N.

JONESCU-DUNARARU

H IM
SIPOUIIA
jr____________ •
Editura Ion Creanga
-BIBLIOTECA CONTEMPORANA
N IC O L A E I O N E S C U -D U N A R A R U

EU, TASE
$1 POLITIA

EDITURA ION CREANGA BUCURE5TI, 1976

Desenul copertei : MAGDA BlRSAN
 CAPITOLUL I

— Incepe prost, dar pina la urmd te

pomene§ti ca da norocul peste mine —

C«misarul uitase de mine, asculta ce ii citea

agentu l:
— ...Nimic nu poate stavili dorinta de
libertate a poporului roman. Inchisorile cu
care,,.
Pali^aiul Mitoaca i?i inghi^i cuvintul pe
care trebuia sa-1 rosteasca $i incepu sa impa-
tureasca foaia pe care o citea. Il podidise si
nalu?eala...
Cemisarul Girlici se rasti :
— Ai amu^it, ma ? Cite^te mai departe !
— N-nu pot, dom’ §ef ; scrie urit despre
domnul...
Nu avu curaj sa pronun^e numele, privi
insa cu respect spre tabloul atirnat pe pere-
tele din fa^a sa.
— Las’ ca nu te aude ; zi-i mai departe.
Inainte de a-$i lua privirea de la tablou,
poli1,aiul saluta pocnind din calciie, ca §i cum
ar fi vrut sa-1 asigure ca nu din vina lui va
auzi cele ce vor urma :

5
 — ...cu care ■— a continuat el — mare?a-
lul Antonescu a impinzit ^ara, nu vor putea
cuprinde in ele pe to^i aceia care s-au ridicat
la lupta impotriva ocupan^ilor hitleri$ti §i a
slugilor lor, obladutyi de dictator. Razboiul
in-injust — se poticni el — pe care armata
romana e obligata sa-1 duca a indoliat mii de
familii, a adus foamete, saracie §i ruini in
toata tara.
Romani ! Barbai;i si femei ! Partidul Comu-
nist Roman va cheama la lupta impotriva dic-
tatorului Antonescu §i a ocupan1;ilor hitle-
risti ! Tarani ! Ascunde^i cerealele pentru a
nu fi rechizi^ionate de autorita^i ! Muncitori !
Sabota^i industria de razboi §i transporturile
de armament ! Intelectuali ! Folosii;i toata
influenta voastra pentru a — si iar se poticni
— pentru a pro-propaga in jurul vostru nobi-
lele idealuri ale liberta^ii, democratiei si
pacii ! Ofiteri, subofiteri §i soldati ! Refuza^i
sa executati ordinele comandantului hitlerist j
Intoarce^i armele impotriva ocupanj;ilor !...
Mitoaca se opri. ■*
— Dorn’ sef, cam asta e tot, incheie el, sim-
■findu-iji cama^a leoarca in spate, ca un cearsaf
de baie. Aseza micul ziar, din care citise, pe
biroul comisarului, apoi, cu o batista cit bas-
maua, aricepu sa-si usuce gitul, ceafa §i frun-
tea.

6
 Comisarul Girlici privi cu aten^ie foaia
tiparita §i ii cerceta literele folosindu-se de o
lupa. Trase un sertar din care scoase un
exemplar asemanator. Dupa ce le compara
intre ele, se rezema de spatarul scaunului.
— Mda ! Provine din aceea$i tipografie.
— Do-o$pe buca^i, dom’ §ef ; de la intii
iunie si pin& azi, ii aminti politaiul.
— Astea care le-am gasit noi. Cite or mai
fi ascunse pe la oameni ori umbla din mina in
mina, nu §tim, comenta Girlici privind absent
la sticla goala de pe birou.
Mitoaca ridica din umeri.
— Or mai fi inca pe atitea, aprecie el.
— Fugi, ca esti prost ! Sute, ba ! Sute mai
sint ! Ca a§tia — batu cu virful degetului in
ziar — nu isi pierd timpul de pomana §i nici
nu-§i risca pielea tiparind citeva zeci de
buca^i, si pe urma sa le impra^tie pe strada —
la intimplare — sa dea peste ele gunoierii
care le arunca fiindca nu §tiu carte sau —
norocul nostru — vreun copil ca el — §i aici
arata cu capul spre mine. Sa §tii, Mitoaca,
foile astea mcrg din mina in mina ; un singur
exemplar e citit de zeci §i zeci de oameni ! Ia
fa socoteala — daca §tii sa numeri mai depar-
te de zece ci^i oameni vor citi o suta de
buca^i ? Ai ?
— Mitoaca i^i holba ochii, inghiti in sec,
apoi raspunse ca un §colar scos la tabla :

7
 — Aa&... sa zicem c-ar fi vreo douazeci.
Daca inmul^im cu o suta, avem... doua mii,
dom’ $ef ! exclama el multumit.
— Pe putin, ma, pe pu^in ! Dar $tii c i t
locuitori avem in circum scripta noastra ?
— Nu, dom’ $ef, recunoscu neputincios
Mitoaca.
— M-as fi mirat daca $tiai. Peste cinci mii,
ma ! DacS comuni^tii aduc aici o suta de
ziare d-astea pe saptamina, inseamna ca $i
copiii din.scutece or sa citeasca presa lor. Pri-
cepi, ma ?
— Pricep, sa tra it !
— Iti dai seama ? Nici „UniversulK, nici
„Curentul“ cu „Timpul“ la un loc nu sint
atit de raspindite ! $i noi ce facem, ma ? Ras-
colim bolovanii strazilor, in locul gunoierilor
— ca tot nu ajung pina aici — ca sa gasim
citeva exemplare aruncate de vreun fricos
sau vreun analfabet ca tine ? ! Ori sorbim
cafele §i a^teptam s& le gaseasca vreun copil
ca asta ? Se intoarse spre mine : Cum te
cheama, ma ?
— Lica, adica Virgil Drobota, i-am raspuns
eu in timp ce-mi rasuceam §apca in mina.
— § i unde ziceai ca ai gasit ziarul ?
— Linga gardul uzinei, azi-diminea^a, cind
ma duceam spre stadia de tramvai.
— Ai auzit, Mitoaca ? Linga „Uzimef“,
ma ! Asta ne-ar lipsi, sa ajunga $i in uzina !

8
 §i noi stam ! A$teptam !
— Pai, altceva ce sa facem, dom’ $ef ?
' — Sa le dam de urm& ! Ai in^eles ?
— Da, dom’ §ef. Numai ca are sa fie cam
greu. Noi sintem doar trei, strazi insa — in
circa noastra — sint vreo treizeci §i doua !
§i intortocheate... ca ghemul in labele mi^ii,
ba$ca intunericul... Ca pe aici n-a pus prima-
ria felinare.
—- $i daca punea, ce faceai cu ele ? Ai uitat
ca e camuflaj ? ii aminti Girlici.
— In mahalaua asta, dom’ $ef, camuflajul
este inca de la facerea lumii, incearca Mitoaca
sa-§i inveseleasca §eful.
§i parca reu§ise, deoarece Girlici incepu sa
zimbeasca. Binevoi chiar sa-mi arunce §i mie
o privire, dar tocmai atunci tirii telefonul de
pe birou.
— Comisarul Girlici, rosti el in microfon.
— Aici Siguranta — se auzi in receptor.
Vorbiti cu domnul inspector Vidran.
— Sa trai^i ! striga Girlici sSrind in pi-
cioare.
Mitoaca lua §i el pozi^ie de drepti, de
parca inspectorul — printr-o minune — ar
fi iesit din aparat aparind in fata lui. I se
auzi numai vocea riistita, in tonalitatea meta-
lica a telefonului.
— Girlici, Curtea Martial^ te manincS ! De
ce n-ai raportat ca in circumscriptia ta au

9
fost raspindite manifeste si ziare tiparite de
comuni^ti ?
— Dom’ inspector, sa traiti, de-abia ieri au
fost gasite vreo doua buca^i. De oamenii mei.
Erau aruncate pe strazi... Nu apuca insa sa-§i
ispraveasca fraza.
— Dar pe alea care le gasesc patrulele
diminea^a, pe linga gardul „Uzimefului“, nu
le pui la socoteala, Girlici ? Tot ora§ul e im-
pinzit de comuni§ti care impart ziare ! Sigu-
ran^a si Polina sint in alarma ; tu ce astepti ?
S3 ti le vire pe sub u$i in sec^ie ? $i apoi sa
apese pe sonerie ?
— Nu, sa traiti, am §i luat unele masuri.
Dar n-am oameni de ajuns. Numai cu doi
gardieni...
— i-Ji pentru citeva ziare ai nevoie de o
companie ?
— Nu, dom’ inspector. Dar niste agenti
specializati ne-ar fi de mare ajutor. Dealtfel,
continua el privind spre mine, am si un plan
de actiune. Sper sa dea rezultate.
— Sa dea, Girlici, c-altminteri te dau eu
pe mina domnului prefect. Sa iei toate masu-
rile §i sa-1 prinzi pe individul care raspin-
de§te ziare comuniste in circumscriptia ta. Sa
§tii ca daca vreunul din. ele ajunge in incinta
„Uzimefului“, dracu’ v-a luat pe to^i! Ai
inteles ?

10
 Dar mai inainte ca Girlici sa poata ras-
punde, un clinchet sec anun^a ca la celalalt
capat al firului nu mai asculta nimeni. Rosti
totu§i un „sa traiti“ care se auzi slab, ca un
balona§ ce se dezumfla.
Ce n-as fi dat ca in clipele alea sa raa aflu
cit mai departe de el, de sec^ie, ba chiar si
de mahalaua noastra. Dar nu se putea ;
fiindca el ma oprise, dupa ce-i dadusem zia-
rul gasit in zori. A trebuit sa-1 aduc la sec$ie,
altminteri... „Limba lunga cine are, cinci ani
va sapa la sare !“ — cum scria pe afi§ele ce
impinzisera zidurile §i gardurile. Amenin\n-
rea era valabila §i pentru aceia care vor gasi
manifeste sau ziare nelegale §i nu le vor preda
poli^iei. Nu avusesem pina atunci vreunul in
mina §i nu auzisem decit ca ar exista §i ase-
menea tiparituri — ilegale. Pe cind citeam
uluit ziarul aceia, cind 1-am gasit, mi s-a pa-
rut ca m-a vazut paza de la poarta „Uzime-
fului“, si am sfeclit-o. Pe deasupra, de frica
am fugit. D-aia ma aflam acum acolo, sa spul -
ber orice banuiala, de teama ca ma dadusem
de gol.
— Vazusi, ma, in ce belea am intrat ? se
intoarse comisarul catre Mitoaca.
— Vazut, sa traiti !
— N-avem de ales. Trebuie sa-1 prindem
pe individ. Pe al sau pe ai de le difuzeaza.

11
 — Sa-i prindem, dom’ §ef. Dar cum ?
Intrebarea ramase fara raspuns. Comisarui
i$i aminti iar de mine :
— Ai priceput, pu^tiule, ce se intimpla ?
Am ridicat din umeri — ce ma priveau
necazurile lor ? !
§i nici nu pricepeam ce mai voiau de la
mine. Eram doar un biet vinzator de ziare —
de-abia implinisem 15 ani. I-am dat ziarul
gasit, trebuia sa-mi dea drumul ! Ce citise
politaiul Mitoaca §tiam §i eu, ca doar apuca-
sem sa citesc. A$a ca daca o facuse doar pen-
tru mine, i§i racise gura degeaba. Ba, imi pa-
ruse rau ca trebuise sa-1 predau, ca ce scria
acolo despre razboi ma cam unsese la inima.
Vazind insa ca nu raspund, comisarui a
continuat:
— Prapad, baiete ! Au patruns comuni^tii
§i-n cartierul nostru. $i daca nu-i prindeam
— auzisi ce-a zis domnul inspector — are
sa fie jale mare ! C3 pe mine o sa ma dea
afara din police (daca nu m-o trimite chiar
si la Curtea M arsala !) — asta mi-a fost
scris. Ce sa-i faci ? a adaugat el incercind
sa para impacat cu soarta. deodata se
holba la mine : Dar e pacat de parin^ii vo§-
tri, ca or sa-i dea comuni§tii afara din ca se ;
sa traiasca in baraci, ca prizonierii. Iar pe
voi, copiii, are sa va creasca statul in colo-
nii. F&ra mama, fara t a t a ! In^elegi ? Nu te

12
lua dupa vorbele ce-s scrise acolo, numai a$a,
sa vS suceasca voua capul.
Ma lipisem cu spatele de perete $i priveam
inspaimintat la mutra lui fioroasS ;
— Sint periculo$i, ba pustiule ! D-aia tre-
buie sa-i prindem. Sa-i dam pe mina Curtii
Mar^iale §i... la.zid cu e i ; uite a§a ! adauga
el. Lua din rastel o carabina §i, indreptind-o
spre mine, Simula ca trage doua fo c u ri: „poc !
poc !“
A fost mai mult decit putusem rabda ; pri-
virea mi-a ramas pironita citeva clipe in
buza tevii de pu§ca, apoi am tipat speriat,
sim^ind cum se invirteste pamintul cu
mine. Pesemne ca ma si ingalbenisem,
fiindca §i-a mai muiat tonul :
— Pai vezi, numai cit m-am prefacut ca
te impure, §i te-ai speriat, dar cind vei da
ochii cu bol^evicii ?
Am cl&tinat din cap, in semn ca-mi era de
ajuns mutra lui.
— Fra^i mai ai ?
— Trei, mai mici.
— Sa te gindesti ce ar putea pa^i $i ei.
Asta ne-ar mai fi trebuit, dupa ce ca tata
fusese luat pe fro n t! Ehei, sa fi fost tata
acasS nu intram eu in gura lupului ! M-a§ fi
sfatuit cu el si poate n-ajungeam la Girlici...
Eram inca mic inainte sa piece, dar de pe
atunci se purta cu mine mai altfel, ca fiind

13
cel mai rasarit dintre fra^i. Nu vorbea prea
mult nici cu mine, venea tirziu seara de la
uzina, dar sim^eam ca lui pot sa-i spun
orice. Cind lua leafa, facea ce i'acea §i ne
aducea intotdeauna „cite ceva bun“ — cum
zicea mama — bucurindu-se numai pe
jumatate, de teama ca banii nu se ajung
pentru ale gurii. Mie, din cind in cind, imi
cumpara cite o carte. ,,Cite§te, baiatule, §i
invata sa ajungi om“, zicea.
Pe el as fi putut sa-1 intreb multe, mai
ales acum, ca nu mai pricepeam chiar ni-
mic : ce scria in ziarele alea nu se potrivea
deloc cu ce spunea Girlici despre ai de le-au
scris. Oricum, la mama nu ma-§ fi dus in
ruptul capului, sa-i mai fac cine §tie ce griji.
Tragea si asa destul din greu de cind rama-
sese singura cu noi.
Vazind ca mi-am mawfevenit din sperie-
tura, Girlici m-a condus in cancelaria lui.
— Stai pe scaun.
A scos apoi ni§te bani din buzunar si i-a
dat gardianului :
— Du-te pina la colt, la Gogu ; ia ni§te
salam $i piine, i-o fi foame baiatului.
Am ramas cu gura cascata. Mitoaca, mai
nedumerit decit mine, incremenise cu banii
in mina.
■— Mi§ca-te mai repede !
— Sa traiti, am §i plecat

14
 Girlici s-a a§ezat pe scaunul sau si a Ince-
put sa ma descoasa :
— Da’ tac-tu unde-i, ma ?
— Pe front, are doi ani de cind a plecat.
— Aha ! I§i face datoria. Bravo ! Dar ce
meserie are ?
— Frezor, a lucrat la „Uzimeft(.
— Frumoasa meserie, banoasa, nici prea
grea, §i cautat&. Dupa razboi are sa-si
gaseasca repede de lucru.
— Cind o fi si ziua aia... am rostit eu,
amintindu-mi ca $i mama tot a$a spunea
ori de cite ori venea vorba de intoarcerea
tatii 51 de sfirsitul razboiului.
— N-are sa mai ^ina mult, au nemtii
niste arme secrete... cind le-or pune in func-
tiune, praful se alege de inamic. Numai ca
pina atunci, a continuat Girlici, trebuie sa
scap3m de bol^evicii Sia care impart mani-
feste §i ziare interzise in cartierul nostru.
Pricepi, baiete ?
Am zis da, numai de teama ca l-a§ infuria
intrebindu -1 ce ma prive§te pe mine toata
chestia cu manifestele ?i ziarele alea. Noroc
ca tocmai atunci a intrat Mitoaca.
— Sa trai^i, dom’ sef, gata. Am luat.
$ i a?eza pe birou o piine alba $i un salam
de vreo jumatate de kil, daca nu §i mai
mult. Mirosul sfint de piine proaspata ?i

15
acela u§or usturoiat §i afumat al salamului
incepusera sa-mi gidile narile. Aproape ca
si uitasem gustul salamului vinatoresc. $i
daca atunci cind am intrat in sec^ia de poli­
c e imi pierise foamea, acum, vSzind §i miro-
sind, sim^eam ca-mi vine le§in de la stomae.
— Dar ce-a pa^it Gogu, m2, a ieftinit sala-
mul ?
— Nu, dom’ $ef, da’ cind a auzit c5 e
pentru dumneavoastra, mi-a dat toatS buca-
ta, 1-a ISmurit Mitoaca mindru de parca
fgcuse cine stie ce isprava.
— Bine, o sS-1 am in vedere, a mormait
comisarul. Apoi s-a intors iar spre mine :
Norocul tSu, pu§tiule. Ai briceag ?
Nici nu §tiu cind am scos din buzunar
pesti^orul de fier cu limba de o^el.
Girlici a impins piinea §i salamul spre
mine :
— Ia §i maninca.
De§i imi cam tremurau miinile de emotie,
am reu§it sa tai o felie de piine §i dou§ de
salam. Mestecam de parca se b5teau calicii
la gura mea.
— Incet, ma, sa nu ^i se apiece, m-a sfa-
tuit Mitoaca.
Dupa felul cum ii sticleau ochii de pefta,
eram sigur ca in sinea lui imi urase sa-mi
stea .in git. Sfatul s2u, insa, mi-a dat o idee :

16
 — Dorn’ comisar, $ti$i... Are dreptate dom’
sergent. N-am mai mincat de mult salam. S3
rru-mi faca rau prea mult a§a... dintr-o data.
Dac3 mi-a^i da voie sa pastrez o bucatica,
pentru acasa...
— Pastreaza-1 pe tot, ca pentru tine 1-am
luat.
M-am grabit sa vir in traista comoara mea.
$i !mi imaginam surpriza §i bucuria alora
mici, cind vor vedea bunata^ile nesperate.
— A§a, incepu comisarul. Acum sa vor-
bim de-ale noastre. Nu mi-ai spus din ce
trait,i voi.
— Pai, mama lucreaza la A.P.A.CA., e
croitoreasa. Eu vind ziare, ca leafa ei...
— Frumos, frumos din partea ta ca o
aju^i, m-a laudat Girlici. To^i trebuie sa ne
ajutam familia §i ^ara. Tara, care este fami-
lia noastra cea mare. Pricepi ?
— Da, dom’’ §ef, am raspuns eu, de$i nu
ma dumiream ce urmare§te.
— Vezi tu, mai baiete, unii — cum e tai-
ca-tu — lupta pe front. Al^ii — ca mine §i
ca dumnealui — luptam aici. Va pazim de
comuni^tii care s-au virit printre oamenii
cuminji si supu§i legilor. Injelegi ?
— Da, dom’ §ef...
— Insa numai eu §i cu sergentul Mitoaca
nu putem face mare isprava, daca nu sintem

17
ajuta^i §i de oamenii cinsti^i. Ca tine, de
pilda.
Am facut ochii mari. Ca eram cinstit, se
in^elege, dar cum a§ fi putut eu sa ajut un
comisar...
— Ai vrea sa ma aju^i ?
Puteam sa-1 refuz, asa dintr-o data, dupa ce
imi daduse salamul $i piinea ? Nici cu cisti-
gul pe o saptamina nu a? fi reu$it sa le cum-
par. A§a ca am incuviin^at dind din cap, nu
prea convins.
— N-o sa ai cine stie ce mare lucru de
facut, o nimica toata. Te vad baiat istet si
sint sigur ca vei reusi.
— De, §tiu eu...
— Are sa fie simplu. Fii atent. Tu ii cu-
no^ti pe to^i vinzatorii de ziare ?
— Chifir pe toi^i, nu.
— Dar a§a, sa zicem... daca ar apare unul
nou, pe care sa nu-1 fi vazut pina acum, ^i-ai
putea da seama ? Mai ales daca vine in car-
tierul nostru ?
— Se in^elege, dom’ §ef. Daca nu e de
meserie, il cunosc dupa felul cum isi striga
marfa, dupa cum poarta tolba...
— Bravo, pustiule, e$ti de§tept, m-a lau-
dat el plin de bunavointa. Apoi a conti-
nuat : Uite, printre astia ar putea fi si comu-
ni§ti care impart pe ascuns manifeste si ziare
tiparite de ei. Trebuie sa-i prindem. Tu sa

18
ai grija sa bagi de seama ce jurnali§ti noi
apar ; mai intrebi pe unul $i pe altul, dintre
prietenii tSi, da’ fara sa le dai de banuit, ca
sa nu ajunga la urechea cui nu trebuie, si
sa ne scape. Cum afli pe vreunul suspect,
ti -1 intipare$ti bine in minte §i vii sa-mi
spui. Imediat. Ai in^eles ?
De in^eles, intelegeam eu ce astepta el de
la mine. Numai ca nu imi venea la inde-
mina. Cum puteam eu sa-mi suspectez prie­
tenii ? Pe Tase, pe Nae, pe Gica ori pe An-
ton-mutu ? $i nu numai pe ei, pe to^i aceia
care alergau cit era ziua de lunga pentru un
pumn de maruntis. De mi-ar fi dat Girlici
toata mezelaria lui Pa^oc, tot nu a$ fi putut
deveni omul lui !
Pesemne ca §i el pricepuse cam ce gin-
duri ii umblau prin cap, fiindca incepu sa
se incrunte :
— Sa nu spui ca nu vrei, nici ca nu poti !
Tonul cu care vorbise mi-a dat de gindit ;
te pomenesti ca ma baga §i la beci ! Am
incercat sa o scald :
— Ba vreau, dom’ comisar. Numai ca are
sa fie greu. Dupa ce voi vorbi cu vreo doi-
trei, ceilaiti or sa intre la banuieli — si
gata... nu mai aflu nimic. Inca or sa se si
fereasca de mine.
§tiam asta, fiindca nu o data incercase
poli^ia sa isi faca iscoade dintre noi, jurna-

19
lifjtii. Dar atunci cind il dovedeam pe vreu-
nul, nu-i raminea decit sa-§i caute alta me-
serie. Printre noi nu mai avea ce cauta. Am
preferat totu^i sa nu-i pomenesc comisaru-
lui. Pe de alta parte, ma gindeam ca ce voia
Girlici acum parea sa fie altceva. Voia adicS
sa puna mina pe unii de pe urma carora
— daca erau a§a cum spusese el — apoi
avea sa fie rau de noi. Se vede ca de-aia nu
vorbea lumea decit in §oapta despre ei, in-
cit eu nu §tiam mai nimic.
— Trebuie sa lucrezi cu cap, a continuat
Girlici. Sa nu incerci cu intrebari a$a... fara
noim&. Doar cind apare vreo mutra noua,
atunci. Pricepi ?
— Mde !
(Parca nu era totuna ? !)
— Ai sa reu§e§ti ! Cum afli ceva intere-
sant despre vreunul din a§tia, imi dai de
^tire. $i daca s-o dovedi ca e din cei pe care
ii cautam...
Se intrerupse, ridicindu-se in picioare. Ma
privea fix in ochi.
— Daca va fi a§a, a continuat el, ma fac
luntre §i punte, vorbesc cu dom’ colonel
Vidran — inspectorul, cu domnul prefect,
cu toti generalii pe care ii cunosc, si il aduc
pe taica-tu de pe front !
Cind s-a sculat el, m-am ridicat si eu, dar
auzind nea^teptata promisiune mi s-au in-

20
muiat genunchii §i m-am 15sat din nou pe
scaun. Era ceva la care pinS atunci cute-
zasem numai sa visez. Vorbele comisarului
au avut darul sa ma faca sa sper. $i pentru
o clipa am avut in fata ochilor — ca §i cum
ar fi fost aievea — scena sosirii tatei. L-am
vazut intrind in curte, imbracat intr-o uni­
forma peticita — a§a cum il tineam minte
in ziua plecarii. Eu i-am s&rit de git, in
timp ce mama plingea de.bucurie stringin-
du-i linga ea pe fratiorii cei mici, care pri-
veau nedumeriti la acel soldat strain pentru
ei. M-a readus la realitate vocea comisa­
rului :
— Asa, pustiule, tu ma aju^i pe mine, lar
eu — pe cuvint de onoare — il scot pe tai-
ca-tu de pe front. Iti promit c5 miine chiar
am sa vorbesc cu domnul prefect. Tu spu-
ne-mi cum il cheama §i la ce unitate este —
mi-a cerut el, preg5tindu-se sa noteze in-
tr-un carnet.
— Caporal Drobota P. $tefan, Oficiul
postal militar numarul 06245, i-am raspuns
eu pe nerasuflate.
— S-a n o ta t! Acum fii atent la ce-^i spun.
In primul rind, tot ce am vorbit noi aici e
secret. Ca la armata. E§ti doar fiu de soldat...
Vedeam cum Girlici se chinuie sa aleaga
cuvintele, si in mintea mea totul se inval-
ma^ea.

21
 — Asadar, strict secret, ca-i de rau. Di-
vulgarea se pedepseste grav. Pricepi ?
— Da, doin’ comisar, am biiguit eu, spe-
riat mai mult de felul cum o spusese, decit
de perspectiva pedepsei.
—■Nici macar maica-ti sa nu-i sufli vreun
cuvintel. Inteles ?
— Da, dom’ comisar.
— A doua acum : tot ce afli imi spui mie,
si numai mie.
Scrise niste cifre pe un petec de hirtie, pe
care mi-1 viri sub ochi.
— Asta e numarul meu de telefon. §tii
sa telefonezi ?
— $tiu, dom’ comisar, 1-am asigurat eu
si am vrut sa iau biletelul.
— Stai, ma, nu trebuie sa umbli cu bile-
tele, poate le pierzi ori le vede careva, $i
gata... s-a dus secretul.
— Atunci il notez inauntrul tolbei cu
ziare. Afara de mine, nu se uita nimeni
acolo.
— A§a da, vad ca esti baiat dezghe^at, o
sa facem treaba buna amindoi. Iar pentru
inceput, a§ vrea ca miine seara sa-mi aduci
o lista cu to^i vinzatorii de ziare care au
aparut in ultimele doua-trei sSptamini.
— Chiar cu toji ? !

22
 — Pai nu cred sa fie mul^i, Bucurestiul e
aproape pustiu din cauza bombardamente-
lor, a§a ca nici jurnalisti nu mai sint cine
stie ci'ti.
— Cam a§a e.
— Vezi ? Hai sa zicem — fiindca n-ai ex-
perienta — poimiine seara sa am lista. Cu
nume, prenume, porccla, de unde si cind a
aparut printre voi, unde locuie^te §i unde
isi vinde ziarele in mod obi§nuit. $i mai ales
daca vine si prin cartierul nostru. Tot ce
poti afla scrie acolo. Strecori hirtia printre
paginile unui ziar „Universul“ si, in drum
spre casa, treci prin fa^a sec^iei §i strigi
,,Ziarul — speciala !“ Eu am sa ies §i-mi dai
„Universul“ ala. E simplu si nici nu bate la
ochi.
— Da, dom’ comisar.
— Daca n-oi fi eu pe aici, are sa iasa
dumnealui — a aratat spre Mitoaca — ori
sergentul Racoltea. Il cunosti ?
— Cum sa nu ?!
— §i nu uita : cu cit prindem mai repede
firul, cu atita vine taica-tu mai curind. Cu
avionul #-1 aduc. P-onoarea mea !
M-am sculat de pe scaun :
— Dom’ comisar, o sa va aduc lista aia.
Poimiine, i-am promis eu, hotarit.
 Gindul ca-1 voi putea aduce pe tata inapoi,
acasa, insemna acum totul pentru mine.

CAPITOLUL II

Partea intii e povestita de mine, a

—

doua de un alt erou al cdrfii —

Nea Lache Butuc era impar^itorul de

ziare care ne dadea marfa. Adica el cumpara
cu toptanul, de la tipografii, §i ni le impar^ea
nou&, ca sa le vindem. Asta dupa ce bine-
in^eles i le plateam §i i$i oprea §i el partea
leului. In fiecare zi — diminea^a §i dupS-
amiaza — unul din noi trebuia sa-1 a jute. De
obicei intreba el : „Care ti-e mila de mine,
ma ?“
Cum insa nu se prea ingramadeau mi-
lo§ii — fiindca asta insemna sa stai pina la
urma §i pierdeai in felul acesta o gramada de
timp, deci §i de mu^terii — nea Lache numea
el pe unul din baie'tii mai descurcaretf. Nu
mica i-a fost mirarea — §i nu numai a lui —
cind m-am oferit eu.
— Bravo, Licu^a, m-a laudat nea Lache.
Apoi s-a adresat celorlal^i: Vede^i, M , are
suflet, ajutS omul la greu.

24
 $ i am inceput treaba.
— ...Douazeci de „Universul“, cin^pe
„Culintul“, douazeci „Timpul“...
Eu numaram ziarele, i le dadeam la inde-
mina, iar el le impaftea ft incasa banii. Intre
timp luam seama la toft care treceau prin fafti
naastra.
Primul a fost, ca de obicei, Tase — prie-
tenul meu ft asul vinzatorilor de ziare. Lui
niciodata nu-i ramine marfa in tolba. Are un
fel al sau de-a striga titlurile ftirilor, ca se
inabulzesc cumparatorii. Daca de pilda scrie
c& In Mexic s-au ciocnit doua trenuri, iar la
0 »aiova a fost arestat un escroc, el striga cam
a$a : „...In Mexic a avut loc O GROAZNICA
O A TA STROFA.D E CALE FER A TA ! LA
CRAIOVA a fost arestat marele escroc
Boftian“.
§i lumea da navala. Pina sa se lamureasca
mufteriul, Tase e departe.
Rind pe rind, mi s-au perindat prin fata
cam o treime din numarul jurnaliftilor bucu-
resteni, cunoscuft ft necunoscuft.
Aceftia din urma ma interfcsau pe mine,
fiindca pentru ei ma oferisem sS-1 ajut pe
Butuc. Era singurul fel in care ii puteam
cunoafte fara sa fiu luat la ochi. !j>i pe'
deasupra aflam si cum ii cheama, fiindca
iraparfttorul ii trecea pe o lista ca sa stie
2 — Eu Tase, ?i polifia
25
cui §i cite ziare a dat si apoi sa-si faca soco-
telile.
Dar, oricit 1-am masurat §i cintarit pe fie-
care, din cei pe care-i vedeam pentru prima
data (vreo cinci erau), nici unul nu parea sa
fie altceva decit un amarit de jurnalist ca
mine, ca Tase, Gica, Nae sau Anton-mutul.
Insa fiindca trebuia sa-i dau un raspuns co-
misarului — cit de cit — am socotit ca ar fi
mai bine sa-1 trag de limba pe nea Lache.
Am luat-o pe departe :
— Dar a§tia de unde au mai aparut ? Nu
mai sint musterii nici pentru noi, jurnalistii
vechi, au venit §i ei sa ne ia piinea de la
gura ?
— Care „astia“ ? M-a intrebat el in timp
ce-si numara banii.
— Aide Pitigoi, Delcea... Lupa^cu... i-am
raspuns eu amintindu-mi de citeva dintre
numele pe care le notasem pe furi§, la repe-
zeala, pe cartonul tolbei, sub numarul de
telefon al lui Girlici.
— De unde sa apara, ma ? Pitigoi abia a
iesit de la „zdup“, cica a fost ho^ de buzu-
nare. Lupa§cu e oltean — vara vinde ziare,
iarna gaz. Delcea — zice el ca-1 cheama
asa — se vede insa cit de colo ca e din aia
de se fofileaza sa scape de incorporare. Cum
apare vreo patrula, dispare mai ceva ca

26
omul invizibil. Ailalti : Stamate, Vicleanu...
sint mutre mai noi. D-alde d-aia care isi in-
chipuie ca e de ajuns sa-^i aga^i o tolba de
git, §i gata, e§ti jurnalist. Striga o zi-doua
„speciala d-acuma“, pina ragu^esc bine, §i
cind vad ca ramin cu ziarele nevindute se
lasa pagubasi.
— N-or sa mai vina ? am intrebat, gindind
ca nu voi putea afla despre ei atitea cit imi
ceruse Girlici.
— Cine §tie ? Si sa-i ia dracu’, ca mai rau
ma incurca. Da’ tu ce mai a§tep^i ? N-o iei
din loc ? Are sa-ti ia altul vadul.
— As ! Sa-1 vad p.-ala care indrazneste !
m-am grozavit eu. Insa mi-am luat repede
talpasita.
Vadul meu era liber de concuren^a dar...
si de musterii. Intirziasem ; si in meseria
noastra, daca nu apari cu marfa pina la ora
sase jumatate-§apte, cind tree oamenii spre
slujba... gata ! Po^i sa tragi oblonul, cum
s-ar zice. Vrei, nu vrei, trebuie sa astep^i ora
patru dupa-amiaza, cind incep sa mearga
acasa. Dar atunci adio cu ziarele de seara, nu
le mai prinzi.
Asa am pa^it §i eu ; se facuse douasprezece
si de-abia daca vindusem un sfert din marfa.
Ma gindeam ca daca §i dupa-amiaza !mi va
merge tot asa, s-a dus kilul de malai ! Cam

27
atita imi raminea ci§tig, dupa o zi de aler-
gatura si strigat „speciala ! ziaree !“
In zilele „bune“ — adicS atunci cind apa-
rea o stire mai deosebita — m-alegeam §i Cu
o jumatate de kil de fasole ori unul de aar-
tofi. Dar $tiri din astea — „bombe“, cuaa le
spuneam noi — erau tot mai purine. Iar flSnd
in locul lor picau din cele adevarate, de
250 kilograme, lansate de americani, se in-
jumata^ea $i kilul de malai. $i treaba asta,
de la 4 aprilie incoace se repeta la fieeare
doua-trei zile. Afurisita via^a !
Cam astea imi erau gindurile in timp ce
§edeam pe treptele unei cofetarii cu oblPa-
nele trase (cui ii mai ardea de prajituri ? !)
§i pindeam trecerea vreunui eventual raus-
teriu. Dar, ca un facut, disparusera de parCa
ar fi sim^it alarma ! In schimb, venind din-
spre Buze$ti a aparut unul dintre jurnaii§tii
pe care ii luasem la ochi in diminea^a aeeea,
Lupa$cu. Om ca la vreo 40 de ani. Cind m-a
vazut, mi-a facut semn cu capul, a§a, ca in-
tre cunoscu^i.
— Noroc ! 1-am salutat eu §i m-am gra-
bit sa intru in vorba cu el.
Am avut noroc, nu parea grabit. $i-a tras
tolba in fa^a §i s-a asezat linga mine.
— Ai facut ceva vinzare ?
—" F a c u i; detei mai mult de jumatate.

28
 Era intr-adevar oltean, de asta puteam fi
sigur.
— Ai vad bun ?
— De unde ? ! Sint ocupate toate de ai
mai vechi. Eu vind din mers ; calea Victo­
ries, bulevardul Lascar, strada general
Manu, Polizu — la spital* ca domnii doctori
vin mai tirziu. Pe urma, la Comenduirea
Pie^ii, cind pleaca domnii ofi^eri la masa...
Vorb-aia : lupul, de unde alearga, d-acolo
maninca ! Alerg §i eu.
Imi cam spulberasem din banueli, comunist
nu putea sa fie, ca n-ar fi avut curajul sa se
invirteasca pe linga Comenduirea pie^ii. Dar
n-are a face, m-am hotarit sa merg mai de-
par t e :
— Nu e$ti de mult printre noi, am arun-
cat vorba, a§a, ca intr-o doara.
— De-abia venii de pe front.
— E§ti oltean ?
— Din Gorj.
— !j>i pe front cit ai stat ?
— Din patru^unu.
— Tata a plecat la inceputul lui patru§-
doi. Poate ai auzit de el ? Caporalul $tefan
P. ©obrota, oficiul militar postal 06245.
— Zero^asemiidouasutepatru^cinci ? !
Asta-i la armata treia. Eu fusei la a-ntiia.
— Departe adica ? am intrebat dezamagit.

29
 — Cam.
— $i cum de dat drumul acasa ?
— Ma ranira. Pe urma, regimentul meu
veni in ^ara, pentru refacere. Vreo doua-trei
luni, trag nadejde ca m-or lasa in pace, a
adaugat el.
— Oare regimentul tatii n-o veni si el
pentru refacere ? am intrebat mai mult ca
pentru mine.
— Depanda de ce pierderi o avea. Noi, in
41, plecaram un regim ent; ne-ntorseram
doar trei companii. Ailalti...
Nu §i-a ispravit vorba, a ramas tacut, pri-
vind cu ochii incetosati spre caldarimul de
piatra. Dupa citeva clipe a oftat, apoi a in­
jurat scurt, fara sa spuna pe cine. Dar mi-am
cam inchipuit eu. Nu pe el il auzeam prima
la ta injurindu-i sau blestemindu-i pe cei
care pornisera razboiul. Si nici ultimul nu
era. Imi pierise pofta sa-1 iscodesc. M-am
gindit insa ca poate am sa aflu de la el cite
ceva despre ceilal^i. Asa ca dUpa ce am aler-
gat in calea un'ui om care ma chemase sa-i
dau un ziar am continuat cu intrebarile :
— Si de ce nu stai acasa astea doua-trei
luni ?
— Acasa ? Ce sa fac acolo ? PSmint n-am
nici macar o brazdjL Copii insa„. imi dete
al de sus sase.- Muierea munce§te la boga-

30
tani pcntru d-ale gurii. Io> mai scot un ban
cu zarzavatu’...
— Care zarzavat ? !
— Te ui^i ca vind ziare ? Asta o mai fac
citeva zile, pina imi adun capital sa-mi pot
umple bine co^urile ; atunci imi iau din nou
cobili^a la spinare. O sa fie treaba, femeile
nu prea mai pleaca de acasa, de frica bom-
bardamentelor, adauga el cu privirea inse-
ninata de nadejdi.
S-a ridicat in picioare §i §i-a impins tolba
subsuoara ;
— D-acu’ ma due. Ma odihnii destul.
$i a plecat strigind titlurile ziarelor ca pe
zarzavaturi :
— Ia „Curentu“, „Universul“, „Timpul“ !
Proaspete, d-acuma ! Jurnalistuoo !
Ce mai, nu ma min^ise ! Dar nici eu nu
aflasem altceva decit ca, pentru a veni acasa,
din regimentul tatii trebuie sa ramina doar
trei companii.
Pina la urma am ajuns la concluzia ca
singura nadejde de a-1 vedea pe tata acasa
era tot comisarul Girlici. Cit ii privea pe cei
ce raspindeau manifeste §i jurnale neinga-
duite de autoritati, o faccau pe pielea lor.
N-aveam de ce pune la inima ca-mi ceruse
sa-1 ajut sa-i prinda pe unii despre care-mi
spusese cite-mi spusese. $i-apoi, sa mi-1

31
aduca pe tata .de pe front, mai mult ce pu-
team sa-mi doresc...
Astfel judecind lucrurile, eram convins ca
am dreptate §i nu savir§esc nici o fapta de
care sa-mi fie ru$ine.
Am pornit spre piata Matache, sa-1 gasesc
pe Tase. Ca el §tie mai multe decit toate zia-
rele pe care le are in tolba.
Atita doar ca Tase nu prea avea chef de
vorba.
— Cortiunisti ? ! Care comuni$ti ? m-a in-
trebat cu gindurile la ale lui.
— Aia care raspindesc manifeste... ,|i
ziare... ,
Au ajuns §i la noi, in mahalaua noastra.
S-a uitat la mine cum ii priveam eu pe
aia micii cind spuneau cite o aiureala.
— De unde §tii tu de comuni§ti ?
I-am raspuns cu nepasare prefaeuta i
— Vorbe^te lumea...
— Mai Lica, sfatul meu e sa la§i lumea sa
vorbeasca, iar tu sa-$i astupi urechile si sa-1,i
co§i gura. Ca, bleg cum e§ti, cine §tie in ce
bucluc po^i sa intri.
— Dar n-am nimic cu ei, m-am aparat eu.
Te-am intrebat doar a§a...
_ — SS nu mai intrebi pe nimenea ; ca aia
— comuni$tii — sint oameni cafe nu $tiu
multe. Daca incearcS cineva sa-$i vire nasul
in treburile lor, s-a zis cu el 1
/
32
 — Sint chiar a§a de-ai ’draculul V
— PSi ce crezi tu ? Politia ii urmareste,
Siguran^a ii h5ituie§te, ,,ghestapoul“ ala se
tine scai de ei... ce sa facS ? I§i apara oamenii
pielea.
Naiba ma pusese s M vorbesc ? ! L-am pri-
vit cu coada ochiului, sperind sa-i citesc pe
fata daca a vorbit serios ori nu. N-am putut
citi nimic, era ocupat cu a§ezarea merindelor
pe o foaie de ziar.
— Mai bine sa mincam ; §i s& ne vedem
de-ale noastre. E mai sanatos.
„ 0 fi, i-am raspuns in gind, dar in felul
a9ta nu-1 aduc eu pe tata acasa.“
Cum insa ma razbise §i pe mine foamea,
am scos din traista bucata de malai c@pt,
brinza, ceapa ?i le-am pus linga ale lui.
Dupa-amiaza a inceput sa se mai invioreze
strada ; veneau functionarii de la slujba. Am
reu§it, dupa vreun ceas de alergatura §i stri-
gate, sa mai vind vreo douazcci de ziare. Bar
tot imi mai ramasesera destule. Afurisita
treaba ! Nu ma hotaram ce sa fac : sa ineerc
mai departe, ori sa ma due in Brezoianu, ca
sa prind ziarele de seara ? Jj>i cu alpa de di-
mineata cum raminea ? Tot domnului Gogu
i le las, pentru pungi, sa-mi dea iar cinci
patratele de zahar ? Rau a§a, rau altminteri.
Pin5 la urma m-am hotarit : „Hai, Licuta,
in Brezoianu".

33
 Dupa ce mi-am luat marfa — se „milosti-
vise“ altul de nea Lache, fiindca eu ajunse-
sem tirziu — mi-a venit o idee : <->Ce-ar fi
sa incerc la „Uzimef“ ?» A§a ii spunea fa-
bricii din cartierul nostru : Uzina de meca-
nica fina ,,Uzimef“. Inainte de razboi — pe
vremea cind lucra §i tata acolo — fabrica
scule, cintare, repara strunguri §i ma^ini.
Acuma insa se zvonea ca repara armele stri-
cate pe front. Se spunea doar, fiindca in afara
celor ce lucrau acolo (si care i§i (ineau gura)
nimeni nu stia ce se intimpla dincolo de gar-
dul inalt de caramida, care imprejmuia ha­
le] e cu geamurile vopsite. La toate cele patru
colturi fusesera ridicate foi§oare in care se
ai'lau santinele. La poarta erau tot militari
— cu un agent linga ei, dupa cite auzisem
si eu — iar muncitorii civili erau cercetati
§i perchezifionafi atit la intrare cit si la
iesire. In fabrica lucrau $i citeva sute de sol-
dati care nu aveau voie sa iasa afara.
Socotisem ca a§ face vinzare cu civilii care
ieseau ori intrau in schimb, findca se lucra
zi si noapte, fara intrerupere.
M-am agS^at de remorca unui tramvai §i
am pornit spre marginea ora$ului. Dar se
vcde treaba ca in ziua aceea plecasem de
acasa cu stingul. In fa^a por^ii se afla un in­
valid care, mergind §ontic-§ontic de la un

54
om la altul, se straduia sa-§i vinda celg
citeva ziare din tolba. i
Am inceput si eu sa strig cit ma ^inea
gura : „Speciala ! Ziaroo ! Ultimul comuni-
cat de pe fro n t!“
La concurenta, cum ar veni vorba.
Insa cu toata galagia mea, tot invalided
avea dever mai mare, pesemne fiindca ve-
nise mai devreme. Dupa vreo jumatate de
ceas, i§i golise tolba, pe cind eu de-abia vin-
dusem vreo cincisprezece buca^i.
Ramas singur, m-am mai invirtit prin fata
portii, cu nadejdea ca va mai apare vreun
mu^teriu. A aparut in schimb un tip imbru-
cat cu un trenci lung §i cu palaria trasa pe
ochi ; m-a masurat de sus pina jos :
— Ce-nvirtesti, ma, p-aci ? m-a intrebat el.
I-am virit sub ochi un ziar ;
— Speciala ! D-acuma ! Ultimul...
A luat ziarul, dar in loc sa mi-1 plateasca
m-a apucat de-o urcche §i, mai inainte s-a-
puc.sa zic ,,aoleo“, mi-a tras un §ut :
— §terge-o d-aci !
Nu 1-am mai intrebat de ce ; mi-am scos
sapea din cap si am rupt-o la fuga.
*

„Uzimeful“ intrase de mult in atentia

noastra. In primul rind datorita specificului
productiei — repara^ii §i reconditionari de
armament — cit §i din punct de vedere po­

39
litic $i organizatoric. Inca din primele zile
ale instaurarii dictaturii legionare, fabrica
§i-a Jncetat produc^ia obi§nuita.
Odata cu venirea la putere a lui Antonescu,
au fost aduse §i montate unele utilaje spe-
ciale, importate din G erm ania; to$i munci-
torii banui^i a fi comuni^ti sau simpatizan^i
au fost concediati $i mlocui^i cu solda^i.
Acum, situa^ia de pe front luind o intorsa-
tura tot mai grava pentru hitleri§ti, se luau
masuri din ce in ce mai drastice.
Din pricina aceasta a fost dizolvata celula
de partid din fabrica, iar printre muncitorii
care au trecut prin ciurul Siguranjei au fost
introdu§i agen^i. Noi cautasem o modalitate
ca sa intram in legatura cu acei muncitori
care, prin convingerile lor patriotice §i nive-
lul mai ridicat de intelegere a luptei pe care
o duceam, ne-ar fi putut sprijini in ac^iunea
de sabotare a produc^iei. In aten^ia noastra
se aflau §i osta§ii care lucrau acolo. To^i
erau muncitori cu inalta calificare, selec^io-
na^i dintre concentra^ii contingentelor mai
vechi.
— ...Muncitorii militari sint schimba^i
dupa 30— 40 de zile in grupuri mici. De la
fabrica sint du§i la gara Chitila, in autoca-
mioane acoperite,-inso^i de catre un ofi^er
de jandarmi si de un agent de la SigurantS.

