i

INMORMANTAREA
SINUCIGASILOR i
MOMENT PASTORAL $1 MISIONAR
 INMORMANTAREA
SINUCIGA§ILOR

MOMENT PASTORAL §1 MISIONAR

Editura Sf. Mina

Iasi, 2015
 Cuprins

Cuvant lam u ritor............................................................................5

Randuiala inmormantarii sinuciga§ilor ............................... 10
Slujba de acasa ...................................................................... 10
Sfintirea apei §i a casei ......................................................... 14
Cateheza psaltica ...................................................................23
Randuiala de la poarta cimitirului.......................................27
Randuiala de la mormant..................................................... 29
Cuvant pastoral ............................................................................35
Bibliografie selectiva ................................................................ 42

3
 Cuvant lamuritor

inmormantarea este un moment pastoral si

misionar pe care preotul este dator sa-1 admi-
nistreze cu mult tact §i cu toata compasiunea de
parinte duhovnicesc pentru familia indurerata.
Cu atat mai sensibil este acest moment cand este
vorba despre slujba de inmormantare a unui om
care s-a sinucis. Cu toate ca Biserica Ortodoxa are
un punct de vedere bine precizat canonic refe-
ritor la inmormantarea sinuciga§ilor, reglemen-
tarile tipiconale au ramas pana astazi la stadiul
unor indrumari sumare, de ordin general, §i care
nu sunt mentionate nici in Molitfelnic, nici in
Agheasmatar sau Panihida.
Norma canonica opre§te aducerea jertfei la
Sfanta Liturghie pentru cei care §i-au luat viata cu
buna §tiinta sau avand mintea intreaga. Aceasta
norma este prevazuta in canonul 14 al Sfantului
Timotei al Alexandriei (t 385). La intrebarea:
„Daca cineva nefiind in minti ridica mana asupra
sa, sau se arunca in prapastie, sa se faca pentru el
vreo aducere sau nu?, recomandarea Sfantului
Timotei a fost urmatoarea: „In privinta acestuia
5
clericul trebuie sa se lamureasca, ori de a facut
aceasta cu adevarat ie§it din minti fiind. Caci de
multe ori rudeniile celui ce a patimit aceasta,
vrand sa obtina aducerea jertfei §i rugaciune pen-
tru el, mint §i zic ca nu era in minti. Uneori insa a
facut aceasta din cauza tratamentului j ignitor al
oamenilor, sau altminteri oarecum din scarba §i
pentru acesta nu trebuie sa se aduca jertfa; caci
msu$i uciga§ de sine este. Deci, clericul negre§it
trebuie sa cerceteze cu de-amanuntul, ca sa nu
cada sub osanda." (Arhid. prof. dr. loan N. Floca,
Canoanele Bisericii Ortodoxe - note §i comentarii,
Editura Polisib S.A., Sibiu, 1991, p. 375).
Raspunsul Sfantului Timotei al Alexandriei
se refera la doua grupe de sinuciga§i: cei cu bund
§tiinta sau cu mintea intreaga §i cei alienati mintal
sau „nefiind in minti", dar lasa la aprecierea cleri-
cului sa decida, dupa cercetarea cu de-amanun-
tul, daca poate sa aduca jertfa §i rugaciune fara
sa cada sub osanda.
Pentru cazurile de sinucidere cu buna §tiinta,
cand se constata cu certitudine ca sinuciga§ul a
fost in integritatea facultatilor mintale, canonul
§i vechile Pravile interzic acordarea asistentei re-
ligioase, deoarece prin actul sau el si-a inchis defi-
nitiv calea spre pocainta. Un astfel de sinuciga§
era ingropat de obicei la marginea cimitirului
6
unde preotul savar§ea doar un trisaghion pe mar-
ginea gropii (a se vedea Pravila bisericeasca, Ierom.
Nicodim Sachelarie, editia a Ill-a, editata de Pa-
rohia Valea Plopului, jud. Prahova, 1999, para-
graful 1849: Sinuciderea, p. 457).
Pentru cazurile de sinuciga§i alienati mintal, a
celor „nefiind in minti", Sfantul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romane a emis Hotararea nr. 506/1949,
temei nr. 7923/1949, precizand ca: „slujba in-
mormantarii sinuciga§ilor «ie§iti din minte» sa
fie facuta numai de catre un singur preot §i nu in
laca§ul sfintei biserici, ci pe marginea gropii, iar
preotul sa poarte numai epitrahilul, savarsind
slujba dupa ritual redus. Sa nu se traga clopo-
tele §i sa nu se tina cuvantari. Randuiala inmor-
mantarii in acest caz este urmatoarea: Binecu-
vantarea de inceput, rugaciunile incepatoare,
Aliluia §i troparul Cel ce prin adancul intelepciu-
nii..., Ectenia intreita pentru morti: Miluie§te-ne
pe noi, Dumnezeule..., cu rugaciunea: Dumnezeul
duhurilor §i a tot trupul..., Rugaciunile de iertare,
otpustul §i Ve§nica pomenire (a se vedea Tipicul
bisericesc tipdrit cu aprobarea Sfdntului Sinod, Edi-
tura IBMO, Bucuresti 1976, pp. 270-271).
Pentru cazurile cand preotul §i enoria§ii pa-
rohiei cunosc faptul ca in decursul vietii sale
sinuciga§ul a fost totu§i un bun cre§tin, pentru
7
ca preotul sa poata gestiona cat mai corect un
astfel de moment pastoral si misionar, inca din
anul 1992 Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Mol-
dovei §i Bucovinei, din inalta dispozitie a Prea-
fericitului Parinte Patriarh Daniel, pe atunci Mi-
tropolit al Moldovei si Bucovinei, a aprobat un
ritual sumar, propus de Preasfintitul Calinic
Botosaneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
lasilor, intitulat Rdnduiala slujbei de inmormdntare a
sinuciga§ilor. Textul aprobat, cu temeiul M.M.B.
3200/24.07.1992, a fost comunicat preotilor din
Arhiepiscopia Iagilor ca randuiala tipiconala cano-
nica, menita sa-i indrume in astfel de momente.
Rdnduiala inmormantarii sinuciga§ilor propusa
acum, „valabila doar pentru inmormantarea si-
nuciga§ilor, care in decursul vietii lor au fost buni
cre§tini, iar sfar§itul lor nu prezinta certitudine
cu privire la deplinatatea facultatilor mintale",
cuprinde urmatoarele §ase momente distincte:
1. Slujba de acasa; 2. Sfintirea apei, a casei §i a
locului nefericitului eveniment; 3. Cateheza psal-
tica desfa§urata in drumul spre cimitir; 4. Ran­
duiala de la poarta cimitirului; 5. Randuiala de
la mormant; 6. Cuvantul pastoral.
A§adar, Rdnduiala inmormantarii sinuciga§i-
lor, in forma propusa, substantial imbunatatita,
cu o nota penitentiala vizibila - slujba incepand
cu Troparele de umilinta, „nepricepandu-ne de
8
nici un raspuns" la rugaciunea noastra - este
foarte folositoare preotilor din parohii, care, din
pacate, se confrunta cu astfel de cazuri din ce in
ce mai des.

