,

Dă-mi mie sănătate, să scap de neputință!
Mă luminează-n toate, fii raza mea de soare,
Tu, maică Parascheva, cea mult folositoare!

13
 Imn-acatist
pentru Sfântul Ierarh Nicolae

Preasfinte Nicolae, născut din buni părinți,

Din Teofan și Nona, curați ca niște sfinți,
Ai arătat plecare spre multa-nțelepciune
Și ai făcut cu milă, noian de fapte bune.

Un prunc sfințit cu darul lui Dumnezeu ai fost

Căci și la sânul mamei Tu, Sfinte-ai ținut post,
Mirându-se suflarea din părțile Lichiei
De calea dreapt-a vieții, dând glas doar bucuriei!

Ai luminat cetatea Patara cu Duh Sfânt

Și-ai împărțit averea primită pe pământ
La nevoiași, cu gândul  mereu la cele sfinte,
La viața fără moarte, Tu, bunule Părinte!

14
Atât de tânăr însă cu har în trup curat
Și plin de daruri multe mereu te-ai arătat,
Bătrân la sfat, cu vorbe adânci și de folos
Ai netezit cărarea chemării lui Hristos.

Înstrăinat de lume, părinți-ai părăsit

Și-n treapta preoției te-au hirotonisit
Poporul, cu credință, la marea sărbătoare
Avea acum în față, în Tine, un nou soare.

Trei pungi cu aur pline fecioarele-au salvat

Iar ele, bucuroase, la cer s-au închinat!
Părinte Nicolae, preadreptul între buni

15
Și făcător de mari, dumnezeiești minuni!

În temnița cea rece Tu, Sfinte-ai fost închis

Și celor cu putere le-ai apărut în vis
Spunându-le să facă dreptate-n neputință
Și timp le-ai dat Mărite, pentru a lor căință!

Sărmanilor ca tată mereu te-ai arătat

Copiilor cu plete cărunte, de-mpărat,

16
Bunic cu vorbe blânde și sfaturi de folos,
Te preaslăvește astăzi poporul credincios.

De lauda lumească te-ai lepădat dintâi.

Să-ți faci în ceruri casă, și tron, și căpătâi
Ai vrut mereu, părinte, tu, bunule păstor,
Și-ai revărsat din daruri asupra tuturor.

Căci cu credință mare arzând ca o văpaie

17
La tine ne-nchinăm, azi, Sfinte Nicolae,
Ierarh plin de lumină, dumnezeiască rază
Ne ai pe noi de-a pururi, cu bucurie-n pază!

Părinte Nicolae, copiii știu că ești

Un moș cu barba albă, venind de prin povești
Cu daruri puse-n ghete la cei ce-au fost cuminți,
Ori nuielușă mică, s-asculte de părinți.

Mai mare între preoți, de Dumnezeu ales,

Tu, raza bucuriei, din Ceruri ai cules!
Ai fost Părinte, darnic, în viața pe pământ,
Și-așa copiii află că Moșu-a fost un Sfânt!

Imn-acatist

pentru Sfântul Cuvios Stelian

18
Slăvind pe Dumnezeu cu bucurie multă
La peștera de piatră, el maicile ascultă
Și-n sufletul său vrednic de sfat duhovnicesc
Doar mila și iubirea spre ele izvorăsc.

Născut din oameni harnici, și înstăriți, și buni,

Ai fost ales de Domnul să săvârșești minuni
Și singura mlădiță din neam tu ai rămas
Să le alini durerea cu-al tău cuminte glas.

Pierzându-și pruncii, iată, părinții te-au crescut

Cu dragoste mărită iar sufletu-a știut
Că cei bolnavi, în tine nădejdea și-o vor pune
Și multă alinare tu vei aduce-n lume.

19
Ocrotitor de seamă copiilor, mereu
Îi aperi de boli aspre. Le stai în ceasul greu,
Măicuțelor ce-n lacrimi își frâng durerea lor,
Cum frângi în fața ușii, o pâine din cuptor.

