DIVINA ZIDIRE

— SINTEZA BIBLICA IN VERSURI —

Necredinciosule, tu zici c-ai inceta de-a fi ateu,

Numai atunci c?nd cel ce crede, ji-ar arata pe Dumnezeu?!
Vai pe, vierme fara minte!... Lumina soarelui din cer
E doar un ZIMBET AL ACELUI, sub care toate nasc §i pier,
§i totus1, de prive§ti la soare, cind el Tnneaca toata firea,
Fiind neputincioasa huma, lumina lui fti ia privirea...
Cumdar, cuslabii-ji ochide vierme, pe Dumnezeu vrei sa-Lvezi oare?!
Cind tu. mai mult decit o clipa, nu poji privi macar la soare?!

VASILE MILITARU
Editura „LUMiNA DIN LUMINA"
VS dore§te viata lina!
Bucure§ti 1993
 DIVINA ZIDIRE
— SINTEZA BIBLICA IN VERSURI —

Intre oameni e o carte plina de lumina, care,

Pururi fnjelept raspunde lumii, la orice-ntrebare
§i tnchide orice rana, smgerind oricit de greu,
Ori cui sta din ea sa soarba, vorbele lui Dumnezeu!
Dar de§i „Sfinta Scriptura“ e de-o ve§nicie-n lume,
Ce pujini sorb slova-i sfinta §i ce mulji nu-i §tiu de nume!
Vasile Militaru

Editura „LUMINA DIN LUM INA“

Va dore§te viaja lina!
Bucure§ti 1993
 EXPLICAREA PRESCURTARILOR LA TRIMITERILE DIN
TEXTUL LUCRARII

Pentru a se economisi spa|iul, indicarea locurilor din Scripturi unde se

gasesc textele sau ideile corespunzatoare, notate in dreptul versurilor acestei
lucrari — s-au trecut prescurtat.
Se arata aici deci prescurtarile numelor Profeplor, al Evangheli§tilor din
Vechiul §i Noul Testament, precum §i.al Carjilor cuprinse in aceste Scripturi
§i al Epistolelor N.T.:
PR O FE JII C A R JILE VECHIULUI TESTAM ENT
Isa. In loc de Isaia Gen. in loc de Geneza
Ier. Ex. ............... Exod
Ez. ............. Ezechiel Lev. ............... Levitic
Plin. ............. Plingerile Num. ............... Numerii
lui Ier. Deut. ............... Deuteronom
Dan. ............. Daniel I Reg......................... I Regi
Os. ............. Osea II Reg........................ II Regi
Am. I Cron....................... I Cronici
Mic. II Cron...................... II Cronici
sau Mica Eel. ............... Eclesiastul
Hab. Cint. Cint ............... Cintarea Cintarilor
Sof. .............. Sofonie Pild............................ Pildele sau prover-
sau Jefania bele lui Solomon
Hag. .............. Hagai sau Agheu I Sam......................... I Samuil
Zah. .............. Zaharia II Sam....................... II Samuil
Mai. .............. Maleahi Neem........................ Neemia
Inj. Sol...................... intelepciunea lui
EVAN G H ELI§TII Solomon
Is. Sir. ............... Isus fiul lui Sirah
Mat. in loc de Matei
Jud. ............... Judecatorii
Mar. ................ Marcu
............... Luca
Luc. ............... loan
In.
EPISTO LE LE NOULUI TESTAM ENT
Fapt. in loc de Faptele Apostolilor I Tim. in loc de I Timotei
I Cor. ............... ICorintheni II Tim. II Timotei
II Cor ............... II Corintheni Evr. Evrei
Gal. ............... Galateni lac. Iacov
Ef. ............... Efeseni I Pet. I Petru
Filip. ............... Filipeni II Pet. II Petru
Col. ............. Coloseni I In. I loan
ITes. ............... I Tesaloniceni II In. II loan
IITes. ............... II Tesaloniceni Ill In. III loan
Rom. Romani Apoc. Apocalipsul
 NOTA
1) Alcatuind aceasta lucrare, m-am folosit de textul Sfintei Scripturi a Vechiului §i Noului
Testament in talmdcirea Preoplor Vasile Radu §i Gala Galaction; de cel al Societapi Biblice
Britanice; de textul Francez al lui Louis Second, precum §i alte texte ce nu aparpn Scripturii dar
care au legatura cu persoana Mintuitorului §i cu biruinfa sublimei Lui jertfe.
2) In textul lucrdrii, s-au intrebuinfat cifre mari §i mici, cele mari indicind capitolele, iar cele
m id versetele cdrplor biblice la cari sefac trimiterile.
3) Intrucit Psalmii nu au aceea§i numerotape in toate textele Scripturilor, cititorul va cauta
versetele indicate, in textul Psalmilor numerotap cu unul mai in sus sau mai in jos, in caz de
neconcordanja.
4) Asemenea, va cauta cu citeva rinduri mai sus sau mai jos, Textele sau ideile din Scriptura
pe cari se sprijina textul „ Divina Zidire “ dupa trimiterile aflate in dreptul versurilor — cind cele
doua texte nu-§i corespund in injelesul lor, unele celorlalte.
Pentru cei pe cari i-ar interesa sa §tie — se lamure§te ca: notarea trimiterilor s-a facut nu
odata cu elaborarea textului lucrdrii, cidupa ce tot cuprinsul ei a fost completgata.

AUTORUL

Pentru cei care nu sint obi§nuip cu unele cuvinte pe care le vor intilni parcurgind paginile
acestei carp, le redam mai jos, aratind §i insemndtatea fiecarui cuvint:

Silhui = acoperit
Tehui = a ame{i, a zapaci, a nauci
Mursa = apa ce ramine dupa spalatul fagurilor stor§i, miere subjiata, apa indulcita cu
miere.
Sudum = muljime nenumarata, potop de oameni
Poarna = pornire
Iloji = sclavi
Cuirasate = vase marine de razboi

Din suflet rugam pe toji cititorii a trece cu vederea orice*gre§ala a autorului §i a editorului,
§tiind ca: Nu e om fara gre§ala, cum nu-i frunza fara pom, daca e vre-un om asemeni,
omul-acela nu e om. §i Dumnezeul a toata mingiierea sa mingiie cu Darul Sau, pe top cei ce
vor citi cu drag aceasta carte, a§a cum a mingiiat pe cel ce a scris-o §i pe cel ce a editat-o!

Slava lui Dumnezeu, Care mi-a purtat pa§ii pe aceste carari inguste, pe unde am gasit
.Suflete raari“ care m-au ajutat la nevoie.
Editura
 Doritorilor de poezie religioasa
— daruim aceasta lucrare —
. cu toata caldura Sufletului!
Editura

CUVfNT LAMURITOR LA EDIJIA DE FAJA!

Indemnaji de aceeagi „putere necunoscuta“ care 1-a migcat pe autor in anii
copilariei, am pom it — cu ajutorul lui Dumnezeu — cu tot Sufletul spre a
scoate la lumina una din lucrarile marelui poet al neamului nostru — VASILE
M ILITARU — . Nascut la 19 septembrie 1886 in comuna Dobreni —
Cimpurel — Ilfov, din paring plugari, Tinea gi Gheorghe Militaru, de la care
a mo§tenit virtutea cinstei, omeniei, bunatapi §i credinjei in Dumnezeu. §i-a
trait primii ani ai copilariei in casa parinteasca... Copil zglobiu al plaiurilor
noastre, a pastorit ciopoare de oi, §i-a sin^erat picioarele in ghimpii vrejurilor
de rugi de pe ogoarele pe intinsul carora a trebuit sa mearga cu boii de funie,
in timp ce tatal sau rastuma cu plugul brazde largi de pamint; dupa ce a rabdat
de sete, sau a baut din tigva apa incalzita de soare... indemnat de o putere
necunoscuta, parca, dorind ceva fara sa §tie ce anume, intr-o toamna, cind
crapa coaja de pe nuca, a pom it de acasa, parasind lunca §i cimpurile satului
sau plin de flon, in mijlocul carora de atitea ori ramasese cu Sufletul risipit §i
cu ochii pierduji in adincul slavilor albastre, — spre a patrunde in „haosul“
Bucure§tilor, unde il a§teptau „sbuciumul“ §i „desamagirile“ sortite oricarui
suflet de scriitor, neavind nimic altceva decit speranja in Suflet, iar in miini
un volum cu poezii...
A inceput sa scrie de pe la virsta de 15 ani, iar cind implinea 18 ani, i s-au
publicat cele dintii poezii in revista „Literatura §i Arta Romana“, intemeiata
de Olanescu-Ascanio, condusa pe atunci de Nicolae Petra§cu, §i la care
colaborau: H a|deu, Co§buc, Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahuja §i alp frunta§i ai
literaturii romane§ti.
Intr-o dimineaja de vara, cu un caiet de versuri in mina, a batut sfios la u§a
lui Al. Vlahuja, pe care 1-a rugat sa-i citeasca poeziile §p daca le va gasi bune,
sa-1 recomande unui editor... O saptairfina mai tirziu, Vasile Militaru era
prietenul lui Vlahuja §i in aceeagi zi fu prezentat lui Barbu Delavrancea, care-i
citise „pastelurile“ §i dorise sa-1 cunoasca, pentru a-1 invalui apoi cu dragostea
lui calda, cit a trait.
Ca bun cregtin, a crezut gi a trait poruncile Sfintei Biserici Cregtine Or-
todoxe, a predicat Evanghelia Mintuitorului, ca un bun misionar, prin versul
lui inspirat gi intr-aripat... Psaltirea in versuri, premiata de Academia Romana
in anul 1933, rugaciuni pentru copii, Vorbe cu tile, Divina Zidire, g.a. sint rodul
unei putem ice evlavii gi credinje in Dumnezeu. Geea ce cinta prin versurile
sale, el le gi traia. Vasile Militaru a fost un om bun — putem spune un munte
de bunatate — pe care a cintat-o mereu pe strunele versului sau... D e
asem enea a cintat virtuple barbapei, curajului gi vitejiei romanegti in foarte
multe poezii patriotice, mai ales ca ostag care a facut cele doua razboaie
mondiale.

5
 Nimeni, absolut nici un poet nu a cintat ca el credinja in Dumnezeu,
Sufletul, nemurirea lui §i moartea cu o sensibilitate de neimaginat. Cele peste
treizeci de lucrari tiparite, ca §i altele netiparite, formeaza zestrea ce a lasat
posteritajii, o comoara de foarte mare prep cu care a imbogapt patrimoniul
§i literatura Neamului nostru. Aceasta lucrare „Divina Zidire“— sinteza
biblica in versuri — cu 95 ilustrapi in text de GUSTAV DORRE, la care a
lucrat peste 25 de ani — 1926— 1955, care acum pentru prima oara vede
lumina tiparului, este o capodopera a autorului.
Anii de prigoana religioasa nu 1-au ocolit nici pe el... Refuzul de a scrie in
stilul vremii 1-a platit cu viaja. Vina cea mai mare a poetului a fost „proslavirea
lui Dum nezeu“ §i „iubirea de neam §i de grai“... a trecut in eternitate la 8 iulie
1959, inchizind ochii pentru totdeauna la inchisoarea „Ocnele Mari“, fiind
ingropat sub un mar — nu in cimitir — pentru ca trupul lui sa nu mai poata
fi aflat niciodata...
In decursul anilor, din a doua jumatate a secolului XX, mi-am adapat
Sufletul din cele citeva lucrari ale autorului care mi-au cazut in mina. Nu 1-am
unoscut personal, dar versurile lui ne-au unit Sufletele pentru totdeauna...
Am auzit de mult despre „DIVINA ZIDIRE“ §i am vazut manuscrisul la
oiblioteca Sfintului Sinod, §i pina la urma — dupa multa staruinja — mi s-a
oferit spre a-1 citi... §i 1-am citit cu drag... Indemnat de un glas launtric al
Sufletului, cu toate greutaple prin care trecem, ne-am hotarit ca: „cu orice
sacrificiu“, sa tiparim aceasta perla duhovniceasca „DIVINA ZIDIRE“, spre
folosul sufletesc al tuturor cititorilor, §i in amintirea aceluia care pe pamint a
purtat numele de „Vasile Militaru“.
,.Din Suflet“ mupumesc lui Dumnezeu pentru ajutorul, indemnul, curajul
§i pentru ca m-a invrednicit a-mi reveni aceasta sarcina „dulce §i u§oara“ de
a scoate la lumina rodul unui „Suflet frint cum n-a fost altul“... Numai cine a
suferit in viaja poate sa injeleaga §i pe aljii care au suferit la fel. Cine n-a plins
in viaja — spune un mare ginditor — acela nu s-a bucurat cu adevarat, n-a
trait, ci a fost un „ve§tejit“... Ochii care nu au vazut norul lacrimilor, nu au
parte de seninul bucuriei...

Dumnezeu sa-i odihneasca

Sufletul trudit!

Iubip cititori!
Primip cu drag aceasta carte
Ea este rodul unui „Suflet frint“
Plecat e dintre noi la ceruri,
Iar oasele-i sint in mormint!
1886— 1959
ED ITURA

6
 -a fost

\xx\
Dumnezeu Preainaltul!
c

x:
0
c1
3
<S

Frajilor!
Socotind ca m-a doboara, mi-a grait ieri un ateu:
Fa-mi dovada ca exista §i voi crede-n Dumnezeu!
Ca sa nu-1 ranesc mai tare, arma mea a fost la fel:
Dovede§te-mi ca El nu e, ca sa nu mai cred in El.
A

Insa El e pretutindeni, omule cu suflet rau...

Eu Ji-L dovedesc cu tine §i cu ce e-n jurul tau!
Daca electricitatea niciodata nu se vede,
E vre-o minte luminata, in puterea-i a nu crede?
O, necredincio§i, cu soarta cea mai vitrega §i trista,
Dumnezeu e tot asemeni, nu-L vede$i, insa exista.
Autorul
 C UVINT CATRE CITITORI

B u n u l D um nezeu m -a invrednicit §i m i-a ajutatprin S ftntul D uh, sa scriu „D ivina

Z id ire“, m ergindpe fin d Scripturii V echiului §i N o u lu i Testam ent — ins u fie p fu n d de
d o rip a ca aceasta lucrare sa scapere m acar cit de cit in noaptea sufletelor celor
necredinciogi.
Caci, zice Mintuitorul:
„Nu cei sanato§i au trebuinfa de doctor, ci cei bolnavi “
„E u a m venit sa chem lapocairga, n u p ecei neprihdnip, cip e ceipacdto§i“. (Matei 9,12,13)
Iar m ai departe:
„Iata, a venit semanatorul §i a semanat lamura de gnu curat, dar dupd el, a
venit §i vrajma§ul — Satana — §i a aruncat peste semanatura cea bund,
neghina “ (Matei 13, 24— 30,40)
Bundana Ixd Satan, a otravit sufletul multor dintre oameni §i astfel ei nu-§i mai
aduc aminte de Bunul Semdndtor, care le-a datdin ceruri Pdnea Viefii (In. 8^5), iar
cind aud ei de numele Lui U hulesc, alergind in tot ceasul, surd §i orbi, sa-§i adune
comori p e pamint, cu socoteala ca numai prin ele po t sa guste fericirea.
O, ce pierzdtoare rdtacire!
Pentru acegtia, agadar, am scris lucrarea de fa\a.
C hibzuin d eu ca, restringind cuprinsul Scripturii num ai la cele ce am p u s in „D ivina
Zidire “ — dum nezeie§tile inva^dturi sepotprin de m ai u§or de suflet, investm intate fiin d
inpatrafirul versului — iata-m a cu darul m eu d efra te intru D om nul, batind la poarta
inim ei lor, p e care o doresc p lin a de lum ina cun op m fei de D um nezeu.
Pentru ca necunoscatorii sd irgeleaga ca cele surprinse in aceasta carte mi sint sense dupd
inchipuirea celui ce semneazd p e coperta, ci in marea lor majoritate, sint versete sau esen£a
ideilor luate din Sfinta Scriptura, am ardtat in dreptul lor lo a d unde se p o t gasi cuvintele sau
gindurtie lui Dum nezeu — fdra de cari lucrarea de fa^a n-ar avea nici o vdoart.
D ar se recom anda staruitor, cidtorilor, spre folosul lor, ca, dupd o prim a lectura a
intregii lucrari, fdra a sta sa controleze concordan{a dintre textul Sfintei Scripturi §i cel
a l „D iv in ei Z id iri“ — sa citeasca apoi cuprinsul tuturor locurilor indicate, nu spre a
vedea daca sint redate fid e l versetele sau esenp. ideilor respective, ci spre a cunoa§te
cutremuratoarele cuvinte ale lu i D um nezeu, adresate oam enilor prin PrOoroci, caci
num aip e tem eiul acestor cuvinte §i cele ale E vangheliei lu i Hsus Hristos, aceasta lucrare
i§ip oa te avea insem natatea ei §i i§i va putea revarsa lum ina in sufletu l celor cari n-au
cunoscu t-o inca.
O m are parte din acele cuvinte proorocite, cu sute §i m ii de ani m ai din-nainte —
s-au im plinit sub o ch ii oam enilor — §i toate celelalte se vor im plini, pina la sflr§itul
veacului, ca ci nu in van zice Iisus: „C eru l§ ip a m in tu l vor trece, dar cuvintele M ele nu
vor trece!“ (Mat. 24 , 35)
F a cd C e i a-toate Z iditor ca, prin han d C uvin tului Saupredica ce se desprinde din
aceasta lucrare, sa fie sa m in p ce cade p e pam int bineprimitor, pentru ca ea sa dea
roadele dorite de D um nezeul rastignitpe Cruce, pentru m intuirea sufletelor noastre!
A u to ru l

8
 PRECUVINTARE

Doamne, s-a aprins in mine luminija ca-ntr-un sfe§nic.

Sa slavesc pe „Cel ce este“: Dumnezeu in ceruri Ve§nic
Pe A-toate Ziditorul — far-al carui Sfint Cuvint,
N-ar mai fi nici cer, nici stele, riici nimic din cite sint.

Doar de Ochiul Tau vazuta Dumnezeule Frea Sfinte,

Para luminijii m ele arde-n inima-mi fierbinte,
Dar e-atit de mica-n sine, ca-a-ndrasnire, Doam ne nu mi-i
Sa ridic pierduta-i raza catre Ziditorul lumii,
Decit numai daca insu§i — in lumina mea de tina
Dumnezeu ar vrea sa toam e din Lumina Lui Lumina.

Doamne-al meu, smerita-mi ruga din a plingerilor vale,

Cata deci mai sus de stele Tronul Stralucirii Tale,
§i cazind pe-ale lui trepte, i§i inal|a-a ei suspine,
Sa tom i har in luminija-i, spre-a Te preamari pe Tine.

Precum inflore§ti cire§ii sub zimbire Aprilina,

Infloreasca §i ciregul min|ii mele de lumina;
Sfintul Duh cu-ale lui daruri peste duhu-mi sa pogoarg,
A ciregului meu ramuri incarcindu-le de floare.

Ca-ntru sfinta Liturghie, spre-a cadire-ntreg Misterul

Cre§te-1, Milostive Doamne, pina va atinge Cerul!
Peste floarea-i miresmata, roua Ta drept mir sa ploua,
§i potop de curcubee soarele s-aprinda-n roua,
Iar prin fiecare raza a margelei-curcubeu,
Ochii tuturor sa vaza, Viu, in Cer pe Dumnezeu! .

A§a, Doam ne, catre Tine, in genunchi umil suspin,

Tremurindu-mi luminija spre slavirea Ta, — Amin.

9
 CARTEA I-A

CREAJIUNEA

La-nceput, era Acela fara de-nceput: „Cuv!ntul“,

Dumnezeu, care a facut-a Cerurile §i pamintul... In.i^
Fara chip era pamintul, — intuneric §i pustiu, Gen. V
Peste apele sub noapte, Dumnezeu fiind doar viu,
§i-al Sau Duh cu necuprinsu-I intru care totu-ncape,
Se purta dup-a Lui vrere pe de-asupra celor ape.
Gen. 1^2
§i puterea fara margini §i defelepciune piina,
Vrind lumina-ntii sa fie, s-afacut atunci lumina,
§i vazind El ca lumina lumineaza-n chip feeric,
A fost desparjit lumina de uumitul „intuneric“, Gen.M
§i, cu-a gindului Sau vrere sau cu-a gurii Sale §oapte,
El a zis luminei „ziua“ §i-ntunericului „noapte“. Gen. 1,4

§i-n vazduhuri fiind ape, — , Dumnezeu, cu vrere noua, Gen. 1,5

O „tarie“-a zis sa fie, ca sa le desparta-n doua,
Si fScind acea „tarie“, valma apelor s-a rupt;
Unele-au ramas de-asupra, celelalte dedesupt, Gen.1,6
Iar „taria“ dintre ape, avfnd legi ce-n veci nu pier,
Dumnezeu a fost numit-o pentru vegnicie „Cer“. Gen. 1,7

§i-a zis Dumnezeu pe urma, in injelepciunea-l Nalta: Gen.l^

,A p e le de sub tarie sa se-adune laolalta,
D e pe-ntinderile toate in de-a lungul §i de-a latul,
Ca sa iasa la iveala din adincul lor uscatul!“.
§i facindu-se aceasta dupa sfintul Lui cuvint,
„Mari“ a zis acelor ape, iar uscatului „pamint“. G en .l^ -io
 §i puterea fara margini §i de-ntelepciune plina,
Vrmd lumina-ntii sa fie, s-a facut atunci lumina! (paginaio)

11
§i zidirea Lui mareaja urmarind-o-n tot orindul,
Dumnezeu a mai zis iaragi, isvodindu-le cu gindul:
„Odrasleasca tot pamintul paji§ti verzi cu ierburi grele,
Fiecare-avindu-§i roada §i saminja lor in ele;
D e tot soiul pomi §i vija cari asemeni sa rodeasca
§i, prin ele, fiecare soiul sa §i-l inmul$easca“. Gen.lpr

§i s-a fost umplut pamintul de iivezi, de pomi §i flori, Gen. 1,/2

Dupa care vrut-a Domnul: „Cerului luminatori,
Sa desparta zi de noapte, fiecare, §i sa fie
Anotimpurile semne spre pamint, intru vecie,
Sa se socoteasca anii — rasarit dupa amurg,
Cite vor avea sa curga veacurile care curg“,
§i-au fost rasarit pe bolta, sa domneasca totdeauna:
Ziua, soarele cel falnic, noaptea, stelele §i luna. Gen. 1,14—is

Dupa ce-a facut acestea gi-a vazut ca bune sint,

Dumnezeu a mai zis iaragi, cu privirea spre pamint:
„Apele, pe tot cuprinsul, in a lor singuratap,
Sa se umple cu tot felul de tacute vietap;
Pasaret in multe chipuri pe pamint §i-n zari sa sboare,
§i-a lor neamuri pina-n veacuri sa nu fie pieritoare“. Gen. 1,20

Glasuindu-§i sfinta vrere prin cuvintele-I pupne,

S-a umplut apoi pamintul §i-a Lui ape de jivine.
Pasarile cintatoare umpleau zarile ca norii,
In adincuri mari de ape viermuiau aligatorii
§i-atip pe§ti in mii de chipuri, ne-ncetat saltau din valuri,
Ca nu-i mai putea cuprinde lung-§i-latul dintre maluri. Gen. 1,22

§i la toate ce vazut-a pe pamintu-I mi§unind,

Le-a dat binecuvintare Dumnezeu atunci, zicind:
„Pe§ti §i pasari §i jivine, cite umplep apa, ramul,
Cite mi§unap prin codri, nesfir§it sa fie neamul!
Fiecare, dupa chipu-i, pe pamint sa odrasleasca,
Ininu!pndu-§i seminpa, cum vrea pravila Cereasca“. Gen. 1,22

DupS ce-a-ncheiat acestea, iaragi s-a rostit „Cuvintul“;

„Vii fapturi in fel de feluri, scoate-le sub Cer pamintul;
Dobitoace, tiritoare §i nenumarate fiare
Cari prin ele sa se nasca dupa felu-i fiecare“,
§i cum a fost zis acestea Dumnezeu din vegnicie,
lata ca erau facute cite El a zis: „sa fie“! Gen. 1,24—25
 §i dind binecuvmtarea celor doi ca sco§i din somn,
A grait lor Ziditorul §i-al nemarginirii Domn: (pagina 14)

13
Dar, facind cite facut-a — Tatal a gasit de bine:
Un stapin acestor toate pe pamint ca se cuvine...
§i, de pe pamint Jarina, Dumnezeu lufnd in mina,
Dup-a Lui asemanare a facut Om din Jarina; G en.l, 26-27

(Adica: asemanare, lamurit §i chip la fel,

Numai daca-§i poarta Kami §i virtuple ca El!) In|. Sol.2,23—24
Iar in urma Ziditorul, — ca zidirea sa-§i incheie,
Omului Sau dindu-i viaja, faurit-a lui femeie... Gen. 1,27—2s;
2 ,18—23
§i dind binecuvintarea celor doi ca sco§i din somn,
A grait lor Ziditorul §i-al nemarginirii Domn.

„Roditori fijj voi in veacuri §i sa umple|i tot pamintul

Intru care sa va fie de temei a§ezamintul,
Stapinind vbi peste cele ce pamintul il framinta,
Vietaji care se mi§ca, dar cuvinte nu cuvinta“. Gen.l ,28

(Toate-acestea, Ziditorul sau isvorul Sfintei Mile,

Dup-a Lui injelepciune, le-a facut in §ase zile,
Punind astfel rinduiala in ceea ce era haos,
Cea de-a §aptea zi patrind-o Faurarul spre repaus... Gen.l,ji;2^ — 3
Despre cele „§ase zile“ insa spuse-n sfinta Carte,
Adevarului lumina scapara-va-n alta parte). Vezi pag 318 din
aceasta carte
§i fapturilor Lui — oameni — cele-ntii zidite doua,
Le-a dat hrana toata iarba peste cafe Cerul ploua;
Roada lor sa dea saminja, alta iarba sa rasara,
Ca bel§ugul ei s-ajunga dintr-o vara-n alta vara; Gen. 1,29;2,9

Le-a dat pomii toji cu roade din pamint tragindu-§i seva,

§i Adam numit-a omul, iar femeii s-a zis Eva,
Ceea ce-nseamna „via$a“, ca din Eva, mai tirziu,
Pe pamint avea sa curga viaja fiecarui viu. Gen.3,20

14
§i-alunga|i au fost de Tatal, din Edenu-I, pe pamint,
Q nd, spre-a pedepsi pacatul, a grait cu-al sau Cuvint: (pagina 16)

15
 ISGONIREA DIN RAI

Pe-ace§ti doi cei dintii oameni cu de-njelepciune grai,

Spre etem a viejuire, Dumnezeu i-a pus in Rai,
Dar, prin §arpe §i prin Eva, ispitit, intiiul Qm,
A gustat cu-a lui femeie, roada din „opritul pom“, Gen.2 ,i5—i7\
3 ,1—6
§i-alungap au fost de Total, din Edenu-I, p e pamint,
Cind, spre-a pedepsi pacatul, a fo stzis cu-al Sau Cuvint:
vBlestemat sa fii tu, §arpe, pentru ve§nicia toata,
Intre cite dobitoace fu pamintul sa le scoata!
Sa mi-te tiragti pe pintec incotro cata-vei cale
§i Jarina-n veci sa fie toata hrana viejii tale; Gen.3 ,14
A

Intre tine §i fem eie, du§manie pururi fie,

Seminjia ta urind-o a femeii seminjie;
Ea sdrobi-va Jie capul, sub calciiu-i sa ramii,
Iar tu cu venin de moarte vei impunge-al ei calcii. Gen.3,i5;Is.7,
Mic.5,2-—#
(Prin acestea, Ziditorul spunea celor in grea vina
Ca-a „balaurului“ moarte, prin femeie va sa vina,
§i lasa sa se-ntrevada ca, dupa-ndurari din greu,
Cu putinja e-mpacarea omului cu Dumnezeu...

Apoi zis-a spre femeie: „In dureri mari sa na§ti fii Gen.3 ,16
§i barbatului supusa, — dupa el cu dor sa fii“.
Lui Adam venindu-i rindul, §-a i ostit spre el „Cuvintul“:
„Blestemat in veci sa fie, din pricina ta pamintul;
Trudnic sa te-apleci asupra-i, in sudori scaldindu-ji fa|a;
§i din iarba ce va cre§te, sa-Ji iei hrana toata viaja!
Greu pamintul pentru tine jitnijele-i sa deschida! Gen.3 ,n—i8
§i adeseori ogorul sa-Ji dea spini §i palamida! P s. 104,;4
In osrrdii totdeauna trebuit-a viejii piine
Tu din mii §i mii de spice s-o aduni, de azi pe mime
Pina ce fuiorul viejii cita vei ayea s-o toarce,
Cind, — pamint fiind zidirea-Ji — in pamint te vei intoarce!“ Gen.3,79
PS. 104,29
In clipita-n care-acestea zice glasul Celui Sflnt, Ecl.3,20
Iar cei doi din Rai afara alungap sint pe pamint,
Undeva, — poate-n adincul globului plutind in spajiu,
Uria§, incepe-a ride cineva cu-adinc nesapu...

H ohotele lui rasuna ca un tunet lung, — §i-n ele

Se cutremura-ngrozite parca §i pamint §i stele!
A le lor prelungi ecouri cu puterea lor adinca
Au invaluit pamintul, au lovit din stinca-n stinca.
Spulberate din adincuri, cu spaimintatoare valuri,
Marile, sub acel hohot, au iegit din a lor maluri!
Munpi-au clocotit haotic, ca §i cind o grea minie
S-a fost napustit sa-i smulga din adinca temelie!...
Cine-i cel ce bucuria i§i arata-n a§a fel,
Q nd mihnit e Ziditorul de cei doi zidiji de El?!
Cine hijina pamintul? E vreun Inger, e un gide?
Este-a Domnului putere sau a celui care ride?...
Daca-i Inger, care Inger ride astfel dintre Ingeri, Deut3^*,Ier.lQ<5,
C-ar fi-nfrint pe Cel ce-n Ceruri nu poate Is. 14,27;43,72,75;
cunoa§te-nfringeri? Ps.89,6—8
Indrazneala cui sta-n propta Dumnezeului Cel Viu?...
Au mai e ca El un altul?... Nu, dar §ti-vom mai tirziu... Deut.4,35,39

Toji cei trei asupra caror a blestemului Sfint para

Cade greu in clipa-n care sint goniji din Rai afara,
In fapturile lor inse§i au, pe vecii top ascunse,
Taine cutremuratoare §i de minte nepatrunse,
Caci menirea fiecarui din cei trei e-atit de mare,
Cit nu poate-n ea cuprinde omeneasca cugetare...

Pin- §i literele §apte ale celor doua nume,

Fiecare-n sine insu§i e o taina, pentru lume...
Oare-ace§ti Adam §i Eva cu poveste-atit de veche,
Sint ei doar cei dintii oameni ai pamintului, pereche,
Sau, facup de Ziditorul in Edenul Lui, sint, poate,
Omene§tile tipare a paminturilor toate
Cite, plutitoare-n haos, nu-§i opresc o clipa mersul,
§i cu care Ziditorul a umplut tot Universul?...

17
Au, calcarea Vrerii sfinte, va fi fost, — a§a cum pare,
Savirgita prin fem eie dupa firea care-o are,
Sau calcarea avea-n sine toate-n tot sa le cuprinda,
Dupa cum padurea-ntreaga o cuprinde-n ea o ghinda?...
Oare fericirea Evei nu era destul de-adinca?...
D e ce calca vrerea sfinta?... Ce-i mai trebuia ei inca?
Ce putea sa-ntreaca Raiul?... Fire omeneasca fire,
Stind in sinul fericirii §i dorindu-§i fericireL.
Din isvoru-i soarbe-ntr-una, dar, asemeni unei oarbe,
Sorbind razele de soare, nu-njelege din ce soarbe!...
Nu-n{elege daruirea soarelui care-o desmiarda,
§i, ca sa-njeleaga-acestea, trebuia, un timp, sa-1 piarda...
Trebuia un timp, sa-1 uite, ca apoi, cu plins fierbinte
§i cu dor aprins, de soare vegnic sa-gi aduca aminte!...
Trebuia, un timp sa-ndure, — lacrimile sa-i tot pice,
Ca prin suferinja, iaragi catre El sa se ridice!

§i cei doi, din Rai afara alungaji de Dumnezeu,

Pe pamint incep sa-gi duca traiul lor amar gi greu... Gen.3 , 23—24
Eva devenit-a mama tuturora celor vii,
Din copiii sai copiii avind gi el alji copii,
Fiecare-a lor pereche odraslind la rindu-i prunci,
Inmuljindu-se ca iarba de pe cimp gi de pe lunci...

§i Adam, intre urmagii-i cu urmagii lor prin veci,

A trait ani plini de viaja noua sute gi treizeci... Gen.V—2;5^—s
Astfel, s-a-mplinit cuvintul ce L-a spus prin sfintu-I grai
Ziditorul, in clipita cind l-a pus pe-Adam in Rai;
„Po|i minca, dupa placere, din top pomii din gradina
Cei ce-ntindu-Ji fiecare ramura de roada plina,
Dar din pomul cunogtinjei binelui gi-a ce e rau,
Sa nu gugti, ca-n ziua aceia vei muri-n pacatul tau“, Gen.2 ,16—17;
Adica el igi va pierde nemurirea, — caci, alt fel, Rom.6,23
Tot nemuritor ca Tatal Ziditor era gi el. InJ. Sol.2 ,23—24

Anii curgi, aduna veacuri; veacurile dau milenii,

§i de numarul lor mare nu mai pot gti pamintenii!
Roditor ca vija viei, igi da rodul orice viu;
Fiecare ins in lume are-un leagan gi-un sicriu,
Dar pe cind in toata clipa mor o mie din cei vii,
In acelagi timp, spre viaja, vija Evei nagte mii!

18
Din pacat insa nascuta, lumea-§i soarbe viaja, oarba,
Cind pacatul in adincuri tot mai tare sta s-o soarba,
Simpirile imbatindu-i cu-al placerilor zapor,
Uitind astfel cine-i este Dumnezeul-Ziditor,
§i-n mocirla care-o trage catre fundul ei mereu,
Lumea nici macar mai §tie ce-nsemneaza „Dumnezeu“. Isa.64,<5;Os.8,i4
Deut.32,78

LUCIFER

Dumnezeu, pe-ntiii oameni, spre-a fi pu§i in Rai, silhui,

Q nd zidit-a dupa chipul §i asemanarea Lui, G en.l, 2«s
I-a zidit plini de virtute, fSra de pacat, sau vina,
Crini asemeni cu top crinii din a Raiului gradina,
Cu pupn mai jos de ingeri ca zidire-a stat sa-i puna,
§i din slava §i din cinste le-a fost impletit cununa; P s.8,4—6
In aceeagi neprihana stralucind §i ei mereu,
§i-ndumnezeip prin haruri ca §i insugi Dumnezeu. InJ. Sol.2^23—24

Cum deci a putut pacatul in mocirla-i sa coboare

Ceea ce-ndumnezeise Dumnezeu in Om sub soare?
Iar pacatul, din ce spice a cazut pe lut graunte?
Ce putere 1-a dat lumii, s-o apese ca un mvrnte?
Cine 1-a sadit in inimi pe-al pamintului rotund,
Ca, prin el, sa cada OM UL sub noroi tot mai la fund? Mat. 13,24—30

Mai-nainte de zidirea lumii noastre pe-a ei tina,

Q nd pamintul dormea-n noapte far-a soarelui lumina, Gen. 1,2
Q nd din el deci in nimica nu suia spre viaja seva,
Iar in Rai, facup de Tatal nu erau Adam §i Eva, Gen.2,5
Dumnezeu, avind in veacul veacurilor ce-au premers, Mat.2,13,20
Alte lumi §i fiecare in adinc alt Univers, L uC.1,29
A zidit, ca sa-mplineasca toate vrerile Ceregti, P s.32,6
Purtatori de vegti §i haruri, — a Lui cete Ingeregti I Reg.22,79
Din aceste cete, — una — avea cap pe Lucifer Neem.9,6
§i era el bucuria Dumnezeului din Cer... E x.23,20—23
Gen. 1,7
Frumusejea lui nu poate s-o graiasca nici un grai
Q nd era spre cele-nalte intre Ingerii din Rai!

19
Stralucitele-i vestminte, — pina nu §i le fi rumpe,
Scinteiau, fiind Jesute in potop de pietre scumpe:
D e rubine §i topaze, crisolit, iaspis — tezaur
Diamante §i safire §i smaralde prinse-n aur,
Scinteierea lor in falduri cu lumini de curcubeu,
Lui podoaba orbitoare isvodind-o Dumnezeu. Ez.28,ij

Miruit a fost sa fie: Haruvim inalt, de frunte,

A§ezat in rost de seama pe-al Dumnezeirii munte,
§i umblind el pe-acel munte, cu pe frunte nimb din soare,
Stralucea ca un luceafar stelelor scinteietoare,
A A

In Cereasca-Imparape, cu Arhanghelii la fel,

Pina ce pacatul negru s-a fost cuibarit in el; Isa.14,12— 15
Vrindu-se pe Tron de aur stralucit, in slavS pus,
Mai presus de Dumnezeul decit toate mai presus,
§i din cetele de Ingeri, Dumnezeu atunci l-a rupt,
Din lumina-n intunericprabu§indu-l dedesubt, Ez.28 ,2,14— 17
Cind, de slava luminata nemaiavind astfel parte, Apoc.12,7—9
Dintre Ingeri, el cu sine a luat a treia parte... Apoc. 12,4—9
Ca un fulger el cazut-a de la Dumnezeu cel Sfint, Dan.8,io
§i cu top ai lui din ceata au cazut pe-acest pamint, Luc.lO,;s;
§i, din Cerul de lumina luminat in chip feeric, Apoc 9,i
Intunericu-nghipt-a duhurile de-ntuneric,
§i-atunci Lucifer, din noaptea negrului adinc abis,
Spumegind in a lui ura, catre Dumnezeu a zis:

j,§tiu, Trufa§ule din Ceruri, ca Tu, Cel ce e§ti „Cuvintul“,

In milenii, vrei sa umpli cu buni oameni tot pamintul;
Mai §tiu iar ca pe-acei oameni, vrerile spre-aji asculta,
Ii vei face dupa chipul §i asemanarea Ja! G en.l, 27
Dar sa §tii §i Tu, Cel astazi mai presus de sori §i stele,
Ca-acei oameni ce zidi-vei, vor fi robi puterii mele! I In.5,29
A A

Intre Ingeri, sus in Ceruri, deci vei fi Tu „Dumnezeu“,

Insa pe pamint mai mare decit Tine, voi fi eu!
Tu, un Rai ai sus in Ceruri, insa §i eu, Lucifer,
Pe pamint, un Rai voi face, mai placut ca cel din Cer,
Pentru ca mereu, la oameni, ca sa-i prind in al meu rai,
Eu voi §ti sa dau in veacuri ceea ce Tu nu le dai.
Cum semanatorul grine semana de-a lung §i latul, Mat. 13,29
Intre oameni semana-voi §i eu pururea pacatul. I Tes.2^s

20
 A

§i din cetele de Ingeri, Dumnezeu atunci 1-a rupt,

Din lumina-n intuneric prabu§indu-l dedesubt, (pagina20)

21
Adica le voi da sfaturi ce mai mult o sa le placa, Gen.3,2—6
Facind tocmai impotriva celor ce-ai vrea Tu sa faca. II Cor.4,4
§i ,pentru placed dorite de top cei venip pe lume, Gen.4,s
Va sta fratele pe frate fara mila sa-1 sugrume; Mat.5,27
Sub a patimilor flacari, — ceea ce opre§te Cerul, Lev. 18,20
Voi da soplor sa soarba cu-nsetare „adulterul“; Pild. 6,25— 29,32

Din „incest“ voi face floare care simjurile-mbata,

§i copilul sa-§i omoare face-voi pe desfrinata;
Multora-ntinzind paharul, voi lua lumina minpi
§i-i voi face, pentru aur, sa-§i ucida §i parinpi;
Din ascep voi face diavoli §i din injelepp, nebuni,
Cari s-alerge ioata via|a dornici de „de§ertaciuni“... Ecl,2,1—26

Ca sa le sadesc in oameni, nascoci-voi multe vicii,

§i din ele au sa soarba §i mai-marii §i mai micii;
Cum ies florile pe cimpuri, vor ie§i ispite-n cale
Celor cari ar vrea sa-§i poarte pa§ii-n legea vrerii Tale, Mat.5,27
§i ispitei voi supune, cu-a Ta voie, pe oricine, Lev. 18,50,
Caci altminteri s-ar spune ca Tu-n Cer Te temi de mine. Pild. 6, 25— 29,32

Ba, ispita mea-ntre oameni va fi piatra de temei,

§i pe cei plini de virtute, incercap chiar Tu sa-i vrei,
Ca, ce pre| virtutea are, fie cit de stralucita,
Daca-n calea-i strabatuta, n-a iegit nici o ispita?
Nu se va chema „virtute“, far-a o-ncerca de loc,
Precum aurul nu-i aur daca n-a trecut prin foe. IOV.ljS—19:2,4— 7
A§a dar, cip mie-n mreaja cu pacat vor sta sa-mi cada, I In.l,9
Fara sa se mai ridice, — pururea-mi ramin ca prada Apoc.12-,9

Am destula iscusinja, pe mi§ei sa-i scot din §treanguri

§i mai mari peste virtute, sa-i ridic in nalte ranguri,
Ca, vazindu-i „sus“ virtuopi, sa se vrea sus-pu§i §i ei,
§i, cu cei plini de virtute, sa-nmul|esc pe cei mi§ei... II C a r . 14

Prabu§indu-ma, — Tu insup, un Regat ai vrut sa-mi darui,

Caci, aceea-ce-nal^a-Vei, eu voi cauta sa narui.
Deci, zide§te, Doam ne Sfinte, cum ip place Jie-anum e,
Lumea-Xi pe^pamint zide§te-o, ca sa am §i eu o lume,
§i vedea-vei Insup, Doamne, ca, socoate cum fac eu,
Mai pl&cul ii va fi „dracul“ decit fi-va „Dumnezeu“! Ef.6,ii—12\
In. 3 19—20

22
lata cine-a pus pe Cain: piatra-n dreapta iui a stringe
Spre-a lovi cu ea pe Abel §i-a varsa frajescul singe... (pagina 24)

23
A

Incheiind cu-acestea, Doamne, jur sa-mi implinesc cuvintul,

Pe masura ce, de oameni, Tu vei umple tot pamintul!
Jur sa lupt cu-ai mei alaturi, pina-n ceasul cel de-apoi,
Sa Te doborim!“, — §i zis-au top ai lui: „Juram §i noi“:
Jur pe capetele noastre de zidiji nemuritori,
Ca— nfruntind a Ta putere, — sa ie§im biruitori“!

lata cine-n chip de §arpe §i graind cu miere-n grai,

A-n§elat pe-Adam, prin Eva, ca sa nu ramina-n Rai... Gen.3,7—6
lata cine-a ris in clipa cind, cu sabie de para,
Ingerul, pe-ntiii oameni !i dadea din Rai afara...
Era-ntiia lui isprava prin care-n al sau avint
El credea ca biruit-a, pe cind Domnul ar fi-nfrint!...

Nu putea ca sa-§i dea seama razvratitul dintre Ingeri,

Cum ca Domnul sau cunoagte biruinje doar, nu-nfringeri... Deut.3,2*
§i rizind sub fericirea „Biruinpi-nt!ia-oara“, Isa.43,13
Nu §tia ca, tot prin Eva, mai tirziu el va sa moara!... Gen.3, i s
lata cine-a pus p e Cain: piatra-n dreapta lui a stringe Mic.5,5
Spre-a lovi cu ea p e A bel §i-a varsa frajescul singe; Gen.4,8
lata cine deci, va face toate cele cite-a zis, Apnc.12,9
Cind fu prabu§it din Ceruri in al noppi-adinc abis.

24
 POTOPUL

Ci-ntre ciji erau pe lume, numai unul singur: N oe,

Se purta cu omenie, dup-a Tatalui Sfint voe;
Numai el §tia ca-n ceruri era Cel ce-n mina-I pne
Cerurile §i pamintul, de la care via|a vine;
Numai N oe, printre oameni, sta cucemic, bun §i drept,
Ca §i cind doar el primise inima de OM in piept. Gen. 6,s,9

In afara de el, ldmea era toata stricaciune,

Era numai silnicie cum nu-i grai s-o poata spune..
Drept aceea, Tatal lumii se minie tare-foarte, —
intru toata stricaciunea hotarind s-aduca moarte,
Pentru-a liai putreziciune, putregaiul il.va pierde,
Ca sa nu ramina-n viapi decit numai ce e verde. Gen.6,5—7

§i-a zis Dum nezeu lui N oe, — doar pe el voind sa-1 scape;
„Iata, nimici-voi lumea, cu potop adinc de ape;
§i pentru ca dintre oameni numai tu lumina-mbraci,
Pina voi porni potopul, o corabie sa-p faci,
Lunga, Iciga §i adinca de atiji §i-atipa coti,
intru-care-apoi sa intri cu ai casei tale top...
A

In corabie, de-asemeni, sa mai iei, spre-a lor soroace,

Din cutare §i cutare cite-atitea dobitoace;
Din tot neamul, tiritoare, cum §i pasari din tot soiul,
Tu sa iei cite-o pereche, pina va veni puhoiul;
Din vazduhuri, sburatoare, cite-atitea ai sa iei,
Fiecare vietate avind §i perechea ei,
Sa le inchizi in a ta Area, avind hrana lor in fa|a
Ca sa le ramina neamul p e pamint cu tine-n viaja, Gen.6, 13—21
Caci in patruzeci de zile, pierde-voi de pe pamint
Neamurile tuturora cite-n duhul viejii sint...

25
§apte zile vor mai trece, — a mai zis iar Ziditorul,
§i pe paminteasca tina se va revarsa zaporul!“ Gen.7,-#

N oe-n sirg facut-a-ntocmai cum i-a dat porunci Preasfinti

Care-avea sa potopeasca de pierzanie pamintul,
§i, dupa ce zile §apte. au trecut, Cel ce-avea Harul,
Apelor pastrate-n ceruri ridicat-a stavilarul...
Cine, care-ar fi-n masura sa graiasca sau sa scrie Gen. 7 10—11
Cum s-a revarsat potopul sub a Tatalui minie?...

Cerul s-a-negrit deodata... Pin-a fi-nceput sa ploua,

Trasnetele cad din ceruri §i despica munpi-n doua?
Din adincuri ca de smoala, — la porunca Demiurga,
Apele-au purees — torente — pe pamintul tot sa curga!
Prin vazduhurile sumbre, uraganic sufla vintul,
Cu urgie fara seaman biciuind intreg pamintul! Ps. 103,4,7

Norii haurilor parca mari intregi acuma varsa

Matca riurilor toate, spumeginde, se revarsa;
A pele clocotitoare, dincolo de-ale lor maluri,
Se lajesc tot mai departe cu-amenin^atoare valuri;
Dezradacinind copacii, curg §uvoaiele din munte,
Far-a mai putea minia nici o stinca sa le-o-nfrunte!

Nu mai scapa nici o fiara, nici o pasare nu scapa;

A pe vin de pretutindeni; §esurile pier sub apa;
Valurile-ncep sa poarte: cind incolo-cind incoace,
Trupuri moarte: §i de oameni, §i de mii de dobitoace...

Unii-§i cauta scaparea pe zidirea cea mai-nalta,

Insa apele spumate, peste orice ziduri salta!
Alfii prin copaci se suie, prin stejari, prin cite-un plop,
D ar deasupra tuturora urca-al apelorpotop!
In prapastii fara funduri, cu puhoaie-n spume ca$
Clocotind, copaci §i leguri, — parca viziuni de iad;

Agezarile de oameni pier sub valurile grele,

Far-a mai ramine urma aratind unde-au fost ele!
Vrind sa scape de urgia miniosului zapor,
Umplu-a valurilor larma strigatele tuturor,
§i, plutind purtap de valuri peste-ai dealurilor umeri,
Oamenii, lipsiji de viaja, nu e chip ca sa-i mai numeri!

26
 Aldi prin copaci se suie, prin stejari pe cite-un plop,
Dar deasupra tuturora urca-al apelor potop...(pagina 26)

27
Ml

Cei de linga munji, in spaime, — cu copii §i cu neveste,

Infruntind minia sfinta, suie~n munp mereu spre creste. (pagina 29)

28
Cei de linga munp, in spaime, — cu copii §i cu neveste,
fnfruntind minia sfinta, sue-n munp. mereu spre creste,
Cu nadejdea ca potopul n-o avea atitea ape
Ca s-ajunga pina-n virfuri, unde astfel, au sa scape;
Dar, oricft spre culmi ei suie, blestemind pe Dumnezeu,
§i, minia apei urea dupa ei mereu, mereu...

Groaza morjii, tot mai mare, intra-n sufletele toate,

Dar sa scape, astadata, nici un suflet nu mai poate...
M amele cu prunci in braje, istovite, cad §i pier
Sub puhoaiele din Ceruri care par s-ajunga-n Cer.
Munjii cei mai-nalji din lume, sint sub ape jumatate,
§i mereu mai catre creste urea apele turbate.

Zile-ntregi §i nopji de-a rindul, curg puhoaie tot mai grele

Din adincuri fara soare, fara luna, fara stele...
Norii parca sint balauri ce-ntre ei luptind se-n noada,
Trasnete facind intr-una peste virf de munji sa cada!
Valurile uria§e, cu-nspumata culmea frunjii,
Urla-acum tumultuoase, stind s-acopere toji munjii! Gen.7,i9—20

Ici-cOlo, mai ies din ape steiuri cenu§ii de cremeni,

D e grumajii caror oameni au incremenit asemeni!
Dar naprasnicile ape se-mpreuna peste toate,
Pina ce nu mai ramine vie nici o vietate! Gen.7,21—23

Astfel, patruzeci de zile, necurmat, cu noaptea lor,

Varsa Cerul peste oameni uriagul lui zapor; Gen r , 12,17—is
Pe deasupra tuturora, in a valurilor voe,
Plutitoare fiind numai Area ce-1 purta pe Noe...

Vintul a-ncetat deodata, cu tot marele dezastru,

§i-acum lini§te-i pe ape §i e Cerul iar albastru...
Soarele din nou cu raze poate slava s-o cuprinda,
Rasfringindu-§i chipu-n ape dedesubt, ca-ntr-o oglinda,
Iar corabia plutegte cu-ale viejii ei comori,
Intre doua-albastre ceruri luminate de doi Son,
§i adincurile toate, din surisul lor s-adapa,
Cind pe Dum nezeu slavescu-L: soare-t haos, soare-n apa! Gen.8,2

N oe §i cu-ai lui din Area trei feciori §i trei nurori

§i fem eia lui asemeni. — pe adincuri plutitori,

29
Pot sa vada rasarituri §i apusuri cum anum e
N-are sa mai vada nimeni dupa ei, venind pe lume,
Caci acestea sint atita de mareje-n marejie,
Cum de spus nu se pot spune gi de sens nu se pot scrie!

Nopjile sint, fiecare, feerii de basm §i vis,

Cu prundig de stele-n slava §i-n al apelor abis.
f e cfnd luna, — disc de aur parca stelelor tezaur,
Igi intinde peste-ntinderi tot poleiul ei de aur,
Ca te miri cum pot atitea vraji de vis gi basm sa-ncapa
In abisurile-haos §i-n abisurile-apS?...

§i tacerea-n toata clipa, un adinc-adinc se face;

Tace vintul, tace apa §i, deasupra, Cem l tace;
Tot pamintul, sub noianul necuprinsei ape, iata,
Tace-acum cum in milenii n-a mai tacut niciodata,
Toate stind incremenite ca de-o mare vraja parca,
Singurii ramagi in viaja fiind numai cei din Area.

Numai cei ce sint cu N oe, — suflete din moarte smulte,

Ceea ce n-a mai stat nimeni, stau robiji acum s-asculte,
Si, sub vraja ce doar morjii o mai sorb in vegnicie,
Cei din Area pot s-auda a tacerii simfonie
Care vine de departe, cind atita de aproape-i,
Isvorind din colb de raze atingind oglinda apei!

Astfel cind plutea pe ape, — dupa ce-a-ncetat zaporul,

U n semn mare-a pus in slava pentru N oe, Ziditorul:
Uriag, un arc-minune sta pe cerul fara nori,
Feerie fara seaman de mirifice culori,
Curcubeul, ce de-atuncea, arc, pe cer mereu se-ndoaie,
Semn ca nu va mai da Cerul, ca potopul, alta ploaie. Gen.9,/j

Arcul plin de marejie, se-ntindea pe bolta-nalta,

Dintr-o margine de zare pina-n marginea cealalta
§i, cum apa-ncremenita, o oglinda era toata,
Curcubeul facea, astfel, cea mai uriaga roata,

Roata-al carui chip fantastic abia poate, tot, sa-ncapa:

Jumatate-n cit e zarea, — jumatate-n cit e apa,
§i-atunci N oe-a fost sa vada, in intiiul Curcubeu,
Pe mareju-l Tron de aur, stind in mijloc, Dumnezeu;
§i, din roata ce sta astfel plutitoare-n larg abis,
Dumnezeu, privind la N oe gi la cei cu el, a zis:

30
„Iata, pus-am Curcubeul, ca sa fie legamint
Pentru toata ve§nicia intre Mine §i pamint,
Sa nu mai deschid, din ceruri, ale M ele stavilare
§i pamintul sa mai steie, prin potop, sub larga mare;
Ori de cite ori chema-Voi norii Mei, — de-at!tea ori
Curcubeul sa-Mi rasara totdeauna printre nori,
S-aminteasca legamintul ce Graitu-Mi-l-a gura,
Ca: potop sa nu mai cada nimicind toata faptura,
Doar din pricina faptuirii zisa „OM“ intr-ale M ele
Ca-ntre toate, — numai cele ale OM ULUI sint rele... Gen.8,22;9,
11,14—16
Cind usca-Voi decipamintul, — Eu pnindu-M i legamintul,
Pardsip a voastra Area §ifip iara§i cu pamintul...
Roditori sa fiji ca vija ce se fringe de mult rod;
Rod sa deie tot pamintul omenescului norod,
Stapinind el peste toate cele necuvintatoare
Cite-n apa mi§una-vor §i-or fi-n lume sburatoare. Gen.9,7

Libere lasap dar toate cele cite-acum se-ncarca,

§i cu voi plutesc pe ape in a voastra neagra Area,
Umplind ele tot pamintul de muljime fara seama,
Sa va fie voua hrana §i de oameni sa se teama,
Fiind Omu-n vegnicie, — tinar, matur sau batrfn,
Mai puternic intre toate peste cite-1 fac stapin!“ Gen.9,2—3,zn
Trebui un an sa treaca, pin-ce apa din potop
S-a uscat pe tot pamintul, de n-a mai ramas un strop. Gen. 8 3—i4
Atunci N oe cu feciorii au iegit din Area lor,
Spre-a-mplini ce lor grait-a Cel a-toate Ziditor;
Au dat drumul-ntii la toate vietajile lui N oe
Cele necuvintatoare, sa se duca-n a lor voe,
Ca de neamul fiecarei sa se umple tot pamintulx
Inmuljindu-li-se neamul, dupa cum a zis „CUVINTUL“;
Pe§tii-n apele cu matca, sburatoarele, prin ramuri,
Iar prin lunci, pe munji §i-n jungle, toate celelalte neamuri,
Alegindu-gi fiecare: apa, iarba, stinca, pom,
Ca stapin, urmind sa fie peste toate neamul „OM“... Gen .8,15—17
Acest neam avea sa creasca, mai zorit sau mai incet,
Prin cei trei ce-i are Noe, fiii: Sem. Ham, §i Iafet, Gen.9, is
Fiecaruia, la vreme, urmind Cerul prunci sa-i deie,
Pentru c-aveau, fiecare, dupa placul lor femeie.
§i Vlastarele lui N oe, cu zidirile voinice,
Fiecare cu femeia-i, odraslit-au fii §i fiice,

31
Cind usca-Voi deci pamintul, — Eu Jinindu-Mi legamintul,
Parasiji a voastra Area §i fiji iaragi cu pamintul... (pagina 31)

32
Iar acegtia, — pereche, — mai tirziu, la vremea 16r,
Ca parinpi, fii gi fiice au rodit cu mai mult spor. Gen.9 ,19
Bucurindu-se parinpi de traire lunga top,
Ca nunteau, din stranepoate, stranepop de stranepop.
Ajungind batrinul N oe pe pamint sa-§i poarte pagii
Pina ce chip nu mai fost-a ca sa-§i numere urmagii,
Caci abia putu socoata viejuirii lui s-o pe,
Implinind el, pin-la moarte, fara cincizeci, ani o mie! Gen.9,29

33
 SUB PUTEREA LUI SATAN

Astfel, oamenii la numar se-nmuljesc mereu, mereu,

Implinindu-se porunca vrerilor lui Dumnezeu; Gen.l,2s;9,;,7
Insa ei, de la o vreme, — de urite patimi ro§i,
Nu mai jin ca sint un singe top' din patru stra-stramo§i,
Ci, umplind cu-ale lor neamuri al pamintului rotund,
Sorb paharul far-de-legii, cu nesajiu, pina-n fund... Gen. l9,;—5
Serriiiitii sporesc intr-una, tavalite-n cele rele,
Ca potopul nu mai vine, de pe lume sa le spele.
De la munte pin-la munte, de la mare pin-la mare,
Seminjiile-ntre ele, de istov i§i pun hotare; Gen.3i, 5 2
Lacomia le cuprinde; ura-n suflet prind sa poarte;
Semen, semenul i§i surpa: frate, fratelui vrea moarte. Gen.27,47;
Mama, pruncul i§i sugruma; neagra-i inima-n tot viul; 3 1 , 18, 20,28
Fiul i§i ucide tatal, — tatal i§i ucide fiul!
Neam pe neam vrea sa se fringa, sub robie sa se-ndoaie; E x.3, 7,9
Seminjiile-n turbare, — uragan, — purced rasboaie.
Hula patimilor oarbe, — in acela§ lat de maluri,
Nalja valuri uria§e impotriva altor valuri;
Scapara naprasnic piatra; imnul morjii-l urla fierul,
§i, iubind prea mult pamintul, nu mai vede nimeni Cerul!

Cind poveste-i Cel ce pus-a peste ape Curcubeu,

Cine sa mai Jin a seama ca e-n Cer un „Dumnezeu“? E x .7^2
Unii-L §tiu doar ca poveste, insa cei mai mulji din lume
Nu §tiu nici macar atita, nici I-au auzit de nume... Isa.66.79
Dumnezeu?... Cine-i acela?... E-ntuneric?... E lumina?...
Mulji adora cite-o piatra; aljii focului se-nchina; ler.2,27
Aljii, la cite-o Jestoasa broasca hida sau la soare; Deut.32,75—17
Unui bou cu-anume pete pe spinare §i picioare;
Crocodilului se-nchina sau, asemeni, unui leu, E z.8,7(?—11
Dar, in chipul Lui din Ceruri, n-are nimeni Dumnezeu! Deut.32,78

34
Curg milenii de-ntuneric peste sufletele toate
§i spre Cer sa-nalje ruga, nici un suflet nu mai poate;
Ingenunche lumea toata „dumnezeilor“ o mie,
Dar pe Dumnezeul-Unic, nici un suflet nu-L mai §tie!
Pier Sodome §i Gomore, se scufunda Atlantide, Gen.19,24— 25
(Din ce-au fost, sa nu ramina decft Sfinxi §i Piramide).
Dumnezeu vorbind prin semne, sa-njeleaga lumea-ntreaga,
Insa lumea e ca beata §i nu poate sa~n$eleaga! Isa.i,>-6

Lumea nu-i decit o turma, care — pe-a mocirlei laturi,

Sub dezmajul fara margini, cu nimica n-o mai saturi!
Cum un pai il duce apa cind e repede piriul,
Tot asemeni, orice suflet in §uvoi il ia desfriul... Ier.5,7
Iat-o ridicind libapi idolUor muji, — in ciniec,
Ghiftuindu-§i infestinuri mult nesa$iosu-i pintec;
lat-o-n larga frenezie de desfriu, arzind sub stele,
Cu femei frumoase-n danjuri, fara nici un strai pe ele, Ier.5,s
Turma care nu mai §tie, — pentru azi §i pentru miine,
Decit doar atit sa ceara; „Circ §i piine! Circ §i piine!“
§i-astfel, zile tot mai piine de pacate-ntr-una curg
Pentru oamenii-n ospeje din amurg pina-n amurg.
Pe-ale caror mese-ntinse pururi ca de sarbatori,
Amforele toarna vinuri, din amurg §i pina-n zori,
Q nd cu simjurile-aprinse stind placerile sa pipai,
Paradis pamintul pare, sub Satan, iar viaj.a clipa-i!.. Ef.6,1 1 — 1 2

35
Iat-o ridicind libajii idolilor mu|i, — in etntec,
Ghiftuindu-§i in festinuri mult nesajiosu-i pintec... (pagina35)

36
 ZIDITORUL STA DE VEGHE §1 TRIMITE PROOROCI

Dar, pe cind sub far-de-legea lui Satan pamintu-ntreg e,

Cu Ochi Viu ce vede totul, Ziditorul sta de veghe! Deut. 2,22
D e pe Tronul Vegniciei de porfira gi de aur, PS. 138,2-6
Catre turma paminteasca cata lung al lumii Faur...
Clatina-a tristeje fruntea cu lumini cum alta nu-i
Cel care zidit-a omul dup-asemanarea Lui,
Neputind sa mai gaseasca decit chip gi decit grai
Amintind pe-ntiii oameni ageza$i de El in Rai.

Ce-a pus El in cei din care omenirea-gi trage seva;

Ce virtuji Adam primise, ce virtuJi primise Eva!
Crinii Raiului, flori albe care nu cregteau din lut,
Nu erau ca cei prin care omenirea s-a-nceput! Ier.2,22

Zidind Cerul gi pamintul, Dumnezeu, cite le-a vrut,

Zis-a numai: „Sa se faca“! — gi de-ndata s-au facut;
Dar pe OM — asemeni carui nici o vietate nu-i,
Insugi Dumnezeu, spre cinste, 1-a facut cu mina Lui; Gen.2,7

§i i-a dat lui daruri multe, ca gi cind i-a pus cununa,

Cum n-a mai fost daruita dintre vietaji nici una.
Insa, mai presus de-asemeni cunoscute daruri nalte
Ce pe OM deosebescu-1 de faptura celorlalte,
Dumnezeu i-a pus in cele ale duhului, — ascunse,
Mari puteri, nebanuite gi de mintea-i nepatrunse,
Pe cari dac-ar gti el insugi ca le are-n cercul frunjii,
Dupa vrerea-i, ar fi-n stare, prin cuvint, sa mute munpi. Mat.2l,;9—2i
Cu ce-i Duh in el, s-ar duce peste Jari gi mari oriunde,
Numai in citeva clipe, chiar prin zid putind patrunde.
Intre forjele naturii, el ar fi o forja noua;
Ar putea s-adune norii din adincuri gi sa ploua!

37
A t putea calca pe valuri, — legea firii chiar s-o-nfringa;
Sufletu-i sa nu mai geama, ochii lui sa nu mai plinga;
Fulgerele sa se aprinda; tunete prelungi §i multe
Sa se-auda prin vazduhuri, stind de vrerea lui s-asculte!
Ar putea atftea face, prin a Duhului Sfint raza,
Cite ochiul nu cuprinde, cite mintea nu viseaza!
Grindinele sa le-abata; tinereje sa-si rejie!
Via|a sa §i-o prelungeasca dincolo de ani o mie;
§i-astfel ar putea fi-n stare, sa-§i invinga vrerea sorjii;
Orbilor sa dea luniina; ar putea sa-nvie rnor|ii.

Da! Acestea sa le faca OMUL ar putea mereu,

Dar slujind el nu Satanei, ci slujind lui Dumnezeu!
Fiindca, mai apoi, prin DAVID, n-a grait fara temei
Din Cer oamenilor Tatal, — drept: „Voi sinteji Dumnezei!“ • Ps.8 h <5
lar Cuv!ntu-I, nu degeaba vrut-a oamenilor spune, In. 10,34
Peste veacuri, cu iubirea, tuturor parind minune;
„...Daca-n inimile voastre vep avea credinja tare
§i ve|i zice-acestui munte, singur sa s-arunce-n mare,
Fara s-aveji indoiala c-ar putea sa se ridice,
Va fi voua totdeauna dupa cele ce veti zice!...“ Mar. 11,23
lata ce puteri deci pus-a Dumnezeu in OMUL sau,
Pin-ce omul nu-mplinit-a vrerea duhului cel rau! Gen.3,(5
Caci, un lanj fimd zidirea Dumnezeului Preasfintul,
Omul e veriga-ntiia legmd Cerul cu pamintul!
§i ce jos au vrut sa cada, de pacat goni|i din urma,
Cei din care-acum viaza cea mai pacatoasa turma!
Nu mai §tie-aceasta turma, in pacate cufundata,
Ca e-n viaja dupa vrerea Milostivului ei Tata!
Ea nu sta sa ia aminte — in desma$ sorbind paharul
Ca: nu poate fi urciorul, pina ce nu e olarul! Gen. 13,13

La §opirla, §erpi §i pietre, Faraonii toji se-nchina;

De la Cer lumina vine, dar in Cer ei n-au lumina! Eg.8,io—ii

Dumnezeu le vede toate §i, mihnit fiind atunci,

Le trimite lor pe Moise, dindu-le din Cer porunci, EX.3 ,7,8,10— 12
Dar pujini sint ai lui Moise, seminpi din Israel,
§i-n pustiu pe ei sco|indu-i, anevoie cred in el,
Dupa ce le-arata semne §i minuni ce spun mereu
Ca trimis de Cer e Moise ca un Uns de Dumnezeu! O S.12 ,14
Ier.32,n

38
Prin pustiu mergind cu turma-i spre rivnitul ei liman,
Ca sa-i faca a§ezare in pamintul Canaan,
Moise, bar avind prin Tatal, marea-n doua o desparte
§i tot natul seminjiei merge-gi dramul mai departe,
Iar in urmd Egiptenii urmdrindu-i, vrind sd treacd,
Moise apele ie-rnbind §i du§mcinii top se-neacd. L x . A , 21— 23

Mai apoi sub, crunta foame, to$i cirtindu-1, piine-i cer

§i prin Domnul, atunci Moise piine lor le da din Cer, EX. 16,4,15
Caei plouat-a Cerul mana gi adus-a tuturor,
Carne vie pentru hrana. — nor de prepelije-n zbor, E x .16 ,13
§i-n pustiu nefiind apd, Moise, cu puterg-adincd\
Izbind stinca cu toiagul, a $i§nit izvor din stincd! E x .1 7 ,6
PS.77, 15,16
Savir§ind acestea Moise, a suit el in Sinai, Num.20,io—u
Muntele din care Domnul-Dumnezeu cu Viu-I grai Isa.48,2i
A rostit intreaga-I Lege catre Moise, vrind ca el
S-o coboare scrisd-n piatra neamului lui Israel.
— — E x . 20.2- / 7 ;
Ca fiind el intre neamuri cel dintii care mereu 3 Z i s — 16
A crezut §i-a pus nadejdea-i intr-Un singur Dumnezeu!

Pe cind celelalte neamuri preamareau In a lor vatra

Dumnezei in: boi, in soare, in balauri, foe sau piatra...
Dar, mergind ei prin pustie §i-ndurind cite se-ndura
In pustiu unde nu-i piine, unde setea arde-n gura,
§i mereu cirtind pe Moise §i pe Dumnezeu la fel,
S-a fost miniat in Ceruri Dumnezeu pe Israel
§i trimis-a ca pedeapsa nigte §erpi inveninaji
Ce-i mugcau, — murind indata cei care erau mugcaji!... Num.21,6;
PS.77, 31— 34
Au grait atunci lui Moise, ca sta Dumnezeu sa-i certe,
§i i-au zis lui sa se roage Domnului, ca El sa-i ierte...
§i, facind el rugaciune de credinja fara seama,
Dumnezeu i-a zis sa-nalje lor un garpe de araina,
§i top cei mu§cap ce-n urmd vorprivi §arpele-n faj,a,
Nu vor mai muri de §arpe, ci rdmine-vor in via\d! Num.2 1,7

Moise-a fost facut intocmai cum grait-a Ziditorul,

§i de mugcatura Mor^ii §i-a fost isbavit poporul!... Num.2l ,«—9
Dar, sfir§indu-§ipnbegia §i sedpap fund de jug
Dupd ce iau Canaanul, jam pHnd de bel§ug

39
Iar in urma Egiptenii urmarindu-i, vrind sa treaca,
M oise bra|ele-§i intinde §i dugmanii toji se-neaca! (pagina 39)

40
§i-n pustiu nefiind apa, Moise, cu putere-adinca,
Izbind stinca cu toiagul, a Ji§nit izvor din stinca! (pagina 39)

41
 A rostit iritreaga-I Lege catre Mcise, vrind ca el
vS-o coboare -— scrisa-n piatra — neamului lui Israel (pa^m 39}

42
§i to|i cei mu§ca|i ce-n urma vor privi §arpele-n fata,
Nu vor mai muri de §arpe, ci ramine-vor In via|a... (p a g m a 3 9 )

43
 Dar, sf!r§indu-§i pribegia §i scapap fiind de jug,
Dupa ce iau Canaanul, tara plina de bel§ug, (pagim 39)

44
Ratacirea iara§i vine... D um nezeu, allu m ii Faur,
E uitat din nou, iar cinstea e-a vijelului de aur... Os.13 ,2;
Tot acel vi|el, §i care in pustiu ie-a fost ca smint, Ier.2,s— 0
Dar pre-nchipuit in urma tot in aur §i argint! Ez.20,2s
Om-uciderea §i raptul §i minciuna §i-adulterul Ier.7,9—;;
Sint deprindeii lor. de parca le-ar fi vrut prin Legea-I Cerul...
Ziditorul vede toate §i, la cei din valma viejii,
Rind pe rind, — ca sa-i indrepte, -- le trimite toji Profejii...
Cei cu darul profejiei, nu spun de la ei cuvinte,
Ci, prin ei, I§i spune Insu§i Dumnezeu vrerile sfinte, Ier.1 ,4—9,25,4
§i-astfel, orice profejie trebuie sa se-mplineasca, II Pet.l,79—2;
Venind ea nu de la oameni, ci fiind Dumnezeiasca! Am.3,7
Apoc. 1 ,2— 2
Iata-1 a§adar pe E>avid, ca luceafarul feeric
Cu-a lui raze de lumina prin adincul intuneri .-
§i plecindu-se cu glasul spre auzui fiecui,
Parca fulgerind in noapte, tunet e cuvintul lui;
„Zis-a cel nebun, in sine: „Nu e nici un Dumnezeu“!
Qamenii prin a lor fapte, cad mereu mai jos, mereu!
Intre ei nu e nici unul care binele sa-1 faca,
Nu-i nici unul plin de mila, ca, lui Dumnezeu sa-I placa. Ps.13,;
Dumnezeu din Cer privegte pe pamint; in jos El cata;
E vreun om care spre Ceruri cauta pe Sfintul Tata?... Ps.i >,2
O, dar iata ca pacatul pe pamint e-o larga balta,
§i-n ea, plini de stricaciune, to|i inoata laolalta...
Nu-i nici unul intre din§ii poleit de-al milei har;
Binele ca sa-1 mai faca, — unul nu mai e macar! Ps.13,2

Oare, mintea §i-au pierdut-o in nelegiuire adinca

Cei ce astazi, ca pe piine, pe poporul Meu maninca?
In a lor faradelege, nu mai au ei nici o teama?
§i pe Dumnezeu din Ceruri, sa-i indrepte nu-L mai cheama? Ps.13,4
Idolii tot cresc la numar §i, pe ei punind temei,
Ratacijii, al lor suflet il dau altor dumnezei... Ier.11,22
Umbla numai pe cai strimbe, neguroase §i inguste, Ps. 106,20
Fara ca vreodata raul §i pacatul sa-i dezguste!
A ~

In Dumnezeiesc soboru-I, Milostivul lumii Tata

Intre cei a-tot-puternici sta §i Jine Judecata; Ps.8i,y
„Pina cind voi judeca-vep, alegind nedrepte cai,
Ca sa partinip intr-una pe nelegiuiji §i rai?...
Daji saracului dreptate; celui slab, celui orfan; Is. 1 n
Obiditului ce plinge, pururea voi fiji liman.

45
Pe nenorocit, scapaji-l; cel in lanj sa se dezlege,
Scoateji-l degrab din gbiara railor cei far-delege!“
Dar ei nu vor nici sa §tie, nici ca sa priceapa vor,
Ci mereu prin intuneric bijbiiesc in drumul lor.
Nedreptate fara margini a cuprins tot globul lumii,
De se clatina |i geme toata, temelia lumii. Ps.8 1 ,2—5
„Tremura$i de-a Lui minie §i nu mai urmaji pacatul!
Spunefi inimilor gregul, cind la somn va cheama patul;
§i-n voi taca-acele patimi ce vor iuie sa va poarte
Sufletul in cea mai neagra gi pe ve§nicie moarte!... Ps.-V

Astfel geme pe-a lui harfa, in adinc de vremuri vechi,

David catre cei ce-n via|a sa-1 auda n-au urechi,
Dupd care vazind. Total ca pacatul nu se curmd,
A trimis pe ISAIA ca profet in marea turma,
Sgiljiind-o prin cuvinte ca de foe, — doar va-njelege
Sa se lepede de viaja petrecuta-n far-delege.
lar cind lumii proorocul ii aduce cuvint greu,
Nu graie§te Isaia, ci graie§te Dumnezeu; Am. 2,n—n \
„...Boul §i magarul insu§i cunosc singuri pre stapinul 7,15
Care vine sa-i adape §i le da la iesle finul,
Dar poporu-Mi, — ce se-nchina la §opirle §i la broaste,
lata ca nu mai Ma §tie, iata, nu Ma mai cunoagte... Isa. 1,2—3

O, vai Jie, neam de oameni ticalogi, popor de rele,

Tavalit in far-delege, in pacate de tot grele,
Parasitu-Ji-ai pe Domnul Cel care din lut te-a tors,
Slava I-ai tagaduit-o, spatele tu I-ai inters,... Isa. 1,4
(Hu ce bici sa te mai bata ca te razvTategti mereu,
Impotriva Celui care nu-L mai §tii de Dumnezeu?...
Capul Ji-e bolnav gi-asemeni trupul tau pin-la calciie;
Sanatos in el nimica n-a putut sa mai ramie!
Ja ra ta-i pustietate, iar ceta|ile ei sint
De foe toate, toate arse gi cenuga data-n vint...
§i-a ogoarelor ei roada, — cit n-o cotropesc ciulinii,
Sub privirea~£i adunata, satura pe toji strainii... Isa. 1,5,7

Putregai tu egti in tatui, dar ia seama, Israile,

Ca nu fi-vor nesfirgite ale tale biete zile...
Ziua Domnului e-aproape: Ziua judecapi vine
Ca un uragan ce-aduce toata frunza dupa sine,
Toata frunza-ngalbenita, toata iarba cea uscata
Va veni-naintea Celui ce va face Judecata.

46
Dupa care vazind Tatal ca pacatul nu se curma,
A trimis pe ISAIA ca profet in mare a tnnna, (pagina 46)

47
Ca-n cetaple-p, pe uliji, calca toji cu pagi trufagi,
Cei mereu depringi la rapturi, camatari §i ucigagi;
Cei ce n-au cunoscut mila, fara inimi fiind top;
Cei ce-alearga dupa aur, in tovaragii de hop;
Dregatori care din mita, nedreptapi fac temei,
Neputind s-ajunga plinsul vaduvelor pin-la ei! Isa.l,6,7,21,23,24,
27— 28
Savirgind acestea toate, Israile, ia aminte,
Ca veni-va ca un trasnet Ziua Judecapi Sfinte, LUC.21,55
Groaznica-n a ei minie, ea veni-va cu macel,
Nimicind pe tot pamintul pacatogii de pe el... Isa. 13,9,77; 5,23
Atunci nu vor mai ramine nici tirani §i nici migei;
Lumea fi-va pedepsita pentru far-delegea ei!
Top luceferii din slava, cum gi-al stelelor sobor
Nu vor mai putea, ca-n veacuri, sa-gi mai dea lumina lor;
Soarele, la rasaritu-i, igi va-ntuneca cununa
§i pe Cdr sa straluceasca nu va mai iegi nici luna...
Vor pieri nelegiuipi sub minia cea mai sfinta,
§i-a tiranilor trufie pe vecie fi-va frinta...

Cerurile-n ziua ceea sgudui-le-va Preasfintul,

§i adinc va fi sa fie clatinat integ pamintul;
Focul va cadea din ceruri pe tot lungul gi tot latul,
Ca sa arda pe vecie, in adincu-i tot pacatul... Isa. 13,9,10,13
U n c u p to r , d e m u l t d v r e m e , — h o t a r i t p e n t r u M o l o c h ,
A r e v a tr a -n fie r b in ta td s u b ja r a te c u - i d e f o c ,
L e m n e - s d i n b e l§ u g ... D e c i D o m n u l , — v e s t e n i m e n i p i n - a p r in d e ,
V a s u f l a p a P ije lia § i- a l S a u r u g s e v a a p r i n d e ! Isa.30,33

Ia aminte Israile, — leapada-te de pacate,

Pina nu s-aprinde rugul Celui plin de bunatate.
D a sfat bun gi S dreptate; fii mereu sub para milei;
Umbra ta ca noapte-ntinde-o pe cel slab, in miezul zilei,
Sa nu dai de gol fugarul, ci sa faci in aga fel
Ca s-ascunzi pe cel ce fuge cu urgia dupa el!... Isa.16,3,4

U r m d to r tr im is d e D o m n u l, s p r ijin it f u n d d e in g e r i,
A p o i v i n e I e r e m i a , c e l c u s u s p i n a t e „ P lin g e r i“, PI. Ier.1,5,9
C a re , n e a m u lu i lu i I a c o b v r u id s d - i r is ip e a s c d s o m n u l,
f § i r i d i c a - n l a c r i m i g l a s u l § i p r i n e l v o r b e § te D o m n u l
„Minunap-va voi, G. ruri, gi-mpietrip cu-a voastre stele,
Caci poporul M eu facut-a dintr-odata doua rele:

48
U n cuptor, de multa vreme, — hotarit pentru Moloch,
Are vatra-nfierbintata sub jaratecu-i de foe,
Lemne-s din belgug... D eci Domnul, — veste nimeni pin-a prinde,
Va sufla ca vijelia §i-al Sau rug se va aprinde! (pagina 48)

49
 Urmator trimis de Domnul, sprijinit fiind de Ingeri,
Apoi vine Ieremia, cel cu suspinate „Plingeri“,
Care, neamului lui Iacob vrind sa-i risipeasea somnul,
I§i ridica-n lacrimi glasul §i prin el vorbegte Domnul; (pagina 48)

50
M-a fost parasit pe Mine, — Viu izvor de apa Vie,
Dumnezeul cel din Ceruri care-1 scapa din robie,
Si-apoi, pe coline-nalte, noi flntfni de apa-gi sapa,
Dar fintini fara izvoare, care nu pot pne apa!... Ier.2,12— 13

Cum se rugineaza hojul prins in fapta far-de-legii,

Israil sa se-nrogeasca cu top preopi §i regii,
Fiindca lemnului se-nchina: „Tu mi-egti tatal, tu mi-e§ti scut1
§i zic pietrei: „Tu mi-e§ti mama, tu pe Jume m-ai nascut!“ Ier.2,26,27

Israile, Israile, pocaiegte-te de vrei

Idolii de lemn §i piatra sa-i gonegti din ochii Mei,
Ca de nu, cu grea urgie te voi covir§i-ntr-o zi
§i striga-vei catre Mine, dar nu te voi auzi!...

Mai departe, Ieremia, trist, cu lacrimi ca de singe,

Domnului vazind minia, pe Ierusalim il plinge.
Prin „Ierusalim“, Profetul plin de har, vrind sa-n|eleaga
Nu lerusalimul lumii cunoscut, ci lumea-ntreaga!
O, cum s-a-negrit acum aurul dorit in viaja,
Cel mai fara seaman aur, cum s-a fost schimbat la fa$a!

Ale tale pietre sfinte §i temeinic imbinate,

Q t de triste pretutindeni zac pe uliji aruncate... Pl!n. Ier.4,7
Ispagind pacatul celor ce s-au infrajit cu furii,
Limba pruncului ce suge, s-a lipit de cerul gurii...
Ispagind pacatul celor nesatui de-a tot cuprinde,
To|i copiii lor cer piine, insa nimeni nu le-o-ntinde... Plin. Ier.4,4

Cei care mincau odata pe ales, cu vfn gi poame,

Astazi, trigti gi sup£i la faja, cad pe ulije de foarne; Plin. Ier.4,5
Cei crescuji numa-n porfira, —nebatup de vint gi ploaie,
Iata-i culcugip in zdren|e, pe gramada de gunoaie! Plin. ler .4 ,4 - 5

Prinp stralucitori in viaja, negtiind ce e suspinul,

Albi ca laptele la fa|a, ca zapada sau ca crinul,
Chipul lor, ieri ca margeanul, sub a! Abundenjei Com,
A ajuns acum mai negru ca funinginea din horn;
Nu-i mai recunogti pe ulip... Pielea ca de om sarac,
Top o au acum useata cum e coaja la copac...

51
Sunt mai fericiji acuma cei ucigi de sabii ieri,
Decit cei ce pier de foame, istovip de-a lor puteri;
§i se sting incet-cu-ncetul, laolalta om §i ciine,
Doborip fiind de lipsa roadelor, ca §i de piine!...

Cu-a lor miini, femei duioase prind a pruncilor comoara

§i plingind, i§i fierb copiii sa-i manince, sa nu moara. Plin. Ier.4,7—1 0
Tot ce din stramogi avut-am, tot ce-n lege mogteneam,
A cazut in mina celor de alt singe, de alt neam...
Mamele ne sint vadane, toti sintem orfani de tata;
Ne bera apa cu parale; gi-avem lemne, dar dam plata...

Pe grumaji impilatorii stau calciiul sa ni-1 pna,

§i sub toata istovirea, n-avem parte de hodina... Plin. ler.5,2— 5
Ei batjocoresc intr-una pe femei §i pe fecioare;
Celor mari ai nogtri, pus-aulajuri de spinzuratoare,
Iar la cei batrini de zile, cu zapada-n plete, iata,
Nici macar ca la gunoaie astazi nimeni nu mai cataL. Plin.Ier.5,ri—1 2

§i profetul care plinge, — vazator pe-a lumii tina, —

Dintru ceea ce mai vede, pentru Dumnezeu suspina:
„0, rarunchii mei, cit sbucium este-n voi, de cele rele!
Cit ma doare cochilia-invelig inimii mele!
Inima mea bate-n pieptu-mi §i n-am tihna care-o voi,
Caci din nou aud Eu glasul trimbijelor de razboi... I q XA,19
Larg prapad §i darimare trimbijele dau de veste
§i zidirea |arii toata nimicita astazi este...
Corturile-Mi. intr-o clipa, doborite-s la pamint
§i colibele-Mi agijderi toate pustiite sint... Ier.4, :o

Pe pamint imi indrept ochii: ce oustiu, cita ruina!

Catre Cer intorc privirea-Mi: c ce lipsa de luminal...
M-am uitat la mun|i asemeni, pe sub streginile frunjii;
O, cum se desp ;”-n doua gi cutremura-se munjii! Ier. -24

A vazduhurilor pasari au fugit din ierbi, din pom...

Imprejurul meu iar caut: nici ppenie de om!...
M-am uitat apoi pe jarini: Jarinile-s 6 pustie,
§i cetaple-s ruina, de-a miniei Lui urgie!...“ Ier.4,25—2e

52
„Cind fncovoiam dreptatea celui slab sau celuilalt,
Far-delegea stind in faja Dumnez&ului Preainalt,
Cind orfanului, prin foame, ii curmam oftarea-n piept,
Oare, drept sa se minie pe noi toji, n-avea Cel Drept?“ Plin. le x 3 j s —36

Astfel zis-a Ieremia cel cu lacrima de foe,

§i, cu trimbija la gura, e trimis alt Prooroc; Ez.2^ — i
Trimbija lui se ridica trimbijind prelung, fierbinte,
De-al ei glas sa se trezeasca pin-§i morjii din morminte!
A s c u l t a f i - l v o i n o r o a d e t o a t e § i-n { e le g e -fi-l,
C a , d in tr im b if d d e a u r tr im b q e a z d I E Z E C H I L :
„Zis-a Domnul catre mine, cu Dumnezeiasca-i gura:
„Israilul, inaintea-Mi iata ca e tot o zgura!
Laolalta toji: arama, fier §i plumb §i cositor,
In mijlocul vetrii unui ars inflacarat cuptor!
Cind sint to|i ai fardelegii, toji ai raptului, toji mint,
To$i s-au prefacut de-o vreme intr-o zgura de argint.
Dar, precum argint, arama, plumb §i fier pui la un loc
Ca sa se topeasca toate in cuptoru-ncins de foe,
Tot a§a Eu va voi stringe, pentru toate-a voastre rele,
§i spre-a va topi, sufla-voi flacara miniei Mele.
§i cum se tope§te-argintul intr-o vatra de cuptor,
Voi topi Eu laolalta trupurile tuturor,
Ca sa §tiji ca Eu sint Domnul §i minia M ea a§a e
Q nd pe pacatogi revarsa arzatoarea ei vapaie! E z.22 J 8—22
A

Impotriva-Ji, Israile, iata ca sflrgitul vine!

In curind va fi sfirgitul; vine moartea pentru tine!
Pentru cele patru laturi a pamintului tot, iata;
Se va ridica minia-Mi, cu prapadu-i sa le bata!
Vremea vine! Vine spaima! Ziua este mult aproape,
Lacrima s-aprinda-n gene, val sa curga de sub pleoape! E z .7,2— 3

Cel ce cumpara, sa n-aiba bucurii c-a cumparat,

Cel ce vinde pe nimica, sa nu fie intnstat,
Bucurii sau intristare s-aiba, nimeni sa mai poata,
Ca urgia care vine, va cadea pe gloata toata! Ez, 7, 12— 13

§i urgia Mea-mpotriva-p cind voi pune-o Eu la cale,

Judecata fi-va toata far-delegea vie|ii tale;
Napusti-voi peste tine a urgiei M ele o§ti,
Sa cunogti ca Eu sint Domnul §i minia-Mi s-o cunogti! Ez. 7, 4

53
AsqjjltaJi-l voi noroade toate §i-n^elege~ji-l,
Ca din Cer primind porunca, va vorbe§te IzechilL. (pagina53)

54
lata dar, sffr§itul vine! Impotriva-Ji se de§teapta
Judecata cea din urrria, Judecata cea inai dreapta!
Ochiu-Mi fi-va fara miia! Cumpana Mea, fara mita
§i, din viata-J.1, nici o fapta nu va fi neraspiatita!
Dup-a ta ticalo§ie ee-n launtrul tau sporefte,
Voi plati, — sa §tii ca Domnul Eu sint, Cel care platefte! Ez. 7, 6, 9

lata ziua! lata vine! Tuturor vine cununa;

!nflore§te malt toiagul, — infnfttzind trufia-ntr-una;
Siinicia cregte, cregte cum vor dregatorii, regii,
Sa slujeasca tuturora ca toiag a! far-delegii;
Dar nimic nu va ramine, cum cred ei §i precum vor,
Nici din gloata, nici din larma, nici din stralucirea lor! Ez.7,1 0 --U

Suna trimbija; Auzi~o! Parc-auzul sta sa-1 spargaL,

Totu-i gata, dar la lupta nimeni nu va fi sa mearga,
Caci minia Mea sporind-o ca-n Sodoma §i Gomora,
Sa plateasca fiecarui, e-mpotriva tuturora! Ez.1,13—14

Dintre pacato§i, nici unul nu va mai scapa acuma:

Sabia, ucide-afara, inlauntru, foamea, ciuma..,
Cel ce-n |arina se afla, sabia-1 va fi ucis,
far de ciuma §i de foame, in cetate cel inchis...
Cei ce vor scapa cu fuga, vor muri — hulubi iehui
Fiecare-n vagauna-i, pentru far-delegea lui! E z .1,15—16

Miinile mai moi ca ceara fi-vor toate, simfind groapa,

§i genunchii tuturora curge-vor atunci ca apa.„.
Pe to|i, spaima-i va euprinde, pe bogat §i pe sarac;
§i spre-adinca umifinja, toji se vor incinge-n sac;
Se vor ru§ina to|i ochii, — ca loviji fiind cu biciul,
Pe cind cape tele toate se vor ple§uvi eu briciuL. tiz.l-J7.lS

Tot argintul — strins comoara — §i~l vor arunca in drum,

§i va fi o spurcaciune aurul la to|i aepm,
Caci ai lor argint §i aur nu va mai putea sa-i scape
De urgia sfinta-n care tot pacatul lor incape!
Pintecul nu §i-I vor umple cu argintul §i-acel aur
Ce 1-au strins o viaja-treaga ca nepretuit tezaur;
Nu s-or satura cu-acesta, pentru ca, — la adunat, EZ.1,19
Le-a fost lor raereu pricina de cadere in pacat!

55
A le lor podoabe scumpe, — idolii lor care mint,
Faurite spre trufie tot din aur §i argint,
Le-oi preface-n spurcaciune, cum mai drept sa le zic nu Mi-i
§i le-oi da spre jaf !a raii §i nelegiuipi lumii! E z.7,20,21

Faja M ea o voi intoarce de la ei, — de§i Ma doare,

§i tilharii pingari-vor ale M ele dragi odoare...
Cele mai cumplite neamuri peste ei le voi aduce,
Avujia §i caminul tuturora sa le-apuce;
Celor mari curmind trufia, dindu-le lor plins fierbinte,
Pingarind a lor icoane §i laca§urile sfinte! E z .7,22,24

Vine spaima! Mintuire vor cata, — dar astadata,

Pacato§ii nu afla-vor mintuirea cautata...
Va fi spaima peste spaima §i vedea-vor in suspine,
Peste-o grea nenorocire, alta §i mai grea ca vifte!

D e la Prooroci vedenii cere-vor, — §i sfinte moagte,

Insa Preotul acuma Legea n-o va mai cunoa§te,
§i sub spaima ce-au adus-o neamurile de pagini,
Sfatul va pieri din gura injelepjilor batrini. Ez.7,25,26

R egele cuprins de jale, fi-va negru ca pamintul

Pe Voievod — in uluire — il va-ncremeni spaimintul,
Iar poporului acuma, — far-a §ti ce mai ingaima,
Tremura-i-vor ca bolnave miinile, pierit de spaima!

Astfel le voi face plata §i rasplata tuturor,

Dupa-a lor ticalo§ie, dupa felul viejii lor,
Judecind pe fiecare, sa cunoasca top ca Eu
Le sint lor Judecatorul, Tata-n Cer §i Dumnezeu“... Ez.7,27

§i-ntr-a omenirii gloate vin Profepi rind pe rind,

Aducindu-le cuvintul Tatalui §i sfintu-I gind, —
Dintre care iluminatul DANIIL, — in cite turmd,
Vede cele ce-au sd fie pind-n ceasul cel din urmd.
Pina dincolo de veacul viepi noastre pamintene,
Timp in care, mari va curge lumii lacrima din gene
Pentru cite-i va da Tatal-Dumnezeu din Cer sa soarba,
Ca-npacate-§i duce viaja: surda pururea §i oarba!

56
Dintre care iluminatul DANIIL, — in eft e turma,
V ede cele ce-au sa fie pina-n ceasul cel din urma. (pagina 56)

57
„!n acest rastimp de veacuri §i milenii, spune dinsul,
Tot mai grcu va gemejumea, tot mai mult ii va fi plinsul...
Robi pacatului de-a valma, ridica-se-vor anume,
Om pe om sa^se rapuna, neam pe neam sa se sugrume;
§i dintre toji Imparajii ciji vor vrea sa se sfi§ie,
Unul are sa se suie cu mai multa semepe,
§i dorind stapin sa fie peste eft mai mult pamint,
Infract cu departapi de la legamintul stint,
Va trimite o§ti in lume, vitejia sa §i-o plimbe,
Sflnta jertfa s-o alunge, praznicile sa le schimbe;
Va grai trufa§e vorbe, — alungind tot ce e Psalt, Deut.7,23—25;
Cu ocari spuse-mpotriva Dumnezeului Prea-Nalt! 8 ,9 —19
Pingari-va cele sfinte §i cetatea-n care ele ApOC.13,(5—7
Primeau cinstea lor adusa de cei necazuji In reie!
Pe toji sfmjii nimici-va in intregu-le sobor,
Uriciunea pustiirii a§ezmdu-o-n locul lor,
Ridicind pe-nalte socluri de arama §i argint
Idolii cei fara graiuri ce-n mujenia lor mint! Dan. 11,3;

In acele lari in care el va fi-ntarit deplin,

A§eza-va cinstitorii dumnezeului strain, —
Caror pentru biruinja sabiilor §i-a ior scuturi, D an.ll, 39
Le va da pe mina |ara §i le va-mparji $inuturi!... Isa.56,n

In aceeagi vreme fnsa se va fi umplut paharul,

Q nd noroadele sorbi-vor cum in veac n-a fost amarul,
Dupa cele ce-au sa-ndure pentru-a lor pacate grele,
De la Dumnezeul ve§nic Cel de mai presus de stele... Dan. 12,i

Caci atunci, intreaga lume ajungind sfirgitul viejii,

Fi-vor toate celespuse in Seripturi de to|i Profe|ii:
Morjii cei ce dorm de veacuri, invia-vor top §i iata,
Inaintea Celui Ve§nic vor veni la Judecata:
Dreppi, pentru vegnida viepiirii data lor,
Pacatogii, pentru focul carui osindi-s&-vor“! Dan. 12,2

Dar Profepi cu-a lor zise ce-n Seripturi din veci le scriu,
Pentru cei mai mulp din lume fost-au glasuri in pustiu,
Fiindca, iata, turma-i surda, oarba e, cu mintea cruda,^
§i, de-ax fi tunat Profepi, — tot n-avea cum sa-i auda!

5S
Ba, mai mult: graind ei lumii toate cite le-au fost zis,
Prigoniji au fost de iume, iar pe unii i-au ucis,
Intre care Z A H A R IA, proorocind nu fara har,
Omorit a fost cu pietre intre Templu §i Altar!

Ce pastor sa mai mdrepte turma asta idolatra

Ce se-nchina la argila, la arama §i la piatra? Ez.8,10—11
Turma ce-§i inalja sie§i, cu zidirea lor cea mica. Ex.32,r,
Dumnezei din boi, din fiare, din halauri §i pisica; lev.44,2,5;
Turma care pentru aur, se sfl§ie, urla, plinge Jud.2 13; 10 6
§i se-mbata de placere, delirind cind vede singe!

Lumea-ntreaga e bolnava... gem e greu sub Lucifer, Os.11,7

Diavolul a-nlanjuit-o pe pamintul fara Cer, Isa.l ,2—6
Fiecare om e sclava:! duhurilor din Infern
§i pacatele, ca plumbtil, peste suflete s-a§tem...
Pofta carnii cre§te-ntr-una ca navala unor ape,
Care-amenin|a, din ele nimenea sa nu mai scape.

Sub a patimilor smoala, geme fiecare ins,

D e la cre§tet la calciie de mocirla mai mult prins.
Nu mai e nici o lumina — far pe mai spre-al marii larg,
Iar corabia plute§te fara cirma, nici catarg,
Valurile spumegate gata sint s-o-nghita-n ele,
Ca sa piarda astfel lumea Cerul ei cu sori §i stele!... •

* ~
Isa. 2 9— 22; 13 9— 16; 6 6 15— 16; 63 1— 6; Ez. 38 18— 22; Ier. 25 33; Ioil 2 fO—n ; Am. 8 9— 10,
Zah. 1 4 1— I6; Mai. 3 2—3, 5; Apoc. 6 12— 17; Sol. 1 7— 18; Luc. 17 26—30.

59
 CARTEA Il-a

LUMINA DIN LUMINA

Uraganul cre§te-ntr-una... D eci corabia s-o scape,

Sa n-o-nghita pe vecie Lucifericile ape,
Trebuie trimis Qrmaciul care mai tirziu, spre maluri
Cirmuind a lumii Area, — va calca marej pe valuri. In.6,ij—2o
Lucifer ca sa-njeleaga ca stapin pe lume nu-i,
Sa-i arate ca pamintul nu e-Imparapa lui,
§i s-aduca omenirii Legea noua, de temei,
Luminind-o sa se-ndrepte catre Ziditorul ei.

§i Stapinul fara margini peste marginile-a toate,

Sub al carui Ochi se mi§ca a zidirii Sale gloate,
In adincul intuneric ce-a cuprins a lumii tina,
Hotarit-a sa trimita Sfinta Cerului Lumina, Isa.42,6
Cea din Dumnezeu aprinsa §i strafulgerfnd in mers
Mai-nainte de toji sorii, care ard in Univers, Pild.8,22—30
§tiind Tatal cit §i Fiul toate cele ce-au sa fie In.1,7
Pin-ce trimbija-lnvierii va suna din ve§nicie. Col. 1,7 7

Proorocul Zaharia prinde-atunci din Cer, de sus, Dan.2 22;

Cele-ce — sd spuna lumii, — Ziditorul i-afost spus: Ps.1381—13;
„Iata, este aici cu Mine Omul incarcat de Har, Fapt225;In2l77;
Caruia, din ve§nicie, pus-am numele „Vlastar“; Evr.4 1 3 .
Care, vlastarind El insu§i intre oameni pe pamint,
Va zidi-n marire Templul Dumnezeului Cel Stint! Zah.6 ,72—13
Ez. 11,22—24

60
Proorocul Zaharia prinde-atunci din Cer, de sus,
Cele-ce — sa spuna lumii, — Ziditorul i-a fost spus: (pagina 60)

61
Fi-va-nve§mintat cu Slava, §i, pe Tronu-i de domnie
Va §edea sa-Imparajeasca in a vecilor vecie!
Va sta Domnului de-a dreapta, intru slava Arhiereu,
Cu de-a pururea unire intre El §i Dumnezeu!“ P s.109,4
Dan.7,27
Drept aceea, din lumind tnger luminos coboard, Zah.6,75
Bund-Veste sd-i aduca Celeipururea Fecioard;
„Bucura-Te, — zice Sfintei, solul slavilor ceregti,
Ceea-ce e§ti Prea-curata §i de daruri plina e§ti!
Dum nezeu cu Tine este §i-ntru toate-L ai Temei,
In veci binecuvintata §i slavita-ntre femei!

Nu te teme, caci aflat-ai bar la Dumnezeu Cel Viu;

Iata-n pintec zamisli-vei §i vei na§te-n taina Fiu.
Va fi Mare fara seaman §i se va chema Iisus,
Fiul celui Prea-l^alt, — Fiul Dumnezeului de sus, LUC.1 ,2&—33
Care-I va da Tron de Slava, iar a Lui Imparajie Isa.9,6
Intru ves.curile toate nesfirgita va sa fie!...“ Dan.2 ,44;
1,13,14,27
§i Maria zis-a-n urma, — ca-ntr-un vis ce 1-ar da somnul: Sof.2,ii
„Prea mare§te-n bucuria-Ji Suflete al meu pe Domnul,
Caci a cautat spre mine, spre smerenia m ea poate,
§i-de-acum ma ferici-vor neamurile lumii toate,
Pentru ca Cel Prea Putemic m-a marit in acest fel
§i-n veci mila Lui sta-n neamul celor ce se tern de El! E x .20,6
Lucruri tari El savir§it-a cu-al sau bra| biruitor, Deut.5,20
Risipind pe to$i cei mindri intru cugetele lor;
Pe putemici, de pe Tronuri rasturnat-a umiliji,
Iar in locul lor, cu slava a-naljat pe cei smeriji.
Bunataji la top flaminzii El a dat, sa nu mai piara-
§i cu miinile de§arte pe bogaji i-a scos afara!,..“ Luc.l ,47— 53
Pe pamint acestea zise, — pina-n Cer avind rasfringeri,
Cerul s-a um'plut in urma de cintari a mii de Ingeri.
Nesfir§itele vazduhuri freamata sub slava toata
Pina unde nu e minte §i nici numar spre soeoata!
Corurile-ngemanate, — dup-al Cerurilor Psalt,
Q nta imnuri coboririi Dumnezeului Prea-Nalt!
M ilioanele de stele, sorii toji unde-§i au locul,
Ca nicicind in vegnicie igi aprind mai tare focul.
Ingeri albi, — ca o zapada stralucindu-le vegmintul,
Cu porunci din Ceruri date, la ciobani i§i spun cuvintul,
Dind de veste omenirii ca, pe-ntunecata tina,
Fiului TATALUI coboara sau: LUM INA DIN LUMINA. L u C.2,9— 14

62
 ■H

Drept aceia, din lumina Inger luminos coboara,

Buna-Veste sa-i aduca Celei pururea Fecioara; (pagina 62)

63
§i-n aceleagi clipe sfinte, s-a ivit pe Cer o stea
Cum nicicind asupra lumii alta n-a mai fost sa stea...
Trimba alba de lumina din inalturi s-a rasffint,
Ca sa cada peste noaptea pacatosului pamint,
Semn ca se va na§te-n taina Imparat trimis anume,
Stralucind ca nimeni altul, de cind lumea este lume. Ps.l3l,ii
Num.24,i7
Magii cind a fost sa vada stea nemaivazuta inca,
Stralucind pe-a omenirii de pdcate noapte-addnca,
inleles-au ca e steaua unui Imparat ce vine,
Lum ea toatd sd-L slaveascd §i-nainte-I sa se-nchine!
§i-au pom it in cautarea Celui ce-avea sa se nasca,
Sufletele sa le umple de Lumina Lui Cereasca! Mat.2,1,2,10
Isa. 11,7; 60,7-
Iar in noaptea cind se nagte Cel Trimis s-aduca pace, P s .71,70— 14
Intunericul, ca ziua, in lumina se preface
Si trei sori pe ceru-albastru ard in ziua urmatoare,
Chip al Trinitajii Sfinte, — devenind un singur soare.
§i ne spune Sfintul Iacob in a lui Scriptura sfinta,
Ca-n clipita Sfintei Nagteri ce toji Ingerii o cinta
Cosmosul intreg in spajii, — semn de-nalta preamarire
Celui Care-acum se nagte, — e cuprins de-ncremenire.