9
Randuiala inmormantarii sinuciga§ilor

Randuiala aceasta este valabila doar pentru in-

mormantarea sinuciga§ilor care in decursul vietii lor
au fost buni cre§tini, iar sfargitul lor nu prezinta certi-
tudine cu privire la deplinatatea facultatilor mintale.

Slujba de acasa

Preotul, imbracat doar cu epitrahilul, din fata si-

criului, cadind, zice: Binecuvantat este Dumnezeul
nostru...
Cantaretul: Slava Tie, Dumnezeul nostru..., Im-
parate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfanta Trei-
me..., Tatal nostru...
Preotul: Ca a Ta este imparatia...

Cantaretul: Amin.
Troparele de umilinta, glasul al 6-lea:

Miluie§te-ne pe noi, Doamne, miluie§te-ne

pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns,
aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan,
noi pacato§ii robii Tai; miluie§te-ne pe noi.

Slava...

10
 Doamne, miluie§te-ne pe noi, ca intru Tine
am nadajduit; nu Te mania pe noi foarte, nici nu
pomeni faradelegile noastre, ci cauta §i acum ca
un milostiv §i ne izbave§te pe noi de vrajma§ii
no§tri, ca Tu e§ti Dumnezeul nostru §i noi sun-
tem poporul Tau, toti lucrul mainilor Tale §i nu-
mele Tau chemam.

§i acum...

U§a milostivirii deschide-o noua, binecuvan-

tata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim
cei ce nadajduim intm tine, ci sa ne mantuim prin
tine din nevoi, ca tu e§ti mantuirea neamului
cregtinesc.
Preotul zice ectenia:

Miluie§te-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare

mila Ta, rugamu-ne Tie, auzi-ne §i ne miluieste.

Cantaretul: Doamne, miluieste (de trei ori).

Inca ne rugam pentru odihna sufletelor celor

din veac adormiti intru dreapta credinta §i pentru
ca sa li se ierte lor toata gre§eala cea de voie §i
cea fara de voie.

Cantaretul: Doamne, miluieste (de trei ori).

Ca Domnul Dumnezeu sa a§eze sufletele lor

unde dreptii se odihnesc.
_________ 11_____________________
 Mila lui Dumnezeu, imparatia cerurilor §i ier-
tarea pacatelor lor, de la Hristos Imparatul cel
fara de moarte §i Dumnezeul nostru, sa cerem.

Domnului sa ne rugam.

Cantaretul: Da, Doamne, Doamne, miluieste.

Apoi preotul cite§te rugaciunea:

Dumnezeul duhurilor §i al tot trupul, Care ai

calcat moartea §i pe diavol 1-ai surpat §i ai da-
ruit viata lumii Tale, Insuti, Doamne, odihne§te
sufletele celor adormiti intru nadejdea invierii
§i a vietii ve§nice, fiecare cu al sau nume, in loc
luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de
unde au fugit toata durerea, intristarea §i suspi-
narea. §i orice gre§eala au savar§it ei, cu cuvan-
tul, cu lucrul sau cu gandul, ca un Dumnezeu
bun §i iubitor de oameni, iarta-le lor. Ca nu este
om care sa fie viu §i sa nu gre§easca; numai Tu
singur e§ti fara de pacat, dreptatea Ta este drep-
tate in veac §i cuvantul Tau adevarul.
Ca Tu e§ti invierea §i viata §i odihna celor
adormiti intru nadejdea invierii §i a vietii ve§-
nice, fiecare cu al sau nume, Hristoase Dumne­
zeul nostru, §i Tie slava inaltam, impreuna cu Cel
fara de inceput al Tau Parinte §i cu Preasfantul
§i bunul §i de viata facatorul Tau Duh, acum §i
pururea §i in vecii vecilor.
12
 Cantaretul: Amin.

Preotul:

Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, nadejdea

noastra, slava Tie.
Cantaretul: Slava..., §i acum..., Doamne miluie§te
(de trei ori). Binecuvinteaza.

Preotul:

Cel ce a inviat din morti, Hristos, Adevaratul

nostru Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacu-
ratei Maicii Sale, ale Sfintilor maritilor §i intru
tot laudatilor Apostoli, ale preacuvio§ilor §i de
Dumnezeu purtatorilor parintilor no§tri, ale Sfan-
tului §i Dreptului Lazar celui a patra zi inviat §i
pentru ale tuturor sfintilor, sufletele celor ador-
miti intru nadejdea invierii §i a vietii ve§nice, fie-
care cu al sau nume, in corturile dreptilor sa le
a§eze, in sanurile lui Avraam sa le odihneasca §i
cu dreptii sa le numere, iar pe noi sa ne milu-
iasca, ca un bun §i de oameni iubitor.

Apoi, preotul zice:

Intru fericita adormire, ve§nica odihna da,

Doamne, sufletelor celor adormiti intru nadej­
dea invierii §i a vietii ve§nice, fiecare cu al sau
nume, §i le fa lor ve§nica pomenire.
13
 Cantaretul: Ve§nica lor pomenire (de trei ori).

Dupa ce se incheie slujba din casa §i se scoate si-

criul, preotul imbraca felonul, intra in casa si incepe
slujba de sfintire a apei. Daca ne aflam in Saptamana
Luminata, sfintirea apei se va face dupa randuiala
specifica.

Sfintirea apei §i a casei

Preotul, imbracat cu epitrahilul si cu felonul, din

fata unei mese asezate spre rasarit, pe care se afla
Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce, vasul cu apa, sfe§to-
cul, un sfesnic cu lumanari aprinse, tamaie §i pomel-
nicul cu cei vii, face inceputul obi§nuit, astfel:

Preotul: Binecuvantat este Dumnezeul nostru...