În sufletul tău mare stă dragostea nestinsă

Ca o făclie albă de Dumnezeu aprinsă.
Copiilor și celor aflați în suferință
Le dai o rază dreaptă din dreapta ta credință.

Tu, stâlp al bunătății, în Paflagonia,

Mijlocitor la Domnul prin rugăciunea ta,
Smerit, cu bucurie, răsplata cea lumească,
La tine, mare sfinte, nu a ajuns să crească.

20
În peștera pustie ai stat în rugăciuni
Și-n viață, dar și-n moarte ai săvârșit minuni.
Tu, albă rază, veghe de har dumnezeiesc,
Ai căpătat de-a pururi, un loc în Rai ceresc.

Rămas orfan de tânăr, agoniseala toată,

Ai dat-o la mulțimea săracilor și iată,
C-ai mers la mănăstire, ales de Duhul Sfânt,
Și viața-n rugăciune ți-ai dus-o pe pământ.

De molime cumplite copiii ai scăpat,

Prin dragoste și milă, prin rugă ne-ncetat,
Prin bunătatea-ți vie crescută an de an,
Părinte Cuvioase, Preasfinte Stelian.

21
Mulțimi de îngeri cântă în rugăciunea ta
Și duc la Domnu-n ceruri, strălucitoare stea,
Viața simplă, aspră, de post și nevoință,
Și dragostea ta blândă spre cei în suferință.

Purtând un prunc în brațe în sfânta ta icoană

Apari mereu să birui durerea și-a ei rană,
Să fii apărătorul copiilor în veac.
Iar morții ce-i răpește fii pavăză și leac!

Și prunci, și mame plânse ți se închină ție,

Și-ți cântă azi, Preasfinte, cu multă bucurie.
Căci Domnul ți-a făcut în ceruri bun sălaș
Când mai presus de tine i-ai pus pe copilași!

22
 Imn-acatist pentru

Sfântul Serafim de Sarov

Părinții tăi cucernici bisericii au dat

Un astru plin de haruri și binecuvântat.
Cu dragoste smerită, ei te-au crescut, Preasfinte,
Să ai și vorba blândă, domoală și cuminte!

Și-au fost cu tine-alături când, întru grea cinstire,

Tu viața ai lăsat-o și-ai mers la mănăstire.
Iar tinerețea toată, cea de virtute plină,
Cu bucurie sfântă ai dus-o spre lumină!

Tu lumea ai lăsat-o și-ai fost mereu supus,

Model de ascultare, cu gândul la Iisus,
În rugă ne-ncetată, și-n post, și-n sihăstrie 
Ți-ai petrecut viața, izvor de veșnicie.

23
Când boala grea, durerea, au vrut să te doboare,
Nădejdea ta a fost în Preasfânta Născătoare
Cerând împărtășania în marea ta credință,
Fecioara Preacurată te-a scos din suferință.

Învăluită-n raze curate de lumină,

Pe tronul său de aur, ea sufletu-ți alină.
De-apostolii Ioan și Petru însoțită, 
Ți-a luminat chilia  și viața ta sfințită!

Mărturisind credința în Sfântul Duh, ca taină,

În opt ani de-ascultare tu ai primit o haină
De sfânt monah cu nume ce-nseamnă în popor
De milă înfocat, de rugă arzător!

24
Retras într-o colibă de lemn sărăcăcioasă,
Ți-ai petrecut tu anii, pădurea ți-a fost casă!
Tu, Sfinte Serafime, cel blând și drept, primești
În ceruri mare cinste, cântări dumnezeiești.

De slava cea deșartă, tu ai fugit mereu

Și te-ai smerit cu gândul, ferindu-te de rău,
Purtai mereu cu tine povara lui Hristos
Și-ai suportat asprimea pustiei cu folos.

Primind bucăți de pâine ce hrană ți-ar fi fost

Hrăneai cu ele ursul, iar tu stăteai în post.
Și fiara cea blajină, ca o pisică mare,
Mânca din palma-ți aspră, cu blândă ascultare.