36
Tot a§a sint adu§i $i cei noi. E imposibil sa
se ia direct legatura cu ei.
Tovara§ul Preda — legatura mea superi-
oara — m-a intrerupt :
—- Nici nu te-as sfatui sa incerci.
— Binein^eles ; §i tocmai pentru acest mo-
tiv m-am gindit sa va cer sprijinul...
— Anume ? a intrebat tovara^ul Preda,
privindu-ma pe deasupra ochelarilor.
— M-am gindit c& n-ar fi rau ca, paralel
cu incercarea de a intra in legatura cu sim-
patizan^ii din rindul salaria^ilor, sa introduc
in fabrica si material propagandistic, am
continuat eu dindu-mi pe fa^a un gind ce-mi
incol^ise cu citeva zile in urma.
Tovara$ul Preda a devenit mai atent i
— Adica ?
Bucuros ca ideea mea il intereseaza, am
inceput sa-i explic planul pe care mi-1 facu-
sem :
— De trei zile — in chip de invalid —
vind ziare in fa1;a uzinei. Am urmarit sa in-
tilnesc pe vreunul dintre muncitorii pe care
i-am cunoscut in perioada cit am lucrat
acolo, a§a cum mi-a^i indicat.
— $i ai reu§it ?
— Pina acum am descopefit ci^iva — mai
precis, patru. Dintre ei, insa, doar unul sin-
gur ma intereseaza. Maistrul Guran ; e drept
ca n-a facut niciodata politica, dar §tiu ca

37
este un om cinstit, integru, bun meseria§ si
se bucura de prestigiu in rindul celorlalti
muncitori. Desi nu a participat la greva din
treizeci si opt, m-a sprijinit totusi in fata
directiei.
— El te-a recunoscut ? Ce spune ?
— Ce sa spuna ? Deocamdata ma crede in­
valid autentic, §i atit. I-am dat de inteles ca
din cauza asta nu mai pot munci intr-o fa-
brica. E normal sa-mi ci$tig existenta vinzind
ziare. Nadajduiesc insa ca in zilele urma-
toare sa tree la partea a doua a planului.
Ogorul e bun, tovara§e Preda, nu-mi ramine
decit sa arunc semintele.
— Crezi ca va accepta s& ne sprijine §i ca
nu riscam nimic ?
— Dupa cite am priceput, discutind cu el,
sint convins.
•— $i mai departe ?
— Voi incerca, prin mijlocirea lui, sa tri-
mit soldatilor material propagandistic. Ei
sint singurii care ar putea pune la cale citeva
sabotaje sau cel pu^in sa provoace o inceti-
nire a ritmului de lucru. Siguranta ii supra-
vegheaza cu mai pu$ina aten^ie decit pe
rhuncitorii civili.
— Materialele cum le vei transporta ? s-a
interesat tovarasul Preda.

38
 — In tolba cu ziare. Daca omul acela va
consimti sa colaboreze cu noi, ii voi preda
muterialul virit intre foile unui ziar.
— Nu e prea riscant ?
— Am sa-i vind ziarul chiar sub nasul
ofilerului de serviciu, la poarta. Dealtfel, $i
el tot de la mine i§i cumpara „Universul“.
Tovarasul Preda a chibzuit in tacere citeva
clipe, apoi m-a intrebat :
— Cum iti procuri ziarele ?
— Cumpar cite patru-cinci buca^i de pe
la jurnalisti. Cu douazeci-treizeci de ziare
in tolba, sint ca §i jurnalist.
Insa tovarasul Preda nu parea dispus sa
se molipseasca de entuziasmul meu.
— Propunerea dumitale trebuie analizata
mai sus. Asa ca va trebui sa astep^i cu pu-
nerea ei in practica. E clar, tovarase Cornea ?
I-am raspuns inciudat :
— Clar, tovarase Preda.

Capitolul III

— Eu mai rdu ma incurc, in timp ce

ilegali§tii au unele banuieli —

In ziua urmatoare am prins rind la -Impar-

iirea ziarelor inaintea lui T a se ; primul

39
adica. Imediat ce mi-am pus marfa in tolba
am inceput sa dau roata prin dreptul celor-
lal^i impar^itori, doar-doar de 1-oi vedea pe
invalidul care vinduse ziare in fa^a „Uzimefu-
lui“. Sa aflu cum il cheama §i ce hram poarta.
Am pierdut insa timpul de pomana, nici
unul din invalizii care se aflau pe acolo nu
semana cu al meu. §i am stat in Brezoianu
pina s-a desfacut toata marfa. Sa mor de
necaz !
$i in vreme ce ma indreptam spre vad imi
rumegam in gind ciuda ca din nou ramase-
sem cu ziare nevindute.
Totodata faceam fel de fel de presupuneri
in privin^a Invalidului. De ce n-a venit sa ia
marfS f Sa se fi lasat de meserie ? Nu era
de crezare, in ajun plecase cu tolba goaia.
Deci nu era un nepriceput, si nici jurnalist
de ocazie. Dar in cazul asta, de unde-^i fa-
cea rost de marfa ? Direct de la tipografii ?
Era imposibil, nu 1-ar fi lasat nea Lache si
ceilal^i distribuitori.
„Hm ! Aici nu-i lucru c u ra t! Trebuie sa
aflu cit mai multe. Daca o fi vreunul din aia
pe care ii cauta Girlici m-a luat norocul in
bra^e ! Il adtic pe tata acasa“, am incheiat
eu, plin de speran^a, discu^ia cu mine insumi.
Dar nici in ziua aceea nu mi-a mers vin-
zarea. colac peste pupaza, pe la vreo un-
sprezece"a sunat alarma. Am fugit repede la

40
adapostul cel mai apropiat. Mi-am gasit un
locsor intr-un colt §i, a$ezat pe o caramida,
cu ziarele pe genunchi, am inceput sa a$tept.
Mirosea a igrasie, a trupuri transpirate §i
a varza murata, de la niste butoaie aruncate
intr-un colt, mai in fundul beciului botezat
„Adapost antiaerian“. Oamenii vorbeau in
jjoapta, ca $i cum s-ar fi temut sa nu-i auda
americanii care zburau la 4000 de metri inal-
time. Dupa vreo zece minute, au inceput s5.
cada bombele. Cladirea se zguduia facind sa
danseze becul prafuit ce atirna de tavan,
femeile bolboroseau rugaciuni §i i§i faceau
cruci dupa cruci. Cite una se rastea la vreun
copil care nu prea se sinchisea de ce-i afara,
arzindu-i de joaca §i hirjoneala.
Pe masura ce exploziile se inteteau, femei­
le treceau la plinsete §i blesteme, speriin-
du-i mai rau pe copiii care la rindul lor in-
cepeau sa plingS. Jj>i ie§ea o chiraiala de~ti
venea sa fugi afara. Dar nu se putea ; u$a
era pazita de un politai, a?a ca am ramas in
coltul meu §i priveam spre tavan ori de cite
ori peretele de care ma rezemasem imi da-
dea de §tire ca vreo bomba a cazut mai prin
apropiere. Imi inchipuiam ca, daca se va
surpa cladirea in beciul careia ma aflam, mai
intii ya incepe sa se crape tavanul adapostu-
lui, a§a cum se crapa gheata inainte de a se
sparge. Ce va fi dupa aceea ? Nu reu§eam

41
sa-mi imaginez. Dar de un lucru eram sigur :
ca se va stinge becul. A$a ca atita timp cit
ii vedeam lumina — le§inata, ce-i drept —
puteam fi linistit.
{■>]', intr-adevar, am scapat si de data asta ;
bombele au cazut tot in gara §i la atelierele
din Grivi^a.
Dupa ce am ie§it din adapost, mi-am in-
dreptat fata spre soare §i am tras in piept,
adinc, aerul in care pluteau firicele de mo-
loz. Hapciu !
Cind am dat coltul dinspre calea Grivitei,
1-am zarit pe T a s e ; tocmai vindea niste
ziare — cam multe — unui cetatean. Dar
pina sa ajung eu, omul se indepartase, dis-
parind printre tarabele goale ale zarzava-
giilor.
— Merge, merge vinzarea ! am constatat
mai mult cu invidie decit cu admiratie.
Dar Tase a scuipat chi§tocul tigarii si mi-a
raspuns nemultumit :
— Merge pe naiba ! Sa fi vazut tu vinzare
ce faceam inainte sa inceapa bombardamen-
tele. Multa lume lua ziare numai ca sa-^i
puna cumparaturile in ele. Acuma piata e
pustie, daca se mai incumeta citeva precu-
pete sa vina... ?i nici gospodinele nu se im-
bulzesc, fiindca n-au la ce. E jale mare,
Licuta baiete !

42
 — $i inca ce jale ! i-am ^inut eu isonul,
privindu-mi tolba aproape plina. Dar tu esti
norocos, ma ! Vazui ca adineauri ai vindut
un teanc.
— Le-o fi cumparat pentru pungi, ori ca
sa impacheteze ceva, a prcsupus el. Mi-a pri-
vit apoi tolba : Dar tu ce ai de gind, faci co-
lec^ie de ziare nevindute ?
— Ei, §i tu ! Am ajuns tirziu in Polizu,
musteriii se rarisera. Colac peste pupaza, a
mai sunat §i alarma.
— Daca te scoli boiere^te ! Fii §i tu pri-
mul, ca mine.
In dimineata aceea luasem ziarele inainte
sa vina el ; dar am preferat sa nu-i spun, ca
sa nu ma intrebe pentru ce m-am invirtit
un ceas printre imparj;itorii de ziare. A§a ca
am zis intr-o doara :
— Sttiu departe, ma, ce sa-i faci...
— Mai cauta-ti un vad, sa ai doua, ca
mine. Eu, seara, ma due la Filaret, ca ies
muncitorii de la „Lemetru“.
— Crezi ca n-am incercat ? Aseara am fost
la „Uzimef“, in cartierul meu. Am avut ghi-
nioh, mi-o luase altul inainte.
$i deodata mi-a venit o idee : sa vad daca
nu stie el ceva despre Invalid. Asa ca am
vorbit mai departe, incercind sa nu par prea
interesat :

43
 — Un invalid ; era nou in meserie, fiindca
nu 1-am vazut nici o data la impartitul zia-
relor.
— Parca- el sta sa-1 vezi tu, mi-a intors-o
Tase. Ci^i jurnali§ti se aduna pe Brezoianu
si Sarindar... cine poate sa,-i vada pe to^i ?
— Precis n-a f o s t! Ca d-aia am iritir-
ziat.
Hait ! Ma dadusem de gol. Tase a devenit
atent :
— Parca ziceai c-ai venit tirziu, ca stai de-
par te...
Am incercat s-o scald :
— Aa... pai asta am vrut sa spun ; fiindca
am venit tirziu... am apucat sa-i vad §i pe
aia care luau ziare in urma mea.
§i mi-a mers ; el a dat-o in alta vorb& :
— Lasa, Licu^a, ca n-or tine bombarda-
mentele astea o ve§nicie. O sa vedem iara$i
strazile pline de oameni.
Ne-am a§ezat la umbra, sa mincam. Nu
renun^asem insa la ideea de-a mai afla ceva
despre Invalid :
— Zau a§a, mai Tasica, lume pufiria,
„bombe“ — ioc ! V orbes^le §tiri, nu de cele
din avioane, ca sintem satui de ele. Nti e
treaba nici pentru noi, jurnalistii vechi. Acum
au aparut §i invalizii. JjJi lumea mai mplt de
la ei cumpara. De ce n-or sta acasa ? Ca doar
au pensie ! m-am prefacut eu indignat.

44
 A facut Tase ni§te o c h i!...
— Da’ de cind te-ai facut a§a de§tept ? !
Ce ai tu cu pensia lor ? Maica-ta n-are leafa ?
Tu de ce nu stai acasa, hai ? Vii sa-mi iei
mie piinea de la gura ; care n-am nici pa­
ring, nici casa... nimic.
Am tacut mile ; cu el greu o sco^i la ca-
pat. Mi-am dat seama ca incepusem p ro st;
era cazul sa amin investiga^ia pe alta data.
Seara, pe la cinci, am plecat spre Bratu-
le§ti — c-a§a se numea cartierul in care lo-
cuiam. Vroiam sa ajung devreme la „Uzi-
meftt, inaintea Invalidului, adica.
A? ! Cind ^i-e dat intr-o zi ca sa-$i mearga
prost, pai pina nu se face noapte, tot ana-
poda rfi ies treburile. Daca de diminea^a pier-
dusem o ora incercind sa-1 vad pe Invalid,
acum primul care mi-a ie§it in cale a fost
comisarul Girlici. Astepta tramvaiul in sta­
dia de la capatul linieb
— Facusi ceva, pustiule ?
Mi s-au muiat genunehii. Am inceput sa
ma b ilb ii:
— Sa-sa vede^i, n-n-am facut lista...
— De ce, ma ? s-a rastit el.
— N-a-am facut-o, dar... zi-zilele astea o
fac eu... Deocamdata sint p ej un fir .bun...
n-aveti nici o grija, am reu$it eu, in sfirjsit,
sS gasesc o iesire, ca nu-mi venea deloc sa-i
joc in struna.

45
 Girlici s-a mai dom olit:
— Bine, bine, numai grabe§te-te, ca n-am
vreme de pierdut.
Nici despre Invalid nu am pomenit nimic.
De altfel nici nu stiam macar cum il cheama.
Iar Girlici avea pretentii la nume. A§a ca
am aminat-o pentru alta data.
Comisarul m-a lasat apoi sa plec. Dar nu
inainte de a-mi aminti ca intoarcerea tatii
depinde de destoinicia mea ; cu cit ii voi da
stiri mai multe despre jurnali§tii noi, sus-
pec^i, cu atit vor creste $ansele de a-1 prinde
pe acela — sau pe aceia — care raspindesc
manifeste $i ziare ilegale in cartierul nostru.
$i-atunci va avea el, Girlici, grija de tata.
Pina una-alta, ma prinsese seara. Cind am
ajuns in fa^a „Uzimefului“, Invalidul tocmai
pleca cu tolba goala, iar poarta era inchisa
si pazita de un jandarm mustacios. Se dusese
kilul de malai si pe ziua aia.
Am cotit-o pe o strada laturalnica, sa mai
scurtez din drumul spre casa. Noroc ca nu
aveam ghete sau pantofi, le-as fi tirit §i pe
ele ! Pa$eam cu grija ; era inluneric si ma
temeam sa nu calc pe vreun ciob sau altceva,
sa ma tai. Asta mi-ar mai fi lipsit, sa nu mai
pot alerga ! Cind am dat coltul in strada
Soveja, am auzit latrind ciinii de la gradina
lui nea Panait Bulgaru.

46
 Insemna ca trece vreun om strain ; locui-
torii cartierului traversal! strada cind ajun-
geau in dreptul lor, ca sa nu-i intarite.
Am privit intr-acolo ; se zarea silueta unui
barbat care se grabea sa treaca de gradina ;
am marit §i eu compasul. Mi se paruse c-ar
fi chiar Invalidul. §i chiar el era ; 1-am re-
cunoscut dupa boneta §i tolba de ziare. Da’
cum ciorile se facea ca nu mai §chiopata ? !
„Hopa ! E asta invalid cum sint eu mitro-
p o lit!“
§i m-am hotarit sa-1 urmaresc ; fiindca
lucru curat nu era !
Tiptil-tiptil, mai pe dupa pomi, mai in
umbra gardurilor, am inceput urmarirea.
Ca-n filme !
Pesemne, insa, ca omului nici nu-i trecca
prin minte ca cineva se tine dupa el. Ifji ve-
dea lini§tit de drum ; mai ales dupa ce lasase
in urma latratul dulailor. Dar dupa ce a stra-
batut aproape jumatate din strazile $i mai-
danele mahalalei, s-a oprit.
Am facut si eu la fel, avind grija sa ma
lungesc in san^. El a aprins o tigara. A ince­
put sa priveasca in jur ; parea ca a^teapta pe
cineva. $i intr-adevar, la vreo doua-trei
minute a aparut alt cetacean. N-am auzit ce
au vorbit (daca vorbisera cumva !), fiindca

47
imediat au plecat impreuna. Eu, dupa ei,
mergeam tupilat, aplecat de mijloc, sa nu fiu
vazut. Imi facusem planul sa-i urmaresc pina
vor intra undeva ; §i apoi sa alerg la sec^ia
de police. Sa se descurce Girlici cum o sti.
Dar se vede dk, de§i se intunecase, ziua cu
ghinioane tot nu se ispravise, fiindca, dupS
ce au parcurs citeva strazi §i au traversat cam
tot atitea maidane, Invalidul a grabit pasul,
iar celalalt a dat cotyul strazii Nucului. Cu
el n-aveam treaba ; asa ca m-am zorit sa nu-1
pierd din ochi pe Invalid. Dar cind am ajuns
la col^ul unde se desparfisera, celalalt mi-a
taiat calea.
■
— Ce cau^i, ma, p-aici ? A1 cui e§ti ?
Am inghi^it in sec §i mi-a trebuit destul
timp pina am fost in stare sa-i raspund :
— Sint al lui Drobota. Caut pe un invalid,
tot jurnalist, am adaugat eu vroind sa-1 las
sa in^eleaga ca nu §tiam c-au fost impreuna.
Dar el s-a prefaeut ca nu il intereseaza :
— Aha ! Al lui $tefan e§ti ? V-a mai
Scris ?
— N-am primit nici o veste, de vreo trei
saptamini. Mama e foarte ingrijorata, i-am
raspuns eu, mul^umit ca nu vroia sa $tie
mai multe. De intrebare, nu m-am mirat, pe
tata il cuno^teau destui oameni din cartier.

48
 — Nu trebuie sa-$i faca griji. Cum merge
posta acuma... Maica-ta ce mai face, e sana-
toasS ? Tot la A.P.A.C.A. lucreazS ?
— Da, tot acolo.
Am inceput sa intru la idei : ce l-o fi gasit
de st£ de vorba cu mine, noaptea, in m ijlo-
cul drumului ? M-am dat mai aproape, nu
mirosea a bautura. Hm !
— $i ce treaba ziceai ca ai cu invalidul
ala ?
Am inceput s-o scald, cautind un motiv cit
mai de crezare :
— Aa... p&i sa vede^i... eu, acuma, vroiam
sa... sa vorbesc cu el, sa... sa facem schimb de
vaduri.
— Cum ar veni asta ?
— Adica sa vinda el in locul meu, la gar&,
§i eu in locul lui, aici, la „Uzimef“. Mi-ar
veni aproape de casa.
Am suspinat u^urat in sinea mea, socotind
ca puteam fi crezut. Dar ti-ai g a s it!
■
— §i ziua nu puteai sta de vorba ? Mai
Lica — parca a§a te cheama — du-te acasa
§i nu mai umbla noaptea pe strazi, ca cine
§tie ce mai po^i pati. Ai inteles ?
Necajit §i descurajat ca niciodatii, am pie-
cat spre casS. De un lucru eram sigur : omul
— cine-o fi fost — bSnuia c&-l urm&risem pe
Invalid pentru cu totul altceva decit schim-
bul de vaduri. La rindul meu, imi dSdeam §i

49
eu seama — ce-i drept cu intirziere — ca tot
lungind vorba ii lasase timp sa se indepar-
teze de mine.

Din spatele usii am auzit vocea tovara-

sului Preda :
— Cine-i ?
— Om bun din lumea larga, am raspuns
eu.
Conform in^elegerii, un astfel de raspuns
dadea de in^eles ca sint singur.
Dupa ce am intrat, tovar&sul Preda m-a
intrebat :
— Ai fost cumva urmarit ? E§ti in intir­
ziere cu cinci minute.
— Da, de cel mai periculos agent al
Siguran1;ei. Am scapat ins& repede de el !
Tovara§ul Preda m-a luat in serios :
— Cum de ti-ai dat seama ca e agent ?
i — Era deghizat in vinzator de ziare.
Am vazut insa pe fa^a tovara$ului Preda
mai multa ingrijorare decit merita urmari-
rea in sine ; era cazul sa lamuresc lucru-
rile :
— Agent ? A§ ! Am glumit. Era un baiat
de aici, din cartier ; vroia sa-mi propuna...
un schimb de vaduri comerciale. M-a sca­
pat de el omul cu care m-am intilnit. Ii
cunostea familia.

50
 — Deci, intilnirea a avut loc. Da-mi
amanunte despre el.
— Il cheama Guran Petre — dupa cum
v-am spus. La „Uzimef“ lucreaza din 1926
si se bucura de increderea directfei, ca
muncitor destoinic. Nu a facut parte din
nici un partid politic §i nici nu a simpati-
zat cu vreunul.
— $i ce ginde$te ? Gum a acceptat sa ne
sprijine ? Cum de s-a hotarit s-o faca ?
— Din cele ce mi-a relatat privitor la
activitatea lui in fabrica — s-a referit prin-
tre altele si la urmfele de singe de pe armele
care sint aduse la reparat — am in^eles ce
simte ; ca de§i n-a fost pe front, i§i dS totusi
seama de grozaviile de-acolo ; ca a vazut
si aici si-a in^eles multe. nu mai vrea sa
stea cu miinile la piept.. I-am vorbit despre
contribu^ia pe care o poate aduce fiecare pa­
triot, pentru incheierea macelului cu un
ceas mai devreme. M-a ascultat cu aten^ie
si a priceput ca am nevoie de el.
— Despre dumneata ce mai $tie ?
— M-a cunoscut pe vremea cind lucram
la „Uzimef“ — cind cu greva din 1938, v-am
povestit eu ; acu’ i-am spus ca, fiind ranit
pe front, invalid, nu mai pot munci. In schimb
contribui — in masura posibilitatilor — la
lupta pentru scoaterea tarii din razboi. N-a

51
fost curios sa afle cum ; §i nici din ce grup
sau partid fac parte, am precizat eu. A In d ­
ies ca trebuie sa fie discret.
Tovara?ul Preda a facut citiva pasi prin
camera, apoi s-a oprit in fa^a mea :
— E^ti sigur de acest om, tovarase
Cornea ?
— Ca de mine insumi. E cinstit §i sincer ;
a§a cum a fost intotdeauna. M-am interesat
— cu discrete — intrebind despre el §i pe
al^i citiva din salaria^ii care ma mai
minte.
Se parea ca il convinseSem, fiindca s-a a§e-
zat pe scaunul din fa^a mea, ceva mai
lini^tit.
— In linii mari, m-am interesat in pri-
mul rind de situa^ia sa fa$a de masurile
restrictive din fabrica. De ce posibilita^i de
mi§care anume dispune.
— Perfect, a incuviin^at tovara$ul Preda,
asezindu-se mai comod pe scaun.
— Mesterul Guran are permis sS circule
prin toate sec^iile, inclusiv acelea unde lu-
creaza militarii. Va putea plasa manifestele
fie la spal&tor — cu pu^ina soda in ele —
fiindca militarii se spala dupa c iv ili; fie in
sala de mese. Mesele nu se cura^a dupa ce
maninca civilii care obi$nuiesc sS. lase mili-
tarilor cite o felie din piinea adusa de ei,
de-acasa. Mai sint apoi §i adaposturile anti-

52
aeriene ; poate arunca materialele prin ae-
risitori. Acesta e planul meu, a$tept parerea
dumneavoastra. Daca imi da^i cale libera,
de poimiine il pun in aplicare.
Dar tovara§ul Preda, ilegalist cu experi-
enta, mi-a potolit zelul :
— Uijurel ; nil este nici ac^iunea mea,
nici a dumitale. Mai sint si al{i tovarasi care
trebuie in$tiin1;ati §i de a caror pSrere tre-
buie sa tinem seama. In plus, eu tot nu ma
dumiresc ce 1-a determinat pe baiatul acela
sa se lina dupS dUmneata ?
— V-am spus doar ! Vroia sa-mi propuna
un schimb de vaduri.
— Sa zicem, a incuviin^at nu prea convins
interlocutorul meu. Dar de ce n-a facutK) la
poarta fabricii, acolo unde v-a^i gasit ?
Am ridicat din u m eri; nici eu nu price-
peam.
— Probabil ca i-a venit ideea mai tirziu,
dupa ce am plec^t de acolo. Sau poate ca s-a
gindit la acest lucru cind m-a vazut pe strada.
Tovarasul Preda a clatinat din cap :
— Sint cam multf „poate“ in istoria asta
cu vadurile. Noi nu ne jucam de-a activita-
tea ilegala. Trebuie sa aflam ce hram poart&
flacaul.
— Il cunoa§te mesterul Guran, i-am amin-
tit eu. I-a§ putea cere lui sa se intereseze mai
indeaproape.

53
 — A$a merge, a acceptat tovarasul Preda,
dupa ce s-a gindit citeva clipe. In nici un
caz, insa, nu vom actiona in vreun fel, pina
nu sintem lamuri^i asupra lui. N-ar fi pcn-
tru prima data cind poli^ia se folose§te de
naivitatea §i de spiritul de observa^ie al
copiilor.
— Il voi ruga pe me§ter sa ia legatura cu
familia baiatului. Pina nu aflu ce §i cum,
nu fac un pas inainte, 1-am asigurat eu.
Dealtfel, marturisesc ca pruden^a lui ma
virise §i pe mine la idei.
Tovarasul Preda s-a sculat de pe scaun :
— Ne-am in^eles, tovara§e Cornea ; nici o
ac^iune la „Uzimef“ pina nu aflam ce-i cu
baiatul. Deocamdata po^i continua sa vinzi
ziare la poarta, sa se obi§nuiasca totf cu pre-
zen^a dumitale.
Eu am priceput — dupa felul in care ros-
tise cuvintul „aflam“ — ca nu se va mul^umi
numai cu cercetarile mele privitoare la mi-
cul jurnalist. Eram sigur ca va intreprinde !?i
el cite ceva. Cum §i prin cine ? Nu era treaba
mea sa aflu.
— Cu maistrul Guran cind te mai intil-
ne^ti ?
— Miine seara, dupa ce iese din schimb.
li voi atrage aten^ia asupra baiatului.

54
 — Perfect. $i acum, succes ! mi-a urat
tovarasul Preda in timp ce-mi deschidea u§a.

CAPITOLUL IV

— Invalidul imi cam da de furcd, in

timp ce comisarul Girlici are neplaceri —

Era duminica, ziua in care §edeam §i eu

acasa toata dupa-amiaza. Citeva ceasuri
bune ma scaldasem impreuna cu alfi baiel,i
in apa Colentinei, la Vadul lui Filfoc.
Inotind, plonjind sau jucind leap$a, uita-
sem de toate : de foame, de oboseala... chiar
§i de misiunea primita de la comisarul
Girlici. Iar cind a inceput sa se insereze,
am plecat fiecare la casa lui.
Mama fiersese apa in cazan, pregatise al-
bia cea mare ^i, pina sa vin eu, ii imbSiase
pe aia micii. Fara sa ia in seama faptul ca
vreme de peste patru ore ma balacisem in
girla, nu m-a slabit cu gura pina ce nu am
intrat in albie. Asta era culmea ! Sa vii de
la scaldat §i sa intri in albie ! Insa nu aveam
incotro. Pe urma am mincat cu tofii impre­
una, ceea ce se intimpla doar duminica
seara. Dupa aceea ne-am vazut fiecare de

55
ale lu i; mama a inceput sa cirpeasca, aia
micii sa se joace in jurul mesei, alergind §i
rasturnind scaune in timp ce eu, coco'tat in
virful patului, rezemat de perne, citeam —
pentru a nu §tiu cita oara — aventurile ca-
valerului d’Artagnan §i ale bravilor sai prie-
teni.
— Lica baiete — a inceput mama intreru-
pindu-mi cititul tocmai cind sabiile mu§che-
tarilor se incruci$au cu cele ale oamenilor
contelui de Rochefort — de ce nu mi-ai spus
ca ai necazuri cu comisarul Girlici ?
Bine spune vechea zicala : „De ce ^i-e frica
nu scapi !“ Numai c& nici eu nu eram nascut
ieri-alaltaieri; §i din ziua — mai bine spus,
noaptea — cind il urmarisem pe Invalid, iar
omul acela ma recunoscuse, avusesem tot
timpul sa imi pregatesc un raspuns pentru
eventualitatea ca mi se va pune o astfel de
intrebare. Atita doar ca acum — cind mama
a^tepta privindu-ma a$a, din fuga, cu coada
ochiului — treaba era mai complicata decit
imi inchipuisem. De cind plecase tata pe
front §i vazusem cit de greu se chinuie,
biata de ea, sa ne asigure mincarea cea de
fiecare zi (buna-rea— vorba e ca era) §i cum
se straduia sa ne ^ina cura^i §i pe noi, ^i
casa, o iubeam §i o respectam mai mult ca
oricind. $i daca inainte, cind faceam vreo

56
boroboata, il mai luam pe „nu stiu“ in bra^e
ori trinteam chiar §i o minciuna, ca sa ies cu
fa^a curata, in ultimul timp insa ma purta-
sem in a§a fel incit sa nu fiu nevoit nici-
odata s& ma folosesc de minciuni pentru a
ie§i din vreo incurcatura. De data asta, nu
aveam insa de ales ! Ma temeam mai mult
de comisarul Girlici decit de dojana mamei.
$i apoi, socoteam ca aducerea tatii acasa
merita nu o minciuna, ci o suta, o mie chiar !
A§a ca i-am raspuns incercind sa ma prefac
cit mai nepasator :
— Necazuri ? De nici un fel. Cine ti-a
spus ?
— Te-a vazut cineva, alaltaieri, cind sta-
teai de vorba cu el.
— Aaa ! Asta era ! M-a oprit ca sa ma in-
trebe de unul... Pitigoi.
— Cine e asta ?
— Un hot de buzunare. Il urmare§te mai
de mult $i ar fi auzit ca s-a facut vinzator
de ziare §i buzunareste lumea pe la inghe-
suieli. A vrut sa-i spun daca il cunosc $i cam
pe unde are gazda.
— $i ce i-ai spus ?
— Ca il cunosc doar a§a, din auzite, dar
nu stiu unde locuie^te. N-are decit sa-1
caute, ca de-aia e comisar.
— Da’ despre altii nu te-a intrebat ?

57
 — Despre cine, mama ?
— Oameni cunoscu1,i, din cartierul nostru ?
— Nu, mama, zau ca nu !
De data asta spuneam doar adevarul.
Mama a reinceput sa cirpeasca, dar dupa
citeva clipe mi-a vorbit din nou :
— Ai grija, baiatule, sa nu te indemne co-
misarul la cine $tie ce fapta urita, sa nu-mi
mai pot scoate pe urma obrazul in lume §i
s&-l faci §i pe taica-tu de ru§ine.
Imi cam dadeam eu seama ce vroise ea
sa-mi spuna prin fapte urite ; adica sa ma
indemne sa-1 ajut sa dea in git pe vreun om
cumsecade pe care pusese el ochii, ca s-o faca
pe grozavul in fa^a §efilor, a nem^ilor §i a
alor mari. Mai vazusem noi de-astea, ?i ce-i
poate pielea. A§a s-o fi intimplat si cind cu
arestarea vecinului nostru, pe care 1-a ridi-
cat duba in prim&var&. Sau cine §tie la ce
alte matrapazlicuri de-ale lui Girlici s-o fi
gindit mama. Da’ ce, eu eram nebun ? ! Pai
nu mi-ar fi crapat obrazul de ru§ine ? Ca
doar nimeni dintr-ai no§tri nu-1 inghi^eau
pe comisar, nici pe ai de-o teapa cu el. Ceea
ce imi ceruse mie socoteam insa ca-i cu totul
alta treaba. Gindul meu era unul singur :
sS-1 aduc pe tata acasa. Iar cei de-i cauta
Girlici acum se vede ca erau unii a§a cum
zisese el, de vreme ce s-ascundeau de toata
lumea. „Oare de-aia s-or ascunde ?“ ma tot

58
framintam. $i-m i amintii ca Tase bagase
frica in mine de ei — ce-i drept, parca
altfel... Dar la urma-urmei, cam tot una
era, imi ziceam eu. Ca intrasem in cird
cu Girlici nu-mi convenea defel, si nici ce
ma pusese el sa fac. Indiferent cum erau
oamenii aceia — nu-mi da inima ghes deloc.
Vorba e ca-1 aduceam pe tata acasa, tata
caruia ii duceam cu to^ii dorul §i-i sim^eam
lipsa, §i-atunci toate se vor lamuri §i mama
avea sa fie §i ea mul^umita. Dar cum sa-i
spun ei toate astea, cum ? Sa se mai teama
§i pentru mine ? Vad eu in ce chip oi face
sS iasa bine...
Numai ca, pina una alta, imi pierise pofta
de citit. Cuvintele mamei ma pusesera pe
ginduri. $i inca serios de tot. Daca aflase
ea cite ceva despre legaturile mele cu comi-
sarul Girlici, desigur ca mai erau ^i al^ii in
cuno^tin^a de cauza. Cum putea fi, de pilda,
$i omul din strada Nucului. Ori chiar Inva-
lidul, ?i-atunci se da toata treaba peste cap.
Prefacindu-ma ca citesc, am inceput sa
chibzuiesc asupra celor ce trebuia sa fac de
acum inainte. Cu cit ma gindeam insa mai
mult, cu atita ma convingeam ca m-am
incurcat mai tare, intr-o istorie care pentru
mine se putea incheia §i intr-alt fel ; prost
adica.

59
 Faptul c5 trebuia s3 m3. ascund de tofi, $i
mai ales de mama, ma chinuia cel mai mult.
$ i pentru ca necunoscutului ii vorbisem des-
pre un schimb de vaduri, mi-am zis ca cel
mai sanatos lucru ce-1 aveam de facut era sa
ii propun chiar asta Invalidului.
Noaptea aceea am dormit prost si am visat
u r it ; se facea ca eram mu$chet.ar, ca pleca-
sem la Londra, dar in locul lui Buckingham
ma a§tepta tata ranit, §i in loc de diamante
pentru regina trebuia sa aduc manifeste pen­
tru mama. Richelieu avea chipul Invalidului,
Rochefort pe al lui Girlici... Iar eu eram
singur ; nu aveam pe linga mine nici un in-
felept ca Athos, nici un descurcare^ cu re-
la^ii cum era Aramis... §i nici pe vreun voi-
nic de talia lui Porthos nu m3 puteam bizui.
Gind s-a luminat de ziua, visele mi s-au
destrSmat odat3 cu somnul §i am respirat
usurat. Spalatul si imbrScatul nu mi-au
luaf decit vreo zece minute $i dup3 ce mi-am
atim at de git traistufa cu mincare $i tolba
pentru ziare, am plecat impreuna cu mama ;
ea la fabrics, eu in Brezoianu...
Ziarele inca nu sosisera de la tipografii;
insiruifi pe trotuare, jurnali?tii $edeau de
vorba ori iiji completau somnul intrerupt
prea devreme. Am socotit prilejul tocmai
bun sa-1 mai caut o data pe Invalid, sa-i pro­

60
pun schimbul de vaduri, ca sa-i inlatur orice
banuiaia.
Am pornit-o deci spre bulevard, ins& pinS
sa ajung in dreptul „Universului“ au aparut
§i impartitorii cu bicicletele incarcate. S-a
iscat atunci o inv51ma§eala de era sa ma
darime ; se imbulzeau care mai de care sa
apuce rind in fata. Nici vorba nu mai putea
fi de gasirea Invalidului! Am alergat §i eu
pe linga bicicleta lui Lache Butuc §i cu aju-
torul lui Tase am luat marfa printre primii.
A§a ca mi-a mers struna cu vinzarea in
diminea^a aceea. Dupa-amiaza, zor spre
Brezoiariu, sS iau edi^ia de seara. Cu ziarele
in tolba, doar i-am urat lui Tase „vinzare
bun&“ ^i am alergat spre tramvai. Vroiam
sa ajung la „Uzimef# inaintea Invalidului.
Ti-ai gasit insa ! B^nmul om pe care 1-am
v.azut in fa^a fabricii era chiar el. Apoi, pri-
vind spre poarta, 1-am vazut si pe tipul care
ma gonise cu citeva zile mai inainte. Nu $tiu
cum, dar numai ce-1 zaream, §i-mi sarea
inima. Nu ma dumiream deloc cum de ajun-
sese Invalidul inaintea mea. Fusesem primul
jurnalist care se aga^ase de tamponul re-
morcii, iar in vagoanele tramvaiului, altul
nu se mai urease. Ca doar n-o fi venit cu
taxiul ? ! Pe urma m-am luminat, cum s-ar
zice : nu avea nici un ziar de sear&. Nu-mi

61
raminea decit sa-i vorbesc despre schimbul
de vaduri, dar asta mai la urma, clnd s-o
ispravi vlnzarea.
$i ca sa-i arat ca, atita timp cit slnt eu
acolo, el nu are dever, am inceput sa alerg
din om in om strigind cit ma tinea gura $i
imi ingaduiau plaminii :
— Ziaree ! Speciala d-acuma ! Ultimul
comunicat de pe front ! Amanunte despre
...NOUA ARMA SECRETA A NEMTILOR —
FUGA... din pu§carie a unor condamnati !
Speciala I
II „taiasem“ pe Tase ! Oamenii zimbeau
inveseliti §i... cumparau. Iar eu strigam mai
departe :
— Victorii pe toate fronturile ! Speciala
de searaa !
Chestia cu victoriile o invatasem tot de la
Tase. Cind auzeau de victorii, cetatenii de-
veneau curiosi, cumparau ziarul §i citeau
comunicatele. Atunci se lamureau ale cui
erau victoriile ; fiindca ?i unii redactori de
la ziare i§i cunosteau meseria. Ei nu puteau
scrie ca nemtii mincasera bataie, dar nu ii
putea impiedica nimeni sa spuna ca due...
lupte inver^unate, repliindu-se pe pozitii
dinainte stabilite. Adica... tot indarat.
Ce mai, il d&dusem gata pe Invalid ! In-
cerca el sa-mi tina piept — cum s-ar zice —
dar in meseria noastra, gura conteaza. §i

62
picioarele. Sa §tii sa strigi §i sa alergi de la
un om la altul. Mergea vinzarea cum nici nu
m§ a§teptam. Aproape ca imi era mila de
bietul Invalid caruia parca ii pierise . tot
cu ra ju l; §edea In coltul unei strazi §i striga
doar cu jumatate de glas: „Universul!“ „Tim-
pul“ ! Cind §i cind se mai abatea cite un
mu§teriu pe la el.
Erau oameni mai in virsta, cu care parca se
cuno$tea, fiindca schim'bau $i o vorba-doua.
Printre ei 1-am vazut §i pe tfecatorul care
ma oprise in seara cind il urmarisem pe
Invalid. L-am privit atent, ca sa-mi in-
tiparesc in minte trasaturile lui care parca-
parcS imi erau cunoscute. De unde ? — nu-mi
puteam da seama !
El, in schimb, a trecut pe linga mine ca §i
cum nu m-ar fi vazut in via^a lui. In clipa
aceea, omul in civil mi-a facut semn :
— Da-mi §i mie „Seara“.
Am scos repede ziarul din tolba.
— Pofti^i, dom’ §ef. De-acuma, speciala...
§i fiindca o tot lungea cu cautarea marun-
tisului prin buzunare, am facut pe filotimul:
— Lasaji, daca n-ave^i, imi da^i alta data.
9i m-am indreptat spre un grup de oameni
care tocmai ieseau. Cind m-am intors cu
fa^a spre strada, Invalidul disparuse.

63
 „L-am dat gata, mi-am zis eu. Nu-1 mai
prinzi pe aid.
In seara zilei urmatoare, cind am ajuns la
„Uzimef“, m-a apucat bataia de inima : In-
validul era... la post, cum s-ar zice. M-am
hotarit sa-i vorbesc, sa lamuresc odata lucru-
rile. Daca imi lasa vadul liber, insemna ca-1
banuisem degeaba. Iar faptul ca se prefacea
invalid era vreun true al lui, sa-i faca pe oa-
meni sS-i cumpere ziarele. S-au mai vazut
d-astia.
— Bun& seara, nene.
. — Noroc, baiete ! Ai §i venit ?
— Ce sa fac ? Asta mi-e meseria. Dar vad
ca la mata merge cam slab cu vinzarea, am
batut eu §aua.
— Merge, nu merge, piinea tot trebuie sa
mi-o scot, mi-a raspuns cam in doi peri.
— De ce nu incerd cu ^igarile ? E mai ren-
tabil.
A ridicat din umeri :
■
— Pentru asta i^i trebuie capital si rela^ii
pe la „Regie“. Eu n-am nici una, nici alta.
— Aha ! Dar ziua unde ai vad ?
— N-am, c&-s ocupate toate. Vind pe unde
pot...
— Nu-i bine ; in meseria noastra, daca n-ai
un vad bun, nu-^i sco^i piinea. De ce nu in-
cerci mata pe Grivi^ei, intre gara §i Polizu ?

64
Seara, vadul ala e liber. $i se face §i vinzare
bunicica.
— De unde §tii ?
— E vadul meu, acolo vind de obicei. Dar
e cam departe ; seara ma apuca ora noua pe
strazi §i am de-a face cu poli^ia. Aici imi vine
mai aproape, locuiesc in cartierul asta. Ce
zici, il iei ?
Dar pesemne ca nu fusese a tent, fiindca
m-a intrebat cam m ira t:
— Ce sa iau ?
— Vadul meu ; intre garS §i Polizu.
— Aha ! Mde... $tiu eu ? Sa ma maj gin-
desc. Si s-a indepartat spre coltul unde §ezuse
§i in ajun. Evitase un raspuns limpede.
Dupa un timp a aparut §i cuno§tinta mea
din noaptea cind il urm&risem pe Invalid. A
cumparat un ziar de la el $i cind a ajuns la
poarta s-a a^ezat in rind cu aceia care a$tep-
tau sa fie perchezi^ionati. Mai tofi citeau
ziarele, ca sa le treacS timpul. El a inceput
sa citeasca doar titlurile din jumatatea pri-
mei pagini, nu 1-a desfacut.

Comisarului Girlici ii curgea nadu§eala de

pe frunte, dar nu indraznea sa scoata batista
ori sa se indrepte de §ale.
Mitoac&, in schimb, incremenise in pozrfia
de drepti.

65
 Colonelul Vidran, inspector la Siguran^a,
asezat pe scaunul comisarului, se rastea la
el §i bate a cu pumnul in birou :
— Cretinule ! De nimic nu e§ti capabil !
Manifestele §i ziarele comuni§tilor au patruns
in „Uzimef“ §i tu raportezi ca in circa ta
e lini$te.
Girlici incerca sa se apere :
— Permite^i-mi, este exact a§a cum am
avut onoarea sa va raportez ; in ultima
saptamina — datorita masurilor pe oare
le-am luat — n-a mai aparut nici un fel de
tiparitura subversive. Nici pe garduri, nici
pe stilpi...
— Dar fabrica unde e, ma ? In curtea pre­
fecture, sau in circa ta ?
— Fabrica, domnule inspector, iese de sub
jurisdictia mea... e pazita direct de...
Girlici ar fi vrut sS spuna pesemne ca in-
sS§i Siguran^a ^i Jandarmeria raspund de
paza, dar, amintindu-si pe cine are in fata,
i$i inghiti cuvintul mul^umindu-se sa dea un
raspuns echivoc :
— ...De armata, sa traitf !
' Vidran il privi pe deasupra ochelarilor :
— Mai Girlici, tu ori e§ti prost, ori numai
te prefaci ? Daca a§a stau lucrurile, pai
atunci e§ti de-a dreptul tim p it! Fiindca nu
s-a nascut ala care sa -1 ducd pe colonelul
Vidran, adauga el calm.