Cantaretul: Slava Tie, Dumnezeul nostru..., Impa-
rate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfanta Trei-
me.„, Tatal nostru...
Preotul: Ca a Ta este imparatia...
Cantaretul: Doamne, miluieste (de 12 ori), Slava...,
Si acum..., Veniti sa ne inchinam... (de trei ori)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta ce-

rerea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru
dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul
Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta.
Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea
14
o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in in-
tuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul
in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult;
cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mai-
nilor Tale m-am gandit. Intins-am catre Tine mai-
nile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat.
Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu.
Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma
aseman celor ce se coboara in mormant. Fa sa
aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadej-
dea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine
am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii
mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac
voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau
cel bun sa ma povatuiasca la pamantul drep-
tatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi
viata. intru dreptatea Ta scoate din necaz sufle­
tul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii
mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu,
ca eu sunt robul Tau.
Slava..., Si acum..., Aliluia (de trei ori), apoi Dum-
nezeu este Domnul..., glasul al 4-lea §i troparele Nas-
catoarei de Dumnezeu:

Catre Nascatoarea de Dumnezeu, acum cu

osardie sa alergam noi, pacatosii si smeritii, si sa
cadem cu pocainta, strigand din adancul sufle-
15
tului: Stapana, ajuta-ne, milostivindu-te spre noi;
grabeste ca pierim de multimea pacatelor; nu in-
toarce pe robii tai neajutorati, ca pe tine singura
nadejde te-am castigat.
Slava..., Si acum...

Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pu-

rurea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Ca,
de n-ai fi stat tu inainte, rugandu-te, cine ne-ar fi
izbavit din atatea nevoi? Sau cine ne-ar fi pazit
pana acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine,
Stapana, ca tu izbavesti pe robii tai pururea din
toate ne voile.

Psalmul 50

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila

Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge fa-
radelegea mea. Mai vartos ma spala de farade-
legea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca
faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu este
inaintea mea pururea. Tie unuia am gresit si rau
inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru
cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca,
iata, intru faradelegi m-am zamislit si in pacate
m-a nascut maica mea. Ca, iata, adevarul ai iubit;
cele nearatate si cele asam se ale intelepciunii Tale
mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi

16
curati; spala-ma-vei si mai mult decat zapada
ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si ve-
selie; bucura-se-vor oasele cele smerite. intoarce
fata Ta de catre pacatele mele si toate farade-
legile mele sterge-le. Inima curata zideste intru
mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru
cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata
Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine.
Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh sta-
9
A

panitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de

lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor
intoarce. Izbaveste-m a de varsarea de sange,
Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucu-
ra-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne,
buzele mele vei deschide si gura mea va vesti
lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat. Ar-
derile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dum-
nezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita
Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne,
intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca
zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa
dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor
pune pe altarul Tau vitei.
Preotul:

Domnului sa ne rugam.
Cantaretul: Doamne, miluiegte.
17
 Preotul:

Ca sfant esti Dumnezeul nostril si Tie slava

inaltam, Tatalui, si Fiului, si Sfantului Duh, acum
si pururea si in vecii vecilor.

Cantaretul: Amin.
Tropar, glasul al 6-lea (de trei ori):

Din cer trimite harul, Datatorule de viata, §i

sfinte§te apa aceasta §i o arata a fi curatitoare de
toata intinaciunea.

Preotul:

Domnului sa ne rugam.

Cantaretul: Doamne, miluie§te.

Iar preotul cite§te asupra apei aceasta:

Rugaciune

D um nezeule cel cu nume mare, Parintele

Domnului nostru Iisus Hristos, singurul Care faci
minuni fara de numar, al Carui glas este peste
ape multe, pe Care vazandu-Te apele s-au temut
§i s-au tulburat adancurile §i multimea vuietului
apelor; al Carui umblet este in mare §i cararile
in ape multe §i pa§ii Tai nu se cunosc; Care, prin
botezul Unuia-Nascut Fiului Tau celui intrupat
§i prin venirea Preasfantului Duh asupra Lui in
18
chip de porumbel §i prin glasul Tau cel parin-
tesc, ai sfintit curgerile Iordanului, pe Tine acum
cu umilinta Te rugam §i cu staruinta cerem noi,
nevrednicii Tai robi (acum preotul afunda de trei
ori mana dreapta in apa si face semnul Sfintei Cruci,
zicand de fiecare data): Trimite harul Preasfantu-
lui Tau Duh §i sfinte§te apa aceasta (de trei ori).
§i cu cereasca Ta binecuvantare binecuvin-
teaza-o, curate§te-o §i xi daruie§te harul §i bine-
cuvantarea Iordanului §i puterea care curate§te
toata intinaciunea §i care vindeca toata nepu-
tinta §i alunga demonii §i toate uneltirile §i cursele
lor. Iar cu venirea, cu lucrarea §i cu harul Prea-
sfantului Duh, arat-o a fi tuturor robilor Tai, care
cu credinta o vor bea, o vor lua §i se vor stropi
cu ea, spre iertarea pacatelor, spre departarea pa-
timilor §i alungarea a tot raul, spre inmultirea
virtutilor §i vindecarea bolilor, spre sfintirea §i
binecuvantarea caselor §i a locurilor, spre alun­
garea tuturor duhurilor celor pierzatoare §i rau-
facatoare §i spre dobandirea harului Tau.
Ca Tu e§ti Cel ce binecuvintezi §i sfinte§ti
toate, Dumnezeul nostru, §i Tie slava inaltam,
impreuna §i Unuia-Nascut Fiului Tau §i Prea-
sfantului §i Bunului §i de viata Facatorului Tau
Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor.
Cantaretul: Amin.
19
 Preotul:

Pace tuturor.

Cantaretul: §i duhului tau.

Preotul:

Capetele noastre, Domnului sa le plecam.

Cantaretul: Tie, Doamne.