25
Părtaș la suferință a Domnului Iisus
Cu trupul tot o rană, și plâns, mereu supus,
Ai fost bătut cu-asprime de trei tâlhari ce-au vrut
Averea ta în aur, când tu dormeai pe lut!

În chinuri te-ai târât și fără de cuvinte,

Și-n suferință aspră ai petrecut Părinte,
Și trupul tău cel gârbov a fost iar vindecat
Când Maica Preacurată te-a binecuvântat. 

Păstrându-ți legământul cel aspru de tăcere

Tu lumii ai adus credință, mângâiere!
Un sfânt blajin și pașnic, o floare de ostrov,
Așa a fost Rusiei preasfântul din Sarov.

26
 Imn-acatist pentru

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina

Născută din neam bun, bogată și frumoasă,

Tu nu ai vrut s-ajungi o mare-mpărăteasă.
Cea înțeleaptă-n vorbe, cea înțeleaptă-n gând,
Ai refuzat mărirea de pe acest pământ.

Desprins-ai din cărți multe înțelepciune rară

Tu, fiică de-mpărat, cea mai de preț comoară,
Mulți tineri te-au cerut pe tine de soție
Dar tu ai vrut c-alesul să aibă bogăție,

Să fie din neam bun, și om frumos la fire,

27
Și cărturar de seamă să fie al tău mire.
Iar mama ta o bună creștină te-a luat
Și-a mers la un duhovnic să ceară-n taină, sfat. 

Părintele-auzind frumoasele cuvinte

Un gând plin de lumină i-a fost trimis în minte
Cu multă bucurie, el ți-a vorbit firesc
De Fiul Preacuratei, de Mirele Ceresc.

28
El mai presus de toți e-n frumusețe, iată,
E plin de bogăție și-n Ceruri are Tată,
Și-nțelepciunea-I vie o revarsă peste fire
Cuvântul Său e drumul cel drept spre mântuire.

Primind icoana sfântă a Maicii lui Iisus,

Ai mers iar în cetate și te-ai rugat nespus
Ca El să ți se-arate, să-L vezi la chip frumos,
Dar Maica Preacurată a zis, privind în jos:

29
Privește Fiul Meu, fecioara Te așteaptă,
E plină de virtuți, cuminte, înțeleaptă!
Mirată de vedenii, de visu-adevărat,
Tu la duhovnic iată, ai mers, te-ai botezat,

Cu haină înnoită de Duhul Sfânt, acasă, 

Tu te-ai rugat cu lacrimi ca să Îi fii mireasă,
Și noaptea-n vis, pe deget, chiar mirele Iisus
Legându-te pe viață, frumos inel ți-a pus!

Și însuși împăratul, pe tine de soție

Te-a vrut, făgăduindu-ți a lui împărăție.
I-ai spus că ești promisă chiar Mirelui Ceresc
Și porți acum pe deget, inel dumnezeiesc.

30
Iar el să fii bătută, a pus, cu gândul rău
Să-ți lepezi tu credința în Unul Dumnezeu
Și zeilor mărire să dai. Ne-nduplecat,
Chiar viața ta ți-a luat-o păgânul împărat!

Tu te-ai rugat la Domnul în marea ta credință, 

Să-ți dea putere ție, preasfântă muceniță,
Ecaterina, fiică de împărat, aleasă 
A domnului Iisus, în cer să-i fii mireasă,

Tu, ce-ai ales cărarea Împărăției Sfinte

A Domnului din ceruri și-al tuturor părinte,
Cu bucurie astăzi poporul credincios
Ți se închină ție, spre slava lui Hristos!

31
 Imn-acatist pentru

Sfântul Ierarh Nectarie

Cu dragoste de carte de mic copil ai fost

Și-n viaț-ai tăi părinți au vrut să ai un rost
Săraci dar cu credință în bunul Dumnezeu,
Crescut-au șapte prunci și i-au ferit de rău.

