Pelerinajul la

mănăstiri

Clasa a VIII-a
 Moment de rugăciune
Rugăciunea de dimineață a Stareților de la Optina
• Doamne dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce
ziua de azi.
• Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.
• În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate
câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi învaţă-mă să le
primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este
Sfântă voia Ta.
• În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi
simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul
este trimis de către Tine.
• Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii
mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.
• Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor
întâmpla în această zi cu pace în suflet.
• Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să
nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.
 MICI OBSERVAȚII

• 1. Lecția ar fi bine să fie citită; nu se scrie în caiet,

se citește și se pune la suflet!
• 2. Cel mai important în aceste momente este să
rezistăm, respectând izolarea, și să ne rugăm
pentru toți oamenii pământului!
• 3. Nu deznădăjduim, căci Dumnezeu este cu noi!
• 4. Ne pregătim pentru examen, dând încă de pe
acum examenul vieții: răbdare, încredere,
empatie, perseverență, muncă suplimentară!
 Pelerinaj-etimologie
• Cuvântul „peregrinus” (lat.)=călător,
străin (a fi pelerin=a merge în locuri
străine cu un scop spiritual).
• Pelerinajul este o dimensiune fundamentală a credinţei, ca
legătură vie a omului călător pe pământ cu Dumnezeu Cel
nevăzut din ceruri.
• Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze și să venereze
locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, icoane făcătoare
de minuni sau locuri unde trăiesc mari duhovnici renumiți.
 Viața nostră e un pelerinaj
• Viaţa omului este o călătorie continuă către Împărăția Cerurilor.
• Mântuitorul Hristos este pelerin către oameni, pentru a-i face
pe oameni pelerini spre Dumnezeu.
• Biserica lui Hristos este ea însăşi o comunitate de pelerini,
„străini şi călători“, care caută patria cerească: „Nu avem aici
cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie“ (Evrei 13,
14).
• Pelerinul experiază faptul că este străin, dar şi faptul că dintr-
un străin poate face un prieten. Uneori, Dumnezeu ne pare ca
fiind străin, cu totul altul pentru noi, iar noi ne înstrăinăm de El
prin păcat, prin necomunicare cu El, prin lipsă de rugăciune.
Totuşi, din înstrăinaţi, El ne face prieteni, dacă-L chemăm în
casa sufletului nostru. El ne caută, bate la uşa sufletului. Dacă
răspundem chemării Lui, El transformă însingurarea,
înstrăinarea şi întristarea noastră în comuniune de viaţă cu El:
"Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va
deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine" -
Apocalipsa 3, 20.
 Ce avantaje ne aduce un pelerinaj?
• Pelerinajele sunt prilej de bucurie duhovnicească, întărire în
credinţă şi îmbogăţire spiritual-duhovnicească, dar şi culturală.
Pentru un trăitor de viaţă spirituală intensă, locurile sfinte pe care
le vizitează, unde se roagă, sunt locuri unde se încarcă cu energie
pozitivă, cu credință, cu putere și cu bunătate.
• Se intensifică rugăciunea și primim întărire sufletească prin
povățuirea duhovnicilor mănăstirilor.
• Mulțumim lui Dumnezeu pentru binele primit .
• Înmulțim rugăciunile de pocăință și ne spovedim.
• Cerem ajutor lui Dumnezeu pentru diferite trebuințe.
• Pelerinajul la mănăstiri e un prilej de înnoire şi îmbogăţire
spirituală. Pacea şi bucuria, lumina şi sfinţenia adunate în inimi
prin pelerinaj la locurile sfinte sau în momentele sfinte ale
celebrării liturgice sunt duse de pelerini în casele şi familiile lor.
 Locurile de pelerinaj 
din lumea ortodoxă
•   Locurile din Țara Sfântă-Ierusalim (Israel)  locurile unde s-au
petrecut evenimentele esentiale ale mântuirii noastre  (Biserica Sf.
Mormânt, râul Iordan, Muntele Măslinilor, satul Cana, Muntele
Tabor, Grădina Ghetsimani, Foisorul “Cina cea de Taină”);
•   În Grecia – Sfântul Munte  Athos cu mănăstirile lui; mănăstirile de
pe Meteora;  insula Eghina (moastele Sf. Nectarie
Taumaturgul);  insula Evvia, orasul Procopie (moastele Sf. Ioan
Rusul); Tesalonic – moastele Sf. Mare Mucenic Dimitrie; insula
Corfu – moastele Sf. Spiridon;
•   În Turcia – Casa Maicii Domnului; Biserica Maicii Domnului;
Cetatea Efes; mormântul Sf. Ioan Evanghelistul; Mănăstirea
• Izvorul Tămăduirii.
Locurile de pelerinaj  din
țara noastră
• Mănăstirirle din Bucovina:
Putna, Voroneț, Sucevița,
Moldovița, Agapia, Neamț
etc.
• Mănăstirea Prislop
• Mănăstirea Curtea de Argeș
• Mănăstirea Nicula
• Mănăstirea Bârsana.
 Mănăstirea Prislop
• De aproape sapte secole, Mănăstirea Prislop reprezinta unul din cele mai importante