Stelele ca gi top sorii se opresc pe loc din mers,

Nu mai e nici o migcare in stelarul Univers...
Nici o pasare mai zboara prin vazduh pe tot pamintul,
Nici vre-un plisc se mai deschide ca sa i-se-auda cintul...

Cei culcaji, — gi-au intins mina — setea vrind ca sa gi-o stinga,

Degi la un pas ulciorul, nu mai pot ca sa-1 atinga...
Cei care-i ating argila, — degi braje au voinice,
Pin-la gura lor niciunul nu mai pot ca sa-1 ridice...

Cei ce 1-au adus la gura, — cind sa soarba vor de-abia,

lata ca, pe ne-agteptate, nu mai pot acum sa bea!
Insagi turma risipita — oile stind resfirate,
Au ramas la fel gi ele ca de piatra, nemigcatel
Girlele de printre turme, — parca cu-mpletite valuri,
Par acuma ca-nghejate intre lungile lor maluri;
Iar ciobanul, — ridicata avind bita-i ciobaneasca,
Brajul i-a-mpietrit de-asemeni, neputind sa mai loveasca,
Caci, — mai mingiios cum fi-va la zenitu-i astrul file i,
Soare-n veci rasare lumii; Domnul dragostei gi-al milei!

64
Magii cind a fost sa vada stea nemaivazuta fnca,
§tralucind pe-a omenirii de jsacate noapte-adanca,
Injeles-au ca e steaua unui Imparat ce vine,
Lumea toata sa-L slaveasca §i-nainte-I sa se-nchine! (pagina 64)
Taina sfmta face-n taina firea-ntreaga sa tresalte
§i, odata cu pamintul, cinta Cerurile-Nalte:
„Bucura-Te, Preacurata care, peste-a firii legi,
Vii sa na§ti pe Cel ce fi-va Mintuirea lumii-ntregi!
Bucura-Te Cea de care bucuratu-s-au Profejii,
Pajigte din sinul carei rasari-va Pomul viejii!
,,Bucura-Te Carei Cerul dat-a-n pintece sa poarte
Fiu fara de ani, s-aduca lumii viaja fara moarte!
„Bucura-Te-n veci Mireasa fara nunta, fara mire,
Care na§te pre-Imparatul Bunatajii peste fire!
„Bucura-Te Cea prin care Dumnezeu in trup aeve-I
Care pe Adam iertat-ai §i-ai §ters lacrimile Evei!
KBucura-Te incapere miresmata, fara lut,
Intru care-a vrut sa-ncapa Cel in Ceruri ne-ncaput!
„Bucura-Te Mama stelei Cea far-de apus in veci,
Ca surisul fepi Tale peste razele-i apleci!
„Bucura-Te Tu, Faclie de lumina sfinta plina,
Ca la cei din intuneric daruiegti a Ta lumina!
„Bucura-Te Preacurata sau a vegniciei Poarta,
Ca Tu porji pre Cel ce toate cu puterea Lui le poarta!
Strugurele Mintuirii celor ce din lume pier,
Cuibul Vulturului lumii care-a pogorit din Cer,
„Bucura-Te Bucuria Ingerilor, ca Tu e§ti
Mai presus de cei ce umplu toate slavile ceregti!
„Bucura-te, Punte nalta ce sta tuturora-n fa|a
§i pe cei can Ji-se-nchina, de la moarte-i treci la Viaja!
„Bucura-Te, ca prin Tine pogorit-a, — blind mereu,
Dum nezeu in om, iar omul se ridica-n Dumnezeu;
„Bucura-Te, o, Regina a comorilor etem e,
Ca a§temi pentru odihna celor care n-au ce-a§terne!
„Bucura-te, nearata "farina pe fa|a humii!
Ca din Tine, Plin de haruri, rasari-va Spicul lumii!
„Bucura-Te, Mama lumii de top binecuvintata,
Ca flaminzilor dai piinea ce nu scade niciodata!
„Bucura-Te, Carte-n care Dumnezeu a scris CUVINTUL
Care scri-va-n Cartea Viejii robii de pe tot pamintul!
„Bucura-Te,, ca prin Tine, Dumnezeu a vrut anume
Sa se nasca Imparatul imparajilor din lume!“

Pe cind insa im par^ ii aupalate aurite,

Imparatul omenin', se na§tea-ntr-un \arc de vite;
 A

Pe cind insa Imparajii au palate aurite,

Imparatul omenirii se na§tea-ntr-un {arc de vite; (pagina 66)

67
Prune in scutece sarace, cu saracii prunci la fel,
L-au gasit pe El pastorii, cei dintii crezind in El,
§i-naintea frunpi Nalte, care-avea sa poarte spinii,
Cei dintii ingenunchiat-au mieii, boii §i asinii. Luc.2, 7— 20

Din cimpii, trimi§i de Ingeri ce veneau cintind de sus,

Au intrat atunci ciobanii sa se-nchine lui Iisus,
§i-n genunchi, — cu-ale lor daruri, —«cei trei Magi cazura-n urma,
Ca sa-nchipuiasca astfel toata-a omenirii turma,
Iar cind se-nchinau Acelui care-acum venea-ntre plingeri,
Auzeau cum cinta-n slava corul miilor de Ingeri... Mat.2,9—1 1
LUC.2,9—14,16.
Mieii, boii §i asinii erau, astfel, insagi firea;
In ciobani, ingenunchiata, era toata omenirea,
Iar in Magi era gtiinja sau intreaga-njelepciune
Ce venea, cu umilinja, lui Iisus a se supune.
§i erau ei; insagi pirga paginismului in floare,
Ce-!mparatului din Ceruri sta sa-I cada la picioare,
Incit, ieslea-n care nagte prunejnai alb ca albul spumii,
Fara purpura, — devine Tron Imparajiei lumii!
A

In clipitele Preasfinte cind se nagte Domnul Viejii

Cel pe Care, de milenii, L-au fost crainicit Profejii,
Omenirea, somn ca plumbul doarme-adinc, pe celei rele,
Din pacate-avindu-§i patul §i-nvelindu-se cu ele,
Pe cind Cerurile toate sint sub Nalta sarbatoare.
Ca Lumina-n intuneric coborit-a, lumii Soare! Luc.2,13— 14
Imparaplor din lume astfel le venea-Imparatul Isa.60 3;
Carea-avea sa-i mintuiasca, ridicindu-le pacatul. MiC.5 1— 3;
Celor urgisip in temniji, sa le fie soare-n prag; ApOC.2 27
Istoviplor, — odihna; slabanogilor, — toiag. Isa.ll,2;4Q,;;,427
Oaza celor ce-n pustiuri nu mai afla nici o urma, Ez.34,22— 25,31
§i pagune sajioasa oilor din a Lui turma.

Rataciplor pe mare, sa le fie Far spre larg;

Celor fara de catarguri la corabie, — Catarg;
Stinca celor in viltoare: Reazim celor buni gi blinzi;
Insetaplor, — Fintina; Piine-n veci celor flaminzi,
Deznadejdea s-o mingiie; lacrimile sa iisuce; Isa.61,7—3
Cind gtia ca, pentru toate, rastignit va fi pe Cruee! Dan.9^6

Astfel, cind veni din Ceruri mila Lui fara masura,

Pe pamint nascu-r potriva-I cea mai ne-mpacata ura,

68
Ura ce n-avea sa ierte Mila mai presus de fire,
Ci mereu va cre§te-n inimi pin-la crunta rastignire.
Vreme-n care El, —- Izvorul adevarului mereu,
Va aduce oi sa pasca luncile lui Dumnezeu. In,21,15—n

Deci, aflind Irod cu spaima cine s-a nascut atunci,

Da porunci sa se ucida intr-o noapte mii de prunci, '
, (Cind nebune de durere, in intregul Bethleem,
Tot atitea jnii de mame, despletite, pling §i getn).
Implinindu-se Scriptura IeremiefProorocul
*Cel ce vede §i aude peste veacuri in tot locul: Mat.2^6—78

„Glas plingind s-aude-n Rama, — zice el pe cind asculta,

Plingere §i tinguire hohotegte multa, multa;
E Rahila care-§i plinge fiii sai, —■cu suflet fruit,
Nevroind sa se mingiie, pentru ca ei nu mai sintL.“ Ier.31,75,76

Dar prin crunta-i far-delege, cade §i Irod in cursa,

Caci in Bethleem stind insugi un copil al sau la nursa,
§i cum glasuia porunca: „nici un prune sa scape viu!“,
Intre cei uci§i acolo, cade §i propriul sau fiu!
Socotea Irod ca, astfel, o sa moara §i Coconul
Cel nascut in stralucire §i tdmut sa nu-i ia Tronul...

Cerul insa nimice§te planuirea cea nebuna,

Caci Iisus avea sa poarte nu pe-a lui Irod Cununa
Ci de spini va fi cununa urilor celor mai crunte
Ce pe fruntea Lui va pune canicicind pe-o alta frunte,
Spini ce-n raze s-or preface, — nimeni sa nu le mai scoata
D e pe fruntea Lui cea Nalta, in etem itatea toata!

§i-astfel Sfintulprune cu M am a-I§i cu Iosif, — du§i de Ingei

Spre Egipt pom esc departe de ale Rahilei plingeri,
§i-acolo ramin ei tainic in muljimea de norod,
Pina ce din a lui viaja savir§itu-s-a Irod.
Fiind iar dupa cuvintul glasuit de Dumnezeu
Prin Profetu-I „Din Egipet voi chema pe Fiul M eu!“, Mat.2,72—is
Fiindca Iosif, tot prin glasul unui Inger imbiet, O s.ll,i
A plecat in Galileia §i-a statut in Nazaret,
Ca sa se-mplineasca iara§i ceea ce Profepi-au spus,
Ca: „Nazarinean, in lume, se va zice lui Iisus!“ Mat:2,23
§i nu far-adinci in lume tilcuiri fara pereche,
Caci „sfin{enie“ inseamna Nazaret in limba veche.

69
Deci, aflind Irod cu spaima cine s-a nascut atunci,
D a porunci sa se ucida intr-o noapte mii de prunci, (pagma 69)

70
§i-astfel Sfintul prune cu Mama-I §i cu Iosif, — du§i de Ingeri,
Spre Egipt pornesc departe de ale Rahilei plmgeri, (pagina 69)

71
Dar Irod pentru cruzimea-i — Cronicile precum scriu,
tncepu sa putrezeasca, ros fiind de viermi de viu.
Bubele-i cuprind tot trupul... El, de viermi vrea sa le spele,
Dar zadamica-i e truda: viermii colcaie prin ele...
Xmprejuru-i pute groaznic, miasme raspindindu-i trupul
Intru care viermii-alearga ca albinele-n tot stupul!

Curg puroaiele de-a valma din faptura lui puhava,

Cum din mici vulcani ar curge o ucigatoare lava.
Insagi bubele sint clocot: dind puroiul, una trece,
Dar in locul fiecarei care trece, rasar zece...
D e durere, limba-n gura ca turbaji i-o mugca dinjii,
Pin-ce crunta nebunie stinsu-i-a lumina minjii.

Zilele-i traite-n unna sint o noapte ne-ntrerupta,

In al carei curs tiranul cu ucigii lui se lupta,
Caci acei ucigi, in juru-i, vin mereu in trista noapte----
§i pom esc in cor sa-i strige mai intii in stinse goapte,
Dupa care, uraganic, mii de glasuri uriage
Sparg auzu-i pina moare: „Ucigage! Ucigage!...“

72
 iis u s In nazaret

Sfintul Prune e-acum vlastarul care cregte Nalt gi Drept,

Cu vapai din veci aprinse in Dumnezeiescu-I piept...
Nazaretul nu-L cunoa§te... Linga Iosif, megter — pui,
E-un copil tacut cum nu e nici un alt la virsta Lui.
Cind la El, Nazarinenii, dupa truda-I cautind,
Socotesc ca n-au in fa|a decit un copil de rind.
Neputind gindii iudeii ca nevrisnicul dulgher, In.5,io; 6,3,8 ;
Coborise sa-mplineasca vrerea Tatalui din Cer. 6 33) 4 ,34
Marc.6^—t
Aci, Fiul e, sub trada, crin mereu scaldat in roua:
Binecuvintare muncii da cu miinile-amindoua.
Tesla Lui mereu cioplegte... osteneala e din plin...
Orice lemn I-se supune: cedru, baobab, maslin,
§i-n tot ceea ce lucreaza, El patrunde tot mai Viu,
Cum §i-n Sufletele toate va patrunde mai tirziu...

Ca-n Iisus se-ntruchipeaza cele fara de hotare

Ale vegniciei Sale, cu ceea ce margin; are;
Om gi Dumnezeu, presara cu luceferi gi cu stele
,Tot adincul de-ntuneric care se gasea-ntre ele,
Luminindu-le deci bezna ce le despar|ea mereu;
Dumnezeu in trap cu omul, omu-n trap cu Dumnezeu. In. 14,9- jo

Doisprezece ani cii are, de neprihdnitd viafa,

El e-n Templu cu~tnvd$api care de la El inva{d!
Mai straluminaji la minte decit El, nici unul nu-i
§i pe top ii marmuregte prea-straluminarea Lui...
Top se minunau de Dinsul, aratindu-L: „Iata-L, iata-L!“ L u C.2,-#7
Nici macar gindind vTeunul ca prin El graiegte TATAL. In .lO y* r,lV 9 —so
Maica Lui, care-L pierduse, — regasindu-gi-L, ii zice, 14,9— 10
Q nd fierbinji, din gene ude, lacramile stau sa-i pice;

73
Doisprezece ani cind are, de neprihanita via^a,
El e-n Templu cu-Invatapi care de la El mvaja! (pagina 73)

74
jjFiule, de ce faci astfel? Mama ta §i tatal, iata,
In m an griji, de dona zile pretutindenea te cata!“ L u C.2,48
„ :— Ce ma cautap? Au nu §tiji, — a raspuns Cerescul Fiu,
Ca se cuvenea-ntru cele ale Tatalui sa Luc.2,49

Prin aceste aainci cuvinte, nu graia vrind a petrece

U n copil ce-abia-mplinise ani de viaja doisprezece,
Ci raspuns-a la-ntrebare catre Iosif §i Maria,
Fiul Tatalui din Ceruri, logodit cu Ve§nicia!
El spunea fara ocoluri, limpede fiind Cuvintul,
Ca, — numai unit cu Cerul, — se legase cu pamintul! Zah.6,1 3

El venise ca, la Tatal, pe to|i oamenii sa-i suie,

U nde nu-i nici o tristeje, nu-i nici pirns, nici moarte nu e!
§i-ntre carturari stind astfel, — de §i numai un Om-pui,
El, prin cele cuvintate, implinea lucrarea Lui. In.4,3-#; 5,30:
12,49
Dar ai Sai nu pot pricepe ceea ce le-a spus lisus,
§i luind lumina lumii dintre carturari, s-au dus. Luc.2,50

HAR CERESC

Ani §i ani aveau sa treaca dintru paminteana-I viaja,

Pin-ce sa se-arate lumii ca Dumnezeieasca Faja,
Dupa cari, prea-sfintul nume de lisus, — „Mintuitor“
Insemnind in limba veche, — sa stea-n graiul tuturor,
Cum §i-n inimile toate drept comoara vrind sa-L poarte
Toji cei ce, cu El pe buze, fericiji mergeau la moarte,
Numai la auzul carui, pomenit in calda ruga,
Face spaimintaji de moarte, pe toji demonii sa fuga! Marc. 1 ,23—27
5,2— 13
Dar, — de cind a stat in Templu, cu lumina Lui cea Vie
§i-a uimit to|i carturarii prin ce, copilandru, §tie.
Au prin ce pnuturi pa§ii L-au purtat, cu flori §i roua,
Pina ce-a pom it in lume sa-i aduca Legea Noua?
Intre ce-invajaji El stat-a, cu straluminate feje
D e la care Straluminatul mai avea ceva sa-nveje?...
Au, ce limba ingereasca ar putea sa dea pe faja
Taina care-ascunde lumii: cine, pe lisus, invaja?

75,
De la cine-a stat sa afle tot adincul din Scriptura,
Cind, Scripturile sa-nveje nu le-a spus Lui nici o gura;
Cind pe lume n-a fost nimeni, drept inva|acel sa-L Jina,
De la care El — LUMINA — sa primeasca vreo lumina? In.7,75

Taina e, — §i ea de veacuri, sta: lumina-n ea s-ascunda,

Insa, cine crede-n Domnul, poate, totugi s-o patrunda;
Necuprinsa-nvajatura ce-o cuprinde-n El Dulgherul,
Nu vreun pamintean I-a dat-o, ci I-a dat-o-n tainS Cerul. In.7,/6
Numai de la Ceruri, Harul, lui Iisus I-a fost venit,
Pentru ca: Nemarginitul, vine din Nemarginit!

Care-ar fi oare tiparul, cautat cu dinadins,

Sa cuprinda-n el, aevea, pe Iisus Cel necuprins?
Cine-a faurit tiparul? U nde-i faurarul?... Iata-L:
Tat&l, oglindit in Fiul, — Fiul, oglindind pe Tatal.

Deci, cum El a stat in lume, daruindu-i Lege Noua,

U na singura-mplinita, spre-mplinire sta, din doua:
„Ori Iisus sa-i cada lumii, in Janna pieritoare,
Ori, sa-I cada lumea-ntreaga, umilita la picioare;
Caci, venind El cum venit-a, — lumii-ntregi sa-i fie spic,
Lumea trebuie sa vada: ori e totul, ori nimic...“

O, ce luminos vad chipul blindului Mintuitor,

Sub polei de luna plina, sus pe muntele Tliabor... Luc.6,12 ;!!, 37
Sta pe-o piatra singuratec, ginditor cum numai El e...
Ochii Lui plini de lumina, cata mai presus de stele...
Buzele-I se mi§ca-n §oapte... Luna-L bate drept in faja...
G teodata parc-asculta... Cine oare-I da povafa?...

Cine-L Jine-atitea ceasuri, in senine nopji de-a rindul? Luc.4,«

D e ce sta mereu pe ginduri? Unde-I tot alearga gindul?
Ce cuvinte-I vin intr-una? Din ce gura Demiurga
Vor veni cu-adinca taina, in auzul Lui sa curga,
D e le-asculta cu-ncordare, covirgit sub Cer §i luna,
Cel ce-n lume, - pentru lume, — va purta de spini Cununa?...

Iata-L in genunchi, Se roaga... Ce va fi cerind anume?... Luc.5,ra

Sufletul din El se fringe... Pentru El sau pentru lume?... Mat.14,23
Lacrimile-I curg zorite... Luna toam a foe in ele,
Incit ploaie de jeratec parca faja sta sa-I spele.'..

76
Catre cine cata-ntr-una sus in Cer, cu gene ude?...
Nici clipind, — pe cine vede? Acultmd, — pe cine- aude?...
Ce dureri li smulg din gene lacrinxile de jaratec?...
Ce-o cata-n singuratate Tristul lumii Singuratec?
Lumea doarme somn de piatra, cu de plumb inchise pleoape,
Fara Dumnezeu in suflet, de§i El e-atit de-aproape...
§i-n acest timp, intre oameni, numai Unul OM intreg e,
Care plinge-n rugaciune pentru toji §i sta de veghe...

Numai El se roaga tainic, pe cind lumea-§i doarme somnul,

Pentru cele ce-ntre oameni L-a trimis anume Domnul; Mar. 1,35
Numai El fiind in Sine din adincu-I cer Cuvintul,
Ca sa lege~n ve§nieie Cerurile cu pamintul,
El §tiind ca: nu-i graunte care lumii-ar fi comoara,
Daca bobul, mai-nainte, in pamint nu sta sa moara... In.12,24

Oare cite nopji, Trimisul se va fi rugat fierbinte?...

Cite vor fi fost la numar toate veghile Lui sfinte,
Pina ce-a pornit cu Harul Celui Care L-a trimis,
Singerind, sa smulga lumea din al relelor abis?
Pe Thabor, in miez de noapte, va fi stat in cite fringeri, Mar.6,-#6
Cind, trimi§i din Cer, venit-a sa-L slujeasca mii de Ingeri,
Cu inalpmea Crucii Sale, cerului sa-i umple-naltul,
Cum in vesnicia toata n-a mai fost umplut-o altul!?

77
 SEMANATORUL IESE I n GIMP

O, §i iata ca din turnul Ve§niciei, ceasul bate,

Ca: Iisus HrL.os sa-§i lase marea Lui singuratate;
Uria§, sa paraseasca Nazaretul §i Thaborul
§i sa iasa-n cimp afara, — incarcat, — SemanatoruL. Mat. 13,;—3
Tarina era aratd: Un Projet striga-n pustie: In, 1 ,2,3
„Domnului gatip-I calea, — dreapta faceti-o safie!.,. Luc.3,-/
Isa.40,3
Cine-i cel ce-a§a cuvinte zice despre Domnul Viejii?
Este solul despre care de demult au serfs Profejii:
„Iata, voi trimite voua solul Meu cu tari cuvinte,
Calea M ea sa pregateasca Mergatorul-inainte!“ Mal.3,/

§i loan Botezatorul, botezind cu apa natul,

Spunea celor ce-n botezu-i i§i marturiseau pacatul:
„Adevar spun voua, oameni, cind va spun ca -n urma-mi vine
Cel ce,— plin de stralucire,— mai-nainte-I decit mine;
Caruia eu nu sint vrednic sa ma plec in a Lui, cale
Sa-I dezleg macar cureaua care leaga-a Lui sandale! Luc. 3,16

Cel ce e de sus din Ceruri, — Soare-n veci stralucitor,

Ne fiind pamint intrinsul e deasupra tuturor!
El fiind din Cer Lumina din al ve§niciei vad,
Trebuie ca-n legea firii El sa creasca. eu sa scad!“ In.3,30— 31

Cum cind soarele rasare-n marejia lui pe cer,

D e la stea pin-la luceafar, toate sub lumina-i pier;
Ca-ntru tot cu-asemanare de luceafar diminejii
Sta loan pina rasare Domnul lumii, Domnul Viejii,
§i — „Inainte-Mergatorul“ intr-atit avea sa scada
Pina ce-ntr-o noapte capul de pe umeri-i sa cada,
Dus sa fie Salomeii pe tipsie de argint,
La ospaju-n care oameni rid §i cinta, beau §i m int!.. Mat.14,8—11

78
Jarina era arata: Un Profet striga-n pustie:
„Domnuhii gatiri-J calea, dreapta faceji-o sa fie!... (pagina 78)

79
„Eu v-ara botezat cu apa pocain|ei pe pamfnt,
El v-aduce mintuirea, botezind cu Duhul Sfint!
Pocaiji-va, ea, iata, Cel ce vine-n Duh cuprins,
Va alege-n jitniji griul, — plevii dindu-i foe nestins... Luc.3,17
Pomilor, la radacina sta secure grea acum:
Cei ce nu fac roada buna, s-or faia, s-ajunga scrum! L uC.3,9
Orice vale sa se- nal|e pe cfmpiile uscate;
Orice deal §i orice munte, fie Domnului plecate!
Coastele sa se preschimbe in cimpii cu flori pe ele,
Si strimtorile prefaca-§i adincimile-n v!lcele!“
(Adica sa se preschimbe to|i cei rai, in fire blinda,
Nu sa stea ca ni§te bare unii altora la pmda...). Isa.40,4,5

Astfel glasuia-n pustie, cel ce nu vroia sa guste

Intru zilnica lui hrana decit miere cu lacuste! Mat.3,-#
Lev. 11,22
Si-n acele zile, iata, ca, precum veneau iudeii, Mat.3,i3
La loan veni §i Unsul din Jinutul Galileii, Mal.3,i
Si- Iordan prim ind Boiezul, pogorit-a pesie E l Marc.l, 9,u
Duhul Sfint sd stea asupra-I, — ca de nea un porumbel.
Glas din Cer venind sa zica: „Tu e|ti Fiul Meu iubit; Luc.3 ,22
Intru Tine-Mfntuirea lumii-ntregi, —■bine-am voit!“ Isa.42,i
P s.2,7

80
§i-n Iordan primind botezul, pogorit-a preste El
Duhul Sfint sa stea asupra-I, — ca de nea un porumbel... (paginaSO)

81
 ISPITIREA DE PE CARANTANIA

Si-n pustiu purtindu-L Duhul, — dupa cum Scriptura spune,

Stat-a patruzeci de zile sa posteasca-n rugaciune;
Si fiind flamind acolo, — urmarit de Cel Viclean,
In zadar, sa-L ispiteasca de trei ori a vrut Satan Ez.8,3
Birum|a ce-a avut-o cu Adam §i Eva-n Rai,
Fostul §arpe n-o mai are cu Iisus, prin al sau grai...
El uita ca, daca omul i-a cazut in laj nu greu,
Cel ce chip de om luase, era insu§i Dumnezeu,
§i capcana n van intinde astfel diavolescul gind,
Strecurind viclean indemnul, cind Iisus era flamind:
„Daca tu e§ti precum zis-ai, Fiul Celui Prea-inalt, iaca:
Zi acestor pietre albe, toate-n piini sa se prefaca!“ Mat.4,5

Dar Iisus raspuns-a-ndata: „Scris e-n Legea Mea Cereasca:

Nu numai cu piine-n lume poate omul sa traiasca,
Ci, deasemenea ei poate, mai din plin, cu tot Cuvintul
Ce cu gura Lui i-L spune Tatal-Dumnezeu Prea sfintul!“ Mat.4,4
Deut.8,.
Ci Satan, ispita noua lui Iisus aduce-n pripa,
Q nd ii zice a§ezindu-L sus pe-a Templului aripa:
„Dac; Dumnezeu Ti-e Tatal, iar Tu Fiul zici ca-I e§ti,
Scris e ca sa te susjina miini §i aripi Ingeregti;
Deci, sari jos, de pe-naljimea Templului luindu-Ji zborul,
Fund singur ca, de piatra nu J i s-o izbi piciorul!“ Mat.4,5—6
Isa.43,2
D- Iisus ii da raspunsul:„Scris e pe, cuget rau, Ps.90,/ / —12
Sa nu ispitegti pe Insu§i Domnul Dumnezeul tau!“ Mat.4,7
Diavolul atunc; il duse pe-un pise nalt de munte sur, Deut.6,76
Aratind Lui ale iumii toate-imparapi din jur:
P ’ste toate-acestea, iata, pot: stapin sa te fac azi,
Cc mi aduci incaindciune §i-naintea mea de cazi“. Mat.4,8-*:
„Peste toate-acestea, iata, pot: stapin sa te fac azi,
De-mi aduci inchinaciune §i-naintea mea de cazi...!“ (paginas:

83
Piei din taja Mea, satano, ca sens este-n Legi Ceregti.
Doar Lui Dum nezeu te-nchina §i Lui singur sa-i sluje§ti!“ Mat.4,io
A raspuns lisus, — gi-ndata cel viclean, invins, s-a dus Deut. 6,25
Si venit-a roi de Ingeri sa slujeasca Lui lisus...

Deci, Satan fl fmbiase cu ispite trei §i-anume:

Ca flam ind, cu piine calda;fala §i comori din lume;
Dar lisus, prin ce raspunde celui rau la toate-aceste,
Ii arata ca El, Fiul, rob acestora nu esteL .

D e trei ori deci, raspunzmdu-i lui Satan, — ca OM — mereu

Biruitu-l-a pe diavol, — nu ca insugi Dumnezeu,
Biruinja ce, de singur, Celui rau, — in acest fel,
Dumnezeul-OM o smulge pentru noi, nu pentru El!

Dac-ar fi facut pe placul celui cu viclean cuvint,

El, vicleanul de pe munte, cu spre Cer mai mult avint
Ar fi nazuit ca firul Domnului sa fie rupt,
Spre-a sui mihnire-n ceruri, — biruind
el dedesubt! II Sam.7,1 2 — 1 4
Dar Satan, din a lui lupta cu lisus,
ramine-nfrintul Ps.2, 1 — 2
Si Biruitor se-nalja cu puterea Sa „Cuvintul“!

84
 pa§i In jarinA

El §tia ca Insu§i Tatal L-a trimis §i drept aceea, In.l2,-»

Dupa postul din pustie, umbla-n toata Galileia; • Isa.6l,/
Propovaduijid la oameni pin-atunci ca nimeni altul,
El veste§te-Impara$ia Tatalui Ceresc Prea-Naltul.

Numele Lui zboar-n lume; gura de la gura-L spune Mat.4 ,2-#

Ca nu-i ceas in care P insul sa nu faca vre-o minune: Mar. 1 ,2$

Prin puterea miinii Sale, prin tdria sfintd-a vorbii,

Capata-p auzulsurzii, i§iprimesc vederea orbii;
De bolnavi atins, p e ulip, inauntrul Sinagogii, L u C.6,J9
§e tamaduiesc lepropi, cirjile-§i azvirl ologii;
Incep mupi sa vorbeasca, cei smintiji i§i intra-n minji,
Si curg ploaie pretutindeni lacrimile lor fierbinji. Mar.l,j-#;3,2o
Isa.42,7,;6
Imprejuru-I, tot mai mult create gloata, create hora,
Si-a Lui miini de crin, intruna stau pe fruntea tuturora, Luc.4,40 -,5,12—1.
Miini cum nimenea pe lume n-a avut §i nu mai are,
Miini facute sa se-nalje doar spre Binecuvintare,
Doar spre-a cobori prin ele Milostenie din Cer
Peste cei Ce-n suferinja Mila Lui mereu o cer,
Miini a caror mingiioase degete El sa le poarte
Peste ochii-nchi§i ai celor care-i invia din moarte;
Miini cu care, — spre umilinja pilda-n veacuri graitoare,
Sa se plece-ntre Apostoli ca sa-i spele pe picioare; In. 13 4—i6
Sfinte miini ce-nfrigurate pururea sa se-mpreune
In singuratatea adinca spre aprinsa rugaciune;
Sa-ntareasca adevarul ca-i va dainui Cuvintul
Dincolo de cit vor trece Cerurile §i pamintul; Mt.24 35
Sau spre-a-nvedera acelor care-L vor sluji mereu
Sfintele porunci din Ceruri, date lor de Dumnezeu.

85
Prin puterea miinii Sale, prin taria sflnta-a vorbii,
Capata-§i auzul surzii, i§i primesc vederea orbii;
D e bolnavi atins, pe uliji, inauntrul Sinagogii,
Se tamaduiesc lepro§ii, cirjile-§i azvfrl ologii; (pagina 85)

86
Ochii Lui cei blinzi, asemeni, sint adincuri de genuna
Ce de dincolo de lume au mereu ceva sa spuna.
Ochii Lui, — cind raii-n propta-I orice-ar zice, orice-ar face,
Un Altar sint totdeauna de neclatinata pace!
Sint alba§tri-n adincime, cum e un adfnc de mare,
Si din ei, in toata clipa, parca soarele rasare!

Pururea izvor de raze, tri§ti sint ochii lui Iisus

Ca luceferii de seara dup-al soarelui apus;
Mingiiogi prin bunatatea ce rasfring din ei mereu;
Plini de-o mila ce nu-ncape decit numa-n Dumnezeu,
Ochi ce-nvaluiesc fierbinte, — cit ii sint pe lume anii
Cu iubire fara margini: §i prieteni §i dugmanii,
Ochi Dumnezeiegti, de tainic, prin adinca Lui iubire,
Pot sa vindece bolnavii doar c-o singura privire,
Si, deasemeni, sa-mpietreasca pin-§i fiarele-n pustie,
Dac-ar fi sa-I iasa-n cale §i-ar sta gata sa-L sfigie!

Dar intreaga Lui faptura, — ne mai data omenirii,

Are haruri ce-L arata mai presus de legea firii,
Caci deasupra tuturora El se-nalja la tot pasul,
Si ca nimenea pe lume are: parul, ochii, glasul...
Ma-nfior in clipa asta, cind vorbesc de glasul Lui,
§i, ca vierme, — despre glasu-I, lumii ce-a§ putea sa spui?
Origice cuvint a§ spune, cit de mult din toate-ales,
Ce pujin mi-ar fi cuvintul, ce sarac in in|eles!

Dac-a§ scrie-n orice limba, mi-ar fi scrisul fara har,

Ca §i cind a§i vrea cuprinde soarele-ntr-un degetar.
Poate-n limba ingereasca vreun poet cu har, de sus,
A r fi-n stare sa vorbeasca despre glasul lui Iisus...

.O, dar glasu-I sfint §i dulce, picurat din sfinta-I gura,

In auzul meu il toarna paginile din Scriptura;
Ori de cite ori a§ soarbe vorbele ce spus-a Dinsul,
Glasu-I sflnt rasuna-n mine §i pe loc ma-neaca plinsul;
Inapoi peste milenii sufletu-mi atunci s-avinta,
Sa se-mbete §i mai tare de grairea Lui PreasfintaL.

Intru-n gloatele robite de cuvintele Lui toate Mal9j5—3T,19^

Si, linindu-ma de urma-I, glasul-I sorb cu-acele gloate...
Glasul Domnului e cintec, vraja plina de mister,
Simfonie care-nalja tot pamintul pin~la Cer,

87
Si-ascultindu-I-L cu sete, simt ca-ntunecata-mi tina,
In lumina prefacuta, intra-n marea Lui Lumina...

Dar, cind astfel ii e glasul ce L-a-nve§nicit Cuvintul,

Trupul Lui e stilp de raze legind Cerul cu pamintul!...
Paru-I, parca din arama §i-ar fi tors a lui fuioare,
Revarsindu-se pe umeri in inele lucitoare,
Iar cind merge-ntre Apostoli, o plutire-I pare mersul
§i, pe-nalta, alba-I frunte parca sta tot UniversulL.

Nu L-a fost vazind ca ride nimeni intre muritori, In.ll,35,3s;

Dar plingind, cei Lui aproape 1-au vazut de-atitea ori... L uc.19,4;
Astfel ii vad eu Icoana,— dupa El calcind nisipul,
§i-n asemeni stralucire, din Scripturi ii aflu Chipul...

Iata-L deci in Sinagoga cum incepe-§i Preojia,

Deschizind Scriptura veche §i citind din Isaia:
„Duhul Domnului asupra-Mi a venit sa stea din Cer,
§i prin miru-I Insa§i Tatal M-a sfinjit, fara sa cer... Evr.5,5,6

El trimisu-M-a sa predic celor ce de azi pe miine

N-au pe masa lor saraca trebuita viejii piine;
Sa mingii pe cei ce-n lume au pe inima zdrobirea,
Robilor sa dau de veste ca le vine dezrobirea;
Orbilor sa dau vedere; pretutindeni sa desfac
Lanjurile celor care stau in temnije §i zac,
Sa vesteasc la oameni anul prea-milostivirii Sfinte, Isa.61,2—3
Cum §i ziua judecaji Milostivului Parinte...“ 42,r;45,5
§i-nchizind apoi Scriptura, — Cel cu ochi ca-ai nimanui,
Zis-a‘ celor ce-aveau ochii apntip asupra Lui:
jjToate cele ce-auzit-aji, — de Profet graite-n viaja,
Implinite sint acuma, in Fiinja M ea de faja!...“ LUC.4,20,21

§i-auzind ei toate cele, lor citite din Scriptura,

Mulji se minunau de harul ce curge din a Lui gura,
Aducindu-I marturie fiecare-n al sau fel:
Unii stind sa se-ndoiasca, aljii stind sa creada-n El,
Dar El le-a grait in urma; Adevar voua va spui,
Ca nici un profet nu este primit bine-n |ara lui...“ Mar .6,4
§i cum bine nu-L primise nici pe Dinsul Nazaretul,
A plecat in alta parte, cu tot harul Sau Profetul...

88
Poposind fn Capernaum, — fruntea Lui e Aurora
Care-atrage gloata multa imprejur sa faca hora;
Vin bolnavi de pretutindeni §i, crezfnd ei in Hristos,
Fiecare ins se-ntoam a ca nicicind mai sanatos. M aU ^r, I&J6—1T,
Mulp, sunt stapinifi de demoni, dar Iisus catind spre-acei 9,35; 14 ,14,35—36
§i-nal$ind spre Ceruri glasuL, scoate demonii din ei! 15,30—31
Iar acegtia, vazindu-L cu pe frunte nimb mereu,
Ii strigau, recunoscindu-L „Tu e§ti Fiu Lui Dumnezeu!...“
Dar Iisus mustrind pe demoni ca-i spuneau acestea-n faja,
Ii facea sa amujeasca §i sa piara ca o ceaja! Mar. I23—24

Astfelfaima Lui se-ntinde... Se-mbulzesc spre El iudeii,

El cutreierind de-a valma tot cuprinsul GalUeiL.
Propovaduind intr-una, nu odata El a zis: In.5,36;63S;8,22
„Dumnezeu din Cer mi-e Tatal §i de Dinsul sint trimis; II Cor.4,<5
Ci Eu sint Lumina lumii... Cine vine dupa Mine, II Pet.l,r{!
Nu umbla-va-n intuneric, ci-n lumina Viejii vine!... P s.118,705
ApOC. 2 .28
Isa.49,<5
Mulji sunt stapiniti de demoni, dar lisus catind spre-acei
§i-naltind spre Ceruri glasul, scoate demonii din ei!(pagina89)

90
Astfel faima Lui se-ntinde...Se-mbulzesc spre El iudeii,
El cutreierind de-a valma tot cuprinsul Galileii... (pagina 89)

91
 ALEGEREA CELOR DOISPREZECE

§i, fiind pe-un Jarm de mare argintata-n apa ei,

A vazut Iisus pe frajii Simon-Petru §i Andrei,
Suflete neprihanite amindoi avind, §i can
Aruncau in mare mreaja, pentru ca erau pescari,
§i le-a zis Iisus cuvinte cum nu-s alte sa le-asameni:
„Amin zic, veni|i cu Mine §i veji fi pescari de oameni!..“ Mar. 1^7
Iar ei auzind ca Domnul le gr&ie§te-n acest fel,
Au lasat ale lor mreje §i plecat-au dupa El.

De-acolo nu prea departe, Jinind Jarmu-n sus mereu,

Fu vazuji loan §i Iacob, dragi vlastarilui Zevedeu,
§i chemindu-i tot asemeni dupa Sine-n sirg Iisus,
Ei, lasind a lor unelte §i pe tatal lor, s-au dus. Mar. 1,79

Si venind in Capernaum, inceput-au din Scriptura,

Sa primeasca — luminata — de la El invajatura,
Iar a Lui invajatura, ii stralumina mereu,
Ca nu le-o dadea un dascal, ci le-o da lor Dumnezeu. Mar.1 ,27,22

Nu tirziu, suit in munte, Si-a ales Mintuitorul,

Q ji mai trebuiau la numar Ucenici, spre-a-I fi soborul:
Pe Levi al lui Alfeu, pe Tadeu §i pe Matei,
Toma, Simion, Canoneul, Filip §i Vartolomei, Mar. 2 14
§i pe Iuda, o neghina intru griul celor sfinji,
C a re L-a vindut pe Domnul pentru treizeci de arginji! Mar.3,77—79

Cu cei doisprezece-alaturi,— dar nu §i cu cel din urma,

Sguduit-a lumea Fiul,— Un Pastor voind §i-o turma, I Pet.5,2
Cu ace§tia purces-a El sa-mpra§tie cuvintul In.I0,i4~i6
Care-avea sa lumineze lumea de pe tot pamintul,
De§i El avea sa moara,— bob de griu in sinul humii,
Ca-nviind, in veci sa fie sajioasa Piinea lumii! ln.6,48,50,51

92 /
 CUVlNTAREA DE PE MUNTE

Ci-ntr-o zi fund pe-un munte cu norod mult dupa El,

S-a oprit „ InvaJatorul“ §i-a grait in acest fel: Isa.57,i5;66,2
„Fericiji cei ce cu duhul sint smeriji §i cred fierbinte, Prov. 16,19
Ca a lor e-lmparajia Cerurilor M ele Sfinte! Is. 61 2—3
Fericiji acei ce-n lume pling pe multele-i poteci, Apoc. 214
Ca ace§tia, prin Mine, mingiia-se-vor in veci!
Fericip cei blinzi la suflet, cu p e buze blind cuvintul,
C d ace§tia, la urma, mo§teni-vor tot pdmintul! P s.36,2;
Fericiji cei ce-nseteaza, flaminzind dupa dreptate,
Ca, satui din plin aceia fi-vor in etemitate! Isa. 55,7; 65,13,14
Fericiji cei plini de mila, ca, prin mila ei nu pier,
Ci la mila lor,cu mila milui-se-vor de Cer. P s .40,7
Cei cu inima curata, fericiji vor fi mereu,
Ca ace§tia, in Ceruri, vor vedea pe Dumnezeu! Ps.14,7—2:
23,2—4
Fericiji cei ce fac pace, ca acelora — la vreme
Fiii Domnului — in lume ca §i-n Cer — au sa se cheme! I Pet.3,74
Fericiji toji prigonijii pentru ca dreptate vor,
Caci Imparajia Sfinta, pururea va fi a lor!
Fericiji voi caror aljii va vor face grea ocara
§i minjind, au sa va puna tot cuvintul rau povara,
Prigonindu-va cu ura, sub osinde sa va Jina,
Sa va faca viaja-amara, numai din a M ea pricina! I Pet.4,74
Bucuraji-va cu tojii §i saltaji de bucurie,
Ca rasplata voastra-n Ceruri, multa foarte o sa fie,
Fiindca tot a§a prigoana §i ocara-n tari cuvinte Mat.5,72
Au avut §i Proorocii care fost-au mai-nainte“ ' II Cron.36,i6fi7
§i graind a§a muljimii, Cel ce legea n-o s-o strice,
Intorcindu-se cu faja catre ucenici, le zice;
„ Voi sinteji lumina lumii, dar lumina cu-al ei foe
Nu s-aprinde ca sa fie tainuita sub obroc,
Ci se pune sus in sfegnic,— sfegnicul stind sus pe masa,
Ca lumina sa primeasca toji acei ce sint in casa...

93
Fericiji cei blinzi la suflet, cu pe buze blind cuvintul,
Ca acegtia, la urma, mogteni-vor tot pamintul! (pagina 93)

94
Astfel dar sa lumineze §i lumina voastra toata,
A§ezind-o voi deasupra in a oamenilor gloata, Mat.5 ,i4—i6’,
Top sa vada ale voastre fapte bune, sa tresalte, Prov.4,7s;
Preamarind pe Tatal vostru Cel din Cerurile Nalte. Filip.2,15

Sa nu socoteasca vreunul, — dupa cele cite zic,

Ca venit-am sa stric Legea sau Proorocii vreau sa stric,
Ci ca sa-mplinesc acestea,— adevar fiind Cuvintul
Ca: atit cit va sta Cerul §i sub el va sta pamintul,
Nici o iota ca sa treaca, nici o cirta nu se poate
Pin-ce spusele-Mi cuvinte n-au sa se-mplineasca toate! Mat. 5,17,18

Daca deci dreptatea voastra nu se va gasi mai buna

D ecit cea pe care-n lume fariseii §tiu s-o puna,
Adevar spun tuturora,— fiecare ca^sa §tie,
Ca nu vep intra niciunul in Eterna-Imparape! Mat.5,20

Auzit-ap zisa veche,— zisa celor dinainte,

Ca: „Ochiu pentru ochiu“ cerut-au, cum §i:„dinte pentru dinte“,
Iar Eu viu §i va zic voua; nu sta-n propta celui rau,
Ca sa nu se-ncarce astfel de pacat sufletul tau;
Iar obrazul drept lovindu-p, — spre-ai grai c-ai suflet nalt,
Tu intoarce-i cu blindeje §i obrazul celalalt! Plin.Ier.3,30
Celui ce-a pom it cu tine judecata lui vrajmaga Mat.5,38,41
Pentru ca sa-Ji ia vestmintul, lasa-i lui a ta cama§a! Prov.20,22 ; 24,29
Pa§i o mie sa mergi zilnic cerind unul din vrajma§i,
Tu cu el te-arata darnic §i mergi doua mii de pa§i! Mat.5 ,41

Zis-au cei mai dinainte, cu nechibzuita gura:

Pe aproapele, iube§te-l; la vrajma§ sa cap cu ura, Lev,19,;s
Ci eu zic: Iubiji pe-acela ce sta ura sa va poarte; Deut.23,d
Binecuvintap pe-aceia ce va blestema de moatre.
Ajutap-va vrajmagii §1 rugap-va fierbinte
Pentru cei ce cu prigoana va ies pururi inainte,
Ca sa fip voi totdeauna,— mai presus de cei ce pier,
Fiii Tatalui cel Ve§nic ce sala§luie§te-n Cer,
Ca El face sa rasara soarele din norii Sai,
Cu-a lui raze mingiioase peste buni §i peste rai,
§i trimite ploi la vreme, plin de mila-n veci Preasfintul,
Peste dreppi §i nedreppi care umplu tot pamintul... Mat.5,44—f5
Iov.25,3

95
Caci, iubind numai pe cei ce va iubesc, au, ce rasplata
Se cuvine sa dea voua Milostivul lumii Tata?
Daca numai fratii vo§tri va sint dragi,— au, ce prisos
E~n iubirea-va de oameni, spre-a 3 voua de folos?
Tatalui ducind aceaste, — ce veji cere de la El?
Au, paginii-n a lor via$a,nu se poarta tot la fel? Mat.5,46—-48
Fiji desavirgiji deci si voi,— cu iubire Eu va cer!“ Lev. 11,44
Cum desavir§it S-arata Tatal vostrul Cel din Cer! Gen.l7,i

Ce lumini de gind pamintul mai inalja-atit de sus

Cit se-nalja aci cuvintul grait astfel de Iisus?
Care pise de munte oare e pe biata noastra tina
Mai stalucitor ca piscul vorbelor cu-a Lui lumina?
Ce adinc de-njelepciune pe pamint mai e-n masura
Sa se-alature cu-adincul Messianic din Scriptura?...
Sint cuvinte-a caror taina lji aduce-n gene plinsul
§i te zguduie adincul celor ce grait-a Dinsul!

„Milostenie cind faceji, — in ascuns va 3e fapta: Mat.6,z-^

Sa nu §tie niciodata stinga ta, ce face dreapta! Rom. 12,8
Iar cind va rugaji, nu spuneji ca paginii vorbe multe,
Crezind ei ca numai astfel vor sta Zeii sa-i asculte... I Reg.18,26,29
Tatalui cind faceji ruga, voi nu fiji cu ei la fel,
Ca El §tie mai-nainte, ce veji cere de la El;
Ci-n camara voastra, tainic, voi rugaji-va fiebinte, II Reg.4,^3
Tatalui din Cer-nalJindu-I urmatoarele cuvinte:
„Tatal nostru care-n Ceruri E§ti,
Sfinjeasca-se numele Tau Sfint,
Vie-Imparajia Ta din slavi cere§ti,
Fie voia Ta §-al Tau cuvint,
Precum in Cer, a§a §i pe pamint!
Piinea noastra cea spre viaja data,
Da-ne-o noua astazi, dar Ceresc,
§i gre§elile Tu iarta-ni-le, Tata,
Precum iertam §i noi in viaja toata
Acelor care noua ne gregesc!
§i-n ispita, Doamne, nu ne duce,
Cit purtam a viejii noastre Cruce, Mat.6,5— 13
Ci stind noua mila Ta liman, Luc. 11,2
Isbave§te-ne de cel viclean“! Ps. 108 ,2;
lata astfel, rugaciunea larga, fara de masura,
Care, pin-a spus-o Fiul, n-a mai spus-o nici o gura,

96
Dar pe care dupa Dinsul, o vor spune-a§a precum e,
Pina-n toata ve§nicia, toate gurile din lume,
Pentru ca, — a§a cum zis-a Cel mai Mare Graitor,
Pin-la urma ne vom face top:„o turma §i-Un Pastor". In. I0,7d

„Cere$i de la Tatal vostru,-zis-a El, cu ochii-n roua,

§i-atunci, cite Lui ve|i cere, toate vi-se vor da voua.“
Caci va-ntreb: care-ar fi omul dintre voi cu prunci la vatra,
Caruia, cerindu-i piine fiul sau, el i-ar da piatra?
Sau acela, carui fiul ce pe tatal-sau iube§te,
Pe§te tatalui cerindu-i i-ar da §arpe-n loc de pe§te?

Daca deci voi, rai ca oameni, §tip sa facep daruri bune

Fiului ce va iube§te §i-n sirg voua se supune,
Cu atit mai multa mila, Tatal vostru cel din Cer
Va da numai cele bune, celor care I-le cer...

A§adar, de la oameni cite vrep spre ajutor,

Cite cerep' sa va faca, facep-le §i voi lor,
C-adevar, zic: strimta-i poarta §i e-ngusta calea-n faja
§i pupni sint cei ce-o afla, ca sa mearga catre Viaja;
Dar e larg deschisa poarta §i e lata calea foarte M .d X .l,7 ,9 — 1 4\
Care duce la pierzare, — §i pe ea merg mulp la moarte! Lev. 19,7s

Fugip pururi de profepi mincino§i ce vin la voi,

Lupi hraparep, dar intr-una imbracap in blani de oi;
Pe cei rai ca sa-i cunoa§tep dupa fapte, —- va voi spune:
Nu-i pom bun cu poame rele, nici pom rau cu roade bune;
Ca din maracini, — de-a lungul trecatoarei sale vieji,
Nimeni nu culege struguri, nici smochine din scaiep...
Drept aceea, dupa roade, nu vep fi-n§elap de loc: Mat. 7,75—79;
Orice pom cu roade rele e taiat §i pus pe foe! Deut. 13,5,-#;
Ier.11,79
Nu oricine care zice: „Doamne, Doamne" — doar cuvinte,
Va intra-n Imparapa Cerurilor Mele Sfinte,
Ci acel care va face voia Tatalui din Cer
§i-mplini-va totdeauna toate cele cite-i cer... Mat.727

Cine dar sta sd-mplineased L <gea sfinta §i adinca,

Seamana cu cel ce-nal\a c u sa lui pe tare stinca:
Vine ploaia, vine valul, vine vintu-n ea sa bata,
tnsd casa nu i-o surpd, cd-i p e stinca-ntemeiata! Mat 1,24,25
97
Cine dar sta sa-mplineasca Legea sfinta §i adinca,
Seamana cu cel ce-nalja casa lui pe tare strnca:
y in e ploaia, vine valul, vine vintu-n ea sa bata,
insa casa nu i-o surpa, ca-i pe stinca-ntemeiata! (pagina 97)

98
Cel ce Legea Mea din Ceruri s-o-mplineasca nu e chip,
E nerodul care casa §i-o cladegte pe nisip:
Bate vintul, bate valul, — gi palatul sau bordeiul
I-se naruie-ntr-o clipa, ca nisip i-a fost temeiul!... Mat. 1,26,27
(Deci, precum plinit-ai Legea: rau, ai rau; bine, ai bine,
Nu de casa fiind vorba, ci de sufletul din tine!)
§i Iisus sf!r§ind Cuv!ntu-I cu adinca-nvajatura,
Cum nu mai graise-n veacuri pin-la Dinsul nici o gura,
Sta muljimea-nmarmurita sus pe muntele silhui,
Parca-n funie de aur atirnind de gura Lui...

Peste gloata ce sta muta pe-acel virf marej de munte,

Aur mult turna apusul, infruntat de-o-nalta frunte,
§i doi sori stau faja-n faja: unul mic, iar altul Mare,
Fiindca unul sta s-apuna, pe cind Celalalt, rasare!

! N PARABOLE CUVfNTUL

Fiecare zi trecuta, tot mai mult norod aduna

Imprejuru-I, Cel ce-n lume va purta de spini cununa,
Iar Cuvintul, intre oameni cum se-nalja ca nicicind,
Tuturora le graiegte, in parabole zicind: Ps. 48u—i’,1 1 , 2

,A iegit Semanatorul §i-nceputa semanatul

Pe cit jarina lui toata se-ntindea de-a lung §i latul...
Seminind el pretutindeni al seminjelor sudum,
Unele, de vint luate, ii cazura linga drum,
Dar acestea nu rodit-au, ca din zbor s-au fost lasat
Pasarile din vazduhuri §i pe toate le-au mincat... Mat.13,4

Altele-au cazut de asemeni pe pamint pietros §i iata,

Fara strat adinc sub ele, au fost rasarit indata,
Dar cind soarele dogoarea peste ele §i-a lasat,
Neadinci in radacina, — ar§i$a le-a fost uscat... Mat. 13,5,6
Altele-ntre spini cazuta-au dar crescind navalnic spinii,
Le-au inabugit pe toate, luind roadele luminii... Mat.13,7
Altele-n sfirgit gasira pamint bun, curat §i gras,
Unde-adinca radacina §i-au infipt §i-au fost ramas,
Iar acestea rod dadura, — §i mai mare §i mai mic,
Ici, o suta, gaizeci colo, dincolo treizeci in spic...! Mat. I3,s
99
Ici, o suta, §aizeci colo, dincolo treizeci in spic...! Mat.l3,s
§i-a-ncheiat Iisus cuvintu-I intr-un chip de tot stravechi:
„Sa auda cine are peniru auzit urechi!“ Mat. 13,9
Mai apoi, dupa ce Domnul s-a fost desparjit de gloata,
Pilda le-a fost lamurit-o ucenicilor stind roata:
A

„Cind Cuvintul-Imparajiei trimis ;iu ii, noua Lx ge,

Cineva care-1 aude §i nu-1 poate injelege,
Vine cel viclean in taina §i-i rape§te ne-ncetat
Tot ce-n inima-i Cuvintul cu iubire-a semanat...
Deci, aceasta, — lesne foarte injelege-veji acum,
E saminja semanata, dar cazuta linga drum. Mar.4,75

Cea de-a doua, care cade pe pamintul cel pietros,

Este; cel care cuvintul il prime§te bucuros,
Insa neavind in sine adincita radacina,
Pina la un timp el soarbe a Cuvintuljii lumina,
Dar la-ntiia strimtorare sau prigoana ce-1 love§te
Pentru c-a primit Cuvintul, — el indata se sminte§te... Mar.4,/5,.7
Cea-ntre spini care cazut-a, — dupa cum a dus-o vintul,
Este: omul care-aude cind i s-a grait Cuvintul,
Dar a lumii griji §i setea de comori ce nu-i dau pace,
Ii inabu§e Cuvintul §i neroditor il face!... Mar.4,i»—19
Iar saminja semanata in pamintul gras §i bun,
Este: omul care-aude tot Cuvintul ce i-1 spun,
Care-i injelege-ndata tot adincul, tot inaltul,
§i da rod, o suta unul, §aizeci sau chiar treizeci altul...“ Mar.4,20

Stau uimiji toji ucenicii de adinca-lnjelepciune,

Iar Iisus — Semanatorul — inc-o pilda le mai spune:

„Sfinta Cerurilor Nalte necuprinsa-Impara|ie,

Zice Domnul in soboru-I insetat de ve§nicie,
Este-asemenea intocmai omului ce-n primavara,.
Griu ales el semanat-a, ca tot astfel sa-i rasara,
Dar vrajmagul veni noaptea, §i cu poala prinsa-n briu, Mat.13,24,25
I-a fost semanat neghina printre semanatul griu...

Crescind paiul dup-aceia §i-avind rod cu boaba plina,

SJugile vazu ca griul potopit e de neghina...
§i stapinului in graba au venit in cor sa-i spuna:
„Doamne in Jar'na ta toata n:ai pus tu saminja buna?
100
Suntem in nedumerire, taina neputind patrunde,
Cum a rasarit neghina? A venit in griu, de unde?... “ Mat.13, .0,2/
El raspuns-a: „Un vrajmag doar a facut acasta treaba!“
— „Vrei, Stapine, sa ne ducem sa plivim neghina-n graba?“
— „Nu! Rosti atunci stapinul, slugilor sa stringa friul,
Ca sa nu smulgeji, odata cu neghina rea §i griul;
Ci lasaji sa creasca valma amindorora paisul,
Griului ca §i neghinei, pina vine secerigul,
Copt, gtiind ca-i pe tot paiul bobul griului in spice,
Cind, supugi seceratorii-mi voi trimite §i le-oi zice:
Sa-mi pliviji intii neghina, snopi s-o faceji la un loc,
Pentru ca legata astfel, toata s-o arunc in foe;
\
Iara griul ce ramine, — lamura cu spic de aur,
Sa mi-1 stringeji, ca sa-1 aiba a meajitnija, tezaur!...“ Mai.i3,2«,j<?;
Zis-au apoi Ucenicii insetaji de Legea Noua:
„Doamne, pilda cu neghina lamure§te-n-o §i noua!“
%
-

§i Iisus, luind cuvintul, inceput-a sa le spuna:

„Fiul Omului e-Acel ce seamana saminja buna,
Jarina, e lumea insa§i cita-i toata pe pamint,
Iar saminja cea aleasa, — fiii-Imparapei sint... Mat. 13,37,38
§i-a adaugat, — cu ochii mingiind soborul Sau:
Ci neghina laolata, — sint toji fiii celui Rau... Mat. 13,39

Cel ce-a semanat neghina pe furi§, in chip vide an,

Vrind sa nimiceasca griul, — altul nu-i decit Satan!
Secerigul care vine dupa vrerea Sfintei Legi,
Lanurile cind s-or coace, — e sfirgitul lumii-ntregi,
Iar seceratorii harnici cari vor secera nu greu,
Fi-vor cei care se cheama Ingerii lui Dumnezeu!... Mat. 13,40
A§a dara, la sfar§itul veacului ce va sa vina,
Arsa-n foe va fi sa^fie tot ce-n gnu va fi neghina!
Fiul Cerului, prin Ingeri, dintre oameni va culege
Pe top cei ce-n turma lumii viejuiesc in far-delege
Si-i va arunca-n vapaia focului, dintre cei sfinji,
U nde plingerea se-ngina cu scrifnirile de dinji Apoc,14^9^2Q/o
Pe cind intru Imparajia Tatalui, unde s-or duce,
Drepjii straluci-vor vegnic precum soarele straluce!“

§i-a-nc.heiat Mintuitorul cu ochi trigti §i geana uda!:

„Cei ce de-auzit ureche mai au inca, —- sa auda!...“ Mat. 13,41—43

101
El la Ucenici aceasta le-a grait, vrind sa injeleaga Ps. 78 2;
Pildele-I margaritare, nu doar ei, ci lumea-ntreaga, 48 i~ t
Ca El pentru lumea toata, sus pe Cruce avea sa moara,
Dindu-Se comoara lumii, — vrindu-§i lumea Lui comoara.

FIUL RI SI PI TOR

Cel care-a iubit ca nimeni §i-a fost Jertfa tuturor,

A grait apoi §i „Pilda fiului risipitor“:

Un batrin avea-comoara doi feciori in chip voinic,

§i-ntr-o zi, catre al sau tata glasuit-a cel mai mic:
„Tata, sa-mi dai din avere partea ce mi-se cuvine,
Sa ma due unde voi crede ca voi viejui mai bine!“ Luc. 15,1 1 ,1 2
Tatal, nu fara durere, genele-ncarcind cu roua,
Celor doi feciori averea le-a facut-o pe din doua...
Dupa nu prea mute zile, fiul cel mai mic anume
Strins-a ce-avea drept a stringe, §i-a plecat in larga lume...

intr-o Jara departata, sub desfriu simjind placere,

§i-a fost risipit voinicul toata partea-i de avere,
§i-ncepind a duce lipsa, —viaja-i devenind amara
Mai ales ca se-abatuse seceta peste-acea Jara,
S-a fost dus risipitorul la un gospodar bogat
§i, pentr-o simbrie mica, a intrat la el argat.

Bogata§ul 1-a pus astfel sa-i pazeasca, pe ogoare,

Turma porcilor cum inca nu pazise el sub soare... LUC. 15,13—15
Foamea-1 chinuia haina §i-ar fi vrut minca la urma
Pin-§i ro§covele date hrana porcilor din turma...
§i-a grait apoi in lacrimi linga porcii negrii-n coame:
„Pe cind tatal meu da piine la argaji, eu mor de foame!...
Dar scula-ma-voi acuma, a mai zis cind sta sa-i pice
Lacrimile dintre gene, — §i la el mergind, voi zice: Luc. 15,76—78

Am pacatuit, o, tata, §i iertare viu sa cer

Atit Jie, al meu tata, cit §i Tatalui din Cer...
Nu sint vrednic a-mi mai zice fiul tau, — rau intre rai,
Fa-ma insa ca pe unul dintre top argapi tai!...“ LUC. 15,79

102
§i gindind acestea fiul ce-§i zicea el singur „rau“,
S-a sculat de linga turma §i-a plecat la tatal sau....
§i vazindu-1 pe el tatal, departare ca de-o mila,
D e feciorul lui simjit-a o ne|armurita mila,
§i-alergind la el, ca iara§i fiul sau ii cata sinul,
Pe grumazul lui cazuLa §i 1-a sarutat batrinul;
I-a fost sarutat obrajii tatal in iubirea-i nalta,
Impletindu-li-se astfel, lacrimile laolalta... LUC. 15,20

§i-a purees a zice fiul, cind batrinu-l saruta:

>kOh, pdcatuit-am tata, Cerului §i-n fa$a ta... “
Insa robilor sai zis-a tatal grabnice cuvinte:
„Dap-i cea mai buna haina §i totbuna-ncaljaminte! Zah.3,3,4
Puneji-i in al sau deget inelar, de pre£ inel;
Sa-mi aduceji §i taiaji-mi cel mai ingra§at vijel,
Sa ne ospatam in cinstea-i, caci acest al meu drag fiu
Era mort §i-acuma iata-1: a-nviat §i este viu.
Pina azi, pierdut el fost-a — a mai zis ca sugrumat,
Insa iata — fericire — ca pierdutul s-a aflat!...“ LUC. 15,21— 24

§i-au pornit ospajul, veseli, ca-ntr-o mare sarbatoare,

Dar feciorul cel mai mare cind s-a-ntors de la ogoare,
§i-a aflat ce se petrece, — miniat din cale-afara,
Zis-a tatalui cuvinte, — cu amaraciune rara:
„Eu slujesc de-atita vreme: ar ogoarele §i lunca,
§i ca robii totdeauna p-am fost ascultat porunca, Luc. 15,25,26
Insa mie niciodata nu mi-ai dat macar un ied,
Cu prietenii la masa veselindu-ma sa §ed,
Dar cind a venit acesta din huzur §i din desfriu,
Cel mai gras vijel taiat-ai, §i vina|ul curge riu!...“ Luc.15,29,30

„Fiule, —-Tfaspuns-a tatal, — tu mereu cu mine e§ti

§i-ale mele-s ale tale: toate tu le-mparta§e§ti.
Dar acum cind al tau frate ni-s-a-ntors, — e drept sa fie,
Intre noi nemaigraita §i aleasa bucurie, Luc. 15,37,32
Pentru ca mai micu-p frate mort era §i a-nviat, Ez.18^7—23,2728,32
El pierdut a fost §i iata ca pierdutul s-a aflat!“...

Astfel §i-a-ncheiat El pilda, — cind „risipitorii fii“

Ca §i azi erau in lume §i sint inca mii de mii!...
Tuturora le-a dat Tatal partea de avere-anume,
Adica le-a dat lor viafa ca s-o cheltuiasca-n lume.
103
§i-a purees a zice fiul, cind batrinu-1 saruta:
„Oh, pacatuit-am tata, Cerului §i-n faja ta...“ (p a g in a 103)

104
Dintre to|i „risipitorii“ de avere sau de viafd,
Iisus-Domnul, ca oglinda, ne aduce unu-n fa|a,
Fiecare sa se vada pe el insu§i pin-la urma:
Prin desfriu ca n-are piine linga-a porcilor lui turma,
Dupa care-avindu-§i geana de stropi vii inrourata,
Sa-si aduca-aminte piinea la argali de Tatal data...
Apoi singur sa se scoale, adica sa se ridice,
Sa se-ntoarne catre Tatal-Ziditorul sau-spre-a-I zice:
„Am pacatuit, o, Tata, Dumnezeul meu din Cer,
§i caindu-ma de toate., viu iertarea Ta sa cer!...“

Daca la a§a cuvinte ce-a grait „risipitorul“

Tatal pamintean, la pieptu-i §i-a primit cu drag feciorul,
Au cum n-ar primi §i Tatal-Dumnezeu din Cer la fel
Pe acei fii ce-ntru cainja s-ar intoarce catre El?... Luc.15,7—10

Daca-n inima ce moare inflore§te-a milei floare,

Cum ar fi fara de mila Inima Nemuritoare? Ex.22,25—27
Au nu-n Inima Eterna s-a nascut eterna mila? P s.85,75
Mai intii, ca ea sa arda si-ntru inima de-argila?... Ier.3,;2
Ioel.2,/3
Daca paminteanul tata pe-al sau fiu „pierdut“ ca vine
II zare§te de departe indreptindu-se spre sine,
Cum nu 1-ar vedea §i ochiul- Celui care toate poate
§i-a facut El Insu§i ochiul vietajilor lui toate?
Daca ruga de iertare a feciorului „pierdut“
O aude paminteanul cu urechia lui de lut,
Cum n-ar auzi-o oare §i urechea cea mai veche
A Aceluia din Ceruri ce-a dat lutului ureche? P s.93,9

§i daca „risipitorul“, primind daruri pieritoare

D e la paminteanu-i tata, e un fericit sub soare,
Cum n-ar fi peste masura fericit, cind Cel din Cer
I-ar da,— lui cerind iertare, daruri care nu mai pier?...

Intre cele care seaca,— paminteasca avujie,

Daca fiul §i cu tatal gusta vie bucurie,
Cita n-ar putea sa guste-laolalta sa petreaca
Cel a Carui visterie niciodata nu mai seaca!...

Catre Cel din Ceruri Tata n-ar graire nici un glas

Precum pe pamint grait-a de „vi|elul cel mai gras“,

105
 A

Fiindca frajii cari a§teapta pe „risipitor“, sint Ingeri,

§i-al lor glas, a bucurie doar se-nalja, nu a plmgeri! Luc. 15,;—7
Ei, din Cerurile toate imprejuru-i !§i fac hora,
Bucuria fiind astfel bucuria tuturora.
Ca dintre „risipitorii“, mincatori de nestemate,
Tatalui cerind iertare, li-s-a mai intors un frate. Mat.25,31—46
Dar „risipitorii“ lumii ce la vreme nu se-ndrepata, Mar. 13,32
Afle ca-ntru vecinicie Tatal lumii nu-i a§teapta, Luc.2l, 35
Hotarit e ceas anume pin-sa fuga ei de turma, Apoc.3,3
Sa nu-i prinda tot cu turma Judecata cea din urma! Fapt. 17,30,32

Acea sfinta Judecata poate-n orice ceas sa vina,

Pentru unii cu-ntuneric, pentru aljii cu lumina;
§i-atunci lacrima cainjei nu v-a mai lua-o-n seama
Tatal Ziditor a toate ce-n lumina Lui ne cheama.... Dan.122, In. 52529

Lacrima va fi tfrzie §i zadarnic fi-va plinsul

Celor ce tirziu iertare cere-vor plingind la Dinsul: Luc. 16 ,20—3;
Cel care facut-a ochiul, nu vedea-va geana uda,
Cel care-a facut urechia, nu va sta sa mai auda! Ez.8,;s
Ier.ll,;;

t
106
Astfel zguduind Cuvintul lui Iisus pe top Iudeii
C!p venit-au sa-1 auda in cuprinsul Galileii,
Dupa ce-i inmarmurise cu minuni vazute-n plin, In.2,7—9
Dupa ce, la nunta-n Cana, prefacuse apa-n vin; Mat.20,30— 34
Dupa ce, in faja gloatei, prin pustiu, prin Sinagogi, ln.9,i^ti;5,5—9
Dadu orbilor vedere §i picioare la ologi;
Facu mupi sa vorbeasca, amupnd a gloatei trimba; M a r . 7 32,35
Indrepta ca luminarea oameni cu faptura strimba;
Dupa ce la paralitici le daduse sanatate, L u C.17,22— 19
Pe lepro§i tamaduise, vindecase miini uscate; Mat. 12-,io—i3
Dupa ce-n pustiu pe munte, cu cinci piini §i cu doi pe§ti, Mat. 14/9— 21
Saturase mii de oameni, prin puteri dumenzeie§ti;
Dupa ce-afost mers p e valuri, uluind pe-ai Sai intr-una; Mar .6,48— s i
Dupa ce-a grait spre vinturi §i-afost potolit furtuna, Mar.4,3 9 -^ n
Virfuind cu stralucire al minunilor Lui §ir,
Inviind din morp p e Lazar p p efica lui lair, In.ll,i — 44
•Careia doar doua vorbe zisu-i-a-n auzul lumii,
Pentru ca ea sa-nvieze cu ochi mari: „ Tnalita, cumi!“* Mar.5,22,35—41
Dupa ce-a facut acestea, -— sa-njeleaga fiecine,
Fara ca sa mai intrebe: cine e, de unde vine,
A luat Iisus cu sine trei „ale§i“ ce-avea-n sobor:
Petru §i loan §i Iacob, — spre-a da marturia lor,
§i suind cu ei pe-un munte neumblat, cu-nalte stinci,
Unde viejuiau doar vulturi, in singurataji adinci,
Vrut-a Domnul sa Se-arate lor ca Dumnezeu in via$a,
§i-n clipita urmatoare, iata, s-a schimbat la fa$a: LUC.9,28,29
Devenit-a Sfinta-Ifaja astfel de stralucitoare,
Ca, orbip cazura din§ii, cum orbepi privind in soare,

* Copila, scoala-te!

107
yirfuind cu stralucire al minunilor Lui §ir,
Inviind din morji pe Lazar §i pe fica lui lair, (pagma 107)

110
Careia doar doua vorbe zisu-i-a-n auzul lumii,
Pentru ca ea sa-nvieze cu ochi mari: „Thalita, cumi!“ (paginai07)

111
Vrut-a Domnul sa Se-arate lor ca Dumnezeu in viaja,
§i-n clipita urmaloare, iata, s-a schimbat la faja:
Devenit-a Sfinta-I faja astfel de stralucitoare,
Ca, orbiji cazura din§ii, cum orbe§ti privind in soare, (pagina 107)
112
lar vestmintele pe Dinsul parca-ntrachipau top' crinii
Ce-nfloreau in toata clipa din zapezile luminii,
Ca s-arate ca tot omul, inviind in ve§nicie,
Indumnezeit ca Dinsul, fi-va-n tot lumina vie! LuC.9,29

§i lisus in acea clipa sub straluminoasa I haina,

Sta cu Moise §i Hie tainuind Cereasca taina... Luc. 9 3 0
Atunci zis-a Petru: „Doamne, daca-Ti place aceasta pace,
Trei colibe tainuite §i vecine-aici a§ face
Sa le vada din adincuri numai soarele §i luna,
Una Domnul, una Moise §i pentru Ilie una...“ Lu.9,53

Pe cind Petre vorbea inca despre-a lui colibe trei,

Luminos, un nor deodata pune umbra-i peste ei
§i din nor un glas vorbe§te: „E1 e Fiul Meu iubit;
Pe El pururi ascultap-L, ca-ntru El bine-am voit“! LUC.9,34,35

Auzind deci Ucenicii cum din nor venea Cuvint,

Foarte-spaimintapi cazura top cu fa|a la pamint;
lar lisus, venind la din§ii, din caderea lor ii cheama:
„Ridicap-va-n lumina §i sa nu va fie teama!“ Mat. 17,6,7

Atunci cei atin§i de Domnul, ridicindu-§i ochii-n sus,

N-au mai fost vazut pe nimeni decit numai pe lisus,
§i, pe cind din naltul munte coborau spre cei de jos,
Gurii celor trei lacata, poruncit-a lor Hristos:
„Nimanuia sa nu spuneji ce-ap vazut, ale§i de sorp,
Pin-ce Fiul in lumina nu se va scula din morp!“ Mat.17,9

§i lisus atunci le spune ca-n pupna vreme foarte,

Prinsul oamenilor fi-va, rastignindu-Se spre moarte,
Dupa ce va sta-n batjocuri, palme tari cazind pe El,
§i scuipindu-I sflnta faja gloatele lui Israel...
Dar a treia zi, Mormintu-I va ramine gol, pustiu,
Ca El va-nvia din moarte, cum Scripturile o scriu;
§i se va sui la Ceruri, linga Tatal Lui anume, Mar.8T«; 10,3333
Unde-a stat mai inainte de-a fi fost aceasta lume... Luc.9, 22

Pentru paminteni, ca martori ai Schimbarii Lui la faja.

El chemase trei apostoli dintru paminteasca via|a,
Care aveau sa spuna lumii, prin cuvintul lor cel greu,
Ca vazut-au, in lumina-I, pe lisus ca Dumnezeu!
113
Dar din Ceruri, El chemase, pentru apostoli din vecie,
Alji doi Martori de lumina: erau Moise §i Ilie.
Adica, — spre-a se cunoa§te Dumnezeu §i Om cuvintul,
Stau cinci martori fata-n faja, fiind: Cerul §i pamintul.
Cei din Cer voind sa spuna martorilor cei de jos,
Ca Iisus Nazarineanul, era: Messia-Hristos!
Deopotriva de puternici martori sfintului Mister,
Cer pentru pamint graira, iar pamintul, pentru Cer!

INTRAREA IN IERUSALIM

Primavara-§i incepuse ale ei frumoase zile...

§iruri lungi de caravane rinduite pe camile,
Strabateau pe largi nisipuri al Samariei pustiu,
Unde nu gasea camila nici un fir de iarba viu.

Sosea Pa§tile-nsorite, — praznic mare, §i de-aceea,

La Ierusalim, acuma, veneau mulji din Galileia...
Intre ei, cu-ntreg soboru-I pe camile blinde pus,
Intr-o lunga caravana, mergea astfel §i Iisus.
Patru, cinci sau §ase zile drumuiau sub largul firii,
Astfel strabatind pustiul spre „Cetatea stralucirii“.
Ci, ca Messia, Trimisul mergea azi intiia-data
Cu lumina Lui Cereasca in Cetatea „luminata“...

Asta data insa Domnul nu-I un ins din Israel,

Nu e singur pe-a Sa cale, ci cu mulp ce cred in El:
Cu Apostolii-mprejuru-I §i-o nemaivazuta turma,
El, Pastorul, inainte, turma Lui mergind in urma
Ei venind sa praznuiasca dezrobirea lor straveche,
El visind la dezrobirea noua, fara de pereche!...

Ura insa sta la pinda: ochii ei privesc cu ura

Spre Cel Care-avea sa fie rastignit, dupa Scriptura... Mar. 1053—34
Fariseii-I cata moartea, pentru ca, prin Duhul Sfint,
El, Iisus scosese-afara, viu, pe Lazar din mormint. In. 11,43,44
§i deci, doua lumi vor astazi spre Ierusalim sa-1 poarte:
Una-n Tron vrind sa-1 inalje, -alta, sa-L coboare-n moarte.
114
Dar alaiul vine-ntr-una spre Cetatea mingiiern,
Sub un cer care rasfringe tot surisul primaverii,
Cer in care, asta data, cu mireasma lor, top crinii
Parca §i-au trimis mireasma, umplind slavile Luminii....

Blind, abia adie vintul, cum va fi doar numa-n Rai,

Mingiind cu adierea-i trimba lungului alai
In a carui frunte vine, Uria^ — Acela care
Fi-Va-ntre-Imparapi lumii Imparatul cel mai Mare.
Si striga mulpmea toata, cu nestavilit avint;
„Binecuvintat sa fie sus in Cer §ipepam in t
imparatul bundtdtii, Cel trimis de Dumnezeu,
Ce-ntru numele Lui vine, -voia Luifacind mereul... “ LUC. 19,38
§i ziceau pe cind top ochii stau asupra lui Iisus:
„Binecuvintat!... Osana pururi intru Cei de sus!...“ Mat.21,9

Zicind astfei, tot alaiul filfiia-nalpnd spre Cer

Rami de salcie-nflorita, myrt, maslin §i palmier,
Ca §i cind duceau cu slava pe Iisus-ul dintre ei
In Ierusalim, sa-L faca imparat peste Iudei... In.i2,r?

Top sint fericip §i veseli, cind in frunte-L au pe Hrist,

Dar in fericita gloata, numai El prive§te trist,
§i, pe cind credea mulpmea ca spre Tron pe El il duce, M ar .9 3 1 ;1033—34
Singur El §tia ca merge, Miel pascal, sa stea pe Cruce!
Dar tristejea-n toata clipa, nu de moarte sta sa-I creasca,
Ci de ratacirea lumii care-avea sa-L rastigneasca!
Totu§i, impacat in sine merge-n drumu-I Imparatul,
Ca prin singele Sau, lumii va rascumpara pacatul! Isa.53,4,5,7— 9

Ci, pe drum, vizind in cale un smochin, -fiind flamind,

A zorit Iisus spre dinsul, rod sa afle-n el crezind.
Dar gasit-a numai frunze §i 1-a blestemat Preasfintul,
(Caci pre-nchipuia smochinul pe cei ce-au gonit Cuvintul).
Glasuind El in auzul tuturor de iinga Sine:
„De-acum nimeni, in vecie, rod sa nu mai ia din tine!“,
§i de-ndata, ucenicii, cum erau top la un loc,
Au vazut uscat smochinul, parca pirjolit de foe! Mat.21,r9,20

Ci la Betfaghe, cerut-a Cel cu fruntea-Univers,

Minz-asin ce, pe spinarea-i inca nimenea n-a mers,
Peste care Ucenicii, de-ale lor vestminte-au pus,
§i-mplinind Scriptura veche pe asin a stat Iisus,
115
§i striga muljimea toata, cu nestavilit avint;
^,Binecuvintat sa fie sus in Cer §i pe pamint
Imparatul bunatajii, Cel trimis de Dumnezeu,
Ce-ntru numele Lui vine, -voia Lui facind mereu!...“ (paginaiis)
116
Pomind astfel mai departe, cu mulpmea dupa Sine, Zah.9,9
Fericita ca-Imparatul Neamului la T ronu-I vine. Mat.2 1 ,7— 9
Isa.62,;;
Si-a§termnd in a Lui cale, fiecare-al lui vestmint,
li strigau Lui credinciogii: Slava-n Cer §i pe pamint
Celui, ce trimis de Tatal Cel din Ceruri Dumnezeu,
Intru numele Lui vine, Legea Lui plinind mereu!... In.12,12—15

§i de-L preamarea asemeni §i vre-un orb cu-acea gramada,

Ce eredea-n Iisus, slavindu-L, -orbul incepea sa vada!
De era vre-un mut in gloata care-ntruchipa alaiul,
Mutul se trezea ca striga ca top cei care-aveau graiul!
Qte-un §chiop in pas cu mulpi, de-nalja a lui strigare,
Uluit, prindea.de veste ca-are zdravene picioareL.
§i-astfel i§i strigau mai tare slavitoarele cuvinte,
Presarind in a Lui urme roua plinsului fierbinte!

Auzind deci fariseii, — minji neroade, ne-n^elepte,

Astfel de strigari inalte ce li-se pareau nedrepte,
Lui Iisus grait-au: „Rabi, oare pentru ce nu zici
Sa nu mai tot strige astfel ai tai lacomi Ucenici?
Au nu §tii c-aceasta numai catre Dumnezeu e bine
Sa se strige, sau Acelui ce -ntru numele Lui vine?...“

§i-a raspuns Iisus: „Oprindu-i, adevar zic farisei:

Pietrele vor prinde graiuri §i striga-vor pentru ei!...“ L uc .19, 3 9 / 0

Raspunzind acestea Domnul, celor ce-L credeau de jos,

Le sp u ria destul de tare cum ca El era Hristos;
lar acelor fara inimi graind El a§a cuvint,
Incepu ascunsa ura pentru Cer, de pe pamint,
Raminind mirap' aceia ce-§i graiau vicleni in §oapte,
C-aveau noapte-n a lor ginduri, cum §i-n sufletul lor noapte..
Ci, Iisus, vazind Cetatea: aur, piatra §i argila,
Cu-ntristare fara margini, suspinind, i-a plins de mila:

,,De-ai fi cunoscut incalte ce-n aceasta zi se face,

Cele cite sint cu grije chibzuite spre-a ta pace,
Dar pe ochii-fi neguri dese stau ca o perdea de fum
§i ascunse pentru tine sint acestea toate-acum....
Deci, veni-vor pentru tine zile-n cari, cu tot avintul,
Te vor strimtora du^manii; vei fi una cu parnintul!

117
§anj in jurul tau vor face, sa-mpresoare a ta vatra,
f i nu vor lasa-ntru tine pusa piatra peste piatra,
Pentru ca-n a tale zile, — bine cum era cu cale, Luc. 19,4 2 - ^ 4
Tu n-ai cunoscut sub soare, vremea cercetarii tale!... I Reg.9,7,s
Cine-a masurat amarul vorbelor din sfinta-I gura,
Cind amarul sa-I masoare nu era nici o masura!...
Cine I-a vazut in gene lacrima sclipind, fierbinte,
Cind Dumnezeiasca gura glasuia a§a cuvinte!
Caci, graindu-le Profetul, — prin Cereasca Lui lumina,
Vedea tot Ierusalimul §i-al sau Templu o ruina,
Care-avea curind sa fie, -palma neamului Iudeu,
Ca-avind inima-mpietrita, lepada pe Dumnezeu! Mat. 19w— 20

ALUNGAREA NEGUSTORILOR DIN TEMPLU

§i Iisus intrind in Templu conjurat de Ucenici,

§i gasind tarabe-acolo: negustori §i mari §i mici,
Le-a fost rasturnat pe toate §i le-a zis: „Scriptura spune:
,,A mea Casa va fi voua Casa pentru rugaciune“, Isa.56,7
§i din Casa rugaciunii, voi, zarafii mici §i mari,
Negustori §ireji facut-a|i pe§tera pentru tilhari?...“ Mat.21,12,13
§i-mbrincindu-i cu minie, rastumindu-le taraba, Ier.7,//
Negustorii, ca o turma, au ie§it in toata graba,

Ci L-au intrebat iudeii: „Au cu ce semn Tu ne-mpaci, Mat.2l,23

Dovedindu-ne c-ai dreptul toate-acestea sa le faci?“ In.2 ,/s
„Darimap voi templu-acesta, —le-a raspuns Eterna’ViaJa,
§i-l voi ridica-n trei zile, tot a§a precum sta fa|a!...“ In. 2 19

Dar iudeii hohotira, ne gtiind c-al Lui cuvint

Le graia lor despre Templul trupului Sau din mormint,
Intru care-avea sa zica: „Voi L-a|i pironit, dar iata-L
Ca-n a treia zi-nviaza, sa se-nal|e-n Cer la Tatal!...“ In.27a27

S-au supus cei peste care fu minia Lui sa cada

§i-au iegit din Templu-afara cu taraba lor in strada.
Dar in sufletul lor ura s-a aprins fara masura,
Neagra mult, cum intre oameni nu mai fost-a nici — o ura,
Iar minia Lui, acelor ce-a§a ura stau sa-I poarte,
Va fi unul din temeiuri osindirii Lui la moarte.
118
§i-mbrincindu-i cu minie, rasturnindu-le taraba,
Negustorii, ca o turma, au iegit in toata graba, (p a g in a 1 1 8 )

119
I§i simjeau veninu-n gura cei din Templu daji afara
§i-ar fi vrut: Biciuitorul in aceea§i zi sa piara.
Alergara zi §i noapte la mai-marii lor, ca leii,
Spre pierzarea Lui, intr-una uneltind cu fariseii.
Dar nici unul nu-ndraznit-a sa-§i indrepte spre El pasul,
Sau pe El sa puna mina, fiindca nu-I sosise ceasul.

Ci Iisus, in toata ziua aduna in Templu natul,

Invajindu-I prin cuvintu-I, cum s-alunge tot pacatul;
Spunind celor plini de ura §i neiubitori de pace,
Ca fiind trimis de Tatal, voia Tatalui El face.
Ca adevarata lege ce va dainui mereu,
E: iubirea fara margini intre OM §i DUMNEZEU. In.5,.?ai6
§i venind la El Nicodim in ascuns, cind era noapte,
Fariseu fiind, -pe Domnul L-a fost intrebat in §oapte,
Dupa ce-a stat sa-i dea aur din Cereasca Lui comoara:
„...Cum e cu putin^a: omul sa se nasca-a doua oara?...“
Iar Iisus ii da raspunsul: „Adevar curat zic pe,
Ca nu poate om sa intre in Cereasca-Imparajie,
Daca din Duh §i din apa nu se na§te, cum am spus,
§i nu te mira ca trebui sa va na§teji toji de susL.
Vintul sufla unde-i place, §i-auzi glasu-i, dar la fel
Nu poji §ti de unde vine §i-ncotro se duce el...
Mi§ca numai inaintea sau in urma lui vazduhul...
Tot a§a e cu oricine care e nascut din Duhul...“ In.3,.?-tS
§i-a mai zis Iisus in urma catre-acela§ Nicodim:
„Noi graim ce §tim, §i iara§i, ce-am vazut marturisim,
Dar voi marturia noastra n-o primiji, — venind de sus,
§i nici cele paminte§ti voi nu crezut-aji cind v-am spus... In.3,/2
Cum veji crede dar, -mai zis-a fostul Ucenic-Dulgher,
Galsul Meu daca v-ar spune cele care sint din Cer?
§i... precum suit-a Moise §arpelui chipu-n pustie,
Tot a§a-naljat se cade Fiul Omului sa fie, In. 2>,11,12,14,15,18
Ca: oricine-n El va crede, sa nu piara niciodata, Num.21,6—9
Viaja vecinica sa aiba, ne mergind la judecata!... In|.Sol.l6,7,;o

■O&Z'QprC^.

120
 PARABOLA CU NUNTA HU H I DE fMPARAT

§i, spre-a-L auzi toji surzii, spre-a-L putea vedea toji orbii,
Fariseilor in Templu, le-a fost zis cu harul vorbii:
„Imparatul Cel din Ceruri sau A-toate Ziditorul,
Semanat-a cu-Imparatul care §i-a nuntit feciorul,
Ca trimis-a Imparatul ale sale slugi, la vreme,
Pe top cei poftiji la nunta, de la casa lor sa-i cheme,
Insa cei poftiji la masa, au gasit cite-o pricina
§i, neiubitori de nunta, n-au voit la ea sa vina.... Mat.22,2,3
/V

Imparatul, inc-odata, chematoare alte slugi

A trimis ca §a-i imbie, facind lor anume rugi:
„Juncii gra§i §i felurita pasarime mai marunta Mat.22,4
S-au jertfit §i-ntreg ospajul gata e... Veniji la nunta!“
Dar ei, far-a Jine seama ca-i chema a doua oara,
Unu-n Jarina-i plecat-a, altul spre ce-avea comoara;
Pe cind aljii, mai gilcevnici §i cu suflet mai inchis,
Cu batjocuri §i ocara, slugile i-le-au ucis. Mat.22,5,6

Auzind acestea toate, cel ce nunta vrea sa poarte,

S-a umplut intr-o clipita de minie tare foarte
§i sub dreapta lui minie, o§ti a fost trimis pe loc, Mat.22,7
Nimicind omoritorii §i ora§ului dind foe... Dan.9,26
Apoi slugilor El zis-a: „Gata este nunta Mea,
Insa cei poftiji la nunta, vrednici nu erau de ea!
Mergeji dar pe la raspintii §i, ciji veji gasi pe drum,
Sa-i chemaji pe toji la nunta, ca ospaJu-ncepe-acum!“ Mat.22s,9

Slujitorii-a§a facura §i ie§ind in a lor cai,

Adunat-au fara truda, ciji au fost: §i buni §i rai,
§i, de mulji ce s-adunase, se umpluse-ntreaga casa,
Ca, abia, abia, sa §ada, au aflat toji loc la masa.
Dar intrind in toiul mesei sa priveasca §i-Imparatul
Cum se veseleau acolo acei oaspejji din tot natul,
Vazu unul intre d!n§ii cu faptura-n tot marunta,
Care stind sa ospateze, nu era-n vestmint de nunta.
§i i-a zis lui Imparatul, cu-njeles adinc cuvint:
„Cum intrat-ai tu la nunta, cind de nunta n-ai vestmint?“

Dar cel intrebat privit-a spre Imparatul, ca un mut,

§i, raspuns cu-ndreptajire neavind el, a tacut...
Atunci Imparatul zis-a slugilor ascultatoare:
„Acest om, legat sa fie §i de mfini §i de picioare
§i-aruncat in cel mai negru intuneric din afara,
Unde fi-vor numai plingeri §i scri§nirea cea amara,
Caci, la praznicul cel mare, pop sa intri, dar §i ie§i,
Fiindca mul|i pot fi chema|i, dar pujini sint cei ale§i“! Mat.22,io — i4

Fariseii pricepura, cu pujinul lor invap

Ca Iisus in ei lovise cu gonitul din ospap
Ca ei semanau acelui cu faptura-n tot marunta,
Ce statea la masa nunpi, dar n-avea vestmint de nunta.
§i se-nfuriara foarte, in adincui lor jurind:
Pe Iisus ei sa-L alunge dintre vii cit mai curind...

Drept aceea, fariseii, planuri faurind mi§ele,

Ii intinsera capcane, doar cadea-va El in ele, Mat.22,i5
Dar, capcana cu capcana, cum pindeau pe Dumnezeu,
Ramineau neputincioase, farimindu-se mereu, —
Ura lor sporind intr-una, ca-n adincu-i s-o asameni,
N-aveai altceva mai mare ca: iubirea Lui de oameni! Mat.22,16—22

122
 HAINA DE NUNTA

De Mintuitor graita, pilda nunpi din Scriptura, .

Strabatind a lumii veacuri, a trecut din gura-n, gura...
Mai intii ai Lui apostoli, apoi mii §i mii de clerici
Au rostit-o la raspintii, au citit-o prin Biserici,
Au cintat-o-n, Evanghelii, sa primeasca fiecare,
Tinar §i batrin in viaja, bun §i raul, mic §i mare,
Aurul injeleciunii ce L-a dat Mintuitorul,
Graind pilda cu-Imparatul care §i-a nuntit feciorul.

Mii §i iara§i mii de oameni, viejuind, au stat s-asculte'

Pilda lui Iisus, in sine cu-njelesurile-i multe;
Insa oamenii-ascultind-o, au facut ce fac intr-una,
Primind: razele de soare, razele ce le da luna,
Binele ce li-1 da apa, — fie mari, fie izvoare,
Sau mireasma-mbatatoare ce le-o da suava floare,
Caci acestea: fie apa, fie soare, fie luna,
Fie floare miresmbta, — toate vor ceva sa spuna...
Dar, cip oameni, privind Cerul cel cu soare, luna, stele,
§i pamintul cu-ale sale, injeleg ce le spun ele?...

Caci §i-acestea spun o pilda cu-n|eles adinc, de taina,

§i de-o nunta unde omul va sa aibe-anume haina...
Nunta-i viaja ce pamintul poate da cu-ntreaga-i seva,
Precum nunta era Via|a ce traiau Adam §i Eva,
Nunta-insa pentru care, — dezbracat de-a viejii tina,
Omul trebue sa poarte haina alba, de lumina,
Haina care tuturora o da Cerul ca s-o poarte
Pe pamint pina la Nun... cea cu Viaja far-de moarte!

Haina-aceasta pentru nunta, fericiji au fost purtat

In Eden intiii oameni pin-a nu se fi-ntinat,

123
Dar ei au pierdut aceasta, imbracindu-se-n alt port
Jesu t lor cu maiestrie-n de-ntuneric fir de tort. G en 3 2 — 19; 23—24
Me§terul fiind Satana Jesator de-asemeni strai,
Pierzind cei ce-au vrut sa-1 poarte, dreptul viepiirii-n Rail

Haina nunjii despre care spune pilda lui Iisus, Mat. 22 u — 12

E Jesuta din lumina sorilor cei mai de sus,
In razboi ce Jese raze.^cercuit de-un curcubeu,
§i la care sta sa Jeasa Insu§i Sfintul Dumnezeu!

O asemeni Jesatura nu se strica, nu se rupe,

§i pe veci o-mpodobe§te un potop de pietre scumpe!
G asemeni haina seumpa a purtat §i Lucifer,
Pina 1-a-ntinat trufia §i-a fost prabu§it din Cer.. EZ.28,13— 16

Ea e haina despre cafe lui loan in gura-i pune

Chiar Iisus a Lui cuvinte ce-n „Apocalipsa“-i spune:
„...Sa-mbraci haina de lumina ca sa nu se dea pe faja
Goliciunea de ru§ine care-ai !mbracat-o in viaja. Apoc.3,18
Cel ce biruie pacatul, — din virtup facindu-§i salba,
Va umbla la fel ca Mine imbracat in haina alba!... ApOC.3,5,20,21

„Celor cari in sac se poarta, celor trigti §i apasaji,

Sa le darui haina alba §i cununa de-lmparaji;
Sa petreaca-n bucurie— intre Ingeri §i-ntre Sfin|i,
„Sad“, al Domnului sa fie, — neprihanei trebuinp“,
Sa slujeasca „Celui Ve§nic“, spre-a Lui slava-n ve§nicie,
Toj.i, de apasari sa uite §i de plins sa nu mai §tie!“ Isa.6l,3,io

Haina ce-n Eden purtind-o mai nainte cei doi in§i,

De§i goi, nu §tiu ce'e: de ru§ine-a fi cuprin§i;

Dar pe care s-o dezbrace p'rin pacat cind au ajuns,

S-au vazut goi §i de-ndata Tatalui I-s-au ascuns... Gen.3,r;
S-au vazut goi de lumina §i-mbracap deci amindoi,
Spre ru§inea lor de Tatal, cu-al paGatului noroi!
Nu s-au ru§inat ca goi sint in a trupului lor piele,
Ci: ca erau goi de raze, goi de sori §i goi de stele!...

Iata-n ce fel vrea-Imparatul pilduirii, care-nfrunta

Pe cel ce, venind la nunta, nu era-n vestmint de nunta...
(Ca-n vechime, Imparapi, intr-al nuntilor avint,
Imbracau pe top chemapi la ospa| in alb vestmint;

124
Astfel ca, la nunta pildei, unul a facut pacatul
De-a nesocoti vesmintul tuturor dat de-Imparatul)...
Dupa cei cuprin§i in pilda §i-n Eden, pe urma, noi,
Zvirlind haina de lumina, imbracat-am de noroi,
§i-n a§a vestmint sa mergem am vrea toji in acea vreme
Cind la Nunta-I Imparatul va trimite sa ne cheme...

Fericit cel cepurta-va haina alba, — crin sa para,

De la Nunta-Imparateasca sa nu fie dat afara,
§i-mbracat, ca §i Imparatul, pe aleile gradinii, Zah.3,34
La ospaj mergind, sa fie tot asemenea cu crinii! Isa.61,;<?

Nunta nu este departe... La Cerescul Lui razboi,

Imparatul Jese-ntr-una haine albe pentru noi...
Cei ce §ti-vor sa se-mbrace pentru Nunta deci cu ele,
Se vor imbraca cu soare, cu luceferi §i cu stele.
Vor nunti-n afara vremii; vor bea Vinul Nemuririi;
Se vor veseli cum nimeni n-a mai fost in firea firii,
Raminind mereu la Nunta, ce, fiind in ve§nicie, Apoc.l5,j;i9,^7;
Duhul meu in lut, nu poate nici s-o spuna, nici s-o scrie! 21,3,4',22,1—?

VIA D O M NULUI

Carturarilor, in urma, Fiul Omului, Iisus,

Spre adinca tilcuire, inc-o plida le-a mai spus:
„Un om a sadit o vie; i-a facut gard imprejur,
Sa nu fie la-ndemina de furat oricarui fur,
I-a sapat un tease de struguri; i-a zidit §i-un turn de paza,
Ca, din virfu-i pazitorul pina peste tot sa vaza,
§i-unor lucratori el dind-o intr-un prag de primavara,
Cind imugureau lastarii, — a plecat in alta Jara. Mat.21,i5

Cind venit-a-n urma vremea roadelor pentru cules,

Sa-§i ia partea sa stapinul, un rob lor a fost trimes,
Dar cei ce lucrau in vie, 1-au batut, — greu sa se scoale,
§i 1-au izgonit in graba, cu de tot miinele goale! Mat. 21,34

Un alt rob apoi stapinul a trimis a doua oara,

Dar, batindu-1 §i pe-acesta, 1-au gonit cu grea ocara!

125
Un al treilea trimis-a, dar cei rai, pina-ntr-atit
De-ndirjip au fost cu-acesta, ca pe loc 1-au omorit! Mat.21,55
Pe mulp alpi-apoi de-asemeni catre viea-i a trimis,
Dar, batup rau fosta-au unii, iar pe aljii i-au ucis! Mat.21,36

Vazind cele ce urmat-au cu top robii, in sfir§it,

A trimis la cei cu via pe-al sau singur fiu iubit, Mat.21,57
Stind sa se mingiie-n sine acel om rabdind mereu: P s.2,2
„Cred ca vor primi cu cinste cel pupn pe fiul meu...“ Neem;9,26,
Cind vazut-au venind fiul, iata, lucratorii-acei II Cron.24,22
Sfatuindu-se de-olalta, — lacomi — zis-au intre ei:
„Iata §i mo§tenitorul! Hai sa-1 omorim, — sa fie
Apoi mo§tenirea noastra toata roditoarea vie!“
§i punind pe dinsul mina, — top cu inima de fiara!
L-au fost omorit indata §i 1-au scos din vie afara!
*
Au ce credep ca va face, — dupa drept, — stapinul viei,
Celor ce lucrau in vie, fara simjul omeniei?...
Ii va nimici pe-aceia, precum va gasi cu cale,
§i va face din alp oameni lucratori ai viei sale!
(Au raspuns chiar fariseii cu mereu neroada minte,
Q nd Iisus, in urma pildei, i-a-ntrebat cu-a§a cuvinte). Mat.21,5s— u

„Oare n-ap citi, — mai zis-a tot Dumnezeiasca gura,

Locul vorbelor acestea, de Profep pbse-n Scriptura:
Piatra care au fost zidarii lepadat-o, lor adusa,
A ajuns ca tocma-n capul unghiului sa fie pusa?
Ps. 117,22,23
Cel ce peste ea cadea-va, — sfarima-l-va ca pe-n ciob, Isa.8,;4;60p2
Iar cel peste care piatra va cadea-1 va face zob!.. Dan.2,44

Ei au priceput Cuvintul, §i la ce-a spus despre vie

Ca va fi altora data, ziceau tainic: „Sa nu fie!“
Inleles-au unde bate Cel ce sta ca sa-i inveje,
§i-auzind de-a lor pedeapsa, schimbau raii fe|e, feje... Mat.21,45

Cu venin ca de napirca le salta limba in gura,

Dar n-avea ce sa raspunda la prea-Nalta-InvaJatura,
Fiindca via era neamul Israelului ales,
Cu nadejdea sa dea struguri fara seaman, la cules,
Sa dea roade minunate teascului, — Altarul viei,
Ca, lui Dumnezeu sa-I placa in Altarul Ve§niciei!

126
Gardul imprejurul viei neamului lui Israel,
Era insagi veghea Sflnta aplecata peste el!
Robii cei pe cari Stapinul i-a trimis, — de ei uci§i,
Erau insi§i Proorocii, lor de Dumnezeu trimigi.
Pe cind fiul despre care Cel urit de ei le-a spus,
Era chiar stapinul viei, ca Mogtenitor-Iisus!