Evlavios din fire, mergeai la liturghie

Spre bucuria celor ce se închină Ție,
Ai început viața în post și nevoință,
Rugându-te cu lacrimi amare de căință

Pentru bolnavi și oameni aflați în grea durere

Și pentru toți săracii, să aibă mângâiere!
Trimis la-nvățătură, ai studiat cu sârg
Și roadele credinței curând au dat în pârg! 

32
Căci timp de șapte ani ai fost învățător 
Exemplu de virtute și-asceză tuturor,
Ducând o viață simplă și bună de urmat
De toți aceia care drept pildă te-au luat.

Mergând la mănăstire, smerit și iertător,  

Cu gând la cele sfinte, iubit de-al tău popor,
Slujit-ai cu credință, primind acum un nume,
Nectarie, Ierarhul ce a trecut prin lume

Ades iubit de oameni, și mai ades hulit,

Ai fost duhovnic, preot și-apoi mitropolit.
Cuvânt de-nvățătură poporului ai spus
Când cobora în tine lumina lui Iisus.

33
Ca patriarh adesea creștinii te vedeau
Și mare cinste ție, atunci îți aduceau!
Dar prigonit cu ură ai fost. Nevinovat,
Ai părăsit Cairo și-n Evia ai plecat,

Ca un părinte vrednic, tu rugăciune faci

Predicator cu har, iubind pe cei săraci,
Elevilor, în suflet, credința le-ai sădit
Și-n cinstea lui Hristos ai propovăduit.

Pe Sfântul Munte Athos ai stat în rugăciuni

Cu viață îngerească ai săvârșit minuni.
Ai vindecat bolnavii, și ploaie ai adus,
Și-ai îndrumat creștinii, vrăjmașul l-ai răpus.

34
Ducând un trai ascetic în trupul pământesc,
Tu stai acum în pacea Părintelui Ceresc.
Grădină înflorită, smerit vindecător,
Revarsă harul Tău asupra tuturor!

Văzându-ți fapta bună, ai fost înștiințat

Că vei pleca la Domnul, tu, crin înmiresmat,
Ce ai trăit cu grijă, ca sufletul potir
Să izvorască-n moarte mirositorul mir!

Cinstite moaște sfinte sunt loc de închinare.

Vin credincioșii astăzi la binecuvântare.
A izvorât Preasfinte Nectarie, lumina
Ce luminează astăzi poporul din Eghina! 

35
 Imn-acatist pentru

Sfântul Arhanghel Mihail

Când Dumnezeu în slavă, Atotcuprinzător,

A făurit Lumina și-a pus-o tuturor
Ca început de Lume și de Împărăție
Când totul era veșnic, și cânt, și bucurie,

Aveau în grijă Cerul și toate ale Sale

Cu trâmbițe de aur, cu surle și chimvale,
Oștirile de îngeri în stare netrupească
Și frumusețea Lumii era dumnezeiască.

Le făurise Domnul în slavă și mărire

Cuvântul și Lumina, izvor de nemurire,
Erau de-a dreapta puse în izbucniri de har
Și-n jur era doar pace, lumină și nectar.

36
În Ceruri, mare zarvă, scânteie de război
A izbucnit pe-alocuri când îngerii cei goi 
La suflet și la faptă s-au răzbunat crezând
Că ei, mai mari ca Domnul, vor fi acum, trădând.

Iar Lucifer cel mândru, a vrut fără sfială

Să fie Dumnezeu, și fără învoială
Și-a pus a lui mărire deasupra celor sfinte
Și-a rupt în două ceata de îngeri fără minte.

În jos i-a tras pe-aceia, spre-adâncuri de genune,

Și i-a luat în ceată cu multă-nșelăciune.
El s-a crezut mai vrednic, mai mare-a lui cuvânt
Decât era în toate chiar Dumnezeu preasfânt.