Iar preotul citegte aceasta:

Rugaciune

Pleaca, Doamne, urechea Ta §i ne auzi pe noi,

Cel ce ai sfintit apele Iordanului cu aratarea Hris-
tosului Tau, §i ne binecuvinteaza pe toti, cei ce
prin plecarea capului nostru aratam semnul su-
punerii fata de Tine, §i ne invrednice§te a ne um-
ple de sfintirea Ta, prin gustarea §i stropirea cu
apa aceasta; §i sa ne fie noua spre sanatatea su-
fletelor §i a trupurilor. Ca Tu esti sfintirea noas-
tra §i Tie slava inaltam, impreuna §i Unuia-Nascut
Fiului Tau §i Preasfantului §i bunului §i de viata
facatorului Tau Duh, acum §i pururea §i in vecii
vecilor.
Cantaretul: Amin.

Preotul luand Sfanta Cruce, o afunda in apa crucis,

de trei ori, in timp ce se canta troparul acesta, glasul 1:
20
 Mantuieste, Doamne, poporul Tau si bine-
cuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredin-
ciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si
cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau (de trei ori).

Rugaciune la sfintirea untdelemnului

Doamne, Dumnezeul nostru, cauta acum cu

milostivire spre rugaciunea mea, a smeritului §i
nevrednicului Tau slujitor, §i trimite harul Prea-
sfantului Tau Duh peste untdelemnul acesta §i
il sfintegte ca sa fie spre sfintirea casei acesteia §i
spre alungarea tuturor puterilor potrivnice §i a
bantuielilor diavole§ti. Ca Tu e§ti Cel ce binecu-
vintezi §i sfinte§ti toate, Dumnezeul nostru §i Tie
slava inaltam, Tatalui §i Fiului §i Sfantului Duh,
acum §i pururea §i in vecii vecilor.
Cantaretul: Amin.

Iar preotul, luand agheasma, strope§te toti pe-

retii casei §i locul de jur imprejur, zicand:
In numele Tatalui, §i al Fiului, §i al Sfantului
Duh, prin stropirea cu aceasta apa sfintita, sa se
departeze toata lucrarea diavoleasca cea vicleana.
Amin.
Apoi preotul ia agheasma §i strope§te locul unde
s-a sinucis persoana, toata casa in interior §i in exterior
si prin curte, daca s-a sinucis acasa, zicand stihurile
Invierii:
21
 „Sa invie Dumnezeu, risipindu-se vrajma§ii
Lui §i sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe El.
Precum se impra§tie fumul §i nu mai este; pre-
cum se tope§te ceara de fata focului, a§a sa piara
diavolii de la fata lui Dumnezeu; iar poporul cel
binecredincios sa se bucure de Domnul §i sa se
veseleasca.
Sa fuga §i sa se departeze de la casa §i locul
acesta tot vicleanul diavol, prin stropirea cu aceas-
ta apa sfintita §i niciodata sa nu se mai intoarca,
ci sa se stinga; in numele Tatalui §i al Fiului §i al
Sfantului Duh. Amin." (Psalmul 67,1-3)

Dupa ce preotul a stropit peste tot cu agheasma,

ia un beti§or cu putina vata la un capat, il inmoaie in
untdelemnul sfintit §i face cu el semnul Sfintei Cruci
pe peretii camerelor, zicand:

Se binecuvinteaza casa aceasta, prin ungerea

cu acest untdelemn sfintit, in numele Tatalui §i
al Fiului §i al Sfantului Duh. Amin.

Daca locul unde s-a sinucis persoana este altun-

deva, dupa inmormantare, preotul insotit de rudele
sinuciga§ului se va deplasa la acel loc, stropindu-1 cu
agheasma §i rostind aceleasi stihuri ale Invierii: „Sa
invie Dumnezeu...".
Dupa ce preotul a terminat de miruit casa, la inte­
rior §i exterior, i§i scoate felonul si insote§te cortegiul,
22
mergand in urma acestuia §i stropind neincetat cu
agheasma pe tot traseul.

Cortegiul va fi insotit numai de crucea care i se

va pune la mormant.

Cateheza psaltica

Pe drum - de la casa mortului pana la poarta

cimitirului - se poate face pentru participant!, spre in-
vatatura, o cateheza psaltica alcatuita din 14 tanguiri,
cantate de cantaret, pe glasul al 6-lea.

Tanguirea I:
„Veniti toti credincio§ii sa plangem dimpre-
una pe cel care, pana mai ieri, a fost dupa chipul
credintei noastre, dar, astazi, dezbracat de toata
frumusetea, in intuneric se sala§luie§te §i cu mor-
tii se ingroapa, lepadandu-se prin faptele lui ne-
cugetate de prietenia lui Hristos."

Tanguirea a Il-a:
„Vai mie, ticalosul §i spurcatul, ca m-am fa-
cut rob vrajma§ului prin faptele mele cele rele,
§i in iad, unde sunt toti cei asemenea mie care
mai inainte §i-au luat viata, nu este pocainta; ci
voi a§tepta invierea, cand voi fi scos afara fara
de cinste §i aruncat in focul ve§nic al gheenei de
Judecatorul, de care m-am despartit cu singura
voia mea."
23
 Tanguirea a Ill-a:

„Vai mie, ca nu-§i va mai aduce aminte de

mine Dum nezeu, nici m ultim ea ingerilor, nici
adunarea arhanghelilor, nici cetele proorocilor
§i ale apostolilor, nici multimile mucenicilor §i ale
tuturor dreptilor, ci singur voi suferi din pricina
ticalosului meu sfarsit, alegand osanda in locul
pocaintei, dandu-ma demonilor din voia mea li­
bera, care m-au coborat intru adancul cel mai
de jos al intunericului gropii."

Tanguirea a IV-a:

„Viermele cel neadormit §i focul cel nestins

ma chinuie amarnic intru adancul iadului. O,
amar mie! Cum s-a incuiat u§a milostivirii lui
Dumnezeu, din pricina vietii mele netrebnice §i
a faptelor mele cele murdare!"

Tanguirea a V-a:

„Covar§ind eu cu buna§tiinta multimea pa-

cato§ilor, m-am facut cu §tiinta uciga§ al sufle-
tului §i al trupului meu, omorandu-le pe aman-
doua talhare§te, cu singura voia mea."

Tanguirea a Vl-a:

„ Am gre§it vanzand sange nevinovat, a strigat

Iuda, cel ce L-a vandut pe Hristos. insa arhiereii

24
§i batranii i-au zis: Ce ne prive§te pe noi? Tu vei
raspunde de aceasta. §i el, aruncand argintii in
templu, a plecat §i, ducandu-se, s-a spanzurat."