Cu-nainte gase veacuri, Dumnezeu, despre-a Lui vie,

Pe-acei lucratori hraparep i-a-ntrebat prin Isaie:
„Au ce-a§i mai fi putut face §i n-am facut viei Mele?
D e ce n-a dat roade bune, ci Mi-a dat doar roade rele?...
lata insa ce voi face viei M ele mult-iubite:
Mai intii voi smulge gardul ca s-o pasca-n voie vite!
Gardul ei il darima-voi, pentru ca, neroditoare,
Fara nici o-mprejmuire, top s-o calce sub picioare!
Nu va mai fi curajata, nici sapata-aceasta vie; Isa.5,4—6
Spini gi balarii s-o umple ca pe-o Jarina pustie. Ier.2,21
Peste ea, ca sa mai ploua, norii nu-i voi mai aduce, ' P s.79,9—13
§i sub argije lasa-voi via Mea sa se usuceL.

Dumnezeu scosese-afara din Egipt pe Israel, Ex. 14,19—20

D e robia lui sa-1 scape, — gi-n pustiu a stat cu el: Am.2 ,io
Ziua, nor mereu asupra-i; noaptea-n fapi-i stilp de foe, Deut.29,5
Patruzeci de ani, cu mila, 1-a purtat din loc in loc... Num.9,79—23

Despicindu-i marea-n doua, i-a facut prin ea carare Ex.14,21—24

§i-a trecut, pe cind vrajma§i-i inecaji au fost in mare!
Sub a soarelui vapaie, intru setea lui adinca,
Prin toiagul dat lui MOISE, i-a pgnit izvor din stinca!
Piine zilnica sa aiba, i-a plouat din Ceruri mana;
Nor de prepelije-adus-a peste el, sa-i fie hrana!
A

In Sinai suind pe Moise, i-a dat legea scris-n piatra,

§i i-a dat lui Canaanul, de istov sa-§i faca vatra,
Ca sa fie pilda vie neamurilor idolegti,
Sa cunoasca top pe Domnul din tariile Ceregti
Idolii sa se darime, — voia Domnului s-o faca, Deut.5,6—21
Top pe Dumnezeu sa-1 cheme, top lui Dumnezeu sa-I placa!.

Zis-a Moise catre neamul Israelului, strigind:

„Sa nu uip din Cer pe Domnul-Dumnezeul tau nicicind!
Viejuind prin mila-I Sfinta, tu-n odihna-p sau la munci,
Nici o clipa, pretutindeni, sa nu uip a Lui porunci!

127
Dintru cugetele Sale cele nalte sa nu cazi,
Si-mpline§te totdeauna Legile ce p-a dat azi!
Saturindu-te la masa-|i, prune! avind sa te dezmierde;
Cind cirezi de boi §i turme Ji-or zburda pe iarba verde;
Cind p-s-o-nmulp argintul §i mult aur o sa ai,
Jin e seama ca: pe Domnul tu uitarirsa nu-L dai!
Intru inima ta ginduri de trufie sa nu Jii
§i sa zici: „Prin hamicia-mi am aceste bogapi!“...
Daca vei uita pe Domnul, — indragind alji dumnezei,
Daca lor inchinaciune le vei da, crezind in ei,
Te vei stinge de pe lume, ispravind a tale zile,
Cum pierit-au alte neamuri inainte-p, Israile!...“ Deut.8,70—20

Astfel a grait Cuvintul prin Profetul lui ades,

Vrind ca: Via Lui sa fie Israel ca neam ales...
,,E1 avea nadejdi ca-n sinu-I neamul drepjilor va stringe,
Dar acum !§i vede neamul pacatos §i plin de singe!
Drept aceea-n grea robie pe poporul Meu voi duce; lsdL.5,7,13,14
Vor pieri flaminzi boierii, — gloata setea s-o usuce!“

Au trecut de-atunci milenii... Dumnezeu, cu toata via,

A facut a§a cum spus-a in Scripturi prin Isaia:
Altor lucratori a dat-o, precum §i Iisus a zis,
Infruntind pe lucratorii care in urma L-au ucis,
Lumea-ntreaga fiind astazi Via Lui ce, astadata,
Cu tot singele-I o are din pacat rascumparata!
A§adar, acum, in via-I, lucratori pe top ne are,
§i Stapinu-a§teapta-n Jara-I roada de la fiecare...

Toamna veacurilor lumii aducind culesul, vine...

Fericip cei ce cu struguri vor aduce co§uri pline,
Nu salbatec avind rodul §i nu semanind cu-acei...
Lucratori din vechea vie, — carturari §i farisei, Ier.2,2r,
Ca top cei ce fi-vor hamici in duhovniceasca vie, Ps.79,s;
Vor sta-n Via care verde va ramine-n vecinicie!... Isa.24,2

128
 MUSTRAREA FARISEILOR §1 PLIn GEREA IERUSALEMULUI

§i le-a zh lisus „ Vai voua\ fariseiior fdfamici,

H am ici stnngatorl de aur; de dreptate mult nedamici,
Ca voi, alungipd credinja, aiungind departe mila, Mat.23,24
Strecura|i mereu JlnJarul pe cind inghijiji camilaS

Orbilor, vai voua iara§i, c-aveji ochi ce se deschid

Ca sa curajiji paharul cum §i-al vostra lacom blid
Doar pe partea din afara totdeauna, cind in fapt
Pline sint pe dinauntru de necurapi si rapt!*
§i voi tot pe dinafara, — pe-a mariri'i voastre treapta,
V-aratap in fa|a lumii piini de judecata dreapta,
O nd aevea, totdeauna, — pentru cine va-njeiege,
Sinteji pline de fajarie, inotind in far-de lege... Mat.23,25—28

De trei ori va zic: Vai voua, pui de §erpi, pui de napirca!

Cum scapa-vep de osinda, cu atit pacat in circa?...
Eu, de-aceea voi trimite catre voi, — cu haruri man,
Prooroci, sa-ndrepte turma, intelepp §i carturari... Mat.23,33,34

Dintre cei care lamina vor sta voua a v-aduce,

Voi veti omori cu pietre §i veji rastigni pe Grace,
Ca sa cada-asupra voastra, — cu urgie grea rasfrint
Singele pe care dreptii §i-l-au dat pe-acest pamint,
De la Abel pin-la dreptul Zaharia cel cu har, Mat.23,3435
Omorit de voi cu ura intre Templu §i Altar! II Cron .TApopi
Apoc. IS,24
O, lerusalim, — ceiate ce petreci, §i cin|i, §i joci,
Care-n marea-p nebunie, ii omori pe Prooroci,
§i ucizi ades cu pietre pe cei buni, trimi§i la tine
Sa-Ji arate adevaral care de la Tatal vine,
Eu de-atitea ori voit-am s-adun fiii-Ji, buni §i rai,
Precum pasarea sub aripi i§i aduna puii sai,

129
§i le-a zis Ihus „Vai voua, fariseilor fajamici,
Hamici str mgatori de aur, de dreptate mult nedamici, (pagina 1 2 9 )

130
Dar ei, plini de fajarie, naravi|i numai in rele,
N-au voit s-asculte glasul §i chemarea Icgii MeleL. Mat.23,37
§i-acum iata casa voastra care-ar fi putut sa fie Dan.9,26
Plina de eterna viaja, va ramine-n veci pustie. I Reg.9,8.
Caci zic voua ca, de-acum, nimeni n-o sa mai Ma vada
Pina ce toji nu veji zice, — de credinja dind dovada:
,,Birseciivintat e-n Ceruri precura e §i pe pamint
Cel ce de la Tatal vine intru num de lui Sfint!...“

Dar cei vechi in far-de lege §i-n netrebnicie vechi,

Ca s-auda toate-acestea zise lor, n-aveau urechi, Isa .6 ,1,10—11
Ci-ntre ei urrnind sa-§i duca tainuirea lor de cort5i, M at 13,13—14
Surzi mereu ramas-au surzii §i cei orbi ranias-au orbi... In. 12,39-41
Drum viclean batind ei astfel, cind §tiau ca drumul duce
Pina unde-avea sa fie rastignirea Lui pe Cruce.

Dar §i El §tia aceasta §i de-aceea El, mereu,

Implinea cele graite Lui din Cer, de Dumnezeu,
§i, spre mintuirea lumii cita va avea pamintul,
El ara cu plug de aur §i-acel plug era cuvfntul.
Pe cind |arina in care ara plugu-I brazde multe,
Era sufletul acelor care-aveau urechi s-asculte.

131
 c ! n d va f i s f ! r § it u l ?

Retragindu-se de gldate cu Apostolii-n sobor,

Despre cum va fi „sfir§itul“ intrebat, raspuns-a lor:
Cind va fi „SFfR§ITUL“ zicep? — adevarul sa~l §ti$i, iata-1:
Ca nici Ingerii nu §tiu-l, §i nici Fiul, ci doar Tatal. Mat.13^2
Mat.24,6
Dar vor fi anume semne: auzi-veji de razboaie;
Fi-va multa-nfometare; Ceral nu va mai da ploaie,
Molime vor fi-ntre gloate, aducind la to|i spaimintul;
Din adincurile sale s-o cutremura pamintul, Mat.24,7
Se vor ridica-n razboaie cu napraznica urgie Isa.l3,ii,i5
Neam pe neam §i-mparajie peste alta-imparatie, LuC;21pc)
Chinuri au sa va dea voua pentru cele ale Mele; Isa, 19,2
Semne mari in soars fi-vor, semne-n luna, semne-n stele, Hag. 2, 22
I§i va-ntuneca lumina soarele-ntr-al sau temei Zah, 14, 1 3
§i nici luna nu ie§i-va sa mai dea lumina ei„. Mat. 24, 7,9
Isa. 13, xr,
Atunci, stelele aprinse vor cadea din Cerul lor lez. 32,7—s;
§i puterile tariei foarte zgudui-se-vor! Luc. 1,25 ;
Atunci Crncea rastignirii, — semnul Fiului de Sus, \o i\ 2, 10, 31; 3,15
Se va arata-n tot Cerui, — semri in veci far-de apus Am.8^;Apc£g2
Semin|iile vedea-vor cum pe nouri vine Fiul, Dan. 7,13, u
Cu putere §i marire, ca sa judece tot viul! Ps.49,3
Din rasunatoare trimbip fngerii Sai au sa tune, Apoc.l,7;14,i¥
Ca din cele patra vinturi pe ale§ii Lui s-adune,
De la marginile toate ale Cerurilor Nalte
Pina unde stau sa-nceapa marginile celelalte... Mat. 24, 29—31

Atunci lumea va sta gata sa-§i dea sufletul, de spaima,

Nemai§tiind nici ca face, nemai§tiind nici ce-ngaima; Luc. 21, 2 6
A§teptind cele pomite din adincurile toate
Ale Cerului sa cada peste-a omenirii gloate... Luc. 21, 2 6

132
Cind vedea-veji toate aceste, face-Ji-va pieptul munte,
Ridicaji al vostru suflet, ridicaji a voastra frunte,
Lacramile bucuriei curga-va din geana ploapei,
Pentru ca rascumpararea suferinjii voastre-aproape-i!... LuC.2i.2S

Privegheaji deci toata vremea, ca-n aceste zile grele,

Prin fierbinte rugaeiune, sa scapa|i de cele rele
Care trebuie sa vina peste lume, negre§it,
§isa sta£i voi inaintea Fiului Cel Preamarit... Mar.13,35—37

Inimile voastre fn§i§i nu le facep dar virtoase

De-mbuibarea lacomiei §i de bauturi gustoase;
Nu fip plini de griji ca'oameni, precum toata lumea este,
§i-aeea zi de-apoi sa vina peste voi fara de veste,
Caci, precum a fost potopul cel clocotitor de ape,
§i din care numai Noe vrut-a Dumnezeu sa scape,
Precum in acele zile lumea, fara griji adince
Intru praznicile viejii sta sa beaԤi sa manince
§i nuntea feciori §i fiice §i nepoate §i nepop,
Pina ce-a venit zaporul §i i-a fost luat pe top,
Tot a§a, fara de veste va veni pe norii Sai Luc.21,34
Fiul Omului, s-aleaga pe cei burn' dintie cei rai... Apoc..V;16 ,;‘
Fiji dar gata~n toata clipa; inaljafi-\# n tot pasul,
Pentru ca nu §tie nimeni cind va fi sa bata ceasul!

Ci, pe norii Sai cind fi-va Fiul Omului sa vina, Mat. 25,32
Ca un fulger care umple Cerul tot cu-a lui lumina, Zab.14,4— 9
Spre marirea Lui, cu Sfinjii §i cu Ingerii pe cale,
Stralucind ca niciodata, va sta-n jejul slavei Sale...
§i, pina va fi sa-nceapa ceasul Judeca|ii sfinte,
Toate neamurile lumii vor veni sa-I stea-nainte,
Alejpnd El top alegii pina-n ziua cea de-apoi. Isa.42,;
Cum dobanul, dintre capre i§i alege-a sale oi Mat.25,32—33
§i va pune, dupa fapte, — dreapta-n tot fiindu-1 stunga: Apoc.20,4,12'
Oile sa-I stea de-a dreapta, caprele sa-I stea de-a stinga: Ez.20^s;34a ",2o

§i va zice Imparatul, celor de la dreapta Lui:

„Veni|i, binecuvintajii §i placupi Tatalui,
Mo§teniJi Imparajia cea de crini scaldap in roua,
De la-ntemeierea lumii inca pregatita voua:
Caci flamind am fost in lume, pe cind voi, cu suflet matut,
M-ap cheamt, cu miia multa, §i Mi-ati dat ca sa ma satur!

133
/V

Insetat am fost asemeni, argi^a cind m-a cuprins,

§i Mi-ap dat sa beau, la umbra, pin-ce setea Mea am stins!
Un strein am fost pe drumuri, sub povara de nevoi,
Dar voi M-ap luat in taina gi M-ap gazduit la voi!
Gol am fost, dar voi, ca oameni, trupul Meu ap imbracat;
§i bolnav in suferinja, fiind Eu, M-ap cautatL. Mat.25,34— 36
Pus in temnija adinca fost-am, cu puteri pupne, Apoc.21,7
§i spre-a-Mi fi de mingiiere, ap venit milogi la Mine!... Ez.lS,6,7

Atunci drepp-I vor raspunde, cu smerenie zicind:

„Doamne, —cind Ji-am intins masa pentru ca ai fost flamind?
Cind Te-am intilnit in lume, dramuind cu pagii grei,
§i-nsetat fiind Tu, Doamne, noi iji vom fi dat sa bei?
Cind Te-am fost vazut gol, iaragi, precum zici, §i, ca strain,
Te vom fi-mbracat vreodata §i-ai aflat la noi camin?
Cind Te-am fost gtiut in temnip, suferind §i fara soare,
§i venit-am sa-Ji aducem mingiiere la-nchisoare?“ Mat.25,37— 39
§j-Imparatul va raspunde cu iubire catre ei:
„Intrucit facut-ap astfel unuia din frapi mei,
Mic de tot in fata voastra §i de top necunoscut,
Adevar zic voua iarasi, ca voi Mie Mi-ap facut“! Mat.25,4c
Prov.l4p;;19,;7
Si vor merge astfel dreppi agezap in a Lui dreapta,
Catre via|a nesfirsita care-n Ceruri ii agteapta,
Pe cind cei lipsip de mila, adunap in partea stinga, Mat,25,46
Se vor duce unde ochii vor avea de ce sa plinga!... Dan. 12,2

134
 CINA CEA DE TAINA

Pa§tele veneau senine — ... Mtngiioasa sarbatoare,

Sub surisul primaverii, aduce a potop de floare...
Soarele-§i torcea fuiorul auritului sau caer
§i miresme de zambile ca nicicind pluteau in aer .

Toate florile-acum parca prin vazduh i§i poarta duhi

§i de pasari cintatoare e ne-ncapator vazduhul!
Top migdalii-n floare poarta payca patrafire,
Preop in de nea odajdii pentru-o-Nalta Preamarire...
Vesel este intreg pamintul... Ceru-i ca de ametisi.
§i-ntre oameni numai unul e nejarmuit de trist,
El §tiind ca-n ceasu-n care s-o-njunghia pascalul nn'el,
Dupa vechea proorocire, morpi va fi dat §i El,
Scris fiind in ve§nicie: anul, luna, ziua, ceasul,
Cind pe Crucea-avea sa fie §i sa I-se stinga glasul!

Sarbatoarea dezrobirii, acel an, cadea-n Sabbat;

Vineri deci avea sa fie cel mai uria§ pacat...
Ci Iisus §tiind acestea, hotari, c-o zi-nainte,
Intre-ai Sai sa praznuiasca ziua Pa§tiior Preasfinte
Drept aceea, Mielul lupiii, dis de diminea^a Joi,
In lerusalim trimis-a dintre Ucenicii-I doi,
Aratindu-le lor calea, cu cereasca Lui lumina:
Cum §i unde sa-I a§eze pentru cea din urma cina. Mat.26,;s
A

Incropita cade seara miresmata de zambile

Pe Cetatea-n care Fiul va mai sta Om doua zile...
Sub zefiri ce-abia adie, freamata maslinii-n §oapt.e,
Parca blestemind in ele, cea mai far-delege noapte
Noapte-n care fariseii, spre pierzare, stau la pinda,
Miel pascal sa tirguiasca de la cine-avea sa-Lvinda...

135
Ci-ntr-o casa tainuta sub ghirlande de glicina,
lata „Cina cea de taina44cu Cereasca ei Lumiha...
fraprejuru! sfintei mese, roata stau eei treisprezece,
Dintre care, in alia lume, doi curind aveau sa piece: Mat.26 ,2e
Unul spre-a sui la Ceruri, linga Tata! avlnd rangul,
Aliul, cu Satan in sine, care-avea sa -si puna gtreangul!
Dar aceasia e o taina, poate cu din veei temei,
§i pe care n o cunoagte decit unul dintre ei... Mat.26,24

Inherit de Ucenicii-I, sta lisus, — al lumii Miel,

§i top ochii-n toata clipa cata numai catre El...
Este ceasul despartiriL. Pentru cea dm tirma oara
II mai au deci, pammte§te, intre ei pe El comoara.
Dar ei nil §tiau aceasta, in al Pagtilor sober,
lisus, cu duiogie, mingiios grait-a lor:

„Cu dor mult am vrut Eu astazi, —- catre ceasu-ce! de- apoi,

Aeest Pa§te-al viejii Mele sa-L maninc in rind cu voi,
Ca, zic voua: nici un Pa§te nu Mi-se va mai da Mie
Pina ce-mplinit nu fi-va in Cereasca-tmparara|ie!45 Luc.22,15,18

Si luind sa. fringa piinea precum sta-n Scriptura sens,

El a binecuvintat-o si -raparpnd-o lor, a zis:
Trupul Meu acesta este care pentru voi se fringe44
§i le-a dat apoi paharu!: „Be$i, acesta-i al Meu singe
Care pentru voi se varsa, — Lege noua fiind ea,
§i aceasta topi sa faceji intru pomenirea Mea!“ Luc.22,17,19
Dana top cei de la Canna, apa yin o simt pe iimba,
Intru Cina cea de taina, vinu-n Singele-I preaschimba...
lar pahaul cu-al Sau singe dindu-1 gurii lor sa-1 poarte,
Este nu spre chef de nunta, ci spre paminteasca-i moarte...

§i primind toti Ucenicii piinea data, astfel frinta,

Priceput-a fiecare ca e-mparta§ire sfinta,
lar apoi, mergind paharu! catre fiecare gura,
A-njeles ca bea soborul Sfinta Cuminicatura,
Ceea ce-ntru Legea noua avea pururea sa fie
Pina cit vor curge vecii din adinca ve§nieie,
Raminind etem aceasta, cu Cerescul ei har greu:
Taina Sfinta, care leaga ce e Om, de Dumnezeu!

Adevdr, vd zic, mai zis-a El apoi, fdr-a s-aprinde,)

—

Cd, din cei ce stau la cina, unul totup. Md va vinde!" M bX.26,21

136
Adevar, va zic, — mai zis-a E! apoi, far-a s-aprinde,
Ca, din cei stau la cina, unul totu§i Ma va vinde!“ (pagina 136)

137
Atunci ei au prins a zice rind-pe rind, cu suflet greu: Mat.26,22
„Nu cumva sunt eu acela?, „Eu, sint Doamne?“, ,A.u sint eu?“,
Iar Iisus, rotindu-§i ochii, §i-a deschis pe ginduri gura:
„Este cel carui acuma voi intinde-mbudStura!“, Mat.26,23
Si-ntingind in blid cu piine, fara gind la vreo osinda, ln . 13,26 v
A fost dat-o, blind, lui luda celui care-avea sa-L vinda,
(Obicei fiind in vremuri, ca, stapinul unei mese,
Muind piine, s-o dea celui ce de el atunci ales e,
Aratindu-i prin aceasta — intre top cei laolalta
Semnul ca-i purta iubire §i prietenie-nalta)...
Deci, se-ndeplinea cuvintul catre oameni, ce-n Scriptura,
Dumnezeu graind prin David cu prooroceasca gura:
jjChiar §i-acel cu care-n pace vietuiam de-azi pe inline, P s.40,9
In care-mi puneam nadejdea §i mlnca din a mea piine, In.l3,i«
Impotriva mea calciiul, — fara mila, fara frica, Mat.27,9
lata ca §i el acuma, ca dugmanii top ridica!“ Ps.55,12—15
leT.20,io
§i Iisus, cum totdeauna patrundea oricui in gind,
Zis-a catre Iuda-n §oapte: „Ce-ai in gind, fa mai curindL. In.13,2 7
Dupa care, vinzatorul, —, in auz cu-acele soapte,
A ie§it de grab-afara §i s-a fost pierdut in noapte, In.
Iar cind a iegit acesta, a grait inva|atorul
Vorbe-adinci pe care insa nu le-a priceput soborul,
§i-a fost zis cind stau sa-L soarba Ucenicii-n ochi mereu:
„Preamarit e-acuma Fiul §i-ntru Fiul, Dumnezeu,
Iar daca-ntru Fiul astazi Preamarit e-al lumii Tata,
In El insu§i pe Fiu, Tatal II va preamari indata!... In. 13, 31—32

Fiilor, pujina vreme intre voi inca mai sint,

§i voi merge sus in Cerari... Voi ramine|i pe pamint...
Ci-ntre voi s-avep iubire, e porunca Mea cea noua,
Dupa cum §i Eu iubirea-Mi pururea v-am dat-o voua...
Prin aceasta Ucenicii-Mi arata-vor suflet Nalt, In. 13,33—35
Daca vor avea iubire unul catre celalalt... Lev. 19,17, is
Nu va tuiburaji in inimi, ci mereu sa le-aveji piine
De credinja tare-n Tatal, de credinla tare-n Mine...
Casa Tatalui din Cerari are-n ea lacaguri multe.
Pentru cei ce cred intr-insul, stind Cuvintul sa-L asculte...
Eu Ma due acum la Tatal ce trimis-a Legea Noua,
Pentru ca, la El in casa, loc sa va gasesc §i voua,
Sa va iau pe top la Mine, ca sa-mi fip sobor mereu,
Laolalta stind cu topi pururi unde fi-voi Eu... I n . 14, is

138
Eu sint caiea, Eu sint Viaja, §i Adevaml tot Eu sint,
A mai zis iar intrupatul Dumnezeului Cuvint,
Cel ce va intra prin Mine, mintuit va fi sa iasa;
Va intra §i, la iefire, va afla pa§une grasa!
Eu sint U§a catre Tatal, §i la Tatal Meu nu vine
Cine nu eunoa§te caiea si nu M-a primit pe Mine. In. 10 ,9; I4,d

Inca pupn tirup, — §i lumii n-oi mai sta-n carari pustil;

Voi Ma vep vedea de-apururi, caci sint Viu §i fi-veji vii...
In acea zi veji cunoa§te ca Eu sint in tatal Meu, In.14.i9,20
Ca voi to|i in Mine sinteji, — voi in Mine §i-n voi Eu, Filip. 4,7
Pacea Mea va darui voua, pacea fara ds hotar,
Nu a§a precum da lumea, pacea M'ea va fac Eu dar!
Ca sa n-ave|i tulburare, ci s-ave|i in inimi pace.
§i sa nu se-nfricoseze pentrn ce vi-se va face... In. 14,27
Kidicati-va sa mergem. fiindca e pe dram §i vine
Cel cu care n am amestec §i nici el n-are cu Mine!,.. In. 1450
§i lisus zicind acestea, firul vorbelor si~L curma,
Parasind laca§ul cinei, cu cei unsprezece-n urma.

VTJA CEA ADEVARATA

§i pe cind, sub valul nop|ii, tainic, II pindesc vrajma§ii,

El, cu Ucenicii roata, i§i opri-ntr-o vie pagii,
Caci in noaptea ce-ntre sabii, ca pe furl aveau sa-L puna,
Uncenicilor Sal, Domnul, mai avea ceva sa spuna...

Tremurind lumini in vale, — ca un mare jintirim,

Parca lumii-ntregi iccana, — doarme-al Sau Ierusalim...
Stele mii acum, de-asupra-i, ca nicicind clipesc de trist,
Dar mai trist clipesc acelea de sub genele lui Hrist...

Ochii Lui privesc departs... in strafunduri... Unde-anume?

Poate, dincolo de viaja? Poate dincolo de lume?
Cindurile lui coiinda... Unde vor fi colindind?...
Ce lumini s-or mai desprinde din Dumnezeiescu-I gind?...

E clipita-n care gindu-I, cu otgon de aur leaga

Pe Apostolii-1 de Dinsul in etemitatea-ntreaga!

139
§i cind, — vie nestemata, — sta o lacrima sa-I pice.
Din adincuri de iumina Intorcmdu-Se. )e zice:

Vi|a cea adevarata, Eu s!nt voua, — cu tot Cerul,

Fe cind Tata! Men din Ceruri e de-a pururea Vierui; In.l5p
Tot Vlastarul fara roada, El il taie, — viejii smult,
Cel cu rod, il curajegte, sa rodeasca §i mai mult... In. 15,2
Adevar zic: Eu sint vita, iar mladije sinle^i voi:
De nu fi-veji Litra Mine §i-ntrd voi ru sint, — apoi
Nu rodi-veti fara Mine, dupa cum nici o mladija
Nu da roada de la sine, daca nu ramme.-n vita! In.15,5

Cel ce fi-va intru Mine, §i porunca Mea aseulta,

E mladija ce-ntru vija va aduce roada m ulti.,
Daca unul intru Mine nu va vrea sa aibe loc,
E mladija ce se caie §i-o arunca lumea-n foe,
De ramlnepi intru Mine, iubitori de Legea Nona,
De la Tatal ce veji cere, toate vi-se vot da voua... In. 15,7
Intr-aceasta Preamarit e Tatal Meu p:in mari §i mici,
Ca aduce ji roada multa, flind Mie Ucenici
§i precum pe Mine Tatal M-a iubit, — §i Eu va spui
Ca-n iubirea mea raminep cum rarnin E u intr-a Lui! In.15,9

Vi-le-am spans acestea toate, sa va darui bucurie

§i deplina pe vecie bucuria sa va fie...
In.JSji
Ci porunca Mea, aceasta-i: ca sa va iubiy mereii
Cu.iubire fara margini, precum V-am iubit §i Eu: In. 15,;2
Caci o dragoste mai mare ca sa aiba. nimeni nu-i
Precum cel, pentru prieteni, ce-§i da msa§j viata lui... In.l5,13
§i prietenii Mei insumi v-am numit pe voi ue-atunci
De cind impliniji !n total legimtele-Mi porunci, In. 1514
Nu voi M-ati ales pe Mine, ci pe voi Eu v-am ales,
Rinduindu-va s-aducep roada multa la cules,
Pentru ca, din Ceruri, Tatal, voua sa va dea merer
Grice de la El veji cere to|i intru numele Meu In.\5,i6

De la Tatal Eu ie§it-am §i-&m venit in iume, dar

Bate ceasul sa las lumea, sa Ma-ntorc la Tatal iar... In.i6 ,2g
Ci zic voua: de folos e ca sa-Mi parasesc soborul,
Ca de nu, la voi n r vine Duhul Sfint, Mingiietorui! I n .1 6 ,7

140
El venind, dovada plina va aduce la tot natul
Care n-a crezut in Mine, d t ds greu li e pacatul; In. 16 ,8,9
O t de sfinta-i neprihana cea pe care o-o vad ei,
Pentra ca MS due la Tatal intru care am teraei;
Dovedi-va El asemeni purarea drep atea Mea,
Pentru ca MS due la Tatal §i mi Ma veji mai vedea,
§i de judecata lumea va vadi-o-ntemeiat,
Ca Stapinitoral lumii este-n Cerari judecat. In. 16,71;3 ,i8

Daca lumea va ura§te, voi aceasta s-o §ti|i bine;

Pina ce la voi s ajunga, M~a urit intii pe Mine...
Voi dac-afi fi lost din lume, ar iubi ce-ar fi al ei,
Dar voi nefiind din lume, v-a urft, fund ai Mei, In. 15 ^ 8,19

Xineji minte aceste vorbe ce la urma vi-le spui:

Servitorul nu-i mai mare deeft e stapinul lui.
De M-au prigonit pe Mine, — irimis lor sa fiu Icoa iu,
Mai virtos voi fi-veji astfel urgisiti de-a-Ior prigoana. In AS,20

Va spun voua toate-acesfea, sa le §tie fiecare,

Qalinafi de loc sa nu fi|i in credin|a voastra tare...
Din Aitare-au sa va alunge §i, pacatul cel mai greu,
VS vor omori. zicindu-§i ca slujesc lui Dumnezeu!
§i acestea va vor face, — socotind ei ca fac bine,
Pentru ca nu cunoscut-au nici pe Tatal, nici pe Mine! In. 16,i— 3
Nu v-am spus aceasta voua, eft am fost pe-acela§i drum,
Insa fiindea bate ceasui, stau sa vi le spun acum,

Ca-mplmindu-se acestea, sa v-aduceji toji aminte In. 16,4

Ca, §tiindu-le Eu toate, vi-le-am spus de mai-nainte, Isa.42,9

Ceasui despartirii bate, sa va risipiji pe cals

Si sa roearga fiecare intru cale ale sale,
fi sa Ma lasafi pe Mine singur precum se cuvine,
Dar nu voi ramine singur. caci e Tatal Meu cu Mine! In. 16,52

Si-am grait acestea vouli, ca-ntru Mine s-ave# pace,

Caci in lume tulburare veji avea de ce veji face...
Ci-ndrazniji,, — cu Mine-n inimi, roade m ad sa se culeaga... In.lev#
Eu cu Tatal Impreuna, biruit-am lumea-ntreaga!

Astfel a grab Pastoral, in dipita cea din urma,

Q nd i§i parasea soborul, §i Se desparjea de turma,

141
Iar cuvintele Lui toate, de Dumnezeire pline,
Le sorbeau acei ce- n juru-I stau mereu sa I se-nchine,
Si, ca niste nestemale fiind cele de E! zise,
Intru inimile toate ramineau ca-n piatra scrise,
Trebuind apoi ca elp, — sp^e -a hrani ilamlnde gloate.
Sa se scrie-n- Evanghelii pentru neamurile toate,
§i sa fie „Apa Vie“ nesecata-n vegnieie,
Ca sorbind din ea-nsetajii, sete sa nu le mai fie! i n A ,i o m

A p O C . 2 1 ,f5

RUGA D E FE GMETSIMANI

Este-aproape miezui nopjii... Doarme firea-n vraja liinii

Si ca-n vis fognesc maslinii de pe munte §i alunti...
§i Iisus, nuraai cu Fetru, Jacob §i loan, tot suie
Mai spre virf tacutul munte, pe~o cotita cararuie,
Iar pe lutul ce-i bat pagii lui Iisus §i-a ceicr trei,
Luna cerului, — smerita,-§i-a topit argintu! ei... Mar. 14,3-7
Iata-i, s-au oprit,-§i Domnul zis-a-n tulburare foarte:
„Intristat este-al Meu suflet asta data pin-la moarte...
Ramineji aici, prieteni,-a mai zis El, trist in Sine, Mar. 14,32,34
Ca-nal£ind spre Tatal ruga-Mi, voi sa priveghiap cu Mine...'

§i zicfnd a§a, El mers-a mai departe §i ca fruit,

A cazut spre-adinca ruga cu-a Lui faja la pSmint:
„Preamarit al Meu Pdrinte, -zis-a Ei, pdtruns de har,
De e cu putinjd, treacd de la Mine acestpahar
Insa nu cum vreau Eu, Doamne, ruga cer a-rni asculta,
Nu precutn e a Mea voie, ci precum e voia Ta!.,.“ Mar.14^5,36

lata vorbe-asupra caror, de El zise eatre Cer,

Agtemut e pe veeie cel mai nepatruns mister,
Caci acest suspin spre Tatal cind in ruga Lui incape,
Daca se temea de Cruce, El putea de ea sa scape,
§i dac-ar fi vrut aceasta,-numai Om fiind mereu,
Cu atit mai mult s-o faca El putea ca Dumnezeu;
Dar Iisus nu vrea aceasta... Nici gindind macar sa fuga,
Se prosterna mai departe, pixonit in sfinta-I ruga,
§tiind El ca, doar pe Cruce-de va sta batut in cuie,
Omenirea, izbavitS, va putea la El s-o suie... In. 12,24

142
Preamarit al raeu Parinte, zis-a El, ca ars de-uii jar,
De e cu putinja, treaca de la Mine-acest pahar!,.. (pagimi42)

143
El §tia ea ceasul jertfei care p e pamint va bare,
Era hotarit in C eniri inca din E tem itate,
Inima-n Hsus, p e Grace, pamlnte§te OM,sI~ngfaefe,
Ca sa se-m plineasca vrerea D um nezeului- Trei F efeL .

§i-apci, n-a zis E l odata lumii, parca s o dezm ierde'

„Cel ce vrea sa-§i scape viaja de la m oarte, §i-o va pierde,
P e cind cel ce §i-o va pierde, in credmja-i tare foarte,-
V a scapa-o!“,«vrind s-arate via|a dincolo de moarte?.:. In. 12,25

§i Hsus acum e singur, caci pe eind se roaga D om nui, -

P e cei trei lasati spre vegfce, i-a cuprins indata somtml...
Singur ca-n pustietate, precum ores pe ium e nu i ;
D oar ca Dum xiezeu in C eniri §i... cu lacrimile Lui...

§i s-arata Lui un tnger. vntarin&U-Lpe and pfznge,

De pefruntea Lui sudoarea picunnd in stropi de singe... L uc.22,«44
Parasit de o n ce suflet, E! se roaga-n calde §oapte.
Pentru safletele toate adorm ite-n larga noapte...

C elor trei, Ei, le ceruse cu D um nezeiescu-I glas

Sa vegh eze linga Sine doar ftintura unui ceas,
Insa nici ei nu putut-au atunci somnul sa-^i infringa, L u C.22,4 5
Spre-a da veghea lor A celui care-n ruga-! sta s5 plmga.
Cel ce-avea sa-§i dea §i viaja, cu de spini pe frunte nimb,
N -avea dreptul sa prim easca pem ru tot, n im ic 'm scMmb...

In aceastS noapte adinca. p e cind geana Lui e ucla,

N u sta nim enea sa-L vada, nu sta nim eni sa-L audfi;
In zadar e ruga Celui ce sta oam eniior spic: « t P s .21,2
D um nezeu nu-i da nimica §i nici cam enii nimic! Mat27,4<5

D oarm e-ntreg lerasaliraul, precum doarm e tot panjfntiii,

Cind se roaga nismai Fiul catre D um nezeu PreasfintuI,
Fiind E l ca §i cfrmatiui ce-are-n misni iritreaga soarta
A corabiei ce-n noapte paste m an adtnd o poarta,
Luneclnd cu-ndem!nare p e-ale morjii. largi abise,
Pe d n d to|i ai sai tovara§i dorm adme §i fara vise...

Dar, cind somnul §i p e ape p oate ca §i-a-ntins masura,

Cineva vegheaza-n noapte, neputind sa doarma. Ura,
Fariseii §i cu luda... V inzatorul e pe drum;
Cu la n d m uite §i cu sabii va sui pe m unte-aeum ...

144
145
Ci Iisus adinc se roaga... D e trei ori, fund aid,
Igi gasi dormind in iarba pe cei trei din ucenici,
Carora El le ceruse ca, sub razele de luna,
Q t se va ruga spre Tatal, sa vegheze impreuna. Mat.lV7

Ruga-I insS-a fost sihastra... fara seaman de fierbinte,

Ca s-a fost aprins vazduhul pina-n Cerurile Sflnte,
S-a rugat cu lacrami Fiul, ca de lacramile-I grele,
In adincuri fara margini lacrimau §i son §i stele.

Stind cuvintul sa i-L poarte stea din stea, suind mereu,

§i-ajungind inlacrimate pina-n Cer la Dumnezeu,
Ca spre Cer-nalpnd El ochii, §i-a-naljat de-asemeni glasul:
„Doamne Sfinte §i Parinte, iata ca venit-a ceasul...
Preamaregte-n Cer pe Fiul, cum §i-n lumea paminteasca,
Ca, §i Fiul Tau pe Tine, astfel sa Te Preamareasca!

Cum I-ai dat Lui stapinire peste oamenii din lume, In. 17,i—3
V ia|a vegnica sa dele celora dap lui anume, Dan.7 ,14
§i sa Te cunoasca lumea, preamarindu-Te mereu II Reg. 19,;5
Ca adevarat §i singur peste toate Dumnezeu;

§i de-asemeni sa slaveasca omenirea pe Hristos In .l7p

Cel trimis din Cer de Tatal, oamenilor spre folos. Isa.53,7i
Ier.9,24
Eu, Te-am Preamarit pe Tine pe pamint, cu-adevarat,
§i-am desavirgit in lumejucrul care Mi-L-ai dat...
Preamaregte-Ma-acum Insup linga Tine-al Me-u Parinte,
Dindu-Mi slava ce-am avut-o d e-afi lumea mai-nainte!
Num ele Tau aratat-am oamenilor ce Mi-ai dat,
§i Cuvintul Tau in lume L-au pazit §i L-au pastrat... In.17,4—c

Cunoscut-au ei acuma ca tot ce Mi-ai dat spre bine,

Pentru ei fiindu-Mi date, sint venite de la Tine,
Pentru ca, venind in lume cu-ale Tale mari cuvinte,
Drept I.umina din Lumina le-am dat toate lor, Parinte,
§1 primindu-le, giiut-au,-din Profep precum s-a sens,
Ca iegit-am de la Tine §i ca lor Tu M-ai trimis! In. 17,7,8
Pentru acegtia, Eu, Doamne, ma rog deci, nu pentru rai,
Ci pentru cei buni da|i Mie, caci acegtia sint ai Tai...
Toate cele ale M ele, ale Tale sint,- gi cele
A le Tale-s ale M ele,- preamarindu-Ma-ntru ele. In. 17,9,70

146
Mult in lume nu mai sta-voi, ci veni-voi sus la Tine,
D ar ei sint in Inm e, Tata, p e carari de rele piine,
Intru num ele Tau, D oam ne, M i-i pazegte totdeauna,
Precum Fiul e cu Taial, ca sa fie §i ei una. In. 17,u

O n d ei am cu s i in lum e, intru num ele Tau Sfint,

A m pazit pe cei dati M ie dintre oam eni, pe pamint,
§i n-am fost pierdut nici until d in ciji le-am ales faptura,
Fara doar „fral pierz5rii“, im plinindu-se Scriptura... In. 17,12

Acum, Tata, viu la Tine, §i de-aci T e rog sa vrei;

Bucuria m ea deplina sa salagluiasca-n ei...
E u Cuvintul Tau in lum e le-am fost dat,-dar lum ea-n sine,
Fiindca nu erau din lum e, i-a urit ca §i p e M ine...
N u Ma rog sa-i iei din lume, ci, fiind lor sfint liman,
Sa-i pazegti pe ei, Parmte, pe pamint, de cel Videan! In. 17,i3j5

Adevar iji e Cuvintul tunator adinc in hSu,

Ci sfinjegte-i pe ei, Doamne, intru adevarul Tau,
Caci in lumea de pacate, intre-atijia farisei,
Precum M-ai trimis pe Mine,-i-am trimis §i Eu pe ei. In. 17,17,18

Pentru ei, pe Mine fnsumi Ma sfinjesc din fir a par,

Ca §i ei sa se sfin^easca fara gres !n adevar,
Ci nu numai pentru-acegtia Ma rog,-dar §i pentru-acei
Ce-or avea, dup-a lor limba, crez in Mine cu temei,
Ca, ei lop sa fie una precum Eu cu Tine sint
U n a singura fiinjd sus in Cer §i pe pamint, ln.n,i9—2i
Intru N oi §i ei sa fie, precum Insup Tu ai zis, PS.141
§i sa creada astfel lumea ca la ea Tu M-ai trimis. II.Sam.7,28

Ca marirea ce Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor ca dar,

Ca sa fie §i ei una precum Noi sintem in Har,
Sa cunoasca lumea toata ca Tu M-ai trimis ei-Bine
§i pe top ai Mei, Tu, Doam ne, i-ai iubit ca §i pe Mine... In. 17,22
Vreau Parinte, ca : aceia daruip de Tine, Mie,
Unde sint Eu totdeauna, la un loc §i ei sa fie,
Sa pri\ easca ei marirea ce Mi-ai daruit anume,
Fiindca M-ai iubit pe Mine, pin-a nu fi lumea lume! In.17,24

O, Fu a-Dreptule Parinte,-lumea ce-ai zidit din lut,

Nu Te-a cunoscut pe Tine, dar, Eu sus, Te-am cunoscut,

147
Vreau Parinte, c a : aceia daruiji de Tine, Mie,
Unde sint Eu totdeauna, la un loe §i ei sa fie,
Sa priveasca ei marirea ce Mi-ai daruit anume,
Fiindca M-ai iubit pe Mine, pfn-a nu fi lumea lume! In. 17,24

O, Prea-Dreptule Parinte,-lumea ee-ai zidit din lut,

Nu Te-a cunoscut pe Tine, dar, Eu sus, Te-am cunoscut,
§i ea cunoseind ca Tatal M-a trimis pe-acest pamint,
Aratatu-i-am intr-una numele Tau pururi Sfint,
§i-L voi arata, ca, astfel, intre ei in veci sa fie
Parinteasca Ta iubire ce Mi-ai aratat-o Mie,
Dovedind cu-aceasta lumii, ca Mi-e§ti Tata §i-Ji sint Fiu, In. 17,25,26
§i-ntru-ei,-ca-ntru Fiu Tatal,-Eu de-a pururea sa fiu!...“
Dumnezeu §i Orn, in ruga-I, astfel si-a grait Cuvintui:
lini§tit precum e Cerul, trist precum e-n veci pamintul...

El nu s-a ragat la Tatal pentru via|a-I, pentru Sine,

Ci s-a fost rugat fierbinte pentru-al oamenilor bine,
Pentru cei ale§i Apostoli care-au fost trimi§i in lume
Intru numele Lui Insu§i, intm-al Tatal ui Sau nume...

Flint a stat in a Lui ruga, poleit de-a lunii raza,

El §tiind ca miine moare, dar a treia zi-nviaza, Mar^n;10pj,54
§i de-aceea-n tot cuvintui ce 1-a fost grait mereu, Luc.9,22
In adinca-I rugaciune, a fost Om §i D U M N E Z EU .

OM ULUI ce-a§teapta moartea §i-n genunchi plingind se fringe,

D e pe fruntea Lui cit iuna picura sudoarea-singe!
Dumnezeului din Sine,- caruia toji mila-I cer,
I-se-nalja-n ruga Duhul pin-la Dumnezeu in Cer...
Tot ce-i zfcoara de pe buze, nu e ruga paminteasca;
Numai El putea s-o faca,- lumea vrind s-o isbaveasca.

Pentru moartea care vine, trupu! Lui se infioara,

Dar Dumnezeiescu-I spirit se da lumii-ntregi Comoara...
Trupului ce se da lumii ca temei de Lege Nona,
A-nceput de-acum sa-I curga sfinta singelui sau roua, L uc,22,-m
§i-acest singe, jertfa data pentru-al omenini bine,
Miine o sa arda-n iarba ca o ploaie de rubine.

Cel care va curge miine, Viu, va trebui sa scrie,

Legea Lui, sa fie lumii Lege pentru ve§nitie,

148
Dumnezeul-Om se scoala... Ca Pastor pe-ntreaga turraS,
Si-a facut prin mgaciune datoria cea din urma...
I§i gasc§te Ucenicii adormiji ca gi-nainte
$i-i treze§te-a treia oara cu-ntristatele cuvinte:

„Aji dormit. destul... Ajunge... Bate ceasul,-somnoro§i,

FinI Omuiui sa fie Prinsul celor pacato§i;
Ci sculaji-va sa mergem,-a mai zis cu plmsu-n pleoape,
Cel ce M-a vindut pe Mine fariseilor e-aproape!...“ Mar. 14,42

PR IND ER EA LUI IISE S

§i, p e cind Invajatorul nu sffrgise vorba,- iata

Ca-I rasare luda-n faja, dupa el cu-o m are ceata,
Fiecare-avfnd o iance sail o sabie cu el,
Far-a trebui acestea,- cind vm at era un miel!
§i pentn? ca vinzatorul luda-n toate priceput
H otarae sa le-arate p e lisus printr-un sarut,
A vcnit la El clnd D om nul sta cu fa|a-n fa|.a lunii,
§i L-a sarut&t, zicindu-I: „Bucura-Te, o, Rabuni!...“ Mat.26,49

f a r lis u s a zis-: „ S tiu , lu d a . .. g u m la sp re M m e-m m zi,

Fiul Omuiui, spre moarte, prin sarut cdtind sd-L vinziL. L u c.22,48
A tunci cei dir* ceata lu d ei L- au fost prim cu dinadinsul
§i-nhorindu-L lan d §i sabii, au pornit in jos cu Prinsul.

Ci lisus a zis m ulfim ei ce-L ducea Caiafei dar:

,.Aji iegit cu la n d §i, sabii cum ie§iji la un tilhar,
Q n d in Tem plu stat-am zilnic, invapnd p e fie-d n e,
D ar atunci din voi nici unul n~a pus mina lui pe Mine;
Insa s-au facut acestea, far-a fi din Tem plu smult,
Ca sa se-m plineasca astfel proorocirea d e demult... Mar. 14,48,49

D ar acesta-i ceasul vostro, negasm d Luminii vina, Luc.22,53—55

Sa M a prinde|i ps ntuneric, nepriindu-va lumma . .. Ps.i 17,72:40,9
Atunci au fugit d ep a n e ucenicii ce stau roata 54,73—75
§ i L-au fost lasat pe D om nul in acea vrajma§a gloata... Mar. 14,50
Zab.13,7

149
Iar Iisus a zis: „§tiu, luda... gura ta spre Mine-ntinzi,
Fiul Omului, spre moarte, prin sarut catind sa-L vinziL. (pagma 149)

150
Aducindu-L in Sinedriu pe Iisus- ogorul Piinii,
Erau adunaji acolo carturarii §i batrinii, Mat. 26,57
Iar mai-marii preopmii, cu priviri iscoditoare,
Marturie mincinoasa cautau, ca sa-L omoare.
A

Insa nu gaseau nici una, dar apoi, din umbra sco§i,

Mai venit-au doi acolo, fund martori mincino§i,
Care, aprins batindu-§i pieptul, fiecare-a zds pe rind,
Spre Iisus catind cu ura: Eu 1-am auzit zicind:
„Darima-voi acest Templu, tuturor pot sa va spui, Mar. 14,55—55
§i-n trei zile ridica-voi Templu nou in locul lui!“ Ps.34,;;

§i-ntrebindu-L Arhireul: ce-are acestora de spus, Isa.53,7

Marturiei mincinoase n-a raspuns nimic Iisus. Mar. 14,60,61
Intrebat apoi de Anna, cu ascunsa-n suflet ura,
Despre ucenici §i Lege, despre-a Lui invajatura,
A raspuns Iisus: Vorbit-am tuturora Eu, deschis,
§i prin Sinagogi, §i-n Templu in ascuns nimic n-am zis.
D e ce dar Ma-ntrebi pe Mine despre-acestea? Ci intreaba
Pe cei cari au stat sa asculte ce grait-am mai degraba! In. 18,20-21

§i-un aprod a dat o palm a Fiuiui lui D um nezeu,

Zicind Lui: „a§a raspunzi tu, intrebat de Arhireu?“,
Iar Iisus privind spre-acela ca la to |i vrajmagii, blind,
A raspuns tot c-o-ntrebare, pe vrajmagul intrebind:
„D aca rea M i-a fost vorbirea, ce-a fost rau sa dovede§ti,
Iar daca vorbit-am bine, pentru ce M a pa!muie§ti?...“ In. 18,22,2.3

A tunci A nna la Caiafa a trimis legatul M iel, In.18,2^

D upa L egile lu d ee ca sa-L cerceteze el,
Si I-au intrebat batrinii cei cu feje preolegti,
Intr-un glas cu fariseii: „Spune,-M esia tu e§ti?“, Luc.22,67,68
§i-a raspuns In^elepciunea ce^ri n-o puteau patrunde:
„D e v-o spun Eu, n-o ve$i crede; de va-ntreb nu veji raspunde!...“

151
 IUDA

Pe dnd astfel Arhireii se trudesc sa afle vina

Celuia venit din Ceruri ca Lamina din Lamina,
lata ca pe u§a intra,- parca un legit din min|i,
IU D A care Jine-n miiia acei trek ed de arginjri
Pentru care-a stat sa vinda, spre pierzare dind amime
Tot ce-n veci avea sa fie mai de pre| la-ntreaga lume,
Graind el: „Pacatuit-am,- cfnd i§i da cu pumnu-n piept,
Ca pntut-am sa vind voua singele acestui D reptL.“ M at.27^

§i zicind aces tea luda, azvirlit-a banii lor

§i s-a dus sa-§i puna lajul spinzurat de-mi sycomor. Mat.27,5
D ear in aer putind rani tost apostol ca sa moara,
Pentru ca, vinzind el astfel cea mai fara pre| Comoara,
Adiea pe imugi Fiul, ce-nirupeaza-n El „CuvintuT,
Nu-1 putea prinii nici Cerul, nu-1 primegie nici pamintul.
Caci atunci dnd luda vinde Cerul tot pe-acei arginti,
Se desparie, cu-a lui fapia, §i de oamem, §i de SSn|iL,

Trupui celui ce eurmase a „Cuvintului“ suflare,

N-a putut sa aibe parteTdupa moarte, de-ngropare.
Lesul i-a ramas acolo, spinzurat,- §i-n urma vintul,
Biciuindu-lcu minie, i-a luat intreg vestmintul,
Gol de tot lasindu-l prada cui ar fi placut astfel,
Mai in voie sa purceada a se ospata din el;
Dar nid vulturii, nici corbii cei flaminzi de-asemeni prada
N-au vrut sa-§i abata zborui, peste hoitul lui sa cada...

Precum porcilor, de-alungul, pintecele li-se taie, F apt.lps

A plesnit §i-au curs afara ale sale maruntaie,..
L-au umplut p e urma viermii ce, facindu-§i stup din piele,
I-au ros cam ea de pe oase §i-au supt maduva dirfele!...

152
A ramas apoi scheletul,- §i-a-nceput sa cada jos,
Roade-a iadului, rascoapte, dintre ramuri os cu os,
Cea din urma cazind hirca,- cea mai hida dintre hirci,
Ca s-ajunga c?<ih vreraeinic §uierinde!or napirci,-
Parca-nchipuind prin ele gindurile negre foarte
Ale cruntului apostol, cu veninuS lor de moarteL.
§i ramas-a numai §treangul, ani §i ani mi§cat de vint,
Atirnat de sycomorul celui fara de mormint...

Treisprezece veacuri inca mai traii-a sycomorul

Devenit spinzuratoare pentru luda VIN ZATORUL.
Dar, in treisprezece veacuri, nici o pasare de sbor,
Nu s-a mai vazut in ramii groaznicului sycomor!...

Douazeci de generajii scurse, neamuri dupa neamujri,

N-au mai auzit in urma vre-un „cirip ‘ in a lui ramuri!...
Douazeci de generajii, au tot spus din gura-n gura,
Ca n-au mai vazut la umbra-i om sa §ada, pe caldura,
Nici macar sa-i stea aproape cineva, in orice fel,
Nici cu gindul sa doreasca de vre-o ramura din el,-
Fiindca, treisprezece veacuri, grea fununa-n miez de noapte
Zbuciumat-a sycomorul ce-a gemut in stinse §oapte:
„Nu v-apropia|i de ramii in care sfir§it-am eu
Iscarioteanul 1UDA- vinzator de D U M N EZEU -...

Dupa treisprezece veacuri incheiate s-a oscat

Sycomorul ce pe luda- spiczurat — 1-a leganat,
§i uscat sta el §i astazi in a soarelui bataie,
Insa nimeni nu-ndrazne§te sa se-apropie sa-1 tale!...

Pentru ce vindut-ai luda?... Cine poate da raspuns?...

Cine poate sa patrunda taina ta de nepatruns?...
Blestemat ai fost din leagan? Destinat ai fost de Cer,
Cel mai greu pacat facindu-1 Intre oamenii ce pier?...

A i dorit sa stringi comoara?... Cum ai fost: nebun, bolnav,

Q nd ai fost cerut pe Dinsul de-abia prejul unui sclav?...
Cel ce hotarit-a pre|ul, ai fost tu, iubitul frate,
Sau s-a hotarit in Ceruri inca din etemitate?...
(Fiindca zice Zaharia dintre Proorocii Sfinji:
„§i mi-au ciiitarit simbria mie: treizeci de argin|i“!) Z a h .ll ,12

153
Daca tu iubeai arginpi, daca-ai vrut comori sa-p faci,
De ce-ai stat atita vreme cu apostolii saraci?
Vrut-ai pe Iisus ca rege pe pamint lui Israel
§i-ai pierdut in El nadejdea? N-ai crezut tu oare-n El?

L-ai urit, ca sa-L pop vinde? Pentru ce-ai fi avut ura?

Din acela§ blid cu Dinsul n-ai dus §i tu spre-a ta gura,
Nu p-a dat a Lui comoara, pin-la Ceruri sa te-nalp?
Nu Ji-a dat El vin §i piine cum a dat §i celorlalp?

Cind v-a dat El vin §i piine,- nu-njeles-ai ca §i ei,

Ca maninci din a Lui came §i ca singele Lui, bei?
N-a vrut El sa te ridice in Cereasca-Imparape,
§i picioarele, la Cina, nu p le-a spalat §i Jie?

Deci, spalatele-p picioare cum putut-au sa te poarte,

Sa faci tirg cu fariseii, prin sarut sa-L dai spre moarte?...
Cum n-ai fost cazut in moarte cind p-a zis cu glasu-I blind,
Intru Cina cea de taina: „Ce-ai in gind, fa mai curind“? In. 13,27

Pin-a nu te stringe lajul, oare tu putut-ai plinge,

Ca-ai vindut cel mai scump Singe in Dumnezeiescu-I singe?
Ji-ai pus la|ul din cainja? Da, ca insup ai strigat
In Sinedriu ca vindut-ai Singele Nevinovat; Mat.27,3—5
Dar pacatu-p, dindu-p moartea, l-ai facut §i mai virtos,
Ca te-ai indoit de mila Milostivului Hristos,-
Carui, daca la picioare plinsul tau i-ai fi vrut duce, Isa.44,22
El p-ar fi iertat pacatul chiar §i cind murea pe CruceL.

lata dar de ce pacatul p-a ramas atit de greu,

Ca nu-i OM sa poata zice: „Sa te ierte Dumnezeu“!...

Sau tu nu e§ti vinovatul, ci noi top am vrut, prin tine,

Jertfa Sfinta, daruita intru-al oamenilor bine,-
Jertfa-adinca, §i de Care, in mileniile toate,
Nu s-or satura, flaminde, ale oamenilor gloate?...

Oarc, daca-ntre apostoli n-ai fi fost §i tu ales,

P e Iisus, din Evanghelii, tot a§a l-ai fi-njeles?
D e n-ai fi vcnit cu oaste, p? in sarutu-p sa-L dai prins,
Nu curnva credinja-n Dinsul printre oameni s-ar fi stins?...

154
Daca nu murea prin tine, ci murea de „moarte buna“,
Ar mai fi sfinjita Crucea cum §i-a spinilor Cununa?
Nu cumva, daca pe Cruce nu L-ar fi rastignit URA,
Nu I-am mai cunoa§te astfel Numele §i Inva^atura?

Daca tu nu-I dai sarutul, spre Golgota-n sus sa-L poarte,

Ca sa nu mai moara-n veacuri, ar mai fi-nviat din moarte?
A r mai fi venit strajerii la mai-marii Arhirei,
Invierea Lui s-o spuna, spaimmtati fiind §i ei?...

Milioanele de oameni care-n veacuri mila-I cer,

Ar mai fi crezut vreodata ca El s-a suit la Cer?...

lata, Iuda, a ta fapta intru veci e taina-adinca

§i de nepatruns ramine, precum alta n-a fost incal...
Poate numai tu-ntre oameni ai §tiut-o cu Iisus,
Dac-a fost numai prin tine sau sortit ai fost de Sus
Sa faci ceea ce faeut-ai,-lumea-n veacuri sa te certe!...
§i-n vecie far-delegea nici un om sa nu |i-o ierteL.

Banii asvirli|i de tine,-chiar dac-ar fi fost de aur, Mat.2 7,47

Nu. i-au mai fntors Iudeii in al Tem plului tezaur, Fapt.Ips
Ca „fiind ei p re| de singe,- pu§i in Tempi u-ar fi pacat“,
§i o |arina cu-arginjii cei treizeci au cumparat...

Acea Jarina luata pe-acei bani ce-ai stat s-arunci, • Mat.27s—10

„Jarina Singelui“ se cheama, precum zisu-i-au atunci, Zah.ll/5
lar din e.a, pre-nchipuite, §i-n vecie „ az r §i „miine“,
Da rod vi|a, dau rod grine,- hrana lumii, V in §i Piine,
„Dar“ pe care-a vrut sa-1 faca Dumnezeu-Hristos Preasfintul,
Sa se sature din ele lumea de pe tot pamintul,
Caci s-a fost deschis o cale tuturora spre folos: In .6 ,55— 57
Calea ce une§ie omul pe vecie cu Hristos! Evr.lOps^e

Singele varsat prin tine, a facut deci brazda grasa,

Ca sa aiba omenirea vin §i piine-n veci pe masa...
Poate pentru-aceasta, Iuda, socotesc,- mai §tiu §i eu,-
Poate numai pentru-aceasta sa te ierte Dumnezeu!...

155
 iis u s In t r e v r a j m a § i

Ci-n Sinedriu stind Gaiafa, — pe Iisus L-a intrebat:

„E§ti Hristos Tu? E§ti Fiul Celui Binecuvintat?“
lar Iisus i-a dat raspunsul, !n credinja Lui adinca, Mat.26,63,6,4
„Tu ai zis-o... lar de-acuma va voi spune voua Inca: Dan.7,;.?
Toji Ma veji vedea de-a dreapta Celui cu puteri Divine, Dan.7,;i
Si pe-ai Cerurilor nouri Fiul Omului ca vine“! Ps.49p
Apoc. 1,7
Auzind deci Arhiereul cum Iisus §i-a spus cuvintul,
Cu minie, de pe sine §i-a fost sfifiat vestmintul,
Zicind celor ee cu sete agteptau cuvintul lui:
„Nu mai trebue de- acuma marturia nimanui,
Caci hulit a fost de-aceasta Dumnezeui nostru-Viul, Mar. 14/4 ^
Q nd §i-L face Sie-§i Tatal, socotindu-se el Fiul!... Luc. 22,7;

Ce gjndiji despre-aceasta? Ce pedeapsa-i dap sa poarte?“,

§i-a raspuns intreg Sinedriul, ,,Este vinovat de moarte“L. Mat. 26,66
I-au scuipat atunci obrajii; I-au fost apuncat sudalme; Mat.26,67
Unii L-au lovit cu pumnii; aljii L-au luat la palme Mar, 14,65
§i-I ziceau, legindu-I ochii §i lovind in a Lui oase: Luc.22,64
„Prooroce§te-ne §i noua, — cine te-a lovit, Hristoase"? Mic.5,;
Plin.Ier.340
Cine §tie daca unii ce-astfel de-ntrehari I-au pus
Peste loc §i peste vreme, stind sub mila lui Iisus.
Nu primit-au vlaga-n oase sau lumina-n ochi, sau grai,
lar acum rideau de Dinsul in acel vrajmag alai?I
Cine §tie daca cei ce desfatari acum avind
§i putind sa scuipe chipul Celui fara margin! blind,
Nu erau chiar dintr-aceia cari abia ieri, in ajun.
A§temut-au flori sub pa§ii Celui.fara margin? Bun?...

Cite n-ar fi zis un aitul despre-ace§tia-cuv!nt greu,

Daca Binefacatorul n-ar fi fost chiar Dumnezeu?!

156
D ar Iisus tacind intr-una, — toata gloata facea haz, Isa.50,6
T ot lovindu-L: unii-n spate, aljii-n cap, al|ii-n obraz; Mat.26,67
I-L batjocoreau pe-ntreceri, ca nebunii, ca turbatii, Mar,l4^l5^7-^3
§i obrajli, fm ntea, parul, I~le napadeau scuipajii... lMC.22,63,64
Pl.Ier.3io
Deschizindu-§i gura larga, hohoteau netojii toji:
„Tu ai mintuit p e aljii, iar p e T ine nu T e poji?...
„D aca E l este-Im paratul neam ului lui Israel,
C oboara-se de p e Cruce §i vom crede to |i in El!... Mat.27,42

O, dar cine p oate spune cele ce nu pot fi spuse

§i, p e care totu§i gloata J i-le-a spus atunci, Iisuse,
D ar Tu le-ai rabdat p e toate §i tacut a ista t m ereu,
Fiindca nu erai doar O M U L , ci erai §i D U M N E Z E U !...

l e p a d Ar i l e l u i p e t r u

Pin-atunci, in gloata, Petm, — dupa cum feus i-a spus,

De trei ori se lepadase, intre oameni, de Iisus,
§ i clnd a cintat cocogul, plins-a lacrima fierbinte,
Amintindu-§i, de la Cina, urm atoarele cuvinte: Luc.22,57,
P!n-a nu cinta coco§ul, — zis-a Doranul, §tiind bine, 58,60—61
D e trei ori in asta noapte te vei lepada de M ine44
Si fugind acum departe de-acea gloata rea, natinga,
A suit in G hetsem ani, Petru, unde-a stat sa plinga
Lacriinile-amestecindu-§i cind picau in iarba jos
Cu m argelele de singe picurate lui Hristos. LUC.22,62
Mat.26,75
In aceste clipe-am are, un coco§ in vale cinta...
In C etate cinta oare sau in inima lui frinta?
A h, de cite ori coco§ii va fi Petru sa-i auda,
Inima-i va fi strapunsa, geana-n lacrami i-o fi uda,
Ca-i vor aminti coco§ii, cu durere de nespus,
Intreita lui amara lepadare de Iisus
§i-i vor aminti tristetea cum in ochii nimanui
N -are sa mai vada-n viaja, cum vazu-n privirea Lui,
Q n d Iisus strabate drumul ca sa m earga la-nchisoare,
Fiind El legat ca hojli §i de miini §i de picioare,
Clipa-n care, — ca de m oarte junghi in suflet sa-i implinte
D up-a treia lepadare, un coco§ pornea sa cinte!...

157
Pin-atunci, ingloata, Petru, —dupa cumIisus i-a spus,
De trei ori se lepadase, intre oameni, de Iisus, (pagina 157)
158
Plingi aeuma, Simon-Petru, ca Iisus nu te mai cearta;
Inima Lui milostiva pe-a ta inima o iarta...
Plingi ca El, mai inainte de-a-L fi prins cum prinzi pe hoti;
Pentru frajii tai plingi Petru, c-au fugit de la El top Z a h .1 3 7
Pentru cei ce, ca §i tine, au sa zica oare-cui,
Mai tirziu, catind sa scape: „Jur ca nu sint dintre-ai Lui'5!

Tu ai pirns de para lacrimi sguduit de-adinci suspine,

Pentru to |i acei ce-n viaja mai veni-vor dupa tine,
Cari de§i nascuji in Cruce §i-n botezul lui Hristos,
V or uita apoi aceasta ca fiind fara folos,
Sau, dupa ce-or sta spre ruga la Icoana-I suspinind, Mar. 14 , 6a
Mai tirziu putea-vor zice: „Nu L-am cunoscut nicicind!5‘ L u c . 22,57

IISU S INAINTEA LUI PILAT

§i-a trecut §i noaptea ceia, iar in zori, Iisus legal,

A tost dus de-acea m ulpm e inaintea lui Pilat,
Insa n-au voit ludeii in Pretoria sa se urce,
Ca-nainte de-a fi Pa§te, prm aceasta „sa se spurce“, In.lBzs
Ci, ie§ind Pilat afara, i*a-ntrebat pe ei, de sus,
Cu ce pira vin s-apese Om ul ce i-au fost adus?
§i raspuns-au ei acelui de religie pagina:
D e n-ar fi facut EI rele, nu |i-l-am fi dat pe mina... -
Sucind m inple m ul|im ii a grait acest hoinar,
Ca-i nedrept sa dea ludeii dajdie catre Cezar,
§i, vestind o lege noua la Iudei, in lung §i-n lat, In. 1 8 ,jo
D espre sine zice-ntr-una ca e M esia-Im parat“i L u c . 23,2

§i-a grait Pilat A celui cu legate miini de ei,

Intrebindu-L: „E§ti tu oare Imparat peste Iudei?“, In.isjj
Iar Iisus raspunse, acestui cu-ntrebarea care vine:
„D e la tine zici aceasta sau zic aljii despre M ine?“ In. 18,34
A

„Ma socoji Iudeu pe M ine?, — II intimpina Pilat,

N eam ul tau mi te-a dat mie?... Pentru ce dar mi T e-a dat?“ In. 18,35

§i Iisus ii da raspunsul: „Adevar zic Jie-anume,

Caci a M ea Imparajie nu e din aceasta lume...

159
D ac-ar fi din lum ea asta, apoi slujitorii Mei
Ar fi stat acum sa lupte, sa nu fiu prins de Iudei; In. 18,56
D ar acum. Imparajia-M i, precum spun, nu e-aici“, Dan .2,44; 1,14
A m ai zis El in vacarmul gloatelor de inamici.

„— A§adar» a doua oara L-a-ntrebat pe E l Pilat,

Precum lagi sa se-njeleaga, zici ca Tu e§ti lm parat?“,
lar lisus n-a vrut raspunde Jui Pilat prin alt cnvfnt,
Ci blajiii ca totdeauna, zis-a lui: „Tu zici ca sint!
Eu pentru aceasta doara M -am nascut si sint p e lume:
Pentru A devar in gloate, sa marturisesc anum e
§i ori cine dintre oaraeni e din adevar, m ereu,
P e-ale vie£ii cai, acela sta §i-asculta glasul M eu!“ In. 18,37

Spa ro'stit Pilat spre gloata, in deplina lui lumina:

„In acest om ce sta fa|a, eu nu afiu nici o \in a!“ In .l85s

Dar, aflind ca El supus e stapinirii lui Irod,

L-a trimis la el indata, cu mul|imea de norod
lar Irod avindu-L fa{a, s-a fost bucurat nespus,
Caci atftea auzise spuse lui despre lisus. Luc. 23,7

Deci, chemindu-L mai aproape, L-a primit cu vorbe bune,

Ca nadajduia sa-L vada sav!r§ind El vre-o minune
§i-ntrebindu-L despre multe, cu asemeni gfnd ascuns,
Nu l-a auzit cuvintul, caci lisus nu i-a raspuns. Luc.23,8,9

D eci, Irod cu capitanii ce-mplineau a lui porunci,

Au luat in rfs pe Domnul, §i-L dispretuira-atunci;
§i-mbracindu-L c-o hlamida ca zapada alba toata,
La-ntors dramul, sa se duca la Pilat. cu-ntreaga gloata. L uc.23,;j

Aducind Pilat in faja-i pe mai marii arhierei,

A Cetajii capetenii §i norod, grai spre ei:
„Mi-ap adus pe Omul-acesta, vinuindu-L ca-n popor
Propovaduind cuvintu-I, El ar fi rasvratitor
Insa, eu cu voi de fa{a cercetindu-L in lumina,
Din intreaga voastra pira, vad ca n-are nici o vina...
Nici Irod nu-I afla vina, cercetari stind el sa poarte,
Ca n-a savirsit nimica spre-a fi osindit la moarte!“ L u C.23,13—15
Dar Caiafa §i cu Anna, — parca gata sa-§i dea duhul,
§i cu ei intreg norodul, urla, sguduind vazduhul:

160
„Moarte celui ce-n Sinedriu hula Domnului aduce!“, Mar. I5,i5,; 7
„Rastignit il vrem pe Cruce!“, „Rastignit 0 vrem pe CruceL.

Larga fara de masura urla gura fie-cui,

Cu nejarmuita ura: „Moartea Crucii sa dam LuiL." Luc. 23,21

In zadar Piiat incearca de la moarte ca sa-L scape,

Fiindca ura ce-I vrea moartea, in vazduhul tot nu-ncape,
Iar acei ce stau acuma moartea Mielului s-o ceara,
N-au, pe El sa pntuiasca decit numai ochi de fiaraL.

A lor limba de napirca §uera cu spume-n gura,

Nemaistavilind veninul Ii§nitor de-atita ura,
Ca §i cind, de n-ar da morpi pe Hristosul dintre ele,
A t fi-n locul Lui sa moara toate viperele-acele!

Intre^cei ce urla astfel, mai milos nici unul nu e;

Top II vor suit pe Cruce, top II vor batut in cue!
La nedreapta judecata top il scuipa, top II bat,
Ei fiind top vinovapi, — numai El nevinovatL.
Top II judeca cu ura, cind in fapt, asupra lor,
Numai El, in neprihana-I, se cadea Judecator
Dar, mai grea decit vacarmul, uragan ce sue-n sus,
Nu-i acum decit tacerea Milostivului lisus... Isa.53,7

161
 PATIMILE

Ci de Pa§ti, spre liberare, — datina sta la Iudei

Sa se dea din inchisoare un inchis care-1 vor ei...
Si sta-nchis un om: Barraba, crunt-la chip ingrozitor,
lnvechit in fapte rele, vinovat pentru omor;
Iar Pilat, cu socoteala, intrebare le-a fost pus:
„fl vreji liber pe Barraba? Au las liber pe Ii&us?“ Mat.27,16,17
§i-au racnit cei caror Fiul le-a fost rastumat taraba:
„Libereaza-l pe Barraba!“, „!l vrem liber pe Barraba!... Mat.27,20,21
Dar Pilat incearca iara§i moartea Lui ca s-o abata,
§i porunca da la oameni: cu vergelele sa-L bata,
El gtiind ca, dupa lege, n-avea nimeni drept sa vina
Sa-I mai ceara pedepsirea pentru tot aceea§i vina. Mat.27,26
Iatd-L desbracat acuma pin-la piele jumdtate,
Cel ce, spreplacerea gloatei, cu vergele se va bate...
Au legat de-un stilp de piatra pe nevinovatul Miel,
Ca vergelele sa cada cit mai bine peste El... Isa.50,6
Ci, Iisus, in gind, se roaga Milostivului Sau Tata
Pentru cei ce, peste-o clipa, cu vergele au sa-L bata
Fiindca gura Lui a zis-o: „Nu sta-n propta celui rau,
Ca sa nu se-ncarce, astfel, de pacat sufletul tau!
Ajutaji-va vrajmagii §i rugaji-va fierbinte Luc .6,27—30
Pentru cei ce cu prigoana va ies pururi inainte!... E x .23,4

§i vergelele alese, peste trupul Lui curg ploaie,

Si nici una nu se rupe, ci pe spatele-I se-ndoaie;
§uerind, cad intr-una, dar nici una nu se fringe,
§i din toata lovitura curge purpura de singe,
Iar vergelele cu care stau sa-L bata pacato§ii,
Verzi cind au pom it bataia, -sint la urma toate ro§ii,
Incit pare-se ca-n mina fie-ce osta§ Roman
Are astfel nu o varga ci un lujer de margean!...

162
Iata-L desbracat acuma pin-la piele, jumatate,
Cel ce, spre placerea gloatei, cu vergele se va bate... (pagina 162 )

163
Dar calvarul nu e gata... Peste trupul ce se fringe,
Pun hlamida purpurie, sorbind purpura de singe;
Dintre spinii cu ghimpi negri, pentpi foc adu§i din munte,
O Cunund I-se face, apdsindu-I-o pefmnte Mat.2129
§i-n clipita-n care spinii !i patrund in cam e bine,
Vad pe fruntea-I asasinii o Coroana de rubine,
Iar cum soarele din slava cu vii raze le strabate,
Picaturile de singe par curate nestemate!...

§i, drept sceptru de mdrire, cei cu inima pdgina,

Lungd trestie spicatd i-aufost pus in dreapta mind,
Pentru ca pretorienii, — in Pretoriu ciji incap, Mat.27,30
In acela§i timp scuipindu-L, sa i-o smulga, sa-I dea-n cap!

Imparat facut, in chipul risului smintit §-al glumii,

Pacato§ii nu-§i dau seama ca era-Imparatul lumii!
Alte palme-I dau acuma §i, de multele batai,
Faja Lui Dumnezeieasca toata-I numai vinatai...
Alji scuipaji ii umplu ochii, barba, pieptul, ca §i parul
Celui ce-nviase morjii, spunind lumii Adevarul!

§i-n deridere luindu-L, in genunchi ii cad-nainte,

Printre hohote graindu-I de batjocora cuvinte:
„Bucura-Te Imparate al Iudeilor!“ zicind,
Bucuria lor marind-o asta data ca nicicind. Mat.27,29

§i Pilat ie§ind a ara, ca sa nu dea drumul crimei,

Dup-a treia cevcetare, glasuit-a iar muljimii:
J a ta vi-L adv.c indata... Cercetarea mi-e deplina, *
Insa, vorba-i.temeiata eu nu-i aflu nici o vina!“ In.l8,js; 19,4

164
 Uintre spinii cu ghimpi negri, pentru foe adu§i din munte,
O Cuni.na I-se face, apasindu-I-o pe frunte... (paginai64)

165
§i, drept sceptru de marire, cei cu inima pagina,
Lunga trestie spicata i-au fost pus in dreapta mina, (pagina 164 )

166
Dar graescu-i lui Iudeii, de minie albi ca varul:
„Cine zice ca-Imparat e, -sta-mpotriva cu Cezarul!
Dac-acestuia dai drumul, cum se pare ca voie§ti,
Tu Cezarului prieten faci dovada ca nu e§ti!...“ In.19,12

Auzind PUat acestea, pe Iisus L-a scos la ei:

„Ecce Homo! Stralucitul tmparatpeste Iudei!“, In. 19,5
Dar ei zis-au cu minie: „Rastignirii-Lcerem dat!
Noi, Iudeii, pe Cezarul recunoa§tem Imparat!
Lui ii sint supugi Iudeii pe pamint, alt nimanui;
Cine sta sa zica altfel, nu-i decit du§manul lui!...“ In.19,is

Deci, temindu-se de-aceste zise lui, atunci Pilat,

Inaintea gloatei oarbe, miinile §i le-a spalat
§i-a grait cind a lui dreapta §i-a fost apasat de piept: Mat.27,2*
„Eu n-am vina de varsarea singelui acestui Drept!“, Deut.21 ,;—9
Far-a §ti ca-n vegnicie miinile-i de singe grele,
Toate apele din lume n-or putea sa le mai spele, Mat.27,25
La care-a raspuns muljimea clocotind atunci in strada: I Reg.2,j;—33
„Singele-i asupra noastra §i-a-lor nogtri top sa cada!“ II Sam.1,26

Ei n-au vrut sa Jina seama de ce spusu-le-au Profepi

Despre Cel ce le sta-n faja, — nesfirgit Isvor al Viepi:
„ 0 mladija rasari-va din a lui Iesei tulpina
§i-un lastar apoi va cregte din adinca-i radacina;
§i, spre-a fi Lumina Vie peste top in Israel,
Duhul Domnului din Ceruri odihni-va peste El!... Isa.1 1 ,2,2

Nefiind ca El pe lume om cu care sa-L asameni,

In disprejul lumii fost-a cel din urma dintre oameni,
Dar El a luat asupra-§i far-de-legea §i pacatul
De la-ntemeierea lumii savirgite de tot natul...

El gtiind ca, prin zprobirea-I, mintuirea noastra-aduce,

Fara nici o-mpotrivire s-a lasat strapuns pe Cruce!
Pentru isbavirea noastra pedepsitu-L-au netopi, —
§i prin ranile Lui grele, noi ne-am vindecat cu topi...

Chinuit a fost, cu ura nemaicunoscind masura,

Dar, primindu-le pe toate, El nu §i-a mai deschis gura;
Ca o oaie-a mers la moarte gi tacut-a ca un miel
Inaintea celui care tunae lina de pe el! Isa.50,6,7

167
 Auzmd Filat acestea, pe Iisus L-a scos la ei:
„Ecce Homo! Stralucitul tm parat peste Iudei!...“ (paginai67)

168
Cu nedreapta judecata osindit, El a fost flint,
Fiindca s-a luat de oameni viaja Lui de pe pamlnt!
Pironit a fost pe Cruce intre facatori de rele,
Linga cei faradelege fiind pus sub lespezi grele,
De§i, — Mingiiere lumii, — n-a vrut raul nimanui
§i n-a fost ingeladune niciodata-n gura Lui!...“ Isa.53,^— 12
Dan.9,26
Dar zadarnic Proorocii au grait a§a cuvinte,
Pentru cei ce-n a for viaja erau mor|i fara morminte,
Caci dorind ei rastignirea Cehii mai presus de fire,
Au purees cu El sa urce drurnul catre rastignire.

DRUMUL SPRE GOLGOTA

§i s-a rlnduit alaiul... Soarele din hau, balai,

Mingiia cu-ale hii raze gloata cruntului alai,
Iraplinind parca dorin|a Marelui Pastor de turma,
Cind cu turma dupa Sine facea drumul cel din urma.

O, de cite ori in viaja-l, mii §i mii din Israel

§i din semin|ii straine nu L-au fost urmat pe El!
Cit pustiu n-a stat sa ample, cautindu-L gloata oarba,
Q te drumuri nu umplut-a, — din lumina Lui sa soarba!

Cu ce siiflet, altadata, cu ce dragoste fierbinte,

I-L inconjura mulpmee dorniea de-a Lui cuvinte,
§i ce inimi au ace§tia in faptura lor sa poarte,
Cind pe Cel ce le-a dat Viapa. nesfir§ita-L due la moartel...

Unde sint acum ologii caror El le-a dat picioare? Mat.9,2 ~ s

Cei tamaduiji de lepra, unde sint acuma oare? LUC. 17,12— 19
Fo§tii surzi, ce-aud prin dinsul; fo§ti orbi, ce vad prin El,
Unde sint acuma oare? Au pierit din Israel? Mat.7,52—55
I Mat.20,50- 34
Unde-s fo§tii paralitici, -Crucea-n braje sa-I apuce. In.5,5—9
Pin-la locul rastignirii, ei sa poarte greaua-I Cruce?
Unde-s miile ce Dinsul, prin puteri Dumnezeiegti,
A fost saturat odata cu cinci piini §i cu doi pe§ti? Mat.14,19—21

169
Fogtii mu$i, caror odata El, prin Tatal, le-a dat graiul,
Unde sint, ca sa vorbeasca, sa-i auda tot alaiul? Mar.7,32—

Unde-i oare tot puhoiul cel cu ramuri de oliv

§i de salcie-n florita, ieri atit de guraliv,
Care-nfiora vazduhul, in avintul lui sublim,
Proslavind „Lumina lumii“ cind intra-n Ierusalim? Mat.2l,s,9

Top acuma sint departe... Numai Ura sta aproape,

Ea putind sa-L rastigneasca §i sub lespezi sa-L ingrope!...

O, Iisuse, Tu, Alesul intre-ai Cerului Ale§i,

In Ierusalim, cu gloate ai intrat, cu gloate ie§i:
Ai intrat cu-a Ta iubire, larga fara de masura,
§i-acum ie§i din el afara, dindu-Ji tot pe-atita ura!

Spre Golgotha suie U R A cu Alesul ei pe drum,

Neagra cum de cind e lumea nu mai fost-a ca acum...
§i Iisus i§i poarta Crucea, covir§it de greul ei,
Apasat de ciino§ia ochilor de farisei...

D e pe fruntea purtind spinii, pica singe §i sudoare,

Ca sa §i-le gtearga Insu§i cu tiritele-I picioare...
Unii cred ca nu mai poate... Aljii cred ca se preface...
Pacato§ii II injura §i-L lovesc... Dumnezeu tace...

Alte doua cruci de moarte, insa nu atit de grele,

Merg naintea Lui, purtate de doi facatori de rele;
Doi tilhari cu om-ucideri, suie spre Golgotha sus,
Intre-a caror cruci, infipta va sta Crucea lui Iisus... Mat.27,5s

Imprejurul lor mulpmea, fara cuget incarcat,

Vesela, cu dor a§teapta naltul Pa§ilor Sabbat,
Plin de bunatap pe masa, cu cei dragi in ris §i glume,
Pe cind cei suiji pe cruce, vor muri uita|i de lume!
Dar tilharii-§i poarta crucea, parind lor u§oara foarte,
Ca-s voinici §i rid intr-una, parca n-ar fi-n drum spre moarte;
Cind Iisus, tirindu-§i pa§ii, istovit §i fara glas,
Simte ca se rup rarunchi-I, dupa fiecare pas...

Trist cum n-a fost niciodata Cel ce spus-a Adevarul,

Vinatai fiindu-I fata, incilcit fiindu-I parul,

170
Plin de singe-n intregime; cu scuipapi top pe El;
Covirgit de tot disprejul neamului lui Israel,
D e la sarutarea Iudei, fund numai intre rai;
Umilit de top nerozii, parasit de top ai sai.
a
Cel care-n eteraa slava Imparat va fi etern,
Pare-o umbra chinuita de top diavolii-n infcrnL.

§i-astfel-naintind alaiul cu atipa rai in turma,

Mereu alpi -i-s-alatur: cind in frunte, cind in urma,
Fiind domici top nebunii, pacatogii, habaucii,
D e-a se desfata sa vada toate chinurile crucii...

lata insa cd Divinul, Crucea nu-§i mai poate duce;

Cade istovitpe pietre §i ramine pint sub Cruce...
Gloata se opregte toata, §i-mprejurul Lui sta roata,
Insa nu e chip sa-ncapa §i sa-L vada gloata toata.

II improagca de injurii; tl ridica alb ca varul,

§i, ciinogi, ll fac sa-§i poarte mai departe greu calvarul...
Sub puteiile din urmd, Crucea grea insd-L doboard,
§i mai cade inc-odata, §i mai cade-a treia oard;
(Poate cu-njeles de taina intru mersu-acestei crime,
Trei caderi, avind in ele „ipostatica“ Treime?);
Dor acum, oricit cdlaii L-ar lovi cu-ale lor bice,
Pdminte§te, El nu poate singursd Se mai ridiceL.

„Dap-i bice“!, „Dap-i Bice“!, Sa ne-n§ele asta vrea“l,

„Ceilalp cum i§i due crucea"?, „Doar nu-i crucea lui mai grea“L.
„Da puteri la paralitici acest hop pina mai ieri, ‘ Mat.2742
§i, sa-§i duca crucea-n spate, lui nu-§i poate da puteri?"...

Cu asem enea cuvinte §i cu multe de-acest fel

II batjocoreau ludeii cind rideau scuipind pe El,
Pin-ce Simon din Cirena, -de-un centurion fu pus,
Ca sa-§i poata duce Crucea, sa-I ajute lui Iisus, Luc.23^6
C eea ce-a-nmulpt la numar pe dugmanii Lui pismagi
Cu cei doi purtind pe umar crucea lor ca-naintagi,
Pentru ca, precum aflat-au gi ei de la farisei,
Intre ucigagi, acesta e mai vinovat ca ei!...

Astfel, urea iar Alesul, cind de mila lacrami calde

Citorva femei din juru-I, curg, obrajii sa le scalde...

171
Iata.insa ca Divinui, Crucea nu-§i mai poate duce;
Cade istovit pe pietre §i ramrne frinfrsubHwrn m ii?i)

172
Sub puterile din urma, Crucea grea insa-L doboara,
§i mai cade fnc-odata, §i mai cade~a treia oara;
Dar acum, oricit calaii L-ar lovi cu-ale lor bice,
Paminte§te, El nu poate singur sa Se mai ridice!... (pagina i 7 i )

173
Ci Iisus acum mai liber, dar cu faja ca de crida,
Spre fem eile ce plingu-L, poate gura sa-gi deschida:
„Nu pe Mine sa Ma plingep, — gura Domnului le zice,
Voi pe cari lerusalimul v-a nascut §i-i sinteji fiice,
Ci sa curga-a voastre lacrami astazi pentru voi anume
§i pentru copiii vogtri care sint venip pe lume,
Caci veni-vor zile-n care se va auzi zicind:
„Fericite cele sterpe care n-au nascut nicicind;
§i ferice suit acelea, se va zice iar atunci, Luc.23,28,29
La al caror sin, ca mame, n-au supt niciodata pnmci“L.

Catre munp atunci striga-vor toji, cu naucite frunp: L uc.23,30

„Cadep peste noi degraba §i ne-acoperip voi munp“! Isa.2,19
ApOC.6,7 6;9,6
§i colinelor vor zice, vazind ei ceea ce vine: Os.lOs
„LunecaJi asupra noastra §i ne-acoperiji, coline“!, Luc.23,3;,50
Caci daca acestea toate verdelui copac ei fac, Pild.ll,3Q31
Ce va fi sa fie oare dat uscatului copac?...“

Caci au fost grait Iudeii, lui Pilat, stri^nd din strada:

„Singele-i, asupra noastra §i-alor nogtri toji sa cada“! Mat.27,25

§i-acel singe care-acufna o sa-I curga Lui pe cruce,

Va cadea-n curind pe neamul ce la rastignire-L duce;
Oastea Aqvilei Romane va preface-n Jintirim,
Miine, toata stralucirea mindrului Ierusalim!

Uragan venind prapadul, in Cetate toji vor plinge;

Pentru singele Lui, miine, o, sa curga-n valuri singe;
Foe nimicitor Cetajii, rug o sa-i aprinda-n vatra,
Ca sa nu ramina astfel pusa piatra peste piatra, Mat.24,2
Dupa cum Iisus grait-a, — proorocind, — gi nu demult, Mic.3,;2
Cind Cuvintul Lui din Templu a gtiut ca va fi smult... IReg.9,<5—
o;232
Muji vor fi atunci top munpi gi colinele lor toate,
Care nu vor vrea sa-n groape pe urmagii-acestor gloate,
Cazind singele Acelui mai presus decit top Sfinjii Ioel.3,19— 21
Peste ei, dupa cum zis-au cind I-l-au varsat parinjii!...

Iata-i c-au ajuns acuma... §i Iudeii, gi paginii In.19,77

Se opregte-ntreaga turma sus pe virful „Capajinii“...
§i ostagii lui Tiberiu, fluierind voiogi, nauci,
Trei la numar gropi vor face pentru tot atitea cruci...

/1 7 4
Pe calcarul „capa$inii“, soarele-n amiaza plina
Tese parca giulgiu de-aur pentru Sfintul f5ra vina...
Cum sta trist privind la Cruce, —■blinde razele de soare,
Vin smerite sa-I sarate chinuitele picioare;
Ele insa, — ca minune sa-se-arate fiecui,
In acela§i timp facut-au cere in jural franjii Lui
Toate parca sa-L mingiie, -vin din Cer doar pentru Hrist,
Fiindca El e Cel mai singur intre oameni, Cel mai trist!...
imprejural „Capa$inii“, pomii, pretutindenea, Ps. 15,20
Parca sint acuma preoji in odajii ca de nea, Mar.9,0^-52
§i miresme dulci de floare in vazduh cadelnijeaza!... In.2,19— 22
Pentru Cel ce astazi moare, dar a treia-zi-nviaza!... Mat.1622,27,23
Zumzetul de-albine-n ramuri, — cor Serafic Ji-se pare,
Inginind fara-ntreraperi ale morjii Lui tropare,
§i-n adincuri ca safiral, ciocirlii suind mereu
Q nta „Predica Iubirii“ intre Hrist §i Dumnezeu.
El le-aude, le-ntelege in cintarea ce-s-avinta
Inaljindu-se la Cerari, psalm din inima Lui frinta,
§i-acest Imn de-o marejie cum nu-i alta sa-i asameni,
E iubirea Lui de Tatal §i iubirea Lui de oameni...
Doar aceasta-I da taria ca, din viaja sa n-apuie
Mai nainte ca pe Grace sa-L fi pironit in cuie;
Ci, prin moartea proorocita, El sa-§i duca-ntreg calvaral,
§i-mplinindu-se Scriptura, pin-la fund sa-§i bea paharal. Isa.53,20

El a§teapta chinul Cracii, — chin pe care-n ve§nicie

N -o fi gura sa-1 graiasca, nici condei care sa-1 scrie,
Fiindca n-au stat niciodata ca sa-1 spuna cu-a lor gura
Cei cari au fost pu§i sa-ndure o asem enea tortura,
Ci se §tie doar atita: ca-n asemeni chip salbatec,
Singele s-aprinde-n vine ca o para de jaratec;

Ranile se umfla tare; se-ntind mu§chii ca o strana;

In raranchi, in ochi §i-n creier singele de foe s-aduna
Trapul tot e rag de flacari; setea-i pina la delir,
Aducind chiar nebunia chinuitului martir,
Pina ce, vazind ca totu§i cel cracificat nu moare,
I-se sfdrma cu ciocanul fluierele la picioare! In. 19,52
O asem enea tortura, chinuind pin-la atom,
A fost nascocit-o OM UL, pentru ffatele sau-om,
§i prin ea avea sa moara, — dintre oameni viepi smult,
Fiul Omului, ca... „oameni“ a iubit atit de mult!...

175
 RAST1GNIREA

Acum gropile sint gata... Cradle, la numar trei,

Prinse-n piatra, i§i a§teapta fiecare omul ei...
(§i-ntimplare e, sau Cerul a vroit?, §tiin£a n-am,
Crucea lui Iisus e-nfipta chiar pe groapa lui ADAM ,
Ceea ce vrea sa ne spuna parc-o taina-adinca-foarte:
Ca toji cei ce din Adam curg, inviap vor fi din moarte!

Intre cei doi plini de vina uciga§i cum al|ii nu-s,

Spre-njosirea negraita, -inaljat va fi Iisus_.
Isa.53p 2
El a§teapta marea clipa dintre clipele Lui sfinte...
Iat-o: Smulse de pe Dinsul li sirit sfintele vestminte,
§i pe Crucea Lui, — mai naltE, — ^intuit e cu piroane,
Cum o sa-L vedem de-apururi in cre§tiaele Icoane....

Deci, pe Cruce, -gol cu totul, cum L-au pironit hainii,

El, din trecerea-I prin lume, n-a ramas decit cu spinii!
Spre odihna Lui acuma nu mai are nici o vatra;
Ca sa-§i piece capul, astazi, n-are nici macar o piatra...
Pe cind sus in virful Crutii, -in trei limbi, sta despre El
Scris: „Iisus Nazarineanul R egele lui Israel". In.l9,i9

Cind L-au pironit ostafii, — ca un mut a stat Prea dreptul:

Nici o §oaptd n-a spas gum, nici ungeamdt n-a datpieptuL.
Trist a rasunat ciocanul, pironind Faptura Sfinta,
Ca batind in toaca lumii, -lumea-ntreaga sa stea frinta..

Trei piroane cind strapungu-L, se-ntrista Treimea-ntreaga,

Caci in Fiul e §i Tatal, cum §i Duhul-Sfint se leaga, In.10,30;
Dar acest Mister nu striga, — §i calaii-acum nu §tiu-l: U l O - l i ; 1526
Ca-mpreuna e treimea §i cind sta pe Cruce Fiul!...

176
Cind L-au pironit osta§ii, — ca un mut a stat Prea dreptul:
Nici o §oapta n-a spus gura, nici un geamat n-a dat pieptul... (paginai76)

111
imprejuru-I insa gloata, — rea mereu §i desmajata,
Nu se satura scuipindu-L, -joc de Dinsul stind sa-§i bata:
„Daca e§ti trimis din Ceruri, precum zici, de e§ti Hristos,
Mintuiegte-Te pe tine: de pe Cruce da-Te jos!...“ Luc.23,57

„Cip au fost venit la Tine, Tu i-ai mintuit pe top,

D e ce oare, ca pe aljii, sa Te mintuiegti nu pop“?... Le.23,55
„Tu, cel care narui Templul, cum Te-ai laudat ades,
§i-n trei zile ridici altul, -daca e§ti de Cer Ales,

Fa minunea-n faja noastra: te coboara de pe Cruce,

§i noi toji crezind in tine, inchinare-p vom aduce!“ Mat.27,40
Pina gi-unul dintre-aceia ce pe cruce stau in cuie,
A putut la fel cu gloata, in batjocura sa-I spuie:
„Daca Tu e§ti precum zis-ai, Mesia, de ce nu-p vine
Ajutorul de la Ceruri, sa Te mintuie pe Tine?...“ Luc.23,59

Celalalt insa-i ralpunde: „Osindit cum e§ti de greu,

Stind pe cruce ca §i Dinsul, nu te temi de Dumnezeu?...
Noi pe drept primim osinda, c-am infipt cujite-n piept, Luc.23,40,41
Cind acesta niciodata n-a facut nimic nedreptL. I Pet.2,21,22

§i-a adaugat el: „Doamne, daca vrei a ma ierta,

Pomene§te-ma cind fi-vei intru-Imparapa Ta!...“ Luc.23,42
§i-a raspuns Iisus acestui ce credea-n al Sau Cuvint,
Q nd pe Crucea-I, paminte§te, a§tepta sfirgitul, frint:
jrAdevar graiescu-p pe, -cind nadejde-n Mine ai,
Ca-ntru vegnicia Viepi, azi vei fi cu Mine-n Rai!“ Luc.23,43
La batjocurile gloatei ce nici astfel nu-i dau pace,
fmpro§cindu-L cu injurii pe-ntrecute, — Domnul tace,
Dar, vazind ca, tot scuipindu-L §i din riset nu mai tac, Luc.23^/
Zis-a: „Iarta-le lor, Doamne, pentru ca nu §tiu ce fac!... Ps.21,(J—20

178
 CELE DIN URMA CUVINTE

De la cele treipiroane seprelinge Sflntul Singe...

Trei Marii cuprins-au Crucea... frinta, fiecareplinge...
Lacramile fiecarei, vor: picioarele sa-I spele...
Trei Marii ar vrea sa moara... Plinge §i loan cu ele...

Una insa dintre ele nici nu poate sa mai gen ma

In durerea-i negraita, — lui Iisus fiindu-I Mama.
Ca-mpietrita sta cu ochii ajintiji asupra Lui,
Urmarind cum curge singe de la fiecare cui...

Ea a fost in drum cu gloata, — numai lacrimi, -fara glas,

Negrait fiind martiriul indurat cu El in pas
Caci durerile ce Fiul le purta, cu pagii grei,
Se-n-miau in trupul Mamii, injunghiind inima Ei...

Q nd au fost adus vergele §i L-au singerat cu ele,

§i pe trupul bietei Mame a curs ploaia de vergele...
Fiecare lovitura din care Ji§nit-a singe,
A primit-o §i-a Lui Maica ce de faja e §i plinge!

Crucea Lui, mai grea ca plumbul a simjit-o Maica Sfinta,

§i sub greul ei, cu Fiul a cazut §[Ea ca frinta...
G em etele Lui, sub Cruce, cind II biciuiau infamii,
Nagteau gem ete mai muke, mai adinci in pieptul Mamii!

Q nd L-au pironit calaii, — ura doar fiind temei,

Lungi piroanele batute, au patruns §i-n carnea Ei
Spini ce-I singereaza fruntea, in cununa §i Ea poarta,
§i nu §tie dac-aievea mai e vie sau e moarta!
■

D e la cele trei piroane se prelinge Sfintu-I singe...

Trei Marii, privindu-I crucea, fiecare, frinta, plinge... (pagina 179)

180
§i vazind Iisus acolo pe Maria cea mai scumpa,
Care~n crunta deznadejde vrea din viaja sa se rampa,
Zis-a El duios: „Femeie, iata Fiul Tau cu Tine!“,
Apoi lui loan grait-a: „Iata Mama ta-n suspine!“ In.19,26,27

Prin acestea vrind sa spuna oamenilor to£i, Cuvintul,

Ca Ea eSte Mama lumii cita va avea pamintul.
(Adica Mintuitoml, — pentru Ceruri nou temei,
Pe Ea noua ne-o dcf Mama, pe noi toji ca fii Ei)

Dup-aceea gtiind Dinsul ca-I sint toate incheiete, In. 19,28,29

Spre-a se fi-mplinit Scriptura, a mai zis meet: „Mi-e sete“
Un fourete-attmei, cu fiere §i o|et i-au fost adus Mat.27,4s
§i-ntr-o trestie-nfigindu-1,1-au dat gurii lui Iisus, Fs.69,27
far iisus gustind ojetul ce i-au fost intins dugmanii, „ Mat.27,46
Suspinat-a-n stinse goapte: Elli, lama sabahtani?...“ Ps.21,7

Dupa ce-a goptit acestea, de s-a-nfiorat vazduhul, In. 1 9 ,3 0

„S-a sfirgit, a mai zis Fiul, ca-ntr-o clipa sa-gi dea Duhul!
Q nd abia §optit-a Domnul: „S-a sfirgiC, goaptele acele Isa.53,s
Fost-au strigat fara seaman, strabatind prin lumi de stele Dan.9,26
Pina-n Cerurile toate, caci, in trup murind Cuvintul,
El era Biruitorul, iar Satan era fnfrintul!

N-a tnurit Iisus In goapta-I de nepieritoare para,

Ci Satan atunci cazut-a biruit, urmlnd sa piara!
Caci, prinjenfa Lui suprema, Dumnezeu-CrueificatuJ, lsa.53jij2; 60
Ca sa isbaveasca iumea, i-a rascuxnparat pacatul!

§i, cu brafele-I pe Grace larg intinse, Sfintul Drept

A ramas vrind sa cuprinda lumea toata 1-al Sau piept,
Dupa care sa se suie in irnparatia-Nalfa,
Sa domneasca-n veci cu Tatal §i cu Duhul laolalta.

Cei ce cred in El, in clipa cind pe Cruce Trupu-I moare,

Cracea n-o mai vad aievea, ci doar Sfintul Trap, ca soare,
Care-gi daruie Lumina celor patru zari de faja,
Ca, prin Ea, sa se trezeasca morjii lumii toji la viaja!*

* Dumnezeul Meu, de ce m-ai parSsit?