37
Război a fost în ceruri și crunte bătălii
S-au tot purtat prin aripi de îngeri străvezii!
Oștirile cerești din Lumea cea de sus
Arhanghel Mihail, viteaz, tu le-ai condus!

Cu sabia-ntr-o mână războiul l-ai purtat

În numele dreptății Lumin-ai apărat!
Iar Lucifer căzut-a din ceruri ca un foc
Când Dumnezeu preabunul l-a pedepsit pe loc.

Mai mare peste îngeri, războiul ai oprit

Când pentru toți cuvântul cel bun tu ai șoptit:
Să stăm acum cu frică și să luăm aminte
Ai spus cu-nțelepciune, arhanghele preasfinte!

38
Căzând din înălțimi, Satan cel pedepsit
Te-a tras în jos dar Domnul de el te-a izbăvit.
Pe tine-apărătorul credinței, voievod,
Ce mijlocești în Ceruri pentru-al dreptății rod!

Biserica să piardă, mai mulți păgâni au vrut,

În Colose, dar iată, în râu ai apărut
Purtând o cruce-n mână și plin de Duhul Sfânt,
Ai poruncit ca apa să intre în pământ!

Arhanghel Mihail, puterea ta cerească

Noi ne rugăm, de-a pururi, ca să ne ocrotească.
Conducător de seamă al îngerilor buni
Tu faci dreptate-n ceruri și pe pământ, minuni!

39
 Imn-acatist pentru

Sfântul Apostol Andrei

În Betsaida-n pace doi frați pescari trăiau

Și-n apa mării zilnic năvoadele-aruncau
Alături de-al lor tată, pescarul Iona care
Muncea să-și ducă traiul, în barca lui, pe mare.

Andrei l-a ascultat pe Ioan Botezătorul

Cel căruia îi spunem Înaintemergătorul
Ce predica-n pustia Iordanului ades,
Chemând la pocăință, vorbind cu înțeles

Despre venirea-n lume a Domnului, Mesia,

Când se-adunau s-asculte mirați proorocia,
Mulțimi de oameni pașnici dorindu-și ca să crească
În suflet a lor pace și să se mântuiască!

40
A vrut atunci să meargă alături de Iisus
Urmând învățătura Acestuia ce-a spus
Că peste neamuri, iată, pescar va deveni
De oameni, căci prin lume, Cuvântul va-mpărți!

Ajuns apoi apostol ca cel dintâi chemat

De-Acela care Lumii păcatu-a ridicat,
Tu, martor la minuni făcute de Hristos
Chiar barca ți-ai lăsat-o, urmându-L bucuros.

Sfinte-Andrei, cu harul din sufletul curat,

Tu ai văzut cum Domnul, pe Lazăr l-a-nviat,
Și pâinile-nmulțit-a, și peștii dintr-o dată
S-ajungă la mulțimea flămândă și mirată.

41
Pe drumul Țării Sfinte, urmându-l pe Hristos,
I-ai ascultat cuvântul, spre-al inimii folos 
Alături de apostoli ai mers întru credință
Să predici la cei care dorit-au pocăință.

Apoi văzând pe Domnul pe cruce răstignit

Tu pentru nedreptate L-ai plâns și-ai suferit
Și vestea Învierii te-a bucurat nespus
Căci ai văzut din moarte cum s-a întors Iisus!

Și-n taină-n Galileea El vi s-a arătat,

Porunca Lui cea sfântă cu har, tu ai urmat!
Căci ai pornit în lume smerit și credincios,
Și-ai dus la multe neamuri cuvântul lui Hristos!

42
Sfinte-Andrei, Apostol, popoare-ai creștinat 
Ai răspândit lumina, pe mulți i-ai botezat,
Ai fost scuipat și unii chiar te-au batjocorit,
Te-au atacat tâlharii dar tu nu te-ai clintit!

Ai hirotonit preoți slujind lui Dumnezeu

Și-n Dobrogea ajuns-a, sfințit, cuvântul tău!
Ai fost lovit cu pietre, și-ai stat în nevoință,
Ai pătimit pe cruce pentru a ta credință!