Tanguirea a VH-a:

„Vai mie, ca viforul rautatilor s-a napustit

asupra mea ucigandu-mi trupul cu pietrele fap-
telor mele cele rele §i cu pom irile mele cele ne-
bune§ti §i intunecandu-mi frumusetea sufletului,
golindu-1 de haina cea luminoasa a Sfantului Bo-
tez §i imbracandu-1 in haina impestritata, tesuta
de mai marii rautatilor spre vadirea pacatelor
faptuite din voia mea."

Tanguirea a VUI-a:

„Cazand intru intristarea patimilor si a paca­

telor mele cele multe, din voia mea, mi-am pa-
tat haina trupului meu §i mi-am intinat cu totul
podoaba cea dupa chipul §i dupa asemanarea
lui Dumnezeu, intrecandu-i pe toti cei mai ina-
inte de lege."

Tanguirea a IX-a:

„ 0 , suflete al meu, astazi cu faptele tale cele

nelegiuite ti-ai aprins focul gheenei intru care va
sa arzi, intocmai lui Iuda, §i ai deschis zavoarele
maniei lui Dumnezeu; ti-ai ucis trupul §i sufletul,
25
faptele §i viata, ramanand afara de corabia cea
mantuitoare a iui Dumnezeu."
Tanguirea a X-a:
„Rugaciune cu osardie catre induratul Dum­
nezeu n-ai avut, o, omule! De aceea, gand nesa-
tios §i indraznire fara de omenie s-a napustit
asupra ta, luandu-ti zilele, §i astfel facandu-te fiu
al gheenei, precum odinioara Avesalom."

Tanguirea a Xl-a:
„Vai tie, omule! Tu cel ce erai mai inainte in
ceata credincio§ilor botezati in numele Sfintei
Treimi, de bunavoie te-ai facut ca§tig §i mancare
celui viclean, lipsindu-te de hrana §i de bautura
vietii ve§nice."
Tanguirea a XH-a:
„N-am ascultat glasul Scripturilor, petrecan-
du-mi in pustiul patimilor §i al pacatelor cele de
multe feluri viata
» mea. instrainatu-m-am de Dum-
nezeu precum Datan §i Aviron, negura adanca
a pacatelor intunecandu-mi mintea §i omoran-
du-mi trupul §i sufletul intru cuno§tinta §i nu
intru necunostinta."
Tanguirea a XHI-a:
„Voie sloboda fara recuno§tinta ai avut, o,
suflete, fata de Ziditorul meu, lipsindu-ma de
26
pamantul fagaduintei §i alergand neintelepte§te
pe caile pierzarii. §i ca un alt Ahitofel, afland pe
vrajma§ul, m-am plecat dupa sfaturile lui, uci-
gandu-ma."

Tanguirea a XlV-a:

„Incuiatu-s-a tie cerul, o, omule, dandu-te

vrajma§ilor celor nebuni cu pacatele tale cele de
multe feluri. Stinsu-ti-s-au zilele tale fara de po-
cainta catre Dumnezeu. Pentru aceasta, ticaloase
5 7

suflete, care de voia ta te-ai dezbracat de po-

doaba virtutilor, ce vei face cand va veni Jude-
catorul sa cerceteze pacatele tale?"

Randuiala de la poarta cimitirului

Preotul zice ectenia mortilor in cadrul careia ii

pomenegte pe cei care sunt inmormantati in acel ci-
mitir, zicand:

Miluie§te-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare

mila Ta, rugamu-ne Tie, auzi-ne §i ne miluie§te.

Cantaretul: Doamne, miluieste (de trei ori).

Inca ne rugam pentru odihna sufletele celor

adormiti intru nadejdea invierii §i a vietii ve§-
nice, fiecare cu al sau nume, §i pentru ca sa li se
27
ierte lor toata gre§eala cea de voie §i cea fara de
voie.

Cantaretul: Doamne, miluie^te (de trei ori).

Ca Domnul Dumnezeu sa a§eze sufletele lor

unde dreptii se odihnesc.
Mila lui Dumnezeu, imparatia cerurilor §i ier-
tarea pacatelor lor, de la Hristos, imparatul cel
fara de moarte §i Dumnezeul nostru, sa cerem.

Domnului sa ne rugam.

Cantaretul: Da, Doamne, Doamne, miluieste.

Apoi preotul citegte rugaciunea:

Dumnezeul duhurilor §i al tot trupul, Care ai

calcat moartea §i pe diavol 1-ai surpat §i ai da-
ruit viata lumii Tale, Insuti Doamne, odihne§te
sufletele celor adormiti intru nadejdea invierii §i a
vietii ve§nice, fiecare cu al sau nume, care odih­
nesc aici, in loc luminat, in loc cu verdeata, in
loc de odihna, de unde au fugit toata durerea,
intristarea §i suspinarea. §i orice gre§eala au sa-
var§it ei, cu cuvantul, cu lucrul, sau cu gandul, ca
un Dumnezeu bun §i iubitor de oameni, iarta-le
lor. Ca nu este om care sa fie viu §i sa nu gre-
§easca; numai Tu singur e§ti fara de pacat, drep-
tatea Ta este dreptate in veac §i cuvantul Tau
adevarul.
28
 Ca Tu e§ti invierea §i viata §i odihna celor
adormiti intru nadejdea xnvierii §i a vietii ve§nice,
care odihnesc aici, fiecare cu al sau nume, Hris-
toase Dumnezeul nostru, §i Tie slava inaltam,
xmpreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte
§i cu Preasfantul §i bunul §i de viata facatorul Tau
Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin.

Randuiala de la mormant

Preotul, zice:

Sa luam aminte. Pace tuturor.

Cantaretul: Si duhului tau.
Prochimen, glasul al 8-lea:

In tot pamantul a ie§it vestirea lor, §i la mar-

ginile lumii cuvintele lor.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu §i fa-

cerea mainilor Lui o veste§te taria.
Preotul:

Intelepciune.

Cantaretul: Din Faptele Sfintilor Apostoli, citire.