181
§i, pe cind a Lui vestminte le-mparjeau, in ceasul mor|ii,
Stind pentru cama§a-I sfinta intre ei sa traga sorjii, PS.21,20
Pentru ca era £esuta, fara nici o cusatura, In.19,24
Fiind astfel implinite cele zise prin Scriptura,
U n hulub de nea sburat-a de pe Crucea-I in vazduh...
Sa fi fost hulub aievea?... Sa fi fost chiar Sfintu-I Duh?
Cine §tie!... Dar hulubul care-a filfiit in sus,
S-a topit in zari... S-o-ntoarce sau la Dumnezeu s-a dus?...
In sfir§it, acuma gloata, in adincul ei renagte,
§i sarbatori-va miine, fericita, al ei Pa§te...
FiecareKdat-a morjii, pe ales Pascalul miel,
§i-ntru mare bucurie se vor ospata din el...
Toate inimile miine, vor batea mai imbatate,
Numai Inima ce-mpunsa pe Golgota, nu mai bate...
Cea din urma-a Ei bataie, fost-a cind ei stau sa-L certe, L u C.23,54
lar Iisus, murind pe Cruce, ceru Tatalui sa-i ierte! E v t .9,22

El acum e mort, §i-n veacuri nu va mai putea sta-n cale

Sa le tulbure, o clipa, sarbatorile Pascale...
Templul a scapat... Zadarnic s-a fost laudat o rima, Mar. 15,29
Ca-n trei zile-L reclade§te, dupa ce tot ea-1 darima... Mat. 27 40

Legea lor insa opre§te ca-n ajun de sarbatori

Sa mai stea crucificajii pu§i in vaz la trecatori
D ecit numai pina-n ceasul cind sta soarele s-apuna,
Ca sa nu se pingareasca, astfel, Legea lor strabuna.
Lui Pilat cerut-au dara, ca, pina-n apus de soare,
Rastigniplor sa sfaime fluierele la picioare,
Sa le fie astfel moartea spre folos cit mai aproape, In. 19,31
Pina-ntr-asfinpt de soare, timp sa fie sa-i §i-ngroape. D eut .21,23

D eci, au fost venit ostagii cu ciocanele lor mari

§i sfarima la picioare oasele celor tilhari;
Pe Iisus insa gasindu-L ca-i cosit de-a morjii coase,
Nu mai stau ca sa sfarime a picioarelor Lui oase... In.19,3^53

Au n-a glasuit Psalmistul, despre „Cel fara prihana“,

Ce se-ntimpla, pe cind raii cad in chiar a lor capcana?:
„...Toate oaseie-I paze§te Dumnezeu, -pe orice cale, P s .34,2^22
Ca sa nu I-se sdrobeasca nici un os din ale Sale!.:.“ In. 19^6
Dar un sulijar strapuns-a, — ca-ndoiala sa nu-ncapa,
Coasta Lui, din care curs-a singe cald precum §i apa! In.19^

182
Cijiva stropi din Sf!ntu-I singe, prin ranire picurat,
Au cazut atunci pe ochii sulijagului soldat.
Si bolnavi fiindu-i ochii sulijagului Longhin,
In acea clipita insagi s-a simjit scapat de chin,
§i din chiar aceeagi clipa, el a devenit cregtin!

m In ia c e r u l u i

Dar, muljimea cind pornit-a sa coboare-apoi de sus,

Spre Cetatea dintru care alungat a fost Iisus, Mat.27^2
lata ca-n minie oarba, uraganic sufla vintul; Mar.15^3
Smulge pomi din radacina... Se cutremuTa pamintul, Am.8,9
Noapte neagrd cade-n kune... Trasnete din Ceruripied;
Templului Catapeteasma drept in doud i-o despied Mar.15^8
Crapa-n lung gi-n lat pamintul pina-n inima-i fierbinte;
Stinci de piatra se pravale gi ies morjii din morminte Mat.27,51,52
Fuge, toata-nspaimintata a Cetajii mare turma,
Socotind c-acesta-i ceasul Judecajii cea din urma;
§i-n acest timp pe Golgotha, la lumina slaba-a torjii,
Spre-ngroparea fiecarui, crucilor li-se iau morjii!...
Ci vazind minia Sfintd, an ostas grdia mereu:
„ Cu adevdrat acesta-I Fiul scump lui Dumnezeu!“ Mar. 15,39
Se-ngrijesc deci sd-L ingroape cele trei Marti... De-aceea,
Ajutor le dau: Nicodim, Iosif din Arimateia,
-§i cu topi de pe Cruce coborindu-L, L-au fost dus
Find unde-avea sd fie in mormintul morpi pus. Mat.27,56,57
fntr-un giulgiu alb, Hristosul, iumii necunoscut ined,
A§ezat a fost in groapa pregdtitd Lui in stinea.
Dupa care savirgita, au fost pus o piatra mare
Care-nchis-a de isnoava a Mormintului intrare,
Si-au plecat apoi in lacrami, suspinind in stinse goapte,
O nd lumina lunii insagi o-nchidea mormintu-n noapte
§i-n adincul fiecarui, — pe aleile gradinii,
Jalea fremata, cumplita, intr-un frearnat cu maslinii: Mat.27,59,69
O, lisuse, cum cuprins-a un mormint nici cit o tinda,
Ceea ce tot necuprinsul nu mai poate sa cuprinda?..,
Tu ai fost in veci Iertarea ce n-a cunoscut masura,
Cum nu Te-ar fi vrut, in lume, sugrumata-n veacuri URA?
/
183
Noapte neagra cade-n lume... Trasnete din Ceruri pica;
Templului Catapeteasma drept in doua i-o despica (pagina 183)

184
 Ci, vazind minia Sffnta, un osta§ graia mereu:
„Cu adevarat acesta-I Fiul scump lui Dumnezeu!“ (pagina 183)
§i cu tojii de pe Grace coborindu-L, L-au fcst dus
Pina unde-avea sa fie in mormintul morjii pus. (pagma 183)

186
Se-ngrijesc deci sa-L ingroape cele trei Marii... De-aceia,
Ajutor le dau: Nicodim, Iosif din Arimateia, (paginai83)

187
futr-un giuigiu alb, Hristosul, lumii necunoscut inca,
A§e?at a fost in groapa pregatita Lui fn stinca. (pagma 183)

188
Tu ai fost Isvorul Milei, stind cu lacrami sa ne uzi,
Cum deci n-ar fi vrut sa-L sece oamenii la suflet CRUZI?
A l Dreptajii Dom n Tu fost-ai, cit Ji-ai dus in lume anii,
Cum nu Te-ar fi vrut pe Cruce, in micimea lor, TIRANII?

Tu ai fost Virtutea Nalta, lumii-ntregi fund ospatul,

Cum sa nu te vrea calcata in picioarele-i D ESM AJU L?
Tu ai fost Lumina Sfinta, — lumii luminind feeric,
Cum deci nu Te-ar fi vrut stinsa valurile de-NTUNERIC?
a

Fost-ai Adevarul Insu§i, neclintit intotdeauna,

Cum deci nu era sa urle impotriva Ta MINCIUNA?
Ai fost insa§i Bunatatea, daruindu-^i lumii Crinii,
Cum nu Ji-ar fi pus Coroana din toji spinii lor HAINII?

Binefacerile Tale, erau Lespezi, deci prea grele,

Dintre oamenii Jarinii pentru-a nu pieri sub ele?...
lata pentru ce Iisuse, cuprinzindu-Ji jalea Mumii,
Noaptea-aceasta-i, intre toate, cea mai neagra noapte-a lumii!...

§i-a-nceput apoi sa ploua, parca Dumnezeu Prea sfintul,

Pentru crunta Rastignire, stind sa plinga tot pamintul...
O, pamintule, ce plata vei avea sa faci odata,
Q nd veni-va sa Ji-o ceara judecata-nfrico§ata!

189
 CARTEA Ill-a

COBORlREA IN IAD

In mormint fiind cu trupul, iar cu sufletul in iad, I Tes.4,;e

Celor care gem in lanjuri, toate lanjurile cad, Ef.2,+—<5
Caci in trup ucis pe Cruce fiind El, prin Israel, Rom. 14,9
A-nviat Mintuitorul, sa-nvieze top cu El. Fapt.2-,24,27

Q nd El are-n faja iadul, -sufletelor neagra vama,

Cu-a Luminii Lui ciocane porple i-le sfarama...
Se cutremura adincul, intunericului-foarte
Q nd in pragul lui s-arata Cel care-a-nviat din moarte!

Ceata ingerilor negri top, cu Lucifer in frunte,

Cad orbiji, fara sa poata Stralucirea Lui sa-nfrunte...
Inapoia Lui, de raze, — vede Crucea Lucifer
Din adincu-i de-ntuneric pina sus la Sfintul Cer!
Acum arde Crucea lumii, data de rastignitori,
Cum n-ar arde nici lumina isvorind din mii de sori...

Oastea neagra-nspaimintata cade la pamint ca frinta,

Neputind, dup-o clipfta, sa mai vada Crucea Sflnta,
I§i acopar top vederea, — fuga dind care-cum poate,
Pentru ca sa nu ramina orbi in veacurile toate!

In clipita-n care iadul are-n pragul lui de tina,

Isvorind din vegnicie, Sfint, Isvorul de Lumina,
Largul iadului i§i stinge toate focurile-i grele
§i prind viaja pacatogii care stau sa arda-n ele.

190
Pe Adam il ia de mina, il prive§te plin d< a;
Din a ve§niciei Carte face alba neagra-i
Eva plinge sguduita, cu de lacrimi riu pe faja,
Iar Iisus, iertind pacatul, de la moarte-i trece-n Viaja.

Lanjurile sfarimate, cad acum §i ies din chinuri

Cei ce, ferecaji in ele vacuiau numa-n suspinuri...“
Cad obezile cumplite chinund in veacuri oase
Cari-au fost comori in viaja sufletelor pacatoase.

Se fac pleava toate cele intru-a iadului tortura;

Nici un piept nu mai suspina, nu mai ppa nici o gura.
Vaerul s-a stins de-odata; a pierit din gene plinsul,
Cu de fericire lacrami, ochii top privind la Dinsul.
(Invierea tuturor stind acum in duh sa fie,
Caci fara rascumparare,-iadul le pastra-n vecie!)
Iazurile-adinci de smoala care clocoteau din veci,
In acea clipita insa§i se prefac in ape reci
§i top cei ce ies din ele ca sub roua in§i§i crinii,
Prind sa-nalje imn de slava pentru Regele Luminii,
§i-n tot iadul unde fost-au numai vaete si plingeri,
Cei ce-nalpi osanale, par a fi un cor de Ingeri:

„lnflorit-a Pomul Viepi, Unule Slavit Hristoase,

Cel ce pus-ai sus pe Cruce cam ea Ta §i-a Tale oase
§i-n pamint infipta, Crucea, pentru mintuirea noastra
Adapata-a fost cu singe §i cu apa de-a Ta coasta.
Ca-nflorind Isvorul Viejii toate florile sa poarte,
Sa ne daruiasca noua roada Vtepi fara moarte!
In§elat fiind de diavol, a cazut Adam, Stapine,
§i-n Edenul de luminS neputind a mai ramine,
S-a fost prabu§it in iadul tuturora celor morji,
!nchizindu-i pe vecie ale chinurilor porp.
Dar Tu, coborind sa-1 caup, ai curmat a lui suspine,
§i pe um efe purtindu-1,1-ai fost inviat cu Tine!

Coborind in iad, Tu, Doamne, Datatorule de viaja,

A cazut inspaimintata Moartea cind i-ai stat in faja,
§i §tiind ca tuturora le poji fi durerii Leac, Apoc.21,4
Slobozit-a top legajii ce-nghijise ea din veac, Os. 13,14
Dindu-Ji-I spre viejuirea ve§niciei Tu sa-i porji Isa.25,s
Pe toji cei ce-n intuneric putrezisera ca morji! Hab.3,;j

191
Viu al veacurilor toate, Dumnezeule Iisuse
Cel ce spus-ai tuturora vorbe-n veacuri nemaispuse,
Rastignindu-Te pe Cruce ca sa Te ridici la Cer,
Mai intii in iad venit-ai, desfrunzind pe Lucifer
D e toji morpi visterie cea clocotitoare-n lava,
Cari acum zic: „Slava Jie, Viule-nviat cu slava“.J Apoc.4,9
Din ce limba, Doamne-al viejii care calci al morpi vad
Sa rupi zapisul prin care sta Adam legat de iad, Col. 2 u
Din ce limba negraita sa luam noi top cuvinte,
Sa Te prea-marim pe Tine, c-ai scos morpi din morminte,
§i pacatul lor asupra-Ji luind celor ce stau faja,
Moartea lor ai omorit-o, Datatorule de Viaja?...

Din ce Rai s-aducem floare noi cei vii top impreuna,

Fentru fruntea-n spini pe Cruce, Doamne, sa-mpletim cununa?
Prin ce crini sa plingem lacrimi cu de crini miresme-n ele,
Pironitele-Ji picioare plinsul nostru sa le spele,
Ca ne-ai inviat cu Tine, al etem itapi Viu,
§i din iad smulgind top morpi, iadul 1-ai lasat pustiuL.

Mare J i-e puterea Crucii, ca-ntr-un loc s-a-nfipt anume

Dar, din locul^„Capapnii“, E a adinc lucreaza-n lumei
Fara seaman Ip e Crucea, ca, la oamenii cei mici,
Din pescari ridica-apostpli §i din neamuri mucenici!
Cari din Jiljuri de luminMfi tariile albastre,
Sa se roage de iertare pentru sufletele noastre!

Intru veacuri slava J ie, U nale din Duh Nascut,

Cel ce-n lume-ai fost §i totu§i lumea nu Te-a cunoscut!
Slava Tie-n ve§nicie, Nesfir§ita Piinea-zilei,
Tuturora Apa Vie, tuturor Isvor al Milei!
Slava Jie, Imparatul Judecapi cea de-apoi,
Ca ne-ai inviat din moarte, mintuindu-ne pe noiL.“

Astfel i§i-nalpau cintarea, ie§ind iadului pe porp,

Cei ce-au inviat cu Fiul, lasind moartea fara morp,
§i cintarii color cari ies din gem ete §i plingeri,
I-s-adauga cintarea zeci-de miilor de Ingeri,
Cari iinprcsurat au ceata ce pom ea pe alba cale,
Pe cind ingerii cei negri ramineau cu iadu-n jale...

192
Dar Iisus, lasind in paza Ingerilor de lumina
Pe-nviajii Lui din moarte sco§i din iadul plin de tina,
Mai avind pujin sa stee ca Lumina pe pamintul
Peste care-avea sa-I poarte alte gun acum Cuvintul,
§i-a facut a Lui lumina nevazuta, spre-a se duce
Sa-§i ridice din Mormintu-I tmpul care-a stat pe Cruce...

„Drept aceea, prea-lnajjare I-s-a dat de la Prea-Naltul,

§i I-a daruit Lui nume mai presus oricarui altul, Evr.1,7—i
Ca-ntru numele Lui, astfel,-sus in Cer §i pe pamint,
Tot genunchiul sa se piece, chiar §i-n iad, Celui Prea-Sfint.
Toata limba sa ridice marturie,— sus §i jos,
Ca D om n mai presus de toate este-n veci Iisus-Hristos, Isa.45,22,23
Precum toata marejia-l tuturor mereu arata-L, Filip.2,o—^22
Spre marirea, a Cel ce este: Dumnezeu in Ceruri-TatalL.

llWIEREA

E Duminica... Tot Cerul pare-a fi de viorele,

§i vazduhu-n zorii zilei miresmat e tot de ele...
Soarele, a Lui coroana, inca n-a-naljat-o sus
§i-aurora-ntruchipeaza aurora lui Iisus...
I
§i-n aceste clipe, iata,— spre Cel ce era Lumina,
La.cramind mereu pe cale, e Maria Magdalina.
Cu ea-n drum, inc-o Marie fac pereche, iar a treia,
Tot ca celelalte, trista, e de-asemeni Salomeia. Mar. 16,2

Toate trei acum, ca frmte, fac un singur suflet trist,

Care-alearga sa mai plinga inc-odata linga Hrist.
Sa se-atinga inc-odata de faptura Lui Preasfinta,
Piinea tuturora data, care-a fost pe Cruce Frinta.
§i, cu lacrima fierbinte §i arome-n picuri grele,
Ranile de la picioare inc-odata sa le spele.

Dar, zorind cu mersul, ele se-ntrebau cu drept cuvint:

Piatra grea cum s-o ridice de pe Marele Mormint?... Mar, 16^
Pin-a nu ajunge insa, ochii lor vad de departe,
Ca de pe Mormintul Viepi, piatra-i data la o parte!... Mar. 16,4

193
Patrunzindu-i inlauntru, dau, cu ochii mari, ocol,
§i-mpietrite ramin toate, ca mormintul era gol!

Mai pe urma, Simon-Petru §i loan venind curind 1

§i-n mormint intrind, vazut-au giulgiurile jos zacind,
Iar marama ce-nvelise capul Sfintului Hristos,
Valatuc fiind facuta, sta-ntr-un colj intunecos... In.20,6,7
Amintindu-§i fiecare de grairea sfintei guri, Mar.9,ii; 10,37
Ca Iisus va sa-nvieze, precum spune-se-n Scripturi, ICor. 15,4
LUC.24,72
Au plecat apoi spre casa, sguduiji de sf!nta-I moarte In.20,8
loan crede cu tarie, Petru sta-n uimire-foarte!

Dar Maria nu-i urmeaza, ci mereu cu suflet frfnt

§i cu ochii plini de lacrami sta plecata pe Mormint...
§ ip e cind prive§te golul, iata ingeri ca de soare:
Unul unde fost-a capul, celalalt catre picioare,
§i-ntrebind-o de ce plmge, ea-n suspinul ei le-a spus:
„Pentru c-au luat pe Domnul §i nu §tiu unde L-au dus“! In.20,;i—13

Dar, prin genele-ncarcate de fierbinte plins ca jarul,

Ea, vazind un om ca vine, crede ca e gradinarul...
„De ce plingi? pe cine caup?“,— linigtit o-ntreaba dinsul,
Iar ea repede-i raspunde, fara sa-§i opreasca plinsul:
„Doamne, de L-ai dus aiurea, unde-ai pus pe Domnul meu?
Spune-mi, sa ma due in graba sa-L ridic de-acolo eu“! In.20,is

194
§i, pe cind prive§te-n groapa-I, iata inger ca de soare,
Piatra cea de la intrare el avmd-o sub picioare (pagina 1 9 4 )

195
 HSUS SE ARATA MARIEI MAGDALENA

§i, Iisus fiind Acela, zis-a ei atunci „Marie“!,

Iar ea a rostit: „rabuni“!,— lacramind de bucurie... In.20,;<5
§i, cazindu-I la picioare cu evlavia ei,-iata-L
C-o opregte „Nu M-atinge, ca nu M-am suit la Tatal!...
Mergi la frajii M ei §i spune ca Ma sui la Tatal Meu,
Tatal Meu §i Tatal vostru,-Viul nostru Dumnezeu!“ In.20,77

§i s-a dus la ei Maria §i le-a spus despre Iisus

C-a vorbit cu El, §i spus-a toate cite i-le-a spus...
Cei mai mulp dintre ei insa n-au crezut a§a minune, LuC.24,P,ii
Ci ca spune de la sine toate cele cite spune... Mar.i6,i?

§i la Arhierei venit-au foarte spaimintap strajerii

Cari-au fost sortiji de paza la Mormintul Invierii,
Caci facusera Iudeii sa se puna straji de paza
Celui ce „Se laudase“ ca-n a treia zi-nviaza,
,J'lu cumva sa-L fure, noaptea, Ucenicii, din mormint,
§i-nviat apoi sa-1 faca prin vicleanul lor cuvint“! Mat.27, « —66

§i strajerii plini de spaima, Arhiereilor le-au spus

C-a fost inviat din moarte rastignitul lor Iisus:
„S-a S c u t cutremur mare,— spus-a fie-ce strajer,
§i-a venit apoi un Inger dintre cei ce stau in Cer,
Luminos precum un fulger fiind ingerul sau fatul,
Iar vestmintele pe dinsul, mult mai albe ca omatul. Mat.28 ,2J
§i dind piatra la o parte, a stat el de-asupra ei,
§i ni§te femei venit-au, §i-a grait el la femei:

„A-nviat cel pus in groapa,— sSrimind a Morjii porji; Hab.3,i3

Pentru ce catap voi dara pe Cel Viu intre cei morji?
El e Viaja,— §i-n Mormintu-I nu putea ramine Viaja!, L uc.24,4—6
§i dupa ce-a z:'; acestea, Ingerul pieri ca cea{a!... Gal.l,i

196
Auzind deci Arhiereii,-grele pur.gi de bani le-au dat, Ef.1,20
tnvajindu-i ca sa spuna ca Iisus a fost „furat“ Col.2,12
§i minciuna greu platita, spusa de strajerii-acei, Evr.B^o
Pina-n zilele de astazi se tot spune-ntre Iudei. I Cor.15-/
FapL22—24,32;3;5
M at.28,i 2—i s

CUM L-AU CRAINICIT PROFETII

Orbi §i surzi mereu Iudeii, rastignind pe Domnul Viejii,

N-au vazut in El pe-Acela despre care-au sens Profejii.
Cu milenii mai-nainte, dind de veste omenirii,
Ca-ntre oameni se va na§te Cel ce-nfringe Legea firii. Isa.6 ,9 ; 44,1 8

Zis-a D U M N E Z E U lui MOISE, iar acesta-n sirg, supus,

A le Domnului cuvinte Israelului le-a spus:
*
„Dintre gloatele lui Iuda, din al firajilor mijloc,
Ca §i tine lor Lumina ridica-yoi Prooroc,
§i Cuvintul Meu de-a pururi II voi pune-n gura Lui,
Ca sa spuna tuturora toate cele ce-am sa-I spui;
Iar acelor ce Cuvintul nu-L vor crede ca-I al Meu,
Socoteala necredinjei le-o voi cere Insumi Eu“!... Deut.18, i8,i9

Astfel a grait prin Moise, Dumnezeu al Sau Cuvint,

Dar, sub Cerul Lui, pamintul a ramas mereu pamint...
Nesecata-i insa Mila Ziditorului, §i-astfel,
Pus e David sa vorbeasca surzilor lui Israel:
„Eu, din slava Mea, trimis-am Imparat jos pe pamint,
Sa se-nchine Lui Sionul, muntele Meu drag §i sfint“L. P s.2,5

„Trimbija-voi,— zice Unsul, vrerea Domnului de sus,

Care datu-Mi-a toiagul Pastoriei §i Mi-a spus:
„Tu e§ti Fiul Meu! Eu, Tatal, iji voi fi de-a pururi Scut;
Pentru mintuirea lumii, Fiule, azi, Te-am nascut!
Cere dara de la Mine §i-Ji voi da pentru V ecie
Neamurile lumii toate, mogtenirea Ta sa fie!... PS.2,6,7
Cere dara de la Mine, ca-Ji voi auzi cuvintul,
de-a pururi stapinire darui-Ti-oi tot pamintul!

197
Cu toiag de fier vei pa§te toate gloatele sub Cer,
Le-ai sdrobi ca pe ulcele, cu toiagul Tau de fieri" Ps.2,7,s
„Carui dintre Ingeri oare,-intrebat-a Pavel Sfintul Evr.1,5
Pe Evrei in ce le scrie, a mai spus cindva Cuvintul: Ps.2,6
„Tu e§ti Fiul M eu“? §i „Astazi Te-am nascut", ca iar, Cel Viu
Sa ne spuna prin Psalmistu-I: „Ii sint Tata §i Mi-e Fiu“?...

§i Nascutul din vecie cind Trimis in lume vine,

Zice Tatal: „Lui de-a pururi ingerii sa I-se-nchine“!.
Ps.103,4
Caci: „E1 face ingeri Sie-§i vinturile — cum vor bate Evr.1 ,7
§i din flacari, Lui i§i face pretutindeni slugi plecate"!

Apoi David vazatorul cel ce-aude de departe,

Spune-a Tatalui cuvinte, in a Psalmilor lui carte:
„Domnul, Domnului M eu zis-a: §ezi la dreapta-Mi, sa-|i fiu Scut,
Pin-Ji-oi pune toji vrajma§ii sub picioare agtemut!
Domnul va trimite Jie al puterilor toiag, Ps.l09,i
Din Sion cind glasui-va catre Unsul Lui cu drag: Ps. 109,2

„Cind sosi-va ziua sflnta, ziua Biruin|ei Tale,

Cu sfinjenie poporul, Ji-o ie§i cintind in cale,
Ca, din pintec, mai nainte de luceafar diminejii,
Limpede precum e roua te-am nascut Isvor al Viejii!... Ps. 109,3
Juramint facut-am J ie, peste care n-am sa tree,
Ca Tu-n veac de veac e§ti Preot cum a fost Melchisedec! Ps.109,^

Dumnezeu in a ta dreapta,— cind va socoti cu cale,

Sfarima-Va Impara|ii cu puterea dreptei Sale!
Neamurile Judeca-Va in dreptatea Lui Prea-Sflntul,
§i de cei cazu|i de-a pururi, se va umple tot pamintulL. Ps.109^,6
Mai departe, Proorocul spune-a Domnului sau §oapte,
Catre Dumnezeu din Ceruri, cind pinde§te-L URA -n hoapte:
„Dumnezeul Milei mele, a Ta dreapta sa ma scape,
Caci stingher pina la gura sint acoperit de ape! Ps.69,2
Cei ce ma urasc de moarte §i de cari nu pot sa scap,
Sint mai mulji decit sint perii urgisitului meu cap! Ps.69,5
Marturii nedrepte, Doam ne, m-asupresc fara pricina,
§i de tot ce nu facut-am, imi gasesc vrajma§ii vina! Ps.35,ii
Ma hulesc fara-ncetare, iar la ura lor, nici ei
Pentru toata clevetirea nu gasesc nici un temei! Ps.35,25

198
Ma-mpresoara-n toata clipa vorbele de ura pline,
§i, fara sa am vre-o vina, au pornit razboi cu mine!... Ps.109,2
Intru dragostea-mi curata, se-nmuljesc vrajma§ii mei,
§i, cfnd ei imi poarta ura, eu cer M ila-Ji pentru ei! P s.109,5
Pentru binele-mi, rasplata, imi fac rau peste masura,
Iar iubirea mea fierbinte ei o rasplatesc cu ura! P s .109,4

Pier, Stapine, precum piere umbra plopului ingusta,

§i de vinturile toate alungat ca o lacusta! Ps. 109,23
D e ocara sint in faja ne-prietenilor mei
§i privindu-ma cu tojii, clatina din cap §i ei... Ps. 109,25

Inima mea e ca ceara in a flacarei bataie

§i ea toata se topegte in a m ele maruntaie! P s .22,75

Trupul mi-e us cat de vlaga ca un ciob de lut, dat urii,

§i, de suferinja, limba-mi s-a lipit de cerul gurii!
Caci o haita de ciini, Doam ne, de nelegiuiji sub soare,
Au strapuns miinile m ele §i slabitele-mi picioare!... Ps.22,16,17

tmparjit-au intre dingii hainele-mi, in ceasul morjii,

Iar pentru a M ea cama§e, la sfir§it, ei au tras sorjii!... Ps.22,20
A poi SAM UEL, grait-a (pentru D A V ID , mai-nainte
D e sfir§itul viejii sale), ale Domnului cuvinte:

„Cind sfir§i-vei a ta viaja,— sceptru-Ji lunecind din mina,

§i cu-ai tai parinji alaturi cind culcat vei fi-n Jarina,
Eu, din trupu-Ji ridica-voi un urma§ in slava, pe,
§i-ntari-voi pe vecie al Lui scaun de domnie!
Numelui M eu el o casa va zidi- cu Duhul Viu
§i Acestui voi fi Tata, iar el Mie fi-va Fiu... II Sam.7,72-
Tot asemeni, Ziditorul a dat Duh lui ISAIE,
Care, pentru surzii lumii, tuna tuturor cind scrie:
voi, surzii lumii! Orbilor, vedeji!, ca-n gloata
Vine Rascumparatorul, dintru moarte sa va scoata!
Pus-am peste El, din Ceruri, Duhul Meu in veci sa stea, Isa.42,i,is;
Ca sa propovaduiasca tuturora Legea Mea! 44,6;60,7(5

Nu striga-va tare-n pieje, nu sui-va glasul Lui

Sa patrunda-Invajatura-I in auzul ori§icui
Frinta trestie pe lume, El nu va sdrobi nicicind,
Nici va stinge cu suflarea-I luminarea fumegind! Isa.42,2,3

199
Nu-§i va istovi puterea, nici va osteni vreodata
Pin-ce pe pamint nu fi-va a Mea Lege agezata!,
Caci a Lui Invajatura, Judecaia Lui cea dreapta,
Toate neamurile lumii, cu-nsetare o agteapta!... Isa.42,4

Mai departe striga Magul, dupa cum lui i-s-arata

Prin vedenii, ca:...Fecioara va ramine-nsarcinata
§i va nagte Fiu punindu-I numele Emanuel,
„(Dumnezeu cu noi se afla“,—insemnind la Israel). Isa.7,r-#

MICHA vede Bethleemul dind lui Israel Stapin,

Care-n lume se coboara „din al ve§niciei sin“! Mic.5,2

MALEAHI — aude glasul Celui mai presus de stele:

„Iata, sol gati-va calea inaintea fejii Mele.
Dupa care-n Templu sta-va, —Graitor pe-nalta treapta,
Domnul Cel trimis din Ceruri celora care-L agteapta"! Mal.3,r

ZAHARIA striga: „Fiica a Sionului, tresalta,

Ca-Imparatul tau la tine vine — cu zidire Nalta.
El va stapini pamintul §i, de neprihana Plin,
In smerenia Lui vine stind calare pe asin“!, Zah.9,9
Dupa care Proorocul spune plata dat-apoi
Celui care-a fost Ciobanul Cerului pe-a Sale oi,
Adica vinzarea-n taina,- cu satan bind in minp
Cel ce pe Iisus II vinde pentru „treizeci de arginp“! Zah.ll,7^i3

DANIIL^, dupa ce spune:“ I-s-a dat, Stapin sa fie

Peste neamurile toate in adinca ve§nicie
Cu putere-Imparateasca, stapinirea Lui, de-acum,
Fiind vegnica §i care nu va trece nicidecum“, Dan.7,i4
Ne mai spune sub cutrcmur despre Messia Cel Uns,
„Sfintul Sfin{ilor“ zicindu-I, de vedenie patruns:
„Dar dupa gasezeci gi doua saptamini,— prin Israel,
Va muri Hristos cind totugi nici o vina nu e-n El!“ Dan. 9,25,26

§i, vazindu-L ISAIA: Dumnezeu in chip de OM,

A tunat: „Cine-I Acesta care vine din Edom
In stralucitoare haina, cu braj tare ca de fier“?
§i-ntrebarii lui, raspunsul i-l-a dat Iisus din Cer:
„Eu sint Mintuirea lumii gi din veci puterea-Mi vine,
Ca sa isbavesc de moarte pe toji cei ce vin la Mine" Isa.63,7

200
§i urraat-a Proorocul: El §i-a fost luat In spate
Toata far-de-legea lumii, toate grelele-i pacate!
Cu nedreapta judecata, osindit a fost §i frint,
Ridicindu-I fara vina, viaja Lui de pe painint! Tsa.53,4,8
Chinuit peste masura Cel de Dumnezeu trimis,
S-a supus la grea tortura, gura-I fara a fi deschis! Isa.53,7
Pentru far-de-legea noastra L-au fost pironit netojii,
§i prin ranile Lui Sfinte, noi ne-am vindecat cu tojii! Isa.53,5
Cu cei facatori de rele fost-a Dinsul numarat,
§i luindu-ne osinda, Insafi viaja Lui §i-a dat! Isa.53,9
Grelele pacate-a lumii, vrind pe toate sa le poarte,
El a trebuit sa moara,—dar nebiniit de Moarte
Caci, dupa ce-§i va da viaja, —jertfa rascumparatoare,
Se va ridica din moarte, §i, urma§ avind popoare! Isa.53,i2
Pentru neamurile toate, ca un Sfeag apoi El sta-Va
§i-ntru ve§nicia toata, locuinja-l va fi Slava! Isa.ll,io
Dar, cine-a crezut, in vremea-I, ca El intra-n sinul humii, Isa.53,8,9
Ca sa ispageasca astfel toata far-de-legea lumii?.,. Dan.9,26
Iara proorociri in care se cuprinde, pe painint,
Viaja Lui Iisus — Hristosul —- de la leagan la mormint...

Cu asemenea cuvinte,—pe Iisus Isvorul Viejii,

Timp de patruzeci de veacuri L-au fost crainicit Profejii.
Mai-nainte ca, din Ceruri, pe pamint El sa coboare
In adinca noapte-a lumii, din eternitate Scare! I Pet.l^o,ii
tnsa Arhiereii vremii, de§i-n faja L-au avut,
De§i le-a vorbit lor Domnul, totu§i nu L-au cunoscut. ln .1 ,10,11
Iar cind vin §i spun strajerii ca din mor|i El a-nviai,
Ei nu cred §i pun sa spuna ca „Iisus a fost furat‘s! Mat.28,w

201
 SPRE EMAUS

In aceeagi zi, spre seara, doi din Ucenici, pe drum,

Despre cele petrecute igi vorbesc aprins acum...
Cei crezind in Legea Noua, se duceau catre Emaus,
§i Iisus venind din urma, vorbei lor li-s-a adaus.
Dar Iisus, cu dinadinsul, ochii lor a fost Jinut
Ca-mpreuna cit vor merge sa nu-L aiba cunoscut.
§i-ntrebatu-i-a pe dingii Cel venit de la Prea-Naltul:
„Ce sint vorbele acestea ce schimbaji unul cu altul“?,
Dar ei trigti, abia putindu-§i stapini de jale plinsul,
Drept raspuns la intrebare, intreba-tu-L-au pe Dinsul: Luc.24,i3—17
„Singur Tu, venit de-aiurea in acest Ierusalim,
Nu §tii cele petrecute despre care noi vorbim“?

§i I-au spus acele fapte, cu Iisus din Nazaret:

„Mult Putemic in Cuvintu-I cit §i-n Har, fiind Profet.
Dar zadamic Lege Noua El din Cer a stat aduce,
Ca L-au osindit la moarte §i 1-au pironit pe Cruce...
Noi, primindu-I Adevarul, am nadajduit in El
C-a venit sa desrobeasca, in sflrgit, pe Israel,
Dar... cu ziua cea de astazi, zile trei au fost trecut
D e cind ceie'spuse |ie, cu Iisus, s-au petrecut. L uc.24,;s— 21

Ba, nigte femei pioase ne-au uimit cu-al lor cuvint,

Ca n-au mai gasit pe Domnul in gtiutul Lui mormint,
§i ca tngerii, lor spus-au, ingeregte precum §tiu,
Ca s-a fost sculat din moarte Rastignitul, §i e Viu!
Dintre-apostoli, la mormintu-I, s-au dus doi, §i-n chip placut
Au aflat acestea toate, dar pe El nu L-au vazut!...“ LuC.24,22—24
Atunci Cel de ei alaturi stind grairea sa le-asculte,
A raspuns la toate cele ale lor cuvinte multe:

202
„ 0 , nepricepuji, — zabavnici credinciogi, — au de prisos
Proorocii-au stat sa spuna tot ce-au spus despre Hristos?
Au, nu trebuia sa-ndure, cum spun ei §i cum va spui, %
Toate-acestea mai nainte de-a intra-n Marirea Lui?... LUC.24,25,26
§i-ncepind El de la Moise, cu Profepi-n Israel,
Le-a fast tilcuit ce spus-a fiecare despre El...
Luminos cum nimeni altul mai putea lumina scoate,
§i ca trebuia, acestea ca sa se-mplineasca toate... Luc.24,27
Dar, aproape de Emaus, Cel pe care ei nu-L §tiu,
Fu rugat sa stea-mpreuna peste noapte, ca-i tirziu.
Intrucit Cel ce graise lor atitea ca din carte,
Se facuse ca pe drumu-I se va duce mai departe... Luc.24,28

Stind la cina deci, strainul, cum facuse §i-n sober,

Binecuvinteaza piinea, apoi fringe §i-o da lor...
Atunci le cazu perdeaua ce pe ochi El le-a fost pus
§i-n strain recunoscura ca era cu ei Iisus,
Dar. in clipa-n care ochii li-s-au limpezit de ceaja,
Soarele ce rasarise, nu le mai sta lor in fa$a! Luc.24,29— 31

„Nu simjeam noi oare-n inimi, tainic, parca o caldura,

Cind El sta ca sa ne faca tilcuire din Scriptura?...“ Luc.24,32
§i, far-a mai sta la cina, luind drumul inapoi,
La Ierusalim in graba s-au intors atunci cei doi. Luc.24,22

Gen. 3 is-, 49 1 0 ; Num. 21 9; In. 3 14 — 1 5 ; D e u t 18 is; Ps. 16 9— 1 0 ; Isa. 7 1 4 ;

9<>;53;40i0— 1 1 ; 49 1— 13; Ier. 29 6; 3 3 1 4 — i s ; Ez. 34 1 1 — 2 5 ; 3 1 2 6 ; Dan. 9 24 ; Mai. 3/; 42.

203
§i-ncepind El de la Moise cu Profepi-n Israel,
Le-a fosi tileuit ce sp'os-a Eo. despre EL... axsgna

204
 HSUS SE ARATA UCENICILOR

Intuneric pe Cetate tot mai greu acum se lasa,

Q nd, cu u§a zavorita, Ucenicii sint in casa...
Simon-Petru ride-plinge, ca s-a aratat lui Domnul...
Fiecare sta-n uimire... Nimanui nu-i vine somnul... Luc.24,34

Ci, venind cei din Emaus, prind §i ei acum sa spuna

Ca-au vazut pe-Acela Carui I-s-a pus de spini Cununa.
Dar, pe cind cu-nsuflejire ei arata-n totul cum:
U n strain, catre Emaus, i*a ajuns din urma-n drum.
Cum a fost intrat in vorba; cum §i-a fost deschis El gura;
Cum le-a tilcuit profejii, cunoscind adinc Scriptura.
Cum, la cina lor, strainul, luind piinea-n a lui miini,
A fost binecuvintat-o ca Iisus atitea piini;
§i-n sfirgit, cind stau sa spuna ca-n cUpitul urmator
In strain recunoscut-au pe Iisus la cina lor
lata ca, pe cind soborul sta uimit de vestea noua, LuC.24y?5,J6
Li-s-arata iaragi Domnul §i le zice: „Pace voua“! In.20,;9

Dar, vazindu-Si Ucenicii in uimirea mare-foarte,

Parca tot nestind sa creada Invierea Lui din moarte,
Aratindu-le, strapunse palmele-I, ca nu e vis, Luc.24^7
I-a mustrat El de-mpietrirea inimii lor §i le-a zis: In.20 ,20
Precum M-a trimis pe Mine Tatal Meu, pe-a lumii drum,
lata ca §i Eu, ca Tatal, va trimit pe voi acum“!,
§i Iisus suflind spre dingii, zis-a lor din nou cuvint
Spre deplina biruinja tuturor: „Lua|i Duh Sfint! In.20,27,22

Celor carora ierta-veji ale viejii lor pacate,

§i de Dumnezeu in Ceruri celora vor fi iertate. In. 20 23
Celor caror le veji |ine,— sus in Cer bind gtiute, Mat. 18,^
§i de Dumnezeu asemeni, celora vor fi p'nute!
„Au de ce-n a voastre inimi purtaji ginduri sperioase?...
Pipaiji! Nu sint un spirit fara came, fara oase,
Nu sfnt duh, precum vi-i gindul, ci aievea Eu sint Viu,
Cum v-am spus ca invia-voi, §i Scripturile cum scriu“! LUC,24,38— 39

Dar, necrezatori vazindu-i inca,— nu fara durere,

A cerut lor de mincare, primind pe§te fript §i miere,
§i luind Iisus acestea, a mincat in faja lor,
Dupa care, spre-ncheiere, a mai zis iar tuturor: LuC.24,4i—#J
„Eu v-am spus ca toate cele scrise-n Lege despre Mine,
Tot ce spus-au Proorocii, implinite se cuvine...

Trebuia: Hristos pe Cruce patimirea sa §i-o poarte,

Iar a treia zi-n lumina sa Se-arate viu din moarte,

Sa se propovaduiasca neamurilor lumii toate Ps.22

Pocainja, spre iertare savirgitelor pacate“! Isa.50,6;53;
Dan.9,26
Si-n clipita-n care Domnul, incheiatu-§i-a Cuvintul,
S-a fost risipit ca fumul intru care bate vintul!

TOMA

Dintre d!n§ii insa Toma-n acea seara fiind dus,

N-a crezut ce spus-au frajii, ca vazut-au pe Iisus;
Ci, dupa ce fiecare spusu-i-a, din fir-a-par,
Toate cele ce „Rabuni“ le graise-n adevar,
Toma, surizind intr-una §i mereu necrezator,
Raspicat §i-a spus cuvintul cind raspuns-a tuturor: In.20,2 4
„Despre cele ce voi spuneji,— in credinja mea eu preget,
Daca, unde-au fost piroane nu voi pune al meu deget,
Ci voi crede intru totul,— tuturor catind a spune,
Daca-n coasta Lui impunsa, insa§i mina mea voi pune“! In.20,25

La opt zile, Ucenicii, pe Iisus, Mingiietor,

Far-a fi deschis vre-^ u§a,— IL au iar in ceata lor,
§i, zicind ca-n totdeauna cu iubire: „Pace voua“!, In.20,26
Aratatu-I-a'lui Toma palmele Lui amindoua;
I-a fost aratat §i coasta, spre-a vedea ca-I Viu Hristosul,
§i, vazind cu pipaitul, a crezut „necredinciosul“.

206
§i-n genunchi cazindu-I Toma cu pamintul lui cel greu,
A fost isbucnit in lacrami: „Domnul, Dumnezeul meu“! In.20,27,28

Zis-a lui Iisus,— ca zisa-I sa nu-§i piarda-n veci aroma:

„Eu sint, M-ai vazut acuma, ai crezut ca Viu sint, Toma.
Fericip cei ce-ndoielii neputind sa cada prada
Precum tu cazut-ai, Toma, au crezut fara sa vada“!
Vorbe nu numai lui zise, urmarind acela§i Jel,
Ci §i tuturor acelor ce urmau sa creada-n El! In.2( 1,29,57

Toma, Toma, cine §tie daca nu e§ti §i tu poate

O unealta-n mina Celui ce le-a rinduit pe toateL.
Cine §tie daca insup,— la-nceput necrezator,
Prin chiar insagi indoiala-p nu lucrat-ai mai cu spor,
Caci, prin tine, lumea-ntreaga degetul pe rani a pus
§i-a vazut ca: Cel din moarte Inviat, era Iisus!

Era El, cu rana-n coasta, cum §i-n palmele-amindoua,

Care-a fost venit din Ceruri sa ne-aduca Legea Noua.
Era El, Cel ce-nviase, sa se-nalje-n vegnicie,
Sa ne-arate cum ca moartea nu-i decit vremelnicie,
Ca toji cei ce -L poarta-n inimi, care pamintegte pier,
Duh etem e fiecare, inaljiridu-se la Cer.

Cine gtie,— fara tine, la liman stind sa ne scop,

Dac-aceeagi indoiala nu ne-ar fi cuprins pe top?
Cine gtie daca vreunul arm ai fi crezut vreodata
Ca-nvierea Sflnta, fost-a Inviere-adevarata?...

Dar tu spui la lumea-ntreaga, ca poveste lumii nu e,

C-ai pus degetul tau insup unde-au fost batute cue;
Ca tu pipait-ai coasta ce, cu sulija lui lunga,
U n pagin, dup-a Lui moarte, a putut sa I-o strapunga! In. 19,54
§i-astfel ca, prin pipaitul ranilor pe-a Lui fiinja,
Necredinja-p dinainte, a dat roada de credinja!
Tu facut-ai ce fac orbii, care, bijbiind pe strada,
Vad prin pipait mai bine decit ochii pot sa vada,
§i, facind aga, o, Toma,— carui lumea azi se-nchina,
Pentru lumea-ntreaga ochii-p.au primit atunci Lumina!

Cinci dovezi sint, cari arata cu putere mare-foarte,

Ca Iisus-Hristos, aievea a fost inviat din moarte:

207
lata cea dintii dovada: Ingerul,— care nu minte, L uc.24,5
Sfintelor Fem ei stind martor Invierii Lui preasfinte, Mar.l6q,<5
Cea de-a doua, sta-n Lumina cu Dumnezeiegti fiori, In.20,16,19,26—27
Ca Iisus li-se arata celor dragi, de §apte ori, M st28fi-iqi8—3)
Cea de-a treia dovedire, cu tarie grea de stinca, Luc.24,15—31
E ca: cere de mincare, in soboru-I §i maninca! Luc.24,4i—«
Cea de-a patra; ca se lasa pipait de miini pioase,
Aratind ca-I trap aievea, trup din cam e §i din oase, L uc.24,39
Iar a cincea, e: c-arata ranile,— fiori ce straluce,
Dovedind ca-I insugi Trupul pironit pe Sfinta-I Cruce! Luc.24,40

LA MAREA TIBERIADEI

tn sfirgit, cei unsprezece, fericiji in inimi foarte,

§tiu acuma to$i cS Domnul,— Viu — s-a ridicat din moarte
ftiu ca §i ei, stind sa poarte pe pamint aceeagi Cruce,
Intru vegnicia viejii, linga Fiul se vor duce. In.17,2*
Nu uita-vor niciodata ce-a spus El, §i, drept aceia,
Dupa cum le-a zis El insugi, se vor duce-n Galileia. Mar. 16,7

A pele Tiberiadei, care i-au purtat pe ele,

Nopjile-ntre doua Ceruri cu etem itap de stele,
Valurile peste care simji chemari sa te tot pierzi,
Schimbatoare la culoare: dimineaja fiind verzi;
Ca de foe, sub rasarituri; ca safirul, spre amiaz;
Uneori ca ametistul, alte da|i, de hrisopaz
Citeodata sub apusuri, parind marea de opale;
Alteori parind c-ar fierbe numai coji de portocale.
Horbotata de dantele eind zefirii-ncep sa vina;
Sclipitoare ca argintul, sub polei de luna plina.
InfraJind acestea toate'cu mireasma din Scripturi,
A pele Tiberiadei ii chemau cu mii de guri.

Se trezesc din vis pescarii §i-n auzul lor rasuna

Mugete prelungi de valuri biciuite de furtuna,
Q nd pe-ntinderile-albastre pescuiau cu tot,ii-n iarg
§i sub vint, sta sa se fringa al corabiei catarg...

Mrejele-i agteapta-acolo, dom ice sa mai le-ntinda,

Ca, din apele spumate, pegti ca de argint sa prinda,

208
Cum prindeau mai inainte,— marii colindind pustiul, Luc.5,/o
Pina cind „pescari de oameni“ i-a chemat sa-i faca Fiul. Mar.l, n

Cu asemeni dor in suflet §i cu altele la fel,

Precum §i minap de dorul de-a-L vedea din nou pe El,
A pornit intreg soborul catre Jara Galileii,
Unde nu mai aveau teama ca-i vor prinde fariseii.

Ci-ntr-o noapte, pe-a lor mare, pe§te cautind sa prinda

Simon-Petru, dar zadarnic, a stat mrejele sa-ntinda,
Se-ntorceau spre Jarm cu luntrea dimineaja, cu alp §ase, In.2l,5
Fiind luntrea fara pe§te, tot a§a precum plecase.

Ei vislind acum spre maluri, pe cind soarele rasare,

Sta Iisus pe Jarmul marii,— capu-I profilind pe soare,
Dar ei nu-L cunosc pe Dinsul,— §i-i intreaba pe ei Domnul:
,A cazut ceva la mreaja, sau degeaba fu nesom nur?
§i-au raspuns „Nimic nu prins-am, oricit ne-am trudit cu fapta“.
El le zise iar: „Vep prinde, aruncind voi mreaja-n dreapta“, In.2l,*—<5

Aruncard deci, — §i-ndatd fiecare-nmdrmure§te:

Nu m ai p o t sa traga mreaja, de mulpmea ei de pe§te! In.2l,<5

„Domnul este“!, — zice unul, cind din mina mreaja scapa,

§i-auzind ca este Domnul, — iute, Petru sare-n apa:
V rea s-ajunga mai degraba, §i saltind din val in val,
Inaintea tuturora Simon-Petru e pe mai.
Ceilalp vislind in luntrea care nu era departe,
Vin apoi cu mreaja plina, linga Domnul s-o de§arte. In.21,7,8
§i, cind au venit cu topi sus pe {armul-cel de piatra,
Cu pe§ti mari pu§i pe jaratec, sfiriia o-ntreaga vatra... In.2l,9
Linga vatra sfiriinda e de asem enea §i piine,
Sa manince zece oameni,de trei ori, §i azi §i miine.

„Cine e§ti“? nu-ntreaba nimeni dintre cei ce vad aceste,

Ci sint fericip cu topi, §tiind ei ca Domnul este. In.21,12

„Venip de prinzip, — El zice, cind cu dragoste-i privegte,

§i le-a dat lor intii piine, dupa care-a dat §i pe§te. In.21,12,13
A poi catre Simon-Petru intorcindu-se Iisus,
D e trei ori, cu taina-n vorba, intrebare El i-a pus:
„Ma iube§ti tu, Simon, oare, mai cu rivna decit ei“?
„— O §tii bine Tu, da, D oam ne“! „— Pa§te Mielugeii M ei“!

209
Aruncara deci, — §i-ndata fiecare-nmarmuregte:
Nu mai pot sa traga mreaja, de muljimea ei de pe§te! (pagina 209)

210
„—Ma iubegti, tu Simon, oare“? — repetat-a El apoi,
„—Tu o gtii prea bine, Doamne“! — „Pagte dar a Mele oi“!
„—-Ma iubegti tu, Simon, oare“? — gi raspuns-a Petru, trist,
Ca-3 intreaba-a treia oara de iubegte el pe Hrist:
„—Tu le §tii pe toate, Doamne, — gi eit Te iubesc sub stele“
§i Iisus ii zice iaragi; „—Pagte deci oile Mele“! In.2l,15—17
De trei ori se lepadase Simon-Petru de Iisus Mar.26,/c—74
§i de trei ori intrebare deci lui Petru El i-a pus.
Trei caderi avut-a Petru, cind tirau pe Fiul jos;
Trei marturisiri deci face, de iubire lui Hristos.
Q nd adinc se leaga-n sine, cu pe gene calda roua:
Pe pamint sa pasca-ntr-una „miei“ gi „oi“ in legea Noua.
La Hristos pe mulji s-aduca, top urmind sa creada-n El,
Sa nu se mai rataceasca nici o oaie, nici un miel.
Neam cu neam primind botezul gi popor dupa popor,
Ca sa fie lumea-ntreaga doar „o turma gi-un Pastor“! In.l0,i<5
§i Iisus a zis lui Petru, stind in preajma celei vetre:
jjAdevar zic iaragi Jie: cind erai mai tinar Petre,
Insup te-ncingeai gi-n voie tu umblai pe-a-viepi cale,
Dar, batrin, —silit tu fi-vei sa-p intinzi miinile tale
Altul stind sa mi-te-ncinga intru zilele aceste,
§i-aga-ncins, el sa te duca unde voia ta nu este“L. In.21,i«

lar acestea le-a zis Domnul, sa-njeleaga Petru bine,

Cu ce moarte preamari-va el pe Dumnezeu, prin sine.
Dupa care vorba zise, -—precum scrise-n Sflnta Carte, In.21,i*>
I^-a chemat pe Simon-Petru, sa-i vorbeasca mai de-o parte...
Pe pamint nu gtie nimeni ce va fi grait atunci
Cel ce sguduit-a lumea cu Preasfintele-I porunci.
§i-a ramas o taina-aceasta, intre oameni, de nespus,
Cunoscuta doar de Petru gi de Cel venit de Sus...

211
 I n a l ja r e a la c er

Nu tirziu de ziua ceea, trebuia o zi sa vina,

Cind Iisus avea sa urce catre-a Tatalui lumina;
Q nd dovada-avea s-aduca Cel batut pe Cruce-n cuie,
Ca: din Cer venit-a-n lume §i la Cer avea sa suie! In.16,10,28

Ci soborul Legii Sale, adunat era pe-un munte,

Unsprezece-acum la numar, fara Luminoasa Frunte,
In Hristos crezind cu tojii, se simjeau cu topi fraji,
§i pe-o iarba ca matasea stau toji frajii a§ezap...
Mai senini nu sint nici crinii sub surisul diminepi,
§i graiescu-§i despre Domnul, El Hind Isvorul Viepi.

Pe-al soborului drag murite, necalcat de turma urii,

Stapinesc numai iubirea §i miresmele padurii...
Plin de lini§te-i cuprinsul, plin de flori §i plin de soare;
Luneca prin ierbi argintul gopotindelor isvoare.
§i ca-n vis adie vfntul, stind miresme-n el sa poarte,
Parca o cadelnijare intru viaja fara moarte...

Doar spre Dumnezeu din Ceruri sufletul aici s-avinta,

Socotindu-se tot insul ca-ntru-fmparajia Sfinta.

tn acest pnut de taina cum asemeni altul nu-i,.

Stilpii Crucii ard ca smirna pentru-tmparapa Lui,
Q nd deodata, ltnga din§ii, in aceasta pace-adinca,
Rasari Iisus, aievea, in picioare sus pe-o stinca!

Raze,— nimb fara pereche, — fruntea stau sa-I impresoare,

Nesfir§it mai luminoase decit razele de soare...
„Pace voua“!,— zis-a Graiul auzit numai la El,
Cum in veacurile lumii nu va mai fi grai la fel.

212
Ci, vazindu-L in picioare ca plutind in zari senine
In genunchi cazu soborul §i-ncepu sa I-se-nchine... Mat. 28,;7
Au tacut atunci: tot codrul §i isvoarele §i vintul,
Firea-ntreaga, cu soborul, sa-I asculte acum Cuvintul.
§i, iasind in toata clipa un margaritar sa-I pice,
Cel care-a murit pe Cruce, celor unsprezece zice:

„Dumnezeul Meu §i Tatal Cel din Ceruri, Bun §i Sflnt, Mat.28,18

Datu-Mi-a puterea toata, sus in cer §i pe pamint... Dan.7 ,u
Apoc. 17,74
Precum M-a trimis pe Mine Tatal pe pamint,-apoi,
Sa-mplinji a M ea porunca, §i Eu va trimit pe voi! In.2027
Drept aceea va zic voua: mergep peste tot, in gloate,
Inva|ind in Legea Noua ale lumii neamuri toate. Mar. 16,75
Botezind voi pretutindeni, cu puteri neistovite, Mat.28,79
Pentru numele Treimii pururea nedesparjite. Isa.52,70
Propovaduind la oameni Evanghelia cea Noua,
Invajap-i sa pazeasca toate cite v-am dat voua... Mat. 28^o
Cela ce va sta sa creada Legea ce prin Mine vine
§i botezul il prime§te, se va mintui, pre sine!
Cel-ce nu va crede insa, ratacindu-se de turma,
Se va osindi la ceasul Judecapi cea din imna! Mar. 16,76

lar acelor ce vor crede, biruinpi lor sa-nsemne,

Eu, din Cerurile Sfinte, le voi da aceste semne:
Bind otravuri tari in viaja, §erpi in mina stind sa poaile,
Vatamaji ei n-au sa fie cu veninul lor de moarte.
Intru numele Meu, demoni vor putea sa izgoneasca;
In limbi noi nemaigraite vor putea ei sa graiasca.
Peste cei bolnavi in chinuri, peste cei de patimi ro§i, Mar.l6p7,is
Miinile cind i§i vor pune, se vor face sanatogi! Isa.432
M ergep dar in lumea toata, implinind ce-aveji deplin, Mat.2S,70,20
§i cu voi pin- la sfirgitul veacului Eu sint... Aniin!a Isa.52,7#

§i graind acestea toate, mingiios, Mintuitorul,

Ridica spre Ceruri dreapta-I, binecuvintind soborul, LuC.24,57
Dupd care, Strdlucitul cum in Cer nu-i nici un astru, In.16,76
S-a-nalfat in necuprinsul necuprinsului albastru... Isa.52^5

§i-un nor alb ca o zapada a cuprins in el de-ndata

Pe Cel eare-acum, din lume, se-nal|a la-Sfinta-I Tata, F pt.1,9

213
Dupa care, Stralucitul cum in Cer nu-i nici un astru,
S-a-naljat in necuprinsul necuprinsului albastru... (pagina 213)

214
Nor, ce ascunzfnd in sine dintre vii pe Cel mai Viu,
Sau Lumina din Lumina, se facu, tot, auriu.
Stralucind ca niciodata §i nici unul dintre nori,
D e parc-ar fi fost sa arda inlauntru-i mii de sori.

§i pe cind cei unsprezece priveau muji cum norul sue,

Imbataji de-o fericire cum la fel nici una nu e;
Cind, rapiji de sfinta clipa a-NalJarii, lacrimi calde In. 16,20
Picurau, din a lor gene, faja-n roua sa le scalde,
lata c-au venit doi Ingeri, care gura §i-au deschis
§i, spre cei cu ochii-n zare dupa Domnul, au fost zis:

„Pentru ce staji in picioare, ca rapiji, cu ochii-n sus?

Nu gtiaji c-o sa se-NalJe, cum de-atitea ori v-a spus?
Nu v-a parasit, ci iara§i, lumii-ntregi Judecator,
Va avea-ntr-o zi sa vina in acela§i chip, pe nor.
Cind la rai le va da iadul, ca, pacatele sa-§i poarte,
Iar acelor drepji in viaja, va da viaja fara moarte!“ Fapt.l,;;

Pierind Ingerii, pomit-au cei ale§i, pe tot pamintul,

Cu Iisus adinc in inimi, ca sa-I samene Cuvintul.
Graind ei in Legea Noua, dind Botezul tuturor,
Dupa voia Lui sa fie: toji „o turma §i-un Pastor"! In.l0,i6

Iata-ntre minuni minunea care-avea, pe ve§nicie,

Sa zideasca din Lumina, lumii alta temelie!
Dupa ce-a murit pe Cruce, Cel dorind asemeni turma,
Sa tr'mita, cu-a Lui Lege, doisprezece in§i in urma.
Fara sabii, fara traista, goi, flaminzi §i cer§etori,
Fo§ti pescari ce-aveau sa fie pu§i in lanjuri la-nchisori.
§i cu-ace§ti sarmani sa birui — pe masura ce tree anii Ier.16,76
Umilind pe top trufagii, nimicind pe top tiranii.
Sa robegti pe veci o lume, fara nici o siinicie,
Iata-n adevar minune cum nici cind n-o sa mai fie!

215
 co bo r Ir ea s f In t u l u i d u e

Dar Iisus, suind la Tatal, n-a ramas dator nicicui,

Nici la oamenii credin|ei, nici Apostolilor Lui.
El, cu mult mai inainte de-a pleca de pe pamint,
Spus-a ca le va trimite tuturor pe Duhul-Sfint.
La chemare, totdeauna sa le fie-ntr-ajutor
Ca isvor de via$a *eua cu-al sau Har biruitor.

Deci, in ziua cincizecimii, — zi de biruinja-nalta,

Cind soborul Apostolic sta, ca namar, laolalta,
A vuit in toata casa ca de vifor glas din Car,
Duhul-Sfint stind sa coboare pe Soborul cau mrsjcr,
Ca: puteri semasurate, pe pamint, sa faca dar,
In tot ceasul §i-n tot locul, fiecarui fost pcscar.

S-a aprins atunci deasupra fiecarei frunji chemate

Duhul-Sffnt, ca limbi de flacari — para de etemitate.
Q nd s-a fost umplut in data fiecare de Duh-Sfint,
Sa graiasca-n toata limba oamenilor pe pamint;
Sa cunoasca toata taina Tatalui Ceresc, Cel care
Mi§ca lumile din cosmos, stind mereu in nemigcare.

Intru cele patru vinturi, ei aveau, pe tot pamintul,

Dat: cu har a semanare, intre oameni, sflnt-Cuvintul,
§i-a culege biruinje semanind a lor Lumina.
Stind sa lupte cu cel care seamana mereu neghina...

§tiind Domnul, cit: soboru-I poate singur sau nu poate,

Ii trimite Ajutorul, spre-a le birui pe toate,
Ajutor ce insugi Tatal le-a spus Celui de ispita,
Mai nainte ca pe Fiul intre oameni sa-L trimita...

216
in trei ani, cit intre oameni a fost glasuit Trimisul,
Nici un om n-a fost sa vada sens de sflnta-I mina scrisul;
Ci doar a grait cuvinte Cel de Dumnezeu trimis,
Iar Evangheligtii-n urma, ce grait-a El, au sens...

Doar la vina „adulterei“, — pe nisip a sens „Cuvintul“, In.8,^s

Pentru ca: ce-a scris, sa sufle §i sa-i gtearga scrisa vintul;
Dar legenda sta sa spuna ca: ce-a scris, erau pacate
Savirgite de pirigii adulterei vinovate...

D eci, din Cer, Mingiietorul, este Cel ce-aduce-aminte,

Ca: Apostolii sa-nveje spusele cuvinte sfinte,
Neputind Evangheligtii toate minte sa le Jina,
Dupa cum le-a spus la oameni Marea lumilor Lumina!

Nici nu stat-au ca-n de-olalta toji neadevar sa spuna,

Scriind ei c-ar fi fost spuse de Cel fara de minciuna...
Caci dac-ar fi scris ei astfel, fiecare, — cuvint greu,
Fiecare din cei patru, ar fi-n Cer: un „Dumnezeu“!

Duhul-Sfint insa-I Puterea ce la fel venea de sus,

Ca: Apostolii sa faca ce facut-a §i Iisus.
Sa alunge duhuri rele, vindecind prin sinagogi;
Ochilor sa dea lumina, §i picioare la ologi; Mar .8,22; 10,46
Sa-nvieze morji asemeni ca Iisus; din pat sa scoale Luc. 18,25
Pe cei cari in chinuri grele zac de nesfirgite boale. In.9,i
Iar dupa ce fac acestea, — Evanghelia s-o scrie, Mat. IV
Ca sa fie-n vegnicie fundament la Liturghie,
Liturghie fara care n-ar mai fi fost geana uda,
Nici cuvintul invierii prin Biserici sa-se-auda!
N-ar mai fi putut sta-n Slava Crucea frintului Hristos,
§i nici jertfa Lui sa fie la nimica de folos...
S-ar fi stins pe totdeauna dintre oameni neprihana,
§i de-asupra tuturora ar fi chiuit Satana.

Insa Sfintul-Duh din Ceruri vru, Putemic sa pogoare, F a p t V — 3^—9

Sa stea „Soarele Drepta|ii“ peste oameni — Vegnic Soare!

217
 sf I n t u l g iu l g iu

Inviind „Lumina lumii“ gi lasindu-gi gol mormintul,

A ramas in el doar giulgiul in care-a tacut „Cuvintul“, In.20,5,6
§i, venind loan cu Petru, L-au luat, cu-adinc fior,
Ca pe-o sfinta mogtenire data-ntregului sober.

Lacramile tuturora celor unsprezece Sfinji,

Sarutindu-L fiecare, — peste el au curs fierbinji,
Cu sfinjenie pastrindu-1 gi cu grije mare foarte,
Caci in el dormise trupul Celui ce-a-nviat din moarte!...

tnsagi Pururea-Fecioara, in durerea-I, nu odata,

Peste Sfinta pinza alba, lacramind, a stat plecata,
In§elindu-§i astfel jalea ca-al ei Fiu la piept §i-L stringe,
Sarutindu-I: fruntea, mina, — dupa petele de singe...
Numai astfel, frinta Maica i§i mai molcomegte plinsul,
Q nd macar nu-I ramasese nici camaga de pe DinsulL. In. 19,23,24
I
Ea gi fiii Sai apostoli, giulgiul L-au avut in faja
Pin-ce, unul cite unul, au primit eterna Viaja...
A poi sfinta pinza alba a ramas pe-al marii larg,
Prada valurilor toate, fara cirma, nici catarg...

Dar,... in valuri, cine oare a pierit vre-odata, cine?

Dintre cele pieritoare, cind Iisus a fost cu sine?
Cum sa piara sfinta pinza intre cele care pier,
Cind Catargul ei se-nalja din furtuna pina-n Cer?
Cum ar fi ea fara cirma, cind din Cer, Cirmuitor,
fi sta Cel ce-n to&ta clipa este Cirma tuturor?...

O, de-ar fi ea graitoare gi ne-ar spune-a ei poveste,

<\m vedea ca-ntre-ale lumii inca una nu mai este

218
3a ne spuna tuturora cum ar spune ea mereu,
Ca: nimic din ce e-n lume, nu e fara Dumnezeu!
Dar ea tace cum §i Sfintu-I Dumnezeu in chip de lut
A tacut, §i-a Lui poveste lumea nu I-a cunoscut...

Deci, vom cpune noi ce bruma adevarului ne-a spus

Despre giulgiu-n care stat-a trupul Domnului Iisus,
Cel care-a-nviat din moarte, — moarte de Crucificat,
Dupa ce pacatul lumii Insu§i L-a rascumparat..!
Cine vrea. — sa-nchida ochii, §i, cu duhul, ne-paiqint,
Sa urmam, pe cit se poate, drumul giulgiului preasfint...

Din Ierusalim afara scos de credincio§i cre§tini,

Giulgiul Sfintului pe Cruce fost Incoronat cu spini,
Popose§te-ntr-o Capela, pe-al Iordanului mal drept,
Apa-n care-a stat: Botezul sa primeasca Cel Prea Drept,
Pe cind o§tile lui Titu, pe-a Cetajii larga vatra,
Face-vor sa nu ramina pusa piatra peste piatra. Mat.24,2
Apoi pribegegte pinza dintr-o Jara-n alta Jara,
Dar Puterea ce-are-n sine, o paze§te sa nu piaraL.

Patru veacuri, o-nconjoara cea mai nepatrunsa noapte,

Neputind vorbi vre-o gura despre ea decit in §oapte,
Caci oprit era-ntre oameni marturie vrind a duce
Despre Cel ce pe Golgotha a murit strapuns pe Cruce;
§i grozava marturie ramasese pinza sfinta
In care Iisus, trei zile §i-a culcat Faptura frinta!...

Giulgiul, era astfel, gura ce putea, cu-adinc temei

Sa graiasca despre moartea data Lui de farisei.
Dar §i de-Invierea Sfinta a Maritului Hristos,
Aratind ca El de sus E, pe cind ei erau de jos...
§i-acea gura, — spre-naljarea neamului Iudeu, tacuta,
Trebuia, cum tace stinca, sa ramina-n veacuri muta!...

Deci, aceaSta sfinta pinza, pentru cine sta s-o poarte,

Era-n veacurile-acelea o primejdie de moarte...
Cine sa mai indrazneasca un cuvint macar sa spuna
Despre Giulgiul Invierii Celui cu de spini Cununa?...
Caci ziceau atunci Iudeii §i paginii-n greu pacat:
„Cum e Dumnezeu acesta, cind a stat crucificat?...

219
Veacurile, parca-n goana, i§i tore repede fuiorul •
Peste lumea-n care pilde a grait Mintuitorul,
Pe cind Regii §i-Imparapi intre ei mereu se bat,
§i-imparatul de la R ege, R egele de la-Imparat,
Pinza cu-Imparatul pacii — VieJuitul printre noi,
Intre cele ce-§i iau prada, o iau prada de razboi,
Negtiind ei niciodata: de la cine §i de cind,
Cei pradaji de sfinta pinza au avut-o rind pe rind...

Vin rasboaiele de-a valma... Se ridica Cruciajii...

§i-astfel paza sfntei pinze o au Regii §i-!mparajii...
Dupa doisprezece secoli, pinza cu Isvorul Milei,
Din adincuri de-ntuneric, iese la lumina zilei...
Duhurile-s biruite, §i, de la mireni la clerici,
Din palatele mareje, adapost i§i ia-n Biserici...

Dar statomic nu-i popasul; Jara mai dorita n-are:

Este-a lumii-ntregi, §i-n cale-i nicaieri nu-i stau hotare...
Valurile lumii-ntregi, §i-n cale-i nicaieri nu-i stau hotare...
Valurile o tot poarta... Vinturile-o bat mereu,
Ca sa-L faca-n lumea-ntreaga cunoscut de Dumnezeu.
Acum ea strigindu-§i taina tuturora, — de§i trist,
Ca, din firele-i Jesute, I§i arata Chipul Christ!...

La-nceput nu cred minunea, §i — minunii vrind temei,

fie r b in apa Sfintul Giulgiu, fl fierb apoi in ulei,
ll afunda-n apa tare; clipe scurte-n foe fl Jin,
Doara se va gterge Qiipul dintre firele de in...

Cum n-ar fi-ndurat §i-acuma Cel din Cer venit cu Harul,

Inc-odata de la oameni, resemnat, intreg calvarul?...
tnsa chipul nu se gterge... El ramine, lumii prada:
Mulji, cu ochii sa se uite, insa ochii sa nu vada!... Isa.6,p;44^s

Cu milenii doua-n urma au in trup nu L-au vazut,

Si cei rai — nu tot ca astazi totugi nu L-au cunoscut?.!
Dar El, ochilor sa-L vada, sub a veacurilor goana,
Celor care cred in Fiul, Va ramine-n veci Icoana!...

tntr-un miez de noapte adinca, cineva ce Giulgiul poarta,

Calator din alta JarS, unui nobil bate-n poarta,
§i graindu-i tainic-foarte ca trimis de-un mare Duce,
Dar fara pereche-n lume, sfinta pinza i-o aduce.

220
Nobilul, cuprins de spaima, sub intunecata noapte,
Celui ce-i spusese taina, fi raspunde tot in §oapte:
„Sint nevrednic, pacatosul, — sub acoperi§ul meu,
Sa pastrez eu sfintul Giulgiu ce-a pastrat pe Dumnezeu!“,
§i-ndrumat-a calatorul ce purta Comoara-n spate
Sa se duea sa dea-n paza Catedralei din Cetate...

Peregrin in veacuri, Giulgiul, cu popasuri multe-n cale:

Cind prin micile Biserici, cind prin-nalte Catedrale,
Focuri trei il prind sub ele, dar din toate-aceste focuri
Scapa cu arsuri pe sine in douasprezece locuri,
Sfintul Chip avind de-a dreapta §i de-a stinga Lui arsuri
Cite §ase, — parca focul, cu douasprezece guri,
S-a plecat ca sa-L sarute!, §i-a-ntrebare-nal{ din umar:
Sarutarile de ce-or fi cit apostoli-i la numar?...

D e luat aminte este ca: unde-L pindea vilvoare,

Sfintele Biserici poarta numele Sfintei Fecioare.
tnjeles fiind ca focul dat Sfinjitului Altar,
Duhul rau a stat sa-1 puna, — rasvratitul Veliar,
C eea ce s-ar talmaci, spre gtiinja la tot viul,
Ca: §i-n chipul de pe pinza, Maica Jine-n braje Fiul;
§i-astfel focul ce-n Altare 1-au aprins puteri cazute,
N-a vrut: Sfintul Chip sa-L arda, a vrut numai sa-L sarute!.
Cum sa nu-L sarute oare fiecare, oricind poate,
Cind, mai dinaintea lumii, El le-a faurit pe toate?
Au nu §tiu: §i foe, §i apa, §i paniint, §i Cer, §i stele,
Ca El li-I fauritorul §i Stapin pe ele El e?... I n .l 3

D aca n-ar fi El Stapinul peste-ntregul Univers,

L-ar fi ascultat furttma? §i p e valuri ar fi mers? M a x A,39,41
Au, la ntthta de la Canna, sfirgind vinul ei pujin,
Apa-n cele §ase vase s-ar fi preschimbat in vin? In.2,7,9
S-ar mai fi-nmuljit pe munte piinile §i cei doi pe§ti,
Daca nu erau in sine m an puteri Dumnezeie§ti?... Mat. 14^9—21

Dar... destul!... Daca tot §irul de minuni pe care Domnul

Virfuitu-l-a-ntre oameni, nimicindu-i Morjii somnul
Prin trei morji trezip la viaja, — §i-apoi lnsu§i El, Iisus
S-a fost ridicat din moarte, precum Proorocii-au spus. In.ll,7—u
Dac-acestea n-au fost inca mari minuni in a§a fel Isa.53,/2
Incit cei ce le vazura, pe Hristos sa vada-n El, Ps.15,/0

221
N-au sa creada dupa Giulgiul ce cu chipu-I le sta-n faja,
Ca El Dumnezeu e-n Ceruri — nesfirgit Isvor de ViaJaL.

Dar II vor vedea odata, in marirea-I, pe Cel viu, LUC.21,27

§i vor crede-atunci ca El e, — insa fi-va prea tirziuL. ApOC.1,7

Duceji-va de la Mine, — le va zice El atunci,

lubitori de-argin|i §i aur, hoji gi ucigagi de prunci,
Duceji-va de la Mine, farisei trufagi, ca, iata,
Incarcaji cu far-de-legea v-am gasit la Judecata!...“ Mat.25,-/r
Atunci ei vor cele Mila-I, suspinind cu geana uda,
Dar El nu va vrea sa-i vada, nici va sta sa-i mai auda.
Caci fei L-au vazut gi totugi n-au voit in El sa creada...
Fericiji cei can in Domnul au crezut fara sa-L vada!... In.20,29,31

SERAFIA §1 ISAK LAKEDEM

Dar sa ne-ntumam la drumul cel pe care toji naucii

In Iisus loveau cu biciul cind cadea sub greul Crucii...

Doborit a treia oara Cel nascut in Bethleem,

A cazut in dreptul porjii lui Isak din Lakedem,
§i Isak bind in poarta, zis-a lui, Iisus, mai stins:
— Da-mi un caugel de apa, ca mi-e gura jar aprins!
Dar Isak, privind la pujul ce-1 avea chiar linga poarta,
A raspuns minjind: — Mi-e pujul cu galeata iara toarta!
— Sint sleit, Isak... ajuta-mi, crucea grea sa mi-o pot duce!...
— Vad ca egti sleit, dar nu sint purtatorul Tau de cruce!
— Lasa-ma citeva clipe sub umbrarul vijei tale!...
— Mergi! N-am umbra pentru cine e cum egti: pe-a morjii cale!
— Da-mi un scaunel din casa, sa stau barem linga gard!...
— Nu!, ca de-mi vei sta pe scaun, eu va trebui sa-1 ard!
— Isak, Isak, acel scaun pe care Ji-1 cer eu Jie,
S-ar preface, pentru tine, intr-un Tron de-lmparajie,

§i facu un pas spre Isak, insa el, tragind portija,

Zis-a crunt: — Ramii pe calea-p! Ce, vroiegti sa-mi moara vija?!

222
Indarat! Urmeaza-Ji calea care nu-i decit-nainte!
Mergi, dar! Mergi!, — mai zis-a Isak cu minie grea-n cuvinte...
§i trinti un ghiont in coasta Dumnezeului Preasfint
Care-i implorase mila, — de purtarea Crucii frint!

— O, nefericitule Isak, — a urmat Iisus cuvintu-I,

Eu, staruitor vroit-am de pierzare sa te mintui,
Dar tu temator sa nu ard ale tale vije verzi,
„Mergi“ Mi-ai zis, ghiontindu-Mi coasta, — voind singur sa te pierzi!
Te blestem Isak, ca-n tine omenie nu mai este,
§i-avind inima de piatra, Mi-ai grait vorbele-aceste!...

Eu, purtindu-Mi greul Crucii, cijiva pa§i mai am a face,

§i, sfir§indu-se calvaru-Mi, Voi intra-n etem a-M i pace,
Dar tu, Isak, vei ramine ca sa-Ji porji al vielii greu
§i vei merge, printre veacuri, pin-Ma voi intoarce Eu!
Merge-vei fara-ncetare, — pe argija, vint §i ploi,
Fara rnoarte, pina-n ceasul Judecajii cea-de-apoi!

Sete Mi-e de nu mai poate jaru-n pieptul Meu sa-ncapa,

Dar tu puj avind la poarta, nu Mi-ai dat un strop de apa!
Nu Mi-ai ajutat, pe umar greul Crucii sa Mi-1 due;
Nu Mi-ai dat un pic de umbra, -— vi{a sa nu Ji-o usuc!...
Lacrima tu nu Mi-ai §ters-o, — ceaja-n ochi cind imi sta plinsul,
Iar Eu nurji voi da mormintul sa te odihnegti intr-insul!

Fa-Ji dar trainice sandale, ia-Ji toiag §i-n traista piine,

Lunga ta calatorie, inceput avind de miineL.

In aceiagi clipa, iatS: grabitoare-n strai sarac,

D e la poarta unei case peste drum de-a lui Isak,
La Iisus veni o fata ca un crin ce-n vint s-ar fringe,
Si, vazindu-I faja toata lacrami, pulbere §i singe,
Ii intinse-o pinza alba, dintr-un fir de in subjire,
Parca tors de vre-un paianjen, cum doar el i§i toarce fire:
— Mult Mingiietor Iisuse, — zis-a deci sfioasa floare,
§terge-Ji faja ce-ncarcata e de lacrami §i sudoare!
Abia a iegit din mina Jesatoarei, cum se vede,
§i-nalbita-a fost de roua peste iarba din livede...

— Oh, iji muljumesc, copila! — a raspuns Cel de sub jar,

Buna Serafia, fie bine-venit al tau dar,

223
Caci tu vezi-mi suferinja... dar, cu pinza ta s-alergi
Dac-ai vrut, te rog ca faja cu-a ta mina sa mi-o gtergi,
Caci, alt-fel, sub greul Crucii ce M-apasa ca un munte,
Simt ca nu mai am putere sa-Mi due mina pin-la frunte!...

Cu migeari nespus de line, Serafia, lin a pus

Pinza ei ca de zapada peste fa|a lui Iisus, •
§i, de mila pe cind ochii-i lacrimat-au pentru Dinsulr
I-a gters astfel de pe faja praful, singele §i plinsul...

— Binecuvintata fie, buna Serafia, fapta

Miinilor ce Mi-au §ters faja: stinga ta, precum §i dreapta!...
§i acum uita-te pe pinza,... Ji-am facut §i Eu un dar
Vrednic de-a fi pus in veacuri spre-nchinare la Altar...
Intinzind in zare pinza, toji vad, de uimire plini,
Chipul Domnului pe dinsa, dar cu nimb de raze-n spini!
Stralucea prea-sfinta-I faja ca-n lumini de curcubeu,
Semn ca Omul de sub Cruce era fnsagi Dum nezeuL.

El ii zise Serafiei, pe care-o-nlemnise frica:

— Din acest minut-nainte iji vei zice: „Veronica“—
(Vera icon, „i-a fost zisa, dintr-o veche limba data,
Ceea ce, prin tilmacire, e: „Icoana-adevarata“!)

Atunci Isak, — §i el martor al minunii, — plin de spaima,

Alb ca ceara de faclie, se trezi, pierit ca-ngaima:
— Eu nu cunoscut-am frica, insa astadata, iata,
Inima m ea salta-n pieptu-mi ca cerboaica speriata!...
Deschide-mi nevasta, u§a — a mai zis, vadind ca-i pasa,
Ca sa intru ca cerboaica §i sa nu mai ies din casa!...

Dar, de-a doua zi, blestemul 1-a tirit din casa-afara,

Ca §i cind cu-a ei urgie, 1-ar fi aruncat o para!
De-atunci el, cu ochii-n zare, nu-§i mai ostenegte pasul:
Bate drumurile lumii, far-a mai gusta popasul
Tot mereu zorit sa faca al pamintului ocol,
Pururea batut de ginduri, dar in vecicu gindul gol...

J?Ahasverus“ i-se zice, dar mai bine-orice popor

II cunoagte cind ii zice „Jidovul Ratacitor“...
Slabanog, inchis la faja, de statura mijlocie,
Ochii-i ard ca doua stele dincolo de vecinicie...

224
Nasul, ca un cioc de vultur intrecindu-se-n masura,
Parc-ar sta sa-i tot culeaga cei vre-o §apte dinji din gura...

O barbuja afumata ca §i dinji-i, peste fire,

Incilcita-i sta de veacuri in putinele ei fire.
Parul, infrajit cu barba, nici nu-i cregte, nici nu-i cade,
§i la fel avind mustaja, — nici se tunde, nici se rade...

Pururi abatut colinda... miinile-i sint ca de moa§te...

Toate limbile din lume Ahasverus le cunoa§te...
Pe cre§tini nu-i vrea aproape, iar la cine vorba-i cata,
D e raspunde sau intreaba, nu se uita niciodata!

Nici un om nu-i e prieten, — §i-n potopul lui de ani

Nimeni n-a §tiut vre-odata din ce taina face bani,
Dar el n-are buzunare, iar de bani spre-al sau folos
N-are niciodata lipsa, nici nu are de prisos...

Peste cit ii trebuie§te daca-i dai, cu bani sa-1 faci,

El pe loc ii imparjegte, daruindu-i la saraci,
Avind grije totdeauna-imparjindu-i cui §i cui,
Ca, cei milui|i sa fie consingeni cu rasa lui!
D e 1-ai pune sa-nvirteasca, veacuri, pietre mari de moara,
Tot flamind, nici sa boleasca n-ar cadea §i nici sa moara...
Ca sa-§i curme firul viejii a-ncercat de mii de ori,
In a marilor adincuri, in a focului vilvori,
Dar cind a sarit in flacari, s-a fost stins intreaga para;
Cind s-a aruncat in mare, marea 1-a svirlit afara!

Vrind de git sa-§i puna lajul, funia s-a rupt cu el,

Chiar cind a-ncercat ca lajul sa §i-l faca de ojel!
Q nd nu i-se rupe lajul, — totu§i nu-§i incheie veacul,
Caci, de vre-un copac se leaga, ffinge-se cu el popacul!
tnfigind cujite-n pieptu-i, ori§ice cujit se fringe,
§i din trupul lui nu curge nici macar un strop de singe.
In vulcani sarit-a iaragi negrul Iadului luceafar,
Dar 1-au asvirlit iar viejii plutitor pe lava teafar!

S-a lasat sa-1 mugte „Naja“, cum §i-al Nilului ,^\spik“,

Dar veninul lor naprasnic lui nu i-a facut nimic!

225
Intre tigrii gi pantere, ca sa moara, s-a dus iara,
insa fiarele fugit-au ca de cea mai crunta fiara!...

Prin otrava vrind sa moara, in zadar cu ea s-adapa,

Caci de cite ori o soarbe, e ca gi cum ar bea apa!
El ramine mai departe, veacurile sa-1 tot duca
Peste Jari §i mari intr-una, — a blestemului naluca.
Avind pururi ochii rogii, parca-n veci luptind cu plinsul,
Ca-fi intorci indata ochii, neputind privi la dinsul...

Cind il intilnesc copiii, — zdrenje tot avind ve§mintul,

Pringi de groaza-ncep sa Jipe §i fug toji pe tot pamintul...
Daca-1 vad femei cu sarcini, — de rang nalt, sau roabe muncii,
Cad deodata leginate §i le mor in pintec pruncii.
Iar cind stai cu el de vorba mai de-aproape, faja-n faja,
Duhul lui te otravegte, iar grairea lui te-nghiaja!

Tot cutreierind pamintul, gindhor, cu traista-n spate,

§tiind sateie pe nume §i Cetate cu Cetate,
Neschimbat pastrindu-§i chipul: ochii, nasul, barba, gura,
A ajuns ca sa-1 cunoasca, peste tot toata faptura:
§esurile §i toji munjii, marile cu matca-adinca,
Vierme, garpe gi luceafar, vint gi ploaie, om gi stinca!

Toate-i simt apropierea, ii gtiu glasul, ii gtiu chipul;

Pasarile din vazduhuri, iarba, piatra gi nisipul!
§i nici una din acestea de odihna nu-i fac parte,
Ci-1 silesc mereu sa mearga mai departe mai departe.
Toate-i cer mereu cu pagii sa masoare-n veci pamintul:
Argija venind din soare, norii, ploile gi vintul!

Istovit cazind la umbra — cu sudoarea riu pe frunte,

„Mergi“! — ii striga cu minie vulturii din virf de munte;
La vreun riu cind sta sa-gi stinga setea-n ape argintate,
Riul tulbura-gi argintul, zicind lui: „Mergi, blestemate“!
La vreo stinca de se culca, frint in ale lui vegminte,
§erpii vin sa-i strige-n guier: „Blestemate, mergi nainte“!
In pustiu de vt^sl sa doarma pe nisipul care frige,
„Mergi, ii strif,a toji gacalii gi toji leii vin sa-i strige!
Prin paduri de cata umbra, — pasarile vin haine

226
§i-i spun: „Mergi!, padurea noastra n-are umbra pentru tine“!...

„Mergi“! — aude pretutindeni, pururi calator silhui,

Isak Lakedem, In strigat pin-§i din adincul lui!

Uria§ pa§ind pe veacuri, astfel merge tot mereu

Cel care-a ghiontit, din poarta-i, pe Iisus-ul Dumnezeu.
§i va merge totdeauna, biciuit de vint §i ploi,
Fara moarte pina-n ziua Judecajii cea-de-apoi,
Ca sa se-mplineasca-n totul astfel marele blestem
Glasuit de Cel ce-n iesle s-a nascut la Bethleem.
Dum nezeu fiind Acela, dar in care-acel Iudeu,
Ca §i neamu-i, nu vazut-a ca e insu§i Dumnezeu!...

Oare cele ce-n legenda se cuprind din fir-a-par,

O legenda doar sa fie sau un mare adevar?...
Cintarind legenda bine, Doam ne, ce pot sa-njeleg:
Numai de-un iudeu e vorba sau de neamul lui intreg?

Oare, nu tot neamul iudei, — sub a glasului Tau para,

Printre neamurile lumii n-are, de temei, o Jara?
Lui Pilat, — in crunta ura, nu racnit-au ei din strada:
„Singele-i, asupra noastra §i-alor no§tri top sa cada?“ Mat.27,25

Acest neam care-a fost cheia patimirii Tale Sfinte,

Au sortit e sa ramina hid la suflet §i la minte,
Stind mereu in ratacire pin-ce Fiul iara§i vine,
§i-acest neam e cel din urma sorocit sa rfi-se-nchine?...

Nu acesta-i oare neamul ce, cu lacrami, cel din urma Isa.10,27,22

Va veni sub Sfinta Cruce, — „Un Pastor fiind §i-o turma?...' In.l0,;6

Ca doar pentru el, Osea, in Scripturile preasfinte,

A lasat sa fie scrise urmatoarele cuvinte:
„...Caci fara de numar zile ai lui Israil copii
Vor ramine fara R ege, — printre neamurile vii.
Capetenie sa n-aiba, nici a jertfei izbavire,
Nici efod, nici terafimii §i nici stilp de pomenire!...

Dar, in zilele din urma, iata, pocaise-vor

§i vor alerga la Domnul §i la Dumnezeul lor.
Cel coboritor din David, — agteptat de ei mereu,
§i spre binecuvintare, vor slavi pe Dumnezeu!... O s .3,45

227
§i la fel, in Legea Veche, pentru neamul circumcis,
Cu milenii mainte, Proorocul M oise-a sens:
„Daca rele voi veji face, — far-de-legea pastrind floare,
Risipiji veji fi de Domnul printre neamuri §i popoare,
§i-acolo, — ne-ntemeiata agezind a voastra vatra,
Veji avea spre-nchinaciune dumnezei de lemn §i piatra.
Care nu pot nici sa vada, nici s-auda, nici sa simta
Pe cei care lor se-nchina, rataeiji, cu mintea strimta! Deut.4,25—29

Dar in vremea de pe urma, intru mare strimtorare,

Veji cata pe Dumnezeul Milostiv, plin de-ndurare. Deut.4,50,57
Catre El va veji intoarce, ca sub clo§ca ni§te pui, Ier.50,4,5
§i-nchinare-I veji aduce, ascultind cuvintul Lui!...“ Os .3,5
D e nu-i astfel adevarul, — iarta-mi Doamne, cite-am spus,
Din iubirea ce port Crucii §i Maririi lui Iisus!...

UMILINJA LUI IISUS

Intre multele pacate ale lumii, cele grele,

Straluce§te §i trufia ca luceafaru-ntre stele. Isa. 14,12—14
§i acesta e pacatul pentru care Lucifer, Ez.28, 14—L6
Apasat de greutatea-i, prabu§it a fost din Cer. Apoc. 12,7—9

Dumnezeu din ve§nicie, — cu pedeapsa dreapta-foarte

Pedepse§te totdeauna pe cel care sta sa-1 poarte,
Iar Iisus, venind in lume §i-acestui pacat opus, Mat. 11,29
Intre oameni ni-s-arata ca nici unul mai supus. Luc.14,7—11

Spre-a se fi-nplinit Scriptura §i Dumnezeiescul Jel,

lata, nimeni hu mai fost-a umilit cum a fost El.
Mai intii, supus s-arata Tatalui Ceresc anume,
Cind El, Fiul vegniciei, — muritor coboara-n lume, Isa.42,2,5
Q nd, din necuprinsa-I slava, Dumnezeu Cel ne-ncaput, Filip.2,7,8
Intru cele pieritoare se-ntrupeaza chip de lut.

Apoi na§terea-ntre oameni, prin milenii alta nu-i

Mai umila, mai smerita, mai tacuta ca a Lui:
Sa fii Dumnezeu in Ceruri, peste stele, peste soare,
§i sa te-ncal'.easca-n iesle aburi de rumegatoare!... LuC. 2,26

228
Pe pamint, ca prune, El crede, — cum Evanghelistul spune,
„fntarindu-se cu Duhul, plin de dar §i-n$elepciune“.
Dar lui Iosif §i Mariei, — spune-acela§i sflnt izvor,
„Le era supus in totul §i la toate-ascultator“! LuC.2,40,57

Lui loan BotezatoruL, mai tfrziu, botez cind cere,

Cel ce boteza-n pustie, sta uimit de sflnta-I vrere:
„Eu am trebuinja, Doamne, ca sa ma botez de Tine“!
§i-a raspuns Iisus: „Ci lasa sa-mplinim ce se cuvine“! Mat.3,74,75

Dupa care prea-smerite vorbe ce-a grait-astfel,

In Iordan botez primegte de la un mai mic ca El!

Ispitindu-L carturarii cei vicleni §i fara har,

D e se cade sa plateasca dajdie catre Cezar,
El supus s-arata Legii, ca: Cezarul sa primeasca
Dajdia ce-i-se cade dupa legea paminteasca! Mat.22,27

Intru Cina cea de taina, umilinja de nespus

Catre-apostoli-I arata, in iubirea Lui, Iisus,
Cind cu apa rece vine §i §tergar la cingatoare,
Pe toji cei cu El de faja stind sa-I spele pe picioare! In. 13,4,5

Cind pe munte vine Iuda cu osta§ii dinadins,

Pe Iisus catind sa-L prinda. — El se lasa-ndata prins.
Iar cind Petru da cu spada-i, — Domnul catre el s-apleaca,
A-mustrare glasuindu-i: „Baga sabia ta-n teaca!“ In. 18,77

In Sinedriu cind adusa e Lumina din Lumina

§i-n zadar spre osindire Arhierei-I cata vina,
U n aprod ti da o palma Dumnezeului-Iisus
Pentru celejx , raspuns-a la-ntrebarea ce I-au pus.
§i Iisus intreaba-n risul tuturor cei adunaji:
„D e vorbit-am rau, arata-mi, iar de nu, de ce ma baji?“ In. 18,22,23

Q nd Pilat il osindegte la bataia cu vergele

§i vergelele haine cad pe singerata-I piele;
Q nd a spinilor cununa pe-a Lui frunte-nfige URA,
U n cuvint macar sa scoata, nu-§i deschide Domnul gura.
Implinindu-se Scriptura Proorocului zicind
Despre Cel care-§i da viaja pentru noi, mereu tacind:
„Ca o oaie-. mers la moarte §i tacut-a ca un miel
Inaintea celui care tunde lina de pe el!...“ Isa.53,7; 50,5,6

229
Apoi Crucea El §i-o poarta tot fara de grai pe cale,
Cind, tacute ca §i gura-I, pica lacramile Sale...
In sfir§it pe Cruce rabda chinuri mai presus de fire,
Fara gind macar sa spuna vreun cuvint de-mpotrivire.
Decit doar cerind iertare pentru cei ce, dupa plac,
lL batjocoreau cu tojii, fiindca „nu §tiau ce fac“! LUC. 23,34

Cine dintre noi pe lume, — D umnezeu fiind ca El,

Ar fi stat supus la'oate, umilit in acest fel?
Ce-Imparat au, despre sine a mai zis, in lume stind,
Ca Iisus: „VeniJi la Mine, ca smerit sintE u §i blind“? M at.ll ,28,29
Cine-ar fi rabdat ca Domnul, — Lamura fara pacat,
Pus de pacato§i pe Cruce §i de gura lor scuipat?

Dar El le-a rabdat pe toate, — mila-avind de ei, nu ura,

Ca sa se-mplineasca astfel toate cele din Scriptura.
El sa mintuiasca lumea, — tot pacatul vrind sa-i poarte,
§i-n mormint sa se pogoare, ca sa scape ea de moarte! Isa.53,5,7

Pentru mintuirea lumii, El, pe cruce stind sa moara,

Pe Adam-dumnezeitul il creeaza-a doua oara!
El din nou nemuritor e de neprihanire plin,
Cum in Rai odinioara-i iar ca florile de crin!

Dezrobit fiind aruma de-al pacatului jug greu,

Poate iar sa glasuiasca catre Viul Dumnezeu!
Ascultind porunca-I sfinta, cautindu-L ori§iunde, Ier33^,l5^929^3
Dumnezeu i-se arata; intrebindu-L, ii raspvmde! Isa.65^4
Ascultind numai de Tatal §i-mplinind doar sfinta-I vrere,
Cel nejarmurit in mila ii va da tot ce-I va cere!...
Pururea-Treimea Sfinta i-se daruie§te-ntreaga:
Tatal, viaja; Fiul, piine; Duhul, minte sa-njeleaga!

Nemaiascultind de §arpe, — cit ar fi de dulce-n grai,

Eva cu Adam iar fi-vor cetajeni in Sfintul Rai!
Fiecarui Om acuma sta deschisa calea-n sus,
Prin iubirea lui de oameni, sa se-nalje la Iisus,
Dupa pildele Lui date ridicind zidire-nalta,
Spre-a ramine-n ve§nicie cu toji Drepjii laolalta!...

O, de-a pururi nepatrunsa taina far-asemanare;

Nemaicunoscuta mila negraita-amestecare:

230
Cel ce este din afara vegniciei, — a/t-ncepe!
Ne-Creeatul, se creeaza precum mintea nu pricepe!
Cel Nemasurat in Sine-Dumnezeu, sta sub mdsurdl
Cel ce daru'e iubire, vine sa primeasca ural
Cel ce mai presus de soare e de peste veci Lumind,
Se coboara-n intuneric, Crin Ceresc, — imbraca tina!
Cel ce-inparte bogape, se dezbracd pin-la piele,
Sa ne dea vegminte noua cu luceferi gi cu stele!
Coborind din Slava-I nalta, — cu-a Lui slava sa se-mbrace,
El, Stapinul tuturora, — tuturora rob se face!
Ia asupra-§i tot noroiul de pacate-oricarui „eu“, Isa.53,4—10
Vrind pe om in stralucire ca El insugi-Dumnezeu; II Cor.5,2;
Si se-nal|a-n Cer la Tatal, in Treimea pururi Vie, I Cor. 1,20—22
Intru care era Fiul, mai nainte de vecie! I In.5,7
In. l,i; 17,5,24
Apoc.l,s
 TREIMEA PURUREA NEDESPARTITA

Mintea omului nu poate, — intrucit e marginita,

Sa cuprinda-n ea Treixnea, pururea nedesparjita,
Nici ca sa gaseasca-n lume chip asemeni, sau cuvinte Isa.40^8,25,46,5
Ca sa lamureasca Chipul Pururea Treimei Sfinte!

Dar, din vecii toji, in Ceruri, — viejii tuturor temei,

Este Tatal-Fiul-Duhul: Trei intr-Unul, Unu-n Trei, I In.5,7
U na singura fiinja in de-a pururi §i-n tot locul,
Dupa cum lumina-n sine una-i pururea cu focul,
§i pe veci nedesparjita, — miluindu-i lumii tina,
Dupa cum, din ce e focul nu poji desparji lumina! I Cor. 12^—<s

D eci, necuprinzind Treimea, Chipul far-asemanare,

D espre Ea, din cit cunoa§tem, spune-vom dar ca urmare:

Ziditorul tuturora-I Tatal Dumnezeu Prea-Naltul,

Unic Dumnezeu in Cosmos, neputind a mai fi altul! DeUt4>35j9;3Z39
Fara de-nceput e Tatal, — cum?, nu §tie nici un ins... II Reg.19,i s
Fara de sfir§it e iara§i, §i-n masura necuprins! Ps.90,2
OS.13,4
„Lumea-ntreaga, de El faja, — zice Solomon, — e, dar Iis. Sir .43,2s—29
Ca din mare-o picatura sau ca praful pe cintar“!... I Reg.8,27
InJ.Sol.ll, 22
Pentru El „timp“ nu-i, nici „spajiu“,§i cu margini toate sint Isa.40,75
Intru cele ce e Cerul §i sub Cer ce e pamint...
Fara margini El doar este, caci: pamint §i Cer cu stele,
El pe toate le cuprinde, far-a fi cuprins de ele.
Caci, de margini mai departe, — cite-n gind n-avem sub timple,
Numai Ziditorul poate prin Fiinja-I a le imple! Ier.23,24

232
Cu sfirgit in lume este orice Tron de-lmparajie,
Numai Tronul, Lui din Ceruri dainuiegte-n vegnicie!
Nezidit, fiind in sine, El zidit-a toate cele
Cite pe pamint viaza, gi pamint, §i sori, §i stele! PS. 101,26—28
Cer, pamint, §i sori, si stele, pot sa piara pina-n seara, Ier. 10,6
Dar fiin|a Lui Preasfinta niciodata n-o sa piara!
Precum spune §i Psalmistul ce pe harfa-gi cinta cintul: Evr.l,io—n; 2
„...Ca Tu, Doamne-ntemeiat-ai Cerurile gi pamintul, Petru 3,10-12;
Dar acelea-s pieritoare, nimeni stind sa le mai §tie, Mai.24,35
Pe cind Tu — mereu Acelagi vei ramine-vegnicie!... Evr. 1,10—12
Deci, Fauritor a toate sau Izvor a-toate-aceste II Pet. 3,10,12
§i neclatinat pe Tronu-I, sta de-a pururi: „Cel ce este“! Mat.24,5
Marele-n-afara Carui un mai mare nu se poate, Isa.40,26; 41,4
Ca-n a Lui nemarginire El le-acopera pe toate!

El fiind A-tot-Putemic, sta de grija-n veci sa poarte

Tuturor ce nasc pe lume gi respira pin-la moarte! Deut. 3^4
El a-toate vazator e gi Stapinitor a-toate;
§i Judecator tot El e pesje-a oamenilor gloate! In.5^22

El igi-are-a Lui Fiinja din etem itate-n Sine, I ssl .4 3 ,1 0 ,1 3 ; 44,6

§i-n tot ceea ce zidit-a, n-a zidit decit in bine
Raul nu cunoagte Tatal nici in Cer gi nici sub Cer
D ecit doar prin ce facut-a in milenii Lucifer.
Cel ce nu poate sa fie binelui decit dugman,
Sau prin ce facut-a omul, din indemnul lui Satan!

Lucrurile-I nu gtiu ce e nici „mai bine“, nici „mai rau“;

Toate-I sint desavirgiteca gi insugi Duhul Sau! Mat.5,48
Numai dupa ce le face Ziditorul lor, — prin ele,
U nele insuflepte, fiind bune, se fac rele!... Gen.8 ,2;

D e la Sine-I tot ce are Tatal-Dumnezeu Prea-Naltul,

§i nimic din tot ce are nu luat-a de la altul, Rom.ll, 35,3 6
Caci sa aiba de la altul nici un lucru nu se poate,
Cind El insugi e Puterea care le-a zidit pe toate! Isa. 44,24; 45 ,5— 7

Pagii tuturora-i gtie, — pin-gi saltulbietei broagte,

§i-ale oamenilor ginduri toate-toate le cunoagte. Inj. Sol.l ,6,7,10
Fiindca El cunoagte toate mai nainte de-a le face, Mat. 10,29,30
Fie Om, care vorbegte, fie piatra care tace!

233
T o a te cele cite fi-vor in eternitatea toata
Dintru noaptea ne-fiinjei la fiinja sa le scoata,
Tatal-Ziditor, pe toate, ne-ncetat le are-n faja,
Cu gindirea, cu migcarea §i cu raza lor de viaja,
Fie VIERM E ce-n mocirla pentru sine doar viseaza, Isa.48,13] 41,-#
Sau LU CEAFAR ce-n adincul haului stralumineaza!... Dan.2 ,22

Caci, aceea§i harfa dulce a lui David suie-§i cintul,

Glasuind micimea lumii pentru Dumnezeu Prea-Sfintul:
„Unde ma voi duce, Doamne, de la Duhul Tau eu, unde? Dan. 2,2 0 —23
§i de faja Ta-n vre-o parte, unde m-a§ putea ascunde? lev.23,24
Ca, de m-a§ sui la Ceruri, — Tu in Ceruri stapine§ti; Evr.4,ij
Daca-n lad eu pogori-m-a§, — Tu de fa|a §i-n Iad.e§ti! PS. 138,<5-^5
Pe-ale zorilor aripe, linga mare de m-a§ duce, Am.9,j-3
§i-acolo prea-Sfmta-Ji dreapta poate-n cle§te sa m-apuce!.