66
 Deodata batu cu pumnul in birou $i se
rasti de se cutremura pina §i becul din
tavan :
— Da’ ala care aduce manifestele in fa-
brica nu trece prin circa ta ? Si nu e cineva
din centrul ora$ului, ci unul care locuie§te
pe aici, care cunoaste bine locurile. Duce
materialul in fabrica pe sub nasul tau, Girlici.
Si al dobitocilor de oameni pe care-i ai !
— Numai doi, se scuza comisarul. Unul
de zi §i unul de noapte. Iar circa e mare,
treizeci §i doua de strazi, patru fundaturi §i
peste zece maidane. Catre „Uzimef“ converg
nu mai pu$in de patru strazi. In spate se alia
maidanul lui Filfoc ^i riul Colentina. Nu mai
vorbesc ca prin apropiere e §i cimitirul. Tot
controlul efectuat la poarta trebuie sa fie
mai... atent, sa trai^i !
— Nu-i invata tu pe oamenii mei cum sa
faca o perchezi^ie corporala. Manifestele
sint introduse in incinta fabricii pe alta cale.
— Pe unde, domn’ inspector ? se interesa
Girlici indatoritor, ca §i cum ar fi fost gata
sa se indrepte intr-acolo.
— Asta s-o afla^i voi ! tuna Vidran, hol-
bindu-se cind la comisar, cind la Mitoaca.
Apoi continua : Dincolo de ziduri, raspund
oamenii mei. Pina la ele, tu ! Ai in^eles ?
— Da, sa trai^i!

67
 Inspectoral se scula de pe scaun ; Girlici
reu§i sa se indrepte §i el din §ale. Numai
Mitoaca ramase neclintit.
— Sa fie limpede, continua Vidran, dac&
!ntr-o saptamina cel mult — asta fiindca
sint om in^elegator — nu mi-i prinzi pe in-
divizi, sa va pregati^i pentru tot ce poate fi
mai rau. A^i in^eles ?
Girlici se inclina din nou, in timp ce Mi­
toaca saluta pocnindu-$i calciiele. $i ramase
cu palma la cozorocul chipiului.
— Numai ca, incepu comisarul, a§ avea
nevoie de intariri.
— f i se vor trimite la momentul oportun.
Dar i1,i atrag aten^ia : asemenea ac^iuni nu
se realizeaza prin desfasurari de for$e; ca
nici comuni^tii nu-s atit de nepricepu^i ca
sa cada in plasa ta. In astfel de cazuri, tre-
buie sa fii §i vulpe §i copoi. In^elegi dum-
neata, Girlici ?
— Desigur, domn’ inspector. Dar a$ avea
§i eu o rugaminte.
Vidran ridica din sprincene, iar comisarul
continua grabit :
— Am un plan, nadajduiesc sa dea rezul-
tate. Chiar daca n-o reu§i in cazul nostru
— cu manifestele — va fi totu$i in folosul
dumneavoastra.

68
 — Sa aud, conveni Vidran, rea§ezindu-se
pe scaun.
— M-am gindit ca tipariturile alea sub­
versive, tot ziare se cheama c& sint §i tre-
buie sa fie difuzate.
— Cum, mS, vindute adica ? intreba Vi­
dran ne^tiind inca dac& s5 rida ori sS se
infurie.
— Impar^ite, dom’ inspector, raspunse
Girlici alegind calea de mijloc.
— PSi doar ca nu le-or pastra pentru e i !
— A§a e, domn’ inspector. $1 daca le im­
part — m-am gindit eu — nu cumva s-ar
putea folosi §i de vreunul din vinzatorii de
ziare ? Ca Sstia se pricep al naibii ! Ar tre-
bui sa ne indreptam aten^ia spre ei. Ce
parere avetf ?
Deocamdata Vidran nu avea nici una, se
gindea.
— N-ai nimerit-o, mai Girlici, incepu el
dupa vreo doua minute. Comuni^tii nu lasa
treaba asta pe seama unor vintura-strazi,
cum sint jurnali§tii. Ei se bizuie pe munci-
tori, pe unii intelectuali, pe tineri... $i mai
intii ii verifica bine. Jurnali^tii tai... cine
sint ? Copii far& cSpatii, pu^lamale farS. me-
serie, invalizi ventyi din toate col^urile $Srii.
Cine ar avea incredere in ei ? Ia zi !

69
 — Nu va contrazic, domnu’ inspector. S-ar
putea insa ca printre ei sa fie §i vreun co-
munist. Trebuie verificat.
— Doar n-oi fi vrind acuma sa arestam
pe to^i jurnali$tii ca sa-i verificam ?! Ar ^ine
cine §tie cit ?i ne-am aprinde paie in cap cu
Ministerul Propagandei. Sa-i perchezitio-
nam ? In capitals se vind zilnic citeva zeci
de mii de ziare, le rasfoim pe toate ?
— Este intr-adevar imposibil, recunoscu
Girlici. Dar eu m-am gindit la altceva ; sa-i
luSm sub observa^ie doar pe cei suspec^i,
dupa ce vom fi inform al asupra lor.
— Cine sa te informeze ? Or fi ei cum or
fi, dar sint solidari cind e vorba de unul
dintre ai lor. S-a mai incercat asta.
— i-itiu, domnule inspector ; dar eu am
omul meu. Face treaba. A dat de un fir §i-o
sa-mi aduca o lista cu suspec^i zilele astea.
Pentru el voiam sa va rog — §titi, ca sa-1
stimulam... Baiatul e jurnalist, are vreo
14— 15 ani. I-am promis ca daca mi-1 da in
mina pe vreunul care imparte ziare subver­
sive — si cum el locuie§te in cartierul asta,
s-ar putea sa -1 nimereasca pe acela care se
invirte pe linga „Uzimef“ — i-am promis,
cum v-am spus, ca i -1 aduc pe taica-su de pe
front.

70
 Inspectorul i§i mingiie ingindurat barbia.
— Ce fel de om e taica-su ?
— A fost frezor la „Uzimef“.
. — Aha ! A fost ! Inseamna ca nu isi vedea
de treaba. Nu trimiti pe front un frezor de
la „Uzimef“ fara motive serioase. Lasa-1 sa
ramina acolo unde e !
— $i cu baiatul ce fac ?
— Du-1 cu vorba, hotari Vidran.
Insa Girlici avea motivele lui sa insiste :
— Ar fi bine — daca a^i binevoi — sa
in terv en e macar sa fie dat la un atelier,
mai in spatele frontului. Desigur ca va scrie
acasa de lucrul acesta $i pustiul are sa fie
mai zelos. Dupa ce facem treaba...
— Mda ! a$a ar mai merge, conveni inspec­
torul. Cum il cheama §i la ce unitate este ?
Comisarul cauta intr-un carnet numele si
numarul oficiului postal al caporalului Dro-
bota P. §tefan.
— Pofti^i, dam’ inspector.
Dupa ce viri biletul in portofel, Vidran se
pregati de plecare.
— Nu uita ce ti-am spus. Cit prive§te pe
protejatul tau, i^i voi telefona de indata ce
rezolv problema. Poate chiar azi.
Pe la ora opt seara, Vidran il chema la
telefon pe comisar.

71
 — Sa tratyi, domn’ inspector !
— Girlici, in problema care m-ai rugat nu
se mai poate face nimic ; caporalul Drobota
P. $tefan a cazut acum doua zile pe frontu]
din Bucovina.
§ i inchise telefonul.
Girlici i§i scoase batista §i se §terse inde­
lung de nadu^eala.
— S-a intimplat ceva, dom’ §ef ? se inte­
rest Mitoaca.
— N-auzi§i ? Tatal baiatului ala a murit
acum doua zile.
— A oleo! Saracul co p il! §i cum ii
spunem ?
Comisarul tresari :
— Ce sa-i spunem ? Nimic !
— Nimic, dom’ $ef ?
— Nici o vorbt ! Ai in^eles ?
— Da, sa trai^i!
— Te duci imediat acasa la factorul
postal in raza caruia intra strada lui §i il
aduci la mine. Acu§i ! Cu el in dinji sa vii J
— Am in^eles, sa traiti !
§ i desi nu se dumirise ce urmtre^te comi­
sarul, Mitoaca alerga sa indeplineasca or-
dinul.

72
 CAPITOLUL V

— Banuielile mele in privinfa Invali-

dului se intar.esc, dar $i ale ilegali§tilor
in ceea ce md privea pe mine — -

Vreo doua seri, Invalidul n-a mai aparut la

poarta „Uzimefului“. Socoteam ca n-a putut
sa tina piept concurentei mele, a§a incit ce-
lelalte presupuneri fusesera deci fara temei.
Trecind pe la bacania lui Gogu — unde in-
trasem sa scap de ni.^te ziare nevindute —
am dat in schimb de comisarul Girlici. Se
cinstea cu l^uica, fiindca bacanul tinea §i un
fel de circiuma, cu vreo patru mese inghe-
suite pe la col^uri. Cind m-a vazut, Girlici
a cumparat un »z>iar si mi-a ,,spus in asa fel
incit sa nu aud5 al^ii :
— A§teapta-ma dupa colt-
Am luat malaiul in schimbul ziarelor §i am
plecat.
Nici n-am dat bine coltul, c-a aparut.
— Pu§tiule, ti-a pus Dumnezeu mina in
ca p ! In doua-trei zile il scoate pe taica-tu
de unde se afla §i-l da la un atelier mai de-
parte de front. Am vorbit cu domn’ inspector
de la Sigurant-a Statului. Mi-a promis ca se
va ocupa chiar el de taica-tu.
'4 — Eu Tase, poltyia
73
 De fericire si emo^ie de-abia am fost in
stare sa biigui. citeva cuvinte de mul^umire.
— i-Ji mi-a mai promis — a adaugat el —
ca daca ne aju^i, gata ! intervine s5-l lase
la vatr&.
— V-ajut, dom’ comisar, zau ca da ! m-am
grabit eu sa-1 asigur. Zilele astea au mai
aparut printre noi ni§te oameni pe care nu
i-am mai vazut, a§a ca...
— Pe mine — a eontinuat el — m-ar in-
teresa aia care vind ziare pe la noi prin car-
tier.
— In cartier ? Cine naiba sa bata drumul
pina aici ? Numai eu vind. Acuma, drept e
ca vreo citeva zile a incercat un invalid
sa-mi faca concurenta. Dar cu mine nu i-a
mers.
— §i pe unde vindea ?
— La poarta „Uzimefului“...
Nici nu-mi terminasem vorba, ca a holbat
ni§te ochi cit cepele, de parca inghi^ise ardei
iute.
— De-abia acuma imi spui ? Prostalaule !
Asculta aici ! In cel mult doua zile sa-mi
afli ce hram poarta invalidul ala. Ai in-
teles ?
— D-da, dom’ §ef !
— Ca de nu, il zbor pe taica-tu in linia
intiia. La batalionul de sacrificiu !

74
 Ma topisem de tot, n-aveam putere nici §a
spun „da“. Noroc ca au aparut ni$te oameni.
Girlici s-a rastit la mine :
— Sa nu te mai prind ca vinzi ziare fara
autorizatie de la Prefecture ! §-acuma §ter-
ge-o, a adaugat facindu-mi un semn cu
oc-hiul.
Cum insa eu tot nu-mi revenisem, m-a
ajutat el, tragindu-mi un sut in spate. E
drept ca n-a fost o lovitura atit de puternica,
pe masura unui comisar. Dar asta nu m-a
impiedicat sa strig in gura mare :
— Nu mai da, dom’ comisar !
Eu pricepusem ca ma lovise doar a^a, de
ochii lumii, pentru ca discu^ia noastra sa nu
dea de banuit oamenilor care treceau pe-a-
colo.
— Ce-a avut cu tine, mai baiete ? m-a in-
trebat unul dupa ce comisarul se indepar-
tase.
Mi-am luat o mutra plingarea^a §i am
inceput sa-mi free partea lovita :
— Zicea s£ nu mai vind fara au tom ate...
— Da’ de unde a mai scos-o §i p-asta ? s-a
mirat omul.
— O fi vrut sa ia §pert §i de la copilul
asta, $i-a dat altul parerea.
Iar o femeie 1-a ^i blestemat, dupa ce 1-a
vazut dind col^ul:
— Arde-te-ar focul cel vesnic !

75
 Oamenii §i-au vazut apoi de drum. A ra-
mas numai Titi. Titi Guran, cu care am fost
eu coleg din clasa intiia pina intr-a patra.
Se nimerise printre acei trecatori. Nu il mai
vazusem de mult, el locuia in partea dinspre
oras a cartierului.
— Te facu^i negustor, ai ?
— Cum se vede, i-am raspuns cam in doi
peri. Mi se paruse ca isi ride de mine. Jj>i am
adaugat : N-avem to^i norocul sa ne st^e
p arin g acasa.
Il atinsesem unde trebuia, fiindca i-a pierit
zimbetul.
— Mai Licu^a, nu te supara ; nici nu m-am
gindit sa rid de tine. Am zis §i eu a§a...- Te
§tiam la liceu, nu te mai duci ?
Am ridicat din umeri : mai putea fi vorba
de liceu ?!
— Ci§tig §i eu un ban... ca leafa mamii...
Dar tu ?
— Sint ucenic la Grivi^a. Am trecut in
anul doi, peste trei ani ies lucrator.
— Zau, ma ? Si ce meserie ^i-ai ales ?
Mi-a raspuns umflindu-se in pene :
— Lacatus montator de locomotive !
Am fluierat plin de admira^ie ; daca titlul
era atit de impresionant, cum trebuia sa fie
meseria insa§i ?! Parca il §i vddeam montind
piesele — bucata cu bucata -— pina alcatuia
o ditamai locomotiva; vopsita cu lac negru,

76
incinsa cu cercuri de alama stralucitoare, pu-
faind nerabdatoare sa se repeada la drum pe
liniile fara sfir^it...
— E o meserie frumoasa, a continuat el
ca §i cum mi-ar fi ghicit gindurile.
„J->i banoasa“, am adaugat eu in sinea mea.
Peste trei ani, are sa primeasca leafa, pe
cind eu... tot cu ziarele aveam sa ma chi-
nuiesc. Cine sa ma bage pe mine in vreo fa-
brica, sa invaj meserie ? Ca de liceu... nici
pomeneala sa mai trag nadejde. Asta, bine-
inteles, daca nu vine tata acasa ; tare ne era
greu fara e l !
M-am despar^it de Titi hotarit sa fac tot
ce-mi era in putin^a pentru ca Girlici §i in-
spectorul ala sa mi-1 aduca pe tata de pe
front. Numai a§a mi-a§ fi putut termina li-
ceul. Mereu prem iant! Ca sa primesc bursa
pentru facultate, sa ma fac profesor de is-
torie. _ j
A doua zi am plecat de acasa cu noaptea
in cap.
Cu toate ca vreme de aproape o ora am
cercetat chipurile tuturor invalizilor ce s-au
perindat la impar^irea ziarelor, pe cel cautat
de mine nu 1-am descoperit. Ba inca, nu
m-am mul^umit numai cu atita, am §i intre-
bat pe unul §i pe altul.
— Tot invalid cau^i §i tu ? m-a intrebat
Gica-Butoi in loc de raspuns.

77
 — §i tot §chiop de piciorul drept ? 1-a
completat Nae-Popic.
— Cum vine asta ? m-am mirat eu.
— Mai e unul pe aici...
— Care intreaba de el, i-a tinut isonul Nae.
— Cine, mS ?
— Uite-1 !
— A la !
Am privit in directia aratata de Gica §i
am avut surpriza sa-1 vad — imbracat intr-o
uniforma nou-nou^a de invalid, cu o tolba,
tot noua, aga^ata de git — pe individul in
civil care pazea seara la poarta „Uzimefului“.
I-am tras pe cei doi dupa col^, sa nu ma vada
cumva.
Girlici — va sa zica — nu avea incredere
in mine, il asmutise §i pe el dupa Invalid.
„Nu e bine, mi-am spus eu. Daca il prinde
Ssta — slab5 nadejde sa-1 mai vad pe tata
acasS !“
§i mi-a venit, rapid, o idee :
— Fra^ilor, le-am §optit eu celor doi, pre-
facindu-ma cit puteam mai in g rijorat; ala
e agent de-al poli^iei. Chestia cu invalidul e
doar un p re te x t; in realitate el umbla sa-i
afle pe cei care nu au buletin de capitals. Ii
dS pe lists la Prefecture ca sa fie trimisi la
„urma“. AdicS in satele de unde au venit.
— Zau, ma ?!
— Nu min^i ?

78
 — De unde §tii ?
— Pe cinstea mea ca e de la police, i-am
asigurat eu. A$a ca ave^i grija, spune^i-le la
to^i sa-si tina gura. Ca asta §i dupa accent ii
cunoaste pe cei din provincie. L-am auzit eu
stind de vorba cu un comisar care a cumpa-
rat ziare de la mine.
— Pai daca e a$a...
— Las’ cS-1 saturam n o i!
M-am despar^it de ei, sigur ca §i daca toti
jurnalistii 1-ar cunoaste pe Invalid, individul
deghizat n-are sa otyina alt raspuns decit :
„Aiurea, nene, vezi-^i de treaba“, ori altele
asemanatoare.
Ca sa-1 pun in incurcatura pe Girlici si sa
vad ce zice, in drum spre gara am intrat la
un telefon public §i i-am comunicat ca in
Brezoianu a apSrut un invalid — suspect —
si care se intereseaza de... un invalid, tot
§chiop.
Pe la prinz, obosit, ragu^it §i transpirat,
m-am dus acasa.
Mama lucra in schimbul de zi §i eu vroi-
sem sa vad ce fac aia micii ; an d ramineau
singuri se tineau numai de pozne. Ma te-
meam sa nu fi plecat la girla, de capul lor.
Dup3 ce le-am dat sa manince, i-am culcat.
Apoi am rugat-o pe baba Zamfira — aia care
sta toata ziua in poarta §i prive$te in lungul
strazii — sa-i intoarca din drum, daca i-o
vedea pornind spre girla. Saraca femeie I
I-a murit barbatul In razboiul trecut, §i fe-
ciorul In asta d-acuma. Cind a primit vestea
i s-au intunecat mingle §i d-atunci, iarna-
vara, §ade cu privirea a^intita in drum §i-i
a^teapta pe amindoi. Da-ncolo, te injelegi
cu ea.
M-am grabit apoi spre ora§, s& prind zia-
rele de seara. Dupa ce-am parcurs o buna
bucata de drum pe Calea Victoriei, 1-am za-
rit pe Anton-mutul. Asta cheama clien^ii
cintind dintr-o muzicuta „Piccolo“, pe care
o tine tot timpul in gura. Cunoa^te ce ziar
doreste mu^teriul, dupa cum mi§ca buzele.
Avea tocmai unul caruia ii numara un teanc
de ziare diferite. Ce-i drept, mi se intimplase
§i mie sa vind ziare cu toptanul, vreunuia
care avea nevoie pentru im pachetat; dar ce
m-a mirat atunci era ca mu§teriul mutului
lua din fiecare titlu citeva. Ciudat ! Am iu^it
pasul.
Omul lui Anton nu parea invalid, ba dupa
infa^i^are arata inca prea zdravan. Jude-
cindu-i §i imbracamintea, parea a fi chiar
„domn“. Dar pina sa ajung eu, omul
• " vrut sa porneasca spre dreapta,
,. icat sa-§i intoarca decit capul §i
imediat a facut stinga-mprejur §i s-a depar-
tat grabit.
Nu am putut sa-1 vad bine la fat&; am
observat doar ca avea o musta^a castanie,
tunsa scurt, §i purta ochelari de soare. Doar
ca inatyime semana cu Invalidul; incolo, nici
in clin nici in mineca. „Totu§i, ceva-ceva
e, mi-am zis eu ; nu cumpara nimeni mai
multe ziare din fiecare titlu.“
§i m-am luat dupa Anton.
Cu toate ca i-am vorbit rar, folosind §i
miinile si ochii, n-am reusit sa-1 fac sa in^e-
leaga ce vroiam de la el. Adica sa-mi spuna
daca il cunoaste pe clientul de adineauri.
Mut, §i pace ! A§a ca mi-am vazut de drum.
Prin apropiere de Teatrul National m-am
intilnit cu Tase.
— Ti-ai gasit omul pe care il a§teptai azi-
dimineata ?
— Ihi ! Dar nu atunci, mai adineauri,
i-am raspuns eu in doi peri.
Pe urma mi-am amintit ca il vazusem
§i pe el intr-o zi vinzind un teanc de ziare
unui necunoscut.
— Mai Tase, tie ti se intimpla sa vinzi cite
unuia mai multe ziare? A$a, cu toptanul...
„en gros“, cum s-ar zice.
M-a privit cu coada ochiului.
— Ce-^i veni ? Faci... d-aia...... stastitica“ ?

81
De la mine cumpara lumea cu bra^ul, ca
d-aia e pia^a...
— Nu fac nici o sta-tis-tica, i-am raspuns
eu silabisind cuvintul, ca sa-1 inve^e. Dar e
un cetacean care mereu cumpara de la mine
cite cinci exemplare din fiecare ziar — 1-am
m injit, §tiind ca mutul n-o sa ma dea de gol.
Nu s-a mirat, mi-a raspuns insa in felul lui :
— Roaga-te la Dumnezeu sa ai parte nu-
mai de clien^i d-astia. § i cind te-oi satura de
ei, da-le adresa mea.
Si a trecut la alta vorba. Am in^eles ca de
la el nu po^i afla altceva decit ce vrea el sa-^i
spuna.
Pe la opt, in fa^a por^ii „Uzimefului“ nu
mai ramasesem decit eu, omul acela in civil
si santinela. Ma invirtisem de la §ase pe
acolo, dar nici pomeneala de Invalid. Mul-
tumit de vinzarea facuta, ma pregateam sa
plec, dar deodata, prin semiintunericul inse-
rarii am zarit un ziar aruncat in spatele ghe-
retei santinelei; acolo se forma §irul de oa-
meni care i?i a§teptau rindul sa fie perche-
zitiona^i inainte de intrare. M-am uitat la e l :
era chiar din ziua aceea, nici macar nu fu-
sese despaturit. Insemna ca omul 1-a pierdut
inainte de a-1 citi. Ori l-o fi aruncat ? Dar
cle ce sa arunce un ziar nou, care costa cit
un sfert de piine ? Iar de pierdut, mai greu,
ca doar nu era bilet de tramvai.

82
 Pina la urma, am renuntat sa mai imi bat
capul, 1-am virit in tolba §i m-am indreptat
spre bacania domnului Gogu.

M-am intilnit cu me^terul Guran pe in-

serat, in gradina din spatele bisericii.
— Me^tere Guran, am fost informat ca
misiunea dumitale in cadrul „Uzimefului“ a
reu§it. Te felicit §i-^i mutyumesc pentru
ajutor.
Me^terul a zimbit stin je n it:
— Marturisesc ca la inceput ma incerca
frica de cum ajungeam la poarta. Pe urma
m-am obi§nuit. In ziua cind 1-am vazut pe
baiatul acela ca se apropie de agent, am sim-
tit cum mi se face parul maciuca. Din feri-
cire, mi-a fost spaima zadarnica.
— A$a-i. L-am banuit pe nedrept.
— Nu are nici o legatura cu comisarul
Girlici. De altfel, nu mai departe de ieri,
acesta i-a tras chiar §i o chelfaneala, mi-a
spus baiatul meu.
Dar eu mi-am amintit de sfatul tovarasului
P red a:
— Ar fi totu§i bine sa va pazi^i de el. Zi-
lele acestea — dupa cum m-au in^tiin^at prie-
tenii mei — au fost arestaji ci^iva vinzatori
de ziare. Toti erau urmari^i de p o lic e ; unii

83
ipentru delicte de drept comun, altii — nesu-
pu§i la incorporare sau dezertori. Asta a fost
tyeaba unui informator.
— Tot ce se poate, a admis me$terul Gu-
ran. Dar pentru baiatul lui Drobota pun
min a in foe. Ieri seara, agentul de la Sigu-
ranta 1-a controlat §i pe el.
— Am fost bine inspirat dindu-va ziarul
cu materiale inca de la statia de tramvai. Sint
destui salariati care vin cu ziare cumparate
pe drum.
— Ideea a fost buna, a recunoscut meste-
rul. §i am avut §i eu una : cum baiatul se
afla la poarta, am cumparat un ziar in fata
agentului. Pe urma 1-am aruncat. In timpul
perchezitiei am ^inut in mina ziarul cu mani-
feste. Restul a fost floare la ureche, cum s-ar
spune.
Ne-am despartit dupa ce am stabilit data
§i modalitatea intilnirii urmatoare.
Am facut un ocol larg, pe mai multe strazi,
ca sa ma conving ca nu sint urmarit, dupa
care m-am indreptat spre locuinja tovara§u-
lui Preda.
Printre altele, i-am relatat §i cele ce afla-
sem de la mester in privin^a micului jur-
nalist.
— Totu§i nu e bine sa ne culcam tocmai
pe urechea aia, mi-a replicat el. Noi §tim ca
Siguran^a a aflat ca au fost difuzate mate-

84
riale prop agandists $i de informare print-re
militarii din „Uzimef“. Afara de aceasta, fap-
tul ca 1-a perchezi^ionat pe baiat denota ca
cineva are anumite banuieli asupra felului
cum au ajuns materialele in fabrica. Ce se
intimpla, tovara^e Cornea, daca ai fi aparut
si dumneata la poarta ? Crezi ca scapai ne-
controlat ? m-a intrebat privindu-ma pe
deasupra ochelarilor.
Ce puteam sa-i raspund? Am tacut mile.
— Parerea mea — si cred ca mi-o vei im-
partasi — este ca deocamdata trebuie sa sis-
tam actiunea.
Cu a?a ceva eu nu puteam fi de aeord.
— Nu se poate, tovara§e Preda. Me^terul
Guran m-a informat ca in ultimele zile sec-
tiile in care lucreaza concentratii au avut un
numar sporit de rebuturi. Inseamna ca ac-
tiunea a inceput sa dea rezultate. Daca o
vom intrerupe, oamenii se vor descuraja.
— Desigur, momentul nu e bine ales, a
consimtit el. Din pacate, insa, riscul pare sa
devina cam mare. Nu poate fi admisa ca-
derea unui om sau chiar doi. Pina nu vom
gasi o alta cale de a introduce materialele in
fabrica, ac^iunea trebuie sa inceteze.
— In cazul acesta, nu-mi ramine decit sS o
caut.
— Exact ; dar mai inainte de a o pune in
aplicare, sa fiu in§tiin^at §i eu.

85
 — Bineinteles.
' — Si parerea mea este sa-1 tine^i — dum-
neata si me^terul — pe baiatul acela sub ob­
servable. Chelfaneala §i perchezitia ar putea
fi doar niste manevre. Sa nu ne lasam dusi
de nas.
Am incuviintat, de§i nu eram prea convins.
Insa tovara§ul Preda s-a facut ca nu baga
de seama §i a continuat:
— Pina atunci insa... pe loc repaus.
— Ei, pina atunci vom gasi §i calea pe
care ziarele noastre vor ajunge la militarii
din „Uzimef“.

CAPITOLUL VI

—Lucrurile iau o intorsatura cu

totul nea§teptata si pentru mine, si pen-
tru Invalid —

Zilele treceau, dar nu reuseam sa dau de

urma omului pe care il cautam — asa-zisul
Invalid. Pe la poarta fabricii nu mai venise
deloc, parca intrase in pam int! Mai ca a§ fi
zis ca Girlici isi bate capul de pomana cu el.
Imi era chiar necaz ca ii vorbisem ; daca
taceam — vorba aia — filozof ramineam !
Dar a§a, vrind-nevrind trebuia sa-i dau de

86
u rm a; comisarul nu glumea ! Dar unde sa-1
gasesc ?
Bucure^tiul e mare ; e drept c5, din cauza
bombardamentelor, populatia se mai rarise,
dar... tot ramasesera destui. Nu-mi raminea
decit sa ma bizui .pe intimplare. §i pe no-
roc ! Alergam pe strazi strigind §i vinzind,
dar cu ochii cercetam to^i invalizii, indife-
rent daca $chiopatau sau nu.
Vreo trei zile tot a§a am u m blat; cu un
oc-hi dupa mu^terii §i cu celalalt cautindu-mi
omul. Dar degeaba; se sfir^ise saptamina ?i
tot nu reu^isem sa dau de el.
Iar Girlici nu ma slabea deloc ; cind ma a§-
teptam mai putin, imi aparea in c a le ; la
vreun colt de strada, pe vreun maidan pus-
tiu, si ma intreba suierind amenintator :
— I-ai dat, ma, de urma ?
Si clnd ii raspundeam ca nu, se rastea si
mai tare la mine :
— Ce-a§tepti, sa-1 zbor pe tac-tu tocmai
in linia intiia ? Apoi se departa grabit, ca §i
cum nici nu m-ar fi vazut.
Acasa, mama era ingrijorata jffindca de
vreo cincisprezece zile nu mai primise nici
o veste de la tata. De$i se straduia sa para
liniijtita in fata noastra, imi dadeam seama
ca se gindea la tot ce putea fi mai rati. Insa,
cu toate ca -1 $tiam oarecum la loc mai ferit,
nu puteam, din pacate, s-o lini$tesc. Girlici

87
imi atrasese aten^ia sa nu spun nimanui, nici
ei macar. Bineinteles ca a§a, citeva aluzii, tot
am facut eu, pomenind ceva despre posibila
lui mutare la alta unitate, mai departe de
front.
Mama ma asculta nedumerita, apoi, prefa-
cindu-se ca ma crede, ofta : „Sa dea Dum-
nezeu !“
Cum insa vestea fericita intirzia sa so-
seasca, incepusem sa intru $i eu la idei. Pe
furi§, ca sa fiu sigur ca nu ma vede, am cer-
cetat ultimele scrisori ale tatei ; vroiam sa
aflu cam cite zile ii trebuia uneia sa ajunga
de pe front la destinatie. Ultima facuse zece
zile pe drum. Am rasuflat u§urat; de la mu-
tarea tatii trecuse cam o saptamina ; de-acum
ancolo urma sa primim ceva.
Intr-o zi, era o mar^i, veneam cu tramvaiul
spre cartierul nostru. Ca de obicei, fiind aglo-
mera^ie §i ca sa economisesc banii de bilet, ca-
latoream pe tamponul din spatele remorcii.
Deodata, am sim^it cum imi pomeste inima
in galop; mi-am incle^tat miinile de balus-
trada platformei, fiindca de emo^ie era sa vin
de-a berbecul : printre capetele §i umerii
calatorilor inghesui^i in vagon 1-am zarit pe
Invalid.
„Gata, mi-am zis, d-acu’ nu-mi mai scapa!
Lica, ochii pe e l !“

88
 Cum se apropia tramvaiul de vreo sta^ie §i
isi reducea viteza, saream de pe tampon §i,
ascuns dupa vagon, pindeam sa vad daca
eoboara. Eram hotarit sa-1 urmaresc pina
unde se va duce.
Dupa ce tramvaiul a trecut de bariera in-
trind in cartierul nostru, am inceput sa ma
mai lini$tesc, eram convins ca merge tot la
„Uzimef“. Dar continuam sa sar de pe tam­
pon la fiecare oprire, sa nu-1 pierd din ochi.
Insa cu vreo doua-trei statii inainte de capa-
tul liniei, cind sa-mi reiau locul, am gasit
tamponul ocupat de un vlajgan care purta
pe brat un co§ cu semin^e.
:— H e i! E locul meu ! am strigat, incer-
eind sa-1 dau jos.
Dar se tinea zdravan §i tramvaiul o ?i por-
nise. Eu — fuga dupa el :
— Locul meu, n-auzi ?
— Arata biletul, mi-a raspuns rizind sa-
mintarul.
$i am ramas ca prostul in mijlocul drumu-
lui, pierzind o gramada de timp. Cum §edeam
a§a buimacit, odata am sarit ca ars, auzind
o voce rastita :
— Ce-ai adormit, ma ? Jurnalist e?ti tu ?
De ce nu strigi ziarele ? Ca de nimic nu e§ti
bun.
Era Girlici in drum spre sectie. Mi-a cerut
un ziar. In timp ce scormoneam in gentuta

89
dupa m aru n ^ pentru rest, m-a luat la rost,
in soapta :
— De ce n-ai mai trecut pe la sec^ie ? A$-
tepti sa te poftesc eu ? Spune repede ce-ai
mai aflat*
— Invalidul a venit cu tramvaiul. Am vrut
sa-1 urmaresc, dar mi-a scapat, am raspuns
eu, simtindu-ma incol^it.
— Unde a coborit ? a tresarit Girlici, pre-
facindu-se ca se uita in ziar si cite§te.
— N-a coborit. Eu am coborit aici, la „Ma-
zilescu“.
— De ce, dobitocu'le ?!
— M-m-a dat jos controlorul, n-aveam
bilet...
Girlici a mormait o injuratura la adresa
amindurora (adica §i a mea, §i a controlo-
rului), dupa care mi-a facut semn sa plec, nu
inainte de a-mi §opti :
— Du-te la „Uzimef“ ; daca apare §i el,
fa-te ca nu §tii nimic.
Am plecat cu capul plin de ginduri negre.
„Acu-i acu’ ! mi-am spus, sim^ind ca incepe
sa ma furnice fiorii spaimei. Daca m-o fi va-
zut Invalidul spionindu-1 in tramvai ? Daca
rna banuie ? Va cauta sa se razbune ; el s-au
prietenii lui.“ $i mi-am amintit de ce imi
spusese Tase : „Daca incearca cineva sa-$i
bage nasul in treburile lor, s-a zis cu el !“
Incercam sa-mi fac curaj, tragind nadej-

90
de ca il voi gasi la poarta fabricii. Daca se
intimpla a§a, insemna ca nu are nici o ba-
n u iala; deci puteam sa fiu lini§tit. Ce avea
sa urmeze dupa aceea... era treaba lui Gir-
lici. Numai ca, de indata ce am patruns in
piata din fa^a „Uzimefului“, am sim^it ca ma
podidisera naduselile. Invalidul nu era acolo.
In schimb, se afla vlajganul cu sem in je; un
haidamac de vreo 18— 19 ani, bun sa sparga
piatra la cariera, care striga cit §apte :
—- la semin^e, ia prajite ! Ia dintr-alea ru-
menite ! De bostan, de floare, avem !
Banuiala mea se adeverise, mai mult ca si-
gur ca Invalidul se fere^te de mine.
Nu mai aveam putere nici macar sa strig
titlurile ziarelor ; imi roteam privirile catre
toate col^urile, a^teptind ca dintr-o clipa in
alta sa apara Invalidul ori vreun prieten
de-al lui care sa ma impuste a^a... din mers,
cum vazusem intr-un film.
Ma mai chema cite un mu§teriu, dar eu
eram tot cu glndul la ale mele. Incurcam
ziarele, ma zapaceam la numaratul restului...
§i cind dinspre §osea a aparut o marina
care s-a oprit scri^nind din frine chiar in
dreptul meu, am inlemnit.
„Gata, pina aici mi-a fo s t!“. Am inchis
ochii. Mi-a rasunat la ureche glasul lui
Girlici :
— N-a aparut, ma ?

91
 Marina era incarcata cu agenti. Uff !
— Nu, dom’ comisar, i-am raspuns eu
moale.
Agen^ii s-au postal: pe dupa col^uri, iar
Girlici s-a ascuns in spatele gheretei santi-
nelei. Eu am socotit ca ar fi mai nimerit daca
as lua-o din loc. Nu §tiu ce se intimplase cu
mine, dar mergind spre casa eram parca
bucuros ca Invalidul nu venise, scapind in
felul acesta de capcana. Pesemne ca §i mu-
trele nesuferite §i increzute ale agentilor
avusesera o influen^...
Cind am deschis u$a casei, mi s-a oprit
inima in loc ; .pe scaun, cu spatele spre u?a,
§edea un soldat.
— T a ta ! am strigat §i m-am repezit sa-1
imbrati§ez.
Dar osta§ul s-a intors cu fa^a in lumina ;
era un strain. Am avut imediat presimtirea
ea s-a intimplat ceva rau, iar cind am vazut
§i chipul plans al mamei, am inteles.
Tata au mai era ! M-am repezit la pieptul
mamei si am izbucnit in lacrimi. In citeva
clipe mi s-au perindat prin fa^a ochilor to^i
anii ci$i ma bucurasem de prezen^a §i dra-
gostea tatei. Mi-au rasunat in urechi §i sfa-
turile lui... $i laudele §i dojenelile. I-am re-
vazut chipul a§a cum il §tiam din primele
zile de dnd imi aminteam de el §i pina in ul­
tima cind, ajuns la coltul strazii. m-a salutat
fluturindu-§i mina intr-un ultim bun ramas.
De-acum aveam s&-l vad doar cu ochii
mintii.
Mingiierile mamei m-au mai lini^tit; am
incercat sa ma stapinesc, fiindea fra^ii mei
incepuserS din nou sa plinga. Mama s-a dus
la ei, iar eu mi-am Indreptat privirea spre o
batista cazona, a$ezata pe masa.
Pe ea se afla ceasul de buzunar al tatei si
un pachet in care erau legate, cu o sforicica,
scrisorile mamei.
— Cind s-a intimplat ? 1-am intrebat pe
soldatul care ne adusese vestea.
— Cu doua saptamini in urma. La un
contraatac. Credeam ca vi s-a comunicat de
la regiment. Eu am fost trimis la Bucure$ti
cu ni$te treburi. Am trecut pe aid doar ca
sa va aduc astea. M-a rugat chiar el, cu ci-
teva clipe inainte sa... Fusese prea greu lovit,
doctorii n-au putut sa-1 salveze.
Omul vorbea, dar eu nu il mai auzeam ; in
capul meu coborise o picla cenu§ie care une-
ori se destrama lasind sa se zareasca chi pul
comisarului Girlici, al lui Mitoaca sau cel al
Invalidului.
Apareau pentru o clipa, apoi se contopeau
cu negura din care strabatea, ca din depar-
tari, vocea lui Girlici : „Il aduc pe tac-tu de
pe front"... „L-a mutat la un atelier, in spa-
tele frontului."

93
 „Cu doua saptamini in urma“, spusese
soldatul. Asta insemna ca atunci cind Girlici
afirmase ca s-a interesat de tata 51 ca va fi
mutat in spatele frontului el era mort. Deci
ma mintise !
Tot timpul m-a min^it! Ca sa i-1 dau pe
Invalid in mina.
La durerea pricinuita de pierderea tatii, se
adauga acum §i amaraciunea pentru faptul
ca fusesem in§elat atit de josnic, ca pusesem
poli^ia pe urma unui om poate nevinovat.
Daca as fi fost singur...
M-am stapinit cum am p u tu t; de-acum
eram singurul sprijin al mamei §i al fra^i-
lor mei.
Osta^ul strain — un om mai in virsta —
se pregatea de plecare. I-a mingiiat pe cei
mici, iar mie mi-a strins mina barbateste ?i
mi-a vorbit privindu-ma in ochi :
— Tatal tau a fost un om cinstit §i cu-
rajos ; straduie§te~te sa fii ca el.
Mama 1-a condus pina la poarta, apoi s-a
pregatit sa piece la fabrica.
— La noapte sa dormi cu ei in pat, mi-a
cerut ea aratind cu capul spre fra^iorii §i su-
rioara mea.
Cind s-a intunecat, am pus hirtia de ca-
muflaj in fereastra ca sa pot aprinde lampa.
Am a§ezat apoi masa §i i-am chemat pe
cei mici.

94
 Imi pusesem §i eu in farfurie, dar nu pu-
team minca. C5t zbucium era in sufletul meu,
numai eu stiam ! Cuvintele soldatului imi
rasunau inca in urechi : ,,...a fost un om
cinstit si curajos... Straduieste-te sa fii
ca
Sa fiu ca el ? ! Puteam oare indrazni sa
cred ? Adica cinstit fusesem eu cind am
primit ce-mi ceruse comisarul Girlici, facin-
du-i de fapt jocul, fara sa vad ce se ascunde
in vorbele lui ? Cinstit fusesem, nu mai de-
parte decit in dupa-amiaza aceea, cind i-am
spus ca 1-am vazut pe Invalid ? Dar cind
m-am invoit sa-i dau nume, sa-1 pun de fapt
pe urmele unor oameni, luind de bun tot ce
mi-a spus ? Bine, cel pu^in, ca m-am oprit
la timp si n-am facut-o.
$i-acu’ sa-mi iau prostia drept cinste ? Si
curajul... Unde imi era curajul ? L-am avut
vreodata ? Sau cel putin pot spera ca-1 voi
avea... atunci cind va fi nevoie ?
O clipa mi-a trecut prin minte un gind :
sa ma due la Girlici si sa-i arunc in fa$a tot
ce gindesc despre el. Ca este o lepra, un min-
cinos... Dar asta nu se numea curaj, ci ne-
bunie.
Mai nimerit era sa plec in cautarea Invali-
dului, sa-1 previn sa se fereasca. In fond, ce
avea politia cu el ? Il deranja pe Girlici ?

95
Daca a§a $edeau lucrurile, insemna ca era
du§manul lui Girlici. lar acesta, fiindca ma
m incise ca un ticalos, era si dusmanul meu.
Un motiv in plus ca sa-1 pun in gard5 pe In­
valid. Dar pe unde sa-1 caut la ora aceea ?
i-Ji daca, in loc sa ma asculte, are sa se raz-
bune asupra mea, aflind adevarul ? Asta
i-ar mai lipsi bietei mele mame !
Numai ginduri negre sau nebune^ti mi-au
trecut prin cap in seara aceea.
Jj>i nu am scapat de ele nigi dupa ce m-am
culcat alaturi de aia micii. Plinsesera mult,
trebuia sa fiu linga ei, sa-i linistesc.
Ei, saracu^ii, au adormit, eu nu.
Pe la vreo zece, dinspre strazile vecine cu
fabrica s-au auzit ^ignalele politi^tilor §i la-
trat de dini.
Mi-am dat seama ca era razie; desigur, il
cautau pe Invalid. „Numai de nu 1-ar
prinde !“ — §i, fara sa-mi dau seama cum,
m-am pomenit tinind pumnii strinp.
Pina la urma, oboseala de peste zi m-a
biruit si am adorm it; cred ca era trecut de
unsprezece. Cit am dormit, nu §tiu, dar deo-
data m-am trezit cu o impresie ciudata, ca in
casa se afla cineva strain.
Fara sa cobor din pat, am incercat sa stra-
pung intunericul din camera ; prin fereastra
deschisa se raspindea, asemenea unei ce^e
albastrii, lumina lunii. Nu era insa nimeni.

96
I-arri a?ezat cum trebuie pe aia micii, fiindca
— tot sucindu-se §i rasucindu-se — dupif cum
ii indeninau visele, dormeau de parea ar fi
fost aruncati in pat cu furca.
Mi-am pus din nou capul pe pema, dar nu
puteam sa adorm. Senza^ia ca nu sintem sin-
guri in casa continua sa ma tina treaz.
Trebuia sa ma conving.
Am coborit din pat incet §i, bijbiind, pe o
policioara am gasit chibriturile §i luminarea
pe care o aprindea mama cind vreunul din
cei mici avea nevoie de oala. Pa$ind tiptil
m-am aprdpiat de u$a care dadea in camera
alaturata, am scaparat repede un bat dupa
ce s-a intent flacaruia luminarii am deschis
brusc u§a.
Lumina galbuie a izgonit umbrele mai
spre col^uri §i deodata am sim^it ca mi se
in c r e a t e pielea, in timp ce parul se parea
ca vrea sa-§i iasa din radacini; cu o mina
pe clanja §i cu cdalalta virita in tolba cu
ziare, necunoscutul parea ca de-abia a in-
t r a t ; si era imbracat intr-o uniforma de in­
valid ! Era chiar acel care, vinduse ziare la
poarta „Uzimefului“ !
In lumina slaba a luminarii, ochii §i chipul
sau aveau o infati§are care ma inspaiminta.
„Precis ca a venit sa se razbune inainte de
a fi prins !“ mi-a trecut mie prin minte. Am

97.
suflat in luminarc, si din doi pa§i am fost
linga fereastra deschisa.
— Nene, daca te apropii de mine, strig !
Dar omul nu a facut nici o miscare, parea
ca nu e hotarit daca sa iasa ori sa ramina.
Pesemne ca a scos mina din tolba cu ziare,
fiindca am auzit un fisiit. Crezind ca scoate
pistolul ori macar un cutit, m-am speriat si
mai tare. Chiar daca strigam, pina sa vina
cineva ma putea omori de zece ori ! §i, in
strafulgerarea unei vedenii mai scurta decit
o clipa, am auzit parea zgomotul impu$catu-
r i i ; m-am vazut prabu§indu-ma pe jos, in
timp ce copiii se trezeau ^ipind speriati.
Trebuia sa-1 induplec repede :
— Sa nu ma omori, nene, a murit si tata
pe front §i ramine mama singura cu aia
m icii!
I-am auzit vocea linistita §i oarecum
mirata :
— De ce sa te omor, baiete ?! Mai bine
aprinde lumina sa stam pu^in de vorba.
Fara sa imi potolesc bataile inimii, am
igchis fereastra, dupa care am aprins lampa
de pe masa. Atunci 1-am vazut mai bine ; nu
era nici infrico^ator, nici speriat ca mine.
Mai degraba parea Surprins. S-a apropiat
de masa ; eu am facut ci^iva pasi inapoi, ase-
zindu-ma in fa^a usii care dadea in camera
unde dormeau fra^ii mei.