Și pentru-acestea toate, chiar bunul Dumnezeu

Te-a ridicat cu cinste și har în Raiul Său!
Din slava și mărirea puterilor cerești,
Ocrotitorul țării Tu, Sfinte Apostol ești!

43
 Imn-acatist pentru

Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul

Cu îngerească viață, Tu, prooroc Ioan,

L-ai botezat pe Domnul cu apă din Iordan!
Născut din vrednic tată, cinstitul Zaharia, 
Tu ai vestit în lume venirea lui Mesia!

Arhanghelul Gavril trimis de Dumnezeu 

Să ducă-această veste întâi la tatăl tău,
I-a spus că te vei naște dar el nu a crezut
Și timp de nouă luni a fost un preot mut.

Căci mama ta, în vârstă, era și ea mirată

Și-i spuse chiar Mariei, fecioara preacurată,
Că va avea un prunc umplut de duhul sfânt
Ce va deschide calea credinței pe pământ!

44
Iar când Irod, păgânul, pe prunci i-a secerat,
Elisabeta-n lacrimi la munte s-a rugat
Să-i apere comoara, un prunc la sânul său,
Iar muntele-i primește și-i apără de rău!

Cu sfântă rădăcină a fost întregul neam

De preoți credincioși, iar Tu, sfințitul ram
Al unei seminții de oameni drepți și buni
Ce-a dat spre îndreptare creștin-acestei lumi 

Pe cel mai mare-apostol al pocăinței, iată,

Născut dintr-o femeie preabinecuvântată,
Să lumineze calea, Înaintemergătorul
Și dreptul prooroc, Ioan Botezătorul.

45
Purtându-ți haina aspră din părul de cămilă
Ai stat în rugăciune în arșița ostilă
Și-ai suportat pustiul arid, neprimitor,
Desculț, smerit și pașnic, un mare postitor!

Încins cu o curea de piele peste brâu

Ai pregătit mulțimea și-ai botezat-o-n râu,
Spunând că-mpărăția din ceruri e aproape
Și dându-le botezul, i-ai scos curați din ape.

Mai mare între sfinții născuți pe-acest pământ

Văzut-ai cum coboară din ceruri Duhul Sfânt,
Asupra lui Iisus, în chip de porumbel
Și-ai spus că ești nedemn ca să-l botezi pe El.

46
Dar Domnu-ți hărăzise să predici bucuria
Și să vestești la neamuri venirea lui Mesia!
Ai predicat la oameni, chemând la pocăință
Și chiar pe împăratul, pentru necuviință,

Tu l-ai certat, iar el, cu suflet împietrit,

În temniță te-a-nchis și tu ai suferit!
Atunci Irodiada a vrut neapărat
Pe tavă capul tău, și el  a ascultat!

Ai pătimit, și-n Ceruri, cu Dumnezeu, Tu ești!

În trup ai fost ca înger, oștirile cerești
Îți cântă imn de slavă, apărător de Sus, 
Ioan Botezătorul, proorocul lui Iisus!

47
 Imn-acatist pentru

Sfântul Ierarh Spiridon

Născut din oameni simpli, păstor la oi ai fost,

Și-n Cipru ai crescut și ți-ai făcut un rost!
În sufletul tău pașnic sălășluia cuminte
Lumina bucuriei, credința-n cele sfinte!

Căsătorit de tânăr și tată de copii

Ai viețuit cu cinste și fără bogății
Având mereu în grijă porunca lui Iisus
Doar Lui I te-nchinai ca slujitor supus.

Ai fost plin de blândețe și plin de simplitate,

Și te-ai ferit să faci în viața ta păcate,
Rămas de tânăr văduv, tu ai trăit cuminte
O viață-n curăție, luând mereu aminte

48
La sfintele porunci pe care cu credință
Le-ai împlinit și-n toate ai fost în nevoință.
La oamenii străini tu te gândeai mereu
Și lor le-ai dat avutul, să nu le fie greu.