D e voi zice: „Cu-ntuneric sta-voi sa m-acopar bine“,

lata ca nici la-ntuneric nu e noapte pentru Tine!
Ci, ca ziua e §i noaptea, — chiar cind nu e-n noapte luna, Ps.138,70—12
Ca-ntuneric sau lumina, pentru Tine e tot una! Dan.2 ,22

Tu §tii inca: §i cind umblu, §i cind odihnesc, Preasfinte,

§i-ale m ele cai pe lume le cunogti mai dinainte, Isa.37,28; 65,24
Ca n-ajunge pe-a mea limba nici cuvintul, cel pujin, Ps.l38,i3
§i Tu, Doam ne, de departe, 1-ai §i cunoscut deplin! Ier.l6,i7
J ie nu-Ji erau ascunse nici macar a m ele oase,
Pe cind pintecele mamei ma urzeau, intunecoase!
Ochii Tai vazut-au, Doam ne, pin-§i simburul din care Ps. 138, 15,16
Ma |es viejii cu-a Ta vrere §i din Mila Ta rasare! Ier.1,5
Iar in carte-Ji erau scrise, — fie bune, — fie rele,
Zilele-mi mai dinainte sa fi fost vreuna din ele!...
Q t de nepatrunse, Doamne, gindurile-Ji sint mereu,
§i ce multe sint la’numar vrerile lui Dumnezeu!. Ps. 139,77

Schimbatoare sint sub vremuri: vierme, om §i stea §i scare.

Dar El neschimbat ramine peste cele scliimbatoare. Evr.l3,s
Caci prin Maleahi doar zis-a Dumnezeu cu ve§nic nknb: Mal.3,6
„Eu sint Dumnezeul vostru §i-n vecie nu ma schimb!“

Nevazut e-n veci de oameni: nici de prost, nici de-njelept, InJ. Sol.12,73,75
§i, deasupra nedrepta|ii, numai Dumnezeu e Drept! In .l,7 s
Mila, toji nemilostivii capata, ca §i tot viul, I Tim.6,7(5
D e la El: Dumnezeu-Tatal, intru care e §i Fiul. Rom.3,70i' 1,77

234
Fiul, — care linga Tatal are-n Cer aceeagi Casa, I n .i v
In Treime e, de-a pururi: cea de-a doua „ipostasa“,
Care-n Sine, din adincul vegniciei inceput, Zah.6,12
A Lui Dumnezeu „Odrasla“ gi „Cuvint“ s-a fost S cut, Ier.23,5;33,i5
§i prin care, dintru cite s-au S c u t — in chip gi fel
Toate s-au S c u t prin Fiul gi nimica S r a El! In.l,j
A

In El era insagi viaja, gi, pe-ntunecata tina,

El a luminat, sa fie oamenilor toji lumina
§i Lumina-n intuneric luminind — pe orice drum
Intunericul in sine n-a cuprins-o nicidecum! In.l ,4,5

Fiul este Cel ce-n veacuri pastori-va draga-I turma,

Dupa ce va sta sa S e a Judecata cea din urma. Mat.25,37—33
§i, cu Dumnezeu alaturi, pe-al Sau Tron va sta mereu,
Caci, in Dumnezeul — Tata, e gi Fiul: Dumnezeu! Rom.8,34
Fiindc-a spus in lume Fiul, sa-nleleaga lumea bine:
„...Ci va spun: Eu sint in Tatal, precum Tatal este-n Mine!
Eu gi Tatal una sintem“, — spune celor doisprezece
Messia-Iisus, cind viaja intre oameni gi-o petrece. In.lO,3o; 14,io,;

Din cei doisprezece, Filip, — degi crede-n El nespus,

Dornic de-a vedea pe Tatal, zice blindului Iisus:
„— Doamne, S -n e bucuria, gi pe T a S l noua-arata- L“!
Iar Iisus, privind la Filip, cu acest raspuns desSta-1:
„— Cel ce M-a vazut pe Mine, a vazut pe insugi Tatal!“... In.l4,s,9

Mai presus desavirgiri-I Fiul-Dumnezeu in fire,

Cum gi Tatal are-aceeagi mai presus-desavirgire
Pe care-a cerut-o Fiul gi apostolilor Sai,
Cind a fost sa-gi poarte pagii pe-ale oamenilor cai:
„FiJi desavirgip dar gi voi, — cu iubire Eu va cer,
Cum desavirgit s-arata Tatal vostru Cel din Cer!“... Mat.5,48

§i desavirgit asemeni este-al Tatalui-„Cuvint“,

Precum e-n desavirgire stralucit gi Duhul-Sfint,
Cel cu Tatal gi cu Fiul insugi Dumnezeu ca Ei, I In.5,7
Dar toji-Trei sint Unul singur, ci nu sint Trei Dumnezei!

Legea numerelor, iata, igi rastoarna-aici adunul,

Pentru ca-n Dumnezeire, trei-ori Unul, fac tot Unul,

235
§i, dupa gtiinja lumii, in zadar sa afli vrei:
Cum, in Ceruri, trei-ori Unul fac tot Unul, nu fac trei!

Fiul e nascut din Tatal: — Sfintul Duh „Mingnetorul“,

Tot din Tatal, nu se na§te, dar i§i are-n El izvorul,
Sau care din El purcede, cum din soare raza iese,
Dar acestea-s doua taine in de-a pururi ne-njelese! In. 15,26

Precum Tatal §i cu Fiul, — Duhul trebuia sa fie Isa.48,i6

Fara de-nceput in veacuri, nesfirgit in vegnicie! Mat. 12,28
Toate cite are Fiul ca §i Duhul, — fiecare E v r .i3 ,s
Incepind cu-a lor fiinja, de la Tatal deci le are. A p o c .i,s
Fiindca El este Izvorul tuturora cite sint Gen. 1,2
Sus in Cerurile Sale gi sub ele pe pamint! P s .35,9
F a p t.1 7 ,25—28
Tatal are-n El Treimea, §i, in tot ce face El, I C o r . 12 ,5 - 6
Celelalte „ipostase“ fac §i ele tot la fel. Z a h .4 ,6
Adica: aceea§i vrere §i putere §i mi§care Isa.48,i6
§i aceea§i stapinire au, in trei, §i fiecare. M a t. 12,28
Precum roata cind se migca, — dupa cunogtinja toata, F a p t. 10,58
Nu se migca numai cercul, ci §i spijele din roata; In.5,i7,79; I 4,78,
§i-n acelagi chip au mersul, — fie-n ape sau noroi, 10,28—30, 36—38
Nu merg unele-nainte, pe cind altele-napoi.
Iar taria dintre spije, se-njelege, deci, la fel e,
Caci egal pe toate-apasa greutatea ce-au pe ele!

Sau asemem c-o faclie ce-mplinind menirea-i nalta

Intru Sfinta .Liiurghie, o treime-i laolalta...
Cunoscute-s tuturora a facliei „ipostase“:
Ceara care-o-truchipeaza; firele prin ceara trase,
Iar a treia ipostasa, ce slavegte Jertfa noua,
Fiind para de lumina linga celelalte doua!
Doar ca-n timp ce, stingatoare e treimea din faclie,
Cea din Ceruri — Ziditoare — dainuie§te-n vegnicie!

Fiul e-n Tatal gi Duhul, Duhul e-n Tatal gi Fiul,

Tatal e-n Fiul gi Duhul: Dumnezeu de-a pururi Viul!

Deci, cei Trei intr-Unul singur, — ca sa mergem mai afund In.l0,3s; \A ,io
Nu-s puteri amestecate, ci care se-ntrepatrund. In.5,i9
Osebite, fiecare fiind Dumnezeu Preainalt, Zah.4,6
Dintre Ei insa niciunul mai presus de Celalalt! I Cor.12^,6

236
Trei intr-Unul, — in Fiinja, mai pre-larg de tot vazduhul, Isa.37,;6—20
SPIRIT din etemitate: TATAL, FIUL §i cu D U H U L! Deut.4,35; 6,4
(Precum insugi omul este in zidirea lui la fel, II Reg.19, is
Fiindca: spirit, trap §i suflet, — trei intr-unul e §i el; Neem.9,6
§i trei se-mpletesc cu §apte in al Cosmosului mers Ps.82,;s; 85,10
Unitatea stind principiu in intregul Univers!) In.6,63
Sfintul-Duh, purees din Tatal §i odihna-avind in Fiul, L u c .1,35
E: „de viaja Facatorul“, coborindu-se-n tot viul, M at.l, 18,20
Carele, slavit cu Tatal §i cu Fiul, Drept §i Sfint, D an .2,20—22
E: Izvoru-njelepciunii, sus in Cer §i pe pamint! I Cox.2,11—13
Fapt.16,6,7
Nezidit fiind, — El insu§i Ziditor in veci, — zide§te; Ps32^; 103^0-31
Univers ului fiinja da, §i lumea stapinegte! Iov.26,13
In puteri, nemarginit e, Ca §i Tatal — Creator; Rom.8 ,26
Ca Mingiietor, primegte ragaciunea tuturor! -

Lucrator a-toate-I Duhul, — peste toate-n veci Stapin; Rom.l5,;<s

El sfinje§te, — §i sfinjite cele ce-a sfinjit ramin! I Cor.6,/i
Indumnezeiegte insu§i tot ce astfel se cuvine
Cu Dumnezeirea Nalta ce din veci o are-n Sine!

El, asupra fiecarai sta sfinjenia sa-§i poarte,

Din clipita-n care na§te pina-n ceasul lui de moarte!
„...Cine din Duh nu se nagte, — cum a zis Lumina Vie,
Nu va fi primit sa intre in Cereasca-Imparajie!“ In.3,3,5

Insu§i M essia cind cere lui loan botezul apei,

Sfintul Duh ii sta deasupra: Dumnezeu de El aproape-I! In.1,32—34

Caci a zis Iisus, in urma, printre farisei stingher:

„Duhul Domnului asupra-Mi a venit sa stea din Cer...
El trimisu-M-a sa predic celor ce, de azi pe miine,
N-au pe masa lor saraca trebuita viepi piine...“. Isa.61,2

Dupa ce Iisus se-nal|a catre Tatal in vazduh,

Peste cei ai Lui apostoli se coboara Sfintul-Duh!
Limbi de foe au stat asupra fiecaraia, ciji sint,
§i ei top intr-o clipita s-au umplut de Duhul-Sflnt.
In limbi noi, nemaigraite, graiesc unul celuilalt,
Dupa cum le da §tiinja Duhul Domnului Preainalt. Fapt.2,2—4
Pentra ca, de Legea Noua ce le-a dat-o lor „Cuvintul“,
Trebuia sa se patranda lumea de pe tot pamintul.

237
 §i, spre-a fi ei pretutindeni injelegi de orice gloate,
Trebuiau deci sa cunoasca limba neamurilor toate! Mat.28,79
lata pilda graitoare, intre mii de pilde alte, »
Aratind TREIM EA SFINTA intru lucrurile-I Nalte:
Pentru Mintuirea lumii, Tatal-Dumnezeu Cel Viu,
I§i trimite-n lume — Jertfa — chiar pe Unicul sau Fiu!
Ca sa se-mplineasca-aceasta, — Cel ce-n lume se pogoara,
OM fiind, sa ia asupra-§i tot pacatul §i sa moara!
Izbavirea lumii Sale, numai astfel va aduce,
Indurind ocara lumii, Om §i Dumnezeu pe Cruce!
Spre-a se face Trup, — Hristosul-Dumnezeu fara pacat,
Trebuia, printr-o fecioara, sa se faca intrupat, Isa.7,14 ,15
Fara prihanire insa, — Lamura de curajie, Mat.1,22
Sa se-nalje apoi la Tatal, cum a fost din ve§nicie.
Caci nu cam e pacatoasa mai putea-n etemitate,
Sa rascumpere vre-odata ale lumii-ntregi pacate!

Pururea-Fecioara insa§i, de milenii sta-n lumina,

§i la V estea Ingereasca, — „Roaba Domnului“ se- nchina! L uc.I.js
Fiul vine-n lut-Lumina! Dumnezeu deci OM se face,
Ca: pe OM sa-1 dezrobeasca §i cu Cerul sa-1 impace!

Jertfa s-a fost dat Intreaga, — cutremuratoare-foarte,

§i, murind pe Cruce Fiul, — scapa lumea de la moarte! Isa.53,5
Izbavirea deci, la Ceruri, ca ofranda El o duce
Dupa ce-a-nviat din moartea pironirii Lui pe Cruce!

Insa, mai de-n sus ca Fiul sa pogoare spre-ntrupare, Ier.1,4—9;25,4

SF lN T U L -P U H , stind in Treime, stele-aprinde pe carare: Neem.9,jo

Cu milenii mai nainte de-ntruparea lui Isus, Isa.48,i(5

Proorocii, marea veste intre oameni au adus. Num. 11,25
Dar nici unul, de la sine, n-au grait al lor cuvint, t Ez.2 ,3 ; 3,27
Ci toji fost-au intru totul insuflaji de Duhul Sfint!* 2 Pet. 1,/ 9,2;

* Ps.l3l,7i. Isa. 9.6,7. Gen. 7 > .is\2 2 .i8 \A 9 .io . Dan. 9 .24,25. Mic. 5.2. Isa.7.74. Os. ILi.
Isa. 42.ZJ61.J—3. P s .77.2 Isa. 35.5, 6;53.4,12. Zah. 9.9. Isa. 42.2;11.55; 53. 9. Ps.6&4;40.9.
Zah. 13.6, t, 11.12,13. Ps. 21, 12 —2 0 . Ps. 39.72. Dan.9.26. Isa. 50.6. Mic. 5.7. Ps. 26.
59—62;68.2i. E x. 53.72. Ps. 108.4. Soil. 2 3 0 , 3 1 . Am. 8.9. Ps. 21.7s;33.2ft Zah. 12.77. Ps.
15.79. Isa. 53.79. Fapt. 1.9;2.33—35. Ef. 4.9—79. Ps. 23.7—79;67.79; 109.7.

238
El „umbrit-a“ p e Fecioara Pururea-Curata-n fire,
Ca: Ea, fara prihanire sa primeasca zamislire!

Prune fund Iisus, El cre§te, cum Evanghelistul spune: LuC. 1,35

„Intarindu-se cu Duhul, pUn de dar §i-In$elepciune“! LUC.2,20

In Iordan cind se boteaza, prin loan al „lumii M iel“,

Ca hulub de nea din Ceruri, D U H U L-SFIN T sta peste El! Mat.3,;<5
(Astfel, pentru-ntiia-oara a stat, neamului iudeu,
In Treime, laolalta sa se-arate Dumnezeu:
FIULj sub botezul apei; preste El stind Sfintul-Duh;
T A T A L glasuind din Ceruri §i-auzindu-se-n vazduh,
Cind a zis: „Acesta este Fiul M eu Cel preaiubit,
Intru carele din vecii-vecilor bine-am voit“) Mat.3 ,n

„Plin de Duhul-Sfint, — ne spune Evanghelia, — Iisus

Spre-a se ispiti-n pustie-n, — tot de D U H U L a fost dus... Luc.4,i
Q nd pe Lazar inviaza, §i-altor morji El le da viaja,
Sflntul Duh din Cer cu haru-I, nevazut este de fa{a,
Odihnind mereu in Fiul, §i pe drumul viejii strimte,
Cum in crini este mireasma: nu se vede, dar se simteL.

Q nd Iisus pe-ai sai apostoli ii trimite-n larga lume

Ca pe ni§te oi blajine, intre lupi, le spune-anume:
„Dar ingrijoraji sa nu fiji ca-ntre lupi va duceji oi, Mat.lO,16 —20
Fiindca Duhul-Sfint, la vreme, va vorbi mereu prin voi!...“
Cind din moarte se ridica Sfintul Tatalui „Cuvint“, I Pet.3,is
Invierea Preamaririi nu e fara DUHUL-SFINT! Rom. 1,4
Mintuirea deci, — avindu-§i jertfa Fiului temei,
0-m pline§te Dumnezeul: Trei intr-Unul, Unu-n Trei.
Fiindca pina dupa moartea Fiului umplind vazduhul,
Au lucrat, mereu TREIME: TATAL, FIUL §i cu D U H U L, Isa.6y?; 48 ,16—17
Cum de-a pururea lucrat-au §i-or Lucra-n etemitate, Gen.3,22; 11,7
Ca sa sece-n tot adincu-i balta lumii de pacate!

239
 „iartA-le lor doamne.. “

D e la-ntemeierea lumii, firea omeneasca-n sine

Nu poate purta iubire celora cu firi haine...
Omul, impletindu-gi viaja cu a semenului sau,
Binelui raspunde-n bine, raului raspunde-n rau.
Ba nici binelui rasplata binele nu e oriunde,
Ci cu rau nu rar in lume binelui i-se raspunde!

Dar pina-ntr-atit iubire du§manilor lui sa poarte

Incit el sa vrea sa moara, ca sa scape ei de moarte,
lata ceea ce facut-a in iubirea Lui Iisus,
Jertfa unica-ntre oameni §i de fire mai presus.
In cintarul ei, ca jertfa, atimind atit de greu,
Incit nu putea s-o faca decit Unul: Dumnezeu!

El iubirea §i-o arata pentru ni§te pacato§i

Cari-ar fi ucis nu unul, ci o mie de Hristogi...
Nu murea: fiu pentru tata, tata pentru fiu, sub spini,
Ci murea, — sa-i invieze, — un strain pentru straini.
Dar Strainul de pe Cruce, sub ocara fiecui,
ii iubea mai mult cit tatal §i-ar iubi copiii lui! In .l 5,13

Numai limba Ingereasca ar putea cindva sa spuie

Q t de m an dureri indura Sfintul pironit in cuie:
D e la cregtet la calciie, cam ea Lui cu oase sfinte
Rabda chinuri ce nu omul le-ar putea grai-n cuvinte.
Dar mai mult decit indura trupul Sau, Iisus indura
Pentru ca iubirea-I sfinta I-se rasplatea cu uraL. Ps. 108,4

Dumnezeule, ce-adinca-I taina Ta gi sfinta-Ji vrere:

Sa dai lumii desfatare din chiar propria-Ji durere!

240
Sa-Ji gole§ti Dumnezeirea, imbracind in schimb pacatul,
Sa-nduri Tu, Cel fara vina, vrind: sa scape vinovatul!
Sa Te faci asemeni noua ticalo§ilor neteferi,
Stingind soarele din Tine, sa ne faci pe noi luceferi!
Sa te lap stapuns pe Cruce cu piroane mari de gloate,
Pentru ca sa li-se-nchida astfel ranile lor toate.L. Isa.53,5,6.

Ai facut pe toji nedreppi, drepp Cerescului Tau Tata,

§i-nainteaLui, noroiul 1-ai schimbat in nestemata!
Intunericul din oameni prefacut-ai in lumina, I Cor. 14, 19,20
§i-ai facut: crini albi s5 creasca din mocirla de viermi plina!

Cine-a mai trecut prin lume, o, Iisuse, — §i-n trei arii

A putut la fel ca Tine sa-§i adune-atip dugmani?
Judece-acuma top: cit singe ai varsat cu-a Tale raiini,
Sfi§iat sa fii de oameni, ca jivinele de ciini?...
Cite-n§elaciuni facut-ai Tu cu fire-atit de blinda,
Ca sa Ji-se dea/la urma, o asemenea osinda?...
Cit ai jefuit, sa meriji o pedeapsa-atit de cruda?!
Ai facut pe orbi sa vada! Ai facut pe surzi s-auda!

Vindecat-ai top lepro§ii cip ai intilnit sub soare;

Muplor Tu le-ai dat graiul; la ologi ai dat picioare. LuC. 17,72— 19
Ai mai inviat din moarte pe copila lui lair Mar.7,32— 35
§i pe Lazar ingropatul de trei zile-n cimitir! y\sL % 7—SJR,19,l\2>
O, Iisuse pus pe Cruce cu tilharii, — spune-anume: In.l 1,77—14,43,44
Ce tilhari au mai facut-a ce facut-ai Tu pe lume,
Sa-njelegem de ce lumea, raspunzind cu toata graba,
Nu Te-a liberat pe Tine, — liberindu-1 pe Barraba?... In. 1 8 ,3 9 — fO

Cine-a mai putut, ca Tine, Dumnezeule ce e§ti, Mat. 14,75—27

Satura cinci mii de oameni cu cinci piini §i cu doi pe§ti?...
Cine-a mai fost mers pe valuri ca Cel cu de spini Cununa? Mat.l4,2S—57
Cine mai mustrat-a vintul §i sa potolit. furtuna? Mat.8,2-7—27
Cine-a mai strigat ca Tine §i-a facut ca, spaimintap
Demonii sa fuga-n turme dintre cei demonizap?
Daca-n loc sa stea Barraba sus pe cruce, a fost mai bine Mat.8,28— 32
Sa-i dea drumul, — §i pe Cruce sa Te pntuie pe Tine?!

Cine poate sa-njeleaga, Doamne, taina Ta grozava?:

Pentru moartea-Ji, sa dai Viaja: pentru hula, sa dai Slava!

241
Pentru toji §i top scuipapi ce Te-npro§ca, — Tu sS dai
Lumii Tale pacatoase crinii ve§nicului Rai!
S-o adapi cu-a lui izvoare, ca Ji-a dat ojet cu fiere;
Pentry chin, sa-i dai desfaturi; pentru palme, mingiiere!
Pentru spinii ce pe frunte a stat lumea sa Ji-i puna,
Sa faci crinii Nemuririi pacato§ilor cununa!
Pentru Crucea data Jie, — ca om, — viaja sa Ji-o pierzi,
Sa le dai la top Edenul cu tap§ane dulci §i verzi,
Cind cu lacramile-n gene stind pe Cruce, — lor pe plac
Zis-ai: „Iarta-le lor, Doamne, pentru ca nu §tiu ce fac“! L u c .23, j ^

O, Iisuse, tainei sfinte dezlegare-n dar cer eu

Intre Dumnezeu-„Odrasla“ §i-ntre Tatal-Dumnezeu...
Taina far-asemanare, gloatelor nedeslegata
E: smerenia Ta — Fiul — §i iubirea Lui de Tata!
Tatal Tau §i Tatal lumii, Care, peste sens §i fire,
I§i jertfe§te insu§i Fiul, spre-a da lumii MintuireL.

Cugetind, deci ma c'utremur §i-n ochi lacrami mi se string...

Au, pe cine pling? Pe Domnul sau pe mine-acum ma pling?..
O, pe mine ma pling, Doamne, ca-ntre cei de neam iudeu
Am fost §i eu pacatosul, uciga§ de Dumnezeu!
Ca ei toji se afla-n mine eu nici-o-ndoiala n-am,
Precum n-am ca: fiecare sintem fii lui Adam! Inp Sol.7,i

lata pentru ce, Iisuse-Cel mai fara seaman Fiu,

Fiind §i eu uciga§u-Ji, de durere, pling §i ScriuL.
Inima mea geme-n mine, ca eu, vierme negru foarte,
Am ucis pe Dumnezeul care m-anviat din moarte!

Pling §i ma cutremur Doamne Cel din mila Carui sorb,

Ca-n rastignitori trait-am intr-atita surd §i orb,
Incit, — ei dac-ar fi-n viaja §i-a§ putea, — pe top i-a§ duce
Pe Golgotha, ca pe Tine, §i i-a§ rastigni pe cruce.
Pentru ca, facind aceasta cu premergatorii mei,
Sa §tiuy Doamne, ca eu insumi rastignit am fost in ei,
Fiindca.ceea-ce ma mustra ca Ji-am fost intre calai,
Este: Mila ce-ai avut-o pentru uciga§ii Tail...

242
 CARTEA IV-A

CRUCEA LUI HRISTOS

Cel mai mare semn ce lumii i-s-a aratat sub soare,

Cea mai fara seaman arma, cea mai infrico§etoare.
§i prin care, cind in viaja §tii s-o porji §i s-o cuno§ti
Biruiegti pe toji vrajmagii, chiar §i-a iadului mari o§ti,
Arma care cu-i o poarta, biruinja-n veci aduce,
Intre toate-a lumii arme, nu e decit Sfinta Cruce!

Semnul ei, sau semnul Celui coborit cu Legea Noua, tnalJ.Sf.Cruci

Este acel prin care Moise despartit-a marea-n doua,
Despicind-o cu toiagu-i, pina ce tot neamu-i trece, E X . 14,27—23
Ca, apoi, s-o-mbine iaragi, §i du§mani-i sa se-nece!

Era semnul Celui care vru sa vina dupa el.

Ca s-aduca isbavire neamului lui Israel!...

Crucea lui Hristos, pe care, intre oameni, pin-la moarte,

Pentru mintuirea lumii, El a fost gtiut s-o poarte,
§i, biruitor s-o duca Tatalui din Cer Prea-Naltul,
Cum de la zidirea lumii n-a mai fost purtat-o altul!
Crucea lui Iisus, mareaja, dar mareaja nu din lemn,
Nu din aur, ci mareaja in duhovnicescu-I semn.
Marejii carei se-nchina, cu Iisus in duhul minjii,
§i-nchina-se-vor de-a-pururi oamenii, precum §i Sfinjii!...

D e necinste era crucea mai nainte pentru lume,

Pina ce s-a sens pe lemnu-i Cel mai plin de Slava Nume,

243
Pentru ca, murind pe lemnu-i trup de lut avind, „CUVfNTUL“,
Crucea s-o ridice-n Slava, Cerul tot gi tot pamintul,
Slava-n care va ramine pentru ve§nicia toata,
Far-ca nimeni s-o doboare dintru omeneasca gloata!
Caci, ea, Crucea Rastignirii, cu tot chinul ei avan,
Este sabia de para ce strapunge pe Satan; In.l,M;s; 3,;s
E puterea gi e vrerea Celui fara de-nceput;
Peste vegnicii, e Slava Unuia intii-Nascut;

Este-a Domnului lumina decrt toate mai presus, Mar .8 ^

Stralucind prin Sfintul soare ce pe lemnul ei s-a pus. Mat.2,is
tngerilor e podoaba ce strafulgera feeric, O s.ll,/
Pina-n iad putfnd s-alunge duhurile de-ntuneric, Luc.9,2?
Raminind Icoana lumii, cu Chematul din Egipt, Evr.3,11,12
Care, — „din Cetate-afara“ lemnul Crucii Lui §i-a-nfipt!
O, iubite frate, crede-mi: Crucea Lui de-ai §ti s-o porji,
Ca Iisus §i tu asemeni ai putea-nvia din morji,
Ca-n zadar nu zis-a Domnul, celor domici sa-nvieze:
„Cine vrea pe-a M ea carare pagii sa §i-i indrepteze,
Sa se lepede de sine, sa-§i ia crucea, sa-Mi urmeze!"

Dar, zicind acestea Domnul, catre noi, nu cere-anume,

Cum §i-a dat-o El pe Cruce, sa-Ji dai viaja pentru lume,
Ci sa §tii s-arunci departe ce e rau din ce e bine,
Invajind intii sa birui pe vrajmagul ce e-n tine...
Ca din tine se ridica, in ai viejii tale pa§i,
Impotriva-Ji cel mai mare, cel mai crud dintre vrajmagi,
Sub a carui tiranie daca tu nu te supui,
Ca viteaz mi-te-ncununa Dumnezeu in Slava Lui! Apoc.3^i

Deci, far-a fi pus pe Cruce, poji prin Ea sa biruiegti,

Sa cigtigi eternitatea desfatarilor ceregti,
Caci a lumii desfatare de-o alungi, primindu-i plinsul,
Cu Iisus murind in Cruce, invia-vei tot cu Dinsul! I Cor.15^2
Fericit cel care-n viaja Crucea Lui o porji pe umeri,
Lacramile patimirii far-a sta sa Ji-le numeri,
Ca prin ele, — ca prin plase cum rasar florile firii,
Inmiit gi-or cregte crinii in Poiana NemuririiL.

Viaja lutului in sine, — origiunde te vei duce,

Cu amarurile-i toate, pretutindeni e o cruce,

244
Insa vrerea ta s-aleaga: de cum §ti-vei tu s-o porji,
Vei ramine mort cu morjii sau vei invia din morji!

D oi sint cei care te-a§teapta cind sfir§i-vei a ta viaja,

§i cari, nevazuji de tine, fiecare te-are-n faja:
Cel dintii este Vindutul pentru treizeci de arginji,
Cel de-al doilea-i Satana, ispitindu-i §i pe Sfinji... L uc.4,i
Poji tu dar, pentru Satana sa porji crucea ta-n suspine.
Q nd Iisus, pina la moarte, a purtat-o pentru tine?!

Precum primavara-n zumzet, plin e de albine stupul,

Tot asemeni, de ispite strigatoare-i plin §i trupul...
U na pleaca, alta vine, — far-a §ti ce-o sa se-ntimple,
§i de miere §i de fiere stupul, trupul, deci, se imple,
Caci pe cind albina stringe mierea florilor suave,
Prin ispite nu s-aduna decit chinuri man, grozave,
§i, daca nu rastigni-vei tu ispitele-Ji haine,
Vei muri, pentru ca ele te vor rastigni pe tine,
§i pe cind in lut, o clipa |i-au fost Jie bucurie,
Rastignit in iad, prin ele, vei ramine-n ve§nicie!

Ori§icit §uvoi de lacrami ai varsa sub a ta cruce,

Chiar plutind pe el in luntrea ce la groapa te va duce,
Te-ntreb, frate-n ce masura ji-ar putea fi chinul pus
Linga chinul fara Jarmuri de pe Cruce-al lui Iisus?
Neuitind ca tu porji crucea, osebire-avind in Jel;
Tu sa ve§nice§ti in Viaja, nu sa ve§niceasca El!...

Despre crucea ta, deci, frate, nu mai pot nimic sa spui,

Pentru ca... ma-neaca plinsul, cugetind la Crucea Lui!...
Dar, daca pling chinul Crucii cum in lut n-a fost mai greu,
Pling pe omul de pe Crucea-i, ci nu-L pling pe Dumnezeu,
Findca fringerea doar omul indurat-a-ngrozitor,
Q nd prin Cruce Dumnezeul s-a-naljat Biruitor!
In clipa-n care Omul: „S-a sfir§it“, pe Cruce-a zis, In.l 9jo
§oapta-I stinsa a fost tunet azuratului abis,
Ajungind pina la Tatal Care-n lume L-a trimis!...

Atunci, lumile stelare, sori, luceferi, luna stele,

Auzind grozavul tunet, — izbucnit-au intre ele
Q ntece de bucurie §i spre Slava Biruinjii,
Auzite-n tot abisul de top Ingerii §i Sfinjii!

245
Strabatea din soare-n soare, prin al Cerurilor-nalt,
Din luceafar in luceafar, — stea cu stea-n acelagi Psalt,
Fara margini Proslavirea miriadelor de astre
Cite ard in nesfir§irea nesfir§irilor albastre,
Preamarind pe Dumnezeul §i Nevinovatul Miel
Care-a biruit prin Cruce pe Satana de sub El!... IOV.38,6,7
A

In clipita preamarita, se-nfioara §i tresare

Cosmosul cu tot adincul galaxiilor stelare,
Nemairaminind nimica din tot ce faptura este,
Una-altei bucuria far-a §i-o fi dat de veste.
Dumnezeu doar — In Treime — pururea fiind in stare;
Cosmosul intreg sa mi§te, stind etern in nemi§care,
Caci El are pre§tiin|a biruinpi fara lupta,
Nimicind tot ce-n potriva-I ar da lupta ne-ntrerupta, Isa.25,s
Omorind, pina la urma, cu puterea-I mare foarte, Apoc.20,7 4
Insa§i moartea, peste care calca, Viu sculat din moarte!

S-o a§eze peste Fruntea ce pe Cruce-a stat sub spini,

§i suia la Cer cu oaste nesfir§ita de „Cre§tini“! Is.55,10—n
Bucuria fara margini avea pururea sa fie,
Biruinja-I proslavind-o in intreaga ve§nicie, Apoc. 11,;7;
Cei din Ceruri fericirii nemaicunoscind masura, 1 5 ^ ,1 9 ,1 ,3 ,6 ,7
Caci, Slavindu-§i Facatorul, I-se prosterna „faptura“!

Cosmosul intreg tresalta, caci, pentru zidirea-ntreaga,

Toate tainele preasfinte, Taina Crucii le desleaga,
§i-a-njeles zidirea-I toata, ca dreptatea legii Sale,
Este Osia-nvirtirii lumilor Universale!...
A

Incalcare Legii Sfinte, nimeni nu-I poate aduce,

Iar Satana dac-o calca, cade fulgerat de Cruce, E z .28,77— 19
Fiindca biruinja Crucii Celui ce-a §tiut s-o poarte, Isa, 14,75—27
Lui Satan, la judecata, nu-i aduce decit moarte!... ApOC.20,70
Dar, slavindu-I biruin|a Dumnezeului Preasfint,
D e la Cruce-n sarbatoare, sa ne-ntoarca la pamint...
Poji tu, omule, cu mintea-ji, — incercat-ai tu vreodata
Sa masori, — spre mintuirea-p, — Jertfa Lui nemasurata?...
Desparpnd pe Dumnezeul ce-n Hristos pe Cruce-a stat,
§i vorbind numai de omul care-a fost crucificat,
D e-a Lui crunta suferinja stat-ai tu sa te-nfiori?...
Ai putea, de buna-p voie, pentru aljii tu sa mori?...

246
A§ezatu-te-ai vreodata tu cu gindu-n locul Lui,
§i faptura ta pe cruce ca faptura Lui s-o pui,
Sa-njelegi pe-a mia parte macar chinuri mai pupne
Dectt, pironit pe Cruce-I, a-ndurat El pentru tine?...

lata dar de ce tu insup se cuvine sa-n^elegi

§i sa nu calci nici o clipa ale Mintuirii Legi.
Sa nu rasplate§ti cu tina a iubirii Jertfa sfinta,
Cea pe care sus in Ceruri Heruvimii top o cinta;
Ci, cu ei unindu-p glasul, — sa nu pieri cu cei ce pier,
Tu, cu crinii top in braje, sa te sui cintind la Cer.
Crucii Lui Hristos de-a pururi inalpndu-I Osanale,
Sa slave§ti in Biruinja-I biruinpi crucii tale!

Iar cind vei depune crinii la picioarele pfeasfinte,

Ale lui Iisus, — rasplata a iubirii Lui fierbinte,
Haina ta s-o ai in totul stralucind ca insa§i crinii,
Precum au in ve§nicie top apostolii Luminii! Apoc.7,/.?—17

FAPTELE APO STOLILOR

Intre-Apostolii Luminii, un loc gol avea soborul:

Cel ramas, prin far-de-lege, de la Iuda vinzatorul...
Dupa ce Iisus suit-a linga Tatal Sau Prea-Naltul, P s .69,25; 109,8
Locul gol intre Apostoli, trebuia sa-1 umple altul. ' Fapt.1,20
(„Casa lui §i-a lui ograda, sa ramina-n veci pustie,
§i-a lui slujba s-o ia altul!“, — cum in psalmii-i David scrje).

Ci soborul, intru-acestea, avea doi purtind cununa;

Locul insa era unul, — deci, pe care-avea sa-1 puna?
Dupa ce-naljat-au ruga Celui Inviat din morp,
Celor doi ale§i de fa|a, le-a fost dat sa traga sorp...

Cei ce-aveau intru aceasta zarurile a-ntreba,

Erau Mathia §i Iosef cel numit §i Barnaba...
Zarurile-s aruncate... Cui din ei se va da harul?
§i, pe Mathia, Apostol, scris a fost sa cada zarul. Fapt.i,z?,2(5

247
Iar in ziua Cincizecimii, cei cu rinduire-nalta
Se gaseau in sfatuire strin§i cu tojii laolalta,
Cind deodata umple casa unde stau cei doisprezece,
Huiet ca de vijelie uraganica ce trece...
Ni§te limbi de foe s-arata, dupd ce-a huitfurtuna,
§i de-asupra fiecarui se opre§te cite una. Fapt.2,2,5

Atunci top, intr-o clipita. simt ca mai putemici sint,

Ca, din Cer venit la din§ii, s-au umplut de Duhul-Sfint,
§i-n limbi noi, nemaigraite, graiesc unul celuilalt,
Dupa cum le da §tiinja harul Domnului cel Nalt. Fapt.2,4
Pentru ca, de Legea Noua ce le-a dat-o lor cuvintul,
Trebuia sa se patrunda lumea de pe tot pamintul,
§i spre-a fi ei pretutindeni in|ele§i de orice gloata,
Trebuiau deci sa cunoasca limba neamurilor toate...

Ci-n lerusalim s-aduna, precum pasarile-n ramuri,

Seminpi din lumea toata §i nenumarate neamuri.
§i cind lor vorbeau in Templu, — ascultau inmarmuriji:
Parpi, Mezii §i Cretanii, §i Arabi, §i Elamip,
Cei din Frigia, din Roma, cei ce-n Pont au neamu-nfipt;
Cei din Asia, Iudeia, Capadochia, Egipt.

§i cu topi ascultindu-i, uluip indeajuns,

Nu puteau pricepe taina, nici puteau gasi raspuns:
Cum, Apostolii din Templu pot ca-n felurit cuvint
Sa vorbeasca tuturora despre Dumnezeul sfint?
Cum, — se-ntreaba fiecare, cu pe umar cap tehui,
Cum aud ca fiecarui se grabe§te-n limba lui? Fapt.2,7— 12

§i la top raspunde Petru, lamurind prin cite-a spus,

Ca lor, toate-aceste daruri le-au venit de la Iisus,
„Cel proorocit de Ioil §i de David, — care, jos,
A venit sa-nalje lumea, fiind Messia-Hristos. Fapt.2,27—57

Acel Messia dat lumii, despre care David spune:

„Ca n-a stat in iad, iar trupu-I n-a vazut putreziciune“; FapL2,i4-i7,
§i despre Care mai zice: „Domnul Domnului a spus: 24,34—35
„§ezi de-a dreapta-Mi, pin-vrajma§ii sub picioare-^i ve'i fi pus“!...

Deci, Hristos, proorocitul, nu e altul decit Cel

Ce-a venit Lumina lumii, — rastignit de Israel,

248
Ni§te limbi de foe s-arata, dupa ce-a huit furtuna,
§i de-asupra fiecarui se opre§te cite una. (pagina248)

249
Dar pe care Insugi Tatal, intru Slava Lui sa-L poarte,
§i la dreapta Lui sa-L puna, L-a-nviat apoi din moarte,
Inviere proorocita tot asemeni prin Scripturi, Fapt.2,3 0 —32
Despre care, marturie stam §i noi cu-a noastre guriL.
Auzind ei toate-acestea, — au crezut, — §i pina-n seara,
Pe-ntrecute stind Botezul fiecare sa le ceara.
Cei ale§i, pe fiecare botezlnd fara repaus,
Peste trei mii §i mai bine, prin botez li-s-au adaus! Fapt.2,41

Astfel, se-mplinea-ntru totul, cu puteri peste masura,

Cele de la Cer primite de-a lui Iezechiel Scriptura:
„...§i va voi stropi cu apa ne-ntinata, ca o roua,
§i duh nou in voi Voi pune, va voi da inima noua. Ez.11,79; 36^427
Va voi curaji cu totul de tot ce e spurcaciune, Ioel.2,2s
Ca-n adincul fiecarui, Insugi duhul M eu voi pune!... Fapt.2,17
§i mereu spore§te turma, — la Hristos venind cei buni,
Caci Apostoilii-ntre oameni savir§esc mereu minuni... Fapt.l4,j,5—10
Mila lor, de-atip ceruta, nu-i avara nimanui,
§i ologi, §i paralitici, surzi §i orbi mai sint destui,
§i top. capata picioare, §i auz, §i vaz, mereu,
§i mereu spore§te ruga catre Viul Dumnezeu... Fapt.l9,i;,72

La-nsetaji se da Izvorul, la flaminzi li-se fring piini;

Mujilor li se da graiul, ciungilor li se dau miini.
D e sub giulgiurile albe, inviaza morji prin ruga,
Lasind patul suferinjii, slabanogii prind sa fuga. Fapt.28,8,9
Li-se scot bolnavi in uliji, pe-a lor paturi, — §i cei sco§i,
Doar atin§i de vre-un apostol, se fac iute sanato§i!...
B a , chiar far-atingeri, Petru vindeca pe orice frint
Peste care sta sa treaca umbra trupului sau sfint!... Fapt.5,15,16
Deci, fund ace§ti apostoli mingiio§i ca ni§te sori, F ap t.5^ 8—23;
lata, ca §i ei au parte de prigoana cu-nchisori, 16,22—24;
Insa ei nu se-nspaiminta... Doar Iisus le-a spus anume, 21,30— 31
C-o sa-i prigoneasca lumea, fiindca ei nu sint din lume... In.l5,;9
§i cu cit prigoana cre§te prin ce lumea are „sus“, Ez.34^2,24; 31,24
Cu atit §i prin Apostoli cre§te turma lui Iisus. Ier.31,2-*
Ca-mparpt-au intre din§ii lumea de pe tot pamintul, Hab.2,14
Pretutindenea sd-i duca Evangheliei Cuvintul. Evr.8
Pe Iisus toji sa-L cunoasca; Legea Lui top s-o-njeleaga,
§i-n iubirea Lui etem a sa se-adune lumea-ntreaga!...

250
§i toji capata picioare, §1 auz, §i ochi mereu,
§i mereu sporegte ruga catre viul Dumnezeu... (p a g in a 2 5 0 )

251
 Deci, fiind ace§ti apostoli mingiio§i ca ni§te sori,
lata, ca §i ei au parte de prigoane cu-nchisori, (p a g in a 2 5 0 )

252
Ca-mparjit-au intre din§ii lumea de pe tot pamintul,
Pretutindenea sa-i duca Evangheliei Cuvintul... (p ag in a 25 0 )

253
Ci-ntre Ucenici, cu rivna, umbla vrednic, an de an,
Plin de har §i de putere, uimind lumea §i §tefan.
Ca facea minuni §i semne in popor, §i sus §i jos,
Aducind mereu in turma miei §i oi intru Hristos. Fapt. 6,8

Deci, pentru-ale sale haruri, ridicat a fost indata

§i-n Sinedriu, Arhiereii 1-au Jinut spre judecata...
Piri nedrepte vin asupra-i, dar §tefan nu se-nspaiminta,
Ci-mpotriva tuturora, cu de flaCari grai cuvintl,
Aratindu-le orbirea celor ce conduc Iudeea,
Far-a tremura de frica, — ce va fi lui dup-aceea:

„...Doar vrajmagi in voi avut-a Duhul-Sfint, ca §i toji Sfinjii

Proorocii toji pe care vi-i-au omorit parinjii,
Pentru c-au vestit venirea Celui Drept intre vrajma§i,
Caruia voi toji ii sinteji vinzatori §i uciga§iL. Fapt.7,52

Atunci toji cei din Sinedriu auzind cite le-a spus,

In afara din Cetate, cu minie grea 1-au dus,
§i l-au omorit cu pietre, pe cind el s-afost rugat:
„Doamne, nu le tfne-n seama sdvir§it acestpacat!... “ Fapt.7,5^59,60

SAUL CEL DIN TARS

U nga toji omoritorii, sta §i Saul, — un Iudeu

Care, far-a da cu pietre, — a ucis cu-ndemnu-i greu...
Caci fiind el sub puterea unei ne§tiute taine,
Sta de paza ling-acelor varsatori de singe, haine.
Iar dupa-ngropare, Saul, crud, cu miinile-amindoua,
Spre-nchisori tira pe-aceia botezaji in Legea Noua... Fapt. 8,l,3

254
§i 1-au omorit cu pietre, pe cind el s-a fost rugat:
DOAMNE, nu le Jine-n seama savirgit acest pacatL. (pagina254)

255
Astfel, devenise Saul cel mai fara mila bid,
Sirguind sa biciuiasca pe cre§tinii mucenici.
§i puteri primind sa prinda pe cei ce-n botez renasc, In. 3,3,5
Se ducea-ntr-o zi s-aduca turma multa din Damasc... Fapt. 9,1.2

Dar, in sirgu-i spre Cetate pe cind el calatorea

O lumina ca de fulger 1-a cuprins de-odata-n ea.
§i cazutfiind cu spaima, — iata glas din slavi Cere§ti
Care-i zice: „Saul, Saul, pentru ce Ma prigone§ti?“... Fapt. 9,3,4

„Cine e§ti tu, Doamne, oare“? — Saul a-ntrebat supus,

§i raspunsu-i-a lui glasul din adinc: „Eu sint Iisus,
Carui tu aduci prigoana, vrind sa-i risipegti soborul...
Greu e sa izbegti, o, Saul, in $epu§a cu piciorul!“... Fapt. 9,5

Tremurind, intreba Saul: „Doamne, ce voie§ti sa fac,

Ca sa fie pe-a Ta voe §i cu fapta sa Te-mpac?...“
Glasul i-a raspuns: „Te scoala; in Cetate mergi-nainte
§i Ji-se va spune Jie ce sa faci, spre cele sfinte!“ Fapt. 9,6

Saul s-a sculat, dar iata: De§i ochii deschi§i sint,

El nimica nu mai vede nici spre Cer, nici pe pamint...
In Cetate, orb trei zile dup-aceea el a stat
§i trei zile-ntregi postit-a: n-a baut, nici n-a mincat.
Ci-n a patra zi, pe ochii, un trimis al lui Iisus,
Ucenicul Anania miinile punind, i-a spus: Fapt. 9,io

„Frate Saul,“Iisus-Domnul ce Ji-a fost iegit in cale,

Cind veneai catre Cetate intru Jelurile tale,
Prin vedenie, pe mine m-a trimis cu-al Sau Cuvint,
Sa-Ji prime§ti din nou vederea, sa te umpli de Duh-SfintL. Fapt. 9,n

D e pe ochii lui cazut-au, — ca supu§i unor porunci

Ni§te solzi, redindu-i vaziil cum n-avut-a pin-atunci.
§i sculindu-se-n picioare, peste fire luminat,
Primind numele de Pavel — in Hristos s-a botezat Fapt. 9,18

Talmacit, numele SAUL, la Iudei, inseamna: Rege,

§i „Cel mic“ se talmace§te Pavel, dat prin Noua Lege...
Daca Saul deci, ca nume, ascundea trufie mare,
Num ele ce-i da botezul, umilinja-n el o are. Ef* 3,8

256
 ,y-J‘

§i cazut fiind cu spaima, — iata glas din slavi Cere§ti

Care-i zice: „Saul, Saul, pentru ce Ma prigone§ti?“... (pagina256)

251
§i pe cind blesteme-i toarna consingenii §i parinjii,
Prin chiar numele dat, Pavel i§i ia haina umilinjii, II Cor. 1 1 ,2 6

Caci apostolilor zis-a Cel ce sta sa cuvinteze: LUC. 9 ,2 3

„Cine vine dupa Mine, sa-§i ia crucea, sa-Mi urmeze!...“ Mar. 8,34

§i-a-nceput cu rivna mare §i cu mare har de sus

PAVEL sa graiasca-n lume despre Messia-Iisus.
Aducind la Legea-Noua numar mare de norod,
Ca mladija care-n vija sta sub fringere de rod! Fapt. 9,20— 25

Astfel irtra-ntre Apostoli Pavel-Saul cel din Tars,

In iubirea-i pentru Domnul vrindu-se cu totul ars,
Care-avind in lumea toata sa-§i graiasca-Invajatura,
Mai tirziu va sta sa umple cu grairea lui Scriptura,
Nestemate pentru suflet, lumii-ntregi sa-i fie salba,
Intru ve§nicia viejii cu lumina ei cea alba!...

Pentru toate-aceste damn date lui ca sa le poarte, Fapt. 9,23,29

Mulfi vrdjma§i de lege veche il pindeau ca sa-i dea moarte,
Insa Pavel totdeauna stralucind ca un luceafar,
Din urzelile lor toate scapa viu §i-n totul teafar.

Evanghelia graind-o, pentru cite din ea zice,

D e cinci ori treizeci §i noua i-se dau lui Pavel bice! II Cor. 11,24
Pe Hristos el predicindu-L intre neamurile rele,
D e trei ori pina la singe pun sa-1 bata cu vergele! II Cor. ll, 25
Pentru ca ducea Lumina in paginele lor vetre,
Idolatrii, sa-1 omoare, i-au dat grindine de pietre!
Sub minii de uragane, in a valurilor larma,
D e trei ori in largul marii trei corabii i-se sfarma! II Cor. 11,25

Ostenind mereu in munca, istovit de privegheri,

Rabda foamea, rabda setea, rabda-atitea mari dureri...
Frig de-atitea ori indura, in imbracaminte gol,
Cu Hristos in a lui gura dind pamintului ocol. II Cor. 11,26
Dar le rabd pe toate-acestea, — zice Pavel, — bucuros,
§i cind sint mai slab in lume, sint mai tare prin Hristos!... II Cor. l2,;o

§i el spune adevarul, caci de chinuri truda-i plina,

E isprava care- rduce biruinja lui deplina: I Sam. 14,45
Idolii cad pret itindeni, naruiji de adevar, II Sam 14,77
Dar lui Pavel nu-i clinte§te nici macar un fir de par! Mat. 10,30

258
Pentru toate-aceste daruri date lui ca sa le poarte,
Mulji vrajma§i de lege veche fl pindeau ca sa-i dea moarte, (p a g in a 2 5 8 )

259
Pared trasnetul despica pe top idolii ce mint,
Cind iifulgera cuvintu-i in Atena §i Corint!
Jertfelor nu maipot Zeii sa le guste-n veci aroma,
In Fenicia, in Cipru, in Smima §i-n Roma... Fapt. 14,7— 28
D e balaurii de piatra, praful nu s-a mai ales,
In Iconia §i Listra, in Bereia §i Efes;
Satuile idolatre cadeau una dupa alta:
In Tesalonic, in Troia, Frigia, Derbe §i Malta,
Pentru ca Iisus, prin ingeri, il scotea de la-nchisoare.
Sfarimind u§ile de piatra §i butucii la picioare!... Fapt. 16,22—26

Deci, pe unde calca Pavel, nici un zeu nu mai ramine...

Uragan fiind cuvintu-i, sufla-n templele pagine
§i sub viforu-i ce-aduCe cu napraznicu-i cuvint,
Toata-a templelor zidire se preface pleava-n vint!

In corabie §i-n lanjuri e purtat, pe-ntinsa apa,

Dar corabia se sfarma, lanjul cade, Pavel scapa. Fapt. 21,41—44
Fiindc-avea apoi sa spuna in epistole de frate,
Mari cuvinte de iubire, — lumii-ntregi dind nestemate:

„...Toate limbile din lume de-^a§ vorbi, — §i cu-al meu grai

De-a§ putea vorbi §i-n limba Ingerilor albi din Rai,
Daca n-am iubire-n suflet spre-al aproapelui folos,
Sint arama sunatoare sau chimval galagios! I Cor. 13,i

Ale proorocirii daruri daca eu le-a§ fi avina,

§i-ale firii taine toate de-a§ patrunde cu-al meu gind;
§i dac-a§ avea credinja sa ma arda ca un foe,
Ca sa pot prin ea §i munjii sa-i stramut din al lor loc,
Daca n-am iubire-n suflet viejuind pe-acest pamint I Cor. 13,2
§i n-am incalzit pe nimeni cu-al ei foe, — nimic nu sint!

D e mi-a§ da averea toata milosteniei bel§ug,

§i mi-a§ da pina §i trupul ca sa-mi fie ars pe rug,
Daca n-a§ avea iubire, — peste toate sa-mi stea spic,
Nu simt nici o bucurie, nu mi-e spre folos nimic! I Cor. 13,3

Dragostea nejarmurita, — indelung e rabdatoare;

Plina e de bunatate, pururea-i mingietoare.

260
Pismatareja nu este dragostea adevarata;
Nu se lauda pe sine, nici trufe§te-se vreodata.
Ea nu iese nimanuia cu necuviinja-n cale;
Nu s-aprinde de minie; nu le cata pe-ale sale.
Dragostea nu sta sa puna ce e rau la socoteala;
In vapaia ei curata, nu te minte, nu te-n§ala.

Nedreptajii ea nu-i toam a bucuriile-n ciubar.

Ci se bucura cind afla numai ce e adevar!
Ea le sufera pe toate, §i ce-aude, §i ce vede;
Toate le nadajduiegte, toate rabda, toate crede.
Mai presus de nestemate, dragostea e nestemata
Care arde-n ve§nicie §i nu piere niciodata!... I Cor. 13,4-^

Vorbe de Apostol mare, — intre Oameni cit un munte,

Intre neamurile lumii veacurile sa le-nfrunte,
Din etemitaji izvoare oglindind prundi§ de stele,
Intru Viaja fara moarte sa bea lumea-n veci din ele!...
Parca trasnetul despica pe toji idolii ce mint,
Cind ii fulgera cuvintu-i in Atena §i Corint! (pogina 260)

262
Jertfelor nu mai pot Zeii sa le guste-n veci aroma,
In Fenicia, in Cipru, in Smirna §i-n Roma... (pagina260)

263
Satuile idolatre cadeau una dupa alta:
In Tesalonic, in Troia, Frigia, Derbe §i Malta, (pagina260)

264
 ADORMIREA PREACURATEI FECIOARE MARIA

Q nd Apostolii-ntre d!n§ii, imparjit avind pamintul,

Neamurilor primitoare due neobosiji Cuvintul,
Preacurata Maica Sfinta §i de-a pururea Fecioara,
Tot mai mult dorindu-§i Fiul, plinge §i-ar dori sa moara!

Curgfnd lacramile-i grele §i pe cind mai greu suspina,

Inger stralucit rasare §i-naintea-i sta-n iumina.
Cu adinca-nchinaciune el zicindu-i: „Slava Jie,
Mult indurerata Maica §i^Fecioara-n veci Marie!
lata, cobormd din Raiul Ingerilor albi din Cer,
Xi-am adus aceasta verde ramura de palmier
Ce, la noapte, va deschide drum doritului sicriu, v
Ca Te-a§teapta-n Cer iubirea Dumnezeului Tau Fiu!’

Ea a zis: „— Aud aievea, §i ce vad, au nu e vis?...

Prea-straluminate Inger, Slava cui mi-te-a trimis;
§i daca-i aievea totul, te-a§ ruga fierbinte-foarte;
Ai mei fii §i fraji Apostoli sa-i vad pin-a nu fi-n moarte!
Sufletul meu sa se-nalje pe cind ei to|i fi-vor fa|a,
Ca-n mormint, ei sa pogoare trupul meu lipsit de viaja!

§i mai fa ca: al meu suflet, strabatind albastrul hau,

Inainte sa nu-i iasa din adinc nici un duh rau.
Sa nu-i tulbure deci zborul astfel nici un duh viclean
§i sa scape al meu suflet de puterea lui Satan!..."

Zicind astfel Preacurat^ fericita-n de ajuns,

Cu smerenie-n cuvinte, fngerul i-a dat raspuns:

2S5
„Tot ce vezi §i-auzi, aieve-i! §i mai afla ca azi pop
Sa vezi adunap in juru-p pe Apostolii Lui top.
Vor veni din lumea-ntreaga, — zile trei sa-p stea sobor,
§i-al tau suflet catre Ceruri va sbura din jurul lor!
Ca cel care-odinioara, stapinind al vremii scripet,
Pe Iisus cu-ai Sai pe-asinu-I i-a fost dus pina-n Egipet,
Poate-n citeva clipite numai, — ca fiind naluca,
Top Apostolii Luminii linga tine sa-i aduca!...
Cit despre Satan, — de ce e Preacurata tematoare,
Q nd Ea, capul a zdrobire i-a calcat cu-a Ei picioare?...“
A

§i-a pierit cum piere ceaja Ingerul venit din Cer,

Raminind in mina Sfintei ramura de palmier.
Toata verde, dar atita de-ncarcata de lumina,
Ca luceafarul de ziua — neputind sub ochi s-o pnaL.

In clipita urmatoare, — cum loan era-n Efes,

Un nor alb invaluindu-1, din cea |ara 1-a cules.
§i, adus in pragul casei Maicii lui, in u§a bate-i
Iar apoi, smerit se-nchina inaintea Preacuratei,
Care-n plins de bucurie, — lacramile stind sa-i pice,
Lui loan ca Mama data, cu iubire sfinta-i zice:

„Fiul meu, p-aduci aminte vorbele ce-al meu Iisus

Pe cind inca sta pe Cruce, amindorora ne-a spus,
Aratindu-te pe tine ca fiindu-mi mie fiu,
J ie dindu-ma ca mama, — pina ce voi fi-n sicriu!

Acum iata ca ma cheama sus in Cer, pe alba cale,

Iar eu trupu-mi fara viaja il las astfel grijei tale.
Caci aflat-am ca Iudeii, — fara viaja cind ramin,
Au de gind ca sa ma fure, sa ma arda-n chip pagin!
Dar tu nimici-vei planul, daca ramura de fa|a,
O vei pune pe sicriul purtind trupu-mi fara viaja!...“

„— Oh, — a zis loan, — ce bine m-a§ simp cu frapi-aproape,

Ca soboru-ntreg sa aibe mingiierea sa Te-ngroape.
Spre laca§ul vegniciei sa-p fim straja top pe cale,
§i soboru-ntreg sa faca lauda-ngroparii tale!...“

266
Cind loan zicea acestea, — toji Apostolii de-odata,
Inveiip in nori, din lume, vin la Maica Preacurata,
§i, vazindu-se de-olalta, uluiji §i cu mirare,
In acea§i clipa pun-i§i unul altuia-ntrebare:
„Au cu ce socoata Domnul, dintru Slava Lui cea Nalta,
Azi §i-a adunat din lume tot soborul laolalta?...
Q nd vazut-a Preacurata strins intregul Ei sobor,
Le-a dat binecuvintarea §i-a statut in jurul lor,
Tainuind despre sfir§itul firului ce-a stat a-1 toarce,
§i plecarea cea din care nimeni nu se mai intoarce.
Caci in chiar aceea§i noapte, cind in somnu-i fi-va rece,
Maica Pururea Fecioara dintre ei avea sa piece.

Trecind mult de miezul noptii, catre zorii diminepi,

In lumina orbitoare, a venit §i Domnul Viepi...
Mii de Ingeri sint cu Dinsul, avind frunji sub trandafiri,
Patriarhii ve§niciei §i o§tire de martiri;
Cerul albelor fecioare, stralucind ca ni§te crini,
Sau ca rozele-Aurorii cu izvoare de lumini!

Toji §i toate-n stralumina Cerului §i-a Ve§niciei,

Cere facut-au imprejurul tronului gatit Mariei.
§i-au pornit cintari de slava §i de biruinji ne-nfrinte,
Precum §tie numai corul Ingeriior doar sa cinte,
Laudind pe Preacurata, cea pe veci de haruri plina,
Careia, — ca imparatesei, —; oastea Cerului se-nchina!

§i lisus a zis Ei: „Vino, Cea dintre fecioare-Aleasa,

Pe-al M eu Tron, in veci de-a dreapta, sa te-a§ez Imparateasa!“

„Doamne, gata sint!“, — raspuns-a cu iubire Maica Simta,

§i-n de bucurie lacrami, oastea Cerului li cinta:
„Vino din Liban, Mireasa, ca sa fii Incoronata
Cu de myrt cununa verde ce nu moare niciodata!“

Cu surisul fericirii plutitor pe sfinta-i faja,

Adormit-a Preacurata, pentru-a Ve§niciei Viaja...

Ochii de azur ai Sfintei s-au inchis cind vru „Cuvintul“,

Ca, de-acum sa nu-i mai vada, paminte§ti, in veci pamintui,
§-al Ei suflet, lasind trupul sub lumina adormit,
A sburat u§or in sinul Fiului Cel preaiubit.

267
§i-n clipita cind de trupu-i sufletul s-a fost desprins,
Trandafiri §i chiparoase §i crini albi pe Ea au nins!

„Duce-p trupul Maicii M ele, zis-a Cel Crucificat,

Jos in valea care poarta numele lui Iosafat.
V e|i gasi deschis acolo monument cu de-aur grile,
Unde, veghetori cu tojii, Ma veji agtepta trei zileL.
§i Iisus, cu tot alaiul de Dumnezeiesc mister,
§i cu sufletul Preasfintei au suit, cintind, la Cer.
Caci fiind Ea Maica Viejii, cu dumnezeeiasca faja,
D e la viaja trecatoare, se muta-n etem a viaja!

Trei fecioare stind sa spele trupul sfint al Celei Sfinte,

Au purees plinirea faptei, desbracindu-1 de vestminte.
Dar lumina-atit de vie, ca iegind dintr-o zapada,
Isvora mereu din trupu-i, ca nici n-au putut sa-L vada!
Ridicind apoi sicriul scos in plinul diminejii,
Toji Apostolii luminii au pom it cu Maica Viejii...
U n nor alb cuprins-a totul ca-ntr-o ceaja de lumina;
Ingeri mulji li-s-au adaos, §i-o cintare dulce, lina,
S-auzea pina departe, dar pioasa lor gramada,
De§i astfel auzita, nimeni nu putea s-o vada!

Pe cind se-ntrebau iudeii cine cinta, jos sau sus?,

U n Duh rau, ca sa-i asmuta, la ureche le-a fost sj. us:
x,Sint ai lui Iisus discipoli, cari pe umerii lor poarta
In sicriu catre mormintu-i pe Maria care-i moarta!“

Auzind aceste zise, cei cu minjile nauce,

Au sarit atunci spre Maica Rastignitului pe Cruce,
Toji calauziji de diavol..., Dar, cind unul a fost pus
Miinile pe sfint sicriul Nascatoarei lui Iisus,
Miinile i-se uscara pin-la coate, §i, uscate,
I-au ramas stringind sicriul Celei Pururea Curate,
Pe cind Ingerii de faja, au orbit pe toji acei
Ce sarisera cu ginduri mi§ele§ti in calea Ei!

Spaimintat atunci, iudeul zis-a tare: „Petre Sfinte,

§i eu te-am scapat odata, daca-Ji mai aduci aminte,
De-un iudeu in grea minie care-ji in§facase ceafa,
Cind Iisus era-n Sinedriu, stind sa-L judece Caiafa!

268
Daca-p aminte§ti dar, Sfinte, picatura mea de bine,
Pe-al tau Dum nezeu acuma roaga-L §i tu pentru mine!...“
„Mi-amintesc, — raspuns-a Petru, —dar nu-p pot fi de folos
D ecit numai daca insup crezi in Maica §i-n Hristos!“
„Cred in Maica Lui Prea sfinta!, — a raspuns acel iudeu,
§i-n Iisus cred ca e Fiul Unicului Dumnezeu!...“
§i zicind a§a iudeul, nu minjeau a lui cuvinte,
Ci, primind Lumina Vie, in Iisus credea fierbinte!
Atunci, liberind sicriul, miinile-i cazura grele,
Dar ramasera uscate, fara viul, viepi-n ele!

Sflntul Petru-i zise-ndata: „De-p vrei trupu-ntreg iar viu,

Crezi in Fiul Maicii Sfinte §i saruta-al Ei sicriul.
Ceea ce facind iudeul, s-a S c u t bujor la fa|a
Ca, pe loc, a sale braje au primit in ele viaja!

§i mai zis-a Petru, dindu-hramura de palmier,

Ce I-a fost adus-o Sfintei Ingerul Gavril din Cer:
„Ia aceasta ramurica §i s-atingi cu ea pe ploape
Pe top cei ce orbi ramas-au, cari acum ip sint aproape
§i top cei care vor crede, vor primi Lumina Vie,
Cei ce nu vor vrea sa creada, orbi vor fi pe ve§nicie!...“

§i-au urmat apoi prea-dreppi drumul lor, nu S r a plingeri,

In acela§ nor de ceaja §i-n acela§ cor de Ingeri...
Au depus sicriu-n cripta, unde umbra §i racoare-i,
§i-au ramas apoi trei zile streaja Pururea Fecioarei.

In a treia zi de-amiaza, cu 0§tirile-I de sus,

A fost coborit la cripta iara§i Dumnezeu-Iisus,
§i gasind pe-ai Sai apostoli avind ochii plini de roua,
Binecuvintind soborul, a grait lor: „Pace voua!“...
Prunci de laptel... D e ce plingep?...Va mai trebuie povaja?
Au nu §tip ca Ea nu-I moarta? Ca Eu sint Isvor de viaja?...‘
§i-n clipita urmatoare, ca strigat, veni-nainte-I
MIHAIL din Cer, cu sine fiind sufletul Preasfintei...

Iar Iisus a zis indaS: „Scoala, Maica §i fii Vie,

Glorios Altar §i Templu Cerului in Ve§nicie!
Cum nu Te-a atins in viaja nici un strop din ce e tina,
Fara putrezire trupul sa-p stea-n ve§nica lumina!...“

269
§i de-ndata, Preacurata deschizind a Sale pleoape
§i vazind intreg soborul §i pe Fiul Ei aproape,
A suris precum suride un copil care se §tie
Adorat de-ai sai, §i-n lacrami, zis-a: „Doamne, Slava J ie !“
§i cu-acela§ trup din lume, mai curat decit top crinii,
Nascatoarea Nemuririi §i-a Izvorului Luminii,
Insopta de-ai Sai Ingeri ce cintau in cor mereu,
A suit cu Dumnezeu-I catre Tatal-Dumnezeu!

Oastea Cerului vazind-o stralucind ca Aurora,

Zis-a: „Iata-Imparateasa fara gre§ a tuturora!
Portile sa le deschida, sa primim cu SJava-anume
Pe-a luminii Maica Sfinta care-i mai presus de lume,
Ca din pintecele Sale, rasturnind a firii legi,
S-a nascut Biruitoare — Mintuirea lumii-ntregi!...“

§i rasuna slava toata de cintari, de Preamarire,

Fiind nunta Preacuratei §i-a Miresei fara Mire,
Intru bucurie sfinta cum in Cer mai nalta nu-i
§i cum n-a mai fost vre-odata de la-ntemeierea lui!

Basmele ce leganat-au fiece copilarie,

Ne-au grait despre fintina cu izvor de „apa vie“,
Dintru care Fe|i-Frumo§i, cu primejdii grele-foarte,
Qjiva stropi putind sa scoata, inviau pe morji din moarte!

O, de cite ori, sub vraja basmelor cu-a§a cuvinte,

La-nvierea cu-acea apa, n-am plins lacrima fierbinte,
Lacrima de bucurie ce-mi curgea zorit pe faja,
Cind, stropip cu „apa vie“, morpi se trezeau la viaja!

§i-au curs anii cu duiumul... Brumariu acum mi-e parul,

§i, din cite viata minte, cunosc astazi Adevarul:
Ca Tu, Maica Preacurata §i de-a Pururea-Fecioara,
E§ti fintina ce-nviaza pe cei morp, sa nu mai moara.
Fiindca pintecelor tale Cerul le-a fost dat sa poarte,
Nesfir§ita „Apa Vie“ ce da via|a fara moarte! In. 4j o , 1 4

O, Prea fericita Maica §i Mireasa fara Mire,

Mama lumii muritoare Care-o-mbraci cu Nemurire,
Stralucita-Imparateasa care sa ne mintui pop,
§i, mai stralucita-n Ceruri decit Serafimii top,

270
Dac-am plins sub vraji de basme, cum sa nu ne curga, mii,
Lacramile, spre-a ta Slava, ca, din morp, aevea vii
Tu ne faci pe top cei care, -in vegmint de Liturghie,
Insetap venim la tine sa-p, sorbim din „Apa V ie“?...
Da, sa curga-a noastre lacrimi se cuvine, calde, grele,
Ca schimbate-n diamante, Tron sa-p faurim din ele,
Sa tronezi pe el in Ceruri, §i din stralucirea-i, poate,
Sa se-nal{e Liturghia sufletelor noastre toate,
Inchinindu-se tot insul Dumnezeului tau Fiu
§i Fintinei cu -„Apa V ie“, in etem itate viu!

Slava J ie Cea de-apururi Sfinta Maica §i Fecioara,

Ca dintre comori rodit-ai cea mai fara prej Comoara,
Izvorind Lumina Lumii, ca-ntunericul sa fie
Pus pe fuga dintre oameni in a morpi-Imparape!

Cum din zorii diminepi na§te soarele mereu,

Tot asemeni Tu nascut-ai pe Hristosul Dumnezeu,
Rasarit in faja Carui, in de-alungul §i de-a latul,
Fug gonite de lumina-I negurile §i pacatul!

O, de ne-njeles minune! Q nd a mai vazut vecia:

Fructu-amestecat cu floarea, nagterea cu fecioria?!
Q ta slava pentru lume, cita negraita fala,
Ca-nrudindu-se Treimei Celei supra-fiinpala,
Fiica Tatalui sa deie, Mama Fiului, §i-aleasa
Dintre toate-a ei fecioare, pentru Sfintul Duh Mireasa!

Mai-nainte ca pamintul tu sa-1 calci, primindu-i seva,

Sfaramat-ai capul celui ce-a-n§elat pe-Adam §i Eva,
Caci ai fost Gradina-nchisa, intru care nicidecum,
§arpele cel rob trufiei nu putea sa-§i faca drum!

Mai-nainte deci ca-n ochi-p sa-nfloreasca liliecii,

Fost-ai Fiica Acelui Tata mai-nainte de top vecii.
Caci din pintec sterp la viaja tu venind, aveai tot harul,
Cum in scoica stralucegte plin de dar margaritarul!

Preafrumoasa, Preacurata inainte Mergatoare,

Celui care umple Cerul §i pamintul vegnic Soare,

271
Curcubeu cum ochii lumii nu vazut-au curcubeu,
Sfinta Sfintelor §i pintec nascator de Dumnezeu,
lata cum, prin tine, lumii, — sau mai bine, celor buni,
Li-s-arata peste fire, Cea mai mare din minuni:
FIUL, care Om se face, dar ramine Dumnezeu,
M AM A care na§te Fiul, dar Fecioara sta mereu;
FIUL care-n Cer cunoa§te, Viu, pe Tatal Bun §i Sfint,
Iar pe Mama fara seaman o cunoagte pe pamint.
Dar in Cer, unde e Tatal, nu e Mama totodata;
Pe pamint unde e Mama, iata ca nu-ncape Tata!

Au, sa vada, pin-la tine, lumii cind i-a mai fost dat:
Fiu ce nagte fara tata, mama fara de barbat?
Cind a mai vazut pamintul: rodul far-de radacina,
Na§tere fara saminja; fara foe fiind lumina;
Riu fara izvor, ce curge gilgiind de Apa Vie, '
§i, sa stinga setea lumii, nu mai seaca-n ve§nicie?
Toate-acestea, Maica-Sfinta ce calcat-ai tina lumii,
Dumnezeu numai prin Tine, sa le vada, le-a dat lumii!

Mai presus de Ingeri-Sfinta ce nascut-ai fost de oameni,

Stind sa na§ti Izvorul Viepi, tu cu Dumnezeu te-asameni,
Ca-ai nascut in timp, Fecioara Preacurata-n veci Marie,
Pe de Dum nezeu Nascutul in afara de vecie.
Iar in Cer El, Maica Sfinta, sint cutremurat cind scriu,
§tiu ca: S-a nascut din Tatal §i ca: Jie-Ji este Fiu!
Ca-ntre Tatal §i-ntre Tine,— amindurora supus,
D e la Ceruri fost in lume §i la Ceruri iar adus,
Sta Iisus, — „Odrasla-soare“ — linga El stind Tu, femeie,
Nestemata fara seaman ce prin Dumnezeu scinteie!

Taina mai presus de fire e§ti, ce lumea o-nfioara,

Ca: Fecioara,— e§ti §i Maica: Maica e§ti, §i-n veci Fecioara!
Cel mai fara seaman Templu te-are Cerul §i pamintul,
In care sala§luit-a insu§i Dumnezeu-Cuvintul!

Nascatoare de Lumina dincolo de vegnicie,

Tu e§ti „semnul“ despre care Isaia-n cartea-i scrie:
„Cata pe pamint §i-n Ceruri, omule-n vecii, te-ndemn,
§i nu vei gasi asemeni cu acesta inc-un semn!...“ Deut. 4,32

272
Dupa cele din Scriptura tu e§ti, Maica Preacurata,
U§a Templului ce Domnul catre Iezechiel arata:
„Incuiata va ramine u§a-aceasta cum pe veci e!
Nimanui se va deschide; prin ea nimeni nu mai trece,
Caci intrat-a prin ea Domnul neamului lui Israel
§i-n a vecilor vecie va sta-nchisa dupa El!...“ Ez. 44,2,3
„Cine este-aceasta oare, uluip au zis profepi,
Care se ivegte lumii — Dar — ca zorii diminepi?...“ Qnt. Cint. 6,’

„Cine este-aceasta?!“, — iata ce-ntrebare „Vazatorii“

Cei ce vad prin intuneric, peste veacuri, prin top norii,
§i-au fost pus, vazindu-p chipul cu milenii mai-nainte,
Cea mai casta-ntre fecioare, Cea mai Sflnta dintre Sfinte;
Ca, Tamiie-n veci aprinsa fost-ai narilor Satanei
§i de-apururea Oglinda fara pata neprihanei!

Limba omeneasca nu e §i nici nu va fi vre-odata,

In masura sa graiasca jalea ta nemasurata
Ce-ntre oameni ai purtat-o cum nu-i mama sa mai poarte,
Pentru Fiul tau dat morjii, scapind morjii de la moarte!
Iata prejul fericirii ce etern o gu§ti in Cer,
Ca, jertfindu-p astfel Fiul, -fiii-Ji oameni nu mai pier!

La-nceput, zidit de Tatal, cu Dumnezeiasca fire,

Prin fem eie Omul pierde daruita-i nemurire,
Dar apoi, — dupa durerea §i adincile-p suspine,
Iata: Viaja fara moarte tot printr-o fem eie vine...
Scara, minunata scara, caci prin ea — cum alta mi e,
Dum nezeu in om coboara,— omu-n Dumnezeu se suie!...

Top luceferii din Ceruri, soarele §i, luna plina,

Sint lumina-ntunecata linga marea ta Lumina!
Fericip sint Heruvimii care in Cer, — nepieritoare,
Pot vedea Dumnezeiasca §i Eterna Ei splendoare!

Crinilor nu s-a dat harul ce primit-ai tu, femeie,

Nascatoarea Celui care toate-ncepe, toate-ncheie,
Ca-ntre crini, e§ti mai curata ca zapezile din ei,
§i fara de-asemanare e§ti pe veci intre femei!
Slava pe, Preacurata ce cu sorii te-mpresori,
Care stai pe Tron de-a dreapta Dumnezeului Trei Sori,
Fiecare-avind in tine, dintre noi, pe Cea-aleasa:
Tatal fiica, Fiul Maica, Sfintul Duh in veci Mireasa!
Slava Jie Maica Sfinta §i Fecioara Preacurata
Carei Ingerul adus-a vestea cea mai minunata,
Ca zicind lui: „Fie mie precum ai grait cuvintul“, Luc.l,3«
Faci pe Domnul ca sa schimbe Cerurile cu pamintul!
Slava Jie, Nascatoarea Dumnezeului-Iisus,
Ca pe Tron de-a dreapta stindu-I e§ti de Ingeri mai presus.
Si cu mult mai stralucita decit insi§i Serafimii,
Bucurie-n vegnicie fiind Tronului Treimii!

BIRUITUL DE FEMEIE

Din adincul intuneric unde i-a placut sa stea,

Lucifer cel fost luceafar, azi intunecata stea,
V ede toata stralucirea zburatorului alai
Intru care Preacurata cu Iisus plutesc spre Rai...

Ochii negrului arhanghel scapara scintei de ura,

Ca-n adincu-i clocotegte ura fara de masura
Impotriva Maicii Sfinte §i-a slavitului Ei Fiu,
Pentru-ca, el morji dorindu-I, — Ea e Vie, El e Viu!

Unde-i oare bucuria ce-a sim|it-o cind Iisus,

Pironit prin iscusinja-i, se stingea pe Cruce pus?...
Unde-i chiotul ce-n diavol rasuna, cind Sfinta Mama,
Martora la chinul Crucii, nici nu mai putea sa geama...

p i uitase-atunci ca-n chinul lui Iisus, nespus de greu,

Indurind murea doar omul, nu murea §i Dumnezeu...
Precum un copac: cu raze poleit fiind de soare
§i-un om vine cu toporul, din tulpina sa-1 doboare,
Nu cu aurul pe sine 1-ar taia, cum i-ar fi placul,
Caci el razele nu taie, ci taiat e doar copacul!
Dumnezeu-Iisus pe Cruce parind lui de-a pururi stins,
A fost undija in care insugi diavolul s-a prins,
Caci rascumparind prin jertfa-i vii §i morji, Cerescul Fiu,
Lucifer murea, nu Domnul, — iaijul raminind pustiu!
Prin scuipajii ce-n obrajii lui Iisus aflat-au vad, I Cor. 15,27,22
S-au §ters lacramile celor care aveau sa geama-n iad Fapt.17,37
Iar prin paminteasca moarte care pe Iisus inghiaja, Rom.8,77
Neamul lui Adam din moarte, ridicat era la viaja. I Cor.6,7 4

274
Lucifer acum aude inc-odata, ca prin vis,
Vorbele ce lui §i Evei, Ziditorul le-a fost zis:
„Intre tine §i femeie, dugmanie-n veci sa fie,
Seminjia ta urind-o a femeii seminjie.
Ea zdrobi-va jie capul,— sub calciiu-i sa ramii,
Iar tu, cu veninul morjii, vei impunge-al ei calciiL Gen.3,75
Aminte§te-Ji iar Satana — rivnitor de Tron mereu,
Ca, pe cind sta inca-n Ceruri, L-a-ntrebat pe Dumnezeu:
— Doamne, de Te-oi intreba, sa raspunzi oare Tu sta-Ve
Cui vei harazi lumina ce pastrezi sub Tronul Slavei?...
— Vino §i-l vezi!, zis-ndata Dumnzeu, stind sa-i arate,
Pe Cel ce rascumpara-Va ale lumii-ntregiipacate...
Iar cind el vazut-a Faja Vegnicului sfint „Cuvint“,
Ingrozit, a zis in sine, punind faja-i la pamint:
MNe-ndoios, Acesta este Messia, sub Care-n iad,
Impreuna cu top prinjii neamurilor am sa cad!... Apoc.20,70

El e-Acela despre care Isaia scrie-n carte“:

vNimici-va El deasemeni §i pe ne-ndurata moarte!
In colibile umile, Milostiv catind a merge,
D e pe faja tuturora lacramile le va gterge!... Isa.25,s
Apoc.20,;-*
Apoi Lucifer cite§te ce-n Apocalipsa-i scrie
Marele loan apostol lui Iisus in ve§nicie:

„...§i s-a aratat in Ceruri ofemeie-n strai de soare,

Cu de stele grea Cununa §i cu luna sub picioare. Apoc.12,7
§i fiind ea-nsarcinata, chinuindu-se sa nasca,
lata un balaur mare ca-naintea-i gura-§i casca,
Vrind ca sa-i inghita pruncul care, dupa ce s-o na§te,
Toate neamurile lumii cu toiag de fier va pa§te!.. Apoc. 12,2—5

§i-adincit in triste ginduri, vechiul iadului balaur

Pune-n cumpana puterea-i cu: ce poate-al lumii Faur,
§i-n|elege cit de mica e puterea-i §i slab ce e,
Cind a capului zdrobire vine-i astfel prin femeie!...

(Caci fem eia despre care astfel proorocii-au spus,

E Fecioara-n veci Maria, Nascatoarea lui Iisus!...
Sau Biserica Lui insagi de-i acea femeie,— fie,
Caci Biserica se nagte prin Fecioara-n vegnicie,
§i Biserica, Maria, a ramas de-a pururi Vie!)

275
„...§i s-a aratat in Ceruri o femeie-n strai de soare,
Cu de stele grea Cununa §i cu luna sub picioare...“ (pagina 275)

276
§i Balaurul cite§te, plin de spaima, mai departe,
Despre sine ce se scrie in aceeagi sflnta carte:
„...Am vazut apoi un Inger coborindu-se din Cer,
Care-n miini avea o cheie §i un mare lanj de fier.
§i prinzindu-1 pe balaur, 1-a legat pe ani o mie,
Ca sa nu mai fie slobod cu §tiuta-i viclenie,
Mrejele sa gi-le-ntinda cu minciunile lui toate
§i cu ele-n veci sa prinda ale neamurilor gloate“... Apoc.20,i—3

Sta balaurul pe ginduri, in amaraciune vie:

„S-a-mplinit o mare parte din ce scrie-n profejie...
Ceea ce-mai va-urmare,— dupa Cel cu Noua Lege,
Ar fi dar sa se coboare cel cu lanjul sa ma lege?!
O, nu, nu! Mai am putereL. Mi-oi urma-ntre oameni danjul
§i vedea-voi pin la urma daca nu-i sfarim eu lanJulL."
§i Satan cu gura plina de-nverzite-albastre spume,
Sub nimicitoare ginduri, nevazut, s-arunca-n lume... Apoc. 12,12

CUM MOR APOSTOLII

Anii tree §i tree decenii peste lume, iar Cuvintul,

E saminja care parca pe pamint o poarta vintul;
§i din fiece graunja pe pamint manos cazuta,
Iese-un spic de boabe pline, — pentru una dind o suta. Mat. 13,19—23

La Iisus, de pretutindeni, vin flaminzii §i-nseta|ii,

Vin mereu sa I-se-nchine cergetorii gi-imparajii.
Numele i-L cheama-n lacrami cei ce ieri i-au fost vrajmagi;
Cei smeriji, vin sa se-nal^e; umiliji vin cei trufagi,
Caci Apostolii luminii, fiecare pe-a Lui urma,
D e pe cit pamint strabatu-1, miei gi oi aduc in turma.

Insa nici Satan nu doarme, ci, pe unde calca ei,

Impotriva lui aduna miei gi oi, ajija lei,

277
Tigri-ajija sa-i sfigie, — §i, precum a spus Prea-Naltul,
Cad Apostolii sub ura, pierind unul dupa altul,
Fiecare stind sa poarte printre oameni mai grea Cruce,
Dupa cit mai greu in viaja e gi rodul^ce-1 aduce.
lata dar cum moare Petru: Venind Ingerul, i-a spus
C-a rodit destul in viaja §i Iisus il cheama sus.
Merge deci la Roma Petru, dar aici prigoana-i crunta
§i cregtinii, pringi cu droaia, merg la moarte ca la nunta.

Frajii insa vin la Petru gi-1 indupleca prin ruga

Sa se mintuie pe sine, din Cetate el sa fuga.
Dar cind pe-a Cetajii poarta Petru iese catre viaja.
Din afara, vrind sa intre, sta Iisus in a lui fa$a...
„— Doam ne, unde mergi?“ intreaba cel ce nu voia sa moara,
„— Merg la Roma, ca, pe Cruce, sa ma sui a doua oara!“

§i-a pierit Iisus in clipa cind acestea i-le-a zis,

Iar Apostolul cel mare se freca la ochi: „E vis?“,
O, dar nu visa,— gi Petru, plin de rivna gi-a-ntors pagii,
Sa-gi primeasca moartea crunta ce i-o soroceau vrajmagii.

I-se dete chinul Crucii, cum avut-a gi Hristos,

Insa el ceru sa fie rastignit cu capu-n jos,
Sa pot astfel vedea Cerul gi s-agtept al mcrjii somn
La picioarele Acelui care mi-e stapin gi D om n“!

Iar surisul ce pe fa{a-i, cind murea, plutea ca-n vis,

Sta s-arate tuturora ca vedea Cerul deschis!
§i cei ce plingeau la Crucea marelui intre martiri,
Vad zburind in juru-i Ingeri cu cununi de trandafiri.
§i mai vad pe Petru insagi cel batut pe Cruce-n cuie,
Trup eteric, intre Ingeri, catre Cer in zbor ca suie!

Ei, — intiiul dintre oameni, zis-a spre Cerescul Fiu:

„Tu, Hristos egti, egti Fiul Dumnezeului cel Viu!“, Mar .8,27
Iar Iisus, i-a zis: „Ferice egti tu Simon, in vecie, Luc.9,20
Ca doar Tatal M eu din Ceruri Ji-a fost spus aceasta Jie!
§i eu zic ca tu egti Petru gi pe-aceasta piatra tare
Voi zidi-nebiruite a Bisericii Altare“! Mat.16,77,2

278
§i-ntrucit el fmplinise pe pamint ce vrut-a Domnul,
Pe pamint lasa pamintu-i, dupa chin, sa-gi doarma somnul,
Pe cind duhul lui sburat-a catre Cer, — lumina vie,
Cheia Raiului s-o poarte in adinca vegnicieL. Mat.l6 ,19

In aceeagi zi cu Petru, — pe Iisus avind liman,

S-a suit la Cer gi Pavel, — al Cuvintului titan;
„Vasul cel ales“, — in viaja, cum i-a zis lui chiar Iisus,
Uriag intre Apostoli prin rodirea ce-a adus. Fapt.9, is

Dupa ce-a stat ani in lanjuri prin Cetaji gi pe corabii,

Fu sortit sa-i taie capul ascujigul unei sabii,
Cind mai face o minune, cel ne-asemuit in fapte,
Caci — paginul cind il taie — curge singe gi-apoi lapte.

Dar cazindu-i de pe umeri, capul i-a saltat ne-frint,

D e trei ori pin-la-nalpmea trupului de la pamint,
Ca gi cind prin trei matanii el slavea Treimea-n gir,
Atingind mereu pamintul cu-a lui frunte de martir!

Crunt a suferit gi Filip de la cei de vechea lege:

I-a fost dat lui sa legine sub bataia cu ciomege;
Improgcat a fost cu pietre de nenumarate ori;
S-a fost istovit de foame gi-a zacut prin inchisori;

La laropoli, pe uli|i, cu fringhii legat de git,

Ca pe-un hoit fara suflare idolatrii 1-au tirit,
Dupa care incheindu-gi martiragiul lui sub soare,
Moarte i-au fost dat calaii, spinzurindu-1 de picioare,
Glesnele lui amindoua sfredelindu-i cu biirghiul,
Chin grozav, avind menirea: cit mai greu sa moara viul!

Infricogator pamintul a gemut atunci sub cei

Care se-nchinau la idoli socotiji ca „dumnezei“,
§i crapind pina-n strafunduri, — de minie sflnta semn,
A-nghiJit mulji din calaii spinzurarilor pe lemn.
Trei lumini pierzind pamintul, s-au aprins in Cer tot trei,
§i-acum ceasul Vegniciei bate gi pentru MATEI,
Insa nu fara iubirea ce I-o poarta-n Ceruri Hrist
Va sa paraseaca lumea cel dintii Evanghelist.

279
Trei lumini pierzind pamintul, s-au aprins in Cer tot trei,
§i-acum ceasul Ve§niciei bate §i pentru MATEI,
Insa nu fara iubirea ce I-o poarta-n Ceruri Hrist
Va sa paraseaca lumea cel dintii Evanghelist.

Mai-nainte insa iata, — pin-a nu fi batut ceasul

Ca spre Ceruri sa se-nalje dupa ce §i-a-nal|at glasul,
Dumnezeu ca prune s-arata, §i-ntinzind lui un toiag,
Zice blindului Apostol, — Cerului atit de drag:
„,Ia acesta §i sade§te-l in Cetate la Mirmina,
Unde-n sufletele toate n-a patruns inca lumina!“

§i luind Matei toiagul, in Cetate, cu alji clerici,

L-a sadit in faja u§ii unei lui Hristos Biserici,
Cind, minune-adevarata: a-nverzit toiagu-n soare,
I-au crescut indata ramuri, ramurile prins-au floare,
Floarea leaga, miresmata, legatura face rod,
Rodu-1 gusta cei de faja §i-al cetajii-ntreg norod.
Virfurile acelor ramuri picura de miere inursa,
Fiecare vrind s-o guste §i dorind-o mai mult cursa.
Iar copacului-minune, din adinca-i radacina,
Murmurind incepe-a curge un isvor cu apa lina,
Apa dulce ca §i mursa, — §i din care rod §i apa,
Cine gusta, bea lumina §i din intuneric scapa.

Dar Matei urma sa piece... Luminase Mezi §i Parji,

D e Iisus in ve§nicic sa nu poji sa-i mai desparji.
Intre cei ale§i de Domnul, implinise totul jos;
Evanghelia lui scrisa, e comoara lui Hristos.
Din ea-n veacuri sa-njeleaga neamurile lumii-ntregi
Ceea ce-n viltoarea viejii fericit e§ti de-n|elegi!

§i Matei sflr§indu-§i brazda de arat cu sfintu-i plug,

Ca s-o-ngra§e cu cenu§a-i spre rod mult, e ars pe rug!
e

Plin de har intre Apostoli, straluce§te §i TADEU:

Duce-n §apte jari credinja intr-un singur Dumnezeu.
Tot ca §i Matei, ogoru-i nu mai slab in sirg ara,
Pina ce e pus pe Cruce in Cetatea Arara,
Unde i-se curma firul paminte§ti-i sale vieji,
Spinzurat fiind pe Cruce, cind strapuns e de sageji.

280
TOM A e batut naprasnic si tirit in lung pe uliji,
Dupa care idolatrii il ucid cu-ale lor suliji.
Dar aceasta se-mpline§te numai dupa ce, sub Cruce,
Viei.Domnului mladija, roada de nespus aduce,
Caci el, predicind cuvintul intre rai, spre-ai face buni,
Savir§e§te, — cre§tinindu-i, — zeci §i sute de minuni,

§i-astfel glasul lui rasuna — toaca sfinta, — ani §i ani,

Printre Mezi §i Per§i, de-a valma, printre Parji, printre Hircani...
Pina ce-a facut ca-n Legea lui Hristos sa se mingle
§i-acei Magi ce I-au dus daruri: aur, smirna §i tamiie.

MATHIA, ce-ntre Apostoli nu rodit-a mai pujin,

Ca un mucenic-luceafar, moare-n fara margini chin.
Dupa ce-n Iudeea toata, cu de la HSUS putere,
Surzilor le da auzul, orbilor le da vedere,
Lepra o tamaduie§te, mujilor le da cuvint,
§i pe morp ii inviaza cind li-se sapa mormint.

M ARCU, — fire mingiioasa, — cel mereu cu ochii tri§ti,

Lui Iisus, cu cinste stindu-I intre-ai Sai Evangheli§ti,
Propovaduind cuvintul printre cei cu suflet gol,
In Egipt, Acvileia, Livia §i Pentapol,
E legat de git, cu funii §i, pe pietre coljuroase,
E tirit pina ce-i cade toata carnea de pe oase,
Apoi biata lui faptura strinsa toata la un loc,
D e cei ce credeau in idoli, pin-la scrum e arsa-n foe!

Dupa crunta far-de-lege, a cazut din Cer o ploaie,

Insa nu cu stropi de apa, ci cu pietre §i pietroaie.
Soaj-ele §i-a stins lumina; s-a cutremurat pamintul;
Ziduri mari, de-alung §i latul, §i-au surpat a§ezamintul,
Omorind pe mulji atuncia din norodul pacatos,
Care-au fost ucis pe Marcu, Trimbi|a§ul lui Hristos.

IACOV e silit sa faca ceea ce n-a vrut Iisus,

Adica-mbrincit sa sara de pe Tem plu-n gol de sus. (
§i-n caderea lui pe pietre, — top dorindu-1 jertfa noua,
El i§i fringe mina dreapta §i picioarele amindoua.
Dar vazind ei ca nu m oare, — un iudeu de om enie,
C-un pilug ii crapa |easta, adormindu-1 pe vecie!
Insa pin-a fi acestea, — cum minuni facea §i el,

281
Unul dintre cei ce-1 poarta catre clipa cea din urma,
In genunchi botez !i cere, §i-l prime§te-a Crucii turma.
Fapta ce-i aduce §i lui a martirului cununa,
Caci i-se zdrobe§te capul cu-al lui Iacob impreuna!...

Chinul Crucii, lung indura §i Apostolul ANDREI,

D e la cei ce dadeau jertfe idoilor „dumnezei“!

E legat de ea cu funii §i de muni §i de picioare,

Cit mai indelung sa fie chinul lui pina ce moare;
Dar el, cmd vazut-a Crucea, zis-a-n chip straluminos:
Salut, Crucea Preasfinjtita prin martirul lui Hristos,
Ce primit-ai drept podoaba oasele-I crucificate,
Ca sa stralucegti §i Sfinta sa fii in etem itateL.

Pin-a nu fi stat pe tine pironit in trup Cuvintul,

Tu erai cea mai cumplita groaza de pe tot pamintul,
De-atunci insa, Cruce Sfinta pe care-a murit Dulgherul,
J i se-nchina tot pamintul §i te preamare§te Cerul.
Pentru cei ce cred in tine §i prin tine vor sa moara,
Binefacere eterna e§ti, §i fSra de prej comoara!

Astfel, §i eu vin la tine, fericit acum, nu trist,

Ca sa ma primegti in braje, ca Apostol al lui Hrist,
Caci eu te-am iubit fierbinte, mai presus de adorare,
§i-am rivnit intotdeauna a ta dulce-mbrap§are...

Cruce mult inobilata ce vei straluci mereu,

Frumuseje-avind prin trupul Fiului lui Dumnezeu,
Mult dorita, mult iubita, fSr-odihna cautata,
Ia-ma astazi dintre oameni, Cruce Sfinta, mie data.
§i ma-ncredinjeaza insaji, prin al morjii tale somn,
Celui ce mi-e-n ve§nicie Stralucit Stapin §i Domn.
Ca rascumparat prin tine de Iisus, — sa ma primeasca
D e la tine, Cruce Sfinta, in Lumina Lui Cereasca!“

§i zicind a§a, fierbinte, pe cind faja lui straluce,

S-a lasat fara vestminte ca sa fie pus pe Cruce...
D oua zile-a stat el astfel strins fiind legat cu funii,
Ziua primind nimb de soare, noaptea primind nimbul lunii,
§i-n aceste doua zile predicind el, — mii de in§i,
Au stat graiul sa-i asculte, ca fiind de-o vraja prin§i,

282
§i-n aceste doua zile predicind el, — mii de in§i,
Au stat graiul sa-i asculte, ca fiind de-o vraja prin§i,
Iar a treia zi muljimea, — uragan tumultuos,
Liberat cerind sa fie slujitorul lui Hristos.
A venit cel ce-i vrea moartea, — poruncind el cu tot zorul
Sa deslege rastignitui, dupa cum cerea poporul.
Dar Andrei, vazind pe-acela, raspicat §i-a spus cuvintul:
— D e ma scoateji de pe Cruce, — viu nu mai ating pamintul!
Dintre oamenii Jarinii, eu pe Cruce vreau sa pier,
Fiindca vad Slavitu-mi Rege ca m-a§teapta sus in Cer!“

Braje tari vrind sa-1 deslege pe cind el acestea zice,

Cad in jos cum cade plumbul, fara sa se mai ridice,
Iar Apostolul, pe Cruce, roaga-se cu-adinc suspin
Catre-al sau Iisus, — cum spune fericitul Augustin:

„Doamne, nu-mplini dorinja celor care jos ma vor;

Sa nu-ngadui, de pe Cruce, viu, cum cer ei, sa cobor.
Ca-i destul de cind Tu darui trupul meu, mereu ne-nfrint,
Infruntind toata ispita viejuirii pe pamint.
L-am purtat atita vreme, covir§ind fiinja mea,
Ca doresc sa scap azi, Doamne, de povara lui prea grea.

Am luptat cu-ale lui pofte, Tata mult indurator,

§i l-am biruit intr-una, ca mi-ai dat Tu ajutor.
Dar acum Te rog, Parinte, curma-mi lupta cu ne-nfrintul
§i pamintul lui Tu lasa-1 sa-1 pastreze in el pamintul.
Sa mi-1 dea la judecata cea din urma ce-ai s-o porji,
Q nd vor invia din moarte trupurile celor morji.
Ca sa-§i ia §i el rasplata pentru partea lui de bine,
Ca, luptind cu-a viejii pofte, s-a fost biruit pe sine!

Astazi insa, Doamne Sfinte, fa Te rog, in a§a fel,

Ca sa nu-mi mai poata Jine sufletul inchis in el.
Ci sa sboare catre Tine, liberat de-ale lui jerne,
O, Isvor, sublim al viejii desfatarilor eterne!...“
A

Incheind aceste zise, — o lumina orbitoare,

L-a cuprins cu-ntreaga Cruce, de la cap, pin-la picioare.
Iar cind a pierit lumina rastignitului stingher
Sufletul din el sburase catre Dumnezeu la Cer.

Tot ca §i A N D R EI pe Cruce, dupa fapte de temei,

D e nespuse chinuri, parte are §i VARTOLOMEI:

283
A

In cutremur plin de spaime, sub pagini pamintul crapa,

§i-nghipnd pe mulp adincul, — marele Apostol scapa...

Duce-n Siria Cuvintul, cum §i-n Asia il duce,

Unde mulp pagini inva|a sa cinsteasca Sfinta Cruce,
Pentru care, jdolatrii cei ce nu-1 vor pe Hristos,
Pe Vartolomei ucidu-1 spinzurat cu capu-n jos...

Mai, intii insa paginii imprejurul lui gramada,

Crunta ploaie de pietroaie fac asupra lui sa cada.
Apoi ei, vazind ca Sflntul nici nu geme, nici nu plinge,
De§i trupu-i gol, intregu-i numai p§nituri de singe,
Ca sa moara, inceteaza de-a-1 mai bate cu pietroaie,
§i, de pielea-nsingerata trupul Sfintului jupoaie.
Dar cum el nu moare inca, — cel ce face pe casapul,
Cu-n cupt taios ca briciul, intr-o clipa-i taie capul!

Cei care credeau fierbinte ca Apostolii nu mint,

Ramagijele lui pus-au intr-o racla de argint,
Dar paginii, luind racla, o svirl-ntr-al marii val,
Ca sa nu mai iasa Sflntul niciodata la vreun mal.

Insa cum in acea racla era un mai scump tezaur,

Decit orice nestemate §i decit al lumii aur,
Dumnezeu, din fundul marii a saltat-o de istov,
§i-n Sicilia a dus-o, pe-al Lipariei ostrov.
Unde moagtele Preasfinte ingropate-au vrut sa fie,
Ca, din ele sa rasara mai apoi vija de vie.
§i-unde mulji bolnavi, de chinuri au putut apoi sa scape,
Gustind rodul ce-1 da vi|a de pe malul celei ape.

Doar IOAN, — cel care poarta ca Evanghelist Cununa,

Propovaduind pe Domnul, a murit de moarte buna,
La-ndelunga batrineje, plins de credincioasa-i turma,
Din cei doisprezece-Apostoli lasind lumea, cel din urma.
Dupa ce primise insa de la Cer de mila semn,
Sub Domipan ce-1 svirle-n clocote de undelemn.

Dar din care clocotire, al soborului luceafar,

Ca sa scrie — Apocalipsa mai apoi, — ie§it-a teafar...

284
Dar din care clocotire, al soborului luceafar,
Ca sa scrie — A pocalipsa mai apoi, — ie§it-a teafar... (pagina 284)

285
Astfel au murit alegii cei in cari Iisu§ a pus
Har Ceresc, ca ei sa umple Iumea-ntreaga cu Iisus.
Caci, spre-a fi-n a Lui iubire, i-a ales Iisus pre ei,
Mai nainte de-a se pune lumii-acesteia temei.
§i-n a Lui injelepciune cum nu-i alta de adinca,
In Hristos sa aibe Harul, de pe-atunci a dat lor meal

(Celor ce cu El in inimi din aceasta lume piqr,

Daruindu-le comoara pentru ve§nicie-n Cer!).

Ei trecut-au, cum tree toate §i din viaja cum toji pleaca,

Dar „Cuvintul“ lor din inimi niciodata n-o sa treaca!

INVATATURILE

„Cerurile §i pamintul, — zis-a celor doisprezece, Mat.24.35

Trece-vor, dar ale Mele zise-n veacuri nu vor trece“! Isa.51,6
Ps.101,36,37
Cine mai putea sa spuna un cuvint atit de greu,
Daca nu 1-ar fi spus gura Fiului lui Dumnezeu?...
Ce semanator vreodata mai avut-au pamintenii,
In afara Lui, — saminja-l sa dea rod peste milenii?...
Din ce bob de griu vreodata coborit in sinul humii,
Mai crescut-a aluatul ca sa umple vatra lumii?...

Astfel de-ntrebari imi tuna, — cind plec ochii-mi pe Scripturi, —

Pline de Dumnezeire ale Lui invajaturi...
Le-au fost scris Evangheli§tii, sa dea lumii fiecare,
Cele mai fara putinJa s-aiba pre| margaritare!

In cuvinte ne trufa§e, El cuprins-a-n scurte rinduri,

Cele mai adinci, mai nalte §i mai necuprinse ginduri...
Scrise de-ar fi fost acestea toate doar din nestemate,
N-ar fi stralucit mai tare in a lor eternitate’.
§i nici dac-ar fi fost scrise cu luceferi §i cu ste^e,
N-ar fi stralucit mai ve§nic ceea ce sta scris in ele.

Caci a lumii nestemate cu luceferii-mpreuna,

Macini§ al uria§ei vremii guri, — pot fi minciuna.