98
 Dupa ce si-a rotit privirea nedumerita prin
odaie, m-a intrebat :
— Asta nu e casa domnului Jecu ?
— N-nu ! Dinsul a stat alaturi, la numa-
rul 17. Aid e numarul 19.
— Si acum nu mai locuieste acolo ?
— Nuu ! Prin martie, 1-a ridicat duba po­
lities Nu §tie nimeni de ce. Tanti Smaranda
si copiii au plecat la tara, cind au inceput
bombardamentele, m-am grabit eu sa-1 in-
formez, sperind ca se va multumi doar cu
atita.
Se parea insa ca raspunsul nu il descum-
panise. §i-a muscat usor buza de sus, apoi
mi-a vorbit din nou :
— Eu la dinsul am vrut sa intru ; dar pe
intuneric nu am putut citi numerele de la
porti. M-am ghidat dupa dudul dinspre
strada.
Asta era de crezu t; inainte §i noi, §i ve-
cinul Jecu aveam cite un dud care-§i rasfira
crengile peste gard, in strada. Iarna trecuta,
el il taiase pe al sau, fiindca se uscase. I-am
explicat §i Invalidului. A zimbit.
— Poftim incurcatura ! In toamna, cind
am trecut ultima oara pe la dinsul, il mai
avea.
Incepeam sa ma mai lini^tesc ; nu pafrea
sa aiba ginduri rele. §i, odata ce il cunoscuse
pe nenea Jecu, vecinul nostru, nici om rau

99
nu putea fi. Dar nici eu nu trebuia s& m i
dau de gol ca am vreo legStura cu razia care
— cum dadea de injeles latratul' ciinilor —
nu se ispravise. Am incercat sa-1 iscodesc :
— Da’ ce-o fi harmalaia asta pe sfcrada,
nene, in toiul nop^ii ?
■— Este razie.
— Razie ? §i pe cine oi' fi cautind ? am
facut eu pe prostul.
M-a privit in ochi §i mi-a raspuns cam in
doi peri :
— Cine $tie ?! Oricum, in asemenea im-
prejurari nu-i sanatos sa fii gasit pe strada
dupa ora zece.
— Asta a$a e ! Da’ mata locuie§ti pe aici,
p-aproape ?
— Nu. Dar m-a prins noaptea prin apro-
piere. De fapt, a continuat el dupa o clipa,
§tiam §i eu ca Jecu §i ai lui lipsesc. Fiind
casa parasita, am vrut sa ma ascund acolo,
ca mi-am uitat actele acasa.
S-a intors catre ti§a, pesemne vroia sS
piece. Mi-am amintit deodata de vorbele ©s-
ta^ului : „...A fost un om cinstit ?i curajos.
Cauta sa ii semeni 1“
Am facut un pas spre Invalid :
— Ce-ai de gind, nene ?
— Plec. Daca ma gasesc aici, va bag §i
pe voi in belea.

100
 Ce sa ma bage ? Intrasem singur, din ziua
cind m-am luat dupa Girlici. Acuma trebuia
sa dreg lucrurile cit de cit. Mai ales ca, dupa
cum reie§ea din atitudinea lui, nu ma banuia
cu nimic.
— Nene, n-ai unde sa te ascunzi, §i din
miinile lui Girlici nu scapi.
- — Cine e Girlici asta ?
— Comisarul din cartierul nostru. Cu-
noa§te mahalaua ca pe buzunarele lui. La
nenea Jecu nu po^i intra, u§a e batuta in
cuie, iar ferestrele sint astupate cu obloane
de sdindura. Daca umbli pe strazi, te latra
toji c iin ii; ^i copoii poli^iei te inha^a ime-
diat.
— Poate ca reu^esc totu§i. E noapte... stra-
zile sint intortocheate...
,,Him ! Asta §tie ca pe el il cauta poli^ia.
Che&tia cu actele e numai a$a, o vorba. O fi
din pricina manifestelor alea ?“
L-am privit cu aten^ie ; pe fa$a lui nu ci-
team frica, ci ingrijorare. A$a, ca atunci cind
te temi mai mult de urmari decit de ce se
va intimpla imediat. Vedeam bine ca era ho-
tarit sa piece, dar imi incol^ise in minte un
plan care mi se parea foarte bun. Nicaieri
n-ar fi fost mai in siguranfca decit la mine,
pe care — deh ! — comisarul Girlici ma
sooetea omul lui.

101
 — A id e§ti in siguranta, i-am spus eu.
Avem in spatele casei o magazioara pentru
lemne. Te ascunzi in ea.
— §i crezi ca acolo n-or sa caute ?
■— Dinspre strada, magazia nu se vede.
$i chiar daca te-ar gasi, am s& le spun ca nu
$tiu cind §i cum ai intrat.
Nu parea convins ca era cea mai buna so­
lu te . Eu m-am dus la bufetul din fata sobei
§i 1-am tras deoparte ; in spatele lui, tata
facuse o gaura in zid ; era inchisa cu un
oblon §i dadea direct in magazie. Asta pen­
tru ca iarna sa nu mai ocolim prin curte ;
lemnele despicate erau stivuite chiar linga
deschizatura aceea, doar intindeam mina
dupa ele. Vara era acoperita de bufet.
— Intri aici, am continuat eu. De-a bu-
§ilea, binein^eles. Pe urma pun dulapul la
loc si mata stai acolo daca o fi nevoie.
Invalidul si-a scos tolba punind-o pe du-
lap, linga a mea, ^i a incercat sa vada daca
poate trece prin spartura. Incapea. Asta paru
sa-1 convinga.
— Dar u§a magaziei e descuiata ? a intre-
bat el.
— Desigur, vara n-o incuiem.
Am lasat dulapul a§a, dat deoparte', si m-am
asezat pe scaun. L-am poftit si pe el. Imi pie-
rise somnul, il priveam pe omul din fata

102
mea §i prin minte imi treceau tot felul de
ginduri.
„Adica sa fie tocmai el comunistul pe care
il cauta Girlici ?“ A§a, la prima vedere, pa-
rea om cam la patruzeci de a n i; cind il pri-
veai insa mai de-aproape, deslu§eai lesne ca
nu are mai mult de treizeci. Il imbatrinea
musta^a neagra, care ii acoperea buza de sus,
si pielea fe$ei inasprita de vint. Privirea ii
era limpede §i senina.
„Comunist putea fi el, periculos insa... nu
pare defel !“
Mi-a intrerupt gindurile cu o intrebare :
— Ziceai ca taica-tu a murit pe front ?
Cind ?
Un nod mi s-a urcat in gitlej §i am sim^it
cum ma podidesc lacrimile :
— Cu vreo doua saptamini in urma. Dar
noi de abia aseara am aflat, de la un soldat
care er3 in trecere pe aici. Ne-a adus lu-
crurile lui...
M-a privit lung ; i se impaienjenisera ochii
d^lparca aflase de moartea vreunui prieten.
$i asta m-a mingiiat mai mult decit orice
cuvint de imbarbatare.
— . Din ce trai^i ? m-a intrebat intr-un
tirziu.
— Mama e croitoreasa, lucreaza la atelie-
rele armatei. Eu vind jurnale, scot un ban...
E tare greu ! Pina azi, traiam cu nadejdea

103
ca la intoarcerea tatei se vor aranja toate.
Acuma...
$i m-a podidit plinsul. Pentru. pierderea
tatei, de mila mamei, a alora mici... chiar de
mila mea. Mi se spulberasera toate visele ;
adio liceu, la meserie... cine sa ma bage ?
Invalidul a a^teptat pina m-am mai li-
n i$tit; §i-a tras apoi scaunul mai aproape
§i mi-a pus mina pe umar.
— Chiar dacS .^aica-tu nu mai este, cineva
tot are sa aiba de ;^pi, a spus el.
L-am privit cu ochii mari :
— Cine, nene
— O am enii; ca taiqa-tu, ca mine, ca ve-
cinul Jecu.
Am clatinat din cap cu triste^e :
— Oamenii... fiecare se ginde^te la efl. Nici
unul nu e atit de bogat ca sa sprijine o va-
duva cu patru copii. $-apoi, nici eu, nici
mama, pomana nu vreau sa pi^mim.
— N-are sa va umileasca nlmeni. Va veni
§i ziua cind fiecare va primi ceea ce se qu-
vine sa primeasca. Lumea are sa fie mai
buna §i mai dreapta decit asta, in care ne
zbatem azi.
Am clatinat iar din cap :
— Nici o scofalS; daca am sa vind ziare,
tot cu mai nimic o sa ma aleg. $i mama la fel.
Dar el nu s-a dat b a tu t:

104
 — Nu-i a§a. Orice munca va fi rasplatitS
cum trebuie, §i cinstita. Iar tu ai sa vinzi
ziare numai daca n-o sa-Ji placS sa inve^i
vreo meserie ori sa te tii de inva^atura.
— Ehe ! De invatatura m-a§ ■Jine eu. Dar
cine sa ma ^ina in liceu, pina 1-oi termina ?
§ i cine sa-mi plateasca taxele la universi-
tate ?
Mi-a raspuns s c u r t:
— Ai sa vezi. Curind va veni o zi...
Nu §i-a terminat vorbaj&dtospre capStul
strazii s-au auzit tignale^Hp ciinii au in-
ceput sa latre nebuneste.||P^
— Vin ! am strigat, itiabu$indu-mi vocea
M-am dezmeticit insa repede, am suflat in
lampa $i 1-am apucat de mina :
— Ascunde-te repede !
L-am ajutat sa se strecoare prin spartura
din perete.
— Da-mi ziarele, mi-a cerut el dupS ce
a ajuns dincolo.
Pipaind, am dat peste tolba din stinga —
§tiam ca e a lui. Am inchis oblonul, am tras
dulapul la loc, apoi am trecut repede in ca­
mera de alaturi §i... $ § t ! in pat. Sticletii
tocmai ie§eau din curtea lui nenea Jecu, unde
nu gasisera nici Jipenie. '
„Acu’, ce-o fi o f i !“ mi-am spus eu sim-
tind cum imi bate inima ca o toba.

105
 N-am avut mult de asteptat §i am auzit
batai in usa. Pina sa intreb cine este, au in-
trat in casa.
— E careva aici ? a intrebat o voce rastita.
Am inghi^it mai intii vreo doua noduri cit
galu§tele.
— N-noi, nene.
Unul din ei — nu-i vedeam ci$i sint — a
impins u§a cu piciorul §i mi-a pus lumina
lanternei in ochi.
Apoi a mutat-o pe fe^ele celor mici, care
se trezisera §i ei. Au inceput to^i trei sa
plinga speriati sa tipe.
— P a rin g unde vi-s ? a tunat vocea al-
tuia.
— Mama e la fabrica, tata pe front. (Inca
nu ma impacasem cu faptul ca era mort.)
Pesemne insa ca din pricina (ipetelor nu
m-a in^eles, fiindca s-a apropiat de pat. Am
sarit jos.
— Sint pleca^i ! Tata pe front §i mama la
fabrica, am repetat, aproape strigind.
Intre timp, mi se mai obi§nuisera ochii cu
intunericul, §i i-am putut vedea ; erau doi,
imbraca^i civil.^ Am simtit cum mi se taie
rasuflarea. Unul a inceput sa cerceteze cu
lanterna prin col^uri, pe sub pat, in §ifonier...
— Dar pe cine cauta^i ?...
— Nu-i treaba ta ! m-a repezit cel cu lan­
terna.

106
 — $i potole§te-i pe broscoii aia ! mi-a po-
runcit celalalt, astupindu-§i urechile cu pal-
mele.
„Aha ! Nu-ti place ? ! Stai ca-i potolesc
eu...“ M-am intors spre pat §i m-am rastit
la ei :
— Tacey, ca va ia dra§u’ ! Acusi va ples-
nesc !...
A fost pentru prima data ca i-am dracu it;
§i cum imi insotisem cuvintele cu o mutra
infrico^atoare, a ie?it tocmai pe dos. Tin-te
urlete ! Exact cum gindisem.
Negasind nimic, „civili“ s-au lasat pagu-
ba§i si au trecut in camera din fa^a ; eu,
dupa ei. Dar mai inainte sa ies, le-am ara-
tat pumnul alora mici, ca sa fiu sigur ca
n-or sa taca.
Cei doi au continuat sa cotrobaiasca pe sub
pat, pe sub mas§.
Cel cu lanterna a luminat dulapul si s-a
apropiat de el.
Dupa ce a cotrobait printre farfuriile din
dulap a mutat lumina pe tolba cu ziare. Am
inlem nit! era a Invalidului ; a mea era din-
tru-n gabion al ziarului „Universul“, aceea
de pe dulap era de la „Curentul“.
— Ce-i asta ?
— E... e a mea. Sint jurnalist, i-am ras-
puns eu pierdut de tot.

107
 . Tocmai cyid sS umble in ea, s-a auzit din
u§S vocea dogitS a comisarului Girlici :
— Ce-i aicea, mS ? Ce zbiarS plozii Si a ?
„Civilul“ a lasat tolba §i s-a intors spre el:
— Dracu’ sS-i ia ! S-au speriat.
Girlici §i-a aprins lanterna §i mi-a lumi-
nat fa^a : ^
— Tu e$ti, ma ?
— Eu, sa tr a iti!
— Sinte^i singuri acasS ?
— Singuri, dom’ §ef. Mama e la fabrics.
— Aha !
§i-a rotit privirea prin incapere §i dupa
ce i-a speriat mai tare pe aia micii, virin-
du-§i capul in camera lor, s-a adresat ce-
lor d oi:
— Sa mergem, domnilor.
Cel de linga. tolba a incercat sa se opuna :
— Dar n-am terminat, dom’ comisar...
— Aici nu e cazul, i-a raspuns Girlici. VS
explic eu de ce.
Au ie§it to^i trei.
Mi-au trebuit vreo cinci minute ca sa-i
lini^tesc pe fra^ii mei. Pe urmS m-am dus
sS-1 chem pe Invalid ; dar din magazie nu
mi-a rSspuns nimeni.
Am virit lampa prin spSrturS ; era goals.
Pesemne ca profitase de timpul cit „nepofti-
tii“ cotrobSiserS prin casS $i fugise sSrind
gardul prin fund ori pe la nenea Jecu.

108
 „Numai de n-ar nimeri in col^ii dulaului
perceptorului !“ m-am temut eu amintin-
du-mi de vecinul din spatele cur^ii noastre.
„Vorba e ca mi-a luat tolba ! $i aveam jur-
nale in ea, sa le dau pe malai, dfomnului
Gogu... Dar am sa le vind pe ale mi. Oare
cite or fi ? Ies in paguba sau in ci$tig ?“
Ca sa-mi dau seama, am tras citeva afarS.
Dintre foile lor au cazut pe jo s. alte foi,
mai mici, cam pe sfertul unui jurnal de
seara. Am marit lumina ISmpii ca sa citesc
titlurile, scrise cu litere groase ; era la fel
cu acela pe care i-1 dadusem lui Girlici. Ar-
ticolele erau insa altele.
Cind am citit titlurile citorva, am sim^it cS
ame^esc ; scria ni§te lucruri...
$i erau multe ; vreo cincizeci de bucS^i.
Am citit unul pe amindoua fejele.
Tii, ce mai vinzare a§ fi facut cu ele ! Nu-
mai o data sa fi strigat titlurile articolelor s
„Speciala ! Armata Ro§ie a intrat in Polo-
nia ! Alia^ii au debareat in sudul Franjei I
Greva muncitorilor de la rafinaria Concor­
d ia!! Un regiment romanesc a refuzat sa
execute ordinele comandamentului h itlerist!
Speciala !“ A§ fi vindut §i tolba, nu numai
ziarele. Pacat c& pe. ele nu scria §i p re ju l!
Am inceput sS citesc cu atenjie.; Acum
parca, dupa ce il cunoscusem mai inde-
aproape pe Invalid, alt in^eles aveau cele

109
scrise... Se vede ca si vestea despre moartea
tatei ma facuse sa pricep cit adevar se al'la
scris acolo. Ca dusmanul tatei §i al nostru
nu era cel de pe front. Asta spuneau comu-
ni^tii, §i incepusem sa-mi dau seam a ca
aveau dreptate. Ei, nu mincinosul de Girlici !
Periculosi erau, dar numai pentru el. Ce
prost fusesem ! Ma lasasem dus de nas. Ca
d-aia m-a speriat §i Tase ; a vrut sa rid a de
mine, cind a vazut cit sint de ageamiu.
Tot chibzuind la cite se intimplasera da la
prima mea discu^ie cu Girlici, vremea tre-
cuse binisor ; incepuse sa se lumineze afara.
§i odata cu ziua mi se strecura $i teama in
suflet. „Toate erau bune, cite scria in ziarele
alea. Dar ce ma fac cu ele ?“
De tinut in casa, nici gind nu putea fi !
Oricit de bine le-as fi ascuns, tot ar da aia
mici peste ele.
Sa le arunc ? Unde ? §i ar fi pacat ! Imi
cam inchipuiam eu cit de greu le-a fost celor
care le-au scris si tiparit. Ca sa nu mai pun
la socoteala §i haituiala bietului Invalid.
Gata, mi-a venit ideea ! N-aveam decit sa
i le dau inapoi ; nimic mai simplu ! Dar suie-
ratul unui tignal ce se auzea dinspre capatul
strazii m-a readus la realitate.
„Simplu pe naiba ! De unde sa-1 iau ? $i
ce sa fac cu ele, pina 1-oi gasi ? Daca, bine-
inteles, va scapa din cursa intinsa de G irlici!“

110
 Imi pierise somnul de tot. Am stins totusi
lampa si m-am urcat in pat. Aia micii tresa-
reau prin somn, pesemne ca nu le trecuse
spaima.
Incepuse sa se lumineze, dar eu tot nu ga-
sisem mijlocul prin care voi putea sa-1 re-
gasesc pe Invalid. Pina la urma, m-am ho-
tarit sa iau ziarele lui cu mine. Socotisem
ca §i el va observa schimbarea tolbelor §i ma
va cauta fie in Brezoianu — la ora impar-
^irii ziarelor — fie prin oras ; stia doar unde
am vadul.
M-am grabit sa plec inainte de a veni
mama.
Pe strada noastra nu se zarea nici un om,
parea pustie. „Pina acu’ e bine, m-am bucu-
rat eu. Cind m-oi vedea in tramvai, pot zice
c-am scapat. §i poate aflu de la oameni daca
1-au prins ori nu pe Invalid.14
Eram hotarit sa scot §i bilet, numai sa
n-am vreun bucluc. Dar cind am dat col^ul
sa ies in ^osea, o voce m-a facut sa inghe^ :
— Ia stai, ma !
Era, desigur, vreun agent. A aratat cu de-
getul spre tolba :
— Ce-ai acolo ?
— Z-ziare, nene, mi-au ramas nevindute
de ieri.
— Sa vad !
Incepusem sa §i tremur.

Ill
 Insa chiar in clipa aceea a apSrut §i Mi-
toaca :
— Ce-i cu tine, pu$tiule ?
— M-ma due in ora§, sa-mi iau ziarele.
M-a oprit dumnealui, nu §tiu ce are cu mine...
Mitoaca a dat din cap, ca omul ce se la-
mure^te in privin^a unui lucru, apoi s-a
adresat agentului :
— Asta e baiatul despre care v-a vorbit
dom’ comisar Girlici. Omul nostru, a ad&ugat
el mai in §oapta.
Agentul m-a masurat de sus pina jos, apoi
a ridicat din umeri §i s-a intors cu spatele,
ca si cum nu il rrtai interesam. •»
Am profitat de prilej §i, cit ai clipi, eram
la zece paiji de el.
Pe aproape de stajie, mi-a ie§it in cale
G irlic i; salutindu-1 militare§te, 1-am intre-
bat cu mutra cea mai nevinovata ce mi-o
puteam compune :
— L-a^i prins, dom’ §ef ?
•
— Inca nu, dar nu ne scapa. Nici macar
o pisica nu poate ie§i din cartier fara s-o
vedem noi.
Era, fara indoiala, sigur pe el, altminteri
n-ar fi avut chef de vorba. Eu m-am gindit
ca facusem bine nespunindu-i nimic de
moartea tatii ; n-ar mai fi avut incredere in
mine. M-a dat insa de gol bucajica de sfofa

112
neagra pe care mi-o cususe mama, de cu
seara, la gulerul cama§ii.
Glnd a vazut-o, Girlici s-a incruntat t
— Dupa cine por^i doliil ?
— Mi-a murit o ruda... tu$a Rali^a de la
Gale§ti, am min^it eu, numai pe jumatate,
fiindca batrina murise cu vreun an in urma.
— Eh I Dumnezeu s-o ierte ! a oftat el
u§urat, apoi a adaugat: Bine ca-i taica-tu
sanatos!
„Minti, lepra ce e$ti i“ am strigat atunci
in adincul fiintei mele. Am fost insa tare,
m-am stapinit. Se putea sa mai am inca ne-
voie de increderea lui, ca sa ma pot razbuna
mai bine. ^
„Ne rafuim noi^domnule comisar Girlici !“
i-am promis eu in gind, dupa ce m-am tbcat
in tramvai.
*

In magazia unde ma virise LicS, era intu-

neric bezna ; doar o dungS sinilie, latS. cam
de e palma, arata ca u§a era intredeschisS.
M-«m cuibarit cit mai aproape de ea — pen-
tru erice eventualitate — §i am a$teptat pre-
gatit s5 ies de indata ce a§ fi auzit zgomotul
facut de indepSrtarea dulapului din dreptul
oblenului.
KKnutele treceau infiorator de in c e t; am
auzit pa§i prin curte, veneau dinspre casa ve-
cinS. Apoi s-a auzit u§a, vocea poli^istului,

113
a baiatului §i tipetele celor mici care aco-
pereau zgomotele perchezi^iei. Cind glasul
unuia dintre politi^ti s-a apropiat de dulap,
am deschis u§a cu grija ca nu cumva sa
scirtiie.
Dupa ce m-am convins ca curtea e goala,
am iesit afara. Mergind tiri§, mi-au trebait
vreo trei minute sa ajung la gard. Inca o
privire de jur-im prejur —■ §i dintr-o sari-
tura am fost in curtea vecina. Fara sa ma
ridic in picioare, am mers pe linga gard,
pina la colpil din fund, unde un tufis de
napi imi oferea o ascunzatoare potrivita. Mi
se obi^nuisera ochii cu intunericul, asa ca
am putut sa vad cind Girlici impreuna cu
doi agen^i au ie§it din casa lui Lica, apoi din
curte. De vreme ce nu il luasera cu ei, in-
temna ca nu oveau nici o banuiala. Am ra-
suflat u$urat.
Perchezijiile continuau la celelalte case ;
cej pu^in pentru restul nop$ii scapasem.
Ca sa ma inapoiez la baiat, nici nu-mi tre-
cea prin gind, §i a§a il bagasem in bucluc cu
neaten^ia mea. M-am hotarit sa stau acolo
pina se vor sfir§i perchezitiile pe strada res­
pective ; apoi, de indata ce va incepe sa se
lumineze, sa-mi incerc norocul pentru a iesi
din plasa.
Aveam la mine cincizeci de ziare ; trebuia
sa le due unei legaturi din Triaj, pentru a

114
fi difuzate in rindul ceferi§tilor §i militari-
lor care lucrau la refacerea liniilor distruse
de ultimele bombardamente.
Nu reu§eam insa sa ma dumiresc cum de
aflase comisarul Girlici de prezen^a mea in
sectorul sau ?!
Doar fusesem a te n t; pe .drum — din cen-
tru §i pina in Bratule^ti — riu ma urmarise
nimeni. Oare sa m& fi vazut cind am coborit
din tramvai ? Era exclus ! N-ar fi pierdut
prilejul sa ma aresteze. Singura explicate
era aceea ca il informase cineva. Dar cine
anume ? &
Oricit mi-am batut capul, nu am reu§it sa
gasesc un raspuns multumitor. In schimb,
puteam sa ma felicit ca avusesem totu^i no-
roc : Girlici aflase, desigur, prea tirziu, iar
eu avusesem timp sa ma intilnesc cu tova-
ra^ul Preda. Razia a inceput dupa ce am
plecat de la dinsul. Se intunecase bine, astfel
ca in clipa 'cind Girlici m-a zarit din capatul
unei strazi, am putut sa ma fac nevazut in
umbra unei stradute strimte §i intorto-
cheate.
Dupa vreun ceas, zgomotele si latratul cii-
nilor s-au mutat pe alta strada, apoi incet-
incet s-au departat. Cind a inceput sa se lu-
mineze, linistea domnea deasupra cartie-
rului.

115
 Dar asta nu insemna ca se ispravise §i
razia ; aveau, fara indoiala, posturi de garda
§i patrule. Oamenii stapinirii nu renun^au
niciodata cind era vorba sa captureze un
COmunist ori alt patriot.
Dar nici eu nu puteam sa-mi pierd ziua
stind ascuns. Legatura mea din Triaj a$-
tepta materialul, trebuia sa fac tot posibilul,
fie pentru a ajunge acolefj fie pentru a pune
ziarele la dispozi^ia altor difuzori. Cincizeci
de exemplare insemnau m u lt; nu ne puteam
permite sa le pierdem.
Afara de asta, eram obligati sa ma inde-
pSrtez de locul acela ; dac& ai} fi fost prins
acolo, poliii§tii puteau sa il suspecteze §i pe
baiat. $i acest lucru nu trebuia sa se in-
timple.
Din curtea vecina am auzit zgomotul unei
u§i care se inchidea. Era Lica. Dupa ce a
ie^it in strada, m-am apropiat de poarta. Ajn
a$teptat ca el sa dispara dupa colt §i, con-
vingindu-ma mai intii ca strada e pustie, am
ie$it §i eu sarind peiste gardul scund.
M-am indreptat §ontic-sontic spre celalalt
capat al strazii, cu tolba de ziare sub brat i
intentionam s5 traversez cimitirul, apoi, de-a
lungul girlei, sa ajung la aeroport si de acolo
sa ies in §oseaua Chitilei, aproape de Triaj.
Cind mai aveam doar cijiva metri pinS la
gardul cimitirului, mi-au apSrut in' cale doi

116
vlSjgani care probabil §ezusera ascun$i in
porumbul ce cre$tea pe un teren viran.
Judeclnd dup3 dexteritatea cu care m-au
imobilizat apucindu-ma de miini, am dedus
ca smt agen^i de-ai Siguran^ei.
Nu aveam nici o §ansa sa ma smulg din
miinile lor. Trebuia deci s3 adopt alta tac-
tica. Mi-am compus o mutra de om speriat
?i am inceput sa strig c it puteam de tare i
— Ho^ii J Sari^i, oameni buni !
Unul din agen^i m-a plesnit pgste gurS.
Atita am a§teptat; m-am lasat moale in bra-
tele lui.
Cum nu se a^teptasera la a$a ceva, m-au
scapat din strinsoare; atunci m-am lungit
pe trotuar, gemind §i icnind.
— Da* bine-1 pocni§ti, ma ! s-a mirat unul
din ei.
— Da-1 dracu’ ! Se preface, i-a raspuns
celalalt in timp ce se apleca deasupra mea.
. Eu continuam sa gem.^Trebuia cu orice
chip sa fiu luat drept un invalid neputin-
cios, pe care 1-au dat gafa. In cadere, imi
sarise boneta cit colo.
— Fffiiuu ! Asta e invalid de-adevSratelea.
Ia uite ce zgaiba are la cap:
— Ei, ce facem acum ?
— Il ducem la sectie. Invalid ne-a spus
s3 prindem, invalid am prins. Mai departe, s3
se descurce comisarul.

117
 — $i cum- il luam ? Pe targa ? Asta n-o
mai duce mult.
Eu speram ca unul din ei va pleca dupa
ajutoare ; cu cel care raminea, m-a^ fi des-
curcat usor, puteam sa-1 §i dezarmez.
Daca apucam sa sar gardul in cimitir, greu
m-ar mai fi prins !
Dar se parea ca ziua aceea era cu ghinion
pentru mine, fiindca tocmai atunci s-a auzit
hodorogitul unei carute ce trecea prin capa-
tul fundaturii. Unul din agen^i a scos un
fluierat ascu^it §i a strigat :
— Hei ! Tu ala ! Sintem Polina ; vino-n-
coace cu caru^a.
Dupa o jumatate de ceas eram la sec^ie, in
fata lui Girlici. Pe drum — chipurile imi re-
venisem — am socotit ca aveam mai multe
sanse.daca vorbeam lucid cu comisarul.
Poate ca cele intimplate si actele in regula
1-ar fi convins ca are in fa^a un jurnalist in­
valid autentic, §i in felul acesta ar fi renunjat
sa-mi rascoleasca ziarele din tolba. Poate...
— Ce-i cu asta ? a intrebat, masurindu-ma
de sus pina jos.
— Suspect. Invalid §i ju rn alist; omul pe
care il cauta^i, i-a raspuns unul din agenti.
— L-am prins linga cimitir, a adaugat ce-
lalalt.
Am inceput sa ma vait :

118
 — Pacatele mele, dom’ comisar ! Ce au
cu mine ? Cit p-aci sa ma omoare. Asta mi-e
rasplata pentru c-am luptat doi ani pe front ?
Am sa ma pling domnului general P an tazi!
Pina la domnul mare^al ma due...
Dar Girlici mi-a taiat vorba :
— Acte ai ?
Am scos buletinul si foaia de lasare la
vatra. Binein^eles ca amindoua erau pe alt
nume.
— Pofti^i, sint om c in stit; vind ziare ca
sa-mi scot piinea...
— $i ce cau^i in Bucure^ti ? Aici e§ti tre-
cut cu domiciliul in Ploiesti.
— Ce sa mai fac acolo ? Cind m-am intors
din spital, am gasit casa distrusa de bombe.
Familie n -a m ; venii in Bucuresti ; acolo
erau prea mul$ jurnalisti, si de cind cu bom-
bardamentele nici ziarele nu mai sosesc la
timp.
Comisarul m-a scrutat iar cu privirea «
— Ce invaliditate ai ?
Felul arogant in care imi vorb’ea comisarul
ma calca pe nervi, iar faptul ca eram nevoit
sa-mi continui rolul de om napastuit ma re-
volta. Dar nu era vorba numai de mine, ci
§i de baiatul acela, de Lica. Inabu§indu-mi
orice sim^aminte de mindrie si demnitate,
mi-am suflecat pantalonul, dezvelind cica-

119
tricea de la glezna ; pe urma i-am aratat-o
pe aceea de la cap.
— Mi-a ras o schija scafirlia. domnule co-
misar. Sa-i dea Duipnezeu sanatate domnu-
lui maior doctor Branescu ; daca nu mi-o
cosea dumnealui cum trebuie, eram mort de
mult. Nu-i vorba, nici qm intreg nu mai sint;
cind incep ploile ori e 'ar§ita mare, Jnnebu-
nesc de durere. Sa nu dea al de sus nici du§-
manilor. V1 .•»

— Ce cautai pe-linga cimitir ?

— Ce s& caut ? Ma duceam la sosea, sa iau
tramvaiul.
— §i de unde veneai ?
— Dinspre girla, dorm intr-un bordei de
linga fabrica de caramizi.
In clipa aceea a ip trat §i Mitoaca.
— L-a^i prins. dom’ §ef ?! . -
■
— Asta e ? a intrebat Girlici.
— El e ; ala care vindea ziare la poarta
„Uzimefului“.
Comisarul a inceput s& rinjeasca.
— , A§a, va sa zica dumneata plasai mani-
festele in uzina ? De cind te urmSresc eu !
Situajia incepea sa devina grava ; am so-
colit insa ca, pentru moment, cel mai ni-
meril lucru era sa-mi continui rolul de om
cSzut f&r& vrere iptr-un necalz.
— Ce manifeste, dom’ comisar ?
— Alea pe care le im part odata cu ziarele.

120
Ia da tolba incoace !
Am incercat sa ci§tig timp i
— Sint vechi, dom’ comisar ; mi-au ramas
nevindute...
Dar Mitoaca mi-a §i smuls tolba de dupS
git. Era sfir§itul. De fugit, nu aveam cum ;
sec^ia era plina de agentf, n-a§ fi ajuns nici
pina la u§a. J-Ji nici cu totilifeu ma puteam
lupta. Activitatea mea in ffijjpditate avea sa
se termine in dimineata adefea, in secjia de
police condusa de comisaru| Girlici. Ma con-
solam, insa, ca nu banuia nimic despre faptul
ca ^ezusem ascuns in casa baiatului. Cit
despre tovara^ii mei, nu le-a§ fi marturisit
nici macar o litera din numele lor ; orice me-
tode ar fi incercat el.
Dar, spre nedumerirea mea, de§i comisarul
rasfoia minu^ios fiecare ziar, nici un exem­
plar din cele ilegale nu ie§ea la ivealS. Nu-mi
venea sa cred ! Nici Girlici nu parea dumirit.
Ispravise de controlat, §i tot nu gasise nimic.
A luat apoi un ziar §i 1-a cercetat cu aten-
tie, citind titlurile §i articolele in speran^a
ca va descoperi ceva suspect in cuprinsul lor.
La fel au facut §i ceilalji. Ziarele erau insS
...ziare ca toate cele obi§nuite.
Dupa ce au trecut primele clipe de uluiaia
mi-am dat seama ce se intimplase ; in repe-
zeala plecarii, baiatul imi daduse tolba lui.

0 — Eu Tase, ?i politla 121

 — Nimic, dom’ §ef, a raportat Mitoaca
luind pozitia de drepti.
La rindul lor, agen^ii, aruncind ziarele pe
birou, au ridicat din umeri in semn ca nu
dadusera peste ceva care sa-i intereseze.
Dar Girlici nu era omul care sa renun^e
u§or la parerile lui :
— Precis ca le-a ascuns in cimitir. Dom-
nule agent, iei to^i oamenii disponibili §i cer-
cetezi cimitirul. Mormint cu mormint, cavou
cu cavou. Trebuie sa fie virite pe undeva ; in
tufisuri, dupa cruci... Sa nu veni'fi fara ele.
Tu, Mitoaca, cercetezi toata fabrica de ca-
ramizi si imprejurimile. Indies ?
— Da, domnule comisar.
— §i cu el ce facem ? a intrebat Mitoaca
Girlici m-a privit crincen :
— Deocamdata... la beci. Cind vom gasi
ziarele sau manifestele, anun^am Siguranta.

CAPITOLUL VII

— lau o hotarire importaitta si Tase

e de acord sa ma ajute. Invalidul se in-
tilne§te cu... saminfarul —

122
 Speran^a de a-1 intilni pe Invalid in Bre-
zoianu mi s-a spulberat de cum am ajuns
acolo. L-am gasit in schimb pe Tase ; cind
m-a vazut, si-a incre^it fruntea :
— Ce-i cu tine Lica, e§ti bolnav ?
Nu ma privisem in oglinda, dar cred c5
noaptea nedormita, perchezi^ia agen^ilor $i,
mai presus de toate, vestea despre moartea
tatei imi rava§isera chipul facindu-ma sa arat
ca un bolnav dupa o zacere indelungata.
— N-am nimic. Dar aseara am primit
fjtire ca a murit tata pe front, i-am raspuns
cu de-abia stapinindu-mi lacrimile.
In asemenea imprejurari, Tase nu era
mester la vorbe, numai a oftat din adincul
pieptului §i mi-a cuprins umerii cu bra^ul.
— O sa ne descurcam noi, Licu^a baiete,
mi-a spus el in timp ce ne indreptam spre
locul unde nea Lache incepuse impar^itul
ziarelor.
Mi-am amintit de cele ale Invalidului, pe
care le aveam in tolba. Nu stiam cum sa
procedez ; de invalid nu dadusem, ca sa ma
plimb cu ele pe strada era riscant —■ imi
dcideam seama de asta.
Sa le ascund in vreun loc anume —
unde ? i-Ji cum ? Strazile se umplusera de
oameni.

123
 Gu gindurile invalma?ite de griji, nici nu
?tiu cind am ajuns in fa^a lui Lache Butuc.
Vocea lui m-a readus la realitate :
— Cite iei, ma ?
Am cerut mai purine, cam pe jumatate
din cite luam de obicei.
Butuc m-a luat la r e s t :
— JjJi cu restul ce fac ? Le vind eu ?
Am inceput sa ma bilbii, dar Tase s-a do-
vedit mai descurcare^ decit mine :
— Nene Lache, a murit taica-su pe front.
Azi trebuie sa fie devreme acasa-, face
mama-sa parastas.
Butuc s-a mai in m u iat:
— Apai, sa-i fie tarina u§oara! Dar
vorba e, ce fac eu cu astea ? § i a aratat cu
capul spre teancul de ziare.
— Mai iau eu citeva, s-a oferit Tase.
— Luam §i noi... i-au ftnut isonul Nae §i
Gica, afla^i la spatele nostru.
In timp ce-mi aranjam ziarele desfacin-
du-le din pachet, Tase m-a intrebat privind
spre tolba :
— Da’ parca aveai alta ?
— Am schimbat-o p-aia veche, era prea
jerpelita.
Pe drum, spre vaduri, Tase striga §i alerga
de la un cumpSrStor la altul, hotSrit sa
ajunga in pia^a cu cit mai pufine ziare. In
schimb, eu mergeam cu privirea a^intita

124
spre trotuar $i cu gindul la ceea ce aveam
in tolba.
In Buze§ti, m-am despar^it de Tase con-
tinuindu-mi drumul direct spre Gara,
unde am §i intrat.
Era pustiu. Peste tot moloz, caramizi, cio-
buri... Pe linii in^epenisera citeva vagoane
arse. Liniile, dezgrbpate de bombe §i rasu-
cite ca niste balauri, ruginisera de tot.
M-am ascuns in spatele unui vagon §i
mi-am aranjat mai bine ziarele din tolba.
Pe ale Invalidului le-am impachetat intr-unul
vechi ^i le-am pus mai la fund, ca sa nu-mi
vina prea la indemina ?i am ie$it din nou in
strada.
Dar treaba mergea prost, cu ochii dupa
Invalid nici nu observam cind ma chema
vreun mu$teriu. §i in meseria noastra, aten-
tia conteaza cel mai m u lt ; daca nu alergi
la primul semn, omul renun^a $i i?i vede de
drum, iar tu ai pierdut im client. Pe dea-
supra, nici nu vroiam sa atrag prea mult
atenfia asupra mea, a§a ca strigam „ziare
— speciala“ cam cu jumatate de gura. $i
daca nu strigi tare... nu vinzi. Unde mai pui
c& orf de cite ori aparea cite un poli^ai imi
pierea glasul de tot, ba inca ma mai si ascun-
deam dupS vreun colt sau vreo ghereta...

125
Asa ca, pe la ceasurile unsprezece, cind tre-
catorii se rarisera, tolba mea cu ziare nu
se subcase nici mScar cu doua degete. De
Invalid, nici vorbS !
§ i deodata m-a sagetat spaima : daca 1-au
prins si el a marturisit ca a stat ascuns la
noi ? k->i ca tolba lui cu ziare interzise este
la mine ?
Am sim^it cum mi se goleste ini'ma de
singe ; ma si vedeam legat in lan^uri si arun-
cat in duba politiei.
Primul gind mi-a fost sa dispar din locul
acela, cunoscut de Invalid. Dar unde ?
Exista vreun col^isor in Bucuresti unde
m-a§ fi putut ascunde fara teama ca voi fi
dibuit de Police ? Trebuia sa iau o hotarire
potrivita situa^iei in care ma aflam in clipa
aceea. Am cotit-o pe strada Polizu si m-am
virit intr-un gang, sa chibzuiesc mai bine
la ce trebuie sa fac.
Stind pe treptele unei u§i oblonite, am
inceput sa iau la rind toate posibilita^ile.
Prima : ca Invalidul ar fi fost prins. Asta
era cel mai rau lucru ce se putea intimpla.
Nu scria insa nicaieri ca, gata, are sa ma si
spuna !
Desi il cunbscusem prea pu^in timp, sim-
team ca pentru nimic in lume nu ar fi
facut-o.

126
 ..Dealtfel — mi-am zis eu, incercind
ma conving singur — daca ar fi fost asa,
pina la ora asta puteam fi arestat de zece
ori.“ Era de ajuns ca Girlici sa aiba o cit de
mica banuiala, si copoii ar fi aparut intre
Gara §i Polizu.
„Dupa cum stau lucrurile, poate ca In-
validul nici n-a fost prins !“ Am mai capatat
ceva curaj, dar imediat mi-am dat seama ca
nu prea aveam motive... „Daca e liber, de ce
nu vine sa-§i ia ziarele ?“ m-am intrebat eu
socotind, pe.buna dreptate, ca nu putea re-
nunta chiar asa u§or la ele.
Asta nu putea sa insemne decit ca fusese
totu§i arestat ;»dar ca nu vorbise. $i nici nu
va vorbi.
Raminea sa vad ce pot face cu ziarele lui.
Sa le arunc acolo, in gangul ala ? Girlici
umbla cu limba scoasa dupa ele. Chiar daca
pusese mina pe Invalid — din vina mea,
irebuia sa recunosc — ziarele ilegale nu le
avea insa. $i fara ele nu il putea invinovati
cu nimic. Astfel ca dupa toata tevatura de
azi-noapte — cu razia §i perchezi^iile — se
alesese cu mai nimic.
Si frumos ar fi daca — colac peste pu-
puza — ziarele tot ar impinzi ora§ul! Pre­
cis ca o sa turbeze. In felul acesta, m-ar
mai racori §i pe mine pu^in, dupa ce ma in-
^elase cu atita josnicie, zile dc-a rindul.

127
 ll §i vedeam pe comisar ascultind spiisit
bruftuiala alora mai mari ca el, din police
§i chiar de la Siguran^a. „Nu, n-am sa le
arunc.“
Am judecat situa^ia in toate felurile ; pina
la urma mi-a venit o idee : „Trebuie sa ga-
sesc pe altcineva, vreun prieten d-al Inva-
lidului, caruia sa-i dau ziarele ca sa le im-
parta prin ora§. Poate omul cu care se in-
tilnise in noaptea aia, cind il urmaream
eu...“
Drept e ca, amintindu-mi de felul cum
ma luase atunci, din scurt, nu ma prea in-
demna curajul sa-1 caut... Dar, pe altcineva
care sa fi avut de-a face in vreun fel cu
Invalidul, nu mai cuno§team. §i la o adica,
nici pe acela nu §tiam de unde sa-1 iau.
Pina la urma, mi-am amintit de Tase. Tot
la el imi era nadejdea. „Cunoa§te baiatul
asta tot felul de oameni, imposibil ca prin-
tre ei sa nu fie §i un com unist! Vad eu cum
aduc vorba §i aflu ceva...“
A§a ca dupa ce am luat seama sa nu fie
vreun sticlete (cum le spuneam noi poli^i§-
tilor) prin apropiere, m-am indreptat pe
cai ocojite spre pia^a Matache, unde-§i avea
Tase vadul.
L-am gasit coco^at pe o taraba de zarza-
vat goala ; „facea casa“, adica i^i numara
marun^i§ul.

128
 — Merge, Tase, merge ? 1-am intrebat,
a§ezindu-ma linga el.
— Slab, Licu^a, se-mpu^ineaza ..c&en^ii pe
zi ce trece. Nu vezi ? Pia^a e goala; ^aranii
nu mai vin cu marfa, de frica sa nu-i prinda
alarma in ora?, gospodinele...
Parca i-a fost gura pocita ; nici nu ?i-a
terminat cuvintul ca au ?i inceput sa urle
sirenele. Care mai gros, care mai sub^ire,
de ti se parea ca spaima alearga nauca pe
deasupra ora?ului.
Pu^inii oameni care se aflau prin pia^S
au luat-o la fuga spre adaposturi, in timp
ce ni?te ciini — aparuft cine §tie de unde —
se intreceau cu sirenele, urlind a jale si
pustiu.
— Tase, e vreun adapost pe aici, p-a-
proape ?
— La Hotel Buze?ti, dar se umple de
oameni §i stau ca sardelele. Mergem in alta
parte, am eu un ascunzis „extra“. H a i!
Am traversat pia^a in fuga, spre o strada
bombardatS. Ajun?i acolo, Tase m-a luat de
mina, conducindu-ma printre darimaturi ?i
gramezi de moloz, pina sub o scara de be-
ton ramasa in picioare linga un col$ de pe-
rete.
— Aici, asta e „Vila Tase“. Adapost ziua,
locuinta noaptea. Nu ploua, nu ma deran-
jeaza nimeni §i nici chirie nu platesc.