Ai vindecat dureri și boli anevoioase

Și duhurile rele ai izgonit din case,
Căci Dumnezeu văzând că ești din oameni buni, 
Te-a-nvrednicit cu darul de-a face mari minuni!

Ales în Trimitunda, episcop al cetății

Tu ai slujit credinței și Domnului Dreptății,
Și-ai apărat comoara ortodoxiei care
Ți-a fost și bucurie și gând de alinare.

49
Când seceta și foamea acopereau pământul
Tu, Sfinte Spiridoane, cu rugăciune, vântul,
Și norii grei, și ploaia, pornit-ai prin văzduh!
Mulțimea credincioasă știa că Sfântul Duh

Te-ajută  să le-mparți cu milă, tuturor,

Din harul tău părinte, de sfânt clarvăzător.
Și după rugăciune văzduhul s-a străpuns
Căci glasul tău părinte, la Domnul a ajuns!

Și pomii toți de roade au prins să fie grei

Iar credincioșii află că-i sfântul printre ei!
Cu oamenii bolnavi întreaga ta avere
Ai cheltuit să-i faci curați și în putere

50
Minunile făcute îi scapă de nevoi,
De boli, de suferințe, de orișice război.
Strângând o cărămidă în mână, cu asprime,
Ai arătat ce-nseamnă, la toți, Sfânta Treime,

O flacără țâșnit-a spre cer iar jucăuș,

Un fir de apă curs-a din palma ta, căuș.
Așa cum cărămida-i din apă, lut și foc
Și Duhul Sfânt și Tatăl și Fiu-s la un loc!

Alergi mereu prin lume să fii de ajutor

Tu, Sfinte Spiridoane, ești Sfântul călător!
Papucii de mătase tociți stau mărturie
Iar credincioși, la raclă, ți se închină ție! 

51
 Imn-acatist pentru

Sfântul Andrei Rubliov

Trecut-au multe veacuri de când, născut cu har, 

În Rusia bătrână, un mare iconar
A ferecat culoarea în straiele de sfinți
Pe ziduri de biserici, cu mâinile cuminți.

Dorind de mic copil o viață-n mănăstire

A mers cuminte-n lavră, spre-a Domnului cinstire
Și a intrat novice cu gând la Dumnezeu
Rugându-se cu râvnă pentru poporul său.

Apoi, sporind credința, monah a devenit

Și-n iconografie el a ajuns vestit.
Un ucenic de seamă atent și credincios,
Urmând cu bucurie porunca lui Hristos!

52
În Cronici se vorbește de felul minunat
În care catedrale, Preasfinte, ai pictat
Alături de cei care ți-au fost profesori buni,
Ți-au pus penelu-n mână știind că faci minuni.

Și Teofan, și Prohor, și-ascetul Daniel

Văzutu-ți-au toți harul și au crezut în el.
Iar tainele picturii ei ți-au dezvăluit
Căci inima-ți senină în rugă s-a smerit!

Pe ziduri reci de piatră tu, Sfinte, ai lăsat

Puterea mâinii tale, izvorul nesecat,
În sfinții din icoane pictați cu gingășie,
Aduși anume parcă, aici, din veșnicie. 

53
Atent, cu multă râvnă, și post, și rugăciune
Ai fost, și cronicarul cu bucurie spune 
Că inima ta blândă și-a ta credință vie
Au stat la Domnu-n ceruri ca dreaptă mărturie.

Stricate-au fost biserici, picturile în foc

Și-au părăsit lumina, s-au înnegrit pe loc.
Invazii de barbari comori au tot distrus 
Și munca ta de pictor încet, încet s-a dus. 

Icoane făcătoare de mari, cerești minuni, 

De tine-au fost pictate. Și ele, peste lumi 
Ne țin uniți de-a pururi pe toți întru credință
Părinte Rubliov, model de stăruință.