286 *
A

Insa mai presus de-acestea, — sita care totul cerne,

A D E V A R U L arde-n ele gi-ADEVARUL doar etern e!

lata de ce stralucegte, cu asemenea temei,

Fiecare-Invajatura In eternitatea ei...
Sa culegem pentru noaptea sufletului tuturor
Ce e mai de prej in ele gi din fulgerele lor:

„N-adunap comori in lume, — gura Lui a stat sa zica, * Mat.6,;9

Unde molii §i rugina vin la ele §i le strica, LUC. 12,33,34
Unde hopi, — lumii zgura, — Prov.23,4
Le dezgroapa gi le fura. Isa.55,r
Adunap comori in Ceruri, — unde-n veci fiind lumina, Ap.21,6
Nu vin molii, nici rugina gi nici hop nu pot sa vina.
Ca unde-p aduni comoara viepi tale, — pe vecie,
§i-a ta inima lasata tot acolo va sa fie!“

Daca, deci, cit pne viaja, in pamint ingropi comoara,

In pamint va fi lasata §i-a ta inima sa moara.
Sub adinci fiorii milei daca-n Cer aduni tezaur,
Inima ta, pururi vie, fi-va ling-al milei A U R L .

Caci Imparapa Sfinta, (de comornici nepatrunsa)

Este-asemeni cu comoara intr-o Jarina ascunsa,
Ce de-un om fiind gasita §i-ngropata, el se duce,
Vinde toata-a lui avere, — Jarina ca s-o apuce.
§i cu banii pringi in pripa, cumpara cu bucurie, Mat. 13,44
Jarina cu-acea comoara, ca de veci a lui sa fie!“ Apoc.3,rs
§i-a mai zis El despre-aceiagi Sfinta-Imparape, care:
„Este-asemeni cu navodul aruncat in larga mare...
§i prinzind pegti de tot felul, dupa ce e tras la mai, Mat. 13,47,4«
Tot ce-i bun opresc pescarii, iar ce-i rau, arunca-n val...

Astfel la sfirgitul lumii, (pegtele fiind norodul)

Ingerii (fiind pescarii ce vor arunca navodul)
Desparp-vor in dreptate dintre drepp pe top cei rai,
§i-i vor arunca-n cuptorul plin de vegnice vapai!...“ Mat. 13,49,50

Deci: „Vai voua, bogatagi, (t'ericipi top anume),

Cei ce mingierea voastra va luap pe-aceasta lume! LuC.6,24

287
§i vai voua, tuturora ce satui sinteji acum,
Ca veji flaminzi, — cind fi-va sa sfirgiji al viejii drum!...
§i vai voua, cei ce rideji, veselia cind va stringe,
Ca amara tinguire veji avea §i-amar vep plinge!...“ LuC.6,Z5

Ci: „Intra|i pe poarta strimta, — cu zari largi §i fara ceaja,

Cei care rivniji a merge nu la moarte, ci la viaja,
Ca-a pierzarii poarta-i larga §i e lata calea foarte,
§i sint mulji intrind pe ele nu la viaja, ci la moarte.
Dar e strimta poarta Viejii, calea-ngusta-i, — far-sa-n§ele.
§i-s pujini cei ce le afla!“, mintuindu-se prin ele... Mat.7,
Luc. 13,^
„Eu sint Calea, Eu sint Viaja §i la Tatal Meu nu vine
Nimeni intru ve§nicie, daca nu vine prin Mine! In. 14,6
Cine va primi pe-acela care-1 voi trimite Eu,
Ma va fi primit pe Mine ca trimis de Tatal Meu...
Iar cel care Ma prime§te, — cu-Adevarul Meu anume, In.13,20
Va primi pe insu§i Tatal care M-a trimis in lume!...“

£i Cuvintul, mai departe, fulgera prin noapte, iata-L.

Inva|ind a Preamarire Tata-n Fiu §i Fiu in Tata:

„Ca nu de la Mine lumii graesc Eu dup-al Meu plac; In.6,js; 1,16

Tatal Meu graie§te-n Mine §i Eu voia Lui o fac... Isa.51,/6
Mila vreau, ci nu vreau jertfa... Mila pentru cel sarman... Mat. 12,7
Nu treceji peste suspinul vaduvei, celui orfan...
Cel ce are doua haine, sa dea una cui n-o are,
Iar cel ce merinde are, la flamind sa dea mincare!...“ L u C.3,/7

§i-a mai zis: „VeniJi la Mine toji cei osteniji, c-apoi,

Eu, luindu-va povara, va voi odihni pe voi... Mat. 11,29
Jugul Meu asupra voastra voi luaji-1, invajind
D e la Mine cele bune, ca smerit sint Eu §i blind... Mat. 11,29
Da-voi sufletelor voastre linigte, — pe veci comoara,
Ca-i bun jugul Meu, luindu-1, §i povara Mea-i u§oara! Mat. it, 29,,?o

Cel care va bea din apa ce i-o voi da Eu, — in veac

Nu mai va-nseta, ci apa-Mi, — intru toate fiind leac,
Se va preschimba-n adincul cui va bea-o-n Apa Vie,
In fintina Ji§nitoare, — viaja ve§nica sa-i fie! In. 4 , , 6,55

288
Eu smt Piinea Viejii, — Piinea ce s-a pogorit din Cer,
§i cei cari vin la Mine, nu mai flaminzesc, nici pier. In.6,55
Piinea Mea cine maninca §i cel ce-Mi urmeaza Mie, Apoc.7,1,5
Nu mai moare niciodata, — viu in veac va fi sa fie,
Fiindca Trupul Meu maninca, — ce mai drag ca lumea nu mi-X,
§i pe care-L voi da insumi, jertfa, pentru viaja lumii. In.6,51

Caci Eu vreau ce vrea §i Tatal de deasupra tuturor

Intru nesfirgita viaja, vreau: o turma §i-un Pastor. In.l0,i6
U§a oilor, e Fiul, — gi-adevar curat va spun, In.10, 7,11
Ca, sa dau pagune turmei, Eu sint Pastoral cel bun... Ier.23,2—7
Oile-§i cunosc pastoral, — Eu cunosc oile Mele,
§i, ca sa le am pe toate, Imi dau viaja pentru ele. In.10,11,14,15,17

Nimeni nu Mi-o ia, — Eu insumi pentru turma viaJa-Mi dau,

Ca puteri am sa-Mi dau viaja gi-am puteri, din nou s-o iau...
Ale M ele oi M-asculta... Pentru ele-am venit Eu,
Ca aceasta e poranca ce Mi-a dat-o Tatal Meu!... In. 10,is

Sa nu judecap, — mai zis-a, — ca sa nu fiji judecap,

Ca spre-aceia§i judecata, — judecind, — vep fi chemap.
§i precum voi masura-vep (cu sau fara Legea Noua).
In la fel masuratoare se va masura §i voua!“ Luc.6,37,38

§i-ntr-o zi, cind spre jertfirea-I intindea cu rivna pa§ii,

Zis-a El intre Apostoli, — Lege pentru cei trufagi:
„Cel ce dintre voi mai mare s-ar dori peste sober,
Va fi voua totdeauna, slujitorul tuturor;
§i cel ce-ntre voi intiiul inaljat s-ar vrea pe sine,
Tuturor supusa sluga sa va fie se cuvine!“... Mar.10,^45

Sa graiasca-a§a cuvinte de Cereasca-Invajatura,

Nu s-a mai deschis in lume nici o omeneasca gura.
Trebuia deci ca sa fie numai Dumnezeu Iisus
§i sa spuna omenirii vorbele ce Le-a fost spus.
Mai zicind El: „Ca nici Fiul Omului, — in sfintu-I Jel,
N-a venit, — slujit sa fie, ci ca sa slujeasca El.
Sufletul Sau, — neprihana, — sa §i-L dea, neclatinat,
Plata de rascumparare pentru mulp dintra pacat!“ Mar. 10,45

Am venit, — mai zis-a Domnul, in cuvintul necuprins, Luc. 12,49

S-arunc foe pe tot pamintul, §i de-acum l-a§ vrea aprins!“

289
Dar zicind atunci acestea intre oameni El, de loc
Nu vorbit-a despre focul cunoscut de top ca foe,
Ci de cel aprins in suflet pentru-aproapele mereu,
Despre focul care-nalja omul pin-la Dumnezeu!

„N-am venit ca s-aduc pace pe pamint, nu! Ci va spun

Ca venit-am s-aduc vrajba, a mai spus Cel Drept gi Bun.
Ca de astazi inainte, cinci daca vor fi-mr-o casa,
Ne-njelegerea-ntre dingii vor simp ca-i tot apasa:
Trei unip vor fi-mpotriva celorlalp doi dintre ei,
Iara doi vor sta sa fie impotriva celor trei.
Tatal invrajbit cu fiul, mama-n vrajba cu-a ei fiica,
Fii §i fiice, cu parinpi, stind potrivnici, fara frica.
Soacra impotriva norei, nora socotind cu cale
Sa ridice-nveninare impotriva soacrei sale...“ Luc. 12,

Injelesul din aceste ale lui Iisus cuvinte

Nu-1 vor prinde cei in viaja cu neluminata minte.
Caci Iisus zicind acestea, a voit sa se-njeleaga:
Desbinarea ce-o aduce Legea Lui in lumea-ntreaga.
Evanghelia adusa dar Ceresc de pururi Viul,
Fiul invrajbind cu tatal, tatal invrajbind cu fiul.
Necrezind top dintr-odata in Iisus Mintuitorul
Care-a coborit din Ceruri pentru-a dezrobi poporul.

Toate aceste uriage in adincul lor cuvinte,

Spuse lumii cu iubirea din Iubirea Lui fierbinte,
Agternind pentru odihna celor care n-au ce-agterne
§i-aratind prin ele cale fericirilor eterne...
Le-au grait gi-ai Sai Apostoli cit trait-au, intre gloate,
§i le-au scris in Evanghelii, pentru neamurile toate...
A

In trei ani, graind Cuvintul, far-ca vre-un cuvint sa scrie,

Cu-Adevarul Sau El umple nesiirgita vecinicie...
Clatinase-vor top munpi, dar, intru eternitate,
Adevarurile Sale, n-or putea fi clatinate... Mat. 24,
Lumea sa le tot citeasca, sa se stinga sori gi stele,
Dar, de-a pururi sori gi stele sa ramina lumii ele!...

290
Cind cu funia-ndoita, ca pe ni§te lupi din strunga,
Dumnezeu-Iisus, din Templu negustorii if alunga,
I-L intreaba fariseii cei dupa averi gonaci: in. 2, is
„Prin ce semn ne-araji c-ai dreptul toate-acestea sa le faci?“
Iar Iisus, ca spre Satana cel mereu cu gind ascuns,
Spre Iudei privind, indata cu-a Lui gura Le-a raspuns:

vDarimaJi voi Templu-acesta, §i-n trei zile, iata, Eu

II voi ridica, spre Slava vegnicului Dumnezeu!...“ In .2 , 19

Cind zicea acestea insa Blindul Tatalui „Cuvint“,

Tainic cuprindea cu gindul Templul trupului Sau Sfint,
Care-a treia zi de moartea-I de pe Cruce, crunta-foarte,
Viu in veacurile toate II va ridica din moarte! In. 2, 21

Pin-a nu fi rastignirea Bunului Mintuitor,

El la Ucenici le spune in de taina-al lor sobor:
„Eu va voi lasa pe lume singuri, ca-ntre lupi pe oi,
§i orfani nu veji ramine, ca Eu voi veni la voi... In. 14,18
Lumea n-o sa mai Ma vada, insa voi, ale§ii-Mi fii,
O sa Ma vedeji ca viu sint, precum §i voi veji fi vii... In. 14,19
In acea zi vep cunoagte ca Eu sint in Tatal Meu,
Ca de-asemenea voi fi-vep top in Mine, §i-n voi Eu! In. 14,20
Ca, iubindu-Ma pe Mine, cineva, atunci la fel,
§i-al M eu Tata, cu iubire-I il va mingiia pre el.
Vom veni la el cu mila §i Dumnezeiasca pace,
§i laca§ de bucurie Noi venind la el Vom face!“... In. 14, 23

Mai pe urma El le spune in acela§ sfint cuvint:

„Va trimite voua Tatal — Sfetnic bun — pe Duhul-Sflnt,
Care va va da povaja, coborind la voi de sus,
§i va va aduce-aminte toate cite Eu v-am spus!“ In. 14,26

291
Toate-acestea Ie-a spus Domnul, pm-a nu fi stat pe Cruce
§i la Tatal Sau in Ceruri mai-nainte de-a se duce,
Iar noi amintim acestea ale Domnului, sa fie
Celor ce mai jos vom scrie: neclintita temelie.
Jinind seama ca ce spus-a catre-Apostoli sa.-n^eleaga,
Nu doar lor Iisus grait-a, a grait la lumea-ntreaga...

A§a dar, Iisus, in lume chip de OM avind, anume

Zice trupului Sau „Templu“, sa priceapa-ntreaga lume.
Ca sfinjit e-n sine trupul fiecarui om, mereu, I. Cor3, i6 ,ir,6
Cind in om sala§luie§te, ca-n Iisus, §i Dumnezeu! II. Cor. 6, 1 6

„Templul“ dar ne este trupul care, pus intr-un sicriu, Ef. 2, 20— 22
Se va ridica din moarte, sa ramina pururi viu, I. Pet. 2,5
Intru ve§nicia viejii cea cu desfatare-nalta, Hag. 2,9
Cu toji Ingerii din Ceruri §i cu Sfinjii laolalta! In. 1, 14
Apoc. 3, 21
lata adevaru-n sine, cu Dumnezeie§ti fieri,
Oamenilor spus in lume de Iisus de-atite ori.
Adevar in faja carui, nu fara cutremurare,
Fiecarui frate-semen, ridicamu-i intrebare:
Daca, deci, in acest „Templu“ sta al Tatalui „Cuvint“,
Daea-n el coboara Tatal, §i, ca Sfetnic, Duhul Sfint,
Precum spus-a Cel ce-n lume a-ndurat, scop Mintuirii, In.i4,2j;l7,2i
Martiraj cum nu-ndurat-au laolalta toji martirii, I In.1,3
Omule, nu te cutremuri ca: TREIM EA SFINT A vine Rom. 8,9,11
Dintru Slava Ei Preainalta sa sala§luiasca-n tine?! II. Cor. 13,5
Apoc. 3 , 20
O, cutremura-te frate!... Fa ca-n T'emplu-Ji sa ramie,
Ne-ncetat Mireasma smimei §i mireasma de tamiie!
Intru Templul tau, credinjii, ne-ntrerupt sa fie semn,
Umple-i candelele toate ca sa arda undelemn!
Sfe§nicele fie-i pline, de cu zori §i pina-n seara,
Cu mereu aprinse-n ele luminari de alba ceara!

Nu lasa pe dinauntrul Templului tau neagra tina...

Sa nu-1 la§i in intuneric. Umple-i largul de luminal
Ne-sfinjtenie-nlauntru-i sa nu fie-n nici un fel;
Toate-n el sa fie raze, toate sa sclipeasca-n el!... Mat. 23 25—28

Ale lui Icoane, ne cele mai stralucitoare,

Fiecare Sfint crin ele viu fiind ca viul soare!

292
Flori aduna-i la icoane §i-n afara pune-i flori
Ca, gradina el sa fie in a sale sarbatori! -

Fie-i ne-ncetat, oglinda §i pridvorul §i Altarul...

fngerii sa-i cinte-n strane; sa coboare-n el tot harul...
Clopotul, aprins sa-§i sue glasul lui, cintindu-§i Psaltul,
In chemari la-nchinaciune catre Dumnezeu Prea-Naltul!

Duhul tau Inalt imbraca-1, In odajdii, numa-n aur,

Pietre cumpe-avind pe ele, ca §i-n duhul tot, tezaur.
§i, ca Preot, in odajdii, cu graire-adinc fierbinte,
In genunchi mereu sa cinte Evangheliile Sfinte,
Iar atunci cind fl vei duce-n ale lui Hristos Biserici,
Intru Sflnta Liturghie sa-1 ai cleric intre clerici,
Ca supremul ceas aflindu-1 in vestmint de Liturghie, Luf. 20, 36
Sa-1 ia-n Ceruri, sa slujeasca Domnului, in ve§niciel... Isa. 61,6

FII LUI DUMNEZEU

Cu Adam incepatura firei omene§ti din lut, Gen. 2,8

La picioare insa§i Raiul Dumnezeu i-a a§temut, Gen. 2 , 18-23
§i-a facut apoi pe Eva, cu puterea Sa Cuvintul, Gen. 1,28
Ca, de oameni, in milenii sa se umple tot pamintul; Gen. 2,9
Iar El, Tatal, tot pamintul plin de bunataji arata-1, Gal. 3,26;4,4,5
Ca, de nu-I eram noi „fiii“, cine I-ar fi zis Lui „Tatal“. I In. 5,2;3,i

„Tatal“ insa ne-avea-n sine mai-nainte de vecii, Ef. 1,4,5

§i ne-a fost facut la vreme, ca sa §tim ca-I sintem fii IIrL3p;IICor.fy
Caci, de n-am fi fost noi „fiii“, pentru cine ,,Tatal“.care Apoc. 21, 7
Ar mai fi-ncarcat pamintul cu a Lui bunataji sub soare? Isa.43,67;65,5
Rom. 8,24—26
Deci, cum se-nmulle§te iarba, s-au muljit §i fii Sai, Gen. 2,9
Mila Lui cernindu-§i ploaia peste buni §i peste rai. Mat. 5,45
A§teptind ca ei sa vada, sa-njeleaga fie-cine:
Din a Carui mila, piinea tuturor prin veacuri vine? Ier. 31,3
Cine oare grija poarta: nici un „azi“ §i nici un „miine“
Sa nu fie nici o masa fara vin §i fara piine;
Sa se sature tot insul de grasimi, de vin §i poam el
Dar zadamic le da „Tatal“, ca mulji fii ii m dr^ e to?rQci
Cei smeriji, mereu indura; cei trufa§i, mereu sint gra§i,
Dar s-or fnalja smeripi, coborf-vor cei trufa§i... Luc. 14,;/; 1^24
Top acei care-intre oameni, cu trufie stau mereu, E z.34,2/,22
Sfnt trufa§i pina gi-n faja Milnicului Dumnezeu.
§i, de pe-nalpmi genunchii ne plecind Lui, din trufie, I Pet. 5,5
„Fii“ ai Tatalui din Ceruri, cei trufagi nu pot sa fie! Isa. 57,/5;66,2

Cei ce nu cunosc pe „Tatal“ Facatorul lor, la fel

Ca pe „fii“ ai Sai, in Ceruri, nu-i va socoti nici El...
Cei ce mila n-au in suflet de orfanii nimanui
Sau de vaduva sarmana, nu vor sta sub mila Lui! lac. 2,13
Cei ce nu vor merge-n Legea lui Hristos pe-a viepi cai, Mat. 12, 4 6 - 5 0
Fiul Cel intins pe Cruce, nu-i va §ti ca „ffap“ ai Sai! Rom. 8,29

„Frapi“ Lui, sint deci aceia care-in mila lor cea mare,
Cind avea-vor doua haine, vor da una cui n-o are.
Sint cei cari, avind o piine pentru azi §i pentru miine,
Bucurogi voj imparp-o cu saracii fara piine... Luc. 3,4
Sint cei care-avind pe Fiul Piine sapoasa foarte,
§tiu ca n-or rabda de foame gi au Viaja fara moarte! I In. 5,12

Sint cei blinzi, cei buni la suflet, gi cei drepp de-asemeni sint,
„Frapi“ Celui ce pe Cruce trupul pentru ei gi-a frint,
§i, ca „fii*, au drept in Ceruri, de la „Tatal“ sa primeasca
Pentru toata^vegnicia mogtenirea-Imparatesca, Rom. 8 , 1 7
Cum grait-a Insugi Fiul inai nainte de-a se fringe
§i-a rascumpara top „frapi“, cu Dumnezeescu-I Singe! In. 17,24

Astfel, cei ce-ar vrea sa intre in Cereasca-Imparape

§i-nsetap ar fi, cu duhul, „fiii“ Tatalui sa fie.
Aminteasca-gi fiecare din grairea de pe Munte
Ce-a rostit-o insugi Fiul Cu Dumnezeiasca Frunte, Mat. 5 , #s;
§i-mplineasca-I tot cuvintul, toate sfmtele porunci 6 , 1 —3 4 ;
Ce, pentru vecia toata, tuturor ne-a spus atunci! 1 , 1— 27

Ci, gindeasca fie-cine: daca-n biata lui iubire,

Tatal pamintean ii cere fiului desavirgire,
Cum n-ar fi Cerescul Tata mai indreptapt sa ceara,
Fiilor desavirgire, vrind ca-n veci ei sa nu piara,
Ci cu topi, in iubirea nesfirgita ce El are,
Sa primeasca mogtenirea pururea ne-pieritoare?! Mat. 5,48

294
Daca paminteanul tata dupa legea omeneasca,
Pe-al sau fiu in far-de-lege, poaie sa-1 desmo§teneasca,
Au nu tot a§a §i Tatal Cel Ceresc e-n drept a-fire
Cu-acei fii cari nu-mplinescu-I Legea-ntru desavir§ire?
Cind, desavir§it in fapte, a pamintului legi ceru-1,
Au, pe orice fiu, nu poate tot la fel sa-1 ceara Cerul?...

Cind, in veci, Cerescul Tata, Adevar e §i Dreptate,

Au nu insu§i calea Legea-I, daca pe cel rau nu-1 bate?! I In. 3 /
A t mai raminea dreptatea Tatalui de-a pururi Nalta,
Daca pe cel drept 1-ar pune cu nedreptul laolalta?... Iov. 34, 10—12
Nu! Caci insugi ne grae§te de-ale noastre cai, ca rele:
„Ale M ele nu-s a voastre, §i-ale voastre nu-s a Mele!
Caci a M ele ginduri toate §i-ale M ele cai imi sint...
Departate de-ale voastre, cum e Cerul de pamint!...“ Isa.' 55,8, 9

Pacatosul deci sa lase calea lui (care 1-ar duce

Impotriva vrerii Celui ce s-a rastignit pe Cruce),
Iar nedreptul, paraseasca gindurile lui viclene,
Cerind Tatalui iertare, cu fierbinte plins in gene,.
§i-atunci Dum nezeu in Ceruri, mila va avea de dinsul Isa. 55, 7
§i-i va §terge cu-iubire, toata lacrima §i plinsul!... Dan. 4,27

Cei dintii fii, prin Credinja §i prin Cruce-n asta vale, I In. 3, i, 2
Sint Apostolii ce mers-au pe-a luminii lumii cale In. 8, n
Cei ce vor umbla de-asemeni luminaji pe calea lor, In. 10, n
Fi-vor „fii“ ca ei in Ceruri, cu acela§ blind Pastor, LUC. 20,36
Dindu-le „pa§une grasa“ §i „isvor de Apa V ie“, Ez. 34, 14,15, 23
Foam e sa nu le mai fie §i nici sete-n ve§nicie! In. 4,io,i4]
6,35;10,3

295
 CARTEA V-a

BISERICA LUI HRISTOS §1 PRIGOANA E l

Luminajilor Apostoli le urmeaza mii de clerici

§i mereu sporesc la numar ale lui Hristos Biserici...
Deci, pe cind coboara-ntr-una zei gi idoli din statuie,
Tot mai mult se-nalja Crucea cu lisus batut in cuie...

INTUNERICUL ascute insa pururi sabii lucii

Impotriva celor care au primit Lumina Crucii,
§i, cum nu vrea sa se lase biruit de Legea Noua,
lata, lupta fara seaman, dau Puterile-amindoua...
Arme Crucii, sint: IUBIREA §i-ADEVARUL totdeauna;
Intunericului: U R A , VICLENIA §i MINCIUNA!
Cele-ntii, asculta glasul Dumnezeului din Cer,
Celelalte stau sa faca vrerile lui Lucifer.

Deci, LUMINA §i-INTUNERIC. Lumea trebue s-aleaga...

Ori cu SOARELE D R EPTA Tn, ori cu NOAPTEA-N VECI se leaga...
Uria§i, doi pringi in lupta, pentru OM pomesc asalt:
FIUL OMULUI e unul §i SATAN e celalalt.

Unul din cei doi, la urma, trebue sa cada-nfrint...

Doua sabii se ridica, una FIER^ alta CUVINT.
Care, din aceste doua, cuceri-va tot pamintul?
Oare FIERUL birui-va, au va birui CUVINTUL?...

Lupta-i grea... Dar, primavara, prin pojghija cea de ghia|a,

Ghioceii sparg zapada §i se-nalja catre via|a...

Tot asemeni §i Cregtinii, gtiu asprimi de iad sa poarte,

§i. rnurind pentru crediri|a, tree la Viaja fara moarte.

296
Dar, din paminteasca viaja pe masura ce ei mor,
Inmiit la numar, aljii cer botezu-n locul lor!

Prin mini, prin catacombe, ei s-aduna-n raiez de nbapte,

§i, ferindu-se ca furii, i§i graesc credinja-n §oapte...
Cind e noaptea fara luna §i-ntunericul mai greu,
Adunarea lor inalja imnuri catre Dumnezeu...

In afara din Cetate, gropi din care s-a scos piatra,

Sint a gloatelor cre§tine pentru rugaciune vatra.
Mii de glasuri infrajite, din aceste-adinci cavem e,
Se ridica-n slavi spre Domnul fericirilor eterne...

Rind pe rind aici grait-au mari Apostoli ai Luminii

Despre Cel pe-a Carui firunte, drept CununS, I-au stat spinii.
§i potop au curs din gene lacrami grele §i fierbinji
Celor cari aveau s-ajunga ai Cre§tinitajii Sfinji.
Pentru chinurile date, dupa care aveau sa moara,
Ca purtau in a lor suflet pe Iisus-Hristos-Comoara!

Zece fost-au imparajii cruzi la inimj cari anume

Prigonit-au fara mila cei dintfi cre§tini pe lume,
§i-imparajii idolatri, ani trei sute doisprezece,
In cruzimi catara parca unul pe-altul a se-ntrece,
Varsind singele acelor ce nu se-nchinau la zei
Ca-imparajii fara suflet cu asemeni „dumnezei“.

Chinuri care te-nfioara §i de care te cutremuri

Au primit martirii Cmcii in acele cmnte vremuri,
Cu-imparajii care-in Roma stau pe tronul cel mai nalt,
Intrecindu-se-n cruzime unul-dupa celalalt,
§i de pomina ramas-au, lui Satan facindu-i placul,
NERON, zis ,Abeno-Barbus“, crincenul MAXIMIN TRACUL;
Intre ei SEPTIMRJ SEVER, infiorator tiran,
Fiind urma celor zece, crudul DIOCLEJIAN.

Astfel cei svfrliji la flare, pu§i pe crace, ar§i de vii,

in trei veacuri §i-un deceniu, sint cu sutele de mii...
Pier cei doisprezece-Apostoli cu de la lisus trimiteri,
Pier fecioare zeci §i sute; tineri §i batrini Presviteri.
Dar to|i mor ca mucenicii, in extas, cu ochii-n sus, ’
Ca top vad cum, fiecarui, ii suride-n Cer lisus!

297
 NERON

Dar din cei de-a caror fapte te-nfiori numai c-auzi,

Iata-n trista lor lumina imparapi cei mai cruzi.
Dintre cei la numar zece, traind parca din omor
§i-mbatindu-se de singe, Neron stind in fruntea lor.

Ci-ntr-o noapte, el, nebunul, da foe Rom ei cu-atiji zei

Pe cind Zeul cel mai mare se credea el intre ei.
Pentru ca privind la rugul uria§ in marejie,
In natingi §i §chioape stihuri, un poem avea sa scrie!

Noaptea-i neagra cum e smoala... Vintul bate, ca-ntr-adins

Focul sa cuprinda Roma §i sa nu poata fi stins...
Intr-un ceas, Cetatea-ntreaga-i un ocean de foe, iar vintul
Parca vrea, suflind in flacari, sa cuprinda tot pamintul!
Rugul §i-a urcat vapaia uria§a pin-la Cer
§i cu miile-n viltoare sint acum cei care pier.

In acest timp, pe-o colina, cum n-a mai facut nici unul,
Sa priveasca Roma-n flacari §i... sa cinte, sta nebunul.
Imbatat de fericire, Jine-n miinile-i o lyra
§i ciupind a lyrei strune, Neron, astfel... se inspira,
Ca poet, slavit sa fie... Dar, nesimjitor, poporul
Minios pom i sa urle: „Moara incendiatorul!“

Tremurind, atunci nebunul asvirli tot greul vinii

Pe cre§tini, caci „focul R om ei“ nu 1-au pus decit cre§tinii!
§i de-a doua zi, poporul racnea-n strada minios:
„Moarte ciinilor netrebnici ce se-nchina lui Hristos!“

§i-a-nceput atunci macelul... Fiarele n-au fost nicicind

Mai vinate ca sarmanii cu Iisus-Hristos in gind...

298
D eci, nu numai ca pedeapsa, ci paginatatea, iata
Prin arene mari, o vreme, cu-a lor moarte se desfata...

Iata plebea-n sarbatoare, adunindu-§i fumicarul

Fericita sa petreaca laolalta cu Cezarul.
Iata-n sirg Centurionii in armurile lor lucii,
Caci la lei spre sfi§iere vor fi dap martini Crucii.

Freamata mulpmea toata, nemaiincapind-o locul,

Tremura de nerabdare, mai curind sa-nceapa ,jocul“.

Cei adu§i spre-a fi dap morpi, sint rostogolip gramada;

Tigrii, leii, leoparzii, lupii-n urlet, sar pe prada!
Colpi lor sfi§ie lacom; bestiile-ntr-una salta;
Carnea-i smulsa de pe oase; singele se face balta!

Dar „mastigaforii“ intr-una peste singe-asvirl nisipuri

§i-n arena, de la spate, sint impinse alte chipuri...

Gurile mereu i§i casca flaminzitele jivine,

Doborind pe cei ce-ntr-una nu §tiu decit sa se-nchine!
Ghiarele patrund in piepturi; maruntaie curg afara;
D e-al lor singe cald e plina gura fiecarei fiara.
§i cind ppa cei pe care ii sfigie tigrii, leii,
Urla de placeri smintite §1 Cezarul §i plebeii!...

Valuri-valuri in arena sint adu§i mereu martini

Harazip- sa-ndure chinuri mai presus de legea firii,
Iar muipmea ce petrece cind ace§tia-§i dau duhul,
Isi arata frenezia, de cutremura vazduhul.
§i cei astfel bep de singe, parca-s gata ca turbajii,
In§i§i ei la rind cu leii, sa sfigie condamnapi!

Dar, cu cit martira gloata singera mereu §i plinge,

Nu se satura Cezarul nici de lacrimi, nici de singe.
Ci, mai mult vrind sa se-mbete, in gradinile lui, iata,
Ceea ce, de cind e lumea nu mai fost-a niciodata:

Cruci de lemn inghirlandate toate-n edera §i crini,

Au pe ele strins legate, goale, trupuri de cregtini...
A§teptindu-§i ceasul mor|ii, pu§i pe Cruce, ei sint mii:
Tineri §i batrini, §i mame, §i copile, §i copii.

299
§i, cum Cerul o sa-i aiba intre Sfinjii lui martin,
Dup-acum ei au pe frunte, toji, cununi de trandafm...

Ce se va petrece oare?... Din ce minte scelerata

A |i§nit tortura noua ce primi-vor astadata?...

Iata,s-a lasat amurgul... Noaptea {ese umbre sumbre

§i, treptat, se umpie firea de-ale nopjii negre timbre...
Plebea intra-acum grabita, furnicar pe lungi alei,
Desfatare fara seaman vrind sa-i dea Cezarul ei...

Taina mare-acum ascunde a Cezarului gradini

Intru care nu se vede nici o raza de lumini...
Revarsatu-s-a muljimea ca talazuri lungi de ape
§i de-abia-abia-n gradina furnicarul mai incape...

In sfirgit, un corn rasuna... E semnalul dat anume

Ca se va vedea ce-n veacuri nu s-a mai vazut pe lume...
Linga fiecare cruce de tortura grea. pagina,
Un o§tean acum rasare cu-o aprinsa torja-n mina.
§i pagfnii pot sa vada, uluiji, parca nauci,
O padure nesfir§ita de ne mai vazute cruci.
Fiecare avind pe lemnu-i, strins cu funii, cite-un viu,
Far-a trebui nici unui nici mormint §i nici sicriu,
Intrucit aveau sa fie ar§i de para jucau§a
§i la cele patru vinturi asvirlita-a lor cenuga...

Un alt corn prelung s-aude... lata, vine §i Cezarul,

Dornic pentru sarbatoare, sa-1 aclame furnicarul...
Fiecarei cruci acuma se da foe, iar ele, mii
Imbibate cu ragina, ard in noapte, torje vii,
Toate crucile aprinse, flacari inaljind spre Cer,
Sufletele celor care, pentru Hrist, din lume pier!

Profilindu-se pe bolta, toate crucile revarsa

Tari miresme de ragina, gi miros de carne arsa.
§i, cum ard atitea trupuri, focul igi inghite prada,
Tinereje-n plina floare, barbi gi plete ca zapada.
§i zadarnic mila cere cite-un mog, cite-o copila,
Ca Cezarul niciodata n-a simjit in suflet mila.
§i, deci, milei nici acuma n-avea vrerne sa-i ia seama
Cel ce gi-a putut ucide insugi fra tele gi mama!

300
 VALERIAN

Dupa Neron-matricidul, mai tirziu, un alt tiran,

Imparat pe Tronul Romei s-a suit Valerian...
Sub domnia lui asemeni, cei cu sufletul cre§tin,
Pentru-a lor credinja noua, indurat-au chin din plin. /

U n diacon-Laurenpu, pus a fost, gol, pe-un gratar

!nro§it cum e margeanul intr-o stori§te de jar!
Pe cind, astfel, a lui came, prada chinului salbatec,
Sflriia, plesnind deasupra fierului peste jaratec,
A fost intrebat cre§tinul sub dureri ingrozitoare:
„Unde sint Jinute-ascunse a bisericii odoare?...“
Dar el, aratind saracii, a raspuns lor, glorios:
„Iata-ace§tia sint odoare in Altarul lui Hristos!...“

Mai apoi, tot sub tiranul carui numele i-am spus,

§i prigonitor de moarte al 0§tirii lui Iisus,
Alji martiri fiind la numar peste-o suta §i cincizeci,
Qire-aveau in Cer sa poarte, nimb de sfinji in veci de veci,—
Intr-o gropnija adinca ce pe top i-a fost cuprins,
I-au svirlit sa clocoteasca in clabuci de var nestins.
§i, — ca duhuri, — nopp de-a rfndul ie§ind-ei din groapa, salba, —
Le-a dat lor paginatatea numele de „Ceata Alba“.

301
 DIOCLETIAN

Diocletian, a§i§deri, in prigoana-i fioros,

Nimicit-a mii §i sute din placujii lui Hristos,
El a darimat biserici; Evanghelii a ars mii,
Dintre-nchinatorii Crucii, n-a crujat nici pe copii!

Chinurile lui placute ce cregtinilor aduce,

Cutremuratoare-s toate: arderile sus pe Cruce.
Cei ce se-nchinau prin Cruce Dumnezeului din Cer,
Erau sfigiaji cu unghii ascujite, lungi, de fier,
A lor trupuri singerfnde, urmind chinul mai departe,
Erau apoi tavalite pe prundi§ de sticle'sparte!
Unii pugi cu ochii-n soare, pin-li-se scurgeau pe feje;
Aljii, goi, in miez de iama, pu§i in iezere sa-nghe|e...
Ca martiri, in chinuri grele, au mai fost §i patru frap,
Dupa moartea ce primit-au, zigi: „Cei patru-ncoronaji“.
Caror, pentru-a lor credinja in Iisus-naljat la Cer,
Le-au batut cununi pe timple prinse-n cue lungi de fier,
Apoi, de pagini, ei bine biciuiji au fost in piaja,
Indurtnd senini tortura, pina ce s-au stins din viaja!
§i Tertulian grait-a, ca apologet cregtin,
Care-n vremea lui vazut-a ne-ncetat atita chin:
„In zadar varsaji intr-una singele nevinovat
A1 acelora cu inimi ce pentru Hristos doar bat.
Ca-acest singe e saminja roditoare chiar sub spini,
§i din orice pieatura, nasc o inie de cre§tini!“
Dar paginii, omorindu-i cu duiumui §i ue zor,
Nu le omorau credinja, omorau doar trupul lor...
Ca §i cum, vinind credinja ce mai mult sta sa-se-aprinda,
Ar fi cautat sa sfarme soarele dintr-o oglinda.
Caci, trupegte cindpaginii pe cregtini stau sa-i omoare,
Sfarimau numai oglinda, dar nu gi Cerescul Soare!

302
 fULIAN „APOSTATU L“

Unul caruia-n vecie nu se va ierta pacatul,

Pe-al sau nume, imparatul, IULIAN, zis APOSTATUL,
Pe Iisus vrind sa-1 desminta in cuvintul ce 1-a spus,
Ca: „distruge-se-va Templul §i ramine-va distrus".
Bani iudeilor el dat-a, ca, pe-a Templului lor vatra,
In Ierusalim sa-nalje iara§i „piatra peste piatra“.

Dar, de trei ori inceputa rezidirea cea de tina,

D e trei ori se naruie§te, sa ramina-n veci ruina.
U n ciclon intfi venit-a, cum pujine pot sa fie,
Naruind zidirea noua pina jos la temelie!
Mai apoi, un greu cutrerriur netezit-a iara§i locul,
Iar a treia oara, tainic, nimici cladirea focul!
Dar acest pagin „puternic“, cu disprejul lui nespus,
Mers-a p!n-la sacrilegiu impotriva lui Iisus:
Acolo unde-a fost Crucea, de pe care-a picurat
Singele ce tot pacatul lumii 1-a rascumparat,
El a ridicat un Templu, stralucit sub largul zarii,
Venerei, ce-ntre zeije e Zeija desfrinarii.
Pe cind, unde-a fost Mormintul Celui Inaljat la Cer,
Inal|at-a o statuie grea lui Zeus-Jupiter.
Dar §i Templu §i statuie pingarind pamintul sfint,
Nu tirziu, aveau sa fie: spulberata pleava-n vint.

Ci, cind a murit paginul, — singele curgind din plin,

In razboi primind sageata zisa de la un cre§tin,
Cu nejarmurita ura ochii lui arzind sub gene,
Singele-§i svirli spre Ceruri: „Ai invins, Galileene“!

§i profet a fost paginul, cind cu negraita ura,

Biruinja Crucii Sfinte a grait-o cu-a lui gura.

303
Caci Iisus Galileeanul, biruind pina la urma,
Un Pastor avea sa fie peste-ntreaga lumii turma!
El lasind pe-ai Sai Apostoli §i-nalpndu-se-n vazduh,
Le-a fost spus ca leprimite de la Cer pe Sflntul Duh,
Prin puterea carui Insu§i Le va da lor ajutor,
Pentru cfte-aveau sa faca intru biruinja lor... In. 14,26

lata dar cum se-njelege ca-NTUNERICUL fu-nfrintul,

§i biruitor din lupta a ie§it mereu „CUVINTUL“.
El graind catre Apostoli ca, spre biruinja-n gloate,
Va ramine linga din§ii intru veacurile toate! Mat.28,’0

CONSTANTIN §1 ELENA

Astfel, catre Sfinta Cruce, vine tot mai mult popor,

Pe cind Idolii §i Zeii cad mereu din tronul lor,
Pier tirani din tronul Romei, unul dupa celalalt,
§i Iisus mereu ramine „Imparatul Cel mai Nalt!“

Vin paginii cu duiumul §i-naintea-l se supun,

Ca, peste-imparatii lumii, El e Cel mai Drept §i Bun.
Satura pe top flaminzii, sorb isvor top insetapi;
Vin la El imparatese, vin deasemeni imparapi,
§i, din mila lui adinca, tuturor le da din plin,
In genunchi venind spre Mila-I si-imparatul Constantin,
Carui, pentru-a sale fapte, dupa prigoniri urmare,
Pe dreptate-a fost sa-i zica lumea: „CONSTANTIN CEL N4ARE“

CONSTANTIN, — precum el insu§i a fost spus, cu juramint,

Ca e numai adevarul in graitul lui cuvint,
Un rasboi avind sa poarte cu Maxenpu §i-a lui oaste,
Ce-o simjea nespus de tare oastea lui isbita-n coaste,
lata ca-n amiaza mare, sus pe Cer, mai sus de soare,
Sfinta Cruce i-s-arata, ca de foe straiucitoare,
lar sub ea, cuvinte patru, el vazut-a ca-ntr-un vis;
„In hoc signo vinces“? — Cerul, cu jaratec i-a fost scris:
„In acest semn birui-vei“, — insemnind, —iar noaptea-n somn,
A venit la el sa-i spuna Milostivul Crucii Domn:

304
„ Semnul Crucii, cel pe care Ji-l-am aratat pe Cer,
E mai tare decit oastea inamica, chiar de fier;
Semnu-acesta ia-1 cu tine, §i cu oastea ta-n razboi,
§i dugmanii tai, prin Cruce, vor fi-nfrin|i §i daJi-napoi!“

Constantin urmind porunca, puse-ndata semnul Crucii,

Pe-ale sale scuturi toate §i pe sabiile-i lucii,
§i, sub oastea-i, care poarta pe armura Crucea Sflnta,
Inamica oaste-ntreaga a cazut cu totul frinta,
Iar Maxenjiu, vrfnd prin Tibru de urmaritori sa scape,
S-a-necat, tint la funduri de navalnicile ape!

Cind asemeni biruinje ii da Crucea, — Constantin,

§i prin suflet §i prin fapte, devenit-a bun cregtin:

Sub domnia lui, el insugi lui Hristos inalja clerici,

Poruncind sa se zideasca zeci §i sute de Biserici;
In acela§ timp darima, zornic, templele pagine,
Ici-colo doar cite unul teafardaca mai ramine;
A «A

D a porunci ca top supugii din Intreaga-Imparajie,

In Hristos sa se boteze, sa renasca-n Apa Vie;
Chiriarhi ridica-n scaun, — §i Religia Cregtina,
In intreg Imperiul Romei, e-n puterea ei deplina.

El e-Altarelor pilastru, de granit §i, drept aceea,

Cel dintii Sinod s-aduna, sub domnia-i, in Niceia,
Unde, fara de-ndoiala, prin cuvintu-acolo spus,
Patrunzind cu duhu-n clerici, a grait mai mult „Iisus!“

AFLAREA SFINTEI CRUCI

Constantin e deci luceafar stralucind sub ochii mumii

Care 1-a purtat in pintec §i 1-a dat comoara lumii,
Caci el face sa se-nalje pretutindeni Sflnta Cruce,
Pentru care scumpa-i muma in Ierusalim se duce,
§i ELENA, pentru somnu-i, nu-§i mai pune capul jos,
Pin-ce nu gasit-a Crucea rastignirii lui Hristos.

305
In pamint a fost aflat-o, dupa sirg de trude mari,
Ingropata laolalta cu-ale celor doi tilhari...
Cercetindu-le cu ochii, un tipar au toate-trele:
Care, deci avea sa fie Crucea Sfinta, dintre ele?

Atingind de fiecare un lepros din Galileea,

Cea|a lor se limpeze§te, cind ating la cea de-a treia,
Caci s-a lecuit leprosul, — fruntea cind pe ea §r-a pus,
Fiindca cea de-a treia Cruce, era Crucea lui „Iisus!“

Astfel pricepind Elena, ca sta-n fa|a Crucii Sfinte,

In genunchi cazu, pioasa, hohotind in plins fierbinte,
§i-nceput-a sa sarute, p e tot lungul §i tot latul
Lemnul Sfint pe care fost-a pironit Crucificatul.

Lacramile i-au curs grele de la cap pin-la picioare,

Ca §i cind catau sa spele Sfintul Trup, cu-a lor licoare,
§i, ridea-plingind Elena, — bucuria stind sa-§i spuna,
Incit cei ce-au fost de faja, socoteau ca e nebuna!

lata pentru ce cre§tinii, intre Sfinji i-au pus apoi,

In aceeaji zi-n Biserici praznuindu-i pe-amindoi.

Dar in locul unde Crucea ingropata-a stat in tina,

An-de-an, o floare verde rasarea catre lumina,
Floare noua, cum pamintul nu rodise mai nainte,
Ce cregtea dupa tiparul din pamint al Crucii Sfinte!

Pricepind ca floarea ceea, cu adinc placut miros,

Isvora din insugi Crucea rastignirii lui Hristos,
O smulgeau mereu Iudeii, ca uscindu-se sa piara,
§i nicicind, in cruce verde, floarea sa nu mai rasara...

Oricit o smulgeau ei insa, floarea rasarea mereu,

Fiindca ea, — minune vie, — rasarea prin Dum nezeuL.
Dar din floricica smulsa, a furat saminja vintul
§i-a fost semanat-o-n lume, unde-a fost mai bun pamintul...
Astfel, floarea minunata rasarind din loc in loc,
A putut sa umple lumea, botezata „Busuioc“,
Ea fiind intotdeauna, — verde inca sau uscata,
Precum alta floare nu e, — tot la fel de miresmata,
§i, deatunci ea, — fie verde, fie stind sa se usuce,
A ramas in veci legata de Altar §i Sfinta Cruce!...

306
 „EU AM BIRUIT LUMEA“

Mai pe urma, Legea Noua, ce-a adus-o jos Cuvintul,

Fara stavila, purcede sa cuprinda tot pamintul,
Parca ni§te mari Arhangheli aripap dau lumii roata,
§i-a Cuvintului lumina poleie§te lumea toata!

A§a dar, primesc botezul, pin-§i prunci la sinul mamii:

Top Iberii, top Albanii, dupa ei Mesopotamii;
Himjarapi, Indienii, Lazii, Tanii, Nubii-apoi;
Top Absagii §i Persanii vin ca turmele de oi.
Top flaminzii §i-nsetapi; vin §i gra§ii vin §i slabii;
Din apus vin Vizigopi; dinspre rasarit, Arabii.
Longobarzii, Scipi, Gepi, Dacii, Francii, Ostrogopi,
Irlandezii, Scopenii, Alemanii top, cu topi;
Vin Burgunzii §i Herulii §i Gepizii §i Suevii,
§i catre lisus vin astfel mulpi lui Adam §i-ai Evei,
Ca sa se-mplineasca zisa de pe Ghetsimani, de sus,
Cind cu lacramile-n gene, a grait spre Cer lisus:

„Ci nu numai pentru-Apostoli Ma rog, dar §i pentru-acei

Ce-ar avea, dup-a lor limba, crez in Mine de temei!“ In. 17,20

Doua trebuia sa fie, — lumea stind s-o cre§tineze:

Vrerea de-a muri pe Cruce §i puterea sa-nvieze.
§i, spre-a se-mplini Scriptura, implinind El pe-amindoua;
Lumea soarbe „ Apa V ie“ gilgiind in Legea Noua!

§i-acum, iata toata turma ce, purtind in gene plinsul,

In genunchi botezul cere §i fierbinte crede-n Dinsul.
§i din patru parp a lumii, cei pe cari la El-i-aduce,
Cu-ai lor pa§i pe tot pamintul, far-a §ti fac Sflnta Cruce.

307
Astfel, soarele Dreptajii tot mai sus i§i suie mersul,
§i Lumina Lui din Ceruri umple lumii Universul:
Pe-a Bisericilor turle, Crucea Lui mereu rasare,
§i cu brajele-l intinse, Ea cuprinde-ntreaga zare...

Spre Altarele Ei Sfinte, gloate mari incep sa vina

§i-Imparatului cu spinii, imparajii toji se-nchinaL.

Celor care-au stat sa-ndure chinuri sub pagine gloate,

Li-se zugrave§te Chipul in Bisericile toate...
Cei care-au murit pe Cruce, cei cazuji in mari prigoane
Devin Sfinji §i-i are lumea, pentru-nchinaciuni, icoane.
To$i martirii au, in Ceruri, desfatari eterne-n schimb
§i pe frunte fiecare, cere de raze poarta „nimb!“ Apoc.20,-/

Sfinjii lui Hristos, cu lumea, prin minuni mereu se leaga,

§i-n bisericile toate, li-se-nchina lumea-ntreaga...
Apoi, top cei caror Crucea, prin martiriu le-a dat harul,
Lumii-ntregi, spre neuitare, vin sa-i umple calendarul,
Ca, acelor ce se-nchina Lui Hristos §i-L au temei,
Fiecare zi ce vine, sa le-arate Sfintul ei.

Mai tirziu, — unde-avu locu-I cea mai fara seaman drama,

Unde-a stat sa-§i plinga plinsul, „frinta,“ Cea mai Sfinta „Mama“,
Locurilor unde Domnul §i-a dat singele-I fierbinte,
Li-s-au zis §i Li-s-or zice pururi: „Locurile Sfinte“.

Iar pe drumul spre Golgota, — din Cetate pina sus,

In de-a lungul carui curs-au „lacramile“ Lui Iisus,
Trimbe lungi, aveau sa urce pe vecie „pelerinii“
Cu adinci fiori in immi pentru Cel ce-avut-a spinii,
Pe tot drumul patimirii sa presare lacrimi calde,
Pietrele de El calcate, cu-a lor lacrami sa le scalde,
Sa-ngenunche la tot pasul, frinji la suflet cu guri mute,
§i-a Lui urme cautindu-I, — pietrele sa le sarute!
far acelui drum de lacrami ce vor curge-n sinul humii,
li vor zice „Calea Crucii“, pina la sfirgitul lumii!

Lumea-ntreaga-avea sa suie, sus pe culmea „CapaJinii“,

U nde Crucea Rastignirii au infipt cindva paginii;
Unde-apoi s-anfipt pe turle, nimenea sa n-o mai scoata,
Raminind acolo-nfipta pentru ve§nicia toata!

308
lata pentru ce, odata, cind Iisus era-ntr-o vie,
A grait catre Apostoli vorbe pentru ve§nicie:
„Ci-ndrasnip, — cu Mine-n inimi, roade mari sa se culeaga;
Eu cu Tatal impreuna, biruit-am lumea-ntreaga!“ In.i6,j?

De-atunci, Cel ce-a zis acestea-ntre Apostoli, iar Cuvfntul

I-l-a auzit, in urma, lumea de pe tot pamintul, Ps.l5,;o
Intre toji biruitorii ci|i pamintul sta sa poarte, Apoc.20,;-/
A fost biruit to$i viii, — biruind-o §i pre moarte. Fapt.13,5-/
Isa.53,r<?
§i, de aceea-n fiecare Primavara, cind zefirii
Blind adie, sa'mingiie toata frumusejea firii;
Q nd au zorii ca rasura, cele mai frumoase zile,
Cer albastru, cu vazduhuri miresmate de zambile;
Cind imbraca patrafire: zarzari, vi§ini §i cai§i;
Q nd se bucura de soare pin-§i cei in ocne-nchi§i;

Q nd se scalda codrii-n verde §i-au zapezi de margarint;

Q nd albinele de aur vor pirae de argint;
Q nd privighetoarea-ncepe cintecele ei in cring;
Q nd ochi plini de suferinja, asta data nu mai pling;
Q nd vazduhu-i plin de fluturi §i e ctmpul numai floare;
Q nd adoarme-n piept suspinul §i durerea nu mai doare,
Toate inimile — toate — mai puternic in piept bat
§i-nvierea Lui cintind-o, zic: „Hristos a Inviat“!

ORBI §1 SURZI

Dar o parte dintre oameni, du§i de cele patru vfnturi,

Nu cred vorbele acestea, nu-nteleg aceste cinturi,
Pe Hristos nu-L au in inimi, ci cu-ntunecate minji,
Altor „dumnezei“ se-nchina, aduc slava altor „sfin|i“,
Implinind ei cele spuse de Profetul Isaie
Care, plin de-nalte haruri, in Scriptura veche scrie,
Sa citeasca-a Lui cuvinte, ratacit-a turma-ntreapa
Cu urechile s-auda, dar ce-aud, sa nu-njeleaga.
Cu-ai lor ochi ei sa se uite, insa ochii sa nu vada”! Isa.6,9
Oare, pentru ce blestemul a putut pe ei sa cada?„.
Fiindca Dumnezeu §tiut-a cu rrtilenii inainte,
Ca ei nu vor sta sa creada ale FIULUI cuvinte;

309
Ca-ntre ei va sta Lumina, dar ei n-O vor recunoagte,
C-O vor pironi pe Cruce,-cu scuipajii lor s-o-mproa§te;
Ca Iisus dindu-gi chiar viaja pentru ei,-cind apa cere,
Sus pe Cruce, ei hainii, i-I vor da ojet cu fiere!
Messia-ntre ei venit-a, cind L-a fost trimis Prea-Naltul,
Dar ei nu-L cunosc,-§i-n veacuri „Israil“ agteapta altul!

Prin trei Magi, paginatatea inchinare Lui aduee,

Israel insa, urindu-L, II va Jintui pe Cruce!
In auzul lor grait-a Simeon, ca sub un vis,
Pe Iisus cind prune vazindu-L, ca-n extaz cazut, a zis:
„Sloboze§te-acum, Stapine, pe-al Tau rob,-precum ai spus,
Ca-ai mei ochi vazura astazi“ Mintuirea Ta de sus,
Pe care-ai grait-o Insuji, c a : Lumina-n veci sa fie LUC,2,29—32
Neamurilor de pe lume ce-n credinja sta-vor J ie “, Isa. 49,i—7
(Dupa care vorbe zise, Simeon, cu bucurie,
Fericit s-a-ntors acasa §i-a trecut in vegnicie!)

intre ei, Botezatorul cind spre el venea Iisus,

In Iordan sa se boteze, cel ce boteza, a spus:
„Iata Mielul, iata Mielul Dumnezeului Prea Sfint,
Ce va ridica pacatul oamenilor pe pammt!
El e-Acela despre Care dupa mine-am spus ca vine,
Care mai nainte-mi este, ca-nainte-a fost de mine!“
Dup? care, botezindu-L, a strigat: „§i peste El
Am vazut cum a stat Duhul in chip alb de porumbel!
Eu nu-L cunogteam, dar Cel ce sa botez m-a fost trimis,
Ca sa mi-L arate mie cind s-a aratat, mi-a zis:
„Peste care tu vedea-vei Duhul stind,-e-al Meu „CUVINT“,
Care vine dupa tine sa boteze-n Duhul Sfint!“
§i-acest lucru, iata, insumi 1-am vazut cu vazul meu,
§i va spun ca El e Fiul Vegnicului Dumnezeu!...“ In. 1,32,33
Intre ei preface Domnul apa-n vin,- gi-n foame pringi,
Dintre ei, cu cinci piini Dinsul satura cinci mii de ingi,
Cind ramin din ce mincat-a gloata miilor de guri In.2,3— 9
Douasprezece la numar coguri mari cu frimituri! Mat. 14,19—21
Dintre ei li ies-naiiite, piini de lepra, aijii zece,
§i cerindu-I sfinta Mila, intr-o clipa lepra trece!
Dintre ei vin apoi ciungii §i ologii-n carucioare,
,
Luc.7 13—19
In.5,5— 9
Car or El, in faja gloatei, le da miini, le da picioare! Faptl4^-/fr,9p.?
Dintre ei venit-au mu|ii,-doar plingind sa-i injeleaga,
Peste care El tinzind mina-I, limba-n gura le-o desleaga! Mat .9 ,32,33

310
Dintre ei, sa-i cada-n faja, atiji orbi au fost sa vina, Luc. 18,35—43
Caror El atins-a ochii §i primit-au ei lumina! Isa29^sp5^«;42^

Dintre ei, fem eia care dupa ce-L atinge, plinge,

Preamarindu-L, vindecata de-a ei scurgere de singe,
Ca ani doisprezece-n urma cautase-n acel veac,
Cheltuind averea-i toata, fara sa gaseasca leac! LuC .8,43

Dintre ei, venit-au surzii, singuratici sau perechi,

§i-au plecat cu viu auzul in deschisele urechi! Mar. 7,32—35
Dintre ei, cei ce lui Lazar §i lair n-au loc prin porji,
Fu sa vada §i s-auda pe-nviajii Lui din morji! In.11,43,44

Cu-ai lor ochi ei toji citit-au, petrecindu-§i anii viejii,

D espre M essia ce spus-au in Scriptura lor Profejii:
„..§i tu, Bethleem Efrata,-zice-n harul sau Miheia,
De§i cel mai mic e§ti astazi dintre neamuri in Iudeia,-
Insa va ie§i din tine, peste Israil Stapin,
Obir§ia Lui avind-o in al vegniciei sin!
Va fi tare fara seaman §i va pastori mereu,
Turma Sa, cu marejia numelui lui Dumnezeu...
Pacea lumii fi-va Dinsul, cu mingietor Cuvintul, Mic.5,7—t
Proslavit avind sa fie intru veci pe-ntreg pamintul!...“

§i ei vad apoi pe-acela ce poporul Sau va pa§te,

Ca, din Bethleem-Efrata, in lumina Lui se na§te,
Iar apoi audu-I glasul propovaduind umil
§i calauzindu-§i turma precum spune Iezechil:

„Insumi Eu voi pa§te turma-Mi in pa§une mult placuta

§i cu grije cauta-voi toata oaia cea pierduta;
Nu voi osteni sa caut, pe ce cai ar fi s-apuce,
Orice oaie ratacita ce-ntru turma voi aduce! Ez.34,15,16

V oi lega pe cea ranita,-din hajiguri negre scoasa,

Iar pe oaia cea bolnava, o voi face sanatoasa...
Intari-voi pe cea slaba, iar pe cele-n vlaga pline,
Le voi da la iarba grasa, sa le pasc cum se cuvine...“ E z.34,16

Ei IL vad toji-habaucii -urmarindu-L in tot pasul,

§i-L aud,Jnsa zadarnic intre ei El suie-gi glasul...
In zadar II au pe Cruce sub a spinilor cununa,
Ca nu-I vad Dumnezeirea cei ce-n jurul Lui s-aduna...

311
Nu-1 pricep pe Z A H A R IA cei cu-ntunecate minji,
Q nd le spunc de vindutul pentru treizeci de arginji, 7 ja h .ll, 12,13
Nu-1 aud pe ISA M , graind FIUL catre turina; Apoc.1^21/^22^3
„Eu sint Cel dintii §i-asemeni tot Eu sint §i Cel din urma!
Mina M ea intemeiat-a Cerurile §i pamintuL.
Le-am chemat, §i ele-ndata Mi-au fost ascultat Cuvintul!

Am chemat din nefiinja §i la toate le-am dat viaja,

Pentru ca la obir§ia tuturor eram de faja!
§i-acum insu§i Ziditorul Dumnezeu din Cer, in lume,
Cu-al Sau Duh- Isvor de Viaja M-a trimis pe Mine-anume
Sa te-nvaj cele ce-Ji fi-vor de folos, §i pe ce cale
Trebue sa mergi, in Lege, cu toji pa§ii viejii tale! Isa. 48,13—17
El zicindu-Mi: Prea pujin e ca Tu robul M eu sa fii
§i sa-nalji pina la Mine a lui Iacov semin|ii;
Ci te pun sa fii Lumina neamurilor §i Cuvintul
Care-aduce mintuire lumii de pe tot pamintul!../* Isa.49,47

Dupa care Proorocul striga minjilor nauce,

Dar zadamic stind sa strige despre Cel strapuns pe Cruce:
„...Ci El a luat asupra-§i fiir-de-legea lumii-ntregi,
Ca, sdrobit apoi sa fie pentru-a noastre far-de-legi! Isa.53,4,5
Chinuit sa se supuna §i sa nu-§i deschida gura,
Ca un miel la-njunghiere dindu-§i lumii-ntregi faptura! Isa.53,7

Rataciji umblam cu tojii, ni§te oi fara pastor,

§i-ncarcat a fost de Tatal cu pacatul tuturor!...
Cu nedreapta judecata, nici o vina-avind sa poarte,- Isa.53,6
Pentru-a lumii-ntregi pacate, osindit a fost la moarteL.

Intre facatori de rele numarat a fost El Sfintul,

§i cu pacato§ii-alaturi a§ezatu-I-au mormintul!
Pentru far-de-legea noastra fu strapuns cu neagra ura,
Q nd Lui nici o-n§elaciune nu I-a fost ie§it din gura!“ Isa.53,9,10

Toate acestea scriu Profejii despre Messia, cu dor,

Iar naucii vad cum toate se-mplinesc sub ochii lor,
Dar ei, surzi §i orbi, intr-una, necrezind in Legea Dreapta,
Pe Slavitul din Scriptura, ratacip, II tot a§teapta,
Far-a §ti ca .A§teptatul, cfnd veni-Va, foe le-aducd;
§i ca fi-Va tot acelagi pironit de ei pe Cruce!

312
 REZIDIREA LUI ADAM
La zidire, Tatal lumii face-ntiiul om — silhui
Fara moarte, dupa chipul §i asemanarea Lui...
Q nd Iisus coboara-n lume, om cu Dumnezeu sa-mpace, I Car. 1,20—22
Dupa chip §i-asemanarea omului El om se face. II Cor. 5,18,19
Rom.5,10,;;
Ce-njeles adinc desprindem din aceste chipuri doua,
Sub Dumnezeiasca vrere, omule de Lege Noua!
Om ca Dumnezeu intiiul, dar robit el cade greu;
Dumnezeu ca om, dar care — Om — ramine Dumnezeu!
Pamintesc fiind fntiiul, il in§eala Lucifer;
Celalalt, cu Ceru-n Sine, se ridica iar la Cer!

D oi Adami in care Tatal a turnat lumini din plin:

Unul, devenit mocirla, Altul, Cerului stind CrinL.
Fiecarui, Ziditorul, somn adinc dar scurt aduce:
Unuia-n Eden pe iarba, Celuilalt strapuns pe Cruce!
§i facind ca fiecare in alt fel sa-§i doarma somnul,
Fiecaruia din coasta-i cite-o soa^a le-a dat Domnul Gen. 2,21
Lui Adam dintii, pe Eva, viejuid sa dea copii,
Iar Biserica — simbolic — lui Adam Cel din vecii.
Amindoua cu menirea ca sa nasca, mulji ca roua:
Prunci pamintului intiia, fii ai Cerului a doua!

Au, pe aceste Nascatoare, ce adinc mister le leaga?

Doamne, tainele-'p prea sfinte nu e om sa le-njeleaga...
Dar, ce bucurie Tatal ar avea dind viejii seva,
Daca-a Fiului Mireasa ar da fii in pas cu Eva...

Pe Adam, legat in lanju-i Lucifer il trage-n jos, Gen.3,7—19

Dar, dorindu-i mintuirea, vine dupa el Hristos! Mai.4,?
Cu iubirea Lui de oameni, prinde-n miini aceia§i tina, Mic.7,29
O framinta, rezidind-o, o adapa cu lumina, Ef.5,/^
0 -ndumnezeie§te iara§i cum a fost dumnezeita,
Lucifer sa n-o mai |ina sub puterea li\i rohita.
Astfel, firea omeneasca,-prin a Fiului iubire,
Sta din nou pe-aceia§i treapta cu Dumnezeiasca fire.
Pieritoarea omenirii fire-acum, rascumparata,
Sta linga-a Dumnezeirii, ce nu piere niciodata!
Se ridica la-naljimea-l §i cu Ea de-acum se leaga,
Raminind cu Fiul una in etemitatea-ntreaga!

§i s-a-ndeplinit Scriptura,-vrerea Tatalui de Sus,

Caci pe Adamu-I rezidindu-l,-numai Cel pe Cruce pus,
E Olarul IEREMIEI, caruia un vas de lut
Jos cazindu-i, el, Olarul, inca odata 1-a facut,
Mai frumos decit cazutul stindu-i in puteri sa-1 faca,
Dupa cum Scriptura spune,- ca Olarului sa-i placa. Ier.18,4,5

Dar cu ce prej se-mpline§te vrerea Vegnicului Viu,

Numai Tatal §tie prejul §i cu Dumnezeul-Fiu!
Oamenii tirziu afla-vor, pe cind aljii surzi in turma,
Nu vor §ti decit in ziua judecajii cea din urma.

Ba, iubirea-I sa-§i arate lui Adam, Cel pus pe Cruce,

Dupa-ntiia Lui „faptura“, iata, pina-n iad se duce,
§i-n lumina ridicindu-1, il da Raiului pe porji,
Impreuna cu urma§i-i, Vii in veci,-sculaji din morji!

In iubirea-I, cum mai mare nu poji alta sa-Ji inchipui,

Fiul intrupat Adamic, a suit pe Cruce chipu-I,
§i ca om deci indurat-a chin nejarmuit de greu,
Precum hotarise-n Ceruri Trei intr-Unul Dumnezeu. F apt.2,22,23
Sfinjii proslavind aceasta sfatuire-nTrei facuta: Trap. Nascat. de
„Taina cea din veac ascunsa §i de Ingeri ne§tiuta“! Dumnezeu glas. 4
Ciji pricepem marejia jertfei Lui Nemasurate,
Dintre cei ce stam in viaja, tavalindu-ne-n pacate?
Ciji simjim durerea Celui carui spinii I-au stat nimb,
Ca sa §tim, pentru iubirea-I, ce sintem datori in schimb?...

Pentru El nimic nu cere, ci ne cere pentru noi,

Cind vom invia la ziua Judecajii cea de-apoi,
Ca, prin ceea-ce-mpleti-vom cu cuvintul sau cu fapta,
S-avem dreptul la rasplata de-a sta fejii Lui de-a dreapta!
Precum in Adam murit-am, toji avind trup stricacios,
Tot a§a-ntru nemurire invia-vomin Hristos, I.Cor. 15,22

314
Unii pentru fericire prin tot binele ce-am stiins, Dan.12,2
Alpi,-prin far-de-lege,-pentru scrignete §i plins! Gen.4,7
Iac.l,is
Atunci dreppi §i smeripi, purtatori cindva de Cruce,
Straluci-vor ve§niciei precum soarele straluce.
Ba de gapte ori mai tare ei vor straluci feeric,-
Pe cind top nelegiuipi imbraca-vor intuneric!

„Top vor invia din moarte“,-spun Evangheligtii-n cor, I.Tes.4,16—n

Unii spre etem a Viapi, alpi spre osinda lor“; Ez.37,7—6,14
Dar zic unii „Cum se poate sa-nvieze morpi oare?... In .5 ,28,29
Ochii ce se-nchid, inchigi sint! Mort ramine cine moare!“ Isa.26,79566,24
Mal.4,2
O, nerozi, care-invierea morplor nu vor s-o creada,
Ochi deschigi avind in viaja, dar care nu pot sa vada!
Daca nu cred ca-nvia-vor, sa raspunda la-ntrebare:
Far-a putrezi saminja in pamint, au mai rasare?
Sau ea mai intii sa moara cere legea firii,-zic,-
§i-apoi rasarind sa creasca, sa ridice rodu-n spic?

Semeni un graunte-n brazda de pamint sau de nisip,

Iar ce-a rasarit, asemeni nu-i cu semanatul chip,
Ci grauntele din spice,-fie mari, fie marunte,- I. Cor. 15,35—.%
Seamana-ntru tot cu chipul putrezitului graunte. In.12,24

Dar el n-a murit, ca, iata, a iegit din el spre soare,

Lujer verde care cregte plin de viaja ce nu moare!
Fie griu, fie secara margeluja-n lut cazuta,
Dintr-un bob ce putrezit-a, au suit in spic o suta!

Tot aga are gi omul un graunte ce nu piere,

§i grauntele e Duhul ce coboritor din Cer e;
Daca deci graunpi lumii, putrezind in lut, nu pier,
Cum n-ar invia graunpi semanap in om de Cer?!

(Far-a mai cata ca, lumii, de la bobul de mugtar

Xncepind,-orice seminJe,Cerul doar le face dar,
Cind, cu multa lor gtiinja top necredinciogii mei,
Nu fac, fara de saminja, nici macar un bob de mei!)
Daca nu ramine stearpa glia-n care-a stat „Cuvintul“, Mat.28,5,6
D e ce n-ar rodi gi Cerul cel pupn cit gi pamintul?... Mar.l6,5,6

315
D e ce oare el, pamintul, in de-a lungul §i de-a latul, Luc.24,^—7
Din a carui seva cre§te tot mai fara friu pacatul, I n . 20 ,; — 16
In graunjele lui viaja are pentru cei de faja,
Pe cind Cerul, in graunji-l, n-ar putea sa aiba viaja?!

Sa luam orice graunte sau saminja paminteasca: .

Numa-n ele-i pusa viata care poate sa rodeasca;
Tufa, lujerul sau paiul, putrezesc far-a da roada,
Precum omul putreze§te §i vin viermii ca sa-1 roada!
Adica sub Legea Celui Ziditor in sfinta-I pace,
Tot ce din pamint crescut-a,-in pamint, pamint se face,
Dar cind pui din nou saminja in pamint, atunci din el,
Primind viaja prin saminja, se ridica trup la fel.

Tot a§a §i la-nviere,-cind va trimbija Cuvintul,-

Din Cer, duhul fiecarui i§i va despica mormintul,
Inviind din moarte trupul viejuit cu liber friul,
Tot a§a cum inviaza: pomul, floarea, iarba, griul...

Acel trup nu fi-va insa, trupul care-a fost de tina,

Ci va fi Ceresc in totul, purtind haina de lumina.
Trup nestricacios in sine, nici in suflet, nici in gind, I. Cor. 15,-/’—55
Care-n vegnicia toata nu va mai muri nicicind, In.5,_v,25
Caci ace§tia fi-vor drepjii cei cu sufletul ca roua
§i care nu s-or mai teme deci de moartea cea de-a doua! ApOC.20,5,6
Pentru ziua-aceia Domnul S-a fost coborit din Cer,
§i-a primit sa stea pe Cruce in pi'roane mari de fier,
Sa rascumpere pacatul omepescului Sau neam;
Dindu-§i Singele, sa faca rezidirea lui Adam,
Ca, la ziua judecajii, neamu-I tot crini albi sa poarte,
Aducindu-i Celui care i-a dat Viaja fara moarte!

Omule ,-suprema-I Jertfa adu-ji-O mereu aminte!

Rastignit pe Cruce Domnul, ne-ncetat steie-Ji nainte!

Palmele ce I-au dat raii, §i scuipajii daji de gloate,

§i bataia cu vergele, §i ocarile lor toate; Mat.26,67
Picaturile de singe pe obraji curgind din spinii Mar. 14,65
Ce pe fruntea Lui — Cununa — indesat-au asasinii; Mar 1517,19
Cele trei caderi sub Cruce pe-al Golgotei drum fierbinte,
Toate-acestea, spre cutremur, aduji-le-n-veci ammte!

316
G em etele Lui pe Cruce §i-ale fringerii Lui §oapte
Fie-Ji in auz, aievea, in tot ceasul, zi §i noapte,
Ca, prin ceea ce vei zice §i prin ceea ce vei face,
Sa ai drept la desfatarea §i-a eternitapi pace!

Clipa, omule, e viaja care pe pamint te leaga,

Pe cind viaja fara moarte e: eternitatea-ntreaga...
Catre-aceasta, El te-a§teapta, catre-aceasta El te cheama;
Pentru-aceasta, pe-a Lui Maica, prin loan Ji-a dat-o Mama
Pentru-aceasta, de pe Cruce, din al chinului abis,
Suspinind, — „Iarta-le Doamne, ca nu §tiu ce fac“ a zis! Luc. 23,34

Aduce-{i-le aminte toate, omule, §i minte pne:

Caci acestea toate Domnul, le-a-ndurat doar pentru tine,
§i ca ziua Judecapi Dumnezeului tau vine! Ps. 9, 7, s
Isa. 2, ia - 2 1
Isa. 1, 27, 28
Dan. 7 , 10
Ioel. 3, 14— 17
 CARTEA VI-A

VALMA VREMURILOR

Valma vremii curge-ntr-una... Cinji, te zbuciumi, rizi sau gemi,

„Nu sint vremile sub oameni, ci e bietul OM sub vremi“!

„Bietul om“ am zis? Da, „bietul“, caci prin cite rele-a strins,
Vierme sub luceafar, OMUL, vrednic s-a facut de plins...
Poarta purpura sau sdrenje, poleit ca astrul zilei,
Tot o lacrima sa darui fie-cui, sub jarul milei:
Unuia ca-noata-n aur, — umilit ca-i celalalt,
Pe-amindoi sa-i plingi te-nvaja Imparatul Cel mai Nalt...

Dar sa ne uitam la oameni, §i cu lacrima-ntre ploape,

Din eft sint ei de departe, sa-i aducem mai aproape...

Dumnezeu in trup cind fost-a, le-a lasat o nestemata,

Stralucind, sa nu se stinga peste veacuri niciodata,
Ci-'ntre ei mereu sa arda, infrapndu-i totdeauna,
In cit veac pe Cerul lumii sta-vor soarele §i luna.
Le-a lasat a Lui iubire, pentru ca-n etemitate,
Fiecare om sa vada in aproapele-i un frate,
Ca, nici unul dintr-aceia care stau sa creada-n Dinsul, In. 13, 34,35
U n strain sa nu se simta §i sa nu cunoasca plinsul. Lev. 19, is
Drept aceea, Fiul §tie ca, — pamintul ciji framintu-1,
Vor comorile pe care darue§te-le pamintul, Mat. 19,21
Dar comori adevarate daruie Iisus doar cui Mar. 10,21
Soarbe aurul cu sete din cereasca Legea Lui... Luc. 12,33; 18,22

318
lata pentru ce dar, Fiul, sta de grija-n veci sa poarte
Celor care aduna aur intru Viaja fara moarte...
El rascumpara pe oameni prin Dunmezeiescu-I singe,
Ca, sub diavol sa-nceteze omenirea de-a mai plinge,
Dem onii sa se-nspaiminte de toji oamenii cei Vii
Care vor slavi pe Domnul-Dumnezeu in ve§nicii,
Ca doar Fiul mintuirea le-a putut pe veci aduce
Numai pentru ca-n piroane S-a lasat batut pe Cruce..

Precum dar, dintr-o gre§eala a-n§elatului Adam,

A fost osindit sa moara tot al omenirii neam,
Prin Iisus, a Carui Patimi, inca mulp nu le-njeleg,
S-a fost isbavit de moarte neamul omenesc intreg! I. Cor. 15,22

Cel pentru Lumina Carui mori cintind cind II cuno§ti,

Biruit-a lumea-ntraga, nu cu arma, nu cu o§ti,
Ci cu doisprezece oameni; goi, saraci, intr-una blinzi,
Ne-nvajaji, batuji adesea §i adeseori flaminzi,
Dar biruitori intr-una, — biruinjii lor Temei,
Stind de-a pururi Cel ce fost-a pus pe Cruce pentru ei. Luc. 6, 13—16

|n sa pina la limanul biruinjei cea deplina,

INTUNERICULvrea-ntr-una ca sa stinga-a LUI LUMINA;
§i-ntre cei pe care cernu-i Lucifer cu toji ai sai,
Mai pujin mereu la; numar sint cei buni decit cei rai...

§i cei rai, — de§i vor Crucea, isbavirii lor Liman,

Sint calauziji de diavol §i fac vrerea lui Satan...
El le e mereu stapinul ridicat de ei pe umar,
Caci in lume, cele rele biruiesc mai mult prin numar,
Dar acestea nu se-ntimpla fiindca Dumnezeu nu poate,
Nu prin lupta, ci prin vrere, s^ le biruie pe toate,
Ci-ntru-cit din sgura neagra, Insu§i Dumnezeu Prea-Naltul,
Cemind oamenii prin diavol, lamure§te diamantul...
La un ceas anume insa, Tatal bunilor, El, Bunul,
Le va birui pe toate Dumnezeu din Ceruri, UNUL! Apoc.i9^^(VQ;4

In azurul fara margini, pe boltitul lumii cort,

Soarele mereu rasare ca sa toarca-al vremii tort...
Viaja oamenilor insu§i deci mereu i§i toarce firul,
Ceea ce-a trecut prin leagan, in sicriu vrind cimitirul,
§i-astfel veacuri dupa veacuri lumea numara mereu,
Pe cind curgerea lor toata §tie-o numai Dumnezeu...

319
„Via$a“?... Nu-i decit o clipa care nici maear se poate
Socoti-ntru nesfir§irea cursa-a veacurilor toate,
Dar clipita zisa „via$a“, — daca inima Ji-e vie,
Din clipita pieritoare, o prefaci in vecinicie,
Caci la PRAZNICUL CEL M ARE po|i sa intri, dar sa ie§i,
Fiindca: toji sintem „chema£i“, dar pujini sint cei „ale§i“! Mat. 22,14

Cum ne toarcem insa firul, nu ne potrivim niciunul:

Intr-un fel toarce-njeleptul, in alt fel a tors nebunul;
§i-n|elept.ii cind se-naljl solitari pe raza lunii,
Plina e de gloate oarbe calea ce-o strabat nebunii.

Numa-n flori dorindu-§i calea, numa-n bucurii sa-noate,

Catre „fericire“ — alearga ale lumii biete gloate
§i toji cad pina la urma, — fie viaja cit de lunga,
Fara ca gonind intr-una, „fericirea“ s-o ajungS...

Ci pujini sint cei ce-n lume pin-la fericire suie,

§tiind ei ca „fericirea“ pe pamintul lumii nu e...
jGloata insa-§i merge mersul... iata deci pe fiecare,
In sui§ul omenirii vrindu-§i rangul cit mai mare,
Uitind ei ce zis-a Domnul, intre blinzii-I Ucenici: Mar. 10,43,44
„Cel care se vrea mai mare, — sa slujeasca pe cei mici“!
Ei se vor „mai-mari“, asemeni cu toji vechii farisei:
Cei mai mici sa li-se-nchine, slujitori fiind tot ei. ,
Mat. 23 6,7

Ce-Imparat a fost mai mare intre oameni, ca Iisus,

§i, ca El intre supu§ii-I cine fost-a mai supus?
Q nd la Cina cea de taina, Cel ne§tiutor de fala,
Pe picioare Ucenicii ca un servitor ii spala?
Dar „mai-marii“, cei din lume nu iau nici o-nvajatura,
§i-a Lui pilda minunata a ramas numai „Scriptura“....

Astfel, imparajii lumii n-au nici o asemanare

Cu Cel Care-a fost in lume Imparatul Cel mai Mare...
El a stat sarac in strae, aur nu §i-a vrut tezaur,
Pe cind Regii §i imparatii dorm in purpura §i aur!

Ei orbit-au oameni pa§nici, — avind inima haina,

Pa cind El-Isvorul Milei — a dat orbilor Lumina!
Ei au jefuit pe oameni, stringind aurul cu sacii,
El a stat ca sa-§i imparta piinea-n doua cu saracii! In. 11, i, 43,44

320
Ei ucis-au mii de oameni, ca sa nu le mai stea-n faja, Mat. 9, 18, 25
El, cu ochii plini de lacrami, pe cei morji I-a-ntors la viaja!

El a zis blajin lui Petru in gradina Ghetsemani:

„Baga sabia ta-n teaca“!, — sabii cind trageau du§manii,
Pe cind Regii gi-imparajii, — pe uscaturi gi-corabii, In. 18, u
Sabii trag mereu din teaca impotriva altor sabii,
§i fac singe mult sa curga, pentru-a stapini gamintul.
Q nd Iisus il stapinegte cu drept sabie CUVINTUL!

Daca insa idolatrii, nascocind chin dupa chin,

Au putut sa verse-n veacuri, valuri, singele Cre§tin;
Daca Regii gi-imparajii, tronurile sa-gi pastreze,
Au putut sa scalde-n singe caii ogtilor „viteze“,
Lucifer in viclenia-i, — ceea ce e §i mai trist,
Face uciga§i din insagi marii clerici ai lui Hrist,
Iar acegtia-n ratacire pun calai cu fieru-n miini
Pe cregtinii-fraji, in turma, savi ucida ca pe ciini!

Ei purced, prin inchizijii sa sugrume fioros,

Mii §i mii de mii la numar de buni fraji intru Hristos,
§i-astfel, cei ce cred ca-n T^ege „iL slujesc pe Dumnezeu“,
Hotarasc macelul „NopJii Sfintului Bartholomeu“,
Cind dragoni Regali sint capii celor cari aduc in piaja
Mii de credinciogi in Domnul, ca sa fie scogi din viaja!

Lanuri-lanuri vin cregtinii gi, — prin vrerea lui Satan,

In macel de „Cruciade“ cad „eretici“ lan-cu lan...
Milioane cad in singe, — „Cruciadelor“ stind Capi,
Ingelaji mereu de diavol, pe-a lor tronuri, Regi gi Papi“,
Capete cu steme-nalte, dar robite de-ntuneric,
Implinind porunci din visul de marire luciferic,
Q nd „putemici“ ce stau gata sa se prabugeasca-n vicii,
Cred ca sint „alegi“ de Ceruri sa ucida „ereticii“!...
Dar... de ce se tot ridica, dom ice de marejie,
Zornaind: imparajie, peste alta imparajie?... Mat. 24,7
Cine-aduce vrajba-n lume... Cine-asumte tojii limbujii Ps. 2,;
Cei ce, uneltind in umbra, aduc lumii „revoluJii“?...
Ce-au noroadele sa-mparta, ne-mpacindu-se-ntre ele,
§i ca-n uragan purtate se lovesc cu arme grele?...
Urla ca o vijelie ogtile care se-ncaer
§i se-nalja pin-al Ceruri ne mai pomenitul vaer!...

321
De rasboi, — pe Iron cind suie, se gate§te tot Mpnarhul,
Si n virtejuri se ridica: scutul, suii|a §i arcul,
Arbaleta §i maciuca, pra§tia §i halebarda,
Lancea, suli^a §i durda §i-le-nal$a toata hoarda.
Fiecare hoarda-n parte vrind du§manii sa-§i sugrume,
Ca §i cind, de nu-i sugruma, nu mai au ei loc pe lumeL.

Oare pina cind, din tronuri, — fie tronul cit de nalt,

Imparatii au sa cada, unul dupa celalalt?
Pina cind vor fi trufa§ii? Cind i§i vor opri asaltul?...
Care fi-va Imparatul sa nu-1 mai doboare altul?...
Care fi-va Imparatul cel ce oaste n-o mai stringe?
Sabie nu va mai trage, ca prin ea sa curga singe?
Pe pamintul plin de sabii, lini§te cind se va face?
O nd nu vor mai fi razboaie? Q nd va fi eteraa pace?
Prin ce arme fulgerinde vor veni acestea toate,
Ca sa nu se mai ucida ale oamenilor gloate?...

Ci-ntrebarilor acestea ce din veac le-au fost patruns,

lata, vin toji Proorocii, din Scripturi sa dea raspuns:

„Vor cadea to|i imparapi cei ce se ucid prin fier,

Pe tron vecinic fiind UNUL: Imparatul Cel din Car.
Anilor cu neguri crunte, luminofi urma-vor anii,
§i tiranilor pe tronuri nu vor mai urma tiranii!,..
Ca sa nu se mai uzurpe, vi-se vor stirpi trufa§ii,
Ca sa nu se mai ucida, vor muri top uciga§ii!

Dintre cei ce fac razboaie, nu va raminea nici unul:

Sabia deci se va fringe; amup-va-n veacuri tunul,
§i-atunci pace fi-va-n lume, dupa sfintul Lui Cuvint,
Precum pace fi-va-n Ceruri, tot a§a §i pe pamint!

Cel ce fi-va Imparatul, — “Dumnezeu“ e Sfintu-I nume, Isa. 48, i3\ 41, 4
Care fost-a mai nainte de-a fi fost aeeasta lume, Dan. 2,22
§i a Caruia putere ce-ntru toate-I biruinja, Isa. 45, 6
La fiinja lumea noastra a adus din ne-fiinja, Ps. 90, 2
Omului asemaxiare dupa chipu-I dind Prea-NaltuI, II Reg. 19, is
In al Carui lc : de Slava e§ti nebun catind un altul!... Os. 13, 4
Deut. 4, 35,39
Neem. 9,6

322
El atunci, — ca sa despice lumii-n patru fir-de-parui.
Sabie nebiruita, ridica-va Adevarul!
Silniciilor, — Dreptatea va urma-ntru totdeauna;
In cazutu-i Tron de aur nu va mai domni minciuna.
Viclegugului de-a pururi magtilevi vor fi cazute;
Migelia cea din umbra va calca-o prin Virtute.
Nepasarii se va sparge inima cea de argila,
Dindu-i inima fierbinte cu nejarmuita mila;
Diavolul va fi cu lanturi'ferecat §i dat la fund
In strafunduri de-ntuneric fara seaman, fara fund.
Moartea va muri-n de-a pururi, ne mai dind nicicui fiori.
Oamenii ce vor ramine fiind to$i ne-muritori.
Si-astfel, Soarele Dreptajii mingiios va fi mereu,
Lumii ce va sta tot veacul viejuind cu Dumnpzeu!...“

Dar zadarnic Proorocii au fost scris acestea toate,

Ca urechi care s-auda n-au a lumii biete gloate....

SEMNELE LU1 DUMNEZEU

Ca sa le trezeasca totu§i, ca spre bine sa le-ndemne,

Dumnezeu din Ceruri-Tatal, le arata-anume semne,
§1, prin curgere de veacuri, Cel ce sta mai sus de astre,
Pune sa vorbeasa lumii, limba marilor dezastre... ,

Dupa ce deci, potopise tot pamintul Lui cu apa,

Q nd de moarte numai Noe cu ai casei lui mai scapa,
Dumnezeu, vazind desfriul, far-de-legea tuturora,
Celor ce petrecu-§i via|a in Sodoma §i Gomora,
Hotaraste: pe-amindoua sa le piarda, §i pe loc,
Peste ele toarna ploaie de pucioasa §i de foe,
§1 Cetajile-amindoua, cu nespunsa lor orgie,
Sub a Tatalui minie, ars-au pin-n temeiiel
Apoi scufindlnd pamintul, celor cu cumplita soarta,
Din adincuri negtiute rasarit-a Marea-Moarta,
Mare, pururi fara valuri, care-n somnul ce-o apasa,
Umple tristele-i vazduhuri cu mirosu-i de pucioasa...!

In tacutele ei ape, cit sint de adinci |i late,

Cum in nici o mare alta, — nu e o vietate.
Iar cind unii pegti de-aiurea vin pe-a Marii Moarte vatra,
Acei pe§ti intr-o clipita, se prefac in pe§ti de piatra!

Nici macar o zburatoare, cit de mare, cit de mica,

Pe deasupra-i nu s-abate §i vazduhul nu-1 despica,
Simjind toate ca deasupra-i de-ar fi zborul sa le poarte,
Una n-ar sc&pa cu viaja, ci cadea-r-ar toate moarte!...

Imprejur, pina departe, pe-acel Jarm de moarta Mare,

Nici macar un fir de iarba din pamint nu mai rasare...
Numai ni§te meri salbateci mai dau roade mici sarace,
Insa inima din qle piatra-asemeni se preface.
Iar cind sta ca sa le guste vreun ne§tiutor sub soare,
M erele purtind otrava, — cel care le gusta, moare!...

Dar in matca Marii Moarte, mai tirziu, — ca vrind s-o scape,

Se vor revarsa-n torente a Iordanului vii ape,
Cuprinzind in ele viaja §i prundi§ de-nalte stele,
Pentru ca Iisus din Ceruri va primi botezu-n ele. Mat. 3 , 19
Dar... zadamic in mormintul Marii Moarte, — lume arsa, Ez. 47, 8
Cu-ale lui sfinjite ape tot Iordanul se revarsa,
Ca nimic nu mai invie in tot lungul §i tot latul,
Moartea stind pe vecinicie unde-a chiuit pacatul!...

Doamne, oare Tu voit-ai Marea Moarta s-o asamenei

Cu-acel somn in care doarme sufletul atitor oameni,
Somn in care apa Vie a Maritului Hristos, Ez. 47, 9—11
Se revarsa de milenii, pentru unii de prisos?...

Pe cind lumea deci petrece sub dezmajul lui M^mona,

Vine marele cutremur de pamint din Lisabona,
Care-n sus §i-n jos, cu geamat minios i§i poarta saltul,
Cum de la zidirea lumii, n-a mai fost pe lume altul!
Numa-n citeva clipite, pomenita sus Cetate,
Cu Biserici-Catedrale §i ca-n basme-avind palate,
Plina-atunci de diamante §i de aur fiind plina,
Prefacuta-a fost intreaga intr-o jalnica ruina!*

* i Nov. 1755

324
N-a mai ramas in picioare nici un zid in a ei vatra,
N-a mai ramas a§ezata nici o piatra peste piatra.
Zeci §i zeci de mii de oameni, peste alte z e d de mii,
Sub surparile de ziduri ingropaji au fost de vii,
Iar cei ce-au scapat cu viaja, — prin§i de iama-aproape goi,
Rataceau printre ruine — chipuri parca de strigoi!

Zguduit atunci pamintul a gemut adinc sub zari,

§i cutremurul fu spaima pina peste Jari §i mari.
El urmindu-§i clatinarea mai apoi o luna-ntreaga,
Doar vor injelege raii ce-a vrut Tatal sa-njeleaga,
Cind crezut-au top o vreme ca sfirgitul va sa vie,
Ca pamintul de sub oameni nu mai are temelie!

Dar uitarea vine iute intru sufletele toate

§i, din ce-a fost ieri ruine, lumea noi palate scoate....
Unde-a curs potop de lacrami, — unde-a bintuit furtuna
Lumea-ncepe iar ospajul, iara§i cintecul rasuna,
§i, cu cit mai fericta peste tot i§i poarta danjul,
Tot mai mult danpiitorii leaga-se de iad cu lanjul...

Dupa ce un veac mai trece §i-un deceniu jumatate,

Demiurgul cu-al sau deget iar in gongul lumii bate:

Intr-o zi de Mai cu floare, intr-o zi de Mai senina ,

Pe cind inca arde roua, — stinge-a soarelui luminal
Intuneric greu coboara §i cuprinde lung §i latul,
Parca lumii pacatoase sa-i ascunda-n el pacatul.

Soarele, — precum Scriptura glasuie§te-n adevar

S-a facut acum de-odata „negru ca un sac de par“! Am. 7,3
Cesuri tree patrusprezece, parind lumii ve§nicie, Apoc. 6,12
§i-ntunericul deasupra-i tot mai negru sta sa fie...
Plugul §i-a-ncetat aratul; calatorii-§i curma mersul,
Fiindca noaptea fara seaman parca-a prins tot universul!
Pasarile tac din cintec; luminarile s-aprind;
In adincurile nalte se vad stelele sclipind;
Socotind-o noapte-aevea cum le au din veacuri vecii
Urla prin de§ert §acalii, zboara-n noapte liliecii;
Se-nspaiminta gloata lumii de ce-o vrea din Ceruri Domnul,
Dar... apoi, — ca-n orice noapte, — peste gene cade somnul...*

* (19 Mai 1870)

325
„!nva|a|ii“ spun ca, nopjii nu cunoscu-i nici o lege,
§i „§iiinja“ lor nu poate lumii taina s~o dezlege...
Nepdtnmsa le rarnine, — orieit raintea §i-o framinta,
§1 nici unul nu prieepe ca e numai vrere sfinta!

In socoata-i insa turma n-a facut nici an socot,

S-a fost spaimlntat o clipa,., a dormit... |i-atfta tot!

Dupa ce-a fost stins pe bolta, ziua, pe-imparatul Astru,

Q nd tot Genii era-ntocmai ca cicoarea de albastru,
U n alt seran s-arata lumii dezmajate §i natfnge:
O n d a rasarit In noapte luna, toata ca de singe!

Ce vor care —- a spune lumii sem nele ce i-s-arata?

D e ce soareie se stinge? D e ce luna-nsingerata?
D e ce marele cutremur?... fnjelesul nu e greu,
Dar pufini sint cititorii semnelor lui Dunmezea...

Semne m an deci El ne face, — sa-n$eleaga fiecine,

Precum scris-au toji Profejii, — ca sBr§itul lumii vine;
§l-n pacat sa pi aril turma-I nu vrea Milostivul Tata,
Nu pe pacatogi sa-i piarda, ci-ndreptarea lor o cata!

Drept aceia, Ziditorul, — Milostiv cum numai El, e #

fnc-un semn le mai arata, cind prin vrerea-I ploua stele
Dupa optspezeee veacorl de cind n prezis Proorocul,
lata dar ca ploua stele... Cerul i|i u ..scared focul!...

Spre sfirgitul unei toamne, Intr-un miez de noapte rece,

Lumea vede-nmarmurita faptul care se petrece:
Mil §i mii §i mii de stele, —- mingi de foe straluminos,
Se desprind din adlncimea Cerului §i cad in jos!

§i marej, §i plin de spaime, lumea le vede sudumul,

Una-alteia, cum pica prin adinc taindu-§i drumul...

Fiecare stea ce cade catre-a lumii neagra tina,

Prin adincul intuneric las-o dira de lumina...
Sa le numere potopul, nu e chip pentru socot,
Si parea ca-n acea noapte arde insugi Cerul tot!*

* (Anii 1833,1865 §i 1885 )

326
Stele ro§ii, stele-albastre... cite una vine verde,
Parca celor slabi de rrsinte, ochii pro§ti sa le dezmierde,
Ploaia lor se prelungegte pina-n zorii dimine|ii,
Uluind to$i „Astronomii“, inspirmd pe to|i poe|ii,
N e §tiind mul|i ce sa creada din ce vM prin intuneric,
Fapt aevea ploua stele? sau e doar un vis feeric?...

Dar aevea Cerul ploua cu sfarimituri de stele,

Peste ceea ce e lumea cu potopul ei de rele.
§i, de-ar f pe ea sa cada larga stelelor risipa,
Moartea luntii pacatoase ar veni numa-ntr-o clipa.
Dar din Ceru-I, Cel ce ploua stelele-I in miez de noapte,
Ca-n furtuna cind din ramuri cad smochinele necoapte,
Sutele de mii de stele ce cad ploae El le stinge,
Far-sa lase macar una cu pamintul a s-atinge!...

El i§i spune-a§a Cuvintul, dar cuvint aevea, nu da...

Cine are ochi, — sa vada! Cei ce au urechi, — s-auda!...
Caci au spus-o Proorocii mai de mult, in veacuri duse.
§i-n Scripturi ramas-au lumii ca-ndreptar ale lor spuse,
Lamurind ca, mai nainte de sfsr§it, aceasta lume
Va avea sa vada insu§i semne mari facute-anume:

„Va veni cutremur mare“! (precum fost-a-n adevar);

Soarele va fi aevea negru ca un sac de par!
Inghejind atunci de spaima, toata omeneasca gloata
Va vedea-n aceea§i vreme luna ea de singe toata!
Stelele din Cei cadea-vor, — aruncate fiind ele,
Spre pamint de Zidrtorul ce zidit-a toate cele.
Precum leapada smochinul, —- ne putind sa le mai |ie, Apoc. 6 , 12,13
Verzi smochinele, cind este zguduit de vije!ie“L.

Ciji vor fi-njeles grairea cea prin semne dind Cuvintul,

Ca veni-va judecata celor de pe tot pamintul?...
Prea pujnL. Smintite gloate, oarbe au fost ramas mereu,
Surde-au fost la tot cuvintul semnelor lui Dum nezeuL.

Iata-le deci mai departe. — furnicar pierdut in tina,

Cu Lumina din Lumina in ce-i OM tot mai puJinS,
Alergind spre „fericire‘6sub a diavolului bice,
Din a carui far-de-lege greu li-i sa se mai ridice...

327
In zadar le-ajuta Cerul sa dezlege taine grele,
Sa-njeleaga cee-n soare, ce e-n Tuna, ce e-n stele.
In zadar le-au dat puterea Marile Puteri Divine,
Ca prin ea sa hauiasca mii gi sute de uzine;
Lumii-ntregi sa dea lumina ca izvorul cel mai nalt,
Marile sa le strabata dintr-un cap in celalalt.
Om pe om sa se auda peste |ari §i mari in §ir,
Trimipndu-gi tainic graiul gi prin fir §i fara fir.
Jrin vazduhurile toate sa colinde astfel cintul,
Intr-un ceas, sa-i desfateze glasuri de pe tot p^mintul
§i zadarnic Ziditorul, din adincul Lui mister,
A dat oamenilor aripi sa se-nlje catre Cer:
In zadar le-a dat El iaragi, fara prej, acea minune,
Ce-nsetaji o sorb cu ochai, zisa „televiziune“;
In zadar a fost de-asemeni ajutat de ceruri omul:
Taina-tainelor prinzind-o, sa dezlanjue, „atomul“,
Ca din toate aceste daruri date lor, spre culmi sa-i poarte,
Ei fac arme ce due lumea nu la via|a, ci la moarte!

LUCIFER PE CULMI

§i-astfel, iata ca-ntr-o noapte neagra cum n-a mai fost inca,
Lucifer urcind un munte, sta pe cea mai nalta stinca...
Dar nii-i munte ca top munjii, ci, gigant, un negru nor
D e pe care el se uita spre tot insul muritor...
Aripile uriage ce slujesc la zbor huidumii,
Ghiare lungi avind sub ele, gi le-a-ntins asupra lumii.

I-a-nflorit in coljul gurii, straniu, rinjetu-i salbatec,

Din launtru-i plmi de ura, ochii-i ard ca un jaratec;
§i cum gura-gi tot deschide cu sengniri de-adinca ura,
Pe cind vorbe-n larguri spune, flacari ies din a lui gura.

Au, vraji face-n nopatea neagra? Ce porunci da-ntunecatul,

D e se-nvolbura vazduhul in de-a lungul si de-a latul?
Q nd gi cind, de prin adincul nesfirgit al Cerului,
Q te-un fulger in zigzaguri cade viu asupra lui,
§i-n luminile de fulger cum pe lume crunt s-apleaca
Diavoli mii, cu-a lui porunca, unii vin, iar aljii pleaca.

328
Pe cind ei, zorind prin noapte, vin mereu gi pleaca-n zbor,
Trasnetele din tarie cad mereu asupra lor...
Oare, ce s-a pus la cale? Oare, ce se va petrece?
§uera puteri sinistre, hohotind in noaptea rece,
§i vazduhurile toate clocotesc acum sub Cer,
Parca-abia-ncapind in ele o§tile lui Lucifer.

Fiecare diavol negru care-n lume acum se duce,

Ca nicicind repeta-ntr-una trei cuvinte: „OM §i CRUCE“,
§i graind, — la tot cuvintul zis de ei din cele trei,
Parca vrind sa dea foe lumii, curge ploaie de scintei,
In al caror stol cum sufla cu minie tare vintul,
Spuza lor cazind pe oameni, iata-n clocot tot pamintul
D e s-ar zice ca tot insul pe pamint: barbat, femeie,
D e la diavol, fiecare, a sorbit cite-o scinteie!

Toate neamurile lumii na!ja-n zare crunta frunte

§i se pregatesc cu moartea fiecare sa se-nfrunte...
S-ascut sabii zi §i noapte ca-ntr-a nebuniei poama...
Ca margean topit, ojelul, mari intregi acum se toama...
Gem uzinele haotic... Din tipare fel de fel,
Ies in fiecare clipa mii de mongtri de ojel;
Fiecare monstru poarta trasnete sub carapace,
§i-n curind pornind toji mongtrii, vor ucide-a lumii pace!

Munp de bombe gi obuze se ridicS-n toata clipa,

D e cind Lucifer pe lume gi-a-ntins ghiara gi-aripa...
Fruntea lumii-i tot mai crunta... Nebunia cregte-ntr-una...
Ceru-i negru ca pacatul gi... s-apropie furtuna...

In nejarmurita noapte cite-un fulger scurt s-aprinde

§i vapaia lui, o clipa, toata zarea o cuprinde,
Parca iadul igi inalja cind gi cind vapaia torjii...
§i plutegte-n hau, pe lume, duhul urii, duhul morjii!

Picla deasa gi-ncropita a umplut acum vazduhul

§i-ar parea ca lumea-ntreaga ar sta gata sa-gi dea duhul...
Pe de-asupra piclei nalte, iata pasari mari de prada,
Tot rotesc asupra lumii... Ce-or fi cautind sa vada?
Ce pindesc aceste pasari sub intunecatul Cer?
Uriagele lor aripi, sint de pene sau de fier?
Origicum ar fi, — ce cata?... Prin adinc, de ce dau roata?
Acegti corbi ce par c-agteapta sa-gi dea duhul lumea toata?

329
Cerul tot e-acum ca smoala... Fulgere de pretutindeni
Norii gata sa reverse pe pamint potop de grindeni...
Ei se tot ciocnesc §i scapar... De pe norm lui silliui
Lucifer revarsa-ntr-una spre pamint puterea lui...
Des, zigzagurile-fulger, — dind ocol mereu huidumii,
Se-ntre|es pe Cerul sumbru, parc-ar scri pierzarea lumii!

Dar... in haurile negre, — lung, un tunet, apoi altul,

Hohotind in tot adincul, umplu largul, umplu-naltuL.
Alte tunete urmeaza, §i-ndelung in hau rasuna...
Ale Cerului sint oare? Sau sint tunuri care tuna?

Cine hohote§te-n larguri? Tun din Cer sau de o|el?