129
 ■
— Cum, nu ai gazda ?
— Nu, mi-a raspuns el scurt.
A scos dintr-un ascunzis o rogojina, niste
foste saltele §i o perna pe jumatate scutu-
rata.
— Dar pina acum unde ai dormit ? 1-am
intrcbat eu.
— Tu nu stii unde dorm jurnali^tii ? In
gara, pe sub poduri...
— J-Ji iarna ?
— k-Jedeam in gazda la unul, Fane Taiatu,
hamal in Obor. Avea o camaru^a cu chirie
si ne primea si pe noi, vreo ci^iva. El dor-
mea in pod, noi la parter, pe jos adica. Ii
plateam doi poli pe noapte. De la §apte-opt
insi, socote^te §i tu cit incasa.
Incepuse sa se auda uruitul avioanelor,
din ce in ce mai tare si tot mai aproape.
Parea ca aerul insu§i urla si vibra, patrun-
zindu-^i in oase odata cu frica. JjJi deodata,
asemenea unor balauri inaripa^i §i neva-
zuti, bombele se repezeau spre pamint unde
explodau bubuind naprasnic. Ne-am inghe-
suit amindoi sub scara ; avea dreptate Tase,
acolo ma simteam parca mai ferit decit in
vreun adapost. Puteam privi cerul, §i asta
imi dadea mai mult curaj. Gindeam ca
moartea nu poate veni din inaltimea albas-
tra si senina.
— La ce te ui^i, ma, a§a ? frica ?

130
 Am socotit ca daca ii voi destainui gin-
durile mele n-are sa ma in^eleaga. I-am ras-
puns la intimplare :
— Ma uit dupa avioane. Nu mi-e frica.
— Nici n-ai pentru ce, aici sintem in si-
guran^a, in locul unde a cazut o bombS, a
doua nu mai nimere§te.
— Ti-au spus tie americanii ?
— Pe naiba, americanii ! J-Jtiu de la unul
care a fost pe front.
Dupa vreun ceas, exploziile s-au potolit
odata cu uruitul avionelor ce se indepartau.
Noua insa nc mai tiuiau inca urechile. Tase
§i-a intins picioarele cit era rogojina de
lunga.
— Gata, am scapat.
A iesit apoi de sub scara §i a luat seama
la locurile de primprejur :
— N-au ajuns pina a ic i; tot in Triaj si
pe Grivita au facut prapad.
Pe urraa si-a scotocit desaguta cu min-
care de unde a scos un codru de piine ; a
dat apoi deoparte o scindura §i dintr-o ga-
ura din peretele surpat — „asta. e bufetul“,
mi-a spus el — a tras afara un ziar in care
erau impachetate niste ro§ii §i o bucata de
brinza. Alaturi a pus o cutie umpluta cu
sare ?i a inceput sa manince.
— Ia d-aici, m-a poftit.
 Mincam tacu^i; mie mi se invirteau gin-
durile in cap.
Cum sa incep sa-i spun ce ma framinta ?
Are sa ma in^eleaga ? S-o speria ? Ori ma
denun^a la police ? Dar una ca asta nu se
putea intimpla ; nu-i poate suferi pe po-
litai. L-a batut unul odata de a zacut doua
zile. Pentru nimic ! Istoria s-a intimplat pe
vremea cind era baiat de pravalie ; l-a re-
clamat patronul ca i-ar fi furat un ceas de
buzunar. Pina la urma a fost descoperit ade-
varatul ho^; era chiar baiatul jupinului ; il
luase ca sa-1 joace la car#. Dar Tase a ra-
mas cu bataia.
Deci, dinspre partea asta puteam fi lini§-
tit. Chiar daca n-o sa ma ajute, nici la po­
lice n-are sa ma spuna. Ca o sa bata cumva
toba ? Nu era el omul ala ! M-am hotarit
sa-i spun ; dar am inceput a§a, mai pe de-
parte :
— Tase, tu cite clase ai ?
— Cite degete la o mina, mi-a raspuns el
fara sa-$i intrerupa mincatul. Da’ ce-$i veni
sa ma-ntrebi ?
— Iaca a$a, ma gindeam ^i eu, ca te-am
vazut baiat iste^. Cinci zici ?
Mai intii §i-a inghi^it dumicatul :
— Adica patru, p-a cincea n-am apucat
s-o termin. In anul ala a murit tata. S-a
darimat o stiva de lemne peste el, era ha-

132
mal in port la Giurgiu. Eu am irftrat baiat
la circiuma unuia
— Ala cu eeasul ?
— I h i ! Mama §i cu fra^ii ceilaltf mai
mici au plecat la ^ara ; la ni§te neamuri.
Eu m-am pripa§it aid, in Bucure$ti. La
ciinii cu covrigi in coada. Am fost de toate :
comisionar, hamal de ocazie, plimbator de
ca^ei, negustor de sticle go&le...
— §i-acum ai sa vinzi ziare toata via^a ?
— Pina s-o termina razboiul. Pe urma,
intru la munca ; la zidarie, la biriale., C-or
sa se repare casele...
Am incercat sa-1 ispitesc :
— Jj>i n-ai vrea sa-nve^i mai departe ?
Ca sa te faci artist, cum spuneai tu atunci ?...
A izbucnit in ris :
— Ha, ha, ha ! Auzi la el ! Pai daca ma
due la §coala n-am sa mai pot vinde ziare ;
§i din ce am sa traiesc ? Afara de asta, ce
$coala' ma va primi pe mine care nu am nid
un cap&tii ? $i de unde bani de taxe, de
car$i ? Nu, Licu^a, inva^atura nu e pentru
sarantod ca noi, o §tii tu mai bine decit
mine.
— Dar daca n-o sa ndai fim saracl ?
— Cum adica, speri sa-^i iasa lozul cel
mare ?

133
 — Nu-i vorba de lozuri, sa zicem insa ca
dupa razboi are sa traiasca lumea mai bine...
Intrasem in subiect — cum s-ar spune —
§i asteptam nerabdator sa-i aud parcrea.
Numai ca el ori se prefacea, ori cu adevarat
nu pricepca incotro bat eu.
— As vrea s-o vad si p-asta ! Ca rau n-ar
fi. Atita doar ca nu noi o sa ne pricopsim
Tot aia mari si tari or sa aiba partea leului
Mi-am dat seama ca o apucasem pe un
drum gre$it, §i nici eu nu prea pricepusem
ce-mi spusese Invalidul. §i cu Tase, pe ase-
menea cai ocolite nu o sco^i la cap. A§a ca
m-am hotarit s-o iau altfel :
— Mai Tase, tu ai auzit de comunisti...
— Dom’ne, da’ ai idei fixe, zau asa !
Ti-am mai spus sa-^i vezi de treaba, c-o
pate§ti. Ei bine, da, am auzit, si ce daca ?
— Din ziare ?
— As ! Astea mint de-nghea^a apele.
— Atunci de unde ?
— Nu-i treaba ta, mi-a raspuns el scurt,
dupa care a inghi^it si ultima felie de rosie.
— Ma, te-ntreb serios !
M-a privit cu coada ochiului, in timp ce
se §tergea la gura cu dosul palmei.
— Ce-^i veni ?
— Nimic. A§a... vreau sa §tiu ce crezi tu
cu adevarat despre ei.

134
 — Ce sa cred ? Oameni ca to^i oamenii.
Atita doar ca vor sa-i dea jos pe boierii §i
generalii care conduc acu’ Jara.
— §i ^ie nu ^i-ar conveni ?
A ridicat din umeri :
— Pe mine n-or sa ma puna in locul lor.
Nici pe tine. $i, ma rog, daca n-or mai fi
astia, cine o sa conduca ?
— S-or gasi oameni cinsti^i, i-am raspuns
eu amintindu-mi de Invalid, de nenea Jecu
cit si de cele ce in^elesesem citind ziarele
alea.
— Pai, cinstiti sintem §i noi, mi-a repli-
cat mucalit Tase. La o adica, n-am fi buni
de mini$tri ?
— De ce nu ? i-am intors-o eu, a§a, d-al
naibii. Si ca sa vad ce zice.
Dar mi-am dat seama ca o luasem razna ;
era insa prea tirziu ; Tase se tinea cu mii-
nile de burta :
— Ha ! ha ! ha ! Ie-te-te la el ! Se vazu
ministru ! Ca de mult n-am ris asa ! „Es-
eelenta" sa dom’ ministru Lica, de la dipar-
tamentul foametei. „Escelcnta“ sa Tase, mi­
nistru de ziare §i semin^e !
M-a molipsit §i pe mine, rideam ca ne-
bunii. Tot el s-a potolit primul.
— Asa deci, muncitori ministri ! Licu^a,
nu zic ba. Am mai auzit eu de asta ; au fa-

135
cut-o §i ru§ii, cind cu revolutia. Da’ vorba
e, 'tu e§ti muncitor ?
— Nu, dar am sa fiu. §i am urmat cu
cuvintele pe care mi le spusese Invalidul :
Ai sa vezi atunci. Va veni o zi... mai buna,
am adaugat eu banuind ca asta a vrut sa
spuna §i el.
Numai ca eu nu eram Invalidul, §i nici
Tase nu era Lica. Fiindca m-a- luat din
scurt :
— Asculta, ma, cine ^i-a bagat in cap
chestiile astea ?
— Aaaa ! Nimeni. Am auzit si eu pe ni$te
oameni vorbind.
Dar pe Tase nu il puteai imbata cu apa
rece :
— Nu-mi mai umbla mie cu „filisfan-
turi“ d-astea; ia-o de-a dreptul. Vad c5 ai
ceva pe su fle t; mie po^i sa-mi spui. Nu
ne cunoa§tem nici de azi, nici de ieri. Dac5
ai dat de vreun bucluc am sa incerc sa-ti
fiu. de ajutor cumva ; de n-oi putea, de la
mine fii sigur cS nu afla nimeni nici o
vorba. f i-o jur ! $i daca ma crezi, da-i dru-
mul !
Era cel mai bun\lucru ce-1 puteam face.
A§a ca, pe indelete, i-am povestit tot. Siin-
team ca trebuie sa-mi descarc sufletul in
fata cuiva.

136
 Mai intii Tase 1-a in jurat zdravan pe co-
misar, apoi m-a in tre b a t:
— Ai la tine ziarele alea ?
Am scos unul $i i 1-am dat.
Dupa ce a citit titlurile articolelor §i-a
impins §apca spre ceafa §i a fluierat plin de
admiratie :
— Fffiiuu ! Ce mai vinzare s-ar putea
face cu astea ! Pacat ca riu scrie pre^ul pe
ele. ' ‘‘ -
M-am bucurat in sinea mea ; gindea §i el
la fel ca mine. Nu gre§isem vorbindu-i.
— Astea nu se vind, se difuzeaza, i-am
explicat eu.
— Cum vine asta ?
— Se impart pe gratis, §i pe sub mina.
— Pe gratis, ma ? Cum a§a ? ce se
vinde pe sub mina costa de ddua-trei ori
mai m u lt! Lica baiete, am putea sa luam §i
douazeci de lei pe bucata...
— Sau douazeci de ani de pu§carie.
A inceput sa rida : ,
— $tiam, chiar daca nu-mi spuneai. A§a
c§. sfatul meu este sa te descotorose^ti cit
mai repede de ele. Arunca-le,- da-le foe...
— Mul^umesc pentru sfat, asta puteam
s-o fac $i fara sa te intreb pe tine.
— Atunci ce ai de gind ?
— Sa-1 caut pe Invalid §i sS i le inapoiez.
Tase a clatinat din cap :.

137
 — Mai Lica, pacat de alea doua clase de
liceu pe care le-ai inva^at, ca tot „muhaia“
ai ramas. Pai invalidul ala — sau ce-o fi —
zice saru-mina ca a scapat din labele poli-
Jiei, daca a scapat. Nebun o fi el sa cutreiere
strazile Bucure^tiului cautindu-te pe tine ?
O data, ai poate norocul sa scapi, a doua
oara... nix ! a incheiat el incercind sa ma
convinga.
Dar eu le stiam pe ale mele, ma hota-
risem sa nu le arunc, si cu asta basta ! Tre-
buia sa fiu cel putin curajos, daca cinstea
nu o putusem pastra nestirbita pina acum,
si numai din prostia mea, ca parca fusesem
legat la ochi.
— Tase, nu le arunc. Chiar daca nu-1 voi
intilni pe Invalid, trebuie sa gasesc un alt
comunist caruia sa i le dau.
— Dar ce, crezi ca a§tia — comuni§tii —
umbla cu stea la butoniera, ca sa-i recuno^ti
tu ?
— Mi-am inchipuit ca tu cunosti pe vre-
unul, altminteri nu ti-a§ fi spus nimic. Si sa
mai §tii un lucru, astea nu sint ziare de arun-
cat ori de bagat la foe. Au fost scrise si ti-
parite pe ascuns, sint oameni care i§i risca
pielea tocmai pentru ca sa poata fi citite de
cit mai multa lume.
— Foarte frumos §i citeasca-le toata ^ara,
daca asa se cuvine. Dar asta nu inseamna ca

138
trebuie sa ne aprindem noi paie in cap cu
mina noastra.
Incerca el sa para hotarit, dar dupa felul
cum tragea cu ochiul la ziarul pe care tot il
intorcea §i pe o parte §i pe alta, pricepeam
ca nu se gindea serios la aruncarea lor. Tre-
buia numai sa-1 conving sa ma ajute.
— Tasica, tu ^i-ai arunca. ziarele din
tolba ?
— Ce-s nebun ? Asta e marfa.
— O fi marfa, da-s pline de minciuni,
doar tu ai spus-o. Nu vezi ? Nem^ii maninca
bataie peste tot, dar in jurnale scrie ca se
retrag elastic, de parca ar fi facufi din c'au-
ciuc. Uite, aici — am continuat eu aratin-
du-i un articol din ziarul de la Invalid —-
e publicata scrisoarea uiior oameni de seama
care cer sa inceteze razboml. Dar „Univer-
sul“ — pomene^te ceva de ea ? Nimic ! Scrie
in schimb despre nunta printesei Catargi cu
nu §tiu ce conte neam^. De parca d-asta le
arde oamenilor acum !
— §i ce te intereseaza pe tine scrisoarea
Slora ? mi-a intors-o el.
— Cum sa nu ? ! Daca inceta razboiul de
acum doua saptamini, scapa tata cu via^a.
— $i crezi ca daca ai sa umbli teleleu,
cu ele prin ora§, pina vei gasi un comunist,
are sa invieze ?

139
 — Nu, dar s-ar putea ispravi razboiul
mai repede §i vor scapa al^ii, care au §i ei
copii.
— E treaba grea, mai Licu^a ! E drept,
cunosc o mul^ime de oam eni; jurnali§ti d-ai
nostri, lustragii, hamali in pie^e, vinzatori
de §ireturi §i „balene“, precupe^i, zarzava-
gii, maturatori... Comuni$ti insa nu cunosc ;
de ce sa te mint ? D-aia spun ca e treaba
grea ce vrei tu sa faci. Cu ziarele astea,
altfel trebuie sa „precedam“.
— Procedam, adica.
— ...Procedam, daca zici tu.
Cum ?
— Trebuie sa ne descurcam singuri, Li-
cu^a baiete !
Privi un timp ingindurat la ziarul pe
care nu il lasase din mina. Am a^teptat
rabdator sa-mi spuna ce ginde$te. N-a durat
mult.
— Cred ca §tiu ce trebuie sa facem. Cite
ziare ai ?
— Vreo cincizeci.
— Nu-s purine...
— Nu. $i cum ziceai ca o sa procedam ?
— Asta am sa #-o spun diseara, dupa ce
luam ziarele din Brezoianu. Pin5 iatunci,
da-le pe toate la mine, sa le ascund, si hai
sa-^i arat ceva mai stra§nic decit ..catabom-
bele“.

140
 — Vrei sa spui poate, ca-ta-com -be-le.
— Fie $i ca-ta-combe, daca spui tu. Hai 1
M-am luat dupa el. Strecurindu-ne prin-
tre gramezi de moloz §i rama^i^e de ziduri,
am ajuns la buza unei gropi care probabil
fusese inainte beci de circiuma. Tase §i-a
dat drumul jos, pa$ind pe caramizile ea-
zute ; am coborit $i eu, urmindu-1 printre
scinduri §i doage de butoaie. S-a oprit in
dreptul unui perete §i, opintindu-se putin,
a impins deoparte o bucata din ceea ce
inainte de bombardament fusese podeaua
casei. Am trecut pe rind in spatele ei, unde
se afla un zid din caramizi marinate de
timp.
Tase a inceput sa scoatii citeva din ele,
care nu erau prinse cu mortar. I-am dat §i
eu o mina de ajutor §i dupa nici cinci mi­
nute aveam in fata o gaura putin mai mare
decit i-ar fi ingaduit unuia ca Tase sa trearii
prin ea.
Ne-am strecurat inauntru; a cotrobait
intr-un colt — am auzit zgomotul unor
chibrituri — §i dupa citeva clipe el mergea
inainte, cu o .luminare aprinsa in mina, eu
— dupa el. j
Am parcurs vreo cincizeci de pa§i prin-
tr-un fel de tunel $i ne-am oprit. In zidul
din dreapta, cam la vreun metru inaltime,
se afla o firida cit un om de inalta. lata §i

141
adinca de vreo trei metri. Printr-o feres-
truica zabrelita, patrundea inauntru lumina
zilei.
— Fereastra da in curtea bisericii ; dea-
supra noastra e clopotni^a. Dar tunelul nu
se termina a ic i; am mers prin el, odata,
aproape un sfert de ceas, §i tot nu i-am dat
de capat.
Am fluierat plin de mirare :
— Tunelul asta o fi fost pesemne sapat
pe vremea cind se ascundeau oamenii de
turci.
— O fi §i asa, vorba e ca noua ne prinde
bine. Poate sa se dea peste cap politia, ca
aici tot nu ne gase^te. Mai ales daca dupa
ce intram punem la loc caramizile.
— Mai Tase, e§ti grozav ! Cum de 1-ai
dcscoperit ?
— Din intimplare. Dupa bombardamen-
tul din 24 aprilie, rascoleam darimaturile,
sa caut ceva de mincare — fuscsera prava ■
lii pe aici. Atunci am descoperit gaura din
zidul beciului. Acuma, a continuat el, locul
il stii, la caz de nevoie te ascunzi aici ori
ma cau^i aici. Ai bagat la „devla“ ?
L-am asigurat ca da. Am facut dupa aceea
cale-ntoarsa ie§ind din nou la lumina zilei
— - Ce ai de gind sa faci pinS diseara ?
m-a intrebat el cind am ajuns la „vila“.

142
 — Ce sa fac ? Ma reped pina acasa, s4
vad ce mai este.
M-a privit cu mila :
— Am spus eu ca n-ai nimic in dovlea-
cul ala de-1 tii pe umeri. Cum sa te duci.
acasa ? Daca 1-a prins pe Invalid... $i o fi
spus ca a fost la tine ?
— A$ ! Nu-mi face el una ca asta !
— Eu zic ca deocamdata sa stai linistit
a ic i; te gazduiesc citeva zile.
— Nu se poate ! Mama §i-ar putea in-
chipui ca mi s-a intimplat ceva. Asta i-ar
lipsi acuma !
Tase s-a scarpinat sub sapca.
— Stii ce ? Mai bine ma reped eu pina
la tine, li scrii maica-ti un bilet cum ca e§ti
sanatos si ca o sa lipse§ti citeva zile — ve-
dem noi de ce. fiindca tot tree pe acolo,
am sa ma interesez §i ce s-a intimplat cu
Invalidul tau. Daca 1-au arestat, sigur ca s-a
auzit prin cartier. E bine asa ?
Nu aveam altceva dc facut decit sa recu-
nosc ca da.

Arestul sec^iei de poli^ie nu era mai mare

decit beciul unei case obisnuite. Pe peretii
cindva tencui^i, mai ramasesera doar niste
petice care de-abia se mai ^ineau de cara-

143
mida macinata de ani §i de umezeala. Par-
doseala era tot din caramizi, iar pe linga
pere^i, ni§te ziare vechi folosisera pesemne
drept saltele celor care trecusera pe acolo,
inaintea mea. Unica mobila era o banc&
veche, din lemn de fag, lipita de singurul
perete inzestrat cu un ochi de fereastra za-
brelita, care dadea spre curtea din spatele
sectiei.
Odata ispravita cercetarea locului in care
ma aflam, m-am a§ezat pe banca ingusta
ca sa chibzuiesc la cele intimplate. De^i
eram inchis, nu ma aflam totu§i intr-o si-
tuatie desperata, actele mele erau perfect
imitate. Numai exper^ii Siguran^ei ar fi pu-
tut constata falsul. (Asta daca ar fi socotit
ca e nevoie, fiindca semnalmentele mele
erau de mult cunoscute, inca din 1938, cind
participasem la organizarea grevei de la
„Uzimef“.) Insa atita timp cit nu ajun-
sesem inca la ei, puteam fi oarecum lini§-
tit. Asupra mea nu se gasisera nici un fel
de tiparituri ilegale, iar urmele invalidita^ri
erau reale, amintiri de pe front.
Girlici nu avea deocamdata nici o dovada
impotriva mea. Singura primejdie care ma
amenin^a era aceea de a fi trimis Siguran-
tei. Ori, dupa cite pricepusem, comisarul ti­
nea ca mai intii sa gaseas^a ziarele. §i astea

144
se aflau in tolba baiatului acela, care pro-
babil habar n-avea ce poarta cu el.
$i deodata am sim^it cum ma cuprinde un
fior de spaima : daca la vreo perchezi^ie vor
fi gasite asupra lui ? Cine il va crede c5 a
schimbat tolba cu un invalid, fara sif vrea ?
§i cum va justifica prezen^a mea in casa lui,
in timpul raziei ? Desigur ca va fi dus la
Siguran^a, unde nu se vor purta cu manu$i
fata de el. Situa^ia era destul de grava §i eu
eram singurul vinovat. In primul rind fiindca
nu ascultasem sfatul lui Preda, adica sa amin
cu © zi transportul ziarelor la Triaj ; .apoi nu
fusesem atent §i intrasem in alt& casa decit
a lui Jecu ; in sfir^it, pentru ca nu contro-
lasem tolba in clipa cind mi-a dat-o baiatul.
Ma invirteam asemenea unui leu in cu§ca
§i incercam sa gasesc un mod de rezolvare
a situatiei. Singura $ansa pe care puteam
conta era ca Girlici, negasind ziarele, sa imi
dea drumul. Legal a§a ar fi trebuit sa se
intimple. Atita doar ca Girlici — ca dealtfel
toate autoritatile din timpul acela — nu
prea se sinchisea de legi. Numai pentru ba-
nuiala — ce-i drept, intemeiatS — cS ma­
nifested ?i ziarele introduse la „Uzimef“ era
In parte $i lucrarea mea, putea sa ma Jina
in beci cine $tie cit. §i in timpul acesta, ba-

145
iatul se plimba cu ziarele la el la ri sa stie
ce primejdie il pa?te.
Pentru o clipa am sperat ca poate va des-
coperi ca nu este tolba lui ?i are sa le arunce
pe undeva.
Era singurul lucru pe care 11 doream, nu-
mai sa scape el. Nadejdea mi s-a spulberat
insa repede ; un jurnalist adevarat nu l?i
arunca niciodata ziarele ramase, le vinde la
kilogram.
Si din nou m-a cuprins panica, inchipuin-
du-mi ce se putea intimpla, cind bacanul ca-
ruia Lica ii va vinde ziarele va vedea despre
ce-i vorba. Singura cale de a preintimpina
nenorocirea era sa ies din bed, sa alerg in
ora?, sa-1 caut pe toate strazile, sa dau de el
mai inainte de a apuca sa umble prin ziarele
mele. U?or de gindit, dar imposibil de pus in
practica.
U?a arestului se afla la capatul de sus al
unei scarce, in fa^a peretelui opus celui cu
fereastra. In spatele u?ii, ni?te trepte urcau
pina la o alta care dadea in camera de garda
a sec^iei, unde se afla in perm anent un
politist.
Deci, pe acolo nu se putea ie?i. Cit pri-
veste fereastra, zabrelele erau solide, bine
infipte in zid, iar printre ele, de-abia s-ar
fi putut strecura o mi^a le?inata de foame.

146
 Tocmai cind ajunsesem la concluzia ca nu
pot face nimic, am auzit zgomot pe scara de
sus. Inima a inceput sa-mi bata cu putere,
eram convins ca il gasisera pe Lica §i ca ne
vor expedia pe amindoi la Siguranja.
Cheia s-a rasucit in broasca, u§a a scir^iit
deschizindu-se §i in bed a intrat, impins de
la spate, un tinar.
— Da^i-mi drumul, dom’ sergent ! Ce
ave^i cu mine ?
Insa u§a se inchisese inainte sa-§i termine
el vorba.
L-am recunoscut imediat, era Victor Len-
tea, unul dintre uteci§tii care activau in re-
^eaua de difuzare a presei de partid, in secto-
rul de care ma ocupam eu. M-a recunoscut
§i el, dar mai inainte de a apuca sa rosteasca
vreun cuvint, i-am facut semn sa taca. Apoi
l-am intrebat cu tonul omului mai mult cu­
rios decit in teresat:
— Pe tine de ce te-au arestat, flacaule ?
Victor a priceput cum stau lucrurile §i
mi-a raspuns pe un ton plingiiret:
— Fiindca n-am acte ! De parca ai avea
nevoie de ele ca sa vinzi semin^e...
M-am urcat cu picioarele pe banca §i i-am
facut semn sa vina linga mine. Nu eram si-
gur daca polijistul a plecat ori asculta la
u<jS. Linga fereastra insa, daca vorbeam in-

147
cet, nu se putea auzi, §i pe deasupra aveam
§i posibilitatea sa supraveghem curtea.
Lenjea a priceput ce voiam sa aflu de la
e l ; mi-a confirmat ca ziarele nu fusesera ga-
site. Despre Lica, nu 1-am Jntrebat inca
nimic.
— ...Mitoaca s-a intors cu miinile goale ;
agenjii insa continua sa caute prin cimitir,
a precizat el. Pe mine m-au in§facat dupa
ce am plecat de la „Uzimef“.
— $i materialele ?
— N-am putut sa fac n im ic; jandarmii
controlau pina §i hirtiile pachetelor cu min-
care. Noroc ca nu le-am avut la mine.
— Ai procedat bine facind mai Intii o re-
cunoa§tere. Ideea de-a ascunde, in unele
cornete de semin^e, manifeste tiparite pe
foi^e, e buna, dar trebuie aminata.
— $i cum vom introduce materialul in
uzina ?
— Deocamdata trebuie sa ie§im de aici,
i-am raspuns eu. Apoi 1-am intrebat daca nu
aflase ceva despre Lica.
— L-am vazut de diminea^a ; a vorbit nu
$tiu ce cu Girlici, inainte de a se urea in
tramvai. §i a adaugat incruntindu-se : Mie,
pu§tiul ala nu prea imi place ; sta cam des
de vorb5 cu comisarul. Mi-au mai spus §i
al^ii.

148
 — Cine anume ?
— Un prieten de-al meu, fost coleg cu el.
Am impresia ca e informatorul lui Girlici.
-— Daca era a§a, nu m-ai fi gasit aici,
i-am replicat eu.
— Te pomene§ti ca erai liber ? ! mi-a in-
tors-o Victor cu ironie.
— Ba, eram in miinile Sigurantei, inca de
azi-noapte.
$i i-am povestit pe scurt cele intimplate in
timpul raziei, cit §i temerile mele in pri-
vin^a soartei baiatului.
— Treaba e incurcata rau de t o t ! a excla-
mat el.
— $i partea proasta e ca pina nu ies de
aici nu pot face nimic...
Plin de elan, ca orice tinar, Victor fauri
la repezeala un plan de evadare :
— Simulam ca ne luam la bataie ; eu in-
cep sa tip dupa ajutor, cind o veni politistul
mata te ascunzi dupa u§a §i, cum o intra, il
pocnesti in cap cu o caramida. Il incuiem aici
$i ie§im...
— In camera de garda, unde se afla Mi-
toaca §i Girlici, 1-am completat eu spulbe-
rindu-i iluziile.
— $i in cazul asta ce facem ? A^teptam
sfi-1 aresteze §i pe Lica, sa ne puna de fata
cu el ?

149
 Am ridicat din umeri a neputin^a ; pentru
moment nu ne raminea altceva de facut de-
cit sa asjteptam. Eram convins ca pina la
urma pe Victor il vor elibera ; Girlici nu avea
nici o dovada impotriva lui. Desigur ca
agen^ii il adusesera la secjie din exces
de zel.
M-am gindit sa-i incredintez lui misiunea
de a-1 cauta pe micul jurnalist §i totodata
sa gasesc o modalitate ca prin el tovara§ul
Preda sa fie informat de situa^ia mea.
Incepusem sa-i explic ce are de facut cind
va fi lasat sa piece, dar chiar in clipa aceea
izbucnira urletele sirenelor de alarma. Am
rSmas coco^ati pe banca. In fundul cur^ii era
amenajat un adapost rudimentar, o tran^ee
lunga de vreo trei metri, acoperita cu scin-
duri si pamint. „Oare ne vor duce §i pe
noi ?“
P o li^ tii insa, nici nu incepuse sa se auda
vuietul avioanelor §i tirul antiaerianei, ca
i-am §i vazut traversind in fuga curtea, cu
Girlici in frunte.
Lipsea doar cel care ma virise pe mine — si
pe Victor — in beci. Ramasese, desigur, de
paza.
Acuma da, puteam pune in aplicare pla-
nul lui Victor.
— Hai sa facem galagie.

150
 Am inceput amindoi sa strigam, sa b'a-
tem cu pumnii §i cu picioarele in u§a...
— Scoteji-ne de aid !
— Ne omoara bombele !
— Ajutor !
In sfir§it, am auzit pa§i pe scara :
— AJi innebunit, ba ? Ce ave^i ?
— Du-ne la adapost !
Afara se dezlan^uise iadul, cadeau bombe
prin apropiere §i cladirea se cutremura deasii-
pra noastra. Dar poli^istul nu se grabea sa
deschida.
— Ne-ngroapa de vii ! am Jipat eu. Cri-
minalilor !
— Scoteti-ma de aici, spun t o t ! Duce^i-m&
la dom’ comisar !
Asta 1-a convins pe poli'tist.
— Daca-i p-a§a, se schimba treaba !
§i a deschis u§a, dar n-a apucat sa coboare
cele trei trepte, ca Victor i-a sarit in spate,
iar eu i-am plasat o directa. Inca una, §i s-a
prabu§it moale pe podea. L-am legat cu pro­
pria sa curea, i-am facut §i un calu§ din
batista §i, dupa ce mi-am pus la briu revol-
verul lui, am ie§it incuind u§a dupa noi.
Bombardamentul era de-abia la inceput,
pinS va suna incetarea, pina vor descoperi
ovadarea noastra §i vor da alarma, putea
trece §i o ora ; timp suficient pentru ca noi

151
doi sa ajungem la o d^stan^a cit mai mare da
sectia de police.
In camera de garda nu era nimeni. Am tre-
cut prin cancelarie ; pe biroul lui Girlici se
mai aflau inca tolba mea cu ziare §i co$ul
cu semin^e al lui Victor.
Am lasat jurnalele, nu insa §i tolba.
Ne-am asigurat intii ca strada e pustie §i
am pornit grabi^i. Dupa vreo jumatate de ora
de alergatura prin straduce laturalnice §i
maidane, lungindu-ne la pamint ori de cite
ori vreo bomba cadea prin apropiere, am
ajuns la calea ferata pe care am traversat-o
ie§ind in felul acesta din cartierul a carui
„ordine“ era aparata de Girlici.

CAPITOLUL V III

— Punem in practica ideea lui Tase ;

Invalidul a scapat, dar trebuie sa se ex-
plice fafa de tovara§ii sai —

Cu toate ca nu aveam aerul unui om care

glume$te, lui Tase tot nu-i venea sa creada
ca vorbesc serios.
— §i dac5 ne prinde, mai Lica ? Nici vod&
nu ne mai scoate din ghearele poli^iei. Tot

152
cum am zis .eu intii ar fi mai bine ; le az-
virlim noaptea in curti. Cine le gase§te are
sfl le §i citeasca...
L-am privit cu coada ochiului :
— Zau, ma ? Tu cite^ti hirtiile aruncate
pe jos ?
Dupa cum s-a uitat la mine, am pri-
ceput ca imi da dreptate. Dar tot el vroia sa
aiba ultimul cu v in t:
— La felul cum le vei impar^i trebuia sa
te ginde$ti inainte sa le fi pastrat, mi-a ras-
puns el tot mai serios. $i a adaugat : Acuma
ai de ales : ori le arunci, ori...
$i mi-a pus in braje teancul de ziare.
De aruncat nici nu ma gindeam ; dar, vorba
lui Tase, ce vroiam eu cam semana a nebunie.
E drept, ideea era ispititoare §i a? fi vrut sa
v3d ce mutra va face Girlici, cind 1-ar lua
la rost §efii lui. Mai ales acuma cind — dupa
cum aflase Tase — Invalidul reu^ise sa eva-
deze. Exact asta ii mai trebuia comisarului :
sa difuzam noi ziarele !
Ideea a fost a mea : le virim intre pagi-
nile celorlalte, $i cine va cumpara „Univer-
sul“ sau „Curentul“ are sa primeasca §i unul
de-al Invalidului.
— Ar fi stra§nic, mai Tasica ! am inche-
lat eu incercind sa-1 conving.

153
 Dar el nu mi-a raspuns ; chibzuia. Apoi,
punindu-§i palma pe umarul meu, a incu-
viintat :
— Lica, fie. Facem cum ai zis tu. Numai
ca va trebui sa lucram cu cap. Le vindem
seara ; aici in pia^a, pe calea Grivitei... ca
sa ne putem ascunde printre darimaturi. §i
nu pe toate odata. Cite patru-cinci buca^i pe
zi, ar fi prea destul. Asta ca sa nu umblam
prea mult timp cu ele la noi.
Tase a intins rogojina, a a§ternut cum a
putut mai bine resturile de saltea §i perne
si ne-am culcat sub scara ce-i tinea loc de
casa.
Eu eram intrucitva lin i§tit: fusese pe la
noi pe-acasa §i ii daduse mamei biletul prin
care o anuntam ca voi lipsi citeva zile, mo-
tivind ca ne-a tocmit un negustor sa dormim
la el in pravalie, pina se-ntoarce de la tara,
unde se duce cu ni§te afaceri.
(Chestia asta o ticluise Tase. $i mama 1-a
crezu t; stia ca sintem prieteni inca de asta-
iarna, cind a fost bolnav §i 1-am adus la noi,
de 1-a ingrijit ea pina s-a insanato§it.)
Mi-a trimis vorba ca-i va duce pe aia micii
la tanti Paulina — in Damaroaia. Citeva zile,
va dormi §i ea tot acolo.
Casa raminea singura. Bineinteles ca nu
aveam de gind sa tree pe acolo a§a cu-
rind. De§i Invalidul evadase, mif temeam

154
totusi sa nu fi recunoscut cumva Girlici
tolba mea de ziare, mai ales ca notasem pe
ea numarul lui de telefon.
Era deci preferabil sa ramin oaspetele lui
Tase, pina cind voi avea siguranja ca slnt in
afara banuielilor lui Girlici. §i, ca masura
de prevedere, renun^asem la vadul vechi —
dintre gara §i Polizu. In seara aceea incer-
casem — §i facusem vinzare bunicica —
linga Spitalul Militar ; cumparau ranitii peste
gard. Eram hotarit ca in zilele urmatoare tot
acolo sa m& instalez, vadul era liber.
Raminea de rezolvat problema difuzarii
ziarelor Invalidului.
Am dormit cam prost, atit din pricina pu-
ricilor care se rSsfalau pe rogojina ?i toalele
lui Tase, cit §i din cauza viselor care nu-mi
dadeau pace ; se facea ca ma urmare^te po-
litia §i eu nu mai puteam sa fug.
Pe la ora cinci, au inceput sa uruie tram-
vaiele, ne-am sculat §i noi. Fiindca dormi-
sem pu^in, am avut timp sa ma gindesc cum
puteam aplica mai bine planul meu, fara sa
riscam prea mult.
— S-auzim, a rostit Tase in timp ce se
spala la ci§meaua din pia^a.
— Uite cum : toata treaba s-o facem din
mers, in a§a fel incit, pina vom ajunge la
vaduri, sa le dam pe toate.
Aici Tase a avut §i el o idee buna :

155
 — Le dam calatorilor din tramvai, pe fe-
reastra. Chiar daca o avea vreunul inten^ia
sa ne in§face, dupa ce-o pleca tramvaiul din
statie nu mai are cum. $i schimbam §i locul,
ne mutam de la o linie de tramvai la alta.
— Bravo, Tase ! Pe urma, am continuat
eu, trebuie sa ne uitam bine cui le dam. SS
fie oameni cinsti^i, adica muncitori. Se cu-
nosc dupa imbracaminte.
— A§a e, sa ne ferim de aia cu burta, p3-
larie §i cravata.
— §i inca ceva, trebuie s5 facem jura-
mint ca daca ne-o prinde pe vreunul, nici
mort sa nu pomeneasca ceva despre ce-
lalalt.
— Ai dreptate, facem §i juramint.
M-am ridicat in picioare. Tase, la fel.
— Atunci spune dupa mine : Eu, Virgil
Drobota zis Lica...
— Eu, Nastase Florea zis Tase...
— Ju r pe amintirea tatalui meu...
— Ju r pe amintirea tatalui meu...
— Ca daca voi fi prins impar^ind ziarele
astea...
— ...impar^ind ziarele astea...
— Orice a§ pa^i din partea poli^ailor...
-— ...din partea politailor...
— N-am sa-mi divulg prietenul §i tova-
ra§ul (§i nici pe Invalid — am adaugat eu
in gind)...

156
 — ...prietenul §i tovara$ul.
Ne-am imbra^i^at ca doi fraji buni, dupa
care, aga^indu-ne tolbele de git, am plecat
spre centru. Aveam virite in sin cite cinci
ziare de-ale Invalidului.
Inainte de a incepe vinzarea, ne-am pitit
intr-un boschet din Ci§migiu $i am pregatit
„marfa“, ascunzind cite unul printre pagi-
nile ziarului „Universul“ — c5 avea foi mai
multe.
Apoi, cu inima cit un purice, am plecat la
treaba, nu inainte ca Tase sa ma mai dasca-
leasca pu^in, sfatuindu-ma sa pun ziarele
„aranjate“ mai deoparte, sa nu-mi vina chiar
la indemina incit...
— ...cascat cum e§ti, sa dai vreunul toc-
mai cui nu trebuie. $ i sa ma la§i pe mine la
saftea, a incheiat el cind am ajuns intr-o
sta^ie de tramvai.
S-a. si repezit la ferestrele deschise.
— Speciala ! D-acuma ! Ultimele ?tiri sen-
zationale !
Citiva pasageri §i-au scos capetele pe fe-
restre §i au intins miinile cu banii pregati^i.
Tase i-a cintarit repede cu p rivirea ; la
al treilea, un om ciolanos, cu trasaturi aspre,
imbracat in bluza de doc, s-a prefacut ca nu
poate sa traga ziarul din tolba, intirziind
exact pina cind s-a pus in mi§care tramvaiul.

157
De-abia atunci, alergind ci\iva pasi pe linga
vagon, i-a inti ns omului ziarul.
— Mai ! Eu '{i-am cerut „Curentul“, nu
„Universul“ ! a apucat sa strige acesta.
Dar tramvaiul se indepartase.
— Ai vazut ? Simplu ca buna ziua !
§-acuma s-o §tergem, pina nu ajunge tram­
vaiul in stadia urmatoare.
Nu s-a intimplat insa nimic, n-a aparut
nici un politai §i nici omul care primise „Uni-
versul“ in loc de „Curentul“. Am prins curaj,
§i la o alta sta^ie eram sub ferestrele tram-
vaiului.
— Lica, tu da la clasa a doua ; acolo rnerg
de obicei oamenii simpli, ma sfatuise Tase
intre timp.
Am procedat a§a cum vazusem la el ; zia­
rul „aranjat“ 1-am dat dupa ce a pornit
tramvaiul.
— Gata, s-a facut ! m-am grozavit eu in
fata lui Tase.
— Ai vazut ca merge ? Ne ducem la alte
linii de tramvai §i le dam pe toate zece.
Numai ca pina sa ne departam de-acolo era
sa dau de bucluc.
Pe linga noi a trecut o marina mica, nea-
gra, care s-a oprit brusc la citiva pasi in
fata noastra ; pe fereastra a aparut capul §i
chipiul unui comisar.
— Ba, cu ziare, ia vino-ncoace !

158
 Mi-a sarit inima in git 51-mi tremurau
genunchii. O cam sfeclise 5i Tase — facuse
ni5te ochi !... Primul gind mi-a fost acela de
a o rupe la fuga ; mi-am dat seama insa ca
n-a§ fi avut nici o 5ansa — ma5ina m-ar fi
ajuns inainte sa dau primul col$. §i nici case
bembardate nu erau pe-acolo.
In fulgerarea unui gind, m-am hotarit sa
ma due la comisar ; unul din noi trebuia sa
se sacrifice. $i-am pornit tremurind spre
ma5ina.
— Ce te mocaie5ti, ma, atita ? m-a do-
jenit comisarul. Da-mi repede „Curentul“.
Fisticit din cauza emotiei, am inceput sa
caut prin to lb a; afurisitele de „Curenturi“
parca se jucau de-a v-ati-ascunselea, da-
deam numai peste „Universuri“. Tocmai
atunci s-a apropiat 5i Tase.
— Va servesc eu, dom’ inspector, s-a ofe-
rit el.
— Daca aveai nevoie de mu5terii, tre­
buia sa te grabe 5ti, i-a raspuns ingalonatul.
Apoi s-a rastit la mine : Hai, ba, ca te-apuca
edi^ia de seara !
In sfirsit, am prins intre degete ziarul ce-
rut 51 i 1-am pus in mina grabindu-ma sa
plec. §oferul a ambalat motorul, gata sa
porneasca.
— Banii nu ti-i iei, ma ?

159
 Din cauza zapacelii, uitasem. M-am Jntors
la marina. Comisarul s-a incruntat ?i m-a
privit banuitor :
— Ce fel de jurnalist e$ti tu ? Apoi s-a
adresat $oferului : A§teapta pu^in.
Cind 1-am vazut deschizind u§a, mi-a pie-
rit §i ultima rama§ita de v laga; eram sigur
ca ma va lua la intrebari, $i mare lucru sS
nu-mi cerceteze ziarele.
Noroc insa ca Tase a intervenit la mo­
ment :
— Lasa^i-l, domn’ inspector, e nou in me-
serie, azi a ie§it prima data la vinzare.
Comisarul §i-a descrejit fruntea :
— Pai inva^a-l, ma, sa fie iute, c-altmin-
teri moare de foame cu ziarele de git. Da-i
drumul, Vasile.
Marina a demarat, iar eu mai mult m-am
prabu§it decit a§ezat pe bordura trotuarului.
— Licu^a, eu zic sa-mi dai mie ziarele care
ti-au ramas. Pe ziua de azi, nu mai e§ti bun
de nimic, m-a sfatuit Tase jumatate in gluma,
jumatate in serios.
Dar mie imi trecuse spaima d-intii, cea
mare. Marina comisarului nu se mai vedea,
a§a ca puteam spune ca eram scapat.
— Daca te crezi a§a grozav, de ce n-ai
alergat tu primul cind ne-a strigat ? i-am in-
tors-o eu.

160
 M-a privit cu coada ochiului §i de-abia
dupa citeva clipe mi-a raspuns :
— Fiindca vroiam sa vad ce scofala ai sa
faci.
— Aiurea ! Ti-a fost frica !
— Mie, ma ? ! Pai a§ mai fi venit eu la
Jane, sa te scap ? Bravo, L ic u ja ! Asta se
cheama la tine recuno§tin^a... M ersi!
Il jignisem §i imi parea rau. M-am ridicat
de jos §i i-am intins mina.
— Nu te supara, am zis $i eu... a§a. $tiu
ca esti cur ajos.
— Nici tu nu e§ti fricos, fiindca nu te-ai
fi repezit inaintea mea la marina comi-
sarului.
Odata incheiat „incidentul“, ne-am grabit
spre stadia unde am ajuns odata cu
tramvaiul.
— Ziaree ! „Universul“, d-acuma ! Spe-
ciala !