54
Cu inimă smerită și plin de bucurie
Tu ai pictat Lumina și ai făcut-o vie:
Icoana cu trei îngeri în Rusia păstrată
Cu-argint, și pietre scumpe, și aur ferecată,

Unde Treimea Sfântă apare în pictură

Cu Duhul Sfânt, și Tatăl, și Fiul, de-o măsură!
Chemat în cer la Domnul în Raiul veșniciei
Tu ai ajuns părinte, odor ortodoxiei.

Lumina din icoane a-nsuflețit de-a rândul

Mulțimile de pictori ce au ales cu gândul
Să îți urmeze calea, dumnezeiescul dar
De-a fi ajuns ca tine, un mare iconar!

55
 Imn-acatist pentru

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

Te roagă pentru noi, Preasfântă Cuvioasă,

Născută-n Vânători, într-o cinstită casă,
Părinților să fii de mare ajutor
Să mângâi Teodora, tu, bătrânețea lor!

Chiar tatăl, Ștefan Joldea, ce arme-a făurit,

Și-a pus nădejdea-n tine, odor neprețuit,
În Neamț, sus la Cetate, armaș vestit a fost,
Un dregător de seamă, cu stare și cu rost!

Când sora ta mai mică la Domnul a plecat

Părinții tăi în tine speranța și-au păstrat.
Dar tu ai vrut să-i fii mireasă lui Iisus
Spre mănăstire gândul curat mereu te-a dus!

56
În inima ta sfântă un dor de rugăciune
Vibra ca o lumină, ardea ca un cărbune.
Dar ți-au găsit părinții în Ismail bărbat
Și după legea sfântă, cu el te-au cununat!

Trecând o vreme-alături de omul credincios

Ardea în voi aceiași chemare-ntru Hristos.
Iar când părinții voștri din viață au plecat
Ați hotărât că-n Domnul e calea de urmat!  

V-ați despărțit cu pace și cu folos de lume

Spre timp de ascultare, de post, și rugăciune. 
La Vărzărești novice întâi tu ai intrat
Apoi și el chemarea de rugă și-a urmat!

57
Dar hoardele barbare trecând cu foc prin țară
Au pustiit biserici și locuri sfinte iară, 
Refugiată-n Munții Buzăului ai stat
Și-ai depășit primejdii, și-n lacrimi te-ai rugat.

Apoi înspre Moldova chiar Domnul te-a trimis

Când Schitul Sihăstriei ți-a apărut în vis
Cu binecuvântare de-a merge în pustie,
În peșteră la Sihla, ai stat cu bucurie.

În multă nevoință, în rugăciuni de foc,

Îți petreceai tu timpul și păsările-n cioc
Firimituri de pâine îți aduceau în zbor!
Văzându-le, monahii au mers în urma lor

58
Și au zărit lumina din ruga ta aprinsă,
Tu le-ai cerut o haină, apoi, de har cuprinsă,
Luând Sfintele Taine la cer tu ai plecat 
Și muntele-n mireasmă preasfântă s-a-mbrăcat!

Și fost-ai îngropată în peștera în care

Ai stat în rugăciune și-n dreaptă ascultare.
Acum de multe veacuri stau moaștele-ți cinstite 
În lavra din Pecerska, la Kiev sunt preamărite!

Preasfântă Teodora, odor duhovnicesc,

Mlădița bucuriei din neamul românesc,
Prin viața ta sporită în rugăciuni de foc,
În cetele de sfinți tu ai acum un loc!

59
Cuprins

1.Sfânta Cuvioasă Parascheva

2.Sfântul Ierarh Nicolae

3.Sfântul Cuvios Stelian

4.Sfântul Serafim de Sarov

5.Sfânta Mare Muceniță Ecaterina

6.Sfântul Ierarh Nectarie

7.Sfântul Arhanghel Mihail

8.Sfântul Apostol Andrei

9.Sfântul Proroc Ioan Botezătorul

10.Sfântul Ierarh Spiridon

11.Sfântul Andrei Rubliov

12.Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

60
61