Preotul:

Sa luam aminte.
29
 APOSTOLUL
(Faptele Apostolilor 1,15-20)
Cantaretul:

„In zilele acelea, sculandu-se Petru in mijlo-

cul fratilor (iar numarul lor era ca la o suta doua-
zeci), a zis: Barbati frati, trebuia sa se implineasca
Scriptura aceasta pe care Duhul Sfant, prin gura
lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a
facut calauza celor ce L-au prins pe Iisus. Caci era
numarat cu noi §i luase sortul acestei slujiri. Deci
acesta a dobandit o tarina din plata nedreptatii
§i, cazand cu capul inainte, a crapat pe la mijloc §i
i s-au varsat toate maruntaiele. s-a facut cunos-
cuta aceasta tuturor celor ce locuiesc in Ierusa-
lim, incat tarina aceasta s-a numit in limba lor
Hacheldamah, adica Tarina Sangelui. Caci este
scris in Cartea Psalmilor: «Faca-se casa lui pustie
§i sa nu aiba cine sa locuiasca in ea! §i slujirea
lui s-o ia altul»."
Preotul:

Pace tie, cititorule.

Cantaretul: Si duhului tau.
Apoi: Aliluia, glasul 1:
Stihul 1: Lauda-vor cerurile minunile Tale, Doam-
ne, §i adevarul Tau in adunarea sfintilor.
30
 Stihul 2: Dumnezeul Cel Preamarit in sfatul sfin-
tilor mare §i infrico§ator este peste cei dimprejurul
Lui.

Preotul:

Intelepciune, drepti, sa ascultam Sfanta Evan-

ghelie. Pace tuturor.

Cantaretul: Si duhului tau.

’ »

Preotul:

Din Sfanta Evanghelie de la Sfantul Evan-

ghelist loan, citire

Cantaretul: Slava Tie, Doamne, slava Tie.

Preotul:

Sa luam aminte.

EVANGHELIE
(loan 13,16-30)

„Zis-a Domnul: Adevarat, adevarat zic voua:

Nu este sluga mai mare decat stapanul sau, nici
solul mai mare decat cel ce 1-a trimis pe el. Cand
§titi acestea, fericiti sunteti daca le veti face. Nu
zic despre voi toti; caci Eu §tiu pe cei pe care i-am
ales. Ci ca sa se implineasca Scriptura: «Cel ce

31
mananca painea cu Mine a ridicat calcaiul impo-
triva Mea». Adevarat, adevarat zic voua ca unul
dintre voi Ma va vinde. Deci ucenicii se uitau unii
la altii, nedumerindu-se despre cine vorbe§te. Iar
la masa era rezemat la pieptul lui Iisus unul din­
tre ucenicii Lui, pe care-1 iubea Iisus. Deci Simon
/N

Petru i-a facut semn acestuia §i i-a zis: Intreaba

cine este despre care vorbe§te. §i cazand acela ast-
fel la pieptul lui Iisus, I-a zis: Doamne, cine este?
Iisus i-a raspuns: Acela este, caruia Eu, intin-
gand bucatica de paine, i-o voi da. §i intingand
bucatica, a luat-o §i a dat-o lui Iuda, fiul lui Si­
mon Iscarioteanul. §i dupa imbucatura a intrat
satana in el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fa mai
curand. Dar nimeni din cei care §edeau la masa
n-a inteles pentru ce i-a zis aceasta. Caci unii so-
coteau, deoarece Iuda avea punga, ca lui ii zice
Iisus: Cumpara cele de care avem de trebuinta
la sarbatoare, sau sa dea ceva saracilor. Deci dupa
ce a luat acela bucatica de paine, a ie§it numai-
decat. §i era noapte."
Cantaretul: Slava Tie, Doamne, slava Tie.
Preotul:
Domnului sa ne rugam.
Cantaretul: Doamne miluiegte.
32
 Rugaciunea:

Stapane mult-indurate, Doamne Iisuse Hris-

toase, Dumnezeul nostru, Care ai dat Sfintilor Tai
Ucenici §i Apostoli cheile fmparatiei cerurilor,
iar dupa sfanta invierea Ta, cea de a treia zi, cu
harul Tau le-ai daruit puterea de a lega §i dez-
lega pacatele oamenilor, ca sa fie legate §i in cer
cate de dan§ii pe pamant s-au legat, §i tot a§a sa
fie dezlegate §i in cer cate de dan§ii pe pamant
s-au dezlegat; Cel ce prin nespusa Ta iubire de
oameni ne-ai invrednicit §i pe noi smeritii §i ne-
vrednicii robii Tai sa fim mo§tenitori ai acelu-
ia§i preasfant dar §i har, ca §i noi de asemenea
sa legam §i sa dezlegam cele ce se intampla in
poporul Tau; insuti, Preabunule imparate, prin
mine, smeritul §i nevrednicul slujitorul Tau, iarta
sufletele celor adormiti intru nadejdea invierii §i a
vietii ve§nice, fiecare cu al sau nume, cu tot nea-
mul lor cel adormit, si orice au gre§it ca oameni
in aceasta viata; iarta-le lor toate cate au pacatuit
cu cuvantul, sau cu lucrul, sau cu gandul, dez-
legandu-i §i de legatura pusa asupra lor in orice
chip, cu care ei in§i§i din manie sau din alta pri­
cing s-au legat pe sine, sau de la arhiereu, sau de
la preot, sau de la altcineva au suferit o alunecare
ca aceasta, prin pizma §i prin lucrarea diavolului.

33
Binevoiegte, Preabunule §i mult-indurate, ca su-
fletele celor adormiti intru nadejdea invierii §i a
vietii vegnice sa se numere cu sfintii, care din veac
au bineplacut Tie, iar trupurile sa se dea firii celei
zidite de Tine. Ca binecuvantat §i preaslavit e§ti
in veci. Amin.
Apoi, se coboara sicriul mortului in groapa, zi-
cand: „A1 Domnului este pam antul...", „Ca praf si
cenu§a sunt..."

Daca sicriul acestuia este pus in mormantul unui

cre§tin ortodox care a murit in randuiala lui Dum-
nezeu, - ceea ce nu este recomandat sa se faca - , in
acest caz groapa nu se mai pecetluie§te, fiind pece-
tluita atunci cand i s-a facut inmormantarea.

Dupa aceasta preotul va rosti un cuvant despre

viata ca dar al lui Dumnezeu §i despre pacatul dez-
nadejdii, cand suntem incercati de necazuri.