Dupa ce am facut mai multe ocoluri pen-

tru a deruta o eventuala urinarire, dar $i ca
sa evitam sa fim vazu^i de vreo patrula a
apararii pasive, am sosit cu Victor la unul din
locurile unde imi intilneam pe rind tovara-
$ii cu care ac^ionam sub indrumarea tova-
ra$ului Preda. Cu dinsul, insa, ^ineam nu-

161
mai eu legatura. Nici Victor, nici ceilalti nu
il cuno^teati.
Nu se afla nimeni acolo, astfel ca, im-
preuna cu Victor, am analizat din nou situa-
tia. El nu se mai putea intoarce in carrier,
Girlici 1-ar fi in^facat imediat. Am stabilit
sa ramina pe loc, in timp ce eu aveam de
gind sa iau legatura cu tovara^ul Preda.
Cind 1-am intilnit,.i-am relatat in amanunt
intimplarile al caror „erou“ fusesem.
Mai intii m-a dojenit aspru pentru neaten-
tia cu care ac^ionasem; apoi mi-a cerut
tolba de ziare a lui Lica pe care a cerce-
tat-o cu aten^ie.
— Tovara§e Cornea, aici §int scrise niste
nume §i un numar de telefon !
M-am aplecat curios asupra cartonului ; in-
tr-adevar, erau scrise ni§te nume : Pi^igoi,
Nedelcu, Vicleanu, Delcea, Popica, In-
validul...
Am tresarit :
— Invalidul ! ? !
— Ce crezi despre asta ?
Am ridicat din umeri — ce alt raspuns pu-
team sa-i dau ?
— Poate se refera la un alt invalid, am
presupus eu.
— Dar numele astea ?
— Nu-mi spun nimic. Ramine numarul de
telefon ; am putea incerca sa aflam al cui e.

162
Daca bineintejes o fi numar de telefon, §i nu
de loterie.
— Vom vedea, a convenit el. Eu ma reped
In strada, ,e un telefon public dupa col^.
Pina atifiid','nbteaza numele astea, le comu-
nic „sus“. Din§ii au posibilitatea sa afle
dacS aparjin unor tovara§i de-ai no$tri.
Pina sa se intoarca, am stat ca pe ghimpi ;
numele acelea §i numarul, scrise cu o cali-
grafie §colareasca, imi cfcadeau de gindit, dar
nu puteam sa-mi fac nici cea mai slaba idee
despre semnifica^ia sau rostul lor.
O bataie conventional^ in u$a, §i tovarS-
§ul Preda intra in camera ; pe fa$a i se citea
ingrijorarea.
— Numarul apar^ine sec^iei de police a
cartierului Bratule^ti. Mi-a raspuns chiar co-
misarul Girlici.
Am avut senza^ia ca se scufunda pamintul
sub mine. De data aceasta am inceput sa se-
sizez gravitatea — sau in cel mai fericit
caz — ciudatenia situa^iei.
— E clar, a continuat tovara$ul Preda,
pu§tiul este informator. Asta explica §i razia
de azi-noapte ; te-a vazut cind ai venit in
cartier, §i a anun^at poli^ia.
— De unde §ti$i ca m-a vazut ?
M-a privit intrebator :

163
 — Ai alta explicate ? D aca, te duceai la
„Uzimef“, te-ar fi luat ca din oala ; toata
seara s-au invirtit poli^aii pe acolo.
I-am privit chipul, convins ca a§a se petre-
cusera lucrurile.
— Nu, nu, §i nu ! Aproape ca am strigat
aceste cuvinte. Baiatul acela nu poate face
a§a ceva 1
— Il cuno§ti chiar atit de bine ? mi-a re-
plicat tovara§ul Preda.
— Atita cit §tiu despre el cred ca este de
ajuns. $i afara de asta, daca intenjiona sa m5
dea pe mina polijiei, de ce nu a feicut-o ?
Ar fi fost suficient doar un semn spre locul
unde eram ascuns. Judeca^i §i dumnea-
voastra !
Argumentul a avut darul de a-i clatina
convingerea. Dar in activitatea ilegala, unul
singur nu este destul ca sa spulbere in-
doielile.
— Poate ca a §i facut semn, dar Girlici a
avut motivele lui sa amine arestarea. Ori-
cum, era sigur c4 in condign normale — adicS
fara 5ansa oferitS de bombardament — n-ai
fi putut iesi din cartier. Ca sa nu mai vor-
bim de faptul ca primul lucru despre care ai
fost intrebat de police s-a referit la ziare, a
adaugat tovarasul Preda.

164
 — JudecaCi gre§it, atit situatfa cit §i pe
baiat, m-am incapa^inat eu. Putea sa aduca
ziarele la police.
— De unde $tii ca nu le-a adus imediat
dupa incetarea alarmei ? Ori, nu §i-a dat
seama ca le are in tolba.
— Imposibil, §abloanele sint de la ziare
diferite.
— Asta nu inseamna ca se pot observa la
prima aruncatura de ochi, a obiectat iar to-
varasul Preda §i a adaugat: Acum s-ar putea
gasi §i explica^ia urmaririi din noaptea aceea,
cind te-ai intilnit cu maistrul de la „Uzimef“.
— Coincidence, simple coincidence ! Baia-
tul nu i-a spus nimic comisarului. Oricit de
prost ar fi Girlici, nu putea risca sa nu ma
aresteze imediat. Nici macar n-a controlat
magazia unde ma aflam ; de la locuinCa ba-
iatului s-a indreptat spre casa vecina, con-
tinuind percheziCiile. PuneCi-va in situaCia
lui : organizeaza — cu sprijinul SiguranCei —
o razie pe scara mare,, iar cind are urmaritul
in mina, il lasa sa scape in nadejdea ca il va
prinde mai tirziu. E ridicol, tovara^e Preda.
— Sa zicem ; dar cum iCi explici numele
acelea §i numari^ de telefon, notate pe tolba,
in interior ? a insistat el.
Nu i-am raspuns, fiindca adevarul ade-
varat era ca nu aveam cum.

165
 Tovara§ul Preda a chibzuit citeva minute,
timp in care §i-a §ters ochelarii, suflind in ei
sa-i abureasca §i frecindu-i apoi cu un peti-
cel din piele de caprioara. Aveai impresia
ca nu il preocupa nimic altceva decit trans­
p a re n t lentilelor.
Eu fierbeam insa.
In sfir§it, considerind pesemne ca sticlele
ochelarilor au capatat limpezimea picaturii
de roua, mi-a facut cunoscuta hotarirea sa:
— Ramii deocamdata pe loc ; a$tep^i sa-^i
comunic ce ai de facut. Trebuie sa anun^ le-
gatura mea superioara. Lui Victor ii dai de
stire sa a§tepte instruc^iunile ce-i vom trimite
tot prin dumneata. Intre timp voi incerca
sa aflu ce s-a intimplat cu baiatul.
— Am o propunere, am intervenit eu.
M-a§ putea duce la A.P.A.C.A., in orele cind
se schimba muncitoarele. Mama baiatului
lucreaza acolo.
— O cuno^ti ?
— Nu. Stiu insa ca o cheama Drobota. Voi
intreba...
— La A.P.A.C.A. lucreaza citeva sute de
femei, va fi greu sa o gase$ti. In plus, e §i
riscant, nu uita ca e vorba de o intreprindere
militarizata. Cu santinele la poarta, cu agen^i
strecura^i printre salariati... Nu pot fi de

166
acord, a hotarit el, dupa care ne-am des-
partit.
Seara, pe la opt, m-am intilnit cu Victor.
— Ce facem ? m-a intrebat de cum am
intrat in camera.
— A^teptam decizia tovara§ilor din e$a-
lonul superior. Situa^ia nu e simpla deloc.
Victor parea nedumerit :
— E atit de grava pierderea citorva ziare ?
— Nu-i vorba de citeva ziare, puteau fi
$i sute. Grav este faptul ca ele se afla asu-
pra unui copil ; e ca §i cum ar purta cu el o
mina gata sa explodeze la cea mai slaba
atingere. Daca i se va intimpla ceva, n-are
sS ne ierte nimeni. Asta e !

CAPITOLUL IX

— Tase cu mine ne descurcam,

dar... incur cam treburile Invalidului fi
ale celorlalti—

Nu $tiu ce o fi visat Tase peste noapte,

dar cind s-a sculat nu avea o fa^a prea ve-
sela. Cit ne-am strins boclucurile §i ne-am
spalat, nu a scos mai mult de trei cuvinte.

167
De-abia pe drum, p-aproape de Brezoianu,
§i-a destainuit gindurile :
— Mai Lica, tu ai ^inere de minte buna ?
— N-a$ putea sa ma laud, dar la §coala...
— Lasa §coala ; e vorba daca ^ii minte
chipurile oamenilor pe care ii vezi o sin-
gura data.
Nu ma dumiream unde vrea sa ajungS.
— Vorbeste mai pe in^eles, ce fel de oa-
meni ?
— Sa zicem, pe aia carora le-ai vindul ieri
ziarele „alea“.
— Aha ! Am priceput. Pai, primul a fost
negriciosul cu salopeta. Al doilea, parca unul
blond, cu mustacioara. Altul avea o cicatrice
de la col^ul gurii pina sub barbie — pe-
semne ca a fost ranit pe front. A mai fost
apoi unul in uniforma de aviate...
— Ai avut curajul asta ? ! s-a mirat Tase.
— Am a v u t! Ce daca-i militar, nu poate
sa fie $i patriot ?
— Mda ! Cam ai dreptate.
— Dar pentru ce ma intrebi ?
— Fiindca trebuie sa fim aten^i; nu
cumva vreunul din ei sa ne urmareasca sau
sa fi anun^at poli^ia §i sa ne trezim cu sti-
cletii pe cap de cum vom apare in strada
Brezoianu.
Aha ! La asta nu ma gindisem.

168
: — §i-atunci ce facem, Tasica ? Nu mai
luam marfa ?
—- Ba da. Insa trebuie sa fim cu ochii cit
chiflele^lui Gagel. Inainte sa dam coltul spre
Brezoianu, cercetam toata adunatura de
acolo. Daca-1 vedem pe vreunul, stinga-m-
prejur $i valea !
— Bine ca ti-a venit in. gind chestia asta,
altminteri dadeam de naiba, am recftnoscut
eu. Apoi am adaugat: Mai Tase, tu ai sa fii
bun de poli^ai, mai t
M-a privit cu coada ochiului.
— Zau ? ! Nu-mi faci $i mie „trampa“ cu
Girlici ?
Mi-a tras-o, ce m a i!
Dupa ce am intrat pe aleea Zalomit, ina­
inte de a ajunge la intretaierea cu Brezoianu,
Tase m-a oprit :
— A^teapta !
S-a apropiat de coltul ultimei cladiri §i,
lungindu-?i gitul, a privit in lungul strazii :
i— Nimic suspect! y
De§i imi batea inima nebune^te, m-am
straduit sa fiu calm $i cu mare bagare de
seama m-am lipit cu fata de zid §i, intorcin-
du-ma u§or, mi-am aruncat §i eu privirile
spre strada Brezoianu. In afara chipurilor
mai mult sau mai putin cunoscute ale obi§-
nuitilor locului, nu am vazut pe nimeni.

169
 Tocmai intentionam sa pa§esc cu curaj
inainte, cind am simtit ca mi se taie picioa-
rele : la intretaierea cu strada Sarindar,
coco^at pe treptele de la u§a unei pravalii,
i§i rotea privirile de uliu Mitoaca. De?i era
imbracat civil, il recunoscusem imediat.
M-am tras repede inapoi.
— Ce-i ? E vreunul ?
— Mitoaca ; ajutorul lui Girlici.
Dar Tase nu se pierdea cu firea prea usor :
. — N-ai de ce sa te temi. Daca Invalidul ar
fi vorbit, te cautau intii pe acasa ; dar mai-
ca-ta nu a pomenit nimic despre asta. S-ar
fi dat §i alarma... si atunci inca de ieri ar fi
fost cercetati to^i vinzatorii de ziare. N-are
treaba cu tine, asta e !
A spus-o cu atita convingere, incit i-am
dat dreptate.
— Bine, sa mergem.
Cind am ajuns in Ci§migiu, am scos zia-
rele Invalidului de unde le ascunsesem,
le-am imp&rtit — cinci §i cinci — aranjin-
du-le printre paginile „Universuluiw. Apoi
am plecat. El spre bulevard, eu catre cheiul
Dimbovi^ei. Urma sa ne intilnim tot la prinz,
in pia^a Matache.
De data asta am avut grija sa-mi privesc
atent musteriii, sa-mi intiparesc bine in minte
chipurile lor. Vazind ca nu mi se intimpla
nimic, capatasem un curaj de credeam eu

170
 singur ca nimic nu poate fi mai u§or decit
sa impart ziare d-alea, din cauza carora
turba comisarul Girlici.
Dadusem §i ultimul exemplar unui cetS-
tean mai in virsta, bine imbracat, dar care
avea o panglica neagra la butoniera, semn
cik ii murise cineva pe front ori in timpul
bombardamentelor. Dupa parerea mea, zia-
rul incapuse pe miini bune. Dar, cum totul
ineepuse sa mi se para u$or, in loc s& ma in-
departez de sta^ie imediat ce a pornit tram-
vaiul, am ramas acolo ; se apropia altul, de
care inten^ionam sa ma aga^ ca sa mai scur-
tez din drumul pina la spital. Deodata, fri-
nele tramvaiului in care se afla mu§teriul
meu au seri$nit ^i vagoanele s-au oprit la
vre® dou&zeci de metri. Din cel de clasa
intiia razbateau voci speriate : „Ce-i ? De ce
ne-am oprit“ ? „Ce s-a intimplat ?“
O voce barbateasca, puternicif, a strigat :
„Puneti mina pe el ! Nu-1 Iasa^i sa scape !“
H a it! De mine era vorba ! Fara sa mai pri-
vesc inapoi, am rupt-o la fuga. In urma mea
oamenii continuau sa strige : „Nu-l scapa^i !
Pune^i mina pe e l !“ Pentru o frintura de
clipa am intors capul : dupa mine, gata-gata
sa ma ajunga, alerga un v lajg an ; in urma
lui, al^i ci^iva barba^i. Pin-aici mi-a fost !
Dar nu m-am dat b a tu t; la fuga nu ma
intreceau prea multf baie^i de pe strada

171
 rtiea. Mai ales ca eram §i descult. Atita doar
ca, dupa cite imi dadeam seama, §i vlajganul
care alerga, indemnat de strigatele oameni-
lor, se pricepea la fuga. Ii auzeam pa§ii si
gifiitul respira^iei tot mai aproape. Ah ! §i
bamenii aia care nu mai conteneau strigind :
,,Pune m!na pe e l ! Nu-1 lasa !“
Vlajganul erd doar la doi-trei metri in
urma mea — daca imi aruncam privirea pe
trotuar, intr-o parte, ii vedeam umbra. Cu
toata invalma§eala de ginduri, mi-a trecut
prin minte un true vechi, pe care il foloseam
cind ne jucam de-a prinselea pe maidanul lui
Filfoc.
„Sa-ncerc §i acuma, e ultima §ansa.“
Cind am sim^it ca doar citiva pa§i il mai
despart pe galigan de mine, m-am lasat pe
vine, oprindu-ma brusc drept in fata lui.
N-a avut timp nici_sa ma ocoleasca, nici sa
se opreasca ; s-a impiedicat plonjind pe tro­
tuar cit era de lung. Eu m-am saltat repede
pe picioare $i mi-am continuat fuga. De vlaj-
gan scapasem ; dupa cazatura aia, numai bun
de fuga nu era ! Ceilalti urmaritori, oameni
mai in virsta §i fara antrenament, nu ma
mai puteau prinde. Era destul sa ajung pina
la primul c o lt; pe acolo se afla un labirint
de stradute prin care ii puteam rataci usor.
Numai ca nici nu am apucat sa alerg vreo
zece metri si m-am pomenit in fata cu uni­

172
forma caramizie a unui poli^ai aparut cine
stie de unde. Am nimerit drept in bra^ele lui.
„Gata, s-a ispravit.“ Acesta a fost ultimul
gind ce mi-a trecut prin cap. Apoi totul a
inceput sa se invalma$easca in mintea mea ;
auzeam strigatele urmaritorilor §i injuratu-
rile poli^aiului care ma stringea de mina in-
cit credeam ca mi-o rupe. Ma §i vedeam in
haine vargate, cu lan^uri la miini §i la pi-
cioare.
Deodata, pasii celor care ma urmareau
s-au domolit, iar indemnurile au incetat.
Deschizindu-mi ochii am privit cu teama
spre e i ; ma a^teptam sa-1 vad pe omul cu
doliu aratindu-i ziarul poli'taiului. Dar nu se
afla acolo ; in schimb, ceilal^i tabarisera asu-
pra vlajganului care, §ontic-§ontic, incerca
sa scape de ei.
— Asta e ho^ul, dom’ sergent! a strigat
unul.
— Mi-a furat portofelul! a adaugat altul.
Poliostul mi-a dat drumul de mina §i a
alergat spre grupul de oameni care il in$fa-
casera pe hot. Eu, mai moale decit cama§a ce
mi se facuse leoarca de nadu$eala, m-am a$e-
zat pe bordura trotuarului, sa-mi trag su-
fletul.
Dup5 citeva minute, politaiul §i hotul
— cSruia ii pusese catu$ele — au pomit spre
secjie impreuna cu paguba$ul §i vreo doi-

173
trei martori. Cind au ajuns in dreptul meu,
s-au oprit pentru citeva momente.
— Bravo, pu^tiule ! Strarnica figura i-ai
■facut, m-a felicitat politaiul.
Dupa ce m-am lini§tit §i odihnit, mi-am
continuat drumul catre spital. Judediftd
drept, incepusem ziua destul de bine ; ^ Su -
zasem ziarele acelea §i pe deasupra ajutasem
$i la prinderea unui ho^ In plus, dupa cum
in^elesesem de la Mitoaca, comisarul Girlici
nu avea nici un temei de banuiala impotriva
mea.
Atita doar ca eu nu socoteam incheiata ra-
fuiala cu el.
Faptul ca ziarele Invalidului erau totu$i
difuzate in ora$, il atingea prea pu^in. Im­
portant era ca ele sa fie raspindite in circum­
scripta lui, §i anume acolo unde 1-ar fi ars
mai rau : la „Uzimef“ adica.
J-Ji am inceput sa clocesc un plan.
★ •

Tovara§ul Preda reu§ise sa afle ca baiatul

nu mai trecuse pe acasa din diminea^a zilei
cind fusesem arestat §i ca se angajase sa
doarma la o pravalie.
De un lucru eram deci sigur ! Lica se afla
in libertate, deoarece nu se facuse nici o
perchezite la domiciliu, a§a cum proceda de
obicei politia. Fara indoiala, gasise in tolba

174
ziarele mele §i le aruncase pe undeva. Am
rasuflat u$urat; pierderea celor cincizeci de
exemplare nu ma mai afecta odata ce, im-
preuna cu ele, disparuse §i primejdia care il
amenin^a pe Lica.
Aceasta parere era imparta$ita si de tova-
ra§ul Preda §i socoteam ca incidentul putea
fi socotit ca incheiat.
— Pina la noi dispozi^ii, mata, tovara§e
Cornea, te „dai la fund“. Girlici o fi comu­
ni cat semnalmentele dumitale Prefecturii §i
Siguran^ei...
— Nu conteaza, i-am replicat eu. Dau
musta^a jos, §i cu o peruca potrivita devin
de nerecunoscut. Daca „tehnicul“ imi procura
§i alte acte, copoii n-au decit sa -1 tot caute
pe invalidul Alexoiu Petre din Ploie$ti...
— Voi comunica mai departe propunerea
dumitale ; deocamdata, insa, nu iei nici o
initiativa. E clar ? a adaugat tovarS§ul
Preda privindu-ma pe deasupra ochelarilor.
. Ce puteam face altceva decit sa oftez §i
sa ma supun.
Atita doar ca ceea ce fusese limpede in
ziua aceea s-a dovedit a fi tulbure in urma-
toarea. Tovara$ul Preda m-a intimpinat cu
un chip innegurat §i un ziar „Universul“ in
mina.
— Cite§te-1, mi-a cerut dinsul.

175
 Credeam ca s-a intimplat vreun eveniment
international mai important §i 1-am despatu-
rit ca sa pot citi ultima pagina.
— Cauta in interior, paginile 4 §i 5, a pre-
cizat tovara§ul Preda.
Dupa ce 1-am deschis, pentru o clipa mi s-a
ince1,o$at privirea. Pe urma am vazut lim-
pede : intre paginile respective se afla un
exemplar din ziarul nostru, chiar din ultimul
numar. L-am pipait ca §i cum nu a§ fi crezut
ce-mi vad ochii. Hirtia — semivelina — arata
ca facea parte din seria pe care o preluasem
eu, ultima ruta de exemplare.
— De unde il aveti ? am intrebat mai mult
intrigat decit curios.
— Azi-dimineata 1-am cumparat. „Univer-
sul“ ; de la un jurnalist. Cind 1-am desp&tu-
rit, am gasit ceea ce vezi.
— De la un baiat l-a^i cumparat ?
— Da, pe fereastra, ma aflam in tramvai.
— Avea cam paisprezece-cincisprezece
ani ? Inaltut, nU prea voinic §i blond ?
Tovara^ul Preda a clatinat din cap :
— Nu 1-am avut in fa^a ochilor decit ci-
teva clipe ; chiar daca l-a§ mai intilni, n-am
sa-1 pot recunoa^te. Dar de un lucru sint
sigur : era scund, bine legat §i... brunet.
Noutatea ma uluise ; dupa ce am intors
ziarul ilegal pe o fa^a §i pe cealaltS, ca §i

176
cum nu eram convins ca-1 am in mina, mi-am
indreptat privirea spre tovara§ul Preda. I§i
scosese ochelarii §i ii $tergea cu pielicica de
caprioara, a§a cum facea ori d l cite ori se
afla in fata unei probleme neobi^nuite §i care
trebuia chibzuita cu rabdare §i atentie.
In sfir§it, dupa vreo doua minute, a vorbit:
— Cred ca va trebui sa-ti pui in aplicare
ideea cu mustata §i peruca.

CAPITOLUL X

— Eu am, o idee de pe urma careva

Girlici §i Mitoaca dau de bucluc —

Cind a auzit ce am de gind, Tase mi-a pus

mina pe frunte :
— Temperatura vad ca n-ai, inseamna ca
te-ai ticnit de-a binelea. rfii neaparat sa vi-
zitezi beciurile Prefecturii ?
— Deloc, 1-am asigurat eu. Dar nici lui
Girlici nu vreau sa-i fie moale. Daca mai
apar ziare d-alea la „Uzimef“, precis il
zboara de la police.
Tase §i-a tras §apca pe ochi §i a inceput
sa chibzuiasca.

177
 Eram hotarit sa-mi pun ideea in aplicare
§i singur. Cu el, insa, m-a§ fi descurcat mai
bine.
In sfirsit, §i-a impins §apca inapoi, spre
ceafa.
— Cum zici sa... pro-ce-dam ?
— Tot ca 51 pina acum. Mergem diseara
la poarta uzinei $i vindem „Universul“.
Luam numai cite doua buca^i din celelalte...
— $i daca...
— A§a ceva n-are sa se intimple ! Aia
sint oameni cinstiti, muncitori, 1-am repezit
eu, in^elegind cam ce vrea sa spuna. N-or
sa ne tradeze. §i, hai sa zicem ca ne-o da
vreunul de gol, pai sint pe acolo ni§te stra-*
du^e intortocheate §i niste maidane!... Ca sa
nu mai pomenesc §i de cariera de nisip ; 0
groapa cit sa incapa un sat in ea. Unde mai
•pui ca la ora aceea incepe sa se §i intunece.
— Bine, Licu^a, o s-o facem §i p-=asta !
Atita doar ca trebuie sa mergem mai de-
vreme. Oi fi cunoscind tu strazile §i cariera,
dar eu nu.
Mai intii 1-am condus pe Tase prin. valma-
§agul de strazi §i stradu^e care inconjurau
uzina, apoi la cariera, pe care am explorat-o
cu atenjie, cautlnd ascunzi$urile cele mai
bune. Pe la $apte fara ceva, odata cu picla
viorie a inserarii, ne-am postat la poarta
uzinei.

178
 -Din ziua cind fusesem ultima data pe acolo,
nu se schimbase nimic, nici macar individul
in civil care supraveghea controlul mun-
citorilor.
Asa, de proba, am vindut doua ziare obis-
nuite. Cei care le-au cumparat s-au a§ezat
la rind, a§teptind sa fie perchezijionati. Unul
din ei a inceput chiar sa §i citeasca.
— E-n regula, putem incepe, i-am soptit
lui Tase.
Tocmai pipaiam cu degetele sa scot un
„Universul“ — „cu supliment", cum le zicea
Tase — cind m-am trezit cu un ghiont in
coaste.
— „$ase !“ mi-a §uierat el la ureche §i cu
capul a facut un semn spre poarta.
Atunci am sim^it cum e cind i1,i ingheata
singele in vine de frica ; cel care supraveghea
controlul despaturise ziarul unui muncitor §i
il cerceta cu aten^ie la lumina becului. In-
cepuse sa-mi tremure miinile, nu mai reu-
§eam s5 vir ziarul inapoi.
— Ce faci, pu§tiule, nu-mi mai dai jur-
nalul ? m-a intrebat omul.
— Aaaa, asta e de ieri, sta^i sa scot altul.
In sfirjfit, am dat de unul „fara“ si i 1-am
intins.
Noroc cu Tase ca a fost atent. Dupa prima
spaima, incepusem sa transpir mai din bel-
§ug decit o facusem diminea^a, cind ma fuga-

179
 rise vlajganul... fugarit. De plasat ziare „cu
supliment“, nu mai putea fi vorba ! Tase a
fost de parere sa ne cam luam talpasi^a.
Ne-am mai invirtit pu^in prin dreptul uzi-
nei §i cind am ajuns linga col^ul unei strazi
mai intortocheate — valea ! Dupa ce ne-am
asigurat ca nu se a^ine nimeni in urma noas-
tra, am incetinit pasul.
Tase privea inainte §i fluiera un cintec, eu
ma uitam spre cer, ca §i cum a§ fi cautat in
stelele abia rasarite o idee. Dar ele erau de-
parte §i tacute. Mai aprbape de ochii mei se
aflau firele electrioe aga^ate de stilpii care
margineau strada, ducind spre uzina. Ici-
colo, cite o rama^ita de hirtie cu coada din
fi§ii de cirpa arata ca cineva i§i incurcase
zmeul pe acolo.
„Hm ! Ce pro§ti ! mi-am zis eu. Aici §i-au
gasit sa-§i inal^e zmeiele ? N-aveau destul
lot pe maidanul din spatele uzinei ?“
$ i deodata mi-a venit ideea pe care o cau-
tasem zadarnic in stralucirea stelelor :
— Tase, nu ne lasam paguba^i! Am ga­
sit !...
Dar el m-a privit f5ra sa-§i intrerupa cin-
tecul.
— Inal^am zmeie, Tasica !
Melodia s-a transformat intr-un fluierat
de mirare, in sert de fluturarea degetelor
linga timpla.

180
 — E foarte simplu, am continuat eu. Di-
minea^a, vintul sufla dinspre Colentina catre
ora§. f i n minte, fiindca pe vremea cind eram
mai mic inaltam zmeul pe maidanul lui Fil-
foc. Daca se intimpla vreodata sa-1 scap din
mina ori sa se rupa aja, cadea in curtea uzi-
nei.
— $i ce are asta cu ziarele ? Vrei cumva
sa le aga^i de zmeu ? Nu cred sa le duca.
— Nu-i nevoie sa le aga^am, facem zmeie
chiar din ele. Mergem la mine acasa, am tot
ce ne trebuie : f aina pentru. coca, ?ita pen-
tru speteze... a^a, zdren^e. Le facem in seara
asta, pina la ziua se usuca. Cum o incepe sa
se lumineze, mergem pe maidan, le inal­
tam..., §i... gata, and vor fi sus taie.m a^a.
Daca va cadea vreunul afara din uzina, il
inghit cu speteze cu tot. Ce zici ?
»— Zic ca nu se poate.
— De ce, ma ? N-are sa fie chiar atif de
intuneric ca sa nu ne facem treaba, ?i nici
lumina prea multa. Santinelele din foi?oare
nu au sa ne poata recunoa?te. Mai mult de
cinci minute nu ne trebuie. Pe urma — fuga
spre ora? ! Are sa mearga,
— Nu merge, s-a incap&tinat Tase.
L-am privit nedumerit : adica primise sa
impartim ziarele ilegale ziua, in centrul ora-
§ului, iar acuma ii era frica ? Nu ?tiam pe
sa mai cred. *

181
 — Mai Tase, nu e nici un pericol.
i— Nu-i vorba de asta ; adevarul e ca nu
ma pricep la zmeie. Mai rau te incurc.
— Le fac eu. Tu numai imi aju^i sa le
maty. ;
— Greu, Licu^a ; n-am pus de cind ma §tiu
mina pe un zmeu. Inainte sa moara tata,
eram prea mic. Dupa aia, prea mare, trebuia
sa muncesc, nu mai aveam timp de joaca.
In clipa aceea am sintyit pentru el aceeasi
duiosie ca in ziua cind 1-am gasit asta-iarna,
tremurind de frig $i de boala, intr-un gang
de pe linga piaja Matache.
Mi-am las at palma peste umarul lui :
— N-ai grija ; ne descurcam noi.
— A iu rea! Inve^i gloaba sa mearga in
buestru !...
Dar a consim^it §i ne-am indreptat spre
casa.
Era parca pustiu; fara aia mici, fara
mama... Peste oglinda cea mare din perete se
mai afla inca intins un cearsaf, iar tabloul
cu fotografia tatei avea la un col^ o pan-
glica neagra.
De§i m-au podidit lacrimile, am reu?it sa
mS stapinesc §i nu am plins. M-am luat re-
pede cu treaba, pregatind cele de trebuin^a.
In zori, inainte ca soarele sa rasara din
spatele padurii de pe celalalt mai al girlei,
eram pe maidan cu zmeiele pregatite. Sufla

182
un vinticel tocmai bun. Uzina se vedea ca
o cetate vinata ce i§i profila cosurile spre
cerul violet. Doar acoperi§urile ascu^ite ale
halelor acoperite cu geamuri vopsite i§i
schimbau culoarea batind in portocaliu.
Am masurat din priviri distan^a, incercind
sa-mi amintesc cam pe unde trebuia sa stau
incit, dupa ce ii taiam sfoara, zmeul sa ni-
mereasca... ^inta. Apoi i-am explicat lui Tase
cum trebuie sa procedeze. A priceput repede.
— Fugi !
Eu inainte, cu bobina de sfoara ridicata
deasupra capului, Tase dupa mine, ^inind
zmeul la aceea§i inal^ime.
— Da-i drumul !
M-am o p rit; ziarul — cit o coada de
cerere — se inal^a unduind spre cer. Am fa-
cut ci^iva pa$i inapoi, avind grija sa ,,ii dau
a\£u. Ajuns sus, zmeul intilnise primele raze
ale soarelui §i stralucea ca un timbru ar-
gintiu pe un plic de culoarea viorelelor.
Aproape ca nu ma mai induram sa-1 fac
scapat. Mai ales ca ii pusesem §i „zbirnii-
toare“ ! Tase i?i daduse §apca pe ceafa §i nu
se mai satura privind. Dar nu pentru joaca
ne aflam noi acolo.
— Taie !
Cu o miijcare dibace, Tase a retezat a£a cu
briceagul. Zmeul s-a inal^at brusc timp de
citeva clipe, apoi, dupa ce a §ovait pu^in, ca

183
§i cum n-ar fi $tiut ce sa faca cu libertatea,
a inceput sa coboare intii incet, pe urma tot
mai repede, indreptindu-se spre uzina. Cind
a ajuns deasupra ei, s-a rostogolit pe col-
turi, de-a dura, pina a disparut dincolo de
zid.
A1 doileia, tot eu 1-am inal^at. Pe celelalte,
insa, i le-am lasat lui Tase. Avea mina buna,
au nimerit §i ele la fix ; adica intre baracile
solda^ilor.
Cind am plecat de pe maidan, o goarna
incepuse sa sune „de?teptarea“ . Eram sigur
ca „zmeiele“ vor fi gasite §i citite tocmai de
cine trebuia.
★

Girlici transpira, Mitoaca tremura. Nu

fiindca i-ar fi fost unuia cald $i celuilalt
prea frig ; cauza era inspectorul Vidran, care
picase in cancelaria sec^iei asemenea unui
trasnet din cer senin. Atita doar ca inspecto­
rul venise de la d irect a generala a Siguran-
tei. De cum intrase in cancelarie, mai inainte
ca Girlici sa aiba timp sa se ridice in pi-
cioare, ii trintise pe birou o foaie tiparita,
intarita la mijloc cu speteze subftri, iar pe
margini cu a^a pescareasca.
— Ce-i asta, Girlici ?
Comisarul a dat roata biroului $i, dupa ce
1-a privit mirat, a raspuns prompt :
— Zmeu, sa traiji !

184
 — Ca doar nro fi balaur ! Uita-te la
hirtie.
E din. ziar, domn’ inspector.
— Zau, ma ? ! Bine ca nu-i din revista
„Veselia“. Cite§te titlurile.
De-abia a apucat Girlici sa-tji puna oche-
larii pe nas, ca 1-a §i luat cu calduri.
— E-e... urt ziar ilegal.
— $i cum de a ajuns, Girlici, in incinta
,,Uzimefului“ ? Aga^at de strea^ina, chiar
in dreptul ferestrei consilierului german. Ai?
Girlici i§i §terse ceafa umeda de transpi-
Sra^ie :
—. §tiu eu, domn* inspector ? Poate l-o fi
aruncat din avion...
Y
\ Vidran se a§eza comod pe scaunul lui Gir­
lici si il privi pe deasupra ochelarilor.
i-; — Asculta, mai Girlici, eu n-am imbatrinit
In jandarmerie ca sa pot fi prostit de unul
ca tine. Crezi oare ca ziarele ilegale se arunca
din avion in chip de zmeie ?
— Nu, domn’ inspector.
— Atunci ?
— L-au inal^at poate copiii care se joaca
cu zmeie pe maidan... L-or fi gasit pe
bundeva...
B — Adica pe unde ? Pe strada... a§a ; ori
A u cumparat de la vreun chio$c ?
J5feomisarul ridicS. din umeri.

185
 — Sub nasul tSu, Girlici, §i al santinele-
lor. Le-au inal^at, §i cind s-au ridicat sufi-
cient de sus au taiat sfoara lasindu-le sa cada
in curtea uzinei. Pricepi ?
— Pricep domn’ inspector. Is daji dracu’!
Auzi ce le-a trecut prin cap ? ! Dar bine ca
1-au gasit inaiiite sa apuce careva sa-1 ci-
teasca. Ca neamtul n-o fi $tiind romanegte.
— Asta s-o crezi tu ! ii replica Vidran ri-
dicindu-se in picioare. Raportul santinelelor
pomene§te de patru buca^i. fyi dai seama ca
la ora asta trei ziare.comuniste tree din mina
in mina, fiind citite de to^i militarii care lu-
creaza in uzina ?
Pe Girlici il trecu un nou val de nadu^eala,
in timp ce Mitoaca isi sim^ea genunchii tot
mai moi.
— Aoleo ! Ne-am nenorocit, dom’ co-
misar...
— Ce ordine asigura^i voi aici, ba, daca
pina §i copiii impra^tie ziare subversive ?
Pe Invalid 1-ai prins ?
— Inca nu, sa trai^i !
— Are dreptate Mitoaca ; chiar ca v-a$i
nenorocit! Daca in termen de doua zile nu-i
prinzi nici pe baie^i — erau doi, dupa cum
au raportat santinelele — nici pe Invalid §i
complicele lui, samintarul, s-a zis cu voi !
Tu, Girlici — retrogradare §i mutare disci-

186
plinara. Mitoaca... afara din police §i direct
pe front. Injeles ?
i— In^eles, sa trai$i !
Fara sa mai adauge vreun cuvint, colone-
lul Vidran parasi sec^ia. De-abia dupa ce se
indeparta zgomotul ma^inii inspectorului, cei
doi reusira sa-si iasa din in^epeneala pozi^iei
de drepji.
— Vai de mine, dom’ $ef ; afara... $i pe
fro n t! Dom’ inspector nu glumeste ; cred ca
bietul Racol^ea a §i intrat in foe.
— Asa-i trebuie daca dupa zece ani de
slujba in police n-a inva^at nici macar cum
sa pazeasca un arestat, comenta Girlici in
timp ce i$i slabea nodul cravatei. Vorba e
ca noi nu trebuie sa ne dam batu^i. Cu pu^in
noroc, am putea sa-i gasim pe copiii cu zia-
rele. Daca ii dam pe mina lui Vidran, ci§ti-
gam timp si il prindem §i pe Invalid. N-a
aparut prin Brezoianu ?
— Deloc. §i doar il pindim §i diminea^a,
$i dupa-amiaza.
— Asculta ce presupun eu, incepu Girlici.
Jj>i sa-mi rada mie musta^a inspectorul Vi­
dran, daca in trebu^oara asta cu zmeiele nu
e amestecat si Invalidul ala.
— Mde ! se indoi- Mitoaca. Ziarele le-au
inal^at ni§te copii. Asta e sigur.
— Faptul ca ziarele au cazut toate in
curte, ne arata c5 sint buni cunoscatori ai

187
loeurilor. A$a ca trebuie sa-i cautSm printre
copiii care locuiesc in perimetrul strazilor
cuprinse intre capatul liniei de tramvai, ci-
mitir, uziria §i calea ferata. Cam vreo §apte-
opt strSzi, socoti el privind harta din perete.
— Greu, doiji’ §ef. Sa zicem cSl ar fi nu-
mai douazeci de copii pe fiecare strada. Cum
sa-i dovedim pe cei doi ? Numai ca sa-i in­
terogam pe to^i, ne-ar trebui cinci-§ase zile.
Noi n-avem decit doua...
— Nu-i nevoie sa-i interog&m pe to^i,
unul singur e de ajuns.
—■Unul ? se mira Mitoaca.
— Da, unul. §i anume tocmai pe acela
care a ayut intr-un fel sau altul legaturi cu
Invalidul.
Lui Mitoac5 nu-i venea sS creada :
— Dom’ §ef, doar n-a^i fi crezind ca toc­
mai...
— Tocmai el. Baiatul o fi aflat ca taicS-su
e mort 51 cine stle ce ginduri i-au trecut prin
cap. L-am §i vSzut cu doliul cusut la ca-
ma§a. Zicea ca i-a murit o matu$a. Pove^ti!
Ne vom interesa prin vecini. Deci, aflind ca
tat-su era mort, iar eu l-am dus cu vorba,
$i-o fi pus in ‘minte s§ se razbune. Se pre­
face insa ca nu §tie nimic ca sa am incredere
mai departe in el. In timpul asta, in lega-
tura cu Invalidul ala ori cu al^i comunisti
— care desigufl'tot di 1-au inva^at — lan-

188
seaza zmeie subversive in incinta uzinei. $i
a§ putea jura ca cel care era cu el nu putea
fi altul decit saminjarul. Ce, parca de la
departare nu putea sa-1 ia oricine drept co-
pil ? $i astea toate sub nasul nostru ! Mare
lucru daca Invalidul n-o fi stat ascuns la
pu§ti in noaptea raziei ? !
— Merged cu gindul prea departe, sa ma
ierta^i, dom’ §ef. Nu-i decit un copil...
Girlici i§i privi de sus aju toru l:
— Mitoaca, tu n-ai sa faci mul^i purici in
politie, e§ti prea milos. Mai bine, hai sa
mergem.
— Unde, dom’ $ef.-
— Sa-1 arestam pe baiat.
Numai ca treaba se dovvdi a fi mai com­
plicate decit i§i inchipuia comisarul. Lo-
cuinta familiei Drobota era pustie §i incu-
iata, iar de la vecini reu$i sa afle doar ca
intr-adevar auzisera despre moartea fostu-
lui frezor.
Despre familie, insa, nu §tia nimeni unde
erau pleca^i.
Unul singur i§i aminti ca 1-ar fi vazut cu
vreo doua seri in urma pe LicSj venind acasa
insojit de un alt baiat.
— Te-ai convins, Mitoaca ? Miine dimi-
nea^a, cum apare in Brezoianu, il §i insfaci.
$i acum sa mergem la „Uzimef“, poate aflam
ceva §i de la agentul de acolo.'

189
CAPITOLUL XI

— Noi avem incurcaturi; Invalidul §i

tovarasii lui au nedumeriri —

Dupa isprava cu zmeiele, am facut soco-

teala ziarelor ramase ; mai erau 16 burial.
— Pe astea cum le impar^im, Tase ?
i— Tot in ora§, pe la tramvaie.
Eu eram insa de parere sa mai due si prin
Bratulesti citeva, ca sa-1 bag in racori pe
Girlici.
— Licu^a, las-o incupcata, s-ar putea sa
te recunoasca cineva, §-atunci dai de dracu’.
Mai bine lucramf mt ca pina acum : cind pe
o linie de tramvai, cind pe alta. In doua zile
le-am terminat.
— Pe urma poate facem rost de altele,
mai noi, mi-am dat eu cu parerea — prin-
sesem curaj, ce m a i!
Tase m-a privit cu coada ochiului :
— De unde ?
— De la Invalid; dacS 1-om intilni
cumva.
— A§ ! Cine a scapat o data din ghearele
politiei §ade ascuns in gaura de sarpe.
Am clatinat din cap ; nu era Invalidul om
care sa se ascunda de frica. Asta era con-
vingerea mea, lui Tase nu i-am imparta§it-o.

190
El avea parerile lui §i cu greu 1-ar fi deter-
minat cineva sa si le schimbe. Dealtfel,
ajunsesem aproape de Brezoianu :
— Lica, „binocleaza-te“ dupa colt, sa nu
fie vreunul din. muijteriii de ieri.
Daca nu ar fi fost el, prevazator ca intot-
deauna, eu renun^am de mult sa mai cerce-
tez locul pentru a ma feri de vreun eventual
denun^ator ; atit de mare incredere aveam
in sistemul si norocul nostru.
Mi-am aruncat ochii dupa cotyul zidului
§i am cercetat chipurile celor ce se foiau in
a^teptarea ziarelor. Nu se vedea nici unul
dintre cei carora le dadusem ziare in zilele
trecute. Nu lipseau insa de la post Mitoaca §i
agen^ii.
— Hai, Tase, putem merge.
Dar el m-a apucat de mirjeca :
— Stai, sa ma conving §i eu.
Am avut dreptate ? Pe Tase nu-1 sco^i
dintr-ale lui.
Dupa ce a cercetat cu privirea toata lun-
gimea strazii, s-a tras inapoi. I-am citit pe
fa^a o umbra de ingrijorare.
— A apSrut vreunul ?
— Nu. Dar altceva imi da de banuiala :
Mitoaca.
— Ce-i cu el ? A fost §i ieri, §i alaltaieri...
— A f o s t; dar acuma e imbracat in uni­
forma.

191
 — §i ce daca ? ! Are vreo im portant ?
— £}-ar putea ; pina acum a venit in „ci-
vil“, insemna ca nu vroia sa se §tie ca e po-
li^ai. Acuma, insa, poate ca are de gind sa
aresteze pe cineva ori sa fie recunoscut usor
in caz de ceva. Un lucru e sigur : ilu-i treaba
curata, a incheiat el.
S-a mai uitat o data pe dupa coll; §i din
nou $i-a intors fa^a incruntata spre mine :
— Mi se pare ca e ala care controla oa-
menii la poarta fabricii, alaltaseara.
— E clar ! Tot pe Invalid il cauta. Daca
avea ceva cu mine, putea sa ma umfle de
atunci.
Dar Tase nu ma asculta, privea atent spre
bulevard, de unde se apropia duba care ve-
nea sa ia ziarele pentru gara,.
— Lica, fii a te n t; cum o ajunge marina
in dreptul nostru, ne urcam in ea. Cind e
goala, u§a din spate nu-i incuiata. Coborim
dupa ce o intra in gangul „Universului“.
N-am apucat sa-mi spun parerea, marina
ajunsese in dreptul nostru. Din citfva pa§i,
Tase a fost in spatele ei ?i a deschis u§a.
— Urea sus, repede !
§oferul incetinise din cauza jurnali§tilor
care incepusera sa se foiasca, adunindu-se
pe la col^urile unde se impar^eau ziarele,
a§a'ca nu mi-a fost prea greu sa ma urc.