Lucifer ne-o spune singur, caci a hohotit §i ei!
Hohotele-i clocotit-au prin vazduhuri lung, prelung.,
Pin-la marginile lumii hohotele lui ajung...
Toji ai lui le-aud in noapte, zgudumd pe to|i cum cad
§i-ajungind pinS-n strafundul fundului de negru iad!
Ochii lui cei de jaratec urmaresc din noaptea rece
§i-n draceasca bucurie ei vad tot ce se petrece:

lata ca, din Soare-apune, cu scri§niri de crunta fiara,

Neamul unei |ari se scoala sa cuprinda alta |ara.
Ogtile §i-le ridiea neamurile amindouS....
Tunuri zguduiesc pamintul... Foe din Cer pe oameni ploua..
Singele incepe-a curge... Lacramile-ncep sa pice....
Oamenii lo\n|i de moarte, cad sa nu se mai ridice...

Cum vin valurile marii dinspre larguri catre maluri,

Ciei ce lupta ca sa-nvinga, la „atac“ vin valuri-valuri,
§i-n grozava-ncaerare ee sta iadul sa-nfioafe,
Nimeni nu se mai gindegte: de ce lupta, de ce moare?,..

0§tile mereu s-aduna.,.. Fara veste mii de tancuri

Cad turbate: cind in fa|a cind in spate, cind in fiancuri;
Carapacea lor in goana, deschizfnd ascunse por|L
Scuipa-n fiecare clipa foe ce culca mii de mor|i!

Mon§trii de o|el alearga, — pared duhuri infemale

Carora nu se mai poate sa le stea nimic in cale:
Tree prin ape, prin viroage, ca purtate-n zbor de draei
Prin paduri trecind asemeni ca prin griu peste copaci
Cercuri m a r facind In goana, mii de njorfi lasind in urma,
§i putind o§tiri „du§mane“ sa cuprinda ca pe-o turma.

330
 firipreuna cu-a lor caste, grani|i dupa grani|i cad,
Bucurtnd biruitorii pe paxnlnt, precum §i-n iad....
Mii de inimi cresc d t munjii; altele, gemtnd se string:
Rld-cintind biruitorii; biruijai gem §i pling...
Dar. cind arde vflvataia, §i-n ce aide suM vfntul,
Cum sa nu se-ntinda focul sa cuprinda tot pamintul?

lata dar cum alts neamuri, — neamuri marl de peste ape,

Intra-n iupta fara seaman, — alte neamuri vrind sa scape.
Cine-ax sti sa spuna tnsS adevaral drept to sine:
Baca iaduhii de-aceasta pared ran sau pare-i bine?...

Ajutor cailnd sa dea neamurilor cotropite,

S-ar parea ca tosu§i Ceral ajutorul ti trimite...
Deci mai crant sugrumul cre§te, pieptul mal adinc se tale
lar din piepturi mat nivalnic curge stogele pfraie?

Oare Ingerii din Ceruri decit toate mai presus

An adus in focul luptei neamurile din apus?
Sau la temelia faptei e tot ce! ce-a fost temei
.Cind a fost aprins pamintul cu-ale iadului scfntei?...

Cine §tie?... Totu§i iata; Lucifer pe munte ride...

De ce ride-a fericire crunttil oamenilor glde?
Sta plecat asupra lumii, — cum ar sta un Padi§ah
Urmarind atent pionii umsijoc aprins de §ah,
•Adtocit in ce gtode§te. nescapind nid o migcare,
Cum pionii t o p se misca: pe pa mint, vSzduh §i mare.
Dintre cfti pioni se mi§ca, mal cu drag privind la unul
Ce-ntre toja §1 top pionii ce se mi§ca, e.:„nebraiuT,
Cel to gtodurile carui a patrons mai mult Satana,
Sa raneasca lumea-nireaga §1 sa no mai tr e a d rana!

Biraind ca nimeni altul, iata, el e cel mai tare:

Nimeni calea nu 1-0-nchide, calca on §i ce hotare;
Scapara-n a lui tninie cum nu-i alt nebun la fel,
|i-mpotriva oricui lupta, biruin£a e cu el!

Iata. pentru ce Satana la „nebunu“-i cata-ntr-una,

Ca prin el In lumea toata eregte focul §i furtima,
§ i pe cind sta lumea-ntreagg pe pamint cu fruntea crania,
Capetema-fntuneric se desfata ca la nunta.

331
„Neamurile-acum in lupta, — i§i graiegte el !n goapte,
Rasaritul §i Apusul, Miaza-zi §i Miaza-noapte,
Le-am meins in hora morjii pe pamint, vazduh §i ape,
§i de moartea ce le-a§teapta, nici un neam n-o sa mai scape!

Neamurile nimici-voi toate, unul cite unul,

Caci pe rind aceste neamuri le va birui „nebunul“;
Nimici-voi insagi Crucea, §i astfel toate se vor duce,
Haurile nefiinjei inghijind gi OM gi CRUCE!“

Lucifer a§a gindegte, pe cind oamenii-§i due veacul,

Nu cum Dumnezeu le cere, ci precum le cere dracul,
Caci acum in lupta crunta ce s-antins pe-ntreaga lume,
Nimeni, alta nu mai §tie decit numai sa sugrume.

Pina §i copii, pe-alocuri, parasind caminul lor,

Savirgesc, apringi, omorul, ca §i cind n-ar fi omor,
§i, asemeni cu nebunii cei ie§iji din matca minjii,
Igi sugruma, copilandrii, in§i§i frajii §i parinjii.

§i Satana-n socoteala-i nu se-ngala pin-acum,

Toate neamurile lumii impingindu-le-n sugrum,
Caci, minia cum le mina, neam pe neam sa se omoare,
Intre oameni, pin-acuma, nu s-a mai vazut sub soare...
Milioane sint in focul celui mai cumplit incaer:
Pe uscat, pe-adinc de ape §i-n nemarginirea-aer...

Iata-i scormonind pamintul, — scut aflind puternic-foarte,

Spre vrajma§i sa tot trimita, dar sa nu primeasca moarte...
Mil de tunuri uria§e, din pamint i§i spuns cuvintul,
§i sbuqjiind a lor obuze, lung cutremura pamintul...
I-se zguduie rarunchii din adincurile toate,
Q nd adincul lui arunca uriaga moarte-n gloate,
§i-am cata zadarnic clocot asemanator in iad
Ca-n mijlocul celor glaote, cind obuze-n ele cad.

Trupuri astfel spulberate ca-n minia de ojele,

Toate trasnetele cada, nu vor spulbera nici ele;
§i zadamica-ar fi truda, — incetind al luptei foe,
Din ce spulbera obuzul, sa mai faci vre-un trup la loc.

Ci naprasnica minie, pretutindeni se ridica;

Mor o mie-n toata clipa, dar o lacrima nu pica...

332
Crincene, pom esc asaltul pe cimpii, pe vai, pe munji,
Mii de o§ti cu oameni-fiare, cu guri hide, cu ochi crunji,
Incit nu gasegti, din fiare cu ce fiare sa-i asameni,
Ca §i cind aceste fiare n-au fost niciodata oameni!

Se sugruma §i se mu§ca, — sub miros de praf de pu§ca,

Cum nici leii nu sugruma, cum nici lupii nu se mu§ca;
Urla groaznic, se sfi§ie in salbateca minie,
Cum nu urla nici leoparzii, cum nici tigrii nu sflgie;
§i ramin, — cimpii intinse, sa-nfloreaasca albe-n soare,
Oasele lasate-n urma de o§tiri „nemuritoare“!

Lucifer le vede toate, cum se mi§ca, cum se schimba,

§i privirea-i muljumita, peste tot, mereu §i-o plimba...
lata, pe-o cimpie-ntinsa, unde-n toi va fi macelul,
Cea mai crunta batalie care-o poate da ojelul:

Au fost rasarit deodata, din adinc-adinc de zare,

§i din Soarele-Apune, §i din Soarele-Rasare,
Ni§te herghelii nebune de cai negri, — coame-n vlnt,
Care nici-n-ating pamintul, de zburdalnice ce sint...

Fi-vor oare cai salbatici? Cai inaripa^i ca-n basme?

Sau ie§it-au, — vijelie, — ale iadului fantasme?
Cregte larma infenala a fantasmelor acele,
§i crescind §i-a lor naluca, umplu zarile de ele...

Dintr-o parte §i din alta, parca le-ar aduce vintul,

§i, sub goana ce-o dau toate, se cutremura pamintul...
Hergheliile deci fi-vor faja-n faja... Se vor bate?
f§i vor ocoli naluca sau se vor mu§ca turbate?
Iata-le-n cit vede ochiul... lungi in adincimi de flancuri...
Dar nu-s cai in hergelie, ci sint herghelii de tancuri.

Lucifer i§i casca ochii... S-au ajuns... tncepe-asaltul...

Mon§tri de ojel se-nalja §i sar unul peste altul-
E naprasnica ciocnirea... Fiecare varsa foe...
Cei ce sint loviji de moarte, ca trasniji ramin pe loc!

yn ii-n crincena ciocnire, par ca s-au naljat anume,

Incle§tindu-se-n ojele, ca voind sa se sugrume!
Aljii-alearga- trimba lunga — dind ocoluri m an sub soare,
Cu-a lor namile vrajmagii cautind sa-§i impresoare;

333
Negri mongtri-apccaliptici, — parea-a diavoiilor oaste,
Se izbes'c mere a eu ura: cfnd in spate dnd in coaste...

Muitora dintre gigantii prin§i in vajnica bataie,

U-se-aprinde earapacea §i se-neaca-n vllvataie,
Si din pintecele-aprinse, de sub Qacari, se revarsa
Strigate-nspaimlntStoare §i miros de came arsa!

Din tot ce e-ncaierare s-a facut o plina roata,

§i de gemetele morjii s-a umplut cimpia toata...
E un scri§net, e un vaiet, e c lamia de ofeie,
Ce se sue pin-la scare sau ajunge pln-la sieie.
Si-n curind din toata valma-ncaierarii de sub Cer,
Nu ramm, sub valul nop|ii dedt; morji, o|el §i fier.

lata pentru ce Satana ee-n razboi igi poarta duhul,

Ride fericit pe noru-i, de cutremurS vfizduhul...
Apoi ochii §i -i Indrepta, — ca nimica sa nu-i scape,
Vrind a §ti ce se petrcce peste larguri marl de ape,
£i el vede-n vend adincuri mii de mongtri migumnd,
fnlauntrul fiecarui fuigerfiid acelagi gincl;
Sa descopere „du§mamiT piutind pe a marii unde,
Si dteva clipe-n urma, in adincuri sa-1 afunde...

§i „dugmam“ sint pretutindeni peste-ntinderile-albastre,

Jar Satana vede-n larguri jocul marilor dezastre:

Cuirasate frinte-n doua, fiiitdc-au fost izbite-n plin

De „torpila“ ce-a trimis-o nevazutul „submarin“;
Batalii ce dau in larguri marile ,,Cradgatoare“,
De la tunurile caret, de-atlt fum nu mai vezi scare,
Clocote nemaivazute ce le fac a marii larguri,
Q nd inghit mari „Dreadnugthuri“ cu fictile pe eatarguri.

Vase-n flacari uriage, neputlnd din foe sa scape,

D edt cei ce sar in ape, ca sa piara tot fn ape:
Fierberi mari de „echipaje“ sub urgia disperarii,
Ca-a lor nave-n scurte clipe se vor duce-n fundul marii...

El aude, zi §i ncapte, nesfirgite „canonade“,

Vede, plin de bucurie, cum pe punji obuzul cade,

334
V ed e spulbere de ape ce-a coloane se ridica,
La-nalpmi la care piatra-i picatura care pica!
V ed e navi in plin lovite, cu top oam enii p e punte,
In genunchi spre rugaciune staid cu Com andanpi-n frunte,
Fara, sa-§i Indrepte vre-unul decit gindul catre maluri,
Pina ce-i inghite m area in adincul el sub valuri.

D ar Satan, de la acestea i§i intoarce iute faja,

Sa se uite carte alpi, carora li i draga viaja...
Iata-i: mii §i mii In valuri plutitori pe-al marii larg,
A gajap de c!te-o barea, d e-o frintura de catarg;
Covlrgip de deznadejde, istovip de frig §i foam e,
B iep strigoi parted cu topi pe-ale valurilor coam e...

lata, aljii care-asem eni, Inotlnd m ereu sa scape,

I-au impresurat rechinii, care miguna prin ape...
Cine p oate sa descrie spaim a m orpi ce-au pe faja,
C ei sortip a§a sa piara, inghipp fiind in viaja?

Lupta lor o uraiaregte negrul Staroste pe iad

§i se bucura-n masura ce puterile lor scad...
D ar In gurile de bestii, top pier, unul cite unul,
Q n d to largurile toate, uda marea... tuna tunul!

Ci, §tiind c&gi vazduhul otravit-a raul dull,

Ochii lui ca de jaratec §i-i rotegte prin vazduh,
§i, privind, — din clipa-ntlia bucurii In ochi ii vin,
Pentru ca nici in vazduhuri nu e clocot mai pupn...

Oam enii, ca ni§te pSsari devenit-au zburatori

§i cu marile lor aripijsue mai presus de non;
Ba, cu mult mai sus ei urea, dom ici de-napm i m ereu,
§i- n curlnd p oate sui-vor, mai presus de D um n ezeu L .
Cine §tie... Ctod au aripi mult m ai dure ca de S et,
D e ce oare zburatorii sa n-ajunga piri-la Cer?

O n d au smuls ^Naturii-mame44, taine-ascunse totdeauna,

§i din ce mai are-ascunse nu va m ai avea nici una,
Q n d , — dovada ca-i p u tem lc la nemarginire, — omul,
D in ale naturii lanjari a dezlanjat „atom u r.
Q n d ei vor sa zboare-n luna, -— prin racheta — avtodu-§i mersul,
Cum §i-n oricare planeta ce cuprinde Universul;

335
Q nd se straduiesc „savan$ii“ cu straluminata minte,
S-nvieze chiar gi morjii pfn-a nu intra-n morminte;
Q nd, sa-gi prelungeasca viaja din cit e, de zece ori,
Sint pe cale, — ba chiar poate-a deveni nemuritori,
D e ce oare n-ar ajunge toji in Ceruri „Dumnezei“,
Q nd pamintul cu-ale sale e. prea mic azi pentru ei?...

Dar, visind a§a Satana, cind prin hauri ochii cata,

V ede ce nu mai vazut-a pin-acuma niciodata,
§i ramine mut el insu§i, cum nicicind n-a mai ramas,
D e ce poate acum sa vada in frintura unui ceas:

Roi intreg de pasari sumbre, — oamenii umplind inaltul,

Cauta sa se doboare din vazduh unul pe altul...
Prin adincuri nici chiar goimii nu s-arata mai ugori,
D ecit pot sa se arate pamintenii-zburatori...

Iata-i pringi de-nvolburare, — cind vor morjii sa se-agteana,

Alergindu-se prin hauri ca un stol de corbi in iama...
Unii-n goana de naluca, pringi de nebunie parca,
Q nd in faja, cind in coaste, foe in ceilalji descarca,
§i mereu in „verticala“ se ridica, se coboara, J
Nelasindu-gi „inamicul“ pina cind nu gi-1 doboara...

Aljii se ridica-n slava gi, de sus, vijelios,

Se reped ca nigte vulturi in „dugmanii“ de mai jos,
Dupa care gi-unii gi aljii, incheind sinistru jocul,
Lung se prabugesc in flacari, — diri in hau lasindu-gi focul...

Se cutremura Satana, ca-n cei care cad astfel,

I-se pare ca se vede prabugindu-se chiar el,
Qnd, din Raiul plin de floare, luminat in chip feeric,
A cazut pe vegninicie in adincul de-ntuneric...
Deci, intunecat, Satana de-aga teatru se desparte,
§i privirile-gi intoarce prin vazduh in alta parte...

Grindina de bombe, iata, parc-ar sta sa ploua Cerul,

§i, cu moarte peste oameni, prind sa cada focul, fierul...
Pe pamint din mii de case, flacari prind sa se ridice,
Singele sa curga-ncepe, lacrimile-ncep sa pice,
Oamenii, de frica morjii, in pamint s-aScund afund, .
Pricepind ce se petrece, pin-gi ciinii se ascund,

336
Bombe cad in cimitire, rascolind adinci morminte,
§i-asvirlind din gropi afara putrezite oseminte,
Pentru ca sa se-nfioare, sub nSpraznica urgie,
D e la pruncii pugi in leagan, pin-la morjii din sicrie!

Dar ce-1 zgudue pe diavol mai adinc din ce-a dat omul,
E ce vede-n clipa-n care se deslajuie „atomul“:

lata, alba, o „umbrela“ in adinc de cer senin,

S-a iscat fara de veste gi coboara-n lume lin...
Cine-ar crede ca „umbrela“ ce din cer va sa coboare,
Poarta-n ea minii cum nimeni n-a mai fost vazut sub soare?
Cine-ar crede ca „atomii“ care-i poarta acum vazduhul,
Sint puteri ce-ar fi-n masura: lumii-ntregi sa-i curme duhul?
Dintre cei ce vad „umbrela“ coborind din Cerul nalt,
Nimeni nici macar viseaza ca-n curind va fi neant!

Ceru-i limpede ca sticla... Din senin deci cine poate

Ca s-agtepte cel mai groaznic dintre trasnetele toate?
Iat-o cre§te-n zari „umbrela“... Cam piezig o duce vintul.,.
§i-n citeva clipe numai, va primi-o jos pamintuL.

Dar... ce-a scaparat in larguri ? Din ce fulger, orbitoare,

S-a desprins acum lumina mai aprisa ca din soare?...
Ce e trasnetul acesta §i de unde vine-anume,
Mai grozav ca orice trasnet ce-a cazut cindva pe lume?
Ci cind a trasnit sub Cerul de cobalt al tristei toamne,
Dintre cei ce-1 descarcase, zice unu-n spaime: ,JDoamne“!

D in ce iad putu s-aduca trasnetul cazut de sus

C eea ce, de cind e lumea, pin-acum n-a mai adus,
Ca vazduhul §i pamintul, niciodata ca acum
N-au mai ars imbrajigate, sub atita foe §i fum?

„Ce s-a petrecut?" — se-ntreaba Lucifer, de groaza mut,

§i cu greu pricepe-n urma cele ce s-au petrecut.
Q nd a fulgerat in zare, trasnetul din fulger rupt,
A cazut pe-o agezare omeneasca, dedesubt;
In aceiagi clipa insagi, agezarea, s-a aprins
§i din zeci de mii de oameni, nu scapat-a nici un ins:

337
Toji s-au fost facut cenu§a, ca s-o soarba-n larguri vintul
§i sa nu xrsai §tie nifneni ca i-a fost avut pamfntul!
Nici un fel de vietate n-a mai respiraf de loc,
Penfru ca vazdufaul lnsu§i nu era decit un foe,
§i sub fiacari uria§e ardeau casele §i pomii,
Prin minis ce din hauri au trimis-o-njos „atdmii“,
Sa se-nalje pin-la cerari, — poate jertfa, poate crima,
Prin ce-a fost ia Nagasaky, prin ce-a fost la Hyroschima!
Si, cum vintul sufla vajnic in al flacarilor vad,
Lucifer, a§a piijoluri n-are nici la el in iadl

PACE

A-ncetat de mult macelul, insa pe pamint nu-i pace,

Caci, intr-una s-o alunge, -§tie diavolul ce face...
Ci pamintul, ca §i-n veacuri, i§i da roadele lui toate,
Dar sa-i sature pe oameni, iata ca el nu mai poate...

fn zadar dau: griul pfine, vi|a vinul, pomii poame,

In zadar le dau pe toate: mil de oameni mar de foame!
Dupa cele ce-i vrea gura, omul stind s-alerge ve§nic,
Se top ep e pe picioare ca o luminare-n sfe§nic...

Are aur?, are via|a... Pentru azi §i pentru rniine,

Dind o piatra nestemata, cumpara o neagra piine...

Aur i§i vrea fiecare, ca §i cind, sub larga fire,

Daca nu-§i aduna aur, nu mai poate sa respire,
Far-ca vreunul sa-§i dea seama ca bogat nu e de-a bine
Decit'cel care se are drept comoara doar pe sine,
Fara dorul boga^iei, caci bogat pe trepte-nalte
E§ti doar daca fugi de aur §i de toate celelalte...

Lumea insa, ca aebuna aur cauta mereu

Aur mai presus de toate, mai presus de Dumnezeul...

Adortndu-1 pretutindeni, tofi il vor §i toji ll ciieama,

Ci-ntre toji infometajii, doar poetul II blesteama:
,^Aur, -trfmbija vrajita care chemi pe orice viu
§i, de cum il scoli din leagan, il faci rob pin-la sicriu“,

338
Sint pujini cei care f§i leaga sufletal de sSntul Cer,
Dar pe tine toji te cata, to|i te cheama, toti te cer;
Sint pu|ini cei ce se-achina la a Cerului lamina.
La -icoana Freacuratei, dar la tine top se-nchina!

D oar un Om, txecrnd prin lam e cu prividle senine,

N-a dorit nici sa te vada, nid nu s-a atins de tine,
Dar A ce la ce pe tine rains Lui n i d cind n-a pus,
S-a-nalJat la Cer de veacuri, fiindca El a fost: JBsusP

O m enirea insa gem e pentru tine §i se fringe.

Pentru aur, curg de veacuri mfiri de lacrimi, mari de singe;
S e vind suflete Curate, trupuri fragede ca crinii;
Intunericul, prin aur, sm uige Horile luminii,
§ i d e veacuri fara numar, pe»ale lumii triste laturi,
V rei sa saturi om enirea, dar tu, aur, n-o mai saturil...

Aur, aur, palo§ tare ce dai leguri la to |i corbii,

Cintec ce te aud | i surzii, scare ce te vad §i orbii,
Cursa-a lui saian, vicleana, cu zabrelele de aur,
Ce-G§eli sufietele-u. veacuri fi-aduni iadului tezaur,
A zi, In veacul slave! tale, cind in gheara-|i stau sa piara
M llioanele d e oam eni sugrumati de-a foam ei gheara,
Pentru to |i cei ce, sub tine, in robie pBag §i gem ,
Eu, fngenuKchiat sub Ceruri, aurule, te blestem :

Q n tecu l sa-$i am u|easca! Stralutirea ta sa moara!

Sa ts maeinl ca o pleava In a ve§nitiei moara!
Nimaxmi sa nu m ai trebui la rdmic §i nicidecum;
Sa te-am esteci p e vecie cu farina de p e dram!
Sa coboare peste tine vijeM e-dezastre, IS. 30 2 2
Sa te zb oate-n tot adincul nesfirgirilor albastre,
Si sa caz? pe-alte planete, cu a l|i oam eni ce nu-i scazi,
Fe pamint in ve§nide, aur greu, sa nu mai cazi,
Sa te uite om enirea, aur crud, aur hain,
Intra toaia jies£Ir§irea ve§niciilor! AMINL.“

D ar poetul, pe-a lui buze cu blestemul sta sa moara,

Fe cind aural F am in e oamenilor tot comoara,
Pentru el sa se sfl§ie, sa se taie, sa se frlnga,
§i-astfel pina-n clipa morfii, fiecare sa-1 tot stringa!

339
Goana dupa aur, iata, a facut din Om o fiara;
Fara cuget, fara suflet, -numai pintece §i ghiara...
Intre oameni, „omenie“, „mila“, „adevar“, „dreptate“
Nigte biete vorbe goale, de demult, de mulji uitate!..

MI§ELIA-i spic in toate §i cinstirea-i este-n toi,

Cind V IR TU TEA e o zdreanja ce s-arunca la gunoi,
Lacrimile ascunzindu-gi §i de luna gi de stele,
Ca, de-ar curge-n vazul lumii, migelia scuipa-n ele...

Cei mai mulji din zigii „oameni“ nu mai au nimica sfint,

Din ce sfint sa fie poate, -nici in Cer, nici pe pamint,
§i nu-§i mai aduc aminte Legea vrerilor Ceregti;
„Pe aproapele iube|te-l cum pe tine te iubegti“...

Omului de pretutindeni, ii e sufletul bolnav, Os. 4,7

Om pe om vrind sa-1 robeasca; neam pe neam sa-1 aiba sclav...

Dintr-o mie, poate unul, nu gindegte cele rele,

Ceilalji, to|i, pe-ai lor semeni stind sa-i fure, sa-i ingele
Viaja sa le fie cintec in al viejii larg ttimult,
Munca lor cit mai pujina §i cigtigul cit mai mult, -
§i-s atijia cei ce-n ospeje aurul cu pumnii-arunca,
Far-a fi-mplinit vreodata cea mai ne-nsemnata munca, Hab. 2, i—iz n
Fiindca, stind sub fiecare, turme-turme de iloji, Isa. 1 , 21,23
Ei muncesc, mii, pentru unul, mincind unul pentru toji!...

Iata dar de ce la poarta bogataga,- ca-n Scriptura,

Zace „Lazar“ pe gunoaie, agteptind o frimitura!
Iata pentru ce-ntre oameni, sint atijia goi, desculji,
§ i flaminzi cu ochii-n lacrimi, „Lazarii“ sint tot mai mulji...

Dar zadarnic „Lazar cere tot mereu cu geana uda,

Ca bogatul nici nu-vede, nici nu poate sa-1 auda...
Cum o sa-i auda plinsul, cel cu ghiftuitu-i pintec,
In auzu-i cind rasuna numai risete gi cintec?

Cum sa nu-gi intoarca faja de la bubele-n scursori,

Cind el e-nvajat sa vada imprejuru-i numai flori?
D eci zadarnic cere „Lazar“ ce-a ramas din frintul piinii,
Ca din frimituri, bogatul, igi hranegte numai ciinii!

340
Sint atiji cei care sufar, fara leac, stind sa se fringa,
Ca nu-i clipa trecatoare, riu de lacrimi sa nu plinga,
§i-astfel Veac le pare clipa celor ce nu-gi afla leacul,
Q n d bogaplor le pare un clipit de geana, veacul...

lata de ce zis-a Domnul, cind a zis Preasfinta-I gura

Vorbele ce-n vegnicie rasuna-vor din Scriptura:
„Prin a acului ureche, mai u§or trece camila,
D ecit poate-n Rai sa intre cel bogat, lipsidu-i mila“! L U C . 18,25

Astfel i-a gasit in vremuri Cel ce Mila insagi este,

Pe bogapi fara inimi, ca gi-n vremurile aceste,
Aratindu-se bogapi astfel demni urmagi de-acei
Mari strabuni pe care Domnul i-a gasit in „farisei“...

Iata-i: to|i i§i zic lor „oameni“, top se vor pu§i in lumina;
Lui Iisus-Mintuitorul, cerind Mila-I mulji se-nchina,
Dar aproape top, in viaja, prin cuvint, pringind, prin fapt,
Implinesc o far-delege, pun o cursa, fac un rapt,
Suie pe-naljimi minciuna, adevarul stind sa-ngroape,
Sapa sub o temelie, naruind pe-al sau „aproape“,
Cugetul nicicind mustrindu-i, cind ci§tigu-i pe nedrept, Mat2V—7, 1 3 -8 5
§i cei progti intotdeauna, fl ingeala pe-njelept!... IICroa24^o—22

Inceputul sf!r§itului

Multe vii pamintul are... Ci spune-p-mi: in ce vie,

Nesfirgita curge viaja gi mereu e veselie?
E vre-o vie-n care frunza sa ramina mereu verde,
Cucii sa se tot ingine, mierla sa te tot dezmierde?

Nu-i nici una... Precum nu e dimineaja fara seara,

Nu-i nici vie-n care frunza sa nu para-n toamna ceara...
Precum nici o zi din toate nu e numai diminea|a,
Nu-i nici vie sa ramina cu butucii plini de viapL.

Dupa ce-a fost vija plina de rubine gi de perle,

Dupa ce-au cintat in brusturi pipgoi, cristei gi mierle,
Dupa ce culegatorii, bucurogi o saptamina,
Cu must fiert nastrape pline gi-au trecut din mina-n mina,

341
Grice vie, — pe cindfrunza i-se ample de ragina,
Rava§ita-n vint §i ploaie pared plinge §i suspina.
§i-n tristefa fara margini, grea, de care te-nspairolnfi,
Toainna-fi leaga funigeii de Haracii goi §i frlnji...

Tot a§a, — cine ia seama la pamintul Doamne,

11 aseamana cu-c vie la sfirgitui unei toamneL.

Spune-n cartes lui, Profetul Isaia, carui Dommil,

Cu vedenii man, §i vise i-a umplut veghea §i somnul:

„Ofile§te-se pamintul §i de jale-i tot cuprins;

Lumea toata se usuca; geme fiecare ins;
Cumpana s-a-ntins pe lume fiurgie mare foarte,
Fiindca Cerul §i pamintul laoialta trag de moarte! Isa, 24, .<

Sub locuitori-i oameni, pingarit e-ntreg pamintul,

Caci fnffint-au rinduiala §1 calcat-au legamintul;
§i blestemul mistuie§te pretutindenea tot natul,
Care sta sa ispiteasca far-delegea §i paeatuL. Isa. 24,5,6

Greu tinje§te toata via cea sadita-n bun pamlnt,

Fara vlaga-i sfnt butucii, vijele Srave-i sint;
Car cei ce de veselie !§i aveau inima plina,
Asia daia-s plini de jale §i-a lor inima suspina... Isa. 24, 7

Q uotele de ospaturi nu-|i mai spun a! lor alint

§i~ancetat placutul zangan al tipsiilor de-argint
Cintecul cel de-alta data pin-a ira veni amarul,
A tacut §i num ai merge, mma-n mfna cu paharul;
De cbefuitdri, carafei nu i se mai soarbe plintil Isa. 24, s, 9
§i amar ii pare insugi bautorului tot vinul... ApOC. IS, 23—24

Stau cetajile-n ruina... Bucuria este rari...

Freamatele bucuriei au pierit acum dm jarS;
A ramas numai prapadul, porji §i ziduri ddrimate Isa. 24,10— 1 2
§i pustiul ce pe uliji urla-n moarte prin cetate... Ier. 7, 3 4

Iata-a§a va fi pamintul, pradS iafului, mini!,

Ca sub jalea ce-o arata dupa ce se bat maslinii;
A§a fi-va-ntre popoare, Indurind sub chinul foamei,
§ 1 ca la cuiesul viei, dupa adunatul poameiL. Isa. 24,13

342
Groaza, groapa §i capcana vor fi date de Cel Sffnt
Celor care locuivor faja negrului pamlnt!
Cel ce va fugi de groapa, dupa cele ce-o sa vada,
Oricit va cata sa scape, tot in groapa o sa cada;
Celui ce-o scapa de groapa, !n al viejii lui nesaj,
li va-ntinde moartea lajul §i cadea-va-n al ei la$L. Isa. 24,n, is

Caci deschide-se-vor toate stavilarele de sus,

§i la clatinari pamintul, spre urgii va fi supus... Isa. 24, is
Se va sfarima-n cutremur, ca, bucata cu bucata,
In minia Lui Preasfinta Ziditorul lui sa-1 bata.
Morjii vor fi scogi din groapa §i-azvirliji pe cimp sub soare,
Corbii stind sa le manfnce cam ea greu mirositoare! Isa. 24,19,20

Munjii s-or topi de singe, stincile §i-le-or desface;

Rlurfie toate-n sraoala §i-n pucioasa s-or preface;
Pacura de pretutindeni, gilgfind blesteme-n soapte,
Va iegi de prin adincuri §i va arde zi §i noapte; Isa. 34, 4,9,10
Fara ca sa se raai stinga, va cuprmde- n foe tot drumul,
Pina-n slavi urcind vapaia §i-necind vazduhul fumul!

Se va-ntinde larg pustiul unde rugui va petrece

§i pe-acolo niciodatS nimenea nu va mai trece
Pelicanul §i ariciul doar pe-acolo stind sa iasa,
§i doar bufnija §i corbul se vor sti la ei acasa. Isa. 34,10—12

N id un Iron nu va ramlne, dup-atita far-delege,

Ca faptura sa-§i mai sue vre-un Voievod. vre-un Prin| sau Rege.
In palatele lor toate, unde-a fost ospaful viejii,
Se vor lafSi: urzica, spinii, bozii §i scaiejii! Isa, 34,12,13

Unde fulgerau tiranii, unde poranceau limbujii, Isa, 34,13

Vor scheialax §acalii, §i-or avea salagui strujii, Ier.9,ic;5G,se;
Nu va mai fi nid o Soare, nu va mai fi nid un pom; 5 1 ,57,43,52
Noaptea, behai-vor tainic japi rogcaji cu chip de oin; Isa. 34. u
Vor salta motani salbatici, ielele-gi vor face danjul
Si stabile, -martini, -vor ie§i sunindu-gi Jantul. Isa. 34, is

Moartea-gi va plimba sub iunS, printre- dduri, alba hirca;

t|i vor scoate pui, ariciul, popindaii §i nSpirca,
Si prin tumurile nalte, cu pustietate-n goluri,
Se vor aduna vulturii, crancanindu-gi stoluri-stoluri... Isa. 34, is

343
Toate-acestea vor fi-ntocmai, -far-de-legea ca s-o-ngroape..
Ceasul judecajii vine, Ziua Domnului e-aproapeL.
Inima Lui Milostiva, de mlnie sfinta-i plina
§i pe-ai Cerurilor nouri, Domnul lumii va sa vina! Isa. 34, 16—17

Toate neamurile lumii, Cel ce-a patimit pe Cfuce,

Inaintea Lui sa steie, de istov le va aduce,
Ca sa cerceteze Insugi, coborind din slava-I Sfinta,
Pe top regii gi-imparapi ce pamintul il framinta.
§i cind fi-va adunata la un loc intreaga turma,
V a purcede, dupa fapte, Judecata cea din urma!... Apoc.lV«;7^—77

Astfel zis-a Proorocul, suspinind cu geana uda...

E vre-o minte sa-1 priceapa? E vre-un om ca sa-1 auda?...
Cine gtie!... Ca de veacuri el a spus a lui vedenii,
§i-n pacat mereu s-afunda pamintenii, de mileniiL

HRISTO§I MINCINO§I

Neamurile lumii toate, prin a diavolilor gura,

Mincino§i hristogi veni-vor sa dea alta-nvajatura.
Iata-i cum s-arata falnici §i-n vegtminte de argint,
Cei ce Messia-§i zic singuri, dar acegtia toji mint!

Iata-i plini de pietre scumpe stralucind pe-a lor vegtminte,

Dar ei nici o legatura n-au cu Cerurile Sfinte;
Ci, mereu slujiji de diavoli, amagindu-i pe nebuni,
Fac in vazul tuturora sem nem ari gi mari minuni: II Cor. 11,13, u
Inviaza gi ei morjii, dar prin ingelatorie,
Morji din iad, al caror nume Cartea Viejii nu li-1 scrie;
Fac sa cada foe din ceruri, foe pe care toji li-1 cer,
Dar e foe ce-1 scuipa iadul, nu e foe venit din Cer.
A pe limpezi, fac sa curga, -gi-nsetapi se adapa, Ex. 7, 10—12 ,2 2
Dar din Styx adusa-i apa,- nu-i Dumnezeiasca apa;
Pentru cei flaminzi, de-asemeni, piine calda fac din pietre, Mat. 24,24
Dar in veci flaminzitoare, ca le-o coace iadu-n vetre! II Tes.2^,4,7,9,12

Impotriva lor, din Ceruri insa, — cum Scriptura scrie, M t.ll 14 ; 17 1

„Cobori-vor cei doi Martori (care sint Enoch gi Ilie),' IRegl7«, 18^45

344
Cu putere mare-foarte, §i-aparind ei Legea-Noua,
Vor putea sa-nchida Cerul, ca, din el sa nu mai ploua.
Peste ape-avind putere, -cind satan comoara stringe,
Cei doi Martori, intre oameni, apele-or preface-n singe;
Bate-vor intreg pamintul pacatos cu rele grele
§i vor geme ce-i pe care poate iadul sa-i ingele! A poc. 11,3, 6

Dar sfirgind ei „marturia“ cum asemeni alta nu e,

Omoriji vor fi de „fiara care din adinc se suie“!
Trupurile lor zacea-vor azvirlite fara viaja,
In Cetatea far-delegii, sa le vada toji, in piaja,
Careia, Cetaji, „Sodoma §i Egipt“ ii zic profejii,
Unde-n alte vremuri fost-a rastignit §i Domnul viejii! Apoc. 11, 7, 8

D ar apoi iar duh de viaja in cei doi stind sa coboare,

Se va-nspaiminta muljimea cind ei sta-vor in picioare!
Glas din Ceruri auzi-vor catre cei doi mucenici,
Carora li se va zice bubuind; „SuiJi aici“!,
§i-n clipita urmatoare „Martorii“-inviaJi, — piu-un nor
Se vor inalja la Ceruri, de sub vazul tuturor! Apoc. ll, 1 1 ,1 2

fn acela§i ceas va-ncepe pe pamint cutremur mare:

Mii de oameni pier, iar aljii in genunchi cad spre-nchinare;
Aljii blestema §i urla din a diavolilor cle§ti,
§i mereu stind impotriva vrerilor Dumnezeiegti... ApOC. 11,1 3

§i-astfel cind cei slabi de inger, lui satana i-se-nchina,

Dum nezeu alege-§i griul din „Aialura“ §i „neghina“;
I§i alege to|i alegii, intre sfinji sa le dea loc,
Sau deplin i§i lamuregte aurul trecut prin foe! Mat. 13, 28 —30

Oare, pina cind rabda-va Dum nezeu din Cer, Prea-sfintul,

In mocirla-i de pacate sa se-nece tot pamintul?
Cind ii va veni sfirgitul? Q nd schimba-se-va lui faja?
Cind veni-vor din Cer Sfinjii, pe pamint sa-§i duca Viaja?

Cine §tie- Insa, ceasul Judecajii nu-i departe,

Ca sa se deschida-n faja tuturora Marea Carte,
Sa se faca doua cete: una-n stinga, una-n dreapta,
Dupa cum in a lor viaja fiecarui i-a fost fapta... Apoc. 5, 1-9

345
„Vai de cei ce-§i fac dreptate dupa capui lor mereu,
§i nu se supun drepta|M vrerilor lui Dumnezeu...
Caci, punind la a lor fapte judecata lor temei,
Nalja peste-a Lui dreptate nedreptatea ce sta-n ei!
Caci Hristos este sfir§itul Legii, -tuturora {el,
§i temei mdrepta{irii celor care cred in El!“ Rom. 10,3,4

Ceasul Judecajii vine!... In curind, acesta suna,

Fiindca semne mari in lume au venit ca sa ne-o spuna;
Semne despre care anume Ucenicilor le-a spus
lnsa§i Cel ce va sa vina, sa ne judece: Iisus. LUC. 2 1 , 25
Semne peste care-n viata cu de§ertaciuni ce-mbie,
Trecem orbi §i surzi intr-una, ne-nseta{i de „Apa V ie“!

APA VIE

Apa Vie, Apa Vie, -sau Dumnezeiasca Apa

Care nu mai inseteaza pe cel ce din Ea s-adapa.
Despre tine zis-a Domnul cu lumini Cere§ti sub geana,
Cind a glasuit femeii din Scripturi: Samariteana:

„..Dac-ai §ti tu cine este Cel ce-fi zice acuma fie:

-
„Dd-mi sd beau“, tu Lui ai cere §i fi-arda El Apa Vie!
Ca cel ce va bea din apa ce de Mine-i va fi data,
Nu mai inseta-va-n veacuri niciodata, niciodata,
Ba-nlauntru cui va bea-o, ea, izbavitoare-foarte, In. 4, 10,1 3 — 14
In izvor se va preface, dindu-i via{a fara moarte!“ Isa, 12,3\ 44,3

Despre tine, A PA VIE, -celor plini de stricaciune,

IEZECHIL, ales de Duhul, in Scriptura lui ne spune:

„... §i m-a fost trecut prin apa, -trecerea fiindu-mi lesne,

Caci facind eu pa§i o mie, era apa pin-la glezne;
fndemnat, inca pe-atita sa mai merg §i far-de frica,
M-am suspus §i iata, apa la genunchi mi-se ridica;
Mai departe, alta mie de pa§i dati sa merg prin riu,
lata ca-mi ajunge apa, pin-la §olduri, pin-la briu.
Inc-o mie de pa§i dindu-mi sa mai merg prin apa rece,
Trehuia sa-not, caci riul prea-i adinc §i nu-1 pot trece... Zah. 14,8—i

346
»,Dac’ai §ti tu cine este Cel ce-p zice-acuma |ie;
Da-Mi sa beau, — tu Lui i-ai cere §i |i-ar da El Apa Vie!"(paginated}

347
Trebuia sa-not, caci riul prea-i adinc gi nu-1 pot trece... Zah. 14, &—i2
Fui adus pe mal de omul cel mereu cu-ndemnuri noua Apoc. 22;1
§i-am vazut copaci de-alungul Jarmurilor amindoua... Ioil. 4, 2, 12,13

El mi-a zis: Aceasta apa catre rasarit se poarta,

In cimpie se pogoara §i se varsa-n Marea Moarta.
§i varsindu-se ea-n Mare, ale marii ape rele,
Se vor vindeca de toate cite rele sint in ele.
Toate viile fiinje viejui-vor, ori pe unde,
Curge-vor gilgiitoare ale rtului vii unde!
Fluviul fi-va plin de pe§te pretutindenea de faja,
Caci pe oriunde va curge acest riu, va fi doar viaja! Ez. 47, 8, 9

D e la En-Ghaddi la En-Glaim, ca ai marii celei mari,

Fi-vor pe§ti de soiuri multe pringi in mreje de pescari..
Dar baltoacele cu mlagtini de mocirla n-au sa scada
§i, mereu nesanatoase, vor ramine sarii prada!...
Insa linga rau-acesta, pe-amindoua-ale lui laturi,
Fi-vor pomi cu-alese roade ce, mincind, sa mi-te saturi...
Nesflr§it le va fi rodul intru hrana-mbel§ugata
§i-a lor firunza ve§tejita n-o sa fie niciocktl!...
Ba spre leac sluji-va frunza incarcata stind de har,
Fiindca apa izvori-va din al Templului Altar!..." Ez. 47, 10—12

Apa Vie, Apa Vie, Dum nezeule Iisuse,

Despre care Proorocul ne-a spus cele astfel spuse,
Tu, izvor ce-n veci nu seaca, -setea tuturor s-o seci,
Te-ai dat noua; -Apa Vie, sa ne sature pe veci!

Cei care-au sorbit Iisuse, din Preasfinta Apa Vie

Nu vor mai cunoa§te moarte, -vii fiind in vegnicie.
Dar ce mulji mai sintem inca „BalJi §i mlagtini" ce-au sa cada
Pururea „nesanatoase“, sarii iadului ca prada!..,

lata, pentru ce top viii trebuie sa Ji-se-nchine I Pet. 1.7—ii

§i sa ceara ,A P A VIE", ca sfirgitul lumii, vine! A p o c . 22 ,1

348
 SEMNE DIN APOCALIPS

Deci, asupra celor care sint rod greu din vija Evei,
lata ce vad ca-n vedenii, vis e oare sau aeve-i?
§i-n auzu-mi cine-ngina §oapte ca din ve§nicie?:
„Toate cele ce vedea-vei, ia condeiul §i le scrie! A poc. 1, 19

Visul i§i incepe trimba §i-n vedenia lui, iaca,

intr-o foam ete cumplita, patru ani sint dap sa treaca...

Anu-ntii deschide poarta: Primavara timpurie...

Cerul, peste lumea toata, pare-a fi ca de le§ie...
Cind mai slab, cind mai putemic, incropit, alearga vintul,
Parca vrind hain, acuma sa usuce tot pamintul...
Cimpu-i jalnic pretutindeni §i nadejdea-n el se pierde,
Ca nu mai dezmiarda ochii iarba deasa, lanul verde... Isa.l5,<s;19y5—7
Turmele pe lunci zadamic flaminzite mai colinda,
Ca de-abia eft sa nu moara pot cu gura sa mai prinda.
Ier. 4 , 2—t5
Focul soarelui spore§te pe deasupra-ntregii firi
§i nadejdi cuiva-limanuri- nu mai vin de nicairi...
Ochii lumii, pretutindeni, plini de grija se ridica,
Dar din Cerul de le§ie nici o ploaie nu mai pica...- IaC. 5, 16-18

Primavara-i ca §i dusa... Firav a ramas tot griul....

R oi de fluturi umplu zarea... Seaca lacul... Seaca riul...
Prin vazduhuri clocotite, a prigoriilor droaie
In zadar cu-a lor cintare de la ceruri tot cer ploaie! Hag. l, s—ii
Ez. 22,24
Milostivi ca alta data, norii nu se mai aduna,
§i din cerul ca cicoarea nici un tunet nu mai tuna...

Tot mai negru i-s-arata lumii fiecare „miine“

Q nd pe masa nu mai fi-va trebuit-a viejii piine,
Foametea dnd se va-ntinde pina-n irtindi ele palate
§i ctnd oamenii minca-vor radacini de ierbi uscate!

lata clericii in odajdii, cu icoanele preasfinte,

§i norod pujin ce-nalja rug&ciunea lor fierbinte,
Cu gemmchii friR|i pe Jarihi §i cu lacrima giroaie,
Cerind Cerurilor mila, sa se-ndure sa dea ploaie... loel 1,13,14

Dar de Dumnezeu muljimea s-a tot departat mereu

Pln-a nu mai sta sa creada ca E-n Cer un Dumnezeu,-
§i de-atita uscaciune, peste tot, pamintul crapa, I. Reg. 17, /
Fiindca nici macar cu roua brazda nu se mai adapa... Ps. 134, 7

Griul a ramas de-o palma, iar porumbul tot, pitic;

Au dat spice seci in total §i nimica dupa spic... Os. 2, 9
§i cazut-a iarna crunta, cu plins mult In ochii orbi,
§i-n vazduhurile toate cu puzderie de corbi...

Cum sa mai auda Cerul !umea-n plins cu geana uda.

Q nd atita vreme lumea n-a vTut Cerul sa-L auda? Am. 4,6-io

Tot ce spus-au Proorocii pentru fiecare viu,

Au fost vorbe-n vint rostite, a fost predica-n pustiu:
„,..PocaiJi veni|i cu tojii, — lepadind pacatul greu,
Sa ne-ntoarcem cu credinja catre Viul Dumnezeu,

Caci pentru-mpietrirea noastra si pacate fel de fel, Deul. 32,39

El ne-a sfi§iat, dar totu§i ne va vindeea tot El! I Sam. 2,6—a
El ne-a fost lovit din Ceruri, pentru-a noastra far-delege Os. 6,1,2
Insa ramie, cu Mila-I, tot El vine sa ne lege!- lC T 3 ?,,42 ; 3 3 , 6— 7
Isa.l9,22;30, 26
El, in doua zile, iara§i va da viaja fiecui,
Iar a treia zi cu tojii fi-vom vii in fa|a Lui;
Caci El, ne-ndoios, veni-Va cum vin zorii diminejii, Os. 6, 3
§i ca ploaia primaverii care-aduce seva-vie|ii!“ ler. 5, 2 3 , 2 4

350
 LACUSTELE

lata alta primavara... Se topesc zapezi sub soare...

S-a-mbracat pamintu-n verde. L-a-ncarcat potop de floare...
Cringurile-s toate cintec... Dulci zefiri adie lin,
§i pamintul iar zimbe§te de fiorii vie^ii plin.

Lanurile-i se ridica §i sub vint fac valuri-valuri,

Mare de smarald in soare, far-a fi cuprinsa-n rnaluri...
Incarcaji de floare, pomii vor sta-n fringere de rod,
Sa se sature de roade al pamfntului norod;

Paste tot muste§te via{a, Cre§te spicul, plesnesc muguri;

Gem curmalii de curmale... Vija va cadea de struguri...
Gil^ind va curge vinul... Aur da-vor mandarinii;
Mun|i de piine va da griul... §i riu de ulei maslinii;
Ca-n genunchi sa cazi i{i vine Cerului ca ametistul,
§i sa plingi de bucurie impreuna cu Psalmistul:

„Minunate-s D oam ne Sfinte, toate lucrurile Tale,

D e muljimea caror plina este-a omenirii vale! PS. 104, 24
Tu din Slava-Ji adapi munjii §i-ale §esurilor laturi,
Ca din rodul lor, Stapine, tot pamintul sa ni-1 saturi...
Vrerea Ta e: sa rasara pretutindeni firul ierbii
Ce-1 pasc turmele pe §esuri §i pe munte pascu-1 cerbii. PS. 104, 13— 14

Pururea marire J ie, Dum nezeul meu Prea Sfint,

Ca prin mila Ta ne vine toata roada, din pamint:
Piinea care ne-ntare§te inima, de toata via|a,
A maslinului ulei ce ne lumineaza fa|a,
Vinul ce ne-nvesele§te chiar cind siiitem frinji de jal e,
Doamne, Slava J ie, pururi, pentru darurile Tale!“ PS. 104, 14, IS

351
Dar acestea le-a zis David-lmparatul Prooroc,
In iubirea-i pentru Domnul, avind inima de foe;
Lumea insa-n faja roadei ce din lan avea sa stringa,
A uitat cine-i da roada dupa care-a stat sa plinga...

Dar, cind bucuria lumii pentru rodul ce sta greu

Este-acum nejarmurita, — ea uitfnd de Dumnezeu,
lata ca, — de nu gtiu unde, — larma umple-ntreaga zare
§i mereu spore§te-n larguri ca un duruit de care! Ioel. 2 , 5—10

Lumea, auzindu-i zvoana face ochii mari gi-asculta...

Din ce parte vine oare duruirea tot mai multa?
Parca-ar fi caderi de ape... Parc-ar da-n tipsii de fier...
Parc-ar izvori din soare... Parc-ar cobor! din Cer...
Par-ca viforul alearga, guierind naprasnic vintul...
Ce prapad au va sa vina sa cuprinda tot pamintul?

lata, vine-ntunecime... Nor sa fie?... Ce-o fi oare?

Umbra cregte... Pamintenii nu mai vad nici astrul-soare!
Ceaja e?... D e unde vine din senin atita ceaja,
D e nu se mai vede chipul soarelui-izvor de viajfi?
E vre-o oaste-ntr-aripata care umple-ntreg vazduhul?
Din ce iaduri vine oare ca sa-i curme lumii duhul?

§i deodata lumea-ntreaga, — injelepji gi minji inguste, Am. 7, i

Striga-n groaza, ca nebuna, „Vin lacustele“!, Lacuste! PS. 105, 32— 35

§i lacuste-i toata oastea... Fiecare-n zbor fierbinte,

Ca razboinicii de seama gtie-gi drumui: Inainte!

Nu se-nghesuie niciuna... Fiecare-n zbor, e treaza...

In navala ce vor da-o, fiecare-i o viteazaL.

Vin puhoi din largul zarii, toate-n platoge verzi, — crunte,

Cai cu aripi ce-n asalturi sa se-arunce pe-orice munte!
Iat-o cotropind pamintul in salbatece elanuri:
Tabara pe pomi, pe vija, pe livezi, pe flori, pe lanuri;
Ca de lei li-s dinjii-n gura, — lacome fara masura, Ioel. 1, 4—7
§i nimic nu mai ramine dupa lacoma lor gura... Deut. 28, 39, 40
Isa.l7,;i
§oimii nu-s mai iuji in aripi, precum agere sint ele;
Nici leoaicele din jungla n-au ca ele tari masele...

352
inapoia lor, din vija, nu ramin decit butucii;
Goi de foi ramin copacii, pomii toji, pina §i nucii;
Doar pustiul gi'doar jalea peste tot ramin in urma
Dupa ce-a trecut prin Jarini nesfir§ita lor de turma!
Luncile ramin farina; cringul beje, codrul gol,
Prin smochini, curmali §i rodii parc-ar fi trecut pitjol,
§i ramas-a lumea-ntreaga sa se uite-n zari nauca,
Dupa oastea zburatoare ce-fe pierit ca o naluca! Am. 7 , 2—12

GRINDINA

Ce-a de-a treia primavara nu-§i da rodul mai pujin,

Lujerele-s mai bogate, bobul griului mai plin.
Holdele sint §i mai nalte, spice ca de plumb au ele;
Portocalii poarta-n ramuri portocale §i mai grele.
Dar pamintul pretutindeni, peste-ntinderi, culmi §i vai,
Rod al duhului Satanei, — poarta inca oameni rai...

lata pentru ce, — §i rodul cel rodit de-aceasta vara,

Pin-a fi cules de oameni e sortit la fel sa piara...
Q nd se pregatesc hambare sa cuprinda multul griu;
Din maslini cind sta sa curga undelemnul lumii, — riu,
Q nd dogarii, poloboace papuresc sa-ncapa plinul;
Chihlimbar topit in teascuri §i rubinul vitei, — vinul,
Cerul peste lumea toata, din adincuri pretutindeni,
Deschizindu-§i stavilarul, cade greu potop de grindeni:
Bulgari mari cad din adincuri, §i, — urgie crunta foarte,
U nde cad, aduc ruina, §i prapad aduc §i moarte! Apoc. 16,21
Ez. 38, 22; 13,13
Rapaie ca un dezastru §i, pe-ntreaga lumii viaja
Cad nimicitorii bulgari §i pietroaiele de ghiaja
Ce s-aduna-n straturi groase §i ca plumbul sint de grele,
Toate lanurile lumii, nimicindu-le sub ele!

Nici un rod sa nu mai aiba ale oamenilor neamuri;

Sa ramina goi toji pomii, numai trunchii frinp' de ramuri.
Fnnji de-asemenea copacii, cu schiloade frunji sub zare,
Ca §i cind din Cer un trasnet a cazut pe fiecare.

353
§i-astfel sa-njeleaga lumea ca prapadu-acesta greu; Isa.17,9— 18
Pentru toata far-delegea, vine de la Dumnezeu! 4,5; 30, 30
Hag. 2 , 1 7
Este grindina de care Dumnezeu lui Iov ti zice, Z a h . 1 ,4 — 6
Cind acestuia-n cainje lacramile stau sa-i pice:
„A camarii M ele grindini pentru vremuri de strimtoare
D e razboi gi batalie, au vazutu-le-ai tu oare? Iov. 38, 22, 23

Lumea insa nu-njelege: plinge, sufera §i geme,

Dar pe buzele ei, iata, n-au venit decit blesteme... Apoc. 16,9
Nu s-au fost topit genunchii fiecaruia ca frint,
Spre adinca pocainja sa-i dea fruntea de pamint;
Dimpotriva, fiecare gi-a grait cuvintul greu:
kE un prost cel care crede,... Nu e nici un Dumnezeu!
Intre progtii ce se-nchina, — despre Dumnezeu se spune...
Ca e numai bunatate, ca e numa-njelepciune...
Unde-i este bunatatea vrednica la rani s-o pui?
In acest prapad e oare toata bunatatea Lui? Isa. 19, 22

Alte daji, au nu cazut-am in genunchi noi in biserici?

Naljind ruga sa dea ploaie, n-au cerut ai nogtri clerici?
Nu L-am fost rugat cu tojii, suspinind cu geana uda?
D e ce n-a vrut sa ne vada? D e ce n-a vrut sa ne-auda?
Nu iegit-am cu icoane, turma toata, cird cu cird,?
D e ce n-a stat sa ne-asculte „Dumnezeul Milosird“?
Au rodit in loc de grine, palamida, spini gi bozii,..
Creada cine vrea sa creada: hahlaucii gi nerozii!... Apoc.16, 1 1 ,20,21

O asemeni ratacire stind in sufletu-i sa poarte,

Cum sa mai dea viaja lumii cu pacatul ei de moarte?
Cum sa-i mai arate Mila-I nesfirgita Ziditorul? Am. 4 , 0 - 1 3
Rodului ce-1 da pamintul, — cum nu I-ar eurma izvorul?...

354
 "«ir
FOC DIN SOARE

Mila Lui insa-I nespusa... Ca nicicind in alte daji

Anul urmator il face incarcat’cu bunataji...
Ploi la vreme El da lumii, saturind a ei ogoare,
Doar il va cunoagte mila pururea daruitoare!
lata lanuri fara seaman, aratind potop de rod,
Doar i§i va cunoa§te Tatal al pamintului norod!
Pretutindenea mari turme: oi §i capre §i vaci grase,
Pasc livezi de-nvalurate ierburi nalte, de matase,
Gura lor rupind manunchiuri, nu ciupind cu de-a maruntul,
Laptele sa curga girla §i ca munjii sa stea untul!

lata, harnice albine alergind prin flori giraguri,

Doar il va cunoagte Mila daruita-n dulcii faguri!
Dar norodu-n ratacire §i-n adinca-i far-deiege,
Tot nimic nu recunoagte, tot nimica nu-njelege!

Drept aceea, Milostivul curma iar izvorul Milei -

§i privirea Lui §i-o-ndreapta, hotarit, spre astrul zilei,
Omenirea pacatoasa vrind-o-n scurta vreme gtearsa,
El sporegte focu-n soare §i pe oameni il revarsa. Apoc. 16,8, 9

Tot asemenea inchide ale ploii stavilare

§i vapaia din adincuri da caldura tot mai mare...
Tot pamintul se usuca... Pretutindenea el crapa...
Incep marile sa sece... seaca apa dupa apa... Apoc. 16,12

Lanurile-§i pierd verdeaja, se fac galbene ca ceara... Am. 4,9

Zbiara vitele de sete, — §i-n pustiuri zbiara fiara... Ioel. l , .3
Mor albinele, dind goana dupa apa-n lung §i-n laturi; Ier. 12,4
Apele secind in matca, le mor pegtii pe uscaturi! Isa. 15,6

355
Oamenii, cu groaza-n suflet §i cazmale scurte-n rnfini,
Cautind isvor de apa, adincesc mereu flntfni,
§i, dupa-ncercari o mie, cind gasesc cite-un izvor, Am. 4, 7,8
Fac bataie pentru apa, ajungind pin-la omor. Ier. 14,2 - 6

Dar cel ce va sta-n dreptate §i pe Dumnezeu II cheama,

D e nimica n-o sa-i pese, de nimic n-o sa se teama.
Fiindca, spune Isaia, Dumnezeu pe-acela-1 scapa: Ier. 17,8
„Piinea lui i-o voi aduce; fi voi da sa aiba apa! PS. 1, 3
Cei saraci §i nevoiagii, apa vrind cind nu va fi, Isa. 33,76; 41, n
Se vor bucura-ntru Domnul, ca Eu nu-i voi parasi!...“ II Pet. 2 ,6—9

Ci, vapaia cre§te-ntr-una...!nsetajii, mulji acum...

Q nd i§i istovesc puterea, ca trasnijii cad in drum...
Tot mereu sporesc la numar cei care pe drumuri pica PS. 105, 32— 35
§i pe cei cazuji in moarte nimenea nu-i mai ridica... Ier. 9, 22, 23

Tot vazduhul clocotegte... U n cuptor e, de caldura...

Fiecarui i-se pare ca jaratec are-n gura.
§i-unii-nebuniji de sete cu ochi man deschifi, dau goana,
Aiurind cu gura-nflacari dup-a apelor icoana...
Cel ce vede numai ape, goana da pina ce cade
§i el striga pina moare, ca-i aproape de cascade!

Ci, minia nu-nceteaza... Rugul ei arzind-nainte,

Jaru-n lume §i-l trimite tot mai viu, tot mai fierbinte...
Moarte, vitele se umfla... mor pe clipa mii §i sute...
Corbii-au tabarit pe ele... Tot vazduhul lumii pute...
Qinii urla ar§i de sete... Printre oameni §i ei cad,
§i schelalaitul lumii e schelalait de iad!

356
 CIUMA

Dar, ca §i cind toate-acestea sint nimicuri pin-acuma,

Intre neamurile toate, iata c-a venit §i ciuma!
Plaga ei se raspindegte ca sub vint o papadie
§i urgia ei intrece parca ori §i ce urgie... Ez. 38, 22

Cad cu miile pe clipa sub pojaru-i fara leac,

E pedeapsa trecatoare sau sfirgitu-acestui veac?
Cei ciumaji, indura chinuri cum da poate numai iadul,
§i de ciuma nu mai scapa trupu-n care-§i face sadul...

Infloregte pretutindeni... Bubele rasar de-a valma;

Nu ramin necotropite nici calciiul §i nici palma,
Negre-vinete buboaie cresc naprasnice, cresc larg;
Fac puroi sub carapace, sparg, se-nchid §i iara§i sparg,
Mici vulcani din virful caror curg §iroaie puturoase,
Patrunzind ca un jaratec, pin-n maduva din oase!
Parasip de orice suflet, zac gramada pe gunoaie,
§i, asemeni ca pe Lazar, ii ling ciinii de puroaie!

Astfel i§i prime§te olata tot vicleanul, tot nedreptul,

Qinilor ca sa-i manfnce, sfi§iindu-§i singuri pieptul;
Pe cind cei cu Domnu-n inimi, cei ce Mila Lui o cer,
Nu pieri-vor sub urgie cum nelegiutii pier,
Caci acelora le spune in cintarea lui de foe
David cel facut de Domnul Imparat §i Prooroc:

„Dumnezeu in a ta dreapta, este umbra ta de paza,

Soarele sa nu te bata cu vapaia lui de-amiaza!
Ingerii Lui cu-a lor aripi te-or acoperi §i-acuma;
Trupul tau nu-1 va atinge cu naprasnele ei ciuma. Inp Sol. 3, l
Chiar cind vor cadea o mie, linga tine §i s-or stinge Ez. 14, 12—23
Z ece mii in a ta dreapta, — trupul tau nu-1 va atinge!... PS. 90, 2—7
357
Dar, cosind a treia parte dintre oameni, coasa ciumii,
Crunta Cerului vapaie, da foe lanurilor lumii.
Ca sa arda pretutindeni al pacatului zapor,
Dumnezeu din Cer trimite focul purificator...
In a flacarilor vatra, cu putere bate vintul,
§i minia care arde, piriie pe tot pamintul!

De la lanuri, s-aprind codrii, — §i cei tineri, gi carunjii,

§i ard gesurile toate, gi colinele §i munjii.
Stuhuri nalte ard asemeni, gi livezi §i pomi §i vii,
§i palatele mareje §i colibele pustii.
§i, — sa stavileasca focul nefiind de piatra porji,
Intra chiar §i-n cimitire, arzind crucile la morji! Am. 4,10

Dumnezeu, insa la vremea socotita de El bine,

Pune soarelui zavoare, cu privirile-I senine.
Dupa care fapta sflnta, — punfnd focului obrocul,
Toama ploile-I din Ceruri, §i din lume stinge focul...

FOAMETE

Oamenii ies iar pe cimpuri... Ca nebuni sint, ca nauci...

Unii, cautind spre Ceruri, i§i fac semnul Sfintei Cruci,
Aljii tot blesteama-ntr-una cu minie multa-n glas, Am. 4,6
Scormonind prin scrum, s-adune ceea ee le-a mai ramas... Ier. 5,3

Foametea se face crunta... Unii blfnzi, aljii haini...

Nu mai au ce sa manince nici prin codrii radacini.
Scade vlaga fiecarui... Intra-n iarna trigti gi goi...
Aiuriji igi cata hrana... parca-ar fi nigte strigoi!

Si Satan mereu aude pretutindeni: „foame“, „foame“,

Peste gesurile lumii, pe-ale munjilor lui coame.
Oamenii pe tot pamintul, foamea lor gi-o strigS-n cor
§i se bucura Satana, cind aude plinsul lor.
El igi gtie socoteala: foamea nu cunoagte lege
§i pe lume-nfometatul cade-n orice far-delege...

Cu-aga ginduri negre, foamea a dorit intunecatul

Peste-ntinderile apei §i pe cit e-ntins uscatul.

358
Ca, prin foamete cumplita, — iadului stringind comoara,
Pin-§i pasarile toate ale Cerului sa moara!

lam a cade viforoasa: ii roiesc in larguri stupii;

Viscolele urla-n hauri §i sub viscol urla lupii...
Foamea-i mina catre oameni, dar §i oameni-i vor turma,
Cautind sa se manince unii pe-aljii pin-la urma!
Om §i lup, acum tot fiara-i... Amindoi au foame-adinca...
Deci, pe viaja §i pe moarte! Cine biruie, maninca!
§i de multe ori, din lupta ce se-ncinge-ntre cei doi,
Lupul nu mai poate ajunge sa sfi§ie-asemeni oi! Ez. 14, 15— 23

Oamenii-ntre ei, de-asemeni, se vineaza-n lunca muncii,

Hamesite crunt de foame, mamele-§i maninca pruncii!
Om pe om deci se maninca §i-au ajuns, din lege-afara:
C)m de om sa se fereasca mai avan decit de fiara! Deut. 28, 54— 57

Nu se mai sfir§e§te plinsul, nici a pieptului suspin,

§i urgiile pe lume, una dupa alta vin... Ez. 7, 26
Drept aceea, se ridica iara§i neamurile toate
Si se-ncaiera-n razboaie nemaipomenite gloate:
Duhul iau ajija-ntr-una, — Cerului razboi sa-i poarte,
§i snopi mulji din omenire secera hulpava moarte.

lata dar, pe unde-alearga al razboaielor cutremur,

Morjii vinzolip de-a valma sint ca pa'iele la treier.
Nori de corbi §i nori de vulturi peste cei ce-§i curma duhul,
Cad pe !e§urile toate care-au impupt vazduhul,
Fiindca zis-a cel ce-n Sine nu cunoa§te-ndemnul urii, LUC. 17, 37
Ca: „Ori-unde va fi stirvul, se vor aduna vulturii“,
§i cimpii intregi sint pline de-aripile mari §i sumbre Ez. 14, 12— 23
Care-n zbor astupa lumii Cerul tot cu-ale lui umbre!

359
 ANTICHRIST

A§a dar, fiind orbita de pacatele ei grele,

Omenirea nu mai vede: soare, luna, Cer gi stele;
Ci, ca ni§te viermi intocmai, covirgiji de ura-adinca,
In mocirla viejii-moarte, unii pe-aljii se maninca. Ez. 34,2—4
Iar sfirgitul, ca sa fie pentru unii cit mai trist,
Se ridica inc-odata intre oameni Antichrist: II Tes. 2, 3 — 12

Fiara far-asemanare, — nesecat izvor de ura, ApOC. 13 , 1 , 5 — 7

Despre care scriu profejii multe pagini in Scriptura, Dan.7,2i,25; l l
Aratind-o-n chip de „pardos“, cu de leu in gura dinp, 36—38, 39
„Sfinplor razboi sa poarte §i sa-i biruie pe Sfinji!“

Antichrist, deci, calca sfinpf. calca neamuri in picioare;

Calca sfintele Biserici §i sfinjitele odoare.
T o|i nebunii, prin altare {in bejie pina-n zori;
Din odajdii fac obiele; din potire scuipatori. \T T e S .2 j ,4 ,1 0 —12;
Fura aurul, argintul, §i-n lacaguri de-nchinare Pling. Ier.2,7
Aducind acum desfriul, le prefac in lupanare! Ez. 24, 21

Altele, pe unde-§i poarta duhul rau al sau alai,

Cu icoanele pe ziduri, devin grajduri pentru cai,
Stranele slujesc de iesle, iar Pridvorul §i Altarul
De-abia pot cuprinde-n ele cit s-aduna balegarul!

Preojii sint pu§i in gtreanguri; al{ii, chinuri mari indura:

Cu fier ro§u le scot ochii, le smulg limbile din gura.
Urmariji de crunta fiara §i luaji din a lor vetre, Mar. 13,9
Unii-s inecaji in ape, aljii, lapidaji cu pietre. Dan. 8, 23— 25

Pu§i sa-ngheje, goi, in geruri; pringi prin codrii, cei ce fug

Sint taiaji cu fierastraul; fierji in smoala, argi pe rug;

360
§i-n puzderii, sub calciiul pardosului fioros,
Cade tot ce-nalja Criicea, tot ce Jine de Hristos! Dan, 12,12

Nicaieri nu mai e pace... Peste tot, omoru-i domn...

Omul nu-§i mai are-n casa masa, masa, somnul — somn;
Fiecare-§i spun in §oapte ce-are-n gind, — nu cu grai viu,
Fiul, pe furi§ de tatal, — tatal pe furi§ de fiu.
Caci acum, — precum de veacuri Iisus insu§i a prezis,
„I§i da fratele pe frate celor rai spre-a fi ucis.
Tatal pe-al sau fiu, de-asemeni, vinde-§i-l spre judecata,
Iar copilul sta sa vinda, fara mila, pe-al sau tata!
Cumpana pierzind copiii intru luminarea minjii, Mar. 13, u —13
Razvratiji sint impotriva celor ce le sint parinjii, Zah. 11,16
§i se straduiesc intr-una, sub indemnuri negre foarte, PBnJer5,3-4w^5
Ca parinfilor sa fie in§i§i pricina de moarte “! Ez, 23^t;14^7—23

Iar acuma: “uriciunea pustirii, iata, vine, Dan.8, u , n\9,27

Sa stea-n locul stralucirii, unde nu i-se cuvine“! Dan. 11,31—37
Oare pentru-a citea oara suie, — spic deasupra firii, Mar. 13, u
„Unde nu i-se cuvine, uriciunea pustiirii? m
Semn ca suferinla-adinca va aduce pirns in pleoape
§i ca ziua Judecapi, — „Ziua Domnului“ e-aproape!

„Atunci, — zis-a Cel ce-avut-a cea mai Nalta dintre frunji,

Top acei ce-or fi-n cimpie risipiji, sa fuga-n munji; Mat. 24, 1 6
Cel ce-o fi pe-acoperi§u-i, nici o clipa sa nu vrea
Sa coboare-n a lui casa spre-a lua ceva din ea. Mat. 24, n
Cel ce-n |arina lui fi-va unde rod ii da pamintul,
Indarat sa nu se-ntoarca spre-a§i lua cu el vestmintul! Mat. 24 is

Vai de cele-nsarcinate ce vor fi-n zilele-acele,

Caci vor fi acele zile precum n-au mai fost de grele
De-la-ntem eierea lumii niciodata §i precum
Nici ca vor mai fi asemeni zile crunte ca acum“! Mar. 13,17

§i Iisus in Sfinta-I Mila pentru pacatoasa turma,

Striga prin apocalipsa-I pina-n ceasul cel din urma
Clericilor-capi de turme, — incepind de la Efes,
Fiecaruia dind plata dupa roada ce-a cules:

„§tiu a tale fapte burie; ca rabzi mult; ca-nfrunp ne-nfr!nt

Pe cei care-§i zic „apostoli“, insa mint, fiindca nu sint.

361
Dar, asemeni impotriva-|i am cuvint de ridicat, Apoc. 2,2
Ca de dragostea ta mare ce-a dintii te-ai lepadat!
Drept aceea, tu de locul ce-ai avut adu-Ji aminte:
Pocaie§te-te §i fa deci faptele de mai-nainte.
Ca de nu, Eu vin la tine, — fara gtirea nimanui, Apoc. 2, 4, 5
§ j al tau sfegnic de lumina voi muta din locul lui!“

Celui care are-n Smima sa pazeasca alta turma,

Zice: „Iata ce-p graiegte Cel dintii §i Cel din urma:
§tiu necazul, saracia §i nevoia-n cari te sbap,
Dar luptindu-te cu-acestea, e§ti bogat intre bogap!
Nu te teme; ...Vei sta-n temnip, dar li-s-or zdrofai per*i.
Credincios fii pin-la urma, §i-p Voi da Cuniina Viepi“! ApOC. 2,9—10

Celuia din Sardes, zice: „§tiu a tale fapte-n lume,

§tiu de-asemeni ca pe lume viejuiegti §i ca ai nume,
Dar, asupra ta cum vazul totdeauna Eu mi-1 port,
Mai §tiu iara§i adevarul ca, de§i traie§ti, e§ii mort! Apoc. 3, i

Drept aceea, aminte§te-p cum primit-ai ale Mele,

Cfim ai auzit acestea §i pastreaza-le pe ele... Apoc. 3,3
Cel ce biruie §i-nfrunta ale far-delegii salbe,
Intru toata ve§nicia va purta vestminte albe.
Numele-i din cartea Viejii nu-1 voi gterge niciodata,
Ci grai-l-Voi inaintea Preaslavitului M eu Tata! Apoc. 3, 4, 5
Privegheaza §i-ntare§te, a§adar, in orice ceas,
Ceea ce era sa moara §i pupn a mai ramas.
Ca-naintea Celui Mie Dumnezeu in Cer, — depline
Nu gasit-am implinite ale tale fapte bine. Apoc.3,2
Iar de nu, veni-Voi tainic §i nu §ti-va nici un viu,
Cum nu §ti-vei nici tu ceasul cind asupra-p am sa viu“! Apoc. 3, 3

§i, cuvinte de mustrare sau de vegnica Cununa

Striga Cel ce-ntotdeauna Adevarul sta sa-1 spuna
Catre Capii de Biserici peste neamul lui Adam,
Pastorind in Tiatira, Filadelfia, Pergam,
Dintre cari, — pentru ca-ntr-una savir§it-<a cele bune,
Cel caie-a murit pe Cruce, unuia placut ii spune:

„Fiindca Mi-ai pazit cuvintul potrivit rabdarii Mele,

§i Eu te-oi pazi pe tine de-a ispitei ceasuri grele
Care trebuie sa vina in curind pe lumea toata,
Ca sa pun la grea-ncercare a pamintului Meu gloata.

362
Vin curindi-Pastreaza bine tot ce-n harul tau s-aduna,
Pentru ca din lume nimeni sa nu ia a ta Cununa“! Apoc. 3 , 10, n

Catre altul, Domnul tuna: „Sunt bogat, — zici tu mereu,

D e nimic eu n-am nevoie“! miniind pe Dumnezeu,
Dar tu nu §tii ca-n potriva-Ji, Eu oricind pot sa ma scol,
Ca de plins e§ti, — ticalosul, — §i sarac, §i orb, §i gol! Apoc. 3, 17

Sfatuiescu-te sa cumperi de la Mine, §i pe loc,

Aur ca sa-1 ai comoara, aur lamurit in foe.
Ca sa-mbraci de crin vestminte §i sa nu se dea pe fa{a
Goliciunea de rugine care-ai imbracat-o-n viaja!...

§i sa cumperi alifie pentru ochi tot de la Mine,

Sa te ungi, sa vezi in viaja ce e rau §i ce e binel Apoc.3 ,18

Eu pe ciji ii am in paza, pe toji cei care-i iubesc,

Cu mustrari ii mustru-n viaja §i pe to|i ii pedepsesc... Apoc.3,19
Hai, rivnegte dar iubirea Celui Care te iubegte, Prov. 3, n
Pocaiegte-te la vreme; de pacat te izbavegte,
Ca Eu, iata, bat la u§a, incetind la u§a-Ji pasul,
§i ma bucur cind din casa cineva Mi-aude glasul...

Deschizindu-Mi a lui u§a, voi intra §i-i va fi bine,

Ca-amindoi vom sta la cina: Eu cu el, §i el cu Mine ! Apoc. 3,20
Celui care birui-va, ii voi da pentru vecie
Loc sa §ada Mie-alaturi pe-al M eu scaun de Domnie.
Precum §i eu biruit-am §i-am gezut cu Tatal Meu,
Pe-al Lui scaun de Dom nie cercuit de curcubeu! Apoc. 3, 21

„Cine are-urechi, s-auda!“, — striga El catre-ai Lui clerici

Carora li-s-a dat harul s-aiba turme §i biserici. Apoc. 3, 22
Oare-aceste tari cuvinte, Dumnezeu le-a fost trimes
Numai celor §apte clerici, incepind de la Efes?
Sau, in veacurile toate, — peste loc §i peste vreme,
Pe toji clericii Sai, Domnul, prin acestea vrea sa-i cheme.
In Biserica-I sa-nalje cele §apte cite sint
Darurile care-n Sine le cuprinde Duhul Sfint?

Da! Faclia fiecarui dar din Duh, in al ei sfegnic,

Sa stralumineze-n noapte neamurilor lumii vegnic.

363
§i-ai Bisericii Lui clerici, — in cuvint, in gind §i-n fapte,
Sa rodeasca pretutindeni in aceste daruri §apte,
Care sint: Injelepciunea, Injelegerea, Taria,
Temera de Domnul, Sfatul, §tiin$a, Cucernicia! Isa. 11,2,3
El le spune tuturora, ca El tuturor vrea bine
§i pe toji cei ce-§i zic „oameni“, El ii cheama linga Sine... Isa. 6,9
Dar pujini audu-I glasul cind El bate sa-I deschida: Ps. 80,12
Inimile sint de piatra §i urechile de crida! In. 12,40
II Cor. 3 ,14,15

CUTREMURE

Deci, — Cuvintu-I sa se-auda, — inimile lor nebune

Trebui-vor zguduite §i-n urechea lor sa tune,
Fiindca oamenilor spus-a cind a stat in gloata lor, Irf. 10,16
Ca El, — precum vrea §i Tatal, — vrea „ 0 turma §i-un Pastor“.

lata, dar, ca tot pamintul, cu tot ce-are-n lung §i-n lat, Evr. 12,26
Se cutremura cum inca nu s-a mai cutremurat: Isa. 34,1—16
Toate marile, acuma, se revarsa peste diguri, Ez. 38, 20
Din rarunchi mugind pamintul tremura ca prins de friguri! lerA jQ 2 7 2 5 j2 -3 8
S c £ l4 i7 —1 8 $ fi-8
Scoarja lui pina-n strafunduri in prelungi zig-zaguri crapa Hag.2,6
§i adincurile-i negre sorb in ele mari de apa.
Albiile de oceane seaca-n lung §i seaca-n laturi,
Raminind aligatorii toji sa moara pe uscaturi.

Crapa zidurile toate, intr-un miez de noapte-adinca;

In§i§i munjilor le crapa temeliile de stinca...
Dintre cei cu fruntea-n nouri, — cei mai nalji de pe pamint
Pina ieri trufa§i sub soare, — iata ca azi nu mai sint!
Sub a Domnului minie, ei s-au fost topit ca ceara:
Dimineaja, spargeau Cerul, dar degeaba-i cauji seara!

Surpa-se zidiri inalte de palate §i castele;

Vaietele tuturora se ridica pin-la stele...
Ca o turma-nebunita fuge lumea, — cej mai mulji
Imbracaji pe jumatate, aljii goi §i toji desculji.
Toji cu frigul morjii-n suflet, fara lacrami, tremurind
Nu de frig, ci de-a§a groaza cum n-au mai avut nicicind...

364
Tot ce-n piatra sta de veacuri zid marej pe biata tina,
in citeva clipe numai, prefacutu-s-a ruina!
Sub m ine gem cupringii, mii de mii, — §i-acum spaimintul
A cuprins in uraganu-i tot ce-i viu pe-ntreg pamintul.
Caci cutremurile, iata, — precum vrea din Cer Prea-Naltul,
Nu-nceteaza bine unul §i adinc, incepe altul.

Fiarele din mun|i dau buzna peste oamenii to|i crunji Apoc.6,7416,20
Pe cind oamenii, cu droaia, peste fiare fug spre munji...
Pier ostroavele din ape; munji de valuri salta-n vint,
Iar de munji nu se mai §tie; unde-au fost, unde mai sint!...

Tot ce-avea o temelie, temelia nu-§i mai §tie,

Cind, in Tatal, nici pamintul nu-§i mai are temelie,
Ci pacatelor lui toate prin Satana facut rob, Apoc. 16, is
Sa-1 sfarime parca, salta-1 al pierzaniei scrinciob!...

D e ce tremura pamintul?... Ce se-ntimpla cu el oare,

D e se clatina ca omul ne-stapin pe-a lui picioare? Isa. 24, 20
Semne mari, ni-se arata, cu-njelesuri de loc grele,
Dar pujini sint intre oameni cei ce §tiu citirea-n ele...
O, pamintule cu oameni, mari adinci §i munji cu brazi.
Ce te-apasa de te clatini? ... Ce poveri te fac sa cazi?..
S-a m pt osia ce-n veacuri te-a pastrat rotind in hau,
Sau te-a covir§it pacatul ce-a-negrit rotundul tau?..

Da, pacatul... ca tot insul, — „om“ zicindu-§i, — poarta-n spate

U n pamint mai greu ca tine, inchegind a lui pacate,
§i-astfel fara clatinare, cum ar mai putea suspne
Miliarde de paminturi, un pamint pujin ca tine?!
Dar aceasta cine-o crede, ca tu salji in sus §i-n jos,
Cind pe tine, nu te §tie nimeni drept un „pacatos“?!

Dar a Cerului minie, §i mai mult acum se stringer

Mari §i riuri §i izvoare, iata, se prefac in singe!
In tot ceeace e apa, sub albastrul viejii Cort,
Clocote§te pretutindeni singe negru ca de mort.
§i tot ce-a fost vietate in a oamenilor ape,
A murit fara sa poata macar una sa mai scape! Apoc. 16,3,4

Iar in Cer, al apei Inger, zice catre-al lumii Tata:

„Drept e§ti, Doamne, ca facut-ai azi aceasta Judecata;

365
Fiindca singele atitor Sfinji ai Tai ei au varsat, Apoc. 16,6
Astazi, ca sa-§i stinga setea, singe, Doamne, Tu le-ai dat!“

Pe pamint fiind acestea, — Judele Preasfint Iisus,

Inchizindu-§i Marea Carte sus in Ceruri, va fi spus:
„Cel nedrept in a lui viaja, cum e sens §i-n Marea Carte,
Faca-n lume, pin-la urma, nedreptatea mai departe!

Cel ce s-a-ntinat, iar Mie nu Mi-a dat nici un ascult,

Liber e sa se-ntineze de pacate §i mai mult,
Cel neprihanit in fapte, — Legea M ea fiindu-i hrana,
Sa ramiie mai departe in aceeagi neprihana!

Cine sfint a fost in toata pacatoasa lumii turma,

Tot mai mult sa se sfinjeasca, Sflnt sa fie pin-la urma! Apoc. 22,11
Caci, — sa Judec dupa fapta, dupa vorba, dupa gind,
Viejuirea fiecarui, — iata ca Eu vin curind...“. Apoc. 22, 12

Astfel spus-au Proorocii, — lumii trimbije de aur,

Lumea insa sta s-asculte glasul „negrului balaur“.
Caruia, de sus din Ceruri, — Soarele far-de apus,
Prabu§indu-1 in adincuri, din lumina Lui i-a spus:
„Viermii fi-vor a§ternutu-Ji, duh intunecat, duh rau, Isa. 14, u
§i toji viermii au sa fie acoperamintul tau!...“ Ez. 28, 13—19
Ci-n orbirea-i fara seaman, raul duh, in taina tuna,
§i mulji viermi in chip de oameni, la Harmaghedon aduna:
Ce a din urma nebunie, clocotind de neagra ura,
Ca sa se-mplineasca astfel toate cele din Scriptura... ApOC.16,14,16

Caci un Inger de lumina, indrumat de Sfintul Duh,

Striga pasarilor toate ale-ntregului vazduh:
„VeniJi pasari, zburatoare, la ospajul cel mai greu,
La ospajul ce-1 dau voua vrerile lui Dumnezeu.
Veniji, roiuri aripate, veniji toate sa mincap,
Cam ea ogtilor viteze, trupurile de-mparaji,
Cam ea celor capetenii, iscusip intru amor,
Cam ea cailor de lupta, — cum §i-a calarejilor;
Trupurilor celor slobozi, — injelepji ca §i neghiobi, Ier.19,7,8
Mici §i m an in valea luptei clocotind stapini §i robiL. Ez. 32, 4
Apoc. 19,17,18
Deci, in Jara unde curs-a Singele Nevinovat,
lata, neamurile lumii ca nicicind acum se bat,

366
Armele ce sint in lupta, nascocite sint de-acel
Ce mereu a-mpins pe oameni in al sabiei macel.
Inspaimintatoare arme ale iscusinjei lui,
Prin puterea caror omul: acum e, acuma nu-iL.

Mii de oameni, intr-o clipa, ca naluca din ochi pier,

§i-ar pieri chiar daca omul faurit ar fi din fieri
Nici un os nu mai ramine, nici cenusa §i nici fum...
Prin ce arma oare moartea gi-o dau oamenii acum?
Ce putere nimicegte ceea ce-i al viejii spic,
Ca, — pierind, din tot ce-i omul, nu ramine-n loc nirriic? .

lata, alta naucire: Omul, — neatins de fel,

Din avintul luptei cade, dindu-gi singele din el.
In citeva clipe numai, — nemaistind nimic sa ceara,
Lupatorul plin de viaja, a ramas un chip de ceara!
Putrezesc inca-n picioare cei clocotitori de ura;
Putrezesc ochii-n orbite §i de-asemeni limba-n gura! Zah. 14,12

§i pe zeci de mii de stadii, morfii-acopera cimpii,

Jertfe iadului aduse fara numar, mii de mii.
Nici putind macar pricepe cei ramagi in urma lor:
D e ce cad cei pu§i sa lupte, neatingi, gi de ce mor?...
Ci-n^rozava ncaierare unde nu mai tuna tunul,
M ilioanele de oameni ar muri pina la unul,
Daca Dumnezeu din Ceruri, Milostivul lumii Tata,
N-ar scurta zilele-n care sta minia Lui sa-i bata. Mat. 24,22
Fiindca scris e-n Evanghelii, pentru omenirea-ntreaga,
Ca s-auda cine poate, gi ce poate, sa-n|eleaga;

„Caci vor fi acele zile precum n-au mai fost la fel Mat. 24, 21, 22
D e cind Dumnezeu faptura omului zidi sub El. Mar. 13,19
§i n-ar mai scapa de moarte nici un trup s-ajunga leg, Zah. 14^.2,j
Daca n-ar fi printre oameni cei alegi, cei fara greg, Isa. 65, 8,9
Pentru care, — de geamat pline, de sugrum gi chinuri grele,
Ziditorul tuturora n-ar scurta zilele-aceleL Gen. 18,23—32

Drept aceea Ziditorul, — in amiaza zilei plina, Apoc. 6, 12

Cu Lumina vrerii Sale stinge-a soarelui luminal... Mat. 24,29

Cind a hotarit aceasta sus in Cer graind Cuvintul,

Noapte neagra, fara seaman, a cuprins intreg pamintull... Apoc. 16, io

367
Singele-a-ncetat sa curga, din clipita urmatoare,
§i toji viermii-n chip de oameni cauta pe sfintul soare...
Unde-i soarele din slava?.. Ce uria§ 1-a ascuns?
Ca-ntunericul din hauri este-acum de nepatrunsL.
Acum clipele sint veacuri §i cu groaza morjii-n ele:
„Oare fi-va macar luna?.. Oare? fi-var macar stele?“
Dar nici luna §i nici sele, altadata ca nisipul,
N-au mai rasarit in noapte sa le vada lumea chipul;
§i se scurge noapte lunga... Cit de lunga? Cine §tie...
Fi-va noapte trecatoare?... Fi-va pentru ve§nicie?...“

Groaza cre§te-n lumea toata... Soare scump la chip §i nume,

Abia azi pricepe lumea: ce erai tu pentru lume!
Abia astazi injelege, cind nu te mai are-n faja,
Ca erai izvor de mila §i erai izvor de viaja!
Abia azi pricepe lumea: ce-ai fost pentru ea mereu;
Ca, prin Dumnezeu dai flacari §i te-ai stins prin Dumnezeu.
§i, cutremura-se lumea, pricepind ca, fara tine,
Pentru toata vietatea, soare darnic, moartea vine!...

Doam ne, dar pe cind in lume intuneric greu tu narui,

lata ca lumina vine in adincul fiecarui;

Fiecare vierme-acuma plinge lacrima fierbinte,

Pricepind ceva din taina Cerurilor Tale Sfinte;
Fiecare se treze§te §i, plingind, se-ntreaba-anume:
„Ce facuta-am eu in viaja?.. Care mi-a fost rostu-n lume?...

Fiecare-a§a se-ntreaba, pe pamintu-ntunecat,

D e la cer§etoru-n zdrenje, pin-la cine e-imparat.

TOATE NEAMURILE PREDICA EVANGH ELIA

Dumnezeu patrunde gindul fiecarui pacatos

Care-acum intiia oara se ginde§te la Hristos,
Si-n nejarmuita-l Mila pentru oameni, fiii Lui,
Re-aprinde-n zari albastre flacarile soarelui!
Cei du§mani pe Sfinta Cruce, sub potopul de lumina,
lata, pentru-ntiia oara Crucii lui Hristos se-nchina
Si din gene lacrami calde in Biserica Lui curg,
D e cum soarele rasare, pina luneca-ntr-amurg...

368
Nesfir§ita-i bucuria gloatelor cu lacrimi grele,
Prin ce simte fiecare, osebiridu-se-ntre ele;
Unora, precum e ploaie, curg §iroaie pe-a lor faja,
Ca gusta-vor mai departe bucurii in a lor viaja
Altora le arde-n gene binefacatoarea roua,
Fiindca-n duhul lor acuma, a patrons lumina nouaL.
Din Harmaghedon, de -aceea, ale neamurilor gloate,
Spre-a lor vatra, zguduite §i-nal|ate se-ntorc toate...
Intre ele, fost-au neamuri cu satan in noaptea minjii,
Care-n trista ratacire au mu§cat din OM cu dinjii,
§i-au cladit pe singe tronul, proslavind al£i „dumnezei“,
Au purtat razboi cu Sfinjii §i i-au „biroit“ pre ei... Apoc. 11,7
Neamurile-acestea toate, iata ca ridica Crocea-n sus
§i vin toate umilite sa slaveasca pe Iisus! Isa. 17, 7
U n alt meam ce-a stat in umbra pina-n ceasul cel de-apoi
§i-mpreuna cu Satana au dospit mereu razboi, In. 10,16
Cu Iisus Hristos in suflet se treze§te cel din urma, Ez. 37, 22
§i-nchinindu-I-se-n lacrimi, iata; „Un Pastor §i-o turma!“ Deut. 4,30

Astfel, cind va fi aproape peste vii sa cada focul,

Se va fi-mplinit ce scrie Z A H A RIA Proorocul:
„Ei i§i vor intoarce ochii — luminap atunci deajuns,
Inspre Mine — Rastignitul — Cel pe Care L-au strapuns!
I-L vor plinge atunci amamic, plins de-ndurerare, mut,
Cum unicul fiu §i-ar plinge sau pe-ntiiul lor nascut!...“ Zah. 12,10
Multe neamuri ale lumii au acum doar o Lumina,
§i facindu-§i semnul Crucii, multe lui Hristos se-nchina,
Implinindu-se Scriptura cea cu litere de foe,
Biruin Ja Lui vestind-o fiecare Prooroc!... Apoc. 21, 23
Hag. 2 14
Pretutindeni, in Biserici, se roste§te §i se cinta
Tot cuvintul ce cuprinde Evanghelia Lui Sfinta,
Alergind sa se-ncalzeasca la aprinsul ei Jaratec...
Chiar §i tribul cel din urma, pina mai acum salbatec...
§i, pentro ca-ntre popoare, de-azi nainte va fi pace,
„Din a neamurilor sabii, fiare plugului, vor face,
Precum zis-a Isaia cind a viejuit sub soare, Isa. 2,4
Iar din sulijele toate se vor fauri cosoare!“ Mic. 4,3
Dar in lume fiind inca impilare, rapt §i plingeri. Isa. Il,i4
Vor lupta ca sa le-alunge albii Cerurilor Ingeri.

369
 INGERII

In adincurile date nesfir§irii siderale,

Plutitoare-n hauri, Tatal §i-a zidit lumile Sale... G en.l 3
Gura Lui a zis:„Sa fie“! — §i-au luat fiinja toate... Isa. 48, 13—16
Cite sint, zadamic-omul se trude§te-a le socoate;
Ochiul lui tot scormone§re zarile-n care stau ele,
Dar el n-are cum sa afle ciji „sori“ sint §i cite „stele“...
Poate mii de milioane, poate mii de miliarde
Sint in haurile-n care fiecare parca arde...

Ce fel sint lumile Sale celelalte, doar El §tie,

Ca de El asculta toate, de cind sint in ve§nicie...
Insa ele sint aievea, de§i nu §tim cum anume,
Viaja de la El primind-o, ca §i paminteasea lume...

E le trebuie sa fie mii de mii in hau-I zic,

Caci numai cu pamintenii, Dumnezeu ar fi prea mic,
Cind in hauri are „stele“ uria§e-n a lor chip,
Intre cari stind §i pamintul, e ca... bobul de nisip!

Dar, deasupra tuturor, — lumilor drept spic mereu, Neem. 9 ,6.

E o lume fara seaman: Ingerii lui Dumnezeu, Ex. 23, 20—23
Lume care n-are-amestec cu nimic din ce e lut, Luc. 1,19
§i facuta mai nainte decit toate le-a facut; Mat. 2,13,20
Lume care cu pacatul nici o clipa nu se leaga I Reg. 22,19
§i nu-i poate fi ispita in etemitate-ntreaga!... PS. 32, 6
Chip mai alb decit omatul, §i-aripi top avind pe umar,
Inmiit mai mulji ei fi-vor decit stelele la numar, Mat. 28, 2,3
Daca nu uitam ca margini, in de-a lungul §i de-a latul
N-are-ImparaJia Celui ce etern le e-ImparatulL. Dan. 7,10

370
Ei, in fiece clipita, nevazuji — srabat in pace Ex. 23,20,23
Zarile ce, masurarea, omul nu le-o poate face, Num. 20, i6
Poposind acolo unde ii trimite cel ce poate: ToBua5j3-i5;fy— 5
Mila Lui nejarmuita s-o dea lumilor Lui toate!

D eci, in fiecare lume, fiecare jins mereu,

Sta sub veghea ce i-o poarta Ingerul Lui Dumnezeu, Fapt. 12, 7—io
Care toam a-n el lumina, precum razele de soare,
Din inaltul Cer mireasma toam a-n fiecare floare,

Dar, odata cu lumina din Isvorul ei feeric,

U n alt inger, — negru foarte — toam a valuri de-ntuneric,
Si dear astfel se-njelege de ce omul cade-n tina,
lntunericul — vremelnic — biruind ce e luminal
Ci cu numai fiecare om pazit e sa nu caza, Ex. 23,27
Fiecare neam, de-asemeni, are Ingeru-i de paza; II Reg. 19,35
Ba coboara-anume Ingeri cu solia cea mai nalta: Mat. 5, u
Spre-a calauzi-n lumina lumea toata laolalta... Isa.37,34—36

Pentru toata omeneasca paminteana creatura,

Adevarului dovada, sta Cuvintul din Scriptura,
Ca de-atitea ori, in valea de suspine §i de plingeri,
A u venit cu-a lor lumina prea-straluminafii Ingeri!

lata dar, dupa Scriptura §i ales dupa Profeji,

Ingerii cum se-aratara trecatoarei noastre vieji:

Prorocul M oise spune, ca: Avram fiind batrin

§i neodraslindu-i Sara inca nici un prune la sin,
A u venit la el trei Ingeri, chip de oameni, hand ei,
Iar Avram, cu ospatare bucurindu-i pe toji trei,
Zis-a unul dintre din§i Patriarhului Avram,
Dintre care-avea sa nasca bine-credinciosul neam
Ce de-a pururea 'se-nchina Unicului Dumnezeu,
Pe cind neamuri idolatre jertfeau zeilor mereu; Gen. 17,4—s
,,Peste-un an, cind inc-odata pe la tine am sa viu,
Afla ca nevasta-Ji Sara, va avea nascut un fiu!...“ Gen. 18,10

Ea, n-a fost crezut aceasta, insa peste-un an pe plac,

Avea fiu nascut, la sinu-i, purtind numele Isac... Gen. 21,2 3
Iar Isac, luind sojie pe Rebeca, — nascu fii
„ Mii de zeci de mii la numar, credincioase semejii“,

371
Au venit la el trei ingeri... chip de oameni luind ei, (pagina37i)

372
Precum frajii-i pe Rebeca bine-au cuvintat cu drag,
Cind spre sojul ei sa mearga a pa§it al casei prag... Gen. 19,12—29

M oise inca ne mai spune ca-n Sodoma §i Gomora

Ridicind desfriul floarea in caminul tuturora,
Dum nezeu peste-amindoua, din al Tronului Sau loc,
Hotaragte sa dea ploaie de pucioasa §i de foe... Gen. 19,12—29

Dar gtiind El ca-n Sodoma, — om neprihanit de tot

Intre-atijia ai far-de-legii, era numai unul: Loth,
Dumnezeu la el trimite Ingeri doi sa-1 scoata- afara
Ca, sub focul de pucioasa, credinciosu-I sa nu piara... Gen. 28 , 1 0 - 1 2

tngerii prim ind porunca, zborului dind liber find,

A u venit la Loth bdrtinul, in Cetatea cu desfriul,
§i 1-au scos pe el afara, cu sojia §i-a lui fiice,
Ca, pucioasa §i cu focul peste din§ii sa nu pice. Gen. 28,13

Iacov, prins pe cimp de noapte drumuind ca toji drumej;

A dormit, sub cap c-o piatra, pina-n zorii diminejii, Gen. 28 , 14— 15
§i-a visat o sca rd albd ca cire§ii lui Prier,
Care, plin d de lumind, ajungea pina la Cer1

Pe-acea scara-n susul carei statea Insugi Dumnezeu,

Mii de Ingeri ca zapada coborau §i-urcau mereu...
§i, din Cer a zis lui Iacov Dum nezeu cuvinte-n vis,
Ce s-au implinit intocmai precum Dumnezeu a zis!

Ca el, Iacov, fi-va-n urma seminjiilor parinte

Binecuvintat in Ceruri de-ale Tatalui cuvinte!... I Reg. 19,5—8
C e ea c e ne sta dovada ca; §i Ingerii §i Domnul,
S-aratau din Cer aievea, de§i-n vis, celui cu somnul!... II Reg. 2, u , 12
Drumuind o zi §i-o noapte, ca sa scape de urgie,
Sfintul Prooroc Ilie, in somn greu cind sta-n pustie,
L-a trezitpe el un tnger, cind putere-ai sta sa-i sece.
§i i-a dat o piine calda §i-un ulcior cu apa rece;
§i, prinzind puteri din piine §i din apa Sfintei Mile,
Au putut apoi sa mearga timp de patruzeci de zile!
Cu-a lor nopp, fara-ncetare §i satul fiind mereu,
Pin-ce la Horeb ajuns-a oaspete lui Dumnezeu,
Dupa care Ziditorul, intr-un car maref de foe,
A rapit in trup la CerUri,pe alesu-I Prooroc!...

373
fngerii, primind porunca, zboruiui dfnd liber friul,
Au venit la Lot batrinul, in cetatea cn desfriul... (pagina 373)

374
§i-a visat o scara alba ca ciregii lui Prier,
Care, plina de lumina, ajungea pfna la Cer... (p a g in a 3 7 3 )

375
L-a trezit pe el un Inger, cind puterea-i sta sa sece
§i i-a dat o piine calda §i-un urcior cu apa rece... (pagim 373)

376
Dupa care, Ziditorul, pe alesu-I prooroc
L-a r.apit, in trap, la Ceruri, intr-un Car marej de foe... (pagina373)

377
Zahariei Proorocul, intre doi munfi de arama,
I-s-arata-n patru care patru tngerifara seamd,
Despre care un alt Inger intrebat, i-a dat raspuns,
Cu-njeles ce pina astazi nimenea nu 1-a patruns,
Ca: „Sint cele patru vinturi ale Cerurilor toate,
Care cu cai albi §i ro§ii, cu fulgeratoare roate,
Cu cai negri, cu cai vineji, §i ca ele cite sint,
les de unde le-avea-n faja Domnu-ntregului pamint“. ' Zah. 6, i- 6
Un raspuns de-a carui taina soarta lumii-ntregi se leaga,
Dar pe care pina astazi, n-a fost om sa-1 injeleaga,
Caci, dupa Apocalipsa, acei cai ar fi sa poarte;
Sabie ucigatoare, ciuma, foam ete §i moarte!...

Sfintei Pururea-Fecioare, — cujtot plinsul Ei sub Cruce,

Cea mai minunata veste tot un Inger i-o aduce;
„Bucura-te Preacurata!... lata ca vei na§te Fiu
§i se va chema El Fiul Dumnezeului Cel ViuL. Luc, 1, 28—35

In straluminata Noapte, vestind Na§terea Preasfinta,

Ingerii, umplind vazduhul, intre Cer §i tina cinta:
„Intru Cei de sus marire Dumnezeului Cel Sfint, Luc. 2, 13,14
§i-ntre oameni, bune ginduri §i-n veci pace pe pamint!...“

Lui Natanael §i Filip, Fiul Omului, le-a zis:

„Adevar zic, ca de-acuma veji avea Cerul deschis
§i de-asemenea ca peste Fiul Omului, mereu“!
Cobori-vor §i sui-vor Ingerii Lui Dumnezeu“! In.1, 5;

Q nd Cu Iuda vin osta§ii §i, cu sabia lui veche,

Petru, unuia dintr-in§ii ii reteaza o ureche,
Iisus-Domnul, a mustrare stind lui Petru inainte,
Infrineaza-a lui minie cu §tiutele cuvinte:
„Daca-a§ cere de la Tatal, spre-a vra§ma§ilor Mei fringeri,
Crezi ca nu Mi-ar da de-ndata legiunii intregi de Ingeri?“ Mat. 26,53

Q nd Iisus, pe Ghetsimani, plinge lacrima de singe,

Vine Ingerul din Ceruri, intarindu-L pe cind plinge!... Luc. 22, 43
A

In sfir§it, cind inviaza Rastignitul fara vina,

Invierea I-o veste§te tot un Inger de lumina;
,A--nviat Mintuitorul, sfarimind a morjii porji, L uc. 24, 4, 5
Pentru ce cataji voi dara pe Cel Viu intre cei morji?...