34
 Cuvant pastoral

Am savar§it inmormantarea unui fost enoria§

care din pacate nu a inteles ca Dumnezeu a dat
omului doar uzufructul asupra vietii, nu insa §i
dreptul de proprietate.
Privarea lui de privilegiile cre§tine§ti la inhu-
marea sa este o masura de condamnare, de deza-
probare §i de descurajare a gestului facut.
In caz de suicid, Biserica nu admite circum-
stante atenuante decat in situatia celor lipsiti de
discernamant. in ce prive§te tulburarile psihice,
actul este dincolo de vrerea noastra. §tiintific,
este vorba de o stare de suferinta psihica, caracte-
rizata printr-o inhibitie corticala grava, din cauza
actiunii unor substante biochimice deprimante,
extrem de puternice, care anihileaza tendintele
fire§ti de viata.
Viata este cel mai de seama dar primit de la
Dumnezeu ce trebuie primit, pretuit, conservat §i
ocrotit. De aceea, Biserica nu permite sa evoci per-
sonalitatea, din nefericire franta, a celui sinucis.
Sinuciderea este cel mai mare pacat fata de
sine, caci prin ea omul i§i inchide definitiv calea
35
spre pocainta. Sinuciga§ul da dovada de necre-
dinta sau de o credinta bolnava precum cea a lui
Abimelec (Judecatori 9, 54-57), a lui Saul (1 Regi
31, 4-6) ori a lui Iuda Iscarioteanul (Matei 27, 5
§i Fapte 1, 18). Prin uciderea trupului sau, care
este biserica Duhului Sfant (1 Corinteni 6, 19; Ro­
mani 14, 8-12), sinuciga§ul nu are iertare nici in
lumea aceasta §i nici in cea viitoare. De aceea lui
nu i se pot face pomenirile cuvenite §i nici nu este
ingropat in cimitir cu cei credincio§i.
Este impropriu sa consideri suicidul un mar-
tiriu, cum incearca multi sa o faca. Martirii sunt
altceva. Ei nu s-au sinucis, ci au fost martirizati de
persecutori pentru o cauza nobila: pentru Hris-
tos §i Evanghelia Sa. Or, suicidul este o latura
maligna a agresivitatii umane, un act de devianta
a comportamentului, de decompensare psihica,
manifestata din partea celui ce-§i simte fiinta in-
conjurata de factori traumatizanti §i de circum-
stante anomice. Daca omul este menit unui drum
de implinit, suicidul se opune implinirii acestui
drum.
In suicid se cunosc urmatoarele etape: ma-
nipularea ideii de suicid, amenintarea cu ideea,
tentativa §i realizarea sa.
Cercetarile arata ca doar 10-12% dintre sinu-
cideri se datoreaza unor tulburari psihice, cum
36
ar fi: psihopatiile, psihozele maniaco-depresive,
psihozele schizofrenice, oligofrenia, sindroamele
dementiale, sindroam ele discordante, sindroa­
mele confuzionale, sindroamele delirant-haluci-
natorii, depresive, hipomaniacale, restul dato-
randu-se mizeriei, deziluziei afective, anxietatii,
etilismului, unor e§ecuri sau stari conflictuale
de natura sociala (la barbati), unor conflicte de
natura afectiva (la femei). De asemenea, suici-
dul se mai datoreaza abuzului parental ori lipsei
de afectivitate parentala (la copii), solitudinii sau
bolilor incurabile (la batrani).
Vrajma§ii cu care omul incheie §i realizeaza
alianta impotriva sa sunt: spanzurarea, armele
albe, impu§carea, drogurile sau medicamentele
in cantitati sporite, asfixierea, agentii fizici, chi-
mici, biologici, defenestrarea §i altele, pe care
mintea omeneasca sanatoasa le cunoa§te, dar nu
le admite. Astfel, ele se constituie intr-un sum-
bru zapis al vrajma§ului, adica al diavolului.
Sinuciderea este o gaura in eul propriu, o
criza existentiala, o stare de disperare, o agre-
sivitate intoarsa contra sinelui, un act dureros de
neimplinire umana, un e§ec de valorizare spiri­
tuals a existentei, o privare de destin, in care
dialogul subiectului cu moartea incepe intotdea-
una pe un plan irational.
37
 Suicidul devine in acest fel agresivitatea ma­
ligna asupra propriului eu, imaginea rasturnata
a fericirii umane, expresia agresivitatii maxime
a unor uciga§i timizi, care au intors uciderea spre
sine. Aceasta agresivitate este impotriva credin-
tei, dar §i a darului vietii. Iar daca Dumnezeu e
Domnul vietii (Fapte 3, 15), inseamna ca e un
pacat impotriva lui Dumnezeu. A crede in Dum­
nezeu inseamna a da sens vietii. Omul este un
sistem viu, ca fiinta alcatuita din trup - „templu
al Duhului Sfant" (I Corinteni 6, 19) si suflet,
creat dupa „chipul lui Dumnezeu" (Facerea 1, 27).
El este un univers, iar moartea inainte de vreme,
cauzata de o heteroagresivitate detumata, consti-
tuie o crima iresponsabila. §i asta pentru ca se
intrerupe parteneriatul cu Dumnezeu.
Suicidul oculteaza dimensiunile ontologice
ale mortii demne, confiscandu-i sfintenia, ceea
ce ingreuneaza trecerea sa in nemurire §i reinte-
grarea sufletului in ceata celor vii. in societatea
actuala, depersonalizata §i anonima, trebuie evi-
tat a se muri banal, exclusiv natural §i intampla-
tor, confiscandu-i-se mortii atributele de sfintenie
§i demnitate, cat timp moartea este o concentrare
maxima de spiritualitate. De aceea viata merita
§i trebuie sa fie intotdeauna respectata, valoarea
38
ei nedepinzand de nici o conditie a acestei lumi,
adesea disperate, cat timp toate vietile au o va-
loare egala inaintea lui Dumnezeu.
Masura profilactica pentru cei ce risca sa-§i
strecoare capul sub §treang, ca sub o pern a, tre-
buie sa fie inlaturarea (asanarea) trairilor mala-
dive, care pot deveni dominante, sau de dispe-
rare prin serviciile terapeutice duhovnice§ti §:i
religioase deservite de preoti, mai ales la spove-
danii. Multi subiecti ai acestor stari maladive
cauta in prealabil un medic, un psiholog, un du-
hovnic, ceea ce ne face sa credem ca, in profun-
zimile sale, omul constientizeaza ca siguranta
lui este data de semenul sau.
Cu atat mai mult siguranta lui este in Dum­
nezeu, pe Care-L cauta cu ajutorul celorlalti. O-
mului i-a fost menit sa sfargeasca inconjurat de
afectiunea celorlalti §i nu de indiferenta. Or, ab-
senta celorlalti, in care rezida securitatea vitala a
semenului, duce la suicid. §i prin aceasta se neaga
un adevar incontestabil: Nimeni nu trebuie sa
paraseasca arena vietii fara §tirea Aceluia care ne-a
adus pe lume. Cei mici la suflet, contaminati de
gandul autodistrugerii, trebuie umanizati, re-
con§tientizati, salvati, deoarece nimic din ceea ce
inseamna omul nu apartine lui, pentru ca pro-
prietarul vietii omului este doar Dumnezeu.
39
 Nu este cu putinta omului sa fie uman fara
Dumnezeu, sublinia adeseori Parintele Dumitru
Staniloae. De aceea, slujitorii au o responsabi-
litate fata de semeni in fata lui Dumnezeu pen-
tru a-i face sa con§tientizeze ve§nicia din ei. Mai
ales acum, in aceste vremuri de deruta morala §i
religioasa, este nevoie de o sporita stare de trez-
vie, de o cautare duhovniceasca permanenta a
celor care traumatizeaza gandirea sanatoasa a
societatii in care traim §i care, din pacate, face sa
tindem spre un spor negativ de populatie, dar §i
spre pierderea unor suflete in osanda ve§nica. Ei
au datoria de a ne determina sa credem nu nu-
mai ca, daca nu starpim abuzurile impotriva vie-
tii (crima, avort, eutanasie §i suicid), riscam sa
disparem ca natiune, ci §i ca omul a fost creat
de Dumnezeu cu chipul icoanei Sale intiparit in
suflet, pentru a se imparta§i din slava ve§nica a
dumnezeirii.
Gestul acestui sinuciga§ ar trebui sa fie o lec-
tie din care sa invatam ca avem misiunea sfanta
de a umple golul existential pe care il traiesc ace§ti
oameni prin iubirea noastra ce se cere disponi-
bila, astfel ca omul in discutie sa nu se simta
singur.
In primul rand, sa nu uitam ca securitatea
omului suntem noi ceilalti, prin care se afirma
40
adevarata comuniune de viata cu Dumnezeu §i
care mentine inca palpaind, doar printr-un semn,
printr-un gest, printr-o conlucrare cu harul lui
Dumnezeu, firavul puls al vietii acestor oameni.
Unii dintre semenii no§tri, cu o personalitate
fragila, aflati intr-o criza acuta de con§tiinta §i dis-
perare, i§i pot manifesta dorinta de a se da mortii,
dar adeseori aceasta dorinta nu este intr-atat de
puternica incat sa nu poata fi prevenita. Deci, sa
ne manifestam toata solicitudinea in a ajuta pe
cel aflat intr-un impas existential!
Probabil ca daca i s-ar fi oferit un climat mi­
crosocial §i eclesial afectuos §i sensibil acest om
ar fi evitat gestul sau, expresie a unei disperari
launtrice. De aceasta data, strigatul lui de ajutor
nu a fost auzit de nimeni. Unde este raspunsul
nostru?!