192
 Tase a tras u§a si pina ciad am ajuns in
gang n-am mai facut nici o mi§care.
Dupa ce duba s-a oprit, am sarit jos amin-
doi. Nu ne v&zuse nimeni. Tase a ie§it in
strada, eu am ramas in gang — a§a mi-a
spus el. M-am apropiat totu§i de ie§ire, sa
vad ce se intimpla.
Individul de la poarta „Uzimefului“ era
la ci^iva pa§i ; Tase a trecut pe linga el,
prefacindu-se ca nu-1 cunoa§te. Dar imediat
1-am auzit chemat mai mult in §oapta :
— P s t ! Fa-te incoace !
Tase s-a oprit §i a privit in urma lui ca
§i cum n-ar fi crezut ca despre el este vorba.
— Cu mine ai treaba, nene ? !
— Cu tine. §i, apropiindu-se de Tase, i-a
aratat — cam cu fereala — o insigna pe care
o scosese intre timp din buzunar §i i-a §uie-
rat la ureche :
— Polina !
Tase a tresarit, insa §i-a revenit repede.
— Sa trai^i, dom’ §ef ! Ce s-a intimplat ?
— Asculta, ai’laltul unde e ?
Inima a prins sa-mi bata ca o toba, iar
de-a lungul §irei spinarii — de§i era inca
racoare — incepuse sa-mi ourga la vale un
piriu de nadu§eala. M-am dat totu§i mai
aproape, intre poarta deschisa §i perete, ca
sa pot auzi §i vedea mai bine.

193
 — Care al’laltul ? a intrebat Tase facin-
du-se ca nu in^elege despre ce-i vorba.
— $tii tu care, Lica. Lica Drobota.
A facut Tase ni?te ochi de parca i-ar fi
vorbit despre capetenia indienilor irochezi.
— Dobrota ? 1 ?
— DrobotS ; de la drob, a insistat agen-
tul. , 1
Dupa ce s-a prefacUt c5 incearca sa-§i
aminteasca, Tase a clatinat din cap a ne-
putin^a :
— Nu-1 cunosc, dom’ §ef. N-am auzit nici-
odata de el.
— Ba, nu umbla cu d-astea. Il cuno§ti
destul de bine, erai cu el alaltaieri seara.
— Alaltaieri ? I Pai eu nu tin minte ce
am mincat aseara — dacS oi fi mincat
ceva — dar sa mai §tiu cu cine am fost alal­
taieri ?
— Era un baiat mai inalt ca tine, blond...
— Inalt ? Blond ? Poate ; ca sint atijia
blonzi printre noi. De unde sa $tiu eu cum
il cheama pe fiecare din ei ?
Agentul incepuse sa-$i piarda rabdarea,
1-a apucat de piepjii cama§ii §i 1-a zgil^iit
de citeva ori i
— Adu-ti aminte singur, ca p-ormif te dau
cu capul de pere^i pina ti-o veni tinerea de
m in te!

194
 Atita i-a trebuit Ini T a se ; a inceput
sa plinga, sa #pe §i sa se zbata in miinile
agentului:
— Ce-ai cu mine ? Nu §tiu nimic. Nu-1
cunosc. Da-mi drum ul!
Atrasese in jurul lui puzderie de jurna-
li$ti, care mai de care mai guralivi $i pu§i
pe har^S.
— Ce-ai, domle, cu el ?
— Lasa baiatu’ in pace !
§i a inceput o galagie §i o ploaie de.inju-
raturi §i indemnuri de : „Arde-l, nene B a-
ros !“... „DS-1 mori^ca !“, „Ia-l la scarpinat!“
Ce mai, agentul o incurcase ; nu mai pu-
tea nici macar sa-§i bage mina in buzunar,
dupa insignS. Ori poate nici nu trebuia sa
se arate cine e. L-a cautat ou privirea pe
Mitoaca, dear la el ii mai ramasese nadej-
dea de salvare.
Inso^it de autoritatea uniformei si de
amenin^area bastonului de cauciuc, Mi­
toaca a inceput sa-$i faca loc printre jurna-
li§ti, izbind cu coatele :
— Ce-i aici ? Face^i^mi loc ! Hai, raspin-
direa ! $i in $oapta, catre ag en t: Eu ra-
min pe urma aici, poate apare Lica. §i
atunci...
Cind 1-am auzit, mi s-a oprit inima in
loc. „Deci pe mine ma astepta Mitoaca !“
Noroc insa ca a plecat cu agentul, inso-
tindu -1 pina a ie§it in bulevard.

195
 Oricum, trebuia sa renun^ la ziare pe ziua
aceea, a§a ca m-am despar^it de Tase, ur-
mind sa ne-ntilnim la amiaza. Pe la prinz,
m-am infiin^at prin preajma pie^ii Matache.
Tase nu era insa de g&sit; m-am indrep-
tat spre Vila. Nu venise. De§i mi-era foame,
nu mi-am seos merindea din tra ista ; vro-
iam sa-1 a$tept, fiindca ne obi§nuisem sa
mincam impreuna. Deodata privirea mi-a
ramas lipita pe bucata de zid de sub scara ;
cineva scrisese cu carbune cifra $ase, iar de-
desubt desenase — destul de aproximativ —
un mormint cu cruce la capatii. Nu putea fi
decit un mesaj din partea lui Tase. „{->ase‘‘
insemna, desigur, aten^ie, pericol; iar mor-
mintul... mormint nu putea fi interpretat de­
cit ca loc de intilnire. $i acesta era fara doar
§i poate „catacomba“.
Mi-am aga^at repede tolba de git $i am
dat s-o iau intr-acolo. Dupa djiva pa§i m-am
intors insa inapoi. Mai intii am cercetat as-
cunzatoarea ; cele opt ziare, care ramasesera
neimpar^ite, nu mai erau. Deci le luase cu
el. Cu o bucat& de fier, am rSzuit tencuiala
pina cind atit cifra, cit §i mormintul au de-
venit invizibile. Apoi, furi^indu-ma printre
ruine, m-am indreptat spre „catacomba“.
Tase era acolo. Lungit pe un maldar de
boarfe §i cu miinile sub cap, privet spre fe-
restruica prin care se strecura o raza de lu-
mina.

196
 — Ce s-a intimplat ? 1-am intrebat eu
ingrijorat.
— Am inourcat-o, Licuj;a. A dat ghinionul
peste mine.
— Ce ghinion ?
— Unul cu galoane de comisar-^ef.

De cind aparuse noul „difuzor“ de presa

— cel care ii daduse ziarul tovara^ului
Preda — adunasem un maldar de ziare ; im-
bracat civil, cu peruca §i ochelari de soare,
colindam strazile cumparind „Universul“,
„Curentul“, de la jurnaliijtii in virsta de 14-
17 a n i; speram sa-1 descopSr pe baiatul
— sau pe baie^ii — care aveau asupra lor
ziarele noastre. Aceea$i treaba o fScea §i
utecistul Victor Len^ea care, pentru a nu fi
reounoscut, imbracase o uniforma de pre-
militar. La rugamintea mea, me§terul Guran
ne dadea §i el o min a de ajutor in pujinul
timp liber de care dispunea. Binein^eles ca
nici unul nu scapam prilejul sa intrebam
de Lica. Dar, in afara teancului de ziare
obi$nuite, nu ob^inuseram nimic.
Nici unul din cei intrebati nu i§i amintea
de vreun jurnalist numit Lica Drobota. Erau
unii care in clipa cind ii intrebam ne pri-
veau cu un aer atit de nedumerit, incit pu-
team paria ca il ouno§teau chiar foarte bine,

197
<iar din motive $tiute numai de ei refuzad
sa ne dea vreo lamurire. Sperind ca voi avea
totu§i pu^in noroc, m-am indreptat spre
Gar a de Nord, unde imi propusese Lica sa
ma instalez. Acolo i§i desfaoea „marfa“ §i
mutul de la care mai cumparasem eu ziare
ca sa nu fra vazut in Brezoianu.
De recunoscut, nu m-a recunoscut (eram
imbracat intr-o uniforma de ceferist), dar
nici eu nu aveam cum sa aflu ceva de la el.
Vreo jumatate de ora mi-am petrecut-o pre-
facindu-ma ca a§tept pe cineva in fa^a Bi-
roului de voiaj aflat pe vremea aceea la par-
terul fostului hotel Bratu. Lica insa nu a
aparut, iar pe la vreo unsprezece, rarindu-se
clientii, mutul a plecat agale spre Buze^ti.
M-am gindit ca n-ar strica daca l-a§ urmari.
Prudent, ca sa nu fiu observat, m-am luat
dupa el. Ajungind la intersecfie, a traversat,
indreptindu-se spre pia^a Matache. Chiar in
clipa aceea, dinspre oalea Grivi^ei am auzit
o voce strigind pinS la sufocare :
„Uite-l, dom’ sergent! Ala micu’ ! ! De la
el am luat ziarul 1“
Mi-am intors privirea. Un cetacean gras,
bine imbracat, arata cu virful bastonului
spre u§a halei de unde aparuse un baietan,
tot jurnalist. Poli^istul care il inso^ea a dat
alarma fluierind din Signal. Apoi a inceput
sa alerge spre el. Cind a auzit strigatul §i

198
fluierul strident al poli^istului, baiatul a tre-
s a rit; citeva clipe a privit derutat, ca §i cum
nu pricepea despre ee 51 despre cine e vorba.
Dar cind 1-a zarit pe politist, a in^eles ca
despre el e vorba §i a rupt-o la fug a. Era insa
prea tirziu, urmaritorul se afla doar la ci^iva
metri §i parea destul de suplu §i antrenat
pentru a ajunge din urma ohiar §i pe un vin-
zator de ziare. Omul cu bastonul continua sa
strige : „Nu-l lasa, dom’ sergent! Prinde
bolsevicul !“
Am scos fluierul din buzunar, cii intentia
de a distrage aten^ia poli^istului. Puteam sa
dispar apoi prin gangul oare duoea spre un
depozit de ambalaje.
Dar nu a fost nevoie sa-mi pun ideea in
practica. Chiar in clipa in oare ma prega-
team sa-1 due la gura, mutul i-a taiat poli-
tistului calea atit de repede, incit acesta n-a
mai putut sa-1 ocoleasca, s-au prabu^it amin-
doi pe trotuar.
Cazatura a fost stra§nica, deoarece poli-
tistul a icnit de am auzit $i eu.
S-a ridicat injurind §i amenin^indu-1 pe
mut, dar acesta ii raspundea prin semne §i
bombanea, facindu-1 adica pe el vinovat.
Poli^istul i-a tras un pumn §i a dat sa-§i con­
tinue urmarirea. Intre timp, baiatul capatase
insa un avans bunicel §i desigur ca ar fi
avut timp sa se ascunda printre ruinele ca-
selor bombardate, daca in clipa aceea chiar

199
nu i-ar fi t&iat calea un comisar ce ooborise
pu^in mai incolo dintr-o marina, atras de
tignalul poli^istului §i strigatele burtosului.
Nemaiputind fugi, acesta se oprise in loc §i
flutura in mina un ziar.
Micul jurnalist se afla intr-o situ ate cri-
tica : in spatele lui poli^istul, din fa^a se
apropia amenin^ator comisarul. $i deodata,
baiatul $i-a scos tolba de dupS git §i a azvir-
lit-o desfacuta. Ziarele s-au impra^tiat in
aer, rasfirindu-^i filele asemenea unor aripi
de gi§te ; citeva din ele s-au oprit drept pe
comisar, acoperindu-i fa^a, pieptul §i stinje-
nindu-i mi^carile. Pina sa se dezmeticeasca
§i sa se elibereze, baiatul a trecut in fuga de
el, disparind apoi printre ruine.
M-am ferit mai bine in gangul unde ma
retrasesem urmarind oe se intimpla. Se mai
adunasera $i al^ii in jurul grasunului cu
ziarul.
— Privi^i, domnilor, se agita grasul ara-
tind un exemplar din ziarul nostru. Ca tot
omul, am cumparat „Universul“, sa stiu ce
se mai intimpla. Cind sa desfac ziarul, pri-
vi$i ce am gasit impaturit in mijlocul lui !
O foaie comunista ! Auzi^i neobrazare ! Toc-
mai mie, negustor cinstit, sa-mi vinda ziare
comuniste ? ! M-am intors numaidecit din
drum §i, intilnindu -1 pe dom’ sergent, i-am
spus ce §i cum. Pacat ca nu 1-a prins ! a in-
cheiat el cu ciuda.

200
 Un cetacean s-a virit mai in fata §i i-a luat
ziarul din mina :
— Ia da-1, dom’le, sa vad §i eu, e chiar ziar
comunist ?
Din mina lui a trecut intr-a altuia, apoi
la altul... §i a§a mai departe, incit „cinstitul
negustor“ se invirtea in loc nemai^tiind de
la cine sa §i-l ia inapoi.
Intre timp s-a apropiat §i comisarul impre-
una cu politistul care il urma ?ontic-5ontic.
— Unde e ziarul, domnule ? a intrebat
comisarul.
Grasanul a inceput sa caute cu privirea :
— P ai... mi 1-a luat cineva, sa se uite la el.
— Cine ? a tunat galonatul.
— Nu §tiu, nu-1 mai vad. L-a dat altuia
§i-a disparut.
Oamenii s-au intrebat unul pe altul, pre-
facindu-se interesati sa gaseasca ziarul, dar
acesta disparuse. Comisarul se inro§ise de
furie.
— Sergent, imediat perchezitie generaia !
Dar mai inainte ca sergentul sa raspunda
„am inteles“, oamenii s-au raspindit ca potir-
nichile §i comisarul §i-a schimbat hotarirea.
L-a luat pe poli^ist §i au intrat impreuna
printre ruinele caselor bombardate, sa-1
caute pe baiatul cu ziarele. Grasul a mai stat
citeva minute, prostit §i singur, apoi a pie-
cat bombanind. Eu am ramas pe loc, ingri-
jorat. Dupa vreo ora, comisarul §i politistul

201
au reaparut dintre m ine ; plini de praf §i
de moloz, dar singuri.
Insemna cS baiatul §tiuse sa se ascunda.
S-au urcat amindoi in ma§ina care ramasese
sa-1 a^tepte pe comisar §i-au plecat.
Par tea proastS era insa ca nici eu nu aveam
vreo §ansa s3-l gSsesc pe micul jurnalist
acolo unde pina §i poli^ia daduse gre$.
Dupa ce s-a inserat, m-am intilnit cu to-
vara^ul Preda ; situajia devenise §i mai in-
eu rcata! Me?terul Guran, cu care tineam
legatura printr-un telefon public, imi adu-
sese la cuno§tint& ca in ajun, dis-de-dimi-
neaja, in incinta „Uzimefului“ fusese gasit un
zmeu confectionat din ziarul nostru. La per-
chezitia fScuta in baracile soldatilor, nu se
gasise insS nici unul. Se vorbea totu§i de
mai multe exemplare, care continuau probabil
sa circule din m ini in minS printre militari.
Parerea tovarayului Preda era aoeea§i cu
a mea i fSpta§ul nu putea fi altul dedt Lica.
$i cum din cele aflate de me§ter reie^ea ca
fuseserS doi la lansarea zmeielor, celalalt era
desigur jurnalistul din pia$a Matache. Acesta
a fost rationamentul meu cu care tovara^ul
Preda s-a aratat de acord :
— Sint convins ca a§a stau lucrurile. In-
seamna ca trebuie sa ne grabim, cercul po-
lijiei se stringe tot mai tare in jurul copii-
lor... E o cursa contra cronometru ; daca nu

)2
 ii gasim noi primii, ii gase§te politia. §i a§a
ceva nu trebuie sa se intimple ! Am discu-
tat cu tovara§ii de la „tehnic“, miine dimi-
neaja ne vor fi puse la dispozi^ie doua ma-
§ini cu care vom colinda strazile pinS ii vom
gasi.
Doua ma§ini ? ! §tiam cit de greu se ob-
tinea o ma§ina chiar atunci cind era de in-
deplinit o ac^iune importanta ; iar acum,
dintr-o data, doua! Ma?ini care nu trebu-
iau sa fie „suspecte“...
— Tovara?e Preda, nu cumva exageram
pericolul ? La urma-urmei chiar daca vor fi
prin§i, ce ar putea sa declare ? Ca au primit
ori au luat ziarele de la un individ. Mai mult
decit atita, chiar sa vrea, n-au ce s3 spuna.
Tovara§ul Preda m-a privit lung :
— Tovara^e Cornea, ai cSzut vreodata in
miinile Siguranjei ? f i s-a luat vreun inte-
rogatoriu ?
— Parca nu §titi ? ! Inca atunci, cind cu
greva...
— Cred ca nu te-ai simtit prea bine, nu ?
I^i dai seama ca noi nu putem ingadui ca
doi copii sa fie schiloditi, nici macar sufle-
te§te, ca s i nu zic altfel. A§a ca doua ma^ini
nu sint prea miulte, cind trebuie sa prein-
timpinam o asemenea eventualitate. Intr-una
din ele te vei urea §i dumneata, hi cea-
lalta, utecistul. Impreuna cu §oferii vetf al-

203
catui un plan de cercetari !n sectoare dife-
rite. Procedati insa cu multa bagare de seama.
Sub nici un motiv nu trebuie sa compromi-
tem ac^iunea tocmai acum. Nu faceji econo-
mie nici la benzina, nici la cauciucuri. $i mai
este un amanunt despre care nu am apucat
sa-ti vorbesc...
— Anume ?
— Am aflat de la vecinii familiei Drobota
c& politia — comisarul Girlici adica — 1-a
cautat acasa pe Lica. Ma tern ca miine di-
minea^a locul acela — unde se Impart zia-
rele — va fi impinzit de police. Ar trebui
sa-i gasim inainte sa ajunga acolo.
Propunerea era cit se poate de logica, atit
doar ca era greu de aplicat. Cine §i unde
putea sa-1 gaseasca pe Lica sau pe ceilalti, in
timpul nop^ii ori in primele ore ale diminetii ?
Am studiat toate posibilita^ile, dar n-am
gasit nici o rezolvare care sa-1 multumeasca
pe tovara^ul Preda. Pina la urma, s-a adop-
tat singura variants cu oarecari §anse de
reu^ita : incepind de la ora cinci, cele doua
ma?ini vor circula cu grija in perimetrul for­
mat din strazile LuteranS, $tirbei Voda, Ca-
lea Victoriei §i bulevard. In general, vor fi su-
pravegheate toate caile de acces spre strada
Brezoianu. Trebuia sS fim aten^i, astfel incit
in clipa cind ii vom zari — pe unul sau pe
celalalt — sa ii luam cu noi.
 CAPITOLUL X II

— Eu §i Tase deoparte; polifia de

alta! —

Ne sculasem cu noaptea in cap, fiindca

Tase a fost nevoit sa treaca mai intii pe la
o tipografie, sa-§i faca rost de alt §ablon pen-
tru tolba. De acolo ne-am indreptat cu pa$i
nehotariti spre strada Brezoianu. Nici eu,
nici el nu ne sim^eam in apele noastre ; pa-
taniile din ajun ne pusesera pe gind'jri §i,
de§i nu ne-o marturiseam, pe m&sura ce ne
apropiam simteam cum create in noi teama
de ce ar putea sa ni se intimple cind vom
ajunge. Daca in alte zile drumul spre Bre­
zoianu ni se parea lung cit o po$ta, de data
asta parca era un facut, vedeam cu ochii
cum fiecare pas ne apropia de locul unde ni
se putea hotari soarta. E drept ca, inainte de
a pleca de la „catacomba“, ii propusesem lui
Tase sa renun^am pentru doua-trei zile la
vinzarea ziarelor, ca sa se mai potoleasca
vinzoleala ?i sa fim uitaji ; dar ti-ai gasit ? !
— Mai rau ar fi, Licu^a, mi-a raspuns el.
Daca dispSrem, e ca ?i cum ne-am recu-
noa§te vinovati. Pe cind a?a, nimeni n-are
sa-§i inchipuie ca vom fi atit de pro$ti incit
sa ne virim singuri in gura lupului. Mer-

205
gem, ne luam marfa §1... valea ! Nici ustu-
roi n-am mincat, nici gura nu ne miroase.
Aproape ca ma convinsese §i pe m in e;
dar dupa felul tacut in care mergea, price-
peam ca ii cam scade curajul. N-ar fi recu-
noscut insa nici in ruptul capului. A$a ca am
preferat sa-mi tin gura ; mi-era teama ca mai
rau il voi indirji. De-abia cind am ajuns pe
aproape de Brezoianu s-a mai insufletit.
— Licu^a, cum vedem ca se apropie vreo
ma$ina, dam coltul ori ne „camufiam4i in
vreun gang. „Gabarul“ de ieri era cu marina.
Am avut grija ca de cite ori ajungeam la
vreo intersectie sa ne asiguram ca nu trece
vreo ma§ina. Cind zaream cite una, §edeam
ascun^i pina se indeparta. Odata intra^i pe
Zalomit, Tase s-a oprit la colt.
— Intii sa controiam ca §i pina acum, mi-a
spus el apucindu-ma de mina.
A iscodit locul cu atentie, apoi a intors
fata spre m in e ; zimbea §i fruntea i se inse-
ninase :
— fip e n ie ! Numai de-ai no^tri; nici
m3car Mitoaca ori sticletii obi§nuiti. Te-ai
speriat de pomtana.
— Bine, dar asta nu inseamna ca nu vor
apare mai tirziu.
— A§a ma gindese §i eu. Tu stai aici §i tii
,,§ase“ ; daca apare vreun sticlete, fluieri.
Eu ma due dupa Gica §i N ae ; aranjez eu cu

206
ei sa ia marfS §i pentru noi. Ii a§teptam sub
podul Izvor. Le-am spus de ieri ca tu stai
prost cu politfa §i nu mai vrei sa dai ochii
cu oamenii ei.
— Le-ai spus...
— Nu fi prost 1 Le-am vindut §i eu o po-
veste : ca ai sarit cu gura la un comisar, care
tot lua de la tine ziare fara sa-^i plateasca,
§i abia ai scapat cu fuga. CS ala a strigat ca
pune el mina pe tine, §i nu mai vinzi ziare
cit e lumea. Atit le-a trebuit baie^ilor. Din
partea lor — mu^i ca pe?tele !
— A§a mai merge, am convenit eu, intin-
zindu-i banii.
A dat s3 piece, dar 1-am oprit im ediat:
— Stai 1
— Ce-i, vreun sticlete ?
— Nu. Dar pe baiatul acela il cunosc.
— Care ? Ala de vorbe?te cu Nae ? Nu
1-am mai vazut pina azi.
— Nici n-aveai cu m ; nu e jurnalist.
— Pai vad ca are tolba. O fi vrind sa se
apuce §i el de meserie, §i-a dat Tase cu pa-
rerea.
— Nu cred ; este ucenic la „Grivita“. Ma
intreb ce-o fi cautind aici ? Mi-a fost coleg
de banca la $coala primara, il cheama Titi
Guran. E un baiat bun.
 Chiar in clipa aceea, privirea lui Nae s-a
indreptat spre noi. Cum ne-a zarit, a ince-
put sa ne faca ni§te semne pe care eu nu le
pricepeam. A ridicat palmele tinind §ase de-
gete r&sfirate. Tase a tresarit §i s-a oprit.
Am facut §i eu la fel, de§i nu in^elegeam ce
se intimpla. Apoi Nae ?i-a fluturat degetele
linga timpla, fluierind ca sticle^ii. M-am in-
cruntat — ne fSceau. nebuni ?
Dar pinii sa ma dumiresc, Tase m-a tras
inapoi, dupa colt. Imediat au venit ?i cei doi
prieteni, Nae §i Gica.
— Ce e, ma ? i-a intrebat Tase.
— Fugiti, ca-i prapad ! politia.
— Unde, ca nu vad nici unul ?
— Stau ascun§i, supravegheaza de la fe-
restre. din camionul ala de colo, cu pre­
late, a precizat Gica speriat mai rau ca noi.
— Poate c3 pe altii ii cauta, inoerca Tase
sa se amageasca.
— Ba pe voi, a intarit Nae.
— De unde $tii ? am intervenit eu, pre-
simtind ca in treaba asta e cumva ameste-
cat §i Titi.
— Mi-a spus un b a ia t; il cheama Titi
Guran. Zicea ca te cunoa^te §i il cunosti.
— Da, il cunosc. Da’ el de unde $tie ? $i
de ce n-a venit cu voi ?
— Mi-a spus ca vine din partea unui prie-
ten mai mare de-al tau, Lica.

208
 — El a plecat sa-1 anun^e pe prietenul
ala al tau ca v-a gasit.
— Invalidul! Despre el trebuie sa fie
vorba, i-am §optit eu lui Tase.
— Printre poli^ai se afla §i comisarul
Girlici.
Cum am auzit de Girlici, s-a §i m erest
pielea pe mine. Desigur ca nu venise acolo
ca sa ma rasplateasca pentru ajutorul ce i-1
dadusem.
— A mirosit chestia cu zmeiele, mi-a su-
flat Tase la ureche.
— A§a ca lua^i-o din loc §i a?tepta^i in
fata bisericii Sfintul Ilie Gorganul, a conti-
nuat GicS.
Tase m-a tras mai departe §i m-a intre-
bat ingrijorat :
— Il cuno§ti bine pe Titi ala ?
— 'I'i-am spus doar ; e un baiat de incre-
dere.
— Dar de Invalid de unde §tie ?
Am ridicat neputincios din umeri.
— Ba, nu-i de gluma, a intervenit Nae,
apropiindu-se. Atitia sticleti n-am mai va-
zut de anul trecut, cind a fost sparta banca
„Furnica“.
— Eu nu pot pricepe, ma Lica, ce dracu’
i-ai putut zice tu sticletelui ala, cind te-ai
luat de el ca nu-ti piate?te ziarele, de a adus
aici toata politia ? 1 s-a mirat Gica, privin-

209
du-ma mai mult admirativ decit neincreza-
tor. $i de ce-1 cauta §i pe Tase ?...
Ca te obicei, Tase avea raspunsul gata :
— Asta-i alta chestie... Girlici ne-a cerut
s&-i dam' fiumele alora din provincie, de vind
ziare far& „otorizatie“, sa le faca vint din
Bucure§ti. Noi l-^am dus de nas, i-am dat
ni§te nume aiurea §i i-am .incurcat soeote-
lile. Cine §tie ce cauta el, de ne-a luat acu’
§i pe noi de suspectf ? I...
Gica Butoi s-a sc&rpinat in cre§tetul capu-
lui rotund $i tuns cu marina „patru zeruri“ :
— Mde 1 Treaba voastra. Ce-aji facut, nu
ma prive^te. Dar mai bine nu pierdeji tim-
pul, lua^i-o la picior.
— Hai §i voi pina in Ci$migiu, i-a rugat
Tase. Va dam bani sa ne luati §i noua ziare.
Am plecat repejor to^i p atru ; dar n-am
apucat sa intram bine pe o alee, ca ne-a §i
taiat calea un poli^ai be venea dinspre lac.
— Ia staft, ba I a strigat eL
Ce, era de stat ? Am rupt-o la fu g a ; eu
cu Tase Intr-e direc^ie, Nae §i Gica in alta.
De-a dreptul peste peluzele cu iarba, peste
fieri, printre, tufi§uri... urmariti de fluiera-
turile ascujite ale tignalului cu care polfyaiul
dadea alarma, nehotarindu-se pe urmele cui
sa porfieasca. Pina la urma, fiindca Gica era
mai domol la fuga, s-a luat dupa ei. Dar asta
numai in clipa cind alte tignale au raspuns

210:
la al lui. DacS Tase nu m-ar fi apucat de
mina sa ma traga dupa el, cred ca n-a§ fi
reu§it s3 mai fac nici macar zece pa?i.
— Tin-te bine, nu pun ei mina pe noi,
m-a incurajat el.v
Am continuat s5 alergam ca bezmeticii,
numai printre tufi§uri, pe dupa copaci, aple-
cati in spatele rindurilor de scaune... Pu^inii
trecatori care se aflau pe alei ne priveau ui-
miti. Se fereau din calea noastri §i tipau
surprin§i de cite ori apaream pe nea§teptate
din desi§ul vreunui tufi§.
Nu mai tin minte cam cit trecuse de cind
incepusem c3 alergam, cind din spatele unor
boschete, la vreo douazeci de metri de noi,
i-am auzit tipind pe Nae §i Gica. Mi-am dat
seama ca fusesera prin§i.
Tase s-a oprit pe vine, la adapostul unui
tufi$ 3
— I-au inhStat. Acum avem ragaz sa ga-
sim o ascunzatoare pina nu ajung ei in fata
lui Girlici. Cind o vedea ca nu sint cei cau-
tati, or s3 reinceapa goana dup3 noi.
— S3 mergem la biserica Gorganul, am
propus eu.
— Nu se p oate; Nae $1 G ica §tiu ca sin-
tem a§teptati acolo §i ar putea sa le spuna
politailor. Cunosc insa un loc mai bun. H a i!
L-am urmat orbe^te ; nu mai eram in stare

211
nici sa gindesc. Noroc ca o facea Tase §i
pentru mine.
— Arunca-Ji tolba, mi-a spus !n clipa cind
traversam o aleie pustie.
La urmatoarea a aruncat-o §i el pe a lui :
— Ca sa le incurcam urmele...
Cind am ajuns la malul lacului, intr-un
loc mai dosnic, s-a oprit §i, sco^indu-^i pre-
caut capul printre cracile desi^ului, a cerce-
tat imprejurimile. Nu se vedea nici un poli^ai.
— Repede in apS !
Far3 sa a§tept a doua poftire, mi-am dat
drumul pe talu z; apa rece m-a inviorat.
— Sub pod, a ad&ugat Tase.
Fundul bazinului era alunecos ?i de vreo
dou3 ori am cazut ba pe spate, ba in fa^a.
— Nu mai plescai atit, ca nu e$ti la
§trand ! m-a dojenit el.
Chiar sub pode^, in taluz, se afla gura de
umplere a bazinului. Era un fel de tunel a
carui inal^ime depa^ea doar cu vreo jumState
de metru nivelul apei. Tase s-a strecurat
inauntru; eu, dupa el. Apa imi ajungea
pina la umeri, fiindca trebuia sa merg pe
vine ; lui Tase — fiind mai scund — ii uda
barbia. Am mers prin tunel vreo doi metri
?i ne-am oprit.
— Aici e stavilarul, mi-a §optit el, batind
cu palma in scindura acoperita cu matasea
broa§tei.

212
 Asta ne mai lipsea ! Daca le-o trece prin
cap sa il deschida ?
Tocmai vroiam sa-i imparta?esc §i lui te-
merea mea, dar am ramas cu vorba !n gitlej ;
Tase, foarte tacticos, i§i scosese din sin trai-
stu^a cu bani §i o punea in §apca.
— Fa §i tu la f e l ; daca se uda prea tare,
s-a zis cu e i ; nici banca nu ^i-i mai primeste.
I-am urmat indem nul; calmul lui ma mai
lini§tise.
Apoi ne-am rezemat de pere^i; nu aveam
altceva. de facut decit sa a?teptam. Cit ? Nu
?tiam. Nu trecu prea mult §i poli^aii reince-
pura goana dupa n o i; le auzeam ^ignalele
?i pa^ii grei, cind treceau pe pode^ul de dea-
supra noastra. Pe ci'fiva i-am §i vazut cum
cercetau tufi§urile de pe malul din fa^ci. Au
trecut pe malul unde ne aflam noi. Ba o
data am bagat-o pe mineca rau de t o t : ve-
neau cu barca. Erau doi, unul vislea ; oela-
lalt fuma si iscodea cu privirea taluzul lacu-
lui. Incet-incet, se apropiau de podet. Eu si
Tase ne-am lipit de stavilar si cind prova
barcii a ajuns in dreptul tunelului Tase mi-a
Soptit :
— Trage aer si— capul la fund !
Mi-am umplut plaminii pina am simtit
ca-mi trosnesc coastele si, tinindu-mi s^pca
cu mina, mi-am tras capul in apa. Am si
zimbit — fara sa vreau — fiindcS imi amin-

213
tisem cum jucam leap$a vara, mai demult,
cind ma scaldam in girla cu al^i baie^i.
N-am scos capul din apa decit dupa ce fi?iitul
apei spintecate de barca §i clipocitul visle-
lor — tot mai Indep&rtat — ne-a dat de in-
teles ca primejdia trecuse.
Sa se mai fi scurs un ceas ori doua — pier-
dusem socoteala timpului — §i iara§i am tre-
sarit imbolditi de teama. De undeva, nu prea
de departe, s-a auzit latratul unor dulai. La
a§a ceva nu ne gindisem I
— Am incurcat-o; ne cautS cu c iin ii!
— §i ce dacS ? ! Apa spala mirosul, mi-am
dat eu cu parerea, crezindu-ma mai firoscos.
— §tiu asta, de§teptule I Dar se vor opri
la locul pe unde am intrat in apS. Poli^aii or
sa cerceteze malul din fa^a, §i -cind vor vedea
ca nu am ie§it... gata, le da prin cap ca sin-
tem aici. Ca nu-s toft pro§ti ca Mitoaca al
tau.
— §i-atunci ce ne facem ?
Taae s-a apropiat de gura tunelului §i a
luat seama la imprejurimi. Pesemne ca nu
se vedea nici un poliftst. §i-a scos §apca in
care se aflau banii §i mi-a intins-o :
— fin e-o pina ma Intorc.
N-am apucat sa-1 intreb ce are de gind,
fiindca imediat §i-a umplut piaminii cu o
porfte tripia de aer §i s-a bagat cu capul sub
apa.

214
 Suprafata lacului era ca oXoglinda, o oglin-
da in care se rasfringea albastrul cerului gi
verdele copacilor ; nici cea mai mica infio-
rare nu arata ca pe dedesubt un baiat igi
croiegte drum inotind. Am agteptat un timp
bunicel, ba inca incepusem sa intru gi la
id e i; Tase nu scotea capul deloc. Sa fi pa-
tit ceva ? Amintindu-mi ins3 ca era giurgiu-
vean, crescut pe malul Dunarii, m-am linigtit.
La scurt timp, dupa un clipocit aproape ne-
auzit, a inceput sa-i apara capul. Mai intii
fruntea gi o ch ii; a iscodit malurile gi de-
abia cind s-a convins ca nu il vede nimeni
gi-a scos nasul gi gura. $i-a refacut provizia
de aer — gi din nou la fund ! A doua oara
a iegit chiar ling& taluzul malului din fata.
Dupa ce s-a asigurat ca nu e nimeni prin
preajmS, s-a urcat pe mal gi, fugind aplecat,
a ajuns la marginea unei alei. §i-a smuls de
dupa git traista cu mincare gi a zvirlit-o cit
mai departe. Apoi, pe aoelagi drum s-a intors
la mal.
Dupa citeva minute, era inapoi in tunel.
La tanc ! Doi politigti gi un dulau se napus-
tira spre lac, exact in locul pe unde intrasem
noi in apS.
— SS cercetSm malul din fata, a propus
unul din ei.
Dupa o vreme, dulaul a inceput s3 latre
pe malul de v izavi; pesemne gasise traista

215
lui Tase. Ce mai ! In fata lui Tase trebuia
sa-mi scot palaria.
Politi§tii s-au stigat unul pe altul ?i s-au
indepartat, iar noi am respirat u§urati.
Ii facusem sa creada ca nu mai eram pe
aid. Poate banuiau chiar ca, in timpul cit ii
derutasem, parasisem Ci$migiul, §i atunci —
norocul nostru.
$i din nou ne-am pus pe a§teptat. Cit fu-
sesem eu de jinduit in vara aceea dupa joaca
$i scaldatul in girla, pe la prinz — ajUnsese
soarele sus de tot — aveam impresia ca sint
imbibat ca un burete.
— $i o sa stam aici pinS la noapte ? 1-am
intrebat pe Tase.
Nu mi-a raspuns ; s-a apropiat de ie§irea
din tunel §i a cercetat imprejurimile. Privi-
rea i s-a oprit la un lumini§ inconjurat din-
spre mai de tufi§uri dese. Nu era mai mare
decit o iumState de cear$af, dar soarele, aflat
in crucea cerului, i§i trimitea razele chiar
spre el.
— H a i! Dar cu capul pe la fund, daca
Poti!
— Mai intrebi ? I
Dupa vreo zece minute, hainele ni se us-
cau in dogoarea soarelui in timp ce noi. vi-
riti in tufi§, tremuram... ca sa ne incalzim.
Tase mi-a spus clantanind din d in ti:
— D-d-dupa ce n-i s-or us-s-ca boa-boar-

216
fe-fele n-ne as-ascun-dem in al-al-ta pa-par-
te. P-ple-cam d-din p-parc cln-cind s-s-o in-
in-tuneca. Nu renun^a ei asa de u?or.
*

Dupa ce grupul de poli^isti — in frunte

cu comisarul §ef Magdoiu §i terminind cu
Mitoaca — se alinie in fa^a sa, inspectoral
Vidran se ridica in picioare, spriiinindu-se
cu palmele de cristalul biroului. I?i privi pe
rind subordonatii ca §i cum ar fi vrut sS-§i
intipareasca in minte chipurile lor, apoi in-
treba prelungind amenintator cuvintele :
— Care a fost de§teptul ?
Girlici privi cu coada ochiului spre comi-
sarul-^ef : -
— Dumneata, Magdoiule ? ! se arata Vi­
dran neincrezator.
— Da, domnule inspector.
Aeesta clatina din cap a nedumerire :
— Nu m-a§ fi mirat daca ar fi fost o ini­
tiative de-a lui Girlici, dar dumneata, sa co-
miti o asemenea eroare ?
Magdoiu incerca sa se justifice :
— Domnule inspector, in mod normal,
$ansele de a-i captura pe infractori erau de
suta la sutS. Nu-mi pot explica decit intr-un
singur fel faptul cS nu au intrat in strada
Brezoianu.
— Sa ti-1 spun eu : au fost avertizafi, pur
$i simplu.

217
 — Mai degraba, domnule inspector, a$
pun.e-o in sarcina prostiei gardianului care
a dat alarma in Ci^migiu, presupuse MSgdoiu.
Daca ii lasa sa ajungS la Brezoianu, n-ar
mai fi avut nici o posibilitate de scapare. E
drept ca prezen^a oamenilor no$tri era cu-
noscuta de jurnali§tii afla^i acolo, dar nu
aveau de unde §tii sau macar banui pe cine
a$teptam. Dealtfel sint convins ca-i prindem
repede. Chiar daca au apucat sa fuga din
Ci^migiu, dupa cum se pare dupa unele
urme. Am ordonat totusi §i acolo supra-
vegherea in continuare a tuturor ie$irilor din
pare. Doar de s-or preface in p&sari...
— Sa nu ne facem iluzii. Ca infractorii
v-au scapat din miini — e de neiertat. Grav
— foarte grav — e insa altceva : a cui a.fost
ideea cu perchezi^ia ? intrebS Vidran, pri-
vindu-1 in ochi pe Girlici.
Sufocat de frica, acesta, in loc de raspuns,
isi cobori privirea spre covor.
— I^i dai seama ce-ai facut, nenorocitule ?
Mi-a telefonat $eful de cabinet al ministru-
lui propagandei ; era cit se poate de furios.
Din cauza ta, Girlici, s-a intirziat difuzarea
presei cu patru ore. Tocmai azi, cind s-a
publicat apelul domnului mare$al ! Daca se
aude la Pre§eden^ie, ne-am dus pe copca cu
to^ii ! Ma intelege'ti, domnilor ?

