Ciobanu Andrei În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh,

Binecuvântați Preasfințite Stăpâne, ca să rostim cuvânt de învățătură, (...) Amin!

Preasfințite Părinte Episcop al Cetății Giurgiului,
Preacucernici părinți, stimați profesori, dragi colegi și iubiți credincioși,

Seminarul Teologic „Teoctist Patriarhul” din Giurgiu are în cursul anului bisericesc
două zile importante în care își prăznuiește ocrotitorii:

- 30 ianuarie, zi în care toate școlile teologice din lumea ortodoxă își sărbătoresc ocrotitorii
spirituali, pe Sfinții Trei Ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și pe
Sfântul Ioan Gura de Aur,
- și 12 mai, atunci când îl prăznuim pe Sfântul Ioan Valahul.
Iată-ne astăzi adunați în rugăciune pentru a mulțumi și pentru a aduce slavă lui
Dumnezeu pentru toate darurile Sale revărsate peste școala noastră și peste fiecare elev
seminarist, dar și pentru a înălța rugăciune de cerere ca Bunul Dumnezeu, prim mijlocirea
Sfinților săi să ne ocrotească și să ne călăuzească pașii pentru a putea să ne împlinim fiecare în
parte menirea noastră pe acest pământ, pentru a fi și noi vrednici de demnitatea de creștini și de
tineri teologi ai Bisericii drept măritoare.
Iubiți credincioși,

Sfinții Trei Ierarhi sunt cele trei vârfuri ale ierarhiei Bisericii Ortodoxe, care au întrecut
cu înălțimea vieții și a învățăturii lor pe mulți și ca niște apostoli după Apostoli au strălucit în
lume, fiind luminați de Duhul Sfânt.
Aceste trei vase ale Duhului Sfânt, pline de sfințenie și binecuvântate cu darul facerii de
minuni și al frumoasei vorbiri, au mărturisit în lume dreapta credință, au explicat dogmele
Bisericii, au îmbogățit sfintele slujbe și au vindecat și alinat multe boli și suferințe trupești și
sufletești ale oamenilor. Ei au lăsat Bisericii lui Hristos, pe lângă viața lor sfântă, zeci de cărți
teologice, care apără dogmele ortodoxe și viața morală și care formează un mare tezaur al lumii
creștine.
Sfântul Vasile cel Mare a văzut lumina zilei în Cezareea Capadociei (Turcia de astăzi),
dintr-o familie aleasă de creștini. Părinții săi, Vasile și Emilia, au avut zece copii. Îndemnați de
Dumnezeu, au dat pe Vasile din copilărie la învățătura cărții, crescându-l de mic în frica lui
Dumnezeu.
Fire adânc gânditoare, evlavioasă, tăcută, Sfântul Vasile a străbătut cu multă ușurință
toată învățătura cea ritoricească și filosofia ce se putea oferi pe atunci de cea mai înaltă școală
din Atena. Aici s-a împrietenit cu marele Grigorie. Aici a uimit pe dascălii săi. Aici a deprins
adevărata filosofie.
Îndemnat de Duhul Sfânt, a plecat apoi să viziteze toate mânăstirile și pustietățile
Egiptului, iar de aici s-a dus la Ierusalim să se închine la Mormântul Domnului. După ce a
primit botezul în râul Iordanului, s-a dus în Cezareea Capadochiei (patria sa) unde a fost făcut
preot. Dar el, iubind mult liniștea și rugăciunea, s-a retras apoi în părțile Pontului, unde a
întemeiat o aleasă mănăstire, cu viață de obște. Venind aici și Sfântul Grigorie, au cunoscut
împreună cele mai alese clipe de bucurii duhovnicești, pe care apoi adesea și le aminteau unul
altuia. Aici au scris împreună neîntrecute cuvinte ascetice despre rugăciune, post, viața de obște,
preoție, dragoste etc.
Biserica din Cezareea era însă strâmtorată de eretici, astfel marele Vasile este nevoit să
lase pustia și să vină în ajutorul Bisericii lui Hristos. În scurtă vreme, fiind ales episcop, cu
multă putere și osârdie, biruiește pe începătorii eresurilor, împacă pe ortodocși, unește Biserica
dezbinată, mângâie inimile păstoriților, hrănește pe cei săraci din hambarele bogaților și adapă
pe cei însetați din izvoarele bunei credințe.
Sfântul Vasile era mare, nu atât ca statură, cât mai ales cu darul ce era într-însul, cu viața
sa aspră, cu mintea sa adânc gânditoare. Avea și darul facerii de minuni, cu care adesea scotea
duhurile necurate din oameni, vindeca boli grele, spunea cele viitoare. Viața lui era mai mult
îngerească decât omenească. Neîncetat se ruga, învăța mereu, mângâia pe toți. Pentru aceasta s-
a făcut doctor bolnavilor, hrănitor flămânzilor, păstor adevărat al oilor celor risipite.
Cine altul ca Sfântul Vasile a purtat atâta grijă de cei săraci, cine a făcut ca el din
Cezareea o adevărată casă de oaspeți pentru străini, cu spitale pentru bolnavi, cu azile pentru
bătrâni și locuri de vindecare pentru suferinzi. Apoi îi înfrunta pe împărați, îi rușina pe eretici, îi
smerea pe filosofi, uimea pe ritori, pe călugări îi povățuia, pe văduve le asculta, pe
necredincioși îi aducea la credință, pe păcătoși îi primea și cu canon de pocăință îi vindeca.
 Fiind din tinerețe bolnăvicios, în anul 379, Sfântul Vasile cel Mare s-a mutat la Domnul
în vârstă de 51 de ani, după ce a păstorit Biserica lui Hristos, mai bine de opt ani.