asezaminte religioase ortodoxe din Transilvania. In decursul existentei sale de peste sase
veacuri, manastirea a indeplinit un rol cultural semnificativ in viata romanilor transilvaneni.
• Manastirea Prislop este cunoscuta si sub numele de "Silvas", dupa satul Silvasu de Sus, gasit
pentru prima data in documente in anul 1360. La 200 de metri de actuala biserica se afla locul
numit "La Manastirea Batrana", dovada existentei acolo a unei manastiri mai vechi, din lemn. 
• Nu se cunosc inceputurile manastirii. Deoarece era amplasata pe pamanturi care tinusera de
nobilii romani din Ciula, se poate presupune ca ei au fost ctitorii laici ai locasului. Nu se poate
vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihastrie din secolele XIII-XIV. 
• Biserica actuala a Manastirii Prislop dateaza de la sfarsitul secolului al XIV-lea si a fost
construita din piatra, in plan triconic, cu turla pe naos, arhitectura specifica bisericilor din Tara
Romaneasca. Istoriografia manastirii arata ca Sfantul Nicodim de la Mănăstirea Tismana a
copiat la Prislop, intre anii 1404-1405, "Tetravanghelul slavon" aflat azi la Muzeul de Arta.
• Exista o singura marturie care este consemnata despre prezenta lui Nicodim de la Tismana,
in Ungaria medievala. Ea este insemnarea de pe Evangheliarul sau: "Aceasta Sfanta
Evanghelie a scris-o popa Nicodim in Tara Ungureasca in 6913 (1404-1405)". De numele
manastirii se leaga existenta Sfantului Ioan de la Prislop, care s-a retras de la manastire la
500 de metri pe raul Slivat, unde si-a construit o chilie din piatra, cunoscuta si azi sub numele
de "Casa Sfantului". Se presupune ca a trait aici in secolul al XV-lea sau in prima jumatate a
secolului al XVI-lea. Tot de numele aestei mănăstiri este legată și viața și activitatea marelui
duhovnic, supranumit „Sfântul Ardealului„-Părintele Arsenie Boca.
 Cum putem acum, în situație de criză, să fim
pelerini?
• Conștientizând că nu mai suntem „străini” unii altora, că acestă boală unește pe
tot omul de pe fața pământului, fie că e român, italian, spaniol, chinez, american,
sărac sau bogat, ca să fie o singură inimă în compasiune, înțelegere, răbdare,
durere și rugăciune.
• Să lăsăm indiferența deoparte plecându-ne genunchii într-o rugăciune adâncă,
plină de încredere că Dumenzeu nu ne lasă!
• Să apreciem la adevărata valoare darurile lui Dumnezeu cu care eram atât de
obișnuiți, încât nu mai aveam ochi să le vedem: bucuria unei îmbrățișări,
fericirea de a fi cu cei dragi, sătătatea cea de toate zilele, plăcintele bunicii, până
și glumele celor mai năstrușnici din clasă (nu dăm nume) azi sunt super tari,
liniștea unei plimbări, mersul la școală și întălnirea cu colegii, florile înmugurite,
iarba răsărind timid de sub fulgii de zăpadă. Câte bucurii și noi orbi nu le
vedeam!
• Să ne căim fiecare de răutățile noastre și să medităm la ce contează cu
adevărat în viață!
• Să nu uităm că a fost o vreme când nu ne puteam atinge, că a fost o vreme
când ne „speriam ” de omul de lângă noi, că a fost o vreme când ne era interzis
să ieșim din casă, că a fost o vreme când „ceva nevăzut” ne omora și ne unea,
că a fost o vreme când unii deveneau eroi, iar alții lași, că a fost o vreme când
ne-am rugat mai mult...!
 Rugăciune pentru încetarea noii epidemii
• „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești bogat în milă și, cu purtarea Ta de grijă
cea înțeleaptă, ocârmuiești viața noastră, ascultă rugăciunea noastră, primește
pocăința noastră pentru păcate, oprește noua boală molipsitoare, precum ai
încetat pedepsirea poporului Tău în vremea regelui David. Cel ce ești Doctorul
sufletelor și al trupurilor noastre, dăruiește însănătoșire celor cuprinși de boală,
ridicându-i grabnic din patul durerii, ca să Te slăvească pe Tine, Mântuitorul cel
Milostiv, iar pe cei sănătoși îi ocrotește de orice boală. Binecuvintează, întărește și
păzește, Doamne, cu harul Tău, pe toți cei care, cu iubire de oameni și jertfelnicie,
îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale. Îndepărtează toată boala și
suferinţa din popor și ne învață să prețuim viața și sănătatea ca daruri ale Tale.
Dăruiește-ne, Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile noastre de credință
neclintită în ocrotirea Ta, de nădejde în ajutorul Tău și de dragoste față de Tine și
de aproapele. Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru,
și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor”.
• Vă rog vizionați Daniel Morar (Radio ZU), citind Scrisoarea Mitropolitului Iosif:
https://www.youtube.com/watch?v=beZN4F-B5P8
 O vorbă bună
• Te rog să cauți: Sfaturi de la un copac:
https://www.youtube.com/watch?v=DfBWppYBcPQ
Cel mai rău om
• O poveste rabinică spune că Dumnezeu i-a cerut lui Moise să aleagă din poporul lui 1000 de
oameni cei mai buni la suflet. Moise a făcut ascultare şi i-a ales pe cei 1000.