218
 Doar MSgdoiu ii rfispunse clatinind ingri-
jorat din c a p ; Girlici, MitoacS §i cei trei
agen^i imbraca^i civil in^epenisera in pozijia
de drep^i.
Inspectorul trase din sertar o hirtie dacti-
lografiata §i o a^eza pe birou :
— Am aici ordinul expres al domnulni
inspector general al Siguran^ei. Prinderea
celor doi infractori minori ne poate ajuta sa
depistam atit tipografia ilegala cit §i pe
membrii re^elei de difuzare a ziarului sub-
versiv. Trebuie ac^ionat urgent §i cu precizie.
Trebuie folosit de maxima u rg e n t prilejul
care s-a ivit. Termen de executare, 24 de ore
incepirid din clipa aceasta. .
I$i privirS toft ceasurile ; era ora 20. Intre
timp intra §i secretarul inspectorului cu o
mapa de hirtii :
— D a -i drumul, ii ordona Vidran.
Secretarul trecu intr-o lat'ura a biroului
§i incepu sa citeasca :
— „Plan de operaftuni pentru arestarea
infractorilor minori Drobota Virgil, zis Lica,
ft a complicelui sau Florea Nastase, zis Tase,
vinovaft de colportare ft difuzare a presei
subversive. Punctul unu : in cursul acestei
nopft se vor efectua razii in perimetrele
pie^elor Obor, Matache si Sfintul Gheorghe.
Vor fi controlate podurile ft sub plan^eul de
pe Dimbovfta. Toft minorii vagabonzi vor fi

219
adu^i la Prefecture in vederea recunoasterii
de catre comisarul §ef Magdoiu, comisarul
Girlici si gardianul public Mitoaca.
Imediat ce vor fi prin§i cei doi, se va
trece la interogarea lor — folosindu-se toate
mijloacele — pentru obtinerea informatiilor
necesare depistSrii comuni^tilor cu care au
legatura. Punctul doi : in func^ie de cele ce
se vor afla, se va elabora imediat un plan de
actiune in sCopul arest&rii celor care tipa-
resc §i difuzeazS ziarul ilegal. R&spunde
inspector-colonel Vidran.“
Secretarul inchise mapa $i o inminS inspec.
torului.
— Sint intrebSri ? se adresS celor de fata.
M&gdoiu facu un pas inainte :
— Imi permiteti, domnule inspector ?
— SpuneI
— MS intreb, incepu Magdoiu stinjenit,
dacS nu facem o gre§eala.
— Cum adica ?
— Oare nu e riscant ca timp de dou&zeci
$i patru de ore sa mobiliz&m brigada volanta
intr-o singurS actiune, sl&bind in felul acesta
ritmul de indeplinire al celorlalte ? Mie
personal, marturisesc, mi se pare cam exage-
ratS importanta acordata celor doi minori.
Ma intreb daca au intr-adevSr legJturS cu
organizatiile comuniste. In fond, Sint doar
ni^te copii ! $i eu, unul, nu cred s i fi ajuns

220
comuni§tii la o asemenea lipsa de oameni.
incit sa incredinteze unor copii niste misiuni
atit de delicate.
Vidran il intrerupse :
— Domnule MSgdoiu, cazi in gre^eala lui
Girlici. Nici el n-a crezut ; in schimb, pu§tiul
1-a dus de nas. Pe de o parte i-a indreptat
banuielile asupra Invalidului, iar pe de alta
rSspindea publipa^iile puse la dispozi^ie chiar
de acesta.
— Totu§i, continua MSgdoiu, i-am sub-
aprecia pe comuni^ti, considerindu-i prea
naivi ori prea increzStori in devotamentul §i
capacitatea de intelegere a unor minori. E
vorba doar de o problems politics ce de-
pS§e§te nivelul lor de intelegere, adSugS el
incercind sS fie cit mai convingStor.
Inspectorul Vidran se sculS de pe fotoliu
si fScu ci^iva pa?i prin birou.
— AscultS, domnule MSgdoiu; i^i mai
aminte^ti de procesul de la Craiova, din 1934?
— Oarecum, domnule inspector.
— Ei bine, sS-^i improspStez memoria cu
un amSnunt, amSnunt important si intere-
sant totodatS, fiindcS infirmS pSrerea dumi-
tale despre devotamentul §i capacitatea de
intelegere a... unor minori. Poate iti amin-
te§ti ca in timpul desfSsurarii procesului
s-a prezentat singur — pentru a depune
marturie in sprijinul acuzatilor — un minor

221
in virsta de §aisprezece ani. Il chema
Ceau§escu Nicolae. Ei bine, domnule Mag-
doiu, dupa ce a luat el cuvintul, Consiliul de
r&zboi a fost nevoit sS ordone arestarea lui.
Daca 1-ar fi lasat s& vorbeascS in continuare,
dadea peste cap intregul proces, inclusiv
acuzarea procurorului militar. lata, dar, de
ce poate fi capabil un tinar educat de comu-
ni§ti ! Chiar daca e minor.
Comisarul §ef pocni din calciie §i i§i in-
clina capul in semn ca a in^eles.
— § i acum, continua Vidran adresindu-se
tuturor, la treabS 1

CAPITOLUL X III

— Care pe care ; noi, sau polifia ? —

Tase s-a strecurat ca o umbra in boschetul

unde il a?teptam.
— Cum e ?
— Albastra, Licu^a. Pesemne ca poli^aii nu
sint pe deplin convin§i cS 'am iegit din pare,
fiindcS pazesc inca toate ie^irile.
— Sarim gardul, am propus eu.
— Nu tine, sticletele de la poarta supra-

222
vegheaza toata strada ; cum om sari vreunul,
ne-a §i vSzut. Ca e luminS ca ziua.
Avea dreptate, era o noapte nemaipome-
nit de luminoasa, iar luna, lipita de bolta in
mijlocul stelelor, ne privea rinjind parca a
bataie de joc. Nu putem insa nici sa ne pe-
trecem noaptea in pare. In primul rind, ne
era foame. Apoi mai era §i primejdia ce ne
a?tepta, mai cu seama odata cu venirea zori-
lor, de a da totu§i poli^ia peste noi, negasin-
du-ne in alta parte si reluind aci cercetarile.
$i a?a, dupa ce iesisem din tunelul stavilaru-
lui, fusesem nevoi^i sS schimbam de vreo trei
ori ascunzi§ul.
— Tase, trebuie sa ie?im chiar acum. Alt-
minteri e prapad.
Dar el nu m& asculta, parea cufundat in
ginduri. Dupa un timp m-a atins cu palma
pe umar :
— Ie§im cum ai spus tu, peste gard. Dar
nu pe aici. Trebuie sa ajungem in cotyul de
lingS biserica Gorganul.
Tot furi§indu-ne pe dup& boschete §i co-
paci, am ajuns. Biserica i§i profila in intu-
neric turla inv&luita in razele albSstrui ale
lunii. Aiaturi se inal^a intunecat gorganul de
pSmint imbracat cu pomi §i tufi?uri. Nu §tiu
cum de mi-am amintit ca citisem intr-o carte
de Odobescu ca movila aceea putea fi mor-
mintul unora dintre locuitorii ce traisera pe

'223
aceste meleaguri cu clteva mii de ani in
urma. M-am lipit de Tase ; nu prea credeam
eu in pove§tile cu fantome §i strigoi, dar in
noaptea aceea tare n-a§ mai fi avut poftS sa
imi pun curajul la incercare !
Cind ne-am apropiat de grilajul gardului,
Tase §i-a virit capul — cit a inc&put —
printre zabrele §i a privit in lungul strSzii.
Am facut §i eu la fel ; nu se vedea decit si-
lueta poli^aiului care se plimba prin fa^a
por^ii, la vreo suta de metri de noi.
— Lica, sSrim amindoi odatS §i o rupem
la fugS. Avem o suta de metri avans, nu ne
prinde el nici de-ar fi campion !
— Dar daca trage ?
— As ! PinS s-o dumiri, pinS scoate pisto-
lul... noi apucSm sa dam coltul. Ne pune sare
pe coadS, ce mai ! a incheiat el nu chiar atit
de convins pe cit vroia sa parS.
Cum alta posibilitate de a ie§i din pare
nu exista, am socotit-o pe aceea ca fiind sin-
gura cu oarecari §anse de reu^ita. Ne-am
potrivit mi§cSrile in a§a fel incit am atins
trotuarul amindoi odata. De§i nu facusem alt
zgomot decit plescaitul talpilor pe asfalt,
poli^istul, care pesemne tocmai in direc^ia
noastra privea, ne-a vazut fiindcS a strigat o
data : „Stai !“
Parca era de stat ! Am rupt-o la fuga a§tep-
tind cu spaima in suflet sa auzim detuna-

224
tura impu^caturii. In locul ei, insS, a izbucnit
strident fluierul de Signal. Aproape in aceea^i
clipS i-au r&spuns alte doua ; unul dinspre
strada CobSlcescu, altul din gradina. Ne-am
continuat alergatura, zorind sa traversSm
strada $tirbei VodS ; cind sS ie§im in ea,
zgomotul unui motor ce se- punea in
mi§care ne-a ^intuit pe loc. Uitasem cS
politia mai avea §i ma$ini ! Am privit
pe dupS col^ ! automobilul incepuse sa dema-
reze la vreo cincizeci de metri mai incolo.
Norocul nostru cS era cu spatele spre noi 51
trebuia sS*se intoarcS.
— Trecem, mi-a §optit Tase.
In citeva clipe, am fost pe celalalt tro-
tuar §i am continuat sa fugim de-a lungul
unei strazi intunecate, cu pavajul rascolit de
ni?te lucrSri de canalizare. Strabatusem cam
doua sute de metri, cind ne-a ajuns din urma
duduitul automobilului care inainta incet,
ferind $an1;ul §i movilele de piatra cubica.
Tase m-a apucat de minS, tragindu-mS spre
parculetul din coltul strazilor Transilvaniei
cu Luigi Cazzavilan. Ne-am oprit, ascun-
zindu-ne intr-un tufi§, chiar aproape de
gardulet-
Marina, ie§ind din portiunea de stradS des-
fundata, i§i sporise viteza; a trecut prin
dreptul nostru §i s-a oprit dupS colt, scri§-
nind din frine. Tase a ti§nit in picioare §i

225
dintr-un salt a trecut peste g&rdule^, Eu, dupS
el. La prima intersec^ie am cotit-o la dreapta
si ne-am oprit din fuga cind am ajuns in
dreptul unui gang intunecat, . de pe strada
Popa Tatu. Mai mult ne-am pr&bu§it derit
ne-am a§ezat pe treptele unei intr&ri oblonite.
— I-am dus §i de data asta ! Mi-am
amintit la timp ca strada aia era in reparade,
se l&uda Tase, incercind sa-§i potoleasca
gifiitul.
Vreo jumatate de ceas nu ne-am mi?cat
din gang.
Ascultam Ingrijora^i zgomotela* nop^ii d
tresaream ori de cite ori trecea vreo ma§in5
prin apropiere sau se auzea rSsunind tignalul
vreunui politai. Socotind c& ne-am odihnit
destul, Tase a dat semnalul de plecare.
— Haidem, acum e liniste.
Mergind lipi^i de garduri am ajuns aproape
de bisericS d in citeva clipe am fost lingS
clopotnita. Ne-am furisat printr-o ferestruica
ingusta coborind direct in „catacomba“.
Cind ne-am vazut iniiuntru, nici ca ne mai
pasa ; scapasem. De mincare, nu aveam ni-
mic. Insa nici prea mare foame nu ne mai
era ; din cauza fricii, a oboselii. Nu doream
altceva decit sa ma lungesc pe maldarul de
cirpe ?i sa dorm.
Cred ca §i Tase dorea acela$i lucru ; casca
de ii trosneau falcile. Ne-am invelit cum am

226
putut §i, luindu-ne in bra^e, eram gata sa ne
sculundam in^apa lini§tita a somnului. Deo-
data insa dinspre pia^a s-a auzit scri§netul
fririelor de la o ma§ina. Imediat ne-au ajuns
la urechi tropaituri de bocanci $i fluiere de
Signal : zarva obi^nuita a raziilor.
Am tresarit amindoi. Tase s-a ridicat
intr-un cot, ascultind atent zgomotele ce se
apropiau. A cascat prelung §i, lasindu-?i
capul la loc, pe perna, a rostit moale :
— Da-i dracului ! Aici nu ne dibuiesc ei
nici cu ciinii.
Lini§tit am adormit §i eu ; somn de om
obosit, fara vise.
Ne-a trezit huruitul primului tramvai.
Dupa ce ne-am dezmor^it intinzindu-ne pina
ne-am auzit oasele piriind, am tinut sfat.
— Incotro o lu§m, TSsica ?
— Mai intii prin pia^a, sa gasim ceva de
infulecat. P-orma, om vedea noi...
— Mergem in Damaroaia, la ai mei, am
propus eu. Stam acolo pina s-or potoli sti-
cle^ii.
— Om vedea, mi-a raspuns el nehotarit.
Crezi ca acolo n-or sS-ti caute urma ? Deo-
camdata s& ie^im de aici, pina nu se lumi-
neaza prea tare.
Am coborit din firida §i, calauzi^i de fla-
caruia luminarii, ne-am indreptat spre ie§ire.
Afara, lumina era inca albastrie, iar umbrele

227
nop^ii mai intirziau prin ungherele zidurilor
darimate. Cind am ajuns in stradS, Tase s-a
oprit si mi-a f&cut semn sa ma ascund. Din-
spre strada Berzei se auzea hodorogitul unor
rotf de caru^a §i glasuri ascu^ite de femei.
Dupa un rastimp de asteptare, larma a ajuns
in pia^a ; erau muncitorii de la salubritate.
In frunte mergea un barbat in virsta, parea
mai tuciuriu decit ceilal^i, imbracat insa mai
ingrijit. El parea a fi §eful, judecind dupS
faptul ca nu ducea nici tomberon, nici ma-
tura ; avea doar un baston lustruit, cu un
cui in virf. In urma lui se in§irau tomberoa-
nele impinse de aiy barba^i.; convoiul se
incheia cu un pile de femei, fiecare purtind
o matura de nuiele §i un fara§ cu coada
lunga. Una mai guraliva decit alta.
Tase a ie§it in fa^a „§efului“, §i-a scos
§apca din cap §i a inceput sa-i vorbeasca cu
un respect de care nu il credeam in stare.
Barbatul a ridicat bastonul, $i intregul convoi
s-a oprit la comanda. A ascultat atent tot ce
i-a spus Tase. Apoi a dat din cap, ca omul
cSruia — in sfir§it — i se deslu^este in^e-
lesul unor lucruri pe care, pina atunci, nu le
pricepuse. Eu nu in^elegeam ce anume discu-
tau, fiindca vorbeau in §oapta. Cind s-a
intors spre mine, Tase parea ingrijorat :
— E cam groasa ; toate ie§irile din pia^a
sint pazite de sticleft, §i asta inca nu-i nimic.

228
Mi-a spus mo§ Culache— §i rostindu-i nu-
mele i§i inclina capul cu respect catre ba-
trin — ca azi-noapte a fost razie mare ; au
rascolit Oborul, pia^a Sfintu Gheorghe, pe
sub poduri, sub plan?eu...
— I-au arestat pe to^i jurnali§tii de virsta
voastra §i i-au dus la „prafectura“, preciza
batrinul. Mi-a spus nepotu-miu, intrebau de
unul Lica... Lache, a§a ceva. E prapad !
Fara sa vreau, mi-am indreptat pri^irea
spre capatul strazii, ca ?i cum s-ar fi §i auzit
ma§inile politiei. Imi plerise graiul !
Tase insa nu s-a pierdut cu firea. S-a
apropiat de batrin §i-au inceput iar sa vor-
beasca in taina. Nu §tiu ce i-o fi spus, ca
batrinul tot incuviin^a din cap. Dupa aceea,
a plecat inapoi la „catacomba“, zicindu-mi
sa-1 a?tept acolo. Mo§ Culache a strigat spre
grupul femeilor si citeva, mai virstnice, s-au
grabit sa vina la el. Cit au discutat impreuna,
a reaparut §i Tase cu un brat de boarfe. Vreo
doua mi le-a dat mie.
— ln^ole$te-te, m-a indemnat el.
Erau o fusta veche, murdara §i peticita, si
o bluzS care pesemne fusese cindva galbenS
ori alba, dar acum avea o culoare pe care nici
exper^ii de la fabrica de vopsele „Gallus“
n-ar fi reu$it sa o defineasca. §i pentru ca
nu ma dumiream ce $i cum, Tase a precizat :

229
 — BagS-fl §apca In pantalonl, la sp ate;
pune fusta pe deasupra §i trage bluza peste
cSma§a. Uite-a§a, cum fac eu.
I-am urmat pilda §i in mai pu^in de douS
minute ma transformasem in fata. Una dintre
femei ne-a adus cite o basma. Ne-a infa$urat
capul, lasindu-ne numai un smoc de pSr pe
frunte.
Cind am fost gata, Tase m-a privit, masu-
rindu-ma de sus §i pina jos.
— Hai c& e§ti bine, „demoazelo“ ! a rostit
el in hohotele de ris ale celor de fa^a.
Ne-au pus apoi §i cite un matured de
nuiele in mina §i femeile s-au strins in jurul
nostru. La un semn al lui mo§ Culache, cara-
vana a pornit din nou la drum.
Eu mergeam neindeminatic, impiedicin-
du-m& cind in coada m&turoiului, cind in
poalele fustei. MS mai stinjeneau §i vreo trei
codane ce se tot invirteau chicotind in jurul
meu. Tase, in schimb, parcS purtase fusta de
la na$tere.
La ie§irea in calea Grivi^ei, se afla un
poli^ist. Cind batrinul a ajuns in fa^a lui, i-a
facut semn sS se opreascS.
— SS trSi^i, dom’ §ef 1
Politistul 1-a privit de sus, intrebind in
bStaie de joc :
— Unde IJi duci satra, buliba^e ?
Dar batrinul i-a raspuns cu demnitate 9

230
 — Dom’ §ef, sintem muncitorii de la salu-
britate, mergem la munca. Avem sector din
Pia^a Victoriei pina la ..Miori^a14.
— Dar buletine aveji ?
— Buletine ? Avem, dom’ §ef. Arataft ac-
tele la dom’ §ef ! le-a strigat el celor de la
tomberoane.
Dupa ce a ispravit cu gunoierii, poli^istul
s-a apropiat de grupul femeilor. Eu m-am
dat in spatele lor — a? fi vrut ca maturoiul
pe care il tineam in fa^a sS fie gros cel putin
cit un stejar.
Citeva femei $i-au facut de lucru in fa^a
mea, inten^ionind probabil sS mS ascundS
vederii politistului. Numai ca §i politfstul
avea ochi buni :
— Tu, aia blonds, ia vino incoace I
Am fScut un pas spre el §i m-am oprit. MS
resemnasem, priveam in jos, spre caldarim.
— Cum te cheamS ?
— P-pe mi-mine ? m-am bilbiit eu prl-
vindu-1 farS sS-mi ridic capul. Toate imi
treceau prin minte, numai un nume de fats
nu. FSra sS vreau, mi-am indreptat privirea
spre Tase ; imi facea semne disperate, ara-
tind spre floarea pe care §i-o puse'se la
ureche. Mi-au trebuit citeva secunde pinS sS
pricep ceva.
— Trandafira ma cheamS, am reu$it eu sS
spun.

231
 — Las-o, sprincenatule, c-a§a e ea... do-
moala la minte, a intervenit una dintre
femei $i §i-a ciocanit timpla cu degetul
intr-un fel cit se poate de semnificativ.
— Bine, hai, cara^i-va de-aici ! La treaba 1
ne-a strigat poli^istul.
Cind am ajuns aproape de Pia^a Victoriei,
i-am mul^umit lui mo§ Culache 51 femeilor
pentru nepre^uitul ajutor, apoi ne-am des-
pSrtit.
— Mai Tase, ai fost la inal^ime, am recu-
noscut eu. Daca nu-^i trecea prin cap sa-mi
faci semn la floarea aia, acuma eram la zdup.
Mi-a raspuns, facind cu mina un gest care
insemna ca nu merita sa mai vorbim. Insa eu
doream sa aflu mai multe.
— De unde il cuno^ti pe mos Culache ?
— De la Giurgiu. Fratele lui e starostele
bivolarilor din mahalaua mea. E cineva. §i
mo§ Culache e mare ; §ef de sector. Funcjio-
nar comunal, n-ai treaba !
Tase a fost de parere apoi sa raminem
travestifi in fete.
— .Pricepi, Licu^a, „gabarii“ cauta doi
baiefi, pe noi nu au de ce sa ne banuiasca.
— $i daci ne-or lua la intrebari ?
— Daca ai sa lepezi fusta §i basmaua, or
sa te gaseasca ei, rapid inca. Hai mai bine
s-o luam din lo e ; vad ca vine 0 masina, §i

232
sS nu-mi zici mie Tase daca n-o fi de-a
poli^iei !
Eu am trecut pe partea dinspre perete ;
Tase, pe linga bordura. Cind a ajuns in
dreptul nostru, marina §i-a redus viteza, ca
era o curba ; m-am prefacut ca m& §terg la
nas, astfel incit mi-am acoperit cu mineca
jumatate din fa^a. Cei din matins nu ne-au
dat aten^ie, §i-au continuat drumul. Am oftat
de u§urare ; printre cei trei pasageri, 1-am
recunoscut pe agentul din poarta „Uzimefu-
lui“. Daca n-am fi fost travestrfi, s-ar fi
isprSvit cu mine. $i cu Tase, binein^eles.
Gindul asta mi-a dat o idee :
— Mai Tase, eu a§ zice sS ne despar^im.
— Ce-ti veni ?
— Vezi tu, pe mine ma cunosc o gramadS
de poli^ai. Pe tine nu te §tie decit comisarul
de alaltaieri. Daca e§ti singur, ai mai multe
§anse s3 scapi.
A inceput sa rida ; apoi m-a privit ca pe un
copil mic, eind spune vre© prapastie :
— Hai ca e§ti „tare“ 1 Cum sa te las sin­
gur ? Tolomac cum e§ti, n-ai face nici zece
pa§i pina sa cazi in labele copoilor. Nu,
Licu^a, stau cu tine, s& te pazesc.
— N-am sa suflu o vorba ; itf jur pe amin-
tirea tatii 1

233
 *— Lasa-1 in pace pe bietui taicS-tu ; babar
n-ai de ce sint in stare „sticletii“, cind vor
sa scoata o marturisire de la cineva. Raminem
impreuna, fiindcS tot impreuna am intrat in
treaba asta cu ziarele. Jpi cind e§ti in doi,
ai altfel de curaj, nu te mai simti h&ituit.
Avea dreptate, a?a ca n-am mai insistat.
Cind am ajuns in pia^a Filantropiei, Tase
a cumparat o piine, „la negru“. Eu am luat
ni?te brinza.
Ne-am urmat apoi drumul, fara sa mai
scoatem o vorba. Sim^eam cS Tase rumegS
un gind.
— Mai LicS, incepu el dupa 0 vreme, sa
§tii ca trebuie s-o §tergem din Bucuresti.
Dupa cite ii cunosc eu pe domnii de la
police, de data asta sint hotari^i sa puna
gheara pe noi. $i cu cit zabovim mai mult
pe aici, cu atit avem §anse mai purine de
scapare. Chiar daca ne-am imbraca si in
mitropoli^i. Nici „catacomba“ nu mai e as-
cunzatoare sigura, mare lucru sa nu fi dat
peste ea pina acum.
— Pai sa mergem la tine, la Giurgiu.
— Nu so poate. Ai mei sint pleca^i la
^ara, asta e una. A doua : Giurgiu e ora§
de grani^a ; toate trenurile care merg spre
el sint controlate. Mai bine mergem la
Braila.
— La Braila ? !

234
 — Am acolo pe un frate de-al tatei, lu-
creaza la C.F.R.
— $i o sa ne primeasca ?
— Sigur. E om bun, n-are sS ne lase pe
drumuri. Poate ne gase§te §i vreo munca
prin port sau la vreun §antier. Braila e un
port mare, nici nu se compara cu Giurgiu.
N-o sa ne fie greu...
Tase vorbea cu insufle^ire, vrind pe-
semne sa ma asigure ca va fi chiar a§a. Dar
eu mi-am dat seama ca incerca sa se con-
vinga mai intii pe el.
— ...$i chiar daca om vedea ca prin Bra­
ila nu umbla ciini cu covrigi in coada, pie-
cam la Ploiejjti. Am acolo vreo doi baie^i
d-ai mei, cunoscuti din Obor. Stam la ei cit
s-o putea, pe urma o intindem la Bra§ov.„
— Usurel, Tase, 1-am intrerupt eu. Bra­
ila, Ploie§ti, Brasov... Cu ce bani platim tre-
nul ? Ce mincam ? Eu nu am decit banii
din vinzarea pe doua zile, plus capitalul.
— Nici eu nu prea am, da’ o sa mergem
pe blat...
— Pe ce ? !
— Fara bilet, adica. Cu marfarele.
— §i cind ne-or prinde ?
— Ce-or sa ne faca ? Dac-o fi cheferistul
om de treaba, ne lasa in pace. Daca nu, ne
trage cite un §ut §i ne da jos. A^teptam alt
tren, §i gata.

i2 3 5
 — Ce sa-ti spun, grozava via^S ne a$-
teapta ! facui eu cu lehamite. O sa tot um-
blam, a§a, haitui^i de colo-colo...
— Ba nicidecum. Eu cred ca razboiul
asta trebuie sa se sfir§easca curind, fiindca
nem^ii sint pe drojdie, iar oamenii s-au sa-
turat §i ei, cum scria In ziarele alea de le-am
impartit noi. O sa ne Intoarcem la rosturile
noastre. Ai sa vezi, mai mult de o luna n-o
sa lipsim din Bucure§ti.
Cam asta era si convingerea mea, a?a ca
am primit sa mergem la Braila,-insa numai
dupa ce-i voi da mamei de §tire. Altminteri
cine §tie ce grozavie §i-ar putea inchipui.
— Se in^elege, a incuviin^at Tase. Da’
cum ai sa-i spui ?
— Ma reped diseara pina in DamSroaia...
— §i ai sa nimere§ti drept in bra^ele po-
litaiului care- supravegheaza casa. Prost e§ti,
ma, crezi cS aia nu-§i inchipuie ca mai de-
vreme sau mai tirziu ai sa treci pe la ai
tai ?
— Atunci fac a ltfe l; o a§tept diseara la
poarta fabricii, cind iese din schimb.
— $i daca o fi §i acolo vreun poli^ai, ca
la „Uzimef“ ?
— N-are a face ; ramin imbracat cu fusta,
§i n-o sa ma dibuiasca printre atitea femei
cite sint acolo. Tu ma aijtepfl. la gara Chitila.

236f
Pe la noua, vin §i eu si ne urcam in primul
tren care merge la Braila. Ce zici ?
— Zic ca la Chitila nu se poate; gara e
pazita. Mai bine mergem de-a lungul Co-
lentinei, pina la prima sta^ie, Mogo§oaia.
— Bine §i a§a; ne intilnim linga cir-
ciuma lui „Ghiorghi^a-ncurca lume“. O §tii ?
— O §tiu, dar nu ma intereseaza. Ti-am
spus ca nu te las singur nici cinci minute ;
bleg cum e§ti, cine §tie in ce bucluc ai sa
nimere§ti.
Se temea sincer pentru mine ? Nu vroia
sa ramina singur ? — nu imi puteam da
seama. Dar m-am bucurat ca vom fi tot im-
preuna.
Ajungind la §oseaua Kisselef, ne-am a§e-
zat pe o banca mai ferita, in spatele unor
tufi^uri. Am inceput sa facem planuri in pri-
vin^a felului cum ne vom descurca in timpul
marelui voiaj ce urma sa-1 intreprindem in
zilele urmatoare. Tase avea multe planuri ;
sa facem rost de un scaunel, o ladi^a, perii §i
crema de ghete ca s& „deschidem“ lustrage-
rie ; ori s i ne bagam capitalul in zarzavat...
— ...Cumparam din pia^a §i vindem pe
strazi, a precizat el. Sau facem hamalic in
pia^a... Asta daca nu ne-o primi unchiul.
Eu, marturisesc, nu aveam nici o idee, ma
bizuiam pe banii din dasaguta — cit ne-or
ajunge — §i pe firea lui descurcareata. De

237
cite ori auzeam apropiindu-se vreo masina
pe §osea — §i treceau destule — ne lasam pe
vine in spatele bancii.
Pe la ora patru am plecat spre A.P.A.C.A.
Aveam de mers, nu gluma ! Pe drum ma gin-
deam la c&latoria pe care o hotarisem §i ma
incerca teama de necunoscutul spre care ne
indreptam in ora§e straine. $i cind imi da-
deam seama ca vor trece saptamini — poate
chiar luni — fara s-o vad pe mama, sim^eam
ca-mi dau lacrimile. Atunci m3 faceam ca
ma §terg la nas ori intorceam capul, sa
nu mS vada Tase. Dar §i el era, se vede, co-
ple^it de ginduri, fiindca nu mS prea lua in
seama — sau numai se prefacea. In schimb,
cum auzeam motorul vreunei ma§ini, ma
apuca de mina, tragindu-ma linga vreo vi-
trina sau intr-un gang. Iar daca ne aparea in
cale vreun politist, ne grabeam sa traversam
strada. §i a§a, mai cu ocoluri, mai cu emo-
tii, cind pe jos, cind cu tramvaiul, am stra-
bStut Bucure§tiul travestit in fata. La poarta
fabricii ne-am desparjit, Tase a ramas la
col^ul strazii — sa tina „§ase“ — eu m-am
postat in fa^a por^ii sa a§tept ie^irea mamei.
Treceau pe linga mine fete cu chipurile obo-
site, innegurate de griji sau de lipsuri, nu
erau nici vesele §i nici gure^e, cum le stiam
de la §coala ori de la balurile din cartier, la
care luam §i eu parte, privind pe fereastra.

238
i Femeile mai in virsta erau la fel de tacute,
aveau fe^ele brazdate de ani §i de necazuri.
Multe, foarte multe purtau basmale negre
— doliu dupa vreo fiin^a draga. Cind am za-
rit-o pe mama, m-am repezit in calea ei.
Avea §i ea basma neagra. Era pentru prima
data ca o vedeam purtind doliu.
$i mi-am amintit de tata, pe care nu-1 v&-
zusem de trei ani §i nici nu aveam sa-1 mai
vad vreod ata.$i m-a podidit plinsul.
— Ce-ai pa^it, fetijo ? M-a intrebat mama
punindu-mi mina cu blindeje pe cre^tet. Cind
mi-am ridicat privirea spre ea, a tresarit sur-
prinsa :
— Lica ! Ce-i cu tine, mama ?
N-am putut sa-i raspund nimic. M-am li-
pit la pieptul ei §i am continuat sS pling.
Plingea §i e a ; §i incerca sa ma lini^teasca.
— Ce-ai pajit, dragul meu ? Spune-i ma-
michii...
Iar eu vroiam sa-i spun ca plec, ca n-am
s-o mai vad cine §tie cita vreme ; dar nu
aveam putere sa scot din mine decit lacrimi.
Ma cople§ea presim^irea ca odata plecat de
linga ea nu voi mai avea parte niciodata de
mingiierea si caldura vie^ii de familie.
Mama §i-a §ters lacrimile cu col^ul basma-
lei, apoi a inceput sa ma intrebe unde fuse-
sem atitea zile ? de ce ma cauta poli^ia ?...

239
 Eram gata s3-i raspund, dar deodata Tase
a aparut linga mine §i m-a apucat de brat :
— Sticle^ii ! Sa fugim ! §i m-a smiils de
la pieptul mamii.
Mi-am intors privirea §i am v&zut un tip
care se apropia grabit de noi.
Am apucat doar sa-i fac mamei un semn
de ramas bun §i... rupe-o la fuga ! In urma
noastra, citeva voci ascu^ite de femei intre-
bau ce s-a intimplat. Una din ele a strig a t:
..Aduceji ni§te apa ! I-a venit rau !“
Nu m-am putut uita inapoi, funded Tase
nu-mi da ragaz .
— Repede, mai repede ! ma indemna el
fara sa ma lase deloc de mina. Il urmam ca
un automat, nici un gind nu mi se inchega
in bezna care imi cuprinsese mintea. Mi-era
indiferent daca voi fi prins ori nu, despar^i-
rea brutala de mama smulsese din mine orice
pofta de libertate §i via^a.
Dar Tase fugea §i ma tragea dupa el. Isi
tinea poalele fustei suflecate §i din cind in
cind privea scurt inapoi.
— Lica, ia-^i poalele in miini §i picioarele
la spinare. Sint doi pe urmele noastre.
Dar pina sa ma trezesc eu, m-am impie-
dicat in fusta §i am cSzut. Lovitura §i dure-
rea din genunchii zdreliti m-au readus la
realitate. Am sarit repede in picioare ?i in
ochi mi-a aparut chipul lui Tase inlemnit

240
Ho spaimS. Urmaritorii erau doi, in civil,
doar la vreo zece metri de noi. Mi-am dat
seama ca, lovit cum eram, nu mai puteam
tine pasul cu el.
— Fugi, Tasica, lasa-ma pe mine !
Dar el nu mi-a dat drumul la m in a; m-a
ajutat sa ma scol si a ramas linga mine.
— Doar citiva pa§i, Lica, pina dam coltul.„
Am pornit §chiopatind $i mai mult, tras
de el. Dinspre pilcul de femei care se des-
facusera din jurul mamei §i se repezisera
acum in calea celor doi urmaritori se auzeau
strigate, vociferari §i blesteme : „Ce-aveti cu
copiii ? !“ .. „Banditilor !“ „Ce politie ? ! VS
§tim noi, hoti de copii, asta sin teti!“ „Arde-
v-ar focul !“
— Mai iute, Licuta, mai iute ! ma imboldea
mereu Tase.
Fugeam §i eu cit puteam, uitasem de du-
rerea pricinuita de genunchiul lovit. Prea
multe iluzii nu-mi faceam ; oricit de hota-
rite ar fi fost inimoasele tovara§e de munca
ale mamei, pentru prea mult timp tot n-ar
fi reu$it sa-i tina in loc.
Deodata, la marginea trotuarului s-a oprit,
scri§nind din frine, o ma§ina. Deschizind usa
din spate, un om a strigat la noi :
— Urcati-va repede !
Tase ezita, dar mie vocea omulul din
masina mi s-a parut cunoscuta. Fara sa ma
mai intreb de unde §i de cind, 1-am tras pe
Tase dupa mine, inghesuindu-ne amindoi
pe canapeaua din spate. Ce-o fi sa fie ! Fu-
gind pe jos, tot nu aveam nici o §ansa sa
scapam. Omul de la volan a apasat pe ac­
celerate si am demarat in viteza. Din urma
s-a auzit numai tgnalul strident a unuia din
polit§ti.
Dupa ce m-am lini§tit putn, 1-am privit
cu atente pe omul de linga mine. Era In-
validul ! De data aceasta insa purta haine
obi$nuite, ingrijite, §i nu avea musta^a. Ne-a
privit pe amindoi, pe urma a zimbit.
— Cine v-a imbracat in fustele astea ?
Daca nu te-ai fi repezit in bra^ele maica-ti,
nu te-a§ fi recunoscut, mi-a spus el.
Am sarit in picioare, gata-gata sa ies cu
capul prin plafon :
— Mama !
— Lini§te§te-te, a le§inat de frica §i de
emote. Acuma, cred ca §i-a revenit. Au
grija femeile de dinsa.
— ‘ Dar dumneavoastra de unde §tiat ca
sintem acolo ?
— Ne-am inchipuit noi ca vei incerca s-o
vezi, mi-a raspuns §oferul.
— De ieri diminea^a strabatem toate stra-
zile Bucure^tiului, cautindu-va.
— Dumneavoastra n e -a t trimis ieri vorba

242
sS venim la biserica Gonganul ? a intrebat
§i Tase.
Invalidul ne-a privit pe amindoi.
— Cine v-a spus ?
— Titi Guran, un fost coleg al meu, i-am
raspuns eu.
$oferul a ridicat nedumerit din umeri.
— O sa aflam noi, pina la urma, a tras el
concluzia.
In timp ce vorbea, Invalidul i§i tot intor-
oea capul §i privea in urma ma^inii. Deodata
a tresarit §i 1-a facut atent pe §ofer, lovin-
du-1 cu palma pe um&r.
Acesta a privit in oglinda retrovizoare §i
a rostit incruntindu-se :
— Incepe circul, asigura^i u§ile §i tine-
ti-vS bine.
Am privit §i noi prin geamul din spate ; in
urma noastra, venea in viteza alta ma§ina.
Un Buick negru. Fiatul nostru isi marea
insa viteza ; eu §i Tase ne-am incle§tat
miinile de spatarul canapelei din fa^a.
Cauciucurile incepusera sa §uiere alergind
pe §inele de tramvai ; mergeam atit de re-
pede, incit aveam impresia ca celelalte ve-
hicole de pe strada se tirasc ca melcii. Cind
ajungeam din urmS vreun tramvai, $oferul
invirtea calm volanul §i il ocolea derapind
§i scirtiind din frine. Daca nu ne-am fi Jinut

243
bine §i nici u§ile nu ar fi fost asigurate, cred
ca am fi fost proiecta^i pe zidurile caselor.
Distan^a dintre noi §i Buickul negru aci
cresjtea, aci scadea. §oferul nostru urma un
drum ocolit, pe strazi inguste §i aglomerate.
Cum intram insa pe vreo artera lunga §i
larga, marina poli^iei — mai puternica decit
a noastra — inoepea sa ci§tige teren. Claxo-
nam noi, claxonau §i ei, trecatorii speriati
se lipeau de pere^i, iar celelalte ma§ini se
opreau prudente, cit mai aproape de frotuar.
Nu §tiu de ce, dar nu-mi mai era frica deloc.
pesemne unde vedeam fa^a Invalidului lini§-
tita, calma. In ochii lui citeam atita hotarire.
incit eram sigur ca ma§ina poli^iei — oricit
de puternica ar fi fost — nu ne va ajunge.
In oglinda zaream §i chipul §oferului; doar
ochii i se miijcau, restul parea o masca de
piatra. Dupa o goanS ametitoare, care a tfnui
mai mult de un sfert de ora, strabatusem
strazile largi ale centrului, intrind iar pe
altele, inguste §i intortocheate, prin care
Fiatul se strecura cu u^urin^a. Numai ca pe
urmele noastre aparuse §i o motocicleta. Se
parea ca pentru noi avantajul era redus la
zero. Politistul care o conducea i§i cuno$tea
m eseria; ar fi fost de ajuns sa se apropie la
o distan^a potrivita §i sa traga un foe de pis­
tol intr-un cauciuc. Invalidul 1-a facut atent
pe §ofer, punindu-i din nou palma pe umar ;

244
 •— Varianta trei I
Vorbise probabil intr-un fel convenit de
mai inainte, fiindca omul de la volan a dat
din cap !n semn ca a in^eles.
Facind apoi un viraj strins, marina a oco»
lit primul col^. Dupa vreo doua minute §ofe-
rul ne-a spus : „Tineti-va bine“ — §i a fri-
nat brusc in fa^a tmui telefon public. Reze-
mat de cabina, un om citea ziarul. Invalidul
i-a strigat §i l u i : „Varianta t r e i!“ $i in ace-
ea§i clipa, marina a $?nit din nou inainte. Nu
ne indepartasem nici 200 metri, ca a §i-apa-
rul motocicleta, iar in urma ei Buickul ne-
gru. Au trecut insa ca vintul pe linga cabina
telefonica. Motociclistul ci?tiga mereu teren
§i se apropia de noi. Prin oglinda, §oferul
masura cu privirea distanja care se mic$ora.
Cind am privit §i eu prin geamul din spate,
i-am putut vedea doar fa^a plina de praf,
ochelarii de aviator §i casca din piele groasa.
Tase, in schimb, parea entuziasmat de evo-
lu^iile lui.
— T i i ! Parca-i unul din „dracii zburS-
toriK de la „Zidul mortii“ ! a exclamat el
plin de admiratfe.
Invalidul avea alte griji, decit sa-1 admire
pe „acrobat“. S-a aplecat spre urechea §ofe-
rului, spunindu-i doar doua ouvinte :
— Prima intersec^ie.
$oferul a dat din cap §i, cind am ajuns la

245
intretaierea cu o stradii mai l&rgu^a, a redus
viteza traversind spre oelalalt trotuar, apoi
a virat la dreapta, taind calea motociclistu-
lui. Invalidul caborise geamul §i, scotind re-
volverul, a tras trei gloan^e in roata din fa^a
a motocicletei. Aceasta a facut citeva „op-
turi“, apoi s-a urcat pe trotuar, oprindu-se
in gardul unei case, la nici o secunda dupa
ce — dindu-^i seama ce se intimpla — motoci-
clistul a sSrit jos facind un salt demn de un
acrobat. Daca n-ar fi avut casca §i costu-
m ul'de piele, praful s-ar fi ales de el.
Ne-am continuat drumul fara „coada“ —
poate ca marina poli^iei se uprise pentru
citeva minute, sa vada ce s-a intimplat cu
motodclistul. Ragazul ne-a fost suficient ca
sS scapam de ei.
Inca vreo jumState de ora am strabatut
ni$te strazi laturalnioe, probabil ca sa deru-
tam alji urmaritori. La un moment dat am
avut impresia ca ne invirtim in cere, trecind
de vreo doua ori pe aeelea§i strazi. In sfir§it,
tocmai cind ma intrebam daca nu cumva o s&
ne apuce noaptea in ma§in3, ^oferul a oprit
brusc in dreptul unui camion cu prelata.
— SSri^i repede jos — §i fuga in camion !
ne-a indemnat Invalidul, in timp ce ne
desohidea u$a.
§oferul a coborit inaintea noastrS — am

246
apucat s i vad cum sdiimba numerele Fiatu-
lui. In timp ce traversam spre camion, din-
tr-o casa apropiatS a ie§it un ofi^er. Un ma-
ior medic.
Invalidul s-a apropiat de el §i i-a strins
mina rostind in grabi, dar din inima :
— VS mullumim, domnule doctor ; ma§ina
e in bunS stare.
Camionul nostru a pornit in aceea§i clipa
cu Fiatul, la volanul caruia acum se afla ofi-
terul medic. Pricepusem toata manevra. De-
sigur, §i Tase, fiindcS a rostit plin de admi-
ra^ie :
— T i i ! Ce idee ! Cind or da de un maior
la volan, or sa faca sticletii ni§te o ch i...!
Ia-Ji taiat pe Sia din filme, a adaugat el pri-
vindu-1 pe Invalid.
DupS vreim sfert de ora, camionul s-a
oprit in fa^a unui depozit de lemne ; am co-
borit cu to^ii §i Invalidul ne-a condus pina
la o portita dosnicS. Se intunecase bini§or
§i mi-am dat seama cS locul acela e cit se
poate de bine ales pentru e retragere — greu
s-ar fi descurcat un strSin printre stivele de
lemne §i carbunl, ajjezati anapoda. Am tra-
versat apoi un loc viran, o gradina, altS
curte... Invalidul a bStut la o u$i intr-un
anume fel, aceasta s-a deschis §i in pragul ei
a ie§it un bSrbat in virstS care ne-a privit
nedumerit pe deasupra ochelarilor !

247]
 — Ce-i cu fetele astea ?
— Le-am scapat din ghearele zmeilor, I-a
raspuns Invalidnl glumind.
Tase §i-a scos basmaua. Am facut §i eu la
fel.
— SJntem baie^i, domnule.
Invalidul ne-a impins de irnieri in casa,
apoi s-a adresat gazdei :
— A§tia sint... difuzorii no§tri voluntari.
— Bine, sS-i vedem la lumina.
Omul care ne intimpinase §i care parea a
fi §eful Invalidului s-a apropiat de noi :
— Care din voi e LicS ?
Am facut un pas inainte §i 1-am privit in
ochi.
El a clatinat dojenitor din cap :
— Bine, mai baiete, ce ginduri ^i-au tre-
cut prin cap cind te-ai apucat de o treaba ca
asta ?
Mi-am plecat privirea ; la drept vorbind,
ce puteam sa-i raspund a§a, deodata ?
Ca am vrut sa-mi rSscumpar vina de a-1
fi urmarit pe Invalid ? Ca trebuia sa-i pla-
tesc comisarului Girlici, pentru ca m-a In-
§elat ? Ori din dorin^a de a-mi dovedi mie
insumi c5 sint curajos, a§a cum a fost tata ?
Dar el fusese §i om cinstit. Trebuia sa fiu §i
eu la fel. A§a ca am marturisit in citeva cu-
vinte totul.

248
 Cind am ispravit, barbatul care ne-a in-
timpinat se intoarse catre Invalid :
— Ai vazut de la cine era sa ti se tragi
sfir?itul activitatii de luptator ?
Dupa felul cum a zimbit, mi-am dat seama
ca intrebarea — de§i fusese pusa in gluma —
il stinjenise totu^i pe Invalid.
— Vazut ! Atita doar ca, pina una alta,
rindurile noastre s-au marit cu inca doi
luptatori.
O daduse §i el pe gluma.
Celalalt 1-a privit pe Tase s
— Dar tu cine e§ti ?
— Sint Nastase Florea, zis Tase ; din
Giurgiu.
— $i cum de te-ai amestecat in toata po-
vestea asta ?
— Pai, eu sint jurnalist de patru a n i ;
cum ziarul aoela — a$a mic cum e — se
cheama ca tot jum al este, trebuia impar^it
si el, nu ? $i cine putea s-o faca mai bine ca
mine care — in meseria asta — sint specia­
list ? a incheiat el privind cu §iretenie in
ochii Invalidului.
Acesta a inceput sa ridS ; omul cu oche-
lari s-a multumit doar sa zimbeasca.
Intre timp, ^oferul s-a apropiat de n o i;
i§i amintise ceva :
— Pe mine ma mira faptul ca ati reu§it
s i evitati capcana pe care v-a intins-o politia

249
ieri diminea^a in Brezoianu. Cine v-a aver-
tizat ? $i cum de nu v-am vazut noi ?
— De vazut, a inceput Tase, nu ne-ati va­
zut, fiindca noi ne ascundeam ori de cite ori
auzeam vreo ma§ina ; credeam cS sint toate
ale poli^iei. Cit prive§te restul, ne-a dat de
veste un prieten de-al lui. f?i-a aratat spre
mine.
— Un fost coleg de §coala. Titi Guran, am
precizat eu. Zicea ca 1-a trimis Invalidul,
adica...
Dar n-am apucat s| termin ce aveam de
spus, ca toti i§i indreptasera privirile spre el.
— Cum vine asta ? 1-a intrebat cu aspri-
me omul cu ochelari.
— Alta solutfe nu exista, in eventualita-
tea ca nu ii vom intilni inainte sa ajunga in
Brezoianu — cum de altfel s-a §i intimplat.
L-am rugat pe me§terul Guran sa ne spri-
jine. Dinsul i-a facut baiatului rost de o
tolba §i 1-a trimis acolo. Era ultimul om pe
care 1-ar fi banuit Girlici sau Mitoaca. S-a
descurcat bine.
Virstnicul §i-a scos ochelarii care pesemne
ca se aburisera, fiindca a inceput sa~i ^tearga
cu batista. Dupa ce i-a pus la locul lor, a
rostit lini§tit, dar h o ta rit:
— Vom mai discuta problema asta... la
timpul potrivit. Pina atunci, sa ne continu3m
treaba.

250
 Him ! Banuiam eu cam ce treaba anume
vor ei sa-§i continue. Cred ca §i Tase pri-
cepuse, fiindca a intrebat cu indrSzneaia :
— $i nu ne da^i ni^te ziare d-alea sa le...
cum ii zice ?... difuzam ?
Omul a tresarit, ba chiar s-a §i incruntat
catre Invalid. Dar asta a tinut doar o clipa,
fiindca atunci cind privirea i-a coborit pe
noi ochii lui zimbeau.
— Deocamdata ati terminat-o cu difuza-
rea. Veti fi condu§i intr-un loc unde sa fi^i
la adapost de orice primejdie. Politia nu re-
nunta chiar a§a repede la cei pe care ii
cauta...
— $i cit vom sta ocolo ? am intrebat eu
ingrijorat, fiindca nu §tiam ce s-a intimplat
cu mama.
— Doar citeva zile. Numai atit — a adau-
gat el apasind pe ultimele cuvinte.
— $i pe u rm a ?
— Pe urma ?... I se inseninase toata fa^a.
Pe urma, a repetat, visator dar hotarit, o sa
incepem to^i o via^a noua...
Mie mi s-a parut ca vroia sa mai spuna
ceva, dar s-a oprit. $i-a privit ceasul, apoi
a rupt fila calendarului din perete.
Incepea alta zi : 20 A U G U S T 1944.
Omul s-a intors catre noi §i ne-a vorbit pri-
vindu-ne pe deasupra ochelarilor :

251
 — Curind vine toamna ; ve^i incepe sS
in v a ^ i !...

Sa invatam ! Asta am §i facut; ani de-a

rindul. Mai intii pe santierul tineretului de
la Agnita-Botorca. Apoi in fabrica unde
ne-am calificat; in facultatea muncitoreasca.
Peste tot am fost impreuna cu Tase si cu
fostul „samin^ar“ Victor Len^ea, cu care
ne-am imprietenit la toarta.
Iar intr-o seara, dupa d%p§npreun& cu Tase
depanasem amintiri legate de timpul cind
vindeam ziare, vroind sa scriu o scrisoare
m-am trezit scriind pe coala alba : „Comisa-
rul uitase de mine..."
 L ecto r : D ELIA DAM IRESCU
T ehored actor : 5T EFA N IA MIHAI
D a t la c u le s 1 0 .V III.1 9 7 6 . B u n d e tip or I S .X I .1976.
A p a r u t 1976. C om an d a n r. 1305. T ira j 32 300.
B r o fa te 32 300. C o ll d e t ip ar 10% . .
Comanda nr. 60 438
Com binatul F o lig rafie „Casa Sctn teti".
B u eu resti — P lata S cin teii n r. 1,
R epubliea So cialists Rom Snia
 «M-am ridicat in picioare. Tase, la fel.
— A tu n ci spune dupa m ine: Eu, V irg il
D robota zis L id ..
— Eu. NXstase Florea zis T ase...
— Ju r pe am intirea tatXIui m eu..
— ju r pe am intirea tatalui m eu...
— C 5 dac5 voi fi prins im pXrpnd ziarele
as tea..
— ...im p arpn d ziarele astea...
— O ric e a$ pXti din partea p o litailor...
— ...d in partea poli^ailor...
— N-am sa-mi divulg p rietenul ; i tova-
ra$U ($i n id pe Invalid — am adaugat eu
in g in d)...
— .prietenul fi to vara?u l.»

Lei 3 . 7 5