41
 Bibliografie selectiva

Hotardrea Sf. Sinod nr. 506 / 1949. Temei nr. 7923 1

1949, publicata in re vista „Biserica Ortodoxa
Romana", nr. 7-10,1949.
Invdtatura de credinta cre§tina ortodoxa, Editura
MMB Trinitas, Ia§i, 2007.
Slujba de inmormantare a sinuciga§ilor, temeiul
M.M.B. 3200/24.07.1992.
Tipicul bisericesc tiparit cu aprobarea Sf. Sinod, edi­
tura IBMO, Bucure§ti, 1976.
t Calinic Botoganeanul, Episcop-vicar al Arhi-
episcopiei Ia§ilor, Scripcaru, Prof. univ. dr.
Gheorghe, Predici la mmormantari - 53 de mo-
dele, Editura Gedo, Cluj, 2007.
Brani§te, Pr. prof. dr. Ene, Liturgica speciala, Edi­
tura IBMBOR, Bucure§ti, 1990.
Dragoi, Preot Eugen, Inmormantarea §i pomenirile
pentru morti, editia a patra, Editura Episco-
piei Dunarii de Jos, Galati, 2002.
Floca, Arhid. prof. dr. loan N., Canoanele Bisericii
Ortodoxe - note §i comentarii, Editura Polisib
S.A., Sibiu, 1991.
42
Necula, Pr. prof. dr. Nicolae D., Traditie §i in-
noire in slujirea liturgica, vol. I, Galati, 1996;
vol. II, Editura Episcopiei Dunarii de Jos, Ga­
lati, 2001.
Sachelarie, Ieromonah Nicodim, Pravila biseri-
ceasca, editia a Ill-a, editata de Parohia Valea
Plopului, jud. Prahova, 1999.

43
Coperta I: Sinuciderea lui luda, fragment de fresca,
Manastirea Dobrovat (1529)

Coperta IV: Imparta§irea Apostolilor (luda scuipa cele

sfinte), fragment de fresca, Manastirea Sucevita (1596)

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

t CALINIC BOTO§ANEANUL, episcop al lasului
Tnmormantarea sinucigasilor -
moment pastoral si misionar/ PS Calinic
Boto§aneanul. - la§i : Editura Sf. Mina, 2015

ISBN 978-606-759-032-6
Caseta tehnica:

Text: t Calinic Botofaneanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ia§ilor
Cuvant lamuritor: Preot dr. Matei Coruga

Lectori:
Preot prof. univ. dr. Mihai Vizitiu
Preot prof. univ. dr. Viorel Sava
Preot prof. univ. dr. Vasile Nechita
Arhim. Dosoftei Scheul

Corector: prof. Daniela Livadaru

Tehnoredactor: Rema Zugravu
Designer: Lucian Dragomir
 „luda a zis: Am grejit vanzand
sange nevinovat. (...) $i el,
aruncand argintii in templu,
a plecat $i, ducandu-se, s-a
spanzurat". (Mate!27,4-5)

EDITURA
SF. MINA

ISBN 978-606-759-032-6