Dumezeu i-a cerut apoi ca din aceştia să aleagă doar 10 cei mai buni dintre cei buni. Moise a făcut
întocmai. Dumnezeu i-a mai cerut însă ceva: ca din cei 10 să-l aleagă pe cel mai bun. Moise l-a
ales, dar Domnul a vrut să vadă dacă a făcut alegerea corectă. Şi i-a zis lui Moise: „Trimite-l pe
omul pe care l-ai ales în lume să-l găsească pe cel mai rău dintre oameni”.

Şi a umblat bietul om în lung şi-n lat. Şi când găsea un om hain, se îndoia că acesta ar putea fi cel
mai rău. „De unde ştiu eu, îşi spunea, că răutatea acestuia e doar o aparenţă. Poate că în sinea lui
e un om drept.”

Şi a căutat până i-a venit vremea să se întoarcă la Moise cu rezultatul. Omul ajunsese să se
îndoiască şi de sine că este cel mai bun, devreme ce nu reuşise să împlinească cererea lui
Dumnezeu.

S-a întors la Moise şi i-a spus: „L-am găsit pe cel mai rău om. Eu sunt”.  Dumnezeu i-a vorbit atunci
lui Moise: „Ai  ales bine. Cu adevărat acesta este cel mai bun om, pentru că nu a putut să-i judece
pe alţii.”
 O vorbă bună
• PRINȚESA
• „A fost odată un rege care avea o fiică deșteaptă foc și foarte frumoasă. Prințesa suferea însă
de o boală misterioasă. Pe măsură ce creștea, mâinile și picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul și
văzul i se împuținau.
•
Mulțime de doctori încercasera s-o vindece, dar în zadar.
• Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaște secretul vieții. Toți
curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prințesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un
coșuleț de nuiele cu capac și-i spuse:
• -Ia-l și ai grijă de el. Te va vindeca.
• Nerăbdătoare și plină de bucurie, prinețesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de
uimire și de tristețe. În coșuleț zăcea un copil doborât de boală, și mai nenorocit și mai suferind
decât ea. Prințesa își lăsă sufletul cuprins de compătimire și, în ciuda durerilor, luă copilul în
brațe și începu să-l îngrijească.
•
Trecură luni, iar prințesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îi
veghea nopțile, îi vorbea cu duioșie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferință și
oboseală. La aproape șapte ani după acestea, se petrecu ceva de necrezut.
•
Într-o dimineață, copilul începu să zâmbească și să meargă. Prințesa îl luă în brațe și începu să
danseze râzând și cântând, ușoară și nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme.
Fără să-și dea seama, se vindecase și ea.
 O vorbă bună
Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;
• când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;
• când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit;
• când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să-l mângâi;
• când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;
• când sunt sărac, adu-mi pe cineva care e-n nevoie;
• când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă;
• când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;
• când simt nevoia de a fi înțeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de
înțelegerea mea;
• când aș vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am
griji
• când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alții.” Bruno Ferrero
•
https://www.youtube.com/watch?v=vZehQoWs_Dg

• Vă îmbrățișez cu drag, mi-e dor de voi și am încredere în răbdarea, credința și

rugăciunea voastră pentru lume!