378
Zahariei proorocul, fntre doirnun jTde arama,
I-s-arata-n patru Care patru Ingeri fara seama,.. (pagina 378)

379
Din gradinile Scripturii omenirii trecaroare
U nde numai adevarul a-nflorit, Cereasca floare,
Am cules citeva fire din Dumnezeiescul crin,
Care spun cum ca de Ingeri Cerul Domnului e plin.
§i ca-ndeplinind porunca ce le-o da din Cer Cuvintul,
Unii dintre ei s-arta, ca sa-i vada §i pamintul;
Insa mii de milioane nevazup ramin mereu,
Stind pe oameni sa-i inveje Vrerile lui D um nezeuL. Mat 2 13,19— 20

Ei s-arata numai celor miruiji din Slavi Divine, Ex. 3,2

Care n-au venit pe lume sa traiasca pentru sine, Zah.l,9—73.7479
Ci venit-au cu menirea de la Dumnezeu Prea-Naltul: DanS^—23^0,5-6
Lepadindu-se de sine, sa traiasca pentru altulL. II Imp. 1,15
LUC . 1, 26—38
Lumea noastra deci, in care cei mai mulji au doar infringeri,
Plina este-n toata clipa de Dumnezeie§tii Ingeri...
Lumea lor de nu se vede, nu-nsemnaza ca ea nu e:
Nici mireasma nu se vede, dar din flori ea totu§i suie...
Tot a§a e §i cu lumea fngerilor pe pamint
Ochii no§tri nu vad Ingeri printre noi, insa ei sint!

Ei Jes haina de lumina, fiecaruia, s-o poarte,

Pe pamint traindu-§i viaja, cum §i dincolo de moarte, Zah. 3,4
Haina-n care straluci-vom intru ve§nicia vie|ii
Precum stelele straluce pina-n zorii diminejii! Apoc. 3, is
Fiecarui, sta de veghe cite unul, zi §i noapte, Ins. 61, 10
§i ferice este-acela care prinde-ale lui §oapte, Ps. 3 , 37
Implinind cele ce-i spune Cel din Ceruri, rind pe rind,
Omul socotind c a ... astfel i-a venit de-odata-n gind...

Stai in cumpana adesea, ne§tiind cum e mai bine,

Caci cu-ntiiul gind odata, inca unul i{i mai vine...
Dintre-acele doua ginduri fulgerate-n duhul tau, Mat. 13,19
Unul vine de la Inger, altul de la duhul-rau... Mar. 4,15
Fiecare vrea cu sine sa te aiba, sa te poarte,
§i de-aceea a lor lupta, e: „pe viaja §i pe moarte"!
D oi se lupta pentru tine pina-n ceasul cel de-apoi
§i-n socoata ta, e§ti liber s-alegi unul din cei doi! Iuda. 1,9
Cel-dintii incearca-adesea: pe amaruri sa te culce;
Celalalt, ispititorul, — lji intinde ce-i mai dulce!
Dar amarul pentr-o clipa paminte§ti-i vieji dat Jie,
Dupa moarte, se preface fericire-n ve§nicie, A poc. 10, 9 ,1 0

380
Pe cind cele dulci in via|a de ispititoru-Ji date,
S-or preface dupa moarte, in amar-eternitate!...

Astfel, viejuindu-ji viaja in placeri sau in suspine,

Fiecare cu-a lui arma, doi mereu sint linga tine... Dan. 10,13
Cind petreci ferice-n via|a, — unul plinge, altul ride!...
Cel ce plinge, i|i e frate; cel ce ride, iji e gide!...
Cel ce sufera, cind ghiare prin placeri vin sa te-apuce,
Plinge-n sine pentru tine, cum a plins Iisus pe Cruce! LUC. 23,34

Nu e§ti singur nici o clipa, cind tu singur crezi ca e§ti

Si cu gindurile tale mreja relelor urzegti: Ps. 139, 2
Iar cei cari vederii tale totdeauna se ascund,
Iji cunosc nu numai fapta, ci §i-al gindului strafond, In|. Sol. 1,6,7,10

Dar daca mereu pacatul te cufonda-n a lui tina

Omule §i-n intuneric fugi de-a Cerului lumina,
Albii Ingeri de la tine vor zbura, cu-n lacrami drumul,
CSci pacatul ii alunga, ca din stupi pe-albine fomul!...

lata unul dintre oameni: Insetat mereu de aur,

Stringe-ntr-una fara sajiu, in sipete greu tezaur...
Nu §i-ar mai aduce aminte, de 1-ai intreba, de fel:
In ce chip a prins a curge — girla — aurul la el...

S-a trezit a§a deodata, ca-n tot pasul §i-n tot locul,
Dupa el asemeni umbrei — Jine-se mereu „nprocul“
§i-n masura-n care casa-i s-a umplut de aur greu,
Trista sufletului casa s-a golit de Dum nezeuL.

Aurul ii Jine locul... lui se pleaca, lui se-nchina,

De§i viejii nu-i aduce nici o raza de lumina!
Aurul, cum §i pamintul, de-opotriva dragi ii sint:
Cu pamintul, face aur, iar cu aurul... pamint!

Pe-ale lui mo§ii intinse, cu-nflorite mari livezi,

Are turme fara numar: oi, §i capre, miei §i iezi...
Fericita via{a-ar duce mii de in§i, mereu satui,
Numai cu ce rod s-aduna din paminturile lui,
Dar el umbra printre oameni, tot la aur cugetind,
Ca sa nu faca „risipa“, stringe roada-i tot flamind;
Iar argajii-n trai la dinsul, n-ar avea cit cere o gura,
Daca n-ar intra cu gindul: sa traiasca din ce-1 fora!...

381
Ce e mila, el nu §tie... D ecit fiarele mai crud e!
Lacrimile nu le vede gi suspinul nu-1 aude...
Incit, daca ling-o fiara pus ar fi el in pustie
§i-ar §ti ea sa-1 prejuiasca precum insugi omul §tie_
Ax fugi departe fiara, socotind ca o rugine:
U n asemeni dintre oameni sa stea-n cinste linga sine!...

lata un alt om: Acesta, mingiios in al lui glas,

S-a nascut sarac... in zdenje... §i sarac el a ramas...
Tot senin la chip, muncegte... Sorta-i e mai mult sudalme,
§i ca lemnele de aspre sint muncitele lui palme...
Dar, voinic, cu spete late §i cu pumnii ca de piatra,
Cinta cind sfarima stinca, cinta daca sta la vatra...
El munce§te-n zi citgapte, §i din toata munca asta,
De-abia pot sa-gi duca traiul: el ,copii §i nevasta...
Sa dea §i-altora deci, n-are... dar, — Cuiva mereu pe plac,
Daca-n drumu-i intinlegte decit el un mai sarac,
Bucuros ii da din traista jumatatea lui de piine,
Ca... Dumnezeiasca Mila ii aduce alta miine...! LUC. 6, 38

Daca cel cu el alaturi cade,muncii dind asalt,

Uriagul ia-n spinare §i povara celuilalt,
Ca, pe cind acela cade greului ce-1 istovegte,
Uriagului, puterea parca-n toata clipa-i cregte!...

Daca tu cumva potrivnic, ce-i mai rau ai sta sa-i spui,

U n cuvint cu cele rele n-ar iegi din gura lui,
Iar vre-un rau de-i Jine calea, el pe loc igi face cruce,
Pe dugman il da de-o parte ca pe-un vreasc, gi-apoi se duce;
Ca, de-ar da numai o palma celui ce-i arata ura,
Palmuitului, de-a pururi i-ar ramine-nchisa gura!...

Au de unde ia putere uriagul de ojel?

Cine toama-n el lumina?... Cine-o fi cintind in el?...
Cine Jine uriagul, cind cel rau ii iese-n cale,
Sa n-arate nici minie, nici friu rupt puterii sale?...
§i de unde-i bunatatea gi blindejea lui de miel,
Daca Ingerul luminii nu sta sa le toam e-n el?

Dar cel care stringe aur, catre cine face-ascult,

Q nd sporind mereu in aur, vrea-n tot ceasul gi mai mult?...
Lacomia de paminturi, cine oare i-o tot cregte, E el. 5 ,10
Q nd din cite-i da pamintul, nemincind el flaminzegte?...

382
Cme-ncuie-a sa ureche cind saracii mila-i cer?...
Sufletul din el, au cine 1-a golit de Cel din Cer?...

Unul singur: duhul negru cel cu gindurile crunte

Care-a ispitit pe Domnul in pustie §i in munte! LuC.4,2—11\ 8J2

MUNTELE §1 DUMNEZEU

Strabatind cu ochii minjii lunga veacurilor ceaja,

D e cind oamenii sub soare sorb fiorii lor de viaja,
Osebit de celelalte, injelegem ca mereu
M untele cu-a lui inalturi e iubit de Dumnezeu.

Au ce taina nepatrunsa pin-acum de nici o frunte,

Intru inima-i de piatra poarta fiecare munte?...
Nu cumva ne spune-aceasta ca-are inima-i de stinca
Decit inimile noastre o simpre mai adinca?...

Nu cumva dovada face ca, de§i e piatra rece,

In iubirea-i catre Tatal, inimile noastre-ntrece?
Nu cumva §tiu ei, to|i munpi, mai adinc ca omui mic,
Ca pe ei ,E1 Ziditorul, i-a facut dintru nimic?...
D e ce omul totdeauna stind pe culmile sihastre,
Simte parca-o legatura cu-ale Cerurilor astre?...
D e ce cu nesaj privegte milioanele de stele
§i-ntrebari stind sa le puna, pare ca-i raspund §i ele?...
D e ce, sus pe munji, li pare ca faptura lui intreaga,
Nevazute fire de-aur, mii,de Dumnezeu i-o leaga?..

Nu cumva, din fundul pietrii, in a noastre inimi suie

Glas din inima-mpietrita, tuturora sa ne spuie:
Ca-n milenii; Ziditorul stind ascuns in zarea-albastra,
Noi murim in a Lui Viaja, El viaza-n moartea noastra?... II Cor. 4, ii

D e ce, stind sub marejia unui rasarit, pe munte,

Ale lumii idealuri par atita de marunte?...
D e ce uiji de-a ta faptura, sus pe munte cind te sui,
§i parca chip de vierme, omul in zidirea lui?...
Nu va fti^o niciodata mintea omului pigmeu,
§i nici pentru ce iubit e muntele de Dumnezeu..

383
Dar, de cite ori El vrut-a omului ceva sa-i spuna,
Coboritu-S-a din Ceruri in a munjilor cununa.
§i i-a spus, fie prin glasul ce-a iegit din a Lui gura,
Fie c-a facut, prin fulger,bolta Cerului Scriptura.

Pe cind M oise sta-n pustie cu norodu-i in exod,

lata, Dumnezeu grait-a: „Adu-ntregul tau norod,
§i fa-1 roata, far-s-atinga poala muntelui Sinai,
Ca grai-Voi de pe munte, top s-auda al Meu grai“! Ex. 19, 10— 12

Oare n-ar fi fost cuvintu-I tot atit de-njeles,

Tot ca de pe munte Domnul, de i-ar fi vorbit in §es?...

N-ar fi auzit pe Domnul tot a§a orice ureche,

Cind pe piatra i-a dat scrisa, de credinja Legea Veche,
Muntele pe tot cuprinsul, ca un uria§ cuptor,
Q nd nalja p otop d e flacari clocotind prin fumul-nor,
Q nd se zguduia tot greul muntelui, fiindca din el Ex. 19, 16— 19
Glasul Domnului vorbit-a neamului lui Israel?... Ps. 114,4

Din pacatele Sodomei cind trei Ingeri vin §i scot,

Cu-a lui fiice §i nevasta pe neprihanitul Loth,
D e ce oare cei trei Ingeri plinitori de-nalte vreri, Gen. 1 9 , 17— 19
li spun; „Suie-te la munte,de nu vrei in foe sa pieri“?...

Au de ce Psalmistul David, ochii-n slavi stind sa-§i ridice,

„Saiie ridicam la munte, suflete“, cu lacrimi zice?...

Q nd ispitele Satanei sta Iisus ca sa le-nfrunte,

D e ce oare ispitirea-I se petrece tot pe munte?... Luc. 4,5
Cea mai nalta dintre predici, au de ce Iisus o Jine,
Tot pe culmea unui munte, cu muljimea dupa Sine?... Mat. 5,1
D e ce pe Thabor se suie Cel ce morplor da viaja,
Q nd ca soarele straluce in Schimbarea Lui la fa{a?... , Mat.-17,1,2

Zugravind §fir§itul lumii, pentru ce oare Iisus, Mat. 24,3

intrebat de-ai Lui Apostoli, sus pe munte, le-a fost spus:
„... Atunci cei ce-or fi-n Iudeia, fie mari, fie marunp,
Din puterile lor toate, alergind, sa fuga-n munpi“?... Mat. 24,16

Ce va fi avind cu munpi Milostivul lumii Tata,

Ca din ei grait-a lumii, nu vom §ti-o niciodata,

384
Dar, pre-nchipuit, noi credem ril grSind in acest fel,
El asemana cu munjii: culmile credinji-n El,
Singurele culmi inalte unde aripi sa te poarte,
Daca la sfirgitul lumii, vrei de-acum sa scapi de moarte!

Catre-asemeni culmi El zis-a oamenilor sa se sue

U nde nu-i nici un cutremur, unde nici-o moarte nu e,
Fiindca munjii cei de piatrS, cind s-o minia Prea-Naltul,
Se vor narui-n cutremur, venind unul peste altul! Ez. 38,20

„SS ne ridicam la munte!, Muntele Cel Nalt §i Sfint,

Cum nu se mai afla altul, nici in Cer, nici pe p&mint!...“

Sa ne ridicam la munte, cei ce viejuim sub soare,

Cum ridica-se mireasma crinilor din alba-floare,
Munte din adincul carui izvore§te ,A p a V ie“
Ce, sorbind-o stinge setea cui o bea, pentru vecie;

Muntele care da Piinea ce mincind, satul vei fi

Pentru ve§nicia toata §yiu vei mai flaminzii... In. 6,35
Muntele in sinul Carui nu-i nici piatra, nu-i nici tina, Isa. 2, 2—4
Ci lumina-n care nu sui, daca n-ai ajuns luminal...

Ce-i lumina? Adevar e! Adevarul ce-i? Dreptate!

Dar dreptatea?... E lumina inimii in care bate!
Atunci inima, ce este? — oare-i carnea sau argila?
Inima nu e nici carnea nici argila, ci e; milal...

Cu asemeni crini in mina, tari miresme avind mereu

Sui pe caile-nstelate pin-la Viul Dumnezeu,
§i suind spre Ziditonil, se vor imbata de ele,
Toji luceferii din slava,tot jaratecul de stele,
§i toii Ingerii din Ceruri, — fermecaji atunci §i ei,
Paradisului vor duce crinii tai la numar trei!...

Fiindca-au spus toji Proorocii — vazatorii peste vremuri,

Ca veni-vor zile grele de care sa te cutremuri,
CSci cutremura-s-ar toate sub cutremure prelungi, Ier. 4 ,4-p
§i Cl'nc1 nu va mai fi vreme pin-la Munte ca s-ajungi!... Ez.7,3-m;2Vs-22

385
Cei ce vor, sa se ridice de pe-acum deci. man §i mici,
Ca nu-n ziua cea din urma poji la El sa te ridici!...
Muntele pe toji ne-a§teapta, ca toji sintem fiii Sai,
Piinea Lui in veci mincind-o §i cei buni, ca §i cei rai,
Dar Pastorul plin de mila, la pa§unea Lui, in tunna,
Numai pe cei buni primi-Va, nu §i raii cei din urmaL.

Toate cite le vad ochii, cite nu le vad dar sint,

Toate sint din a Lui vrere, sus in Cer §i pe pamint...
Deci, sub ochii Lui sint toate, de la vierme la luceafar,
§i din Mila Lui traie§te: §i nebunul §i cel teafar! Isa. 44,24; 45,12
§oapta tuturor aude, vede fapta fiecui, Ps. 138,10—12
Dar, stind ce e rau in vazu-I, nu sta §i-n placerea Lui! In|. S q \A , 6,7,10
Cele bune, cele rele, El le vede §i le tace, Plin. ler. 3,33
Dar nici una dintre ele, fara vrerea-I,nu se face!... Ez. 33, 11;
Dus fiind spre osindire, lui Pilat, Iisus i-a spus: lOV. 1, 16—20
„N-ai avea puteri asupra-Mi, de nu fi-ar fi dat de Sus“! In. 19,11
Prin acestea zise insa, nu-nsemneaza ca Pilat
Inaintea Judecajii fi-va un nevinovat!

I-a fost dat,ca tuturora, libertatea de-a alege Deut. 30,19

Intre: ce este virtute §i ce este far-dekge... Is. Sir. 15,16,17
D e ce-ngaduie§te Tatal tot ce-i rau, nu §tiu s o spui,
Fiindca cele rele-n lume Jin de-njelepciunea Lui!

Fiecars zi ce trece cu petreceri peste noi,

N e apropie de ziua Judecatii de apoi...
Cind ar fi sa bata ceasul, a §ti-n lume, n-are cine,
Caci veni»va „precum furul ne§tiut in noapte vine“...

Ziditorul tuturora are doar un singur dor:

Sa se-aprinda — rug de flacari — inimile tuturor Luc. 12,49
Alungind ce e-ntuneric cu Ceregtile lumini,
In adincul fiecarui sa-nfloreasca cei trei crini,
§i, spre rasaritul lumii, lasind grijile marunte,
Cu-acei crini frumo§i in mina, sa ne ridicam la MunteL.

Calea ne-o arata Sfintul care-a stat pe Cruce pus; Mat. 16,24
lar noi toji afla-vom calea dupa cele ce ne-a spus, In. 14,6
Cel pentru camera carui pe Golgotha tras-am sorjii,
Daca |ti-vom a citire Cartea Viejii, Cartea Morjii.

386
 CARTEA M EJII, CARTEA MORTil

Daca ochiul tau e ochiul care §tie-a sta deschis

Peste cea mai mare carte ce-n cuvinte s-a fost sens,
In afara de Scriptura, fara a folosi cuvintul,
Nu e carte mai adinca pe pamint, decit: Pamintul!
Cu ce poate ea sa-Ji spuna ca nim'ca sa nu-Ji scape
Din cit are peste-ntinderi §i-n adincul ei de ape,
Cu ce poarta-n tot rotundul plutitor sub Marea Lege
D e cind a-nceput in haos Ziditorul sa-1 fnchege,
Cu tot ce-a avut pe sine in milenii, vii, sa poarte
§i le-a fost primit in sinu-i cind s-au cufundat in moarte,
Cartea care-n tot cuprinsu-i n-are nici o slova scrisa,
§i sub ochii tuturora de milenii sta deschisa,
Are mii de mii de pagini, neputind a le socoate,
Toate cintarind cit una; una cintarind cit toate...

Nu s-a fost nascut din pintec nici un muritor sa §tie

Cite-n el Pamintul-Carte, fara litere, le scrie
§i nici ca va fi vreodata om pe lume sa se nasca,
Intr-o viaja cit de lunga, Cartea-ntreaga s-o citeasca;
Nici va fi vre-o luminata minte care sa-njeleaga
Toata-adinca-nvaJatura cita are cartea-ntreaga!

Cine-a sfredelit pamintul ca-n adincile-i paragini

Sa citeasca tot cuprinsul uriagelor lui pagini?...
Cine poate sa le-ntoarca, fiind ele atit de grele,
Spre-a cunoa§te omenirea ce minuni sint scrise-n ele?...

Cine-a coborit deasemeni, peste noi de cind curg anii,

In rarunchii lui in care de milenii ard vulcanii?
Care ochi, macar o clipa, dintre ochii muritori,
Larg deschis a stat asupra uria§elor vilvori
Arzatoare peste-adincul de clocotitoare lava
Ce din cind in cind vulcanii o arunca pina-n slava?...
Ce-njeles sa aiba oare focul care de milenii
Arde-n inima lui Terra, unde n-ajung pamintenii?
Nu cumva §i el pamintul, e o plasmuire vie
§i-a lui inima de para, sta sa arda-n Vegnicie?...

Nu cumva-n rarunchi-i focul ce-n milenii nu se stinge

Este ceea ce-n top viii de pe sine-i zicem „singe“?
Nu cumva, cind s-ar preface inima-i de foe in gheaja,
Orice inima pe scoarfa-i ar ramine fara viaja?
Nu cumva, cind n-ar mai arde in rarunchi atit piijol,
Incetare-ar invintirea-i §i sfarimi s-ar face-n gol?...
Dar... in gindurile mele, cutremurator, un gind,
Far-a capata raspunsu-1, se trezegte intrebind:
Nu cumva-nfricogatorul foe cu limbile lui ro§ii
Fi-va clocotul „Gheenii“ unde-or arde pacatogii?...
Ce-nvajat ar §ti sa spuna ca vilvorile „Gheenii“
N-ar fi-n inima lui Terra ce-1 au drag toji pamintenii?...

Care pamintean in viaja, focului vazindu-i vadul,

Ingrozit n-ar sta sa spuna ca vazut-a insa§i iadul?
Au nu arde-n vagauna-i ca-ntr-o uria§a oala
Sub vapaile pucioasei, clocotinde mari de smoala?...
*•
Nu cumva pe-acestea Dante le-a vazut, poate ca-n vis,
In „Divina Comedie“ despre ele cind a scris?
Infricogatoare chinuri scri-vor flacarile-acele
Pentru cei trimigi de Domnul sa haladuiasca-n ele!...
Dar... lasindu-le sa arda in adincul lor de para,
Sa citim deschisa Carte, pe rotundu-i din afara...

D e ce scoarja Carjii-n sine, pe rotundul sferei sale,

Ochilor infajigeaza: ici un munte, ici o vale?
Au cine-a putut s-adune dupa placul lui de-asemeni:
Ici nisipuri nesfirgite, dincolo doar munp de cremeni?
Cine-i U ragui carui nimenea nu-i vede chipul,
Care-a stat s-aleaga, singur, cremenele §i nisipuri? Isa. 40, 12

Cine s-a jucat cu lutul gi cu piatra, dupa ploaie,

§i-a putut sa le ridice, sa le scada, sa Ie-ndoaie?...
Cu nescrisele-i cuvinte, ce vrea Cartea sa ne spuie,
Ling-adincile prapastii cind spre Ceruri mun|ii suie?...

388
Sfinx e fiecare munte cu prapastiile-afunde,
§i-ntrebat de oameni sfinxul, nimanuia nu raspunde,
Dar vorbegte fiecare, de§i pururea e mut,
D e Cel Care, lut §i piatra framintindu-i, i-a facut!

Dincolo, de ce vad ochii, au ciji pot citi, sa stie,

Ce-a scris Tatal, fara slove, in mareaja-l Carte vie?...

lata: un amime vierme, pe cind noaptea umple-naltul,

Straluce§te-n intuneric cum nu poate diamantul!
D e ce oare-n noaptea neagra, f§r-ca raze-n el sa bata,
Viermele e mai putemic de cit e o nestemata?...

lata un anume arbust de culoarea „coaja nucii“

In al carui lemn, taindu-1, ni-s-arata semnul crucii!
D e ce oare zugravit e preamaritul Crucii semn,
D e la virf pin-la tulpina in Jesutul astui lemn?...

Cel ce nume-a dat la toate, fost-a om sau fost-a Inger

§i vazut-a ca de singe, Crucea-n lemn cind i-a zis „singer“?...
§i de ce, ca-n singe scrisa, Crueea-n chipu-i nu e alta
D e cum fost-a insa§i Crucea Cavalerilor de Malta?...

D e ce-n fulgii de zapada, minuscule cum sint ele,

Ni-s-arata-n filigrame: cruci-minune, sori §i stele?...
Ce legaturi au coco§ii cu-nvirtirea rotitoare
A pamintului in spapu cercuind etem ul soare,
Q nd la ceasuri anumite ei aprins i§i cinta cintul,
Parc-ar §ti cum se-nvirte§te in orbita lui pamintul!

„Floarea Soarelui“, de veacuri pe pamint traindu-§i viaja,

D e ce oare dupa soare pururea-§i rote§te fa|a?
Ce ne spune-asemanarea care-o are aceasta floare
Cu slavitul de milenii chip al vegnicului soare?
Alte flori de ce doar noaptea se deschid sub Marea Lege?...
Taina lor nedezlegata, cine §tie s-o dezlege?...

Dar sa mergem mai departe, catre Polul Nord, prin gheaja,

Savedem: Izvorul Viejii, pina unde toarna via^a?...

lata §i-aici flori sfioase:,A ndrom ede/1„Saxifraga“,

lata ,,Rubus“ ce- Ji intinde acrigoara-dulce fraga!

389
lata „Drias“, un raic arbust ce pe culmi !§i suie giral,
Ale carui flori batute, rude si'nt cu trandafiruL.
lata mugchiul pururi verde, un covor in tins de-a valma,
§i mesteacan cu-naltime ce mi poate-ntrece paima!

Toate-acestea cresc acolo gi dan roadele lor coapte,

Unde gase luni e ziua gi-alte gase luni e noapte,
Tragind seva din.pamintul inghejat din suprafaja
Spre adincu-i zece stinjeni, ce nicicind, nu se dezgheaja!

Sa ne coborfm §i-n apa, sa vedem: cu-a lui comoara...

Nesecat, Isvorul Vietii, pma unde se cohoara?...
In a marilor strafunduri, iata-i noapte totdeauna:
Nici 6 raza din ce-i soare, nici o raza din c e i luna...
Daca insa-n fundul marii e nemaivazuta noapte,
§i-ai sai pegti vii a-graire nu pot nici macar in goapte,
lata: Cel din vazul Carui un atom raacar nu scapa
Nici in Cer nici pe pamintu-I, nici in aer, nici in apa,
Anumite neamuri pegte din a marii noapte plina
Le-a S cu t sa aiba-n ele de ties tins mereu luminal...

Ba-ntre cei cu-asemeni daruri de la Tatal Creator,

Unii-gi pot lumina stinge dupa insagi placul lor!
§i deci inotind prin largul apei fara cararui,
Fiecare raspindegte imprejur lumina lui,
§i-n masura-n care cregte fiecare-n trap gi singe,
Cregte-asemeni gi lumina ce-mprejuru-i o rasninge.
In tacutele adincuri de-ntuneric, agadar,
Strabatind abisul apei, fiecare e un far,
§i sint mii de miliarde top, copiii gi parinjii,
Unii, far avindu-gi ochii, aljii far avindu-gi din+ii;
Unora Jisnind lumina dintre coaste sau din coame,
Altora Jignind din pintec, chemfcid prada cind li-i foamel...
Daca omul ar patrunde agadar, cu ochii ce-are,
In strafundurile negre ale apelor din mare,
Ar inmarmuri cu ochii mari deschigi privind ades,
Miriadele de faruri ce lumina gi-o-ntrejes,
Trimbe ce se-ncracigeaza: galbene, verzui, albastre,
Asemanatoare-ntocmai, razelor psnind din astre!

Pe pamint, fam lumina vegnicului damic soare,

Coperita de-ntuneric, orice floare iute moare,

390
Dar pe fundul marii, iata, e mereu potop de flori,
Ne-ntrecute de-ale lumii nici la chip, nici la culori
Nici de noapte, nici de apa ce mereu le tot adapa
§i de~asemeni nu le pasa nici de sarea cea din apa!
Printre ele, ca-n gradina parca stfnd sa se adune,
lata vietaji ciudate, iata pe§ti la chip minims,
Danjuinfld cu scoici bogate-n boabe mari de margarit,
Unii-n siraie aurite, aljii-n straie de argint,
Poate prinji din neamul-pe§te, poate regi in dulci petreceri,
Ce-n a solzilor culoare stau ca florile la-ntreceri!...

Dar sa urmarim §i-un pe§te dintre cei cu zari inchise...

§i cu nepatrunse taine in a marilor abise...
Iata pegtele „Anghila“: Miriadele ,Anghile“
In Atlanticele ape gusta-ale prunciei zile...
Copilandre-apoi, se suie din adinc la suprafajS,
Domice de pribegie pentru ani §i ani de viaja...

fnotind in cursul apei, din Oceanul lor sa scape,

Dupa ce tree mari de-a rfndul, gusta-a riurilor ape...
Strabat mii de kilometri... sar inalte stavilare,
Se strecoara prin cascade, o-njeleapta fiecare,
Pina cind ajung in apa lacurilor cu alb nufar,
Loc de tihna §i de pace, unde par ca nu mai sufar,
§i-unde §apte ani se-ngra§a, cresc in ape dulci §i calme,
Atingind lungimi de §arpe cam de §apte §i opt palme...
Dar atunci un dor in toate na§te, ne mai cunoscut
Sa se-ntoarca-n adincimea apei unde s-au nascut!
Cu-acest dor ce cre§te-ntr-una, pleaca toate, ,,cird“ sau „toana“,
Mai zorite sa se-ntoarca de cum au venit in goana...
Dar acuma, luni de zile cat e drumul, acest pegte,
Grabnic de-a se-ntoarce-acasa, cu nimic nu se hrane§te
Gonind astfel, se topegte toata carnea de pe ele,
Nemairaminind la urma decat numai os §i piele!

Sub aprinsul dor din ele, pielea lor ia alta faja;

Pchii se bulbuca tare precum n-au mai fost in viaja,
In reflexe, verzi-albastre de ojel se-mbraca toate,
Ga miresele, frumoase vrindu-se §i ele poate,
Caci acolo unde cursul riurilor fiecare
Sub nedezlegata tainS apele-§i revarsa-n mare,
Miri ,Anghilelor“ sa fie, iata ca le ies nainte
,,Barbatu|ii“ dm Ocean, sub acela§ dor fiebinte!...

391
Deci, cind se-ntinlesc in mare dor cu dor, de§i n-au grai,
Mii de mii pornesc de nunta cel mai numeros alai,
Strabatind iar mii de mile „fetele“ cu top „baiepi“
Pin-ajung acolo unde au primit fiorii viepi...
Nunta-§i implinegte taina... Fericitele „mirese“,
V ia|a noua-n mii de germeni toama-n taine nenjelese;
„Mirii“ §i-au plinit chemarea fericiji la rindul lor,
Dupa care top §i toate in adinca noapte mor,
Pentru ca-n curind top pruncii, sco§i din noaptea nefiinpi,
Sa purceada a face toate cele ce-au facut parinpiL.

Cine le calauzegte pe sarmanele „Anghile“

Sa strabata-atitea ape,.— fiind drumul mii de mile?
Inapoi cine le-aduce, §i de ce vor post sa poarte
Pina cind, plinindu-§i nunta, cu top „mirii“ cad moarte?...
A ramas mister pe cafe nu-1 cunoagte decit Cerul,
Fiindca nimeni dintre oameni n-a fost deslegat misterul!

lata vietap ciudate ce-notind prin unde grele,

Stralucesc in noaptea marii, ca pe cerul lumii stele!
Doam ne, minunata lume Ai §tiut §i-n mari sa sameni,
Graind toate despre Tine §i puterea-Ji, catre oameni!

Toate le graiesc in limba negraita de vre-o limba, lac. l, n

D e Cel ce preschimba toate, dar El pururi nu se schimba; Mai. 3,6
Toate spun fara cuvinte, ca, faptura, fiecui,
A facut-o Cel ce pne Universu-n palma Lui! Rom. 11,29

Omul, dac-ar sta cu sete sa citeasca Marea Carte,

Ea 1-ar inva|a: de stele sa priveasca mai departe,
§i-astfel ar cunoagte omul taine de lumina pline,
fntre cari fiind el insu§i, s-ar cunoa§te §i pe sine,
Iar in sine adincindu-§i ochii duhului mereu,
Ar vedea pe Cel ce este tuturora Dumnezeu!

Cum sa nu plecam noi ochii, mari, asupra tuturor,

Q nd sub ochiul Lui le pne Cel Atoate-Ziditor?
Cum sa nu-nchinam la toate cite sint, macar un vers,
Q nd Atoate-Ziditorul le-a dat loc in Univers?
Cind, prin vrerea Lui, in taina gi.din vegnicia-ntreaga
Stea de vierme e legata, viermele de stea se leaga?...

Cite mii §i mii de taine — nici macar visate-n vise,

N-are Marea Carte-n sine, fara s-aibe slove scrise!

392
Cite-n veci nedezlegate hieroglife-n plumb §i aur
N-a tumat in a Lui Carte Preamaritul lumii Faur,

Insa omul doar spre aur indreptindu-§i orice gind,

§i-n adincul Carjii insa§i numai aur cautind,
Nici cu ochii, nici cu mintea, sub intunecata lege,
Nu sta Cartea s-o citeasca, nici ca poate-a o-n|elege!...

O, pamintule, tu, poate, ne-njelegi cu mult mai bine.

Decit, ne-satui de-ntmsu-jji, te-n|elegem noi pe tine,
Ca tu, vii §i morji iubindu-i, — toji fiind ai tai copii,
De rnilenii maninci morjii, saturindu-i pe cei vii!...
Dar, oricit le dai de toate ca sa-i saturi, vii cip sint,
Nesatui ramin intr-una doar... de aur §ipamintl...
«•
Lacom de pamint e omul pretutindeni, cit e viu,
Cind pamintul de sub soare are-atit pamint pustiu;
Dar, la moartea fiecarui, se desleaga un mister,
Caci pamintul pdmint cere, pe cind duhul cere Cerl...

In iubirea Lui de oameni, doua Carji a scris Preasfintul:

Cea-dintiia este Cerul, cea de-a doua e pamintul;
Dar cind cea de-a doua nu e Cartea lui de capatii, Gen. l,r
Cu-atit mai pujin sta omul sa citeasca-n cea-dintii!

Cartea Viejii, Cartea Morjii, — ochii dindu-i calda roua,

Fiecarui, tu e§ti una, neputind fi amindoua,
Caci a tale pagini grele, — una crini, iar alta tina,
Fara litere, sint scrise cu-ntuneric §i lumina...

Cine sGarbe numai crinii plini de roua diminejii,

insemneaza: nemurire c-a sorbit din Cartea Viejii Deut. 30, 1 9
Cine soarbe numai tina, noaptea, sub lumina torpi,
Insemneaza ca el: moarte a sorbit din cartea morjii! Is. Sir.15,16,17

O, mefte§ugita carte, — fericit cel care poate,

Sa citeasca toata viafa slovele luminii toate,
Caj sorbind ale ei raze tot mai insetat de ele,
Taipile sa-i stea pe tina, sufletu-i sa stea pe stele,
Sa-n^eleaga, din Lumina Dumnezeului Preasflnt,
Cum ca: Aurul e-n Ceruri, insa nu §i pe pamint!

393
Carte-n veacuri milostiva ce de scoarja ta ne legi,
§i-n adincu-$i, cite unul cite unul ne culegi,
Tu poji spune cui sta: ochii pe nescrisul tau sa-§i poarte,
Q t nu §tie-n lume nimeni despre viaja, despre raoa~te...
Ce-ar grai „§tiinja“ lumii, — macar uivelit ca-n ceaja,
Aratind: de unde vine cel dintii fior de viapi?
Germenu-i de unde vine?... Din ce nevazut el iese?
Dincolo de os §i came, — cine-1 na§te? Cine-1 $ese?...

Oare-i pe pamint izvorul germenilor vie|ii-n sine?

§tie vre-un savant sa spuna cu §tiinja-i nalta? Cine?
Nu-i nici unul, fiindca viaja pururea nemuritoare
Care pe pamint coboara, — e din mai presus de soare:
Din Izvorul tuturora-i, §i pe vecii toji se leaga
D e toji sorii ce dau via{a in Zidirea Lui intreaga!

Sufletul sau insa§i via{a, — freamatul misterios,

Nu-i legat, in ce e trupul, nici de carne, nici de os.
Pe pamint isvorul viejii nu e §i n-a fost nici cind;
Nici in singe, nici in creier, nici in inima batind,
Ci el curge din adincul Cerurilor instelate,
Nevazut fior de via$a in oricare vietate.
Iar cind vietatea moare, se dezleaga-ntreg misterul,
Caci pamintul ia Jarina, pe cind sufletu-1 ia Cerul.
Cum, spargind un bee ce face casa de lumina plina,
Sfarimat este doar becul, nu izvorul de lumina!

Intrebat-am sa ne spuna Moartea-n vOrbele ei grele:

U nde e ceea ce-avut-au trupurile vii in ele?
Intebat-am §i mormintul: prin ce tainica fereastra,
A zburat din trap afara viaja — pasare maiastra?...
Intrebat-am top in lacrami: Cer cu stele, soare, luna:
Incotro ne zboara viata?, — insa n-au §tiut sa spuna!...

Doar pamintul ne graicste din adincile-i paragini,

Prin scheletele-ngropate ce-i sint zugravite-n pagini,
Cum ca viaja tuturora celor care-a fost in ele,
Este-n razele de soare, este-n licarcl de stele,
Este-n cosmicele-acorduri implinite-n imn rierbinte
Ziditoralui-Atoate prin graitele-I cuvinte,
Imn ce far£-a sa sfirgire marepa §i-o tot suie
Inspre Tronul Stralucirii Celui pironit in cuie, Apoc. 22. i
Tronul Ct ior Trei intr-Unul, cu lumina mare-foarte, In. 2, i s j 9
D e sub temelia carai curge Viaja fara moarte!...

394
 oo t t M ^ o ^ -r -V * o S o ^ i

C A R T E A VII-A

SFlR§ITUL LUMH

Viu curfnd!“, — lisus grait-a, nelasind loc indoielii, ApOC.22,7,12

Iar Apostolii, cuvintu-I1-au fost sens in Evanghelii: Mar. 13, 3 2
„Ca an fur atunei veni-voi §i na §ti-va niciun viu, II Pet. 3, 1 0
Fiindca niimal Unul |tie ceasu-n care vasa via. • Mat. 24,3 6
Frivegheaji dar zi §i noapte, alungind din gene somnul, Apoc. 16,75
Ca na §ti$i mai dinainte in ce zi veni-va Domnul; Zah. 14, /
Ca nici fngerii, nici Fiul nu §tiu ceasul spre-a-1 da: „iata- L“;
Acea zi §i ceasu-acela !e cunoa§te numai Tatal!

Ci, preum veni potopul §i-a luat cu el tot vial.

Tot a§a fara de veste ve veni din Ceruri Fiul,
Alegind El toji aiegii pina-n zina cea de-apoi, Mat. 24, 38,39
Cum eiobanul dilute capre i§i alegc a sale oi. Mat. 25, 32,33
§i va pune, dupa fapte, — dreapta-n tot fitndu-I strunga: Mar. 13,27
Oile sa-I stea de-a drepta, caprele sa-I stea de-a stfnga... Apoc. 22,12
Si vor merge astfel dreptafii adunaji in a Mea dreapta, O s. 13, 14
Catre viaja nesfirgita. unde Cera! ii a§ eapta. Fapt. 24,75
Pe cfnd cei in far-delege cl|i in stinga se vor strfnge, Mat. 24, 4 2
Se vor duce unde ochii, itu de lacrimi le vor pllnge. II Pet. 3,5- .• i
Fiji dar gata-n toata clipa; inal|a|i-va-n tot pasul,
Pentru ca nu §tie nimeni, cind va fi sa bata ceasul!

Toate aceste vorbe sfinte cind, Apostolilor-roata,

Le-a grail lisus in veacuri, — le-a grait la lumea toata!
Sa nu fie-n negtiinja nici un ins din marea turma,
Ca veni-va tuturora Judecata cea din urma...

395
Doam ne, mare este Mila §i Iubirea Ta fierbinte,
Pentru toji acei spre care ai grait a§a cuvinte,
Ca sa nu ramina vre-unul intre morji, cind ai sa vii,
Intru Marea Judecata, pe toji morjii sa-i invii!

Tu o §tii prea bine, Doam ne, ca de veacuri ne desmierzi,

§i deaceea omenirea hotarit-ai ca s-o pierzi,
Dupa care-n lumea noua, noi cei rai n-o sa mai fim,
Cind vei cobori din Ceruri noul Tau Ierusalim.

Drept aceea, — pe cind lumii stau de§ertaciuni temei,

lata, vrerea Ta purcede peste noi, plinirea Ei:

Lumea-§i deapana fuiorul... Pina-n miez de noapte-adinca,

In ospajurile viejii, oamenii beau §i maninca;
Nu sta nimeni sa ia seama far-delegea ca-1 apasa;
Cu dezma^ul se-ncununa; cu pacatul sta la masa,
§i nuntindu-§i fii §i fiice, „fericiri vrind toti cei vii,
Nici macar viseaza lumea ca Tu, Doamne, la ea vii.

FOC DIN CER

Ci-ntr-o noapte-ntunecata, fara luna, fara stele,

lata peste lum e ceasuri cum nicicind n-au fost mai grele:
Cerul s-a aprins deodata, §i, ne-n|elegind misterul, II Pet. 3 , 10,12
Lum ea se treze§te-n spaime: „Arde Cerul! A rde Cerul!“... Isa. 17, u

A§a pare: A rde Cerul, §i top cred in acest fel,

D ar nu Cerul arde-n sine, ci vazduhui de sub el...
In adinc-adinc, departe, v ed e fiecare ins
Cerul tot cuprins de fiacari, cit e el de necuprins,
Iar a Cerurilor para, — cum s-o spuna-i slab cuvintul,
Cu lumina-nfricogata scalda-acum a tot pamintul!

T oata om eneasca turma cauta spre Cer, gramada,

Nici gindind vreun om ca focul peste lum e va sa cada...
„Astronom ii“ care indreapta catre Ceruri „telescoape£t,
Lamuresc, senini, ca focul nu-i de oam eni, prea aproape:

396
Mai presus de stele poate, flacarile ard puhoi,
Dar... milenii ar fi drumul de la ele pin-la noi!
Au mai fost a§a vedenii... Cu frumoase ploi de stele
Insa nicicind pamintenii n-au pus raina lor pe ele,
Fiindca miile de stele, strabatindu-§i calea lunga,
Se faceau cenu§a-n hauri, pin-la noi nevrind s-ajunga!“

Dar cind fac „savan|ii“ oameni socoteli a§a de-nalte,

Dumnezeu, deasupra, are socoteli cu totul alte... Isa. 55, 8, 9
Flacarile catre oameni tot mai repede coboara,
Ca sta serfs in Marea Carte ceasu-n care au sa moara,
De§i gindul fiecarai nici acum nu vrea sa-i poarte
Catre ceea ce se cheama din adinc de veacuri „moarte“!

Dar vapaia cre§te-ntr-una,..Marele luminii Faur

Parc-a poleit pamintul §i top oamenii cu aur...
D am ica de promoroaca argintie, noaptea-i rece...
Cautind mereu spre Ceruri, lurriea vesela...petrece...
Clocotind in floarea viejii, tinerejea spune glume...
Cine s-ar gindi ca lumea, miine, nu va mai fi lume?

Din batrini doar cite unul, ici-colo, — privind in sus,

Clatina-a tristeje fruntea, inginind pe ginduri dus:
„Ce se vede nu-i a bine...A§a lucruri n-au mai fost...
Dupa cum coboara focuL.incheiem al viejii rost...!“

Aljii cu zapada-n plete, strigatele nu-§i mai curma:

j,Pocai|i-va, ca vine Judecata cea din urma!
In genunchi sa ne gaseasca Cel ce-n mina Lui ne Jine!
In genunchi cade|i cu topi, ca sfirgitul lumii vine!..."

Insa nimeni nu-1 asculta, nelasind din ochi vazduhul;

Cine sa mai jina-n seama ni§te biep „saraei cu duhul"?

§i urgia din adincuri, fara margini, — nu §tiu cum.

De§i tare departata, parca-i mai aproape-acum...
Pin-acum, de unde focul nu prea se credea ca-i foe,
Asta data, palnintenii nu mai se-ndoiesc de loc.

Unii vad adincul clocot al vilvorilor din slava!...

Spaimele-ncoljesc in inimi...Moartea ride-n hau grozava...

397
D e ea nimeni asta data nu s-ar mai putea ascunde,..
Cine-ar mai putea sa scape?... Unde s-ar ascur.de? Unde?
Numai gindul c-o sa moara, pe tot insul infioari,
§i din toji ciji sint in viaja, n-ar vrea nimenea sa moara;
par, ciudat, ca fiecare sub al flacarilor cort,
In tot semenul de fa$a, vede chipul unui m on!

Zimbetul s-a stins deodata...Glumele-au murit pe veci...

Spaima cre§te, oglindita in toji ochii lumii, reci...
Ajintiji numai la flacari, pe cind crice ginduri pier,
Top cu gindul morpi-n suflet, parca spinzurap de Cer!...

Ceea ce pareau doar flacari in vazduh pin-adineauri,

Iata-aievea-ncolacite flacari ca ni§te balauri...
Acum ochii le vad bine... Inca sirt destul de sus,
Dar coboaral... Tot coboara!... Nu mai e doar presupusL.
tn curind acegti balauri vor cadea pe-ntreaga lume,
§i s-or napusti cu tojii pe tot viul sa-1 sugrume!

Groaza e pe tot pamintul... Clanpinesc in gura din|ii...

Unii dintre cei sub groaza pierdu-§i limpezimea minpi; Isa. 13,9
Ratacind cu ochii tulburi, spun cuvinte fara §ir...
Aljii striga pe morminte morplor din cimitir:
vIe§ip morplor afara, ca e ceasul cel de-apoi...
Inviap, spre Judecata, ca de-acuma, murim noi!
Inviap! Ie§iji odatal... Doamne, cu-ndurare fii; lsa..2,10,19,21
Scoate-afara pe toji morjii, sa intram noi top cei vii!...“

§i zicind a§a cuvinte, umesc piatra funerara.

La sicriu deschid capacul, pe cei morp arunc-afera,
Dupa care sub lumina Cerurilor nalte torp,
tn sicriu, drept morp se culca, de§i inca nu sint morp!

Alp inebuniji de spaima, iata, singuri, i§i dau foe,

Torje vii arzind in noapte §i-alergind din loc in loc...
Dintre-ace§tia unul striga, arzind..., tor|a de ra§ina:
„Venip de luap lumina!... Venip de luap luminal..."

§i-acum iata: pocainpi pretutindeni, in tot locul,

Ca-n citeva clipe numai, pe pamfiit veni-va focul...
Lumea-ntreaga-ngenuncheata... Ochii tuturora pling...
Top se roaga de iertare... top se-nchina... top se fring...

398
De ce curg acrnn genunchii turmei de pe-ntreg pamintul?
§i de unde ies „nebunii“ care-gi tuna-aprins cuvintul?!
„Prea tirziu ingenunchiat-aji: Prea tfrziu gonit-aji somnul!
Prea tirziu voi daji crezare yprbelor ce le a spus Domnul: Mat. 24,36,50
„FiJi dar gata-n toata clipa! Inaljaji-va-n tot pasul,
Pentru ca nu §tie nimeni: cind va fi sa bata ceasul!
Prea tfrziu acum voi credeji vorbele ce le-a spus Fiul,
Q nd din Ceruri curge focul ca sa arda pe tot viul!...“ Mat. 25,13
Tinguire-i pretutindeni, §i n^elege tlecare
Ca de moartea care vine nu mai e nici o scapare...
Focul Cerului coboara... FMcar le sint aproape
§i vor arde pe toji viii, — subjaratec aa-i ingroape...
Curg din necuprinsuri parca valatuci de foe gi funii,
Din a caror vilvataie fi |i simt dogoarea unii... Isa. 13,7-9

Aid stihiile-n viltoare, precam spas-a Petru-Sfintul,

Ard vazduhurile-nalte, cum va arde |i pamintul
Cu-ale lui podoabe toate gi cu tot ce e pe sine,
Far-nimica sa mai scape in clipita care vine! II Pet. 3, to, n

Se petrece-n iume acuma, —- ochii-n plins cind stau sa sece,

Ceea ce n-a fost in veacuri §i nici nu s-o mai petrece:
Se saruta fii §i fiice cu parinjii-n braje stringi;
§1 logodnicii, §i sojli toji gemind cu ochii plingi.
Fraji cu frajii se saruta §1 surorile la fel;
Unii string la piept deasemeni o pisica, un cajel,
Neputffid sa se desparta, ci iubirea sa §i-o poarte,
§i sa-gi duca-mbrajigarea pina dincolo de moarteL.

Dar In clipa-n care lumeajgi da lunga-mbrajigare, Dati.7,13

lata: semnul Crucii Sfinte In adinc de Cer rasare! Mat,24,50
In lumina orbitoare gi cu mare slava-n Sine, Fapt. l,io,u
Fiul Omului, pe nouri, cu ogtiri de Ingeri vine! Ps. 49,1-4
Apoc. 1,7
Patra Ingeri in vazduhuri trtmbijeaza lung, fierbinte, In. 5, 28, 29
Morjii cei fara prihana, rnviaza din ciorminte; Mat. 24,3i
fnviaza gi cei care au fost prigonit „Cuvintul“, I T es.4 ,14—18
Ca sa-L vada-acum in Slava-I, cum nu L-a vazut pamintul, In. 5, 28, 29
§i-apol toji nelegiujii sa-gi primeasca-ntreaga plata Col. 2, 13
Cuvenita fiecarui dupa Marea Judeeata... Rom. 6,5
Isa. 24, 22, 26,19

399
fmparajii fo§ti odata, — azi buimaci cu minji n§uce,
Recunosc pe Imparatul Rastignit cindva pe Grace!

Cei ce L-au scuipat in faja, cind El nu §i-a deschis gura,

§tiu acum ca El e unsul despre care-a spus Scriptura: Isa. 52, 7
Ca e Messia-Hristosul Cel de Dumnezeu trimis,
Despre care Proorocii le-au grait, dar L-au ucis! Luc. 11, SO, 51
El e Cel care-a spus pilde neamului lui Israel
Dar ei, surzi §i orbi intr-una, n-au voit sa creada-n El! Z& h. 12, io , 12

El e Cel CSrui pe Crace i-au fost dat ojet cu fiere Sof. 1, 7—9
§i-acum vine, pentra toate socoteala a le cere! Mai. 3 , 3; 4,7
Iuda. 1, 1 4 ,1 5
Acum tremura genunchii tuturor acelor cari Mat. 25, 31—32
Au cracificat pe Domnul §i L-au pus intre tilhari! II Tes. 27, 10
§i-acum ei nebuni de spaima, cata pegteri spre-a s-ascunde, Apoc. 6 , 15—17
Dar n-au unde, ca minia-I pretutindeni va patrunde!

Toji trufa§ii ce pe tronuri, erau neamurilor spic,

!§i dau seama asta-data ca ei nu mai sint nimic!
Cei boga|i cindva, de-asemeni injeleg acum sub plins,
Ca nu pot sa-§i scape viaja cu tot aural ce-au strins! Isa. 66, 14—16
Lor acuma li se-arata, — film grozav pe-ntreaga zare, II Tes. l, 8—10
Ca rasfrinta-ntr-o oglinda, traind viaja fiecare. Ps. 96, 2 -6

A murit pe veci trafia,§i maririle-au apus...

Purpura stind linga zdrenje, cu nimic nu-i mai presus!
Pe masura ce spre lume tot mai mult coboara focui,
Nimeni nu-§i mai §tie rangul, nimeni nu-§i mai §tie locul!
A cer§etorimii lacrami, intru spaima cea mai nalta,
Curg acum ingemanate cu-a-imparalilor de-olalta!
Cei ce n-au §tiut in viaja sa se roage sau sa plinga,
Pling acum in rugaciune §i genunchii not sa-§i fringa!
Dar, la ruga tuturora, cei ce pe lisus II §tiu
§i le-a fost temeiul viejii, — striga-ntr-una „prea tirziu“!

§i temei au cei ce striga, caci al izbavirii har,

Este-nchis acum de-apururi in Cerescul Sanctuar;
Nici o ruga nu mai suie unde Cel Cracificat,
D e milenii sta s-asculte pe to|i cei ce L-au rugat,
§i-unde Rascumparatoral, — de la Sfinta-I Inaljare,
In chip Haric, intregit-a Jertfa de rascumparare, Mat. 26, 26—29

400
Fara care Taina Sfinta ce de Cer pe om il leaga,
Mintuirea lumii Sale nu s-ar fi facut intreaga,
Taina spre-mpiinirea carei, pe pamint, §i-ai lumii clerici,
Cu lisus din Cer stind-una, Liturghit-au in Biserici! Mat. 26, 26—29

Deci, cum nu-i deschis Altarul spre-a sfinji pe om mereu,

Tot a§a §i Sanctuarul stindu-I Preot Dumnezeu! Luc. 13, 23—25

Pin-aici a fost rabdarea ce-a avut-o-n Ceruri Fiul,

Ca-n minia Lui Preasfinta sa-L cunoasca-acum tot viul, Filip. 3,21

Cind aprinde-ntreg pamintul, cu pacatu-n el cuprins, Zah.l3,j* 14,1- p

Dintre pacato§i niciunul mai scapind de foe neprins; II Pet. 3,10,12
Nici cei ce s-arunca-n ape, cu nadejdea c-au sa scape,
Nu mai pot scapa, ca-n flacari ard §i pietre, ard §i ape! Ez. 37

Vaiul a fost scurt: un Jipat s-a-naljat pe tot pamintul, Sof. 1, x 3

§i s-a ispravit framintul, lacrima §i tot cuvintul, Hab. 2 , 13
Caci in marile de flacari, — un fumal bind vazduhul, In$.ScL 1 6 ,1 7 -4 9 ,2 3
Toji cei pacato§i in viaja, intr-o clipa §i-au dat duhul, Isa. 47,14
Pe cind toji cei drepji si milnici, — ce-n lisus au vrut sd steie,
Ramin teferi intru totul, neatin§i nici de-o scinteie! Luc. 17, 26—37

Sub a Cerului urgie de ucigatoare para,

Piere fiecare vierme, piere fiecare fiara!
§i ramine-acum sa arda in de-a lungul §i de-a latul, Apoc. 20,14,15
Tot pamintul cu-ale sale cite ospatau pacatul...

Acum focul nu mai curge cum a curs din naltul Cer,

Ci ard cele pieritoare: munji §i §esuri, lemn §i fier;
Ard palate §i colibe, arde tot, pin-la atom
§i comorile ce strins-a in milenii bietul OM!...
Aurul i se tope§te sub a Cerului vilvori
Mincatoare de „palate“, de „mariri“ §i de „comcri“,
§i, topindu-se-acel aur, curge peste tot infrint, Isa. 30, 22
§arpe vinovat ce cata ascunzi§uri in pamint! Sof. 1, 14—18

In sfirgit ard toate cete pentru care intr-una noi,

Ne-am mu§cat cu-adinca ura, pina-n ceasul cel de-apoi!

§i, cum flacari uriage intru. care bate vintul

Se ridica pretutindeni, inhorind, intreg pamintul,

401
lata ca, din noaptea sumbra. Lucifer in duhu-i rau,
Vede-acum un glob de flacari rotitor in largul hau,
Din al carui rug sub care se tope§te~al lumii aur,
El aduna asta data iadului un greu tezaur!

In aceea§i clipa insa se petrece marea taina; I Cor. 15, 51—64

Cei a!e§i in veci sa poarte stralucita viejii haina, I Tes. 4, i7
Adica toji ne-ntina|ii, — cu cei vii §i drep|i, in duh, Filip. 3, 20, 2i
Imbracaji in nemurire, zboara veseli in vazduh, In. 3, 1 2 \ 5,2 8 ,2 9
Ca sa-ntimpine pe Domnul Cel Stapin pe-aleasa turma, Fapt. 24, 7 5
Intru Slava Lui sa faca Judecata cea din urma! Apoc. 20, 4,5
Mii §i mii de Sfinji §i Ingeri vin cu El acum de sus, Mat. 3, 24—3 0
Cum lui Ana §i Caiafa in Sinedriu le-a fost spus,
§i vuie§te slava toata de cintarea fiecui,
Pe lisus in cor slavindu-L: „Aleluia! Slava Lui!
„Mint.uirea §i Marirea §i Puterea, toate sint
A le Domnului mariri, sus in Cer §i pe pamint!“
,^\leluia!“ — striga tare drepjii slavilor ceregti
Cei ce pe lisus slavescu-L cu-a Lui cete Ingere§ti,
„Sa ne bucuram cu tojii intru veselie-aleasa,
Ca e pregatita nunta Mielului cu-a Lui Mireasa!“ Apoc. 19, 6-7

p Am I n t u l r a m I n e PUSTIU
ju d e c a t a d in u r m a

Pe pamintul ars de focul cel din Ceruri fara veste,

Pe pamintul viejuirii unei lumi ce nu mai este,
Pe-a rotundului intinderi, unde-n curgeri de milenii
Au fost flaminzit smeri|ii §i-au tot huzurit viclenii:
Unde-a stat pe tron de aur, stralucind mereu MINCIUNA,
Pe cind suspinau DR EPTATEA §i-ADEVARUL totdeauna;
Pe pamintul ce, de seara pina-n zorii diminejii,
Pe cei rai mereu avut-a la ospajurile viejii,
Dupa ce-a ars: Lacomia, raptul, ura, vicle§ugul,
Dupa ce le-a ars pe toate, Dumnezeu i§i stinse rugul...

Intru cele ce-nainte in picioaie-au fost sa steie,

O cenu§a bind toate, — nu mai e nici o scinteie...
Marile-au secat cu totul, li s-a stins acum framintul...
Peste tot s-a-ntins pustiul §i-n cenu§a bate vintul...

402
Soarele-a iegit in larguri pe-un albastru de cicoare,
§i, din vatra de-abia stinsa, toata zarea-i o dogoarel
Nici an munte, nici an arbor na-§i mai suie fruntea-nalta;
Din pustia nici o gopMa, nici an greier nu mai salia;
Nu mai curge nici o apa, gi-i tacere ce-nspaiminta...
Nici o pasare-n vazduhuri nu mai zboara, nu mai cinta...
Nici un fel de vietate, cit de slaba, eft de mica,
Nicairi nu mai rasare, nici paing §i nici fumica...
Totu-i mort... E-ncremenire... e pustiu gi jale-adinca,
Cum nici pina la zidire, pe pamint n-a mai fost inca...

Ziua, peste tot pustiul ce-a cuprins intreg pamintul,

Singura migeare vie se arata numai vintul, II Pet. 13,7,10
lar in ceasurile nopjii, — peste cele ce-au fost rele, Isa. 13,10
Nici o stea nu se mai vede, pentru c-au fost ars §i ele...

In acest pustiu Satana, cu cetagii lui ciji sint,

Nemaiavind viu nici unul dintre oameni pe pamint,
Caruia cu viclenie sa-i strecoaie-n tains sfatul,
Sa-1 cufunde-n far-delege, intinindu-1 cu pacatul,
Clocotind in a lor ura, urla-acum scrignind spre Cer,
Ca §i cind ar G sa fie' ferecaji in lanj de fier.
Ghiarele §i le rod singuri, indurind cumplite chinuri
fntre ei mereu se mugca, dese-ori avind Isginuri,
Far-a mai putea pe globul cel pustiu sa-§i poarte danjul,
De§i dintre ei nici unul nu-i aievea prins cu lanjul... Apoc. 20, 1—3

Acum Lucifer-Satana-fostul Tnger de Lumina,

V ede pustiit pamintul, ars de foe §i-ntreg ruina...
Din ce-a fost cindva ,,palate“, iata, nu mai este-acum
D ecit ziduri naruite §i mormane-munji de scrum! Isa. 14>17,20,25—26

lata bol|i de Catedrale triste urme-ale Credinpi,

La pamint zacind in Jandari, cu scrumite chipuri Sfinjii,
Dar nici unul dintre chipuri nu e-ntreg, ci, ca din lupta,
U nele-s pe jumatate, altele, cu mina rupta.
Top trecind prin lung cutremur §i naprasnica viltoare,
Unora lipsegte capul, aljii zac fara picioare,
Ceea ce-ar voi sa spuna ca-ace§ti Sfin|i cu-n Cer simjiri,
Pina §i-n zugravitura au cazut din nou „martiri“!

Iata, clopote de-arama §i de bronz, caror ca-n ura

Focul le-a mugcat perejii cu naprasnica lui guraL.

403
Toate-au ars, sub larg cutremur, ca-ntr-o uria§a vatra,
§i n-a mai ramas din toate decit numai fier §i piatra!
Daca s-ar scula vre-unui dintre morjii ce par mumii,
N-ar mai §ti pe unde fost-au marile ora§e-a lumii, II Pet. 3, 7, 1 0
Ci el doar dupa-naljimea scrumului ramas sub stele,
A t pricepe, ici §i colo, c-a fost unul dintre ele!... Ier. 4 , 23— 26

Lucifer le vede toate, ratacind nauc, hai-hui,

§i-njelege ca prapadul nu-i decit isprava lui,
Insa tot atunci pricepe, tot cureierind pamintul.
Cum ca el — orgoliosul — pin-la urma va fi-nfrintul...
Fiindca M oise cind menegte „Japul pentru Azazel“ Lev. 16, 8— 22
„Japul ispa§irii insa§i“, — il pre-nchipuie pe el!
Prototipul lui Satana este pomenitul Jap
Cind a tuturor pacate ii sint puse lui pe cap...

„Acel jap ai ispa§irii, — cum Scripturile vechi scriu!“

Ca sa piara, va sa fie dus intr-un pamint pustiu.

Au nu e-n pustiu acuma cel din vechi izvorul urii,

Ca sa se-mplineasca-n totul glasuirile Scripturii?...

„Jap al ispa§irii“, fost-a §i Iisus, cind f§i ia-n spate

§i pe Crucea Lui ridica ale lumii-ntregi pacate, Isa. 53, 4-8
Dar Satan acum pricepe ca e rindul lui sa fie,
„7ap lui Azazel“, cind globul peste tot e o pustie,
§i-ncarcat cu-a far-delegii tuturora grea povara,
In pustie pe vecie cu pacatele sa piara!...

O, dac-ar putea sa plinga, ani o mie el ar plinge,

Printre arsele ruine numai lacrime de singe;
Ani o mie, el — infrintul — n-ar curma a lui suspine,
Ca el insu§i lui i§i pare o ruina-ntre mine!...

Dar destinul lui, nu scrie, pentm tot ce face dinsul,

Sa plateasca-n ve§nicie doar cu geamatul §i plinsul, Dan.7,10
Ci-a§teptind a lui osinda la un loc cu neagra-i turma,
Undeva se desfa§oara Judecata cea din urma, ApOC. 20, 12,13
Dtfpa care pacatogii, buluciji pe largul porjii
Cu stapinul lor cadea-vor intru ve§nicia morjii. Isa. 24, 21— 22

Cine are insa Harul, — pe pamint fiind, —- sa scrie:

Marea lumii Judecata, cum ar fi, cind va sa fie?...

404
Ca nici f ngerii din Ceruri, cu pe frunji in veci cununS,
Muritorilor, — Judejul — n-ar da voie sa le-o spuna!
Poate doar atit le-ar spune celor vrednici a fi spus
Despre c61e ce-n lumina-I Dumnezeu le are sus,
Pentru cit pricepe omul cu-njelegerea lui cruda:
„Ochiul n-a putut sa vada, nici urechea sa auda,
„Iar !a inima vre-unui muritor de pe pamint,
„Nu suit-a mSreJia lucrurilor cite sint I Cor. 2,9
„Pregatite-n Cer de Tatal, Ziditorul Dumnezeu, Isa. 64, 4,5
„Pentru cei ce Lui se-nchina, §i-L iubesc pe El mereu!...“

M ie — viermele netrebniG — mi-s-arata din Scriptura,

Judecata-nfricogata cum ar fi, — ca-n ghicitura; I Cor. 13, lo—
12
Ca-n oglinda mi-s-arata cele spre eterna via$a,
Dar atunci le voi cunoagte toate fa|a catre faja...

Multa vreme, tot pamintul piijolit, a stat pustiu,

Nemairasarind pe-ntinsu-i nici un fir de iarba viu,
§i de-asupra tuturora, peste nevSzuJii sori,
Peste fulgere §i larguri fara de masuratori,
Viu in veacurile toate, — Unu-n Trei umplind vazduhul,
Cu putere fara margini, este: Tatal-Fiul-Duhul,
§i-a Lui vrere, din vazduhuri a purees acum sa ceama,
D in nemarginita sita, fulgii albului de iama...

Curg zapezi ce cresc cit mun^iL. Viforul cu-al sau tumult

Poarta munjii de zapada unde-i place lui mai mult
§i nu-i nimeni sa mai calce pe ce-a§teme el acum;
Peste ceea ce-a fost „!ume“, peste ceea ce e scrum...

Buciumele lui de vifor, fara numar, mii de mii,

Cinta pe de-asupra morjii, ale iernii simfonii,
Buciume-ntre can rasuna mii de flaute §i surle,
in a caror mSrejie lupii nu mai sint sa urle,
Vifor prill minia carui nu mai vine-n zboru-i orb,
Sa mai spintece vazduhul astadata nici un corb!

Astfel, giulgiuri de zapada, s-agtern grele peste somnul,

Celora care prin flacari i-a trecut acuma Domnul,
§i n-au fost alegi sa intre in Eteraa-fmparatie, Apoc. 20, 5
Ci ramlne-vor sa doarma somnul Mor|ii-n vegnicie! Dan. 12, 2

405
 p a m I n t u l n o u l u i ie r u s a l im

lata fnsa ce s-arata pe pamintur-ascamifaja

Dumnezeu va s-omve§minte pentm-ave§nicieivia|a: Isa. 65,17
Dupa ce~a fost ars vazduhul si-a facut cu foe sa ploua,
El va face sa se-arate pa mint nou si Ceruri noua. Apoc. 21, 1

Au cazut zapezi din Ceruri §i-au cazut atftea zloate

Cite n-a avut pamintul nici in veacuriie toate,
Incit daca omenirea ar fi fost de foe sa scape,
Ar fi nimicit'O Cerul iarasi prin potop de ape.

fnsa nu prin foe §i apa irnplme§te-se cuvintui,

Ca: Cer nou va fi sa fie §i de-asemeni nou pamtotul,
Ci de-acum in vegnicie, — stralucind ca Empireu,
Ele se-noiese prin Harul Duhului iui Dumnezeu!

Primavara ve§nicieil... Dumnezeu, stind insu§i Scare,

A topi-, cu-ale Lui raze tot potopul de ainsoare,
Cea din'urma, din inalturi a§ternind a Luizapada,
Caci de-acum, in vegnicie, alta n-are sa mai cada...

Tot asemeni, dupa piacu-I vrind Puterea Demiurga:

Numai ape de tot bune pe pamintu-I nou sa curga,
Dintre slugile-I supuse, iata ca trimis- a vintul,
De zapezile topite sa goleasca tot pamintul...

Scade apa-n toata clipa... Dupa ce-a ars cele reie,

Ziditorul vrea: pamintul, §1 de scrumul lor sa-1 spele,
Sa rasara de sub ape nou pamint sub noul Cer, Isa. 66, 2 2
HSrazit pe el sa poarte oameni care nu mai pier, Apoc. 21, 1
Ci traiesc in vegnicie cei de Dumnezeu alegi,
Plini de har §i neprihana cum e floarea de ciregii...

406
Vrerea Lui dar, se-mpline§te... lata, ies din ape munji
Cu mijiri de viaja noua, cu stralucitoare frunji!

„Toate vinturile firii, ca §i flacarile toate,

D e porunca Lui asculta §i-I sint pururi slugi plecate,
El a a§ezat pamintul pe grozava temelie,
Povimi§ sa nu cunoasca niciodata-n vegnicie;

Ca-ntr-un larg vestmint, pamintul a facut sub Cer sa-ncapa,

Iara culmile-i inalte le-a acoperit cu apa...
Cind a rasunat in slava tungtul poruncii Sale,
Apele-au purees sa fuga, au curs repede la vale,
Munjii-au prins s5 se ridice, vaile sa se pogoare,
Fiecare luind locul ce le-a harazit sub soare!“ P S . 103, 4— 8

§i precum a zis PsalmistuI Prooroc, in vremi, — a§a e:

lata soarele cum toam a uriaga lui vapaie,
Peste apele din care tot mai mult pamintul iese
§i covor de iarba verde peste tot acum se |ese!

Minunate-s Doam ne Sfinte toate lucrurile Tale

§i nespusa Ji-ara|i Mila pe-a zidirii Tale vale!

lata: toate-acum din moarte vrerea Ta din nou le scoate

§i-a Ta Mila fara margini iar se-ntinde peste toate!
Ai uscat din nou pamintul... Apele-ai intors in maluri
§i din nou sint mari albastre, frematind spumate valuri!

Riurile iar sint pline... A pele oricarui „tau“

Im pletit in flori de nufar oglindesc iar Cerul Tau...
M un|ii rid ca niciodata, — m ai bogaji |n toate azi, Lsa.4i^p,2o;55^2
Ca le~au rasarit p e coaste ca nicidnd goruni §i brazi...

Prin p oien ele lor sburda ca de aur caprioare,

§i-ai lor ochi par de jaratec, oglindind lumini de soare;
Sint cu miile |i, iat§ ca, vazfndu-le de. sus,
J i se m inuneaza Sfintii: din ce lum e Le ai adns?w...
§i T e pream aresc p e Tine Cel ce-n mila T a ne-mbraci
Ca Tu, D oam ne, le p o |i toate §i p e toate Tu le faci;
Ca, pam int si Cer §i stele, doar de vrerea Ta se leaga: Ier.l8,~—9,10
C-un cuvint Tu pierzi o lum e sari zidegti o lume-ntreaga!

407
lata de ce astazi, Doamne, dupa ce 1-ai ars cu para,
Vrerea Ta-i: spre viaja noua, nou pamintul sa rasara...

Munjii lui aoum sint aljii: Tu ai vrut din mari sa-i salji;
I-ai facut mai plini de fala; i-ai facut cu mult mai nalji.
I-ai umplut cu lumi de pasari; i-ai sfinjit cu-al Tau alint;
Le-ai dat codrii de smaralde §i piraie de argint.
Le-ai dat iarba de matase §i le-ai dat potop de flori,
Mugete de cerbi pe creste, cintec de privighetori;
Mii de gize la tot pasul, — lume care nu cuvinta; Ps. 103,12—is
Dar slavegte-n toata clipa Marejia Ta Preasfinta!...

§eSurile-acum, deasemeni, — mfngiiate mult de soare,

Pline sint de ierburi nalte gi de gurege izvoare;
Florile rid pretutindeni, peste lunci, pe vai §i plai,
Incit Ingerilor insagi li-se pare ca-i alt Rail

Tot ce-a fost urit odata a pierit in foe, — gi-acum Isa. 55, 13
Nu-i nici urma din ce fost-a, nici din ce-a ramas ca scrum...

Parca cineva anume le-a putut apoi ascunde,

Dar nici Ingerii din Ceruri n-ar,putea sa gtie unde.
Ca de nicaieri pe-ntinderi nu ramas-a nici o urma,
Aratind ceva din toata fosta omeneasca turma,
§i n-ar gti ce sa-njeleaga din ce-a savirgit Prea-Naltul:
Ori i-a dat o scoarja noua, ori pamintu-nteg e altul!

§i-acum iata, i-se mbraca pomii toji in alba floare,

Peste care cad — beteala — toate razele de soare.
Printre ramuri, roi de-albine cu pe golduri aur greu.
Au strins ceara ca s-aprinda luminari spre Dumnezeu.
§i-nfrajite cu-al lor zumzet, pasarile toate cinta,
Parca stind spre Cer sa-nal^e Liturghia cea mai sfinta!

Miresmat e-ntreg vazduhul... Parca-ntre pamint gi Cer

A cadelnijat un Inger... s-ar petrece un mister...
R oua arde pretutindeni, peste flori gi ierburi nante,
Sub rasfrinte curcubeie, pulbere de diamante;
§i tot neam ul ciocirliei pina-n slavi igi suie cintul,
Parc-ar cauta sa lege Cerurile cu pamintul!
Parc-ar fi o Liturghie gi, din ea, ca prin minune,
A ud glasul Isaiei Proorocul, care spune:

408
„Iata-acesta e pamintul Noului Ierusalim,
Cel in care nestfnd moartea, nu e nici un Jintirim.
Despre care zis-a Domnul: „La mareata lui zidire,
Pietrele de temelie le voi face din safire;
Ale zidurilor creste scinteind sub zari senine,
Le-oi smal|a cu diamante, le voi face din rubine. Apoc. 21,19
Zidurile fara seaman, care-n veci n-au sa se strice,
Curpinzind pe toji ale§ii, — „Mintuire“ le voi zice;
Pe cind porjilor inalte a Cetajii-n veci suava,
Pentru ve§nicia toata, Insumi le voi zice „Slava!“ Isa. 60, is, 19

in Ierusalimul ve§nic, nedreptaji nu s-or mai face,

§i Judecatori de-a pururi, a§eza-voi: dulcea pace; Isa. 66, 12
Silniciile pieri-vor: nici un rau de nici un fel;
§i stapinitor, Dreptatea, o voi pune peste el!

Drepjii cei fara de moarte, in eterna lor gradina,

Nu vor mai avea din soare sa primeasca vre-o lumina,
Fiindca soarele pieri-va, — ci, Lumina lor mereu, Isa. 60, 19, 20
Soare-n veci fara s-apuna, fi-va insu§i Dumnezeu!...

L^gamint a§a facut-a Dumnezeu, — §i legamintul,

Implinit pentru vecie, fl prime§te-acum pamintul...
Pe pamintu-acesta fi-va Stralucita-lmparajie
Despre care Proorocul, in Scriptura Noua scrie:

„...§i-am vazut Cer nou, §i-asemeni, pamint nou, nemaivazut,

Ca pamintul dinainte, cum §i Cerul au trecut... Apoc. 21,1,5
Si-am vazut Ierusalimul stralucit, Cetatea Sfintd. Isa. 65,17
Intr-a careia zidire, legiuni de fngeri cinta,
Pogorindu-se din Ceruri in mareaj.a strdlucire, Apoc.21^ 0; 342
Ca mireasa-mpodobitdpentru preaiubitul Mire..,
Scinteia, umplind vazduhul in lumini de nedescris,
Cum scinteie diamantui sau ca piatra de iaspis! Apoc. 21,11
In mijloc ii sta C eta|ii, Cortul Dom nului — T em ei
D um nezeu stind intre oam eni §i fiind in veci cu ei.
N e mai avind ochii pururi nici o lacrima sa poarte, A poc. 21, 3,4
N e mai fiind plins, nici geam at, nici durere §i nici moarte.
O am enii avind deapururi doar pe D um nezeu Tezaur, Isa. 60, is, 20
In C etatea Stralucirii cea cu uii|e de aur! Apoc. 22,5
§i vazut-am A pa V ie|ii, — lim pede cum e cle§tarul,
Riu prin mijlocui Cetajii, dintru care na§te Harul,

409
Ale carui unde line, cu lumini de curcubeu,
Izvorau din Temelia Tronului lui Dumnezeu! Dan.7,io
Iar pe maturi, sub zari-nalte fira-n veci lasarea cejii,
Resfira omat prin ramuri, — plin de floare, Pomul Vietii,
§i din care-n toata luna mereu altfel dfndu-§i rodul, Ez. 47, 1,12
Din bel§ug sta sa culeaga, saturmdu-se norodulL. Apoc. 22,1, 2

§i-ncheind cele ce astfel glasul tainic mi le-a spus,

Viermelui ce sta s-asculte, i-a mai zis: „prive§te-n sus“!
In clipita urmatoare, am ramas ca fara grai,
Q nd vazut-am stralucirea unui cobortnd alai,
Despre-a carui marejie izvorind din Dumnezeu,
Nu-i cuvint ca s-o descrie viennele care sint eu,
§i-n Jarina, orb cu totul, glasuri auzeam cum cirita, Apoo21,270; 19^,7
Cind, cu por$ile deschise, cobora Cetatea Sfinta!

410
jj...
§i-am vazut lerusalimul strahicit, Cetatea Sfinta,
Intr-a careia zidire legiuni de Ingeri cinta,
Pogonndu-se din Ceruri in niareaia stralucire,
Ca mireasa mpcdobita pentru preaiabitul Mire...“ (p a & n a 4 0 9 )

411
 MULTI CHEMAP, PUJINI ALE§I

D e Ia-ntemeierea lumii, au tot curs §i-au curs milenii,

§i chemaji au fost la Sine de lisus, toji pamintenii,
Dar, de §i-mbiaji toji fost-au la ospaj sub albi ciregi, Mat. 22, 14
Pina la sfirgit, ramas-au „MulJi chemaji, pujini ale§i“!
lar acum din larga zare, — in vestminte de lumina,
Spre Gradina fericirii vin cei cari au vrut sa vina,
Cu pe timple nimb de soare, — mai stralucitor ca crinii,
Revarsindu-§i alba spuma p e aleile gradinii;
Caci un glas de armonie cum sa fie alt nu poate,
Spre de-a pururi desfatare, umple Cerurile toate!
„VeniJi binecuvintajii Tatalui ale§i din lume, Mat. 25,34
Mogteniji Imparajia voua pregatita anume,
D e la-ntemeierea lumii; caci flamind stind §i-nsetat,
Voi M-aJi saturat, iar setea cu izvor Mi-aji stiparat!
U n strain am fost, §i, capul ca sa nu Mi-1 culc pe piatra,
§i sa nu dorm nopji afara, — M -a|i chemat pe-a voastra vatra;
Gol am fost pe drumuri multe, dar voi, — inima fierbinte,
Mi-aji iegit cu miia-n cale §i Mi-aji dat sa-mbrac vestminte.
Am zacut bolnav in temniji, iar voi stind sa-mi faceji bine,
Cercetindu-Ma cu grija, zabovit-aji linga Mine!“ Mat. 25, ss, 36
§i-acum iata-i toji alegii in E tem a-Im parajie,
U nd e i-a chem at cuvintul pentru-a vecilor vecie,
Caci au fost gtiut sa \in a catre El pe „poarta strimta“ Mat. 7,13
Insetati sa nu m ai fie, nici flaminzi sa se m ai simta! LUC. 13, 23, 24
Ei, pe Tronuri de lumina, linga El, — deapururi vii, Mat. 25, 31— 33
V in sa ju d ece cu D om nul, ale lumii seminjii... ApOC- 20, 4

T oji alegii nemuririi vin, p e fruntea Lui sa puna,

D in iubirea lor fierbinte, cea mai falnica Cununa

412
De-fmparat al Ve§niciei, Caruia-n a Lui lumina,
Cerurile §i pamintul laolalta-acum se-nchina! Apoc. ll, 15—17

Cite §ase-n rind de-a dreapta §i de-a stinga, — spuma spumii,

Stau Apostolii ce Domnul §i-a ales din turma lumii;
§i-ntr-un glas se-nalja glasul tuturor, zicind: „Amin“!
„Binecuvintarea toata §i puterea pe deplin,
§i Marirea, §i Taria, §i adinca-lnjelepciune,
Mulpimirea §i cu slava care nu se poate spune, Apoc. 11,is, it,
Sint a Domnul ui veciei Cel ce, cu toiag de fier, 15,5; 19 ,1 ,4 s
Pa§te-n veci a Lui popoare, stapinind pamint §i Cer,
Caci El dreapta judecata face-asupra fiecui,
§i dreptatea Lui e-n veacuri!... AliluiaL. Slava Lui!...“

Prin vazduh plutesc miresme ce nici cind a lumii tina

N-ambatat pe muritorii ce pe ea a stat sa-i pna...
Imprejur, Cetapi Sfinte, cresc omaturi largi de floare
Q t abia ca le cuprinde bolta Cerului-cicoare!

Sub aceasta bolta-nalta, care sa cuprinda poate

Tronul Celui ce zidit-a §i cuprinde-le pe toate, Apoc. 22,1—3
Sta-Imparatul Ve§niciei §i Nevinovatul Miel,
Cu toji cei chemaji alaturi ca sa judece cu El... Apoc. 4 , 2—5

D e pe Tronul Lui de aur §i de raze §i de para,

Ochii lui Iisus acuma, cata-n jos spre cei de-afara,

Adunaji fiind pe „Valea Iosafat“ spusa-n Scriptura,

Cu-al lor Lucifer in frunte §i cu ochii plini de ura! Ioil. 3,12
Mingiiaji insa de ochii Celui cu privirea blinda,
Top inmarmuresc de spaima, agteptind a lor osinda...
Sub tacerea ce-i apasa in aceasta grea clipita,
Top ar vrea sa se deschida larg pamintul, sa-i inghitaL.

Caci, afara din Cetate, in adincul celei vai,

Turma neagra, — toate-n duhuri — , stau de-a stinga top cei rai,
(Ca sa vada in§i§i Slava Dumnezeului-Iisus,
Pe-al Sau Tron fara pereche, r'ecit Ceruri mai presus!).

Iata-i dar pe top vampirii cip dormise-n sinul humii,

Cu pacatele lor toate de la-ntemeierea lumii:
Top tiranii care-n via£a au purtat cununi de iaur,
Nesatui de marepe §i de singe §i de aur,

413
Imparapi omenirii cei cu pofte desfrinate,
Inotind intreaga viapi in mocirla de pacate,
Fo§tii regi de alta data, stralucip, pe tronuri fogti,
Mari viteji la o§ti in frtmte gi nimicitori de o§ti,
Top mi§eii §i curvarii, fariseii lumii top, Ier. 5,8
Tot puhoiul de pradalnici, toata liota de hop.
Top cei fara mila-n inimi, dregatori §i mici §i mari,
Cei fajarnici, desfrinapi, cei t'rufagi §i cei avari,
Cei inchinatori la idoli, ucigagii top §i cei Ier.5,7
Care aproapele-§i doboara ca sa se ridice ei;
Top cei fara Cer in suflet, cu Satana-n haul minpi, Apoc. 20,4
Care-au prigonit cregtinii §i-au facut razboi cu Sfinpi;
In sfirgit, top cei ce-n viapi, pe pamint de-a lung §i latul,
Insetat-au sa se lege tot mai tare cu pacatul, Ez. 3V-M79—2T,
p a ste hida fara seaman §i la suflet §i la chip, J ijr - 6 1 1 —13,17— X
Intrecind in al ei numar tot al marilor nisip, Apa2Q?-22sy7-js
Se gasesc acum in fa^aCelui pironit odata, In. 5, 2 1 ,2 5 ,2 6 — 29
Care azi, pe Tronul Slavei, sta sa faca Judecata!
D oua lufni: Una lumina, alta-ntunecime foarte;
Una-n vegnicia Viepi, alta-n vegnicia-Moarte;
Una, numai desfatare, alta scrignete din dinp,
U na cintec, alta urlet, una diavoli. alta Sfinp!
Duhul Viepi, duhul Morpi... Zarea e de ele plina,
§i-oastea iadului sta-n groaza de urgia ce-o sa-i vina,
Caci acuma i-s-arata in albastrul fund de zare,
Ca rasfrinta-ntr-o oglinda, traind viaj.a-i fiecare;
§i-astfel vede fiecare pentru sine gi-n{elege,
Ca gi-a dus intreaga viaja intr-o crunta far-de-lege,
Putind astazi sa cunoasca fiecare pacatos,
Ca-n Cetatea luminata sta pe Tron Iisus-Hristos! Mat. 24,39
lata frematind alaiul care pe Golgotha sus,
Se desfata ca pe Cruce va muri acum Iisus... Mat. 27, 40— 44
Arhiereii, carturarii, fariseii-acelor vremuri,
Pe Iisus II vad pe Cruce gi pe Tron gi se cutremurL. Mat. 19,28
Stau incremenip in fa|a Sflntului Crucificat a Ps. 21, 17, 1 8
Care-acum, pe Tronul Slavei, Judeca-va da-Imparat; Zah. 12,10
luda, Ana gi Caiafa, gi Irod, cum gi Pilat, Apoc. 1, 7
Ce-n postura de atunci pe Iisus L-au judecat, In.l,io;
§i top cei ce pe-ntrecute L-au scuipat gi l-au batut, IS. 506; 497
Caror 1-ea vorbit in pilde, dar ei nu L-au cunoscut! IsaJ3^i;,i2;49,7

414
D e piroanele prin care L-au Crucificat pe El,
I-i vad palmele strapunse §i picioarele la fell
El e Messia-HristosulL. II cunosc acum prea bine...
Care fi-va oare plata ce pe drept li se cuvine?... Evr. 10,2 9
a

Imparajii fo§ti, din Roma, vad acum, de spaime plini,

Q t s-au bucurat in viaja, dind la flare pe cre§tini!
Vad cum trupul li-1 sfl§ie flaminzitele jivine,
Cum se-ncaiera pe prada lacome, de singe pline;
Vad apoi cum, pu§i pe cruce, tineri §i fecioare mii,
In ghirlande de re§ina, ard in noapte torje vii!

Vad pe cei ce mor in ehinuri, dar cu ochii-n sus spre Cer,

Pe-nro§it cum e margeanul, scos din foe gratar de fieri
Dar martirii ce sfir§it-au astfel paminteasca via£a,
Iata-i to|i in haine albe, stind judecatori de faja! Mat. 19,28

Toji cei rai acum in turma — inima Cutremurata— Mat. 25, 31—4 6
Imparatului Maririi au venit la Judecata! Evr. 10,27

Ei doar groaza fara margini simt in suflet fiecare,

Ci nu ginduri de cainja, §i nici lacrami de iertare!
Poate, de-ar avea cain|a, cu-a Lui Mila, pe cei rai,
I-ar ierta §i-acuma Domnul, intr o inima cu-ai Sai;
Dar ei nu §tiu ce-i cainta, ca dovada ca §i-acum,
D e i-ar indemna Satana, ar fi gata de sugrum.

Ca, §i-aici sa se-mplineasca in intreaga lor masura

Vorbele ce Proorocul le grait-a prin Scriptura:
Pentru gloata totdeauna gata numai sa ia prada:
„Cu-ai lor ochi ei sa priveasca, insa ochii sa nu vada!“ Isa. 6, lo, n
§i pe drept in totul zise pentru inima lor cruda: Ier. 5,21
„Cu urechea lor s-asculte, dar urechea sa n-auda!“ Mat. 13,13— 14
Oare n-a avut §tiin|a Duhul Domnului Preasfint, Ez. 12, 2
Cind prin Proorocii vremii a grait. a§a cuvint?!

415
 NEBUNIA LUI SATAN

Cind i§i vede adunata toata oastea lui ce-a§teapta,

D e pe tron sa se rosteasca Judecata cea mai dreapta,
Lucifer-Satana, iata ce socoata-n sine face,
Vrind ca Domnului sa-I strice sfinta §i dorita-I pace:
„ln sfir§it sosit-a ceasul, zice el, zalud mereu,
Ca, din Tronul Lui acuma sa-L rastom pe Dumnezeu!
tn sfirgit, fl am in mina, caci n-avut-am niciodata
Ca acum a m ea o§tire toata-n faja-mi adunata;
Sint acum destul de tare ca pe Tronu-I sa ma sui, In. 12, si
Caci imparajia lumii este-a mea, nu este-a Lui!... II Cor. 4,4

Si Satan, in visu-i fulger, §i-n dorin^a lui vicleana

Ce-n adincu-i nu dureaza decit un clipit de geana,
V ede cum ar fi sa fie implinit aievea visul,
Ca: el „Dumnezeu“ s-ajunga, stapinind intreg abisul;
Vrerea lui toji s-o-mplineasca, sa-i asculte toji cuvintul,
§i sa tremure-naintea-i Cerurile §i pamintul!...

Nebunia lui acum e pe culmea cea mai nalta,

Fiindca el i§i vede visul ca aievea viu cum salta:
Sub privirea lui smintita, o§tile ii par sa fiarba,
Q ta-n numar nu s-arata nici ca frunza, nici ca iarba!

El le-aude-n piept cum batu-i inimile viforoase

De§i o§tile n-au carne, §i nici singe §i nici oase!
Niciodata o§ti pe lume, sub vapaia nimanui,
N-ar mai fi-n asalt sa zboare, sub miinii ca oastea lui!...

Ochii tuturor sint flacari... gurile sint numai spume...

Dinjii vor mereu sa mu§te; miinile sa tot sugrume...
Top in totul sint asemeni unui uria§ cazan
Care-ar fierbe-nchis, sub focul me§terului lor Satan!

416
A t fi plin de biruinp in vilvoarea lui fierbinte...
Cine-i mai opre§te gura sa racneasca: „Tnainte“?!

Vijelii in pragul iernii n-ar fi stat nicicind sa poarte,

Cu suflarefr lor mai aprig frunze ve§tede §i moarte,
Prectfm vijelia urii fiecarei inimi plma
Ar fi-n o§tile Satanei, spre Cetatea de lumina!...

Numai in citeva clipe, o§tile — puhoi turbate,

I s-ar arunca pe creasta zidurilor de Cetate
Si-ar fi-n tot cum se revarsa apele ce-§i tree hotarul,
Inecind tot ce-au in cale, cind se rupe stravilarul!

A§a chib'zuie Satana-Lucifer sub cruntu-i foe,

Dar nu §tie nici el singur, de ce inca sta pe loc...

Porple Cetapi de-aur, larg deschise-n cit e zare,

Nu mai au in stralucire, cu nimic asemanare,
Caci luminii ce-o revarsa din Cereasca lor lumina,
Nici o alta stralucire nu mai poate piept sa-i ppa,
Chiar de stringe-§i-ar isvorul de lumina §i de foe
Toate stelele-n de-olalta §i top sorii la un loc! A p o c. 21, 2

§i la Tronul Judecajii se deschide-acum o carte: ApOC. 5, 1— 13

Dreppi toti au drept la via|a, pacato§ii, drept la moarte...

in clipita care vine, Prea-Neprihanita Gura, Gal. 2,6

Glas ridica spre osinda dreapta fara de masura, Isa. 1, 3,4
Caci acel; care graiegte, Cel de multa mila Damic, Ier. 32,19
Faja omului n-o cata, nu-I Judecator mitamic, Rom. 2, u
lov. 34,19
§i osinda-I, cum §i plata pentru cele ce le §tie, Ps. 9, 7,8
El le da la fiecare pe dreptate §i vecie: Fapt. 17,3i
Ducep-va de la Mine, blestemaplor, cd iata,
Incdrcap cu far-delegea v-am gasii la judecatd!
Duce-p-va-n focul ve§nic, voua tuturor va spui,
Focul pregatit Satanei cum §i ingerilor lui,
Caci flamind am fost, §i-asemeni insetat am fost adinc, Mat. 25,43
Dar sa beau nu Mi-ap dat vreunul, nici Mi-ap dat ca sa maninc!
Caci strain am fost in lume §i gol fost-am pe pamint,
Dar nu M-ap primit §i-asemeni nu Mi-ap dat sa-mbrac vestmint;
Caci bolnav §i-n temnip fost-am, dar voi inimi prea haine,
Nu M-ap cautat, §i-n temnip nu venit-ap pe la Mine!"

417
Duceji-va de la Mine, blestemajilor, ca iata,
!ncarca|i cu fa” de-legea v-am gasit la judecata! (pagina 417)

418
Auzind aceste zise, Lucifer, ca scos din minte,
Crunt racnegte «a o fiara spre o§tirea-i: „lnainte“!

La porunca lui, deodata, ca primind §i-n duh puteri, Ez3^7—IT, 16-231,

Oastea sare sa-mplineasca ale diavolului vreri, 39,1—8,17—21
Aruncindu-se navalnic, cu satan mereu in minji, Ioil.3,2; 12—15
Sa patrunda oastea neagra in Cetatea celor Sfinji, A m . 8,9
Dar Iisus, curmind rabdarea hotarita pin-acum, A pxJ,i2-if, 20,9
Cu naprasnic foe din Ceruri mintuiegte-al ei sudumL Ez. 31, 1—18

A poi sufletele toate ale-acestei ogti nebune, Isall,r,27^;34yt5

Cum pom egte vintul toamna frunze vegtede s-adune, Ez. 39,2—8,11
Vrerea Domnului le-aduna intr-o clipa la un loc II Tes. 1, 7—10
§i, cu diavolii, le-arunca toate-n iezerul de foe, Mat. 13,42
U nde prind cumplit sa arda fiecare, torja vie, Luc. 17,26—30
Pina se vor stinge toate pentru-a vecilor vecie! Mat. 13,24—30,43

Acum Lucifer-Satana, §i cetagii lui fogti ingeri, A p O C .19,20,2Q

Cu Iisus luptind, cunoscu-§i cea mai neagra dintre-nfringeri, 10; 9 ,is ; 28,2,3
Caci ei cad pentru vecie, fulgera|i cu foe din Cer,
Ca sa piara cu cei care pentru vegnicie pier, Iuda. 1,6
Implinindu-se cuvintul celui ce, sub Cer, umil,
Prooroc a fost in lume gi se chiama Iezechil,
Prooroc a carui gura adevar a spus mereu,
Caci prin el, din slava-I nalta, glasuit-a Dumnezeu:
„... Foe va izbueni din tine, gi cenuga te voi face
Sub privirea tuturora, stricatorule de pace“! II Pet. 1,19—21
Toji cei ce te cunoscut-au, ingroziji de-al tau osind, Am. 3, 7
fji privesc acum sfirgitul, ca nu vei mai fi nicicind! Apoc. l, 1,2
§i deasemeni se-mplinegte ceea ce-n Scriptura scrie, Ez. 28,18
Tot de Dumnezeu gr&ite, Proorocul Isaie: Obad. l, 10
„Regii gi-imparajii lumii toji, da, toji, intr-un cuvint,
Odihnescu-se cu cinste, fiecare-ntr-un mormint,
Dar tu, aruncat departe fi-vei de mormintul tau,
Ca un stirv in putrezire greu, mirositor, duh rau!
Cei macelariji de sabii iji vor fi coperamintul,
Ca tu Ji-ai ucis poporul gi-ai fost pustiit pamintul!
Mlagtina te vei preface gi culcug pentru arid, Isa. 14,18—21,23
Sa nu te mai scoli vreodata gi pamintul sa Mi-1 strici!...

§i-mplinegte-se cuvintul Ziditorului, din Rai,

Catre garpe gi fem eie, cind rostit-o Sfintul Grai:

419
„Ea zdrobi-va-Jie capul, sub calciiu-i sa ramii, Gen. 3, is
Iar tu, cu venin de moarte, vei impunge-al ei calcii!“

(Pentru ca Iisus HRISTOSUL ca Mintuitor anume,

Pe „Balaur sa-1 zdrobeasca, prin femeie vine-n lume!)
Cu aeeasta, Biruinja lui Iisus e-acum deplina:
iN T U N E R IC U L D E C IPIE R E sub izvorul de LUMINA!
Astfel, lupta cu trufie izvorind prin cel infrint, Isa. 14,13,14
A-nceput in Cer, ascunsa, §i sfirgegte pe pamint...
Ura piere pe vecie cu izvoru-i, astadata, m LUC. 13, 2 7
§i pamintul va cunoa§te PACEA-n veci neclatinata! Fapt. 17,3i
Ez. 39, 17—20
Dan. 7,26

VTAJA VE§NICA

In Cetatea in care drepjii stau cu Ziditorul-Faur, T&sMp—ia, 25?-#,

Top alegii se desfata, parca poleiji cu aiir...
Fa^a tuluror straluce de cuviogie sfinta... Zah. 11,2
Mingliogi zefiri adie §i Cetatea-ntreaga cinta... Apoc. 21,10

Zidurile ei, precum e §i-n ,,Apoealipsa"‘ scris, ApGC. 21, 1 1 ,1 8

Stralucesc §i-ncinta ochiul, fiind toate de Iaspis!
Temeliile pe care cinta Vegnica Cetate,
Sint durate-n intregime doar din pietre nestemate;
Astfel, au comori in ele, maestrit legate-n §ir:
Iaspe, hrisolit, smaralde, halchedoniu §i safir,
Hrisopras, iachint, §i sardiu, rasfringind potop de raze,
Sardonix §i ametiste, §i beriluri §i topaze, Apoc. 2144,19,20
Douasprezece la numar pietrele-i fund anume, Mat. 16, is, i9
§i pe fiecare piatra, al Apostolilor nume!...

Porjile-i, ciji §i Apostoli, stralucesc §i, fiecare,

Fara-nchidere vre-odata, un intreg Margaritar e! Isa. 60, ii) 35,io
Ulijele-i sint de aur, §i, privind a lor pavele, ApOC. 21,25
Cei nemuritori vad pururi Cerul oglmdit in ele!* A p o c. 21, 12, 21

* Isa. 49 9\ Luc. 13 2T, Eel. 3 it , 1213—14) Fap. 173i\ Mt A i) Iuda 1 6) Ape. 20

io) 2Tim. 4i) Ps .6 s; 369,20,22) Ez. 39 17—20) Dan.7 26.

420
Dar aievea-n marejia totului Cetajii Sfinte
Nu-i niraic in injelesul pamintegtilor cuvinte:
Zidurile-i au-naljime ce nimic n-o poate-ntrece,
Totugi, dintre-alegii Viejii, §i-un copil prin ele trece!

Aurul nu e metalic, ci un aur mult mai rar,

lar Margaritarul este altfel de MargaritarL.

Nestem; tele Cetajii — temelie a§ezate,

N-au nici o aserpaare cu-ale lumii nestemate:
Pieritoare fiind cele ce-imparajii-au stat sa poarte,
Nestem atele Cetajii nu mai pot cunoa§te moarte!
a

Larg deschis e totdeauna fiecare cadru-al porjii, Apoc. 21, 27

Dar prin el tree numai viii, neputind sa treaca „morJii“! Is. 35,8—10
Templu nu este-n Cetatea de sub Cerul fara nor,
Fiindca Tatal-Fiul-Duhul e-n veci Templul tuturor! Apoc. 21, 22

lata dar mult a§teptata de Avraam Cetate mare,

Careia el i-a zis „Cetatea cea cu temelie tare,
§i al carei Mare Me§ter Ziditor, cu brajul greu, Apoc. 3 , 12
§i putere f^ra margini, este Insugi Dumnezeu!“ Evr. 11,20

Ci Iisus acum, Lumina cu fara sfTr§it izvoare,

Soare tuturora este, nemaifiind vechiul soare,
§i prin El, lumina vie, izvorfnd din ve§nicie,
Numai ziua e de-a pururi, noapte nemaistind sa fie,
Pentru ca §tiutul soare este-acum un biet pigmeu, Isa. 60, 19, 20
Potopit de stralumina Chipului lui Dumnezeu! Apoc. 21,23; 22,5

Fir de iarba, pom §i floare, roade pentru toji drumejii,

El le cre§te, El le coace, El fiind Izvorul Viejii!

Stelele-au pierit deasemeni §i-a pierit din hau §i luna,

Vechiul Cer, cum spus-a Domnul. strins fiind pe totdeauna,
§i-un Cer nou facut-a-n locu-i, Cer cum n-a mai fost la fel:
Tot, eterna aurora, fara nici un nor pe el! Apoc. 21,1
Isa. 65,17
Bucuria fiecarui ne§tirbita e mereu,
Nici mai mica, nici mai mare, de la OM la Dumnezeu; Isa.65,18,19; 35,io
Q ta are ve§nicia-n toata clipa sorbi sau bei, Apoc.7,IT, 21,4
Caci in toata ve§nicia-i nesfirgit izvorul ei!

421
Timpul a-ncetat sa-gi toarca pe uitatul fus fuiorul;
Nu mai este nici trecutul, nu mai e nici viitorul,
Aminduror vre-o socoata aid nimeni nu mai pne,
Ca nimica nu mai trece §i nimica nu mai vine]

Cite sufletul desfata, toate cite pot sa fie,

In prezent ai, §i prezentul este-ntreaga ve§nicie!
§i, deci timpul, scos din viaja fara griji, fara dureri,
Nu mai e nici „azi“ nici „miine“, precum nu mai e nici „ii 5

§i-astfel, cite-or fi dorite in nemaisfirgita Viaja,

Spre de-a pururi bucurie, toate sint mereu de faja!

Nu mai vine nici o toamna, nu mai vine nici o iama,

Sa mai cada frunze moarte §i omaturi sa mai ceama,
Ci-i deapururi primavara, caci pamintului, Cuvintul...
I-a dat axa din-nainte de-a fi potopit pamintul,
§i-acum tot e-n iarba verde cu nespus potop de flori...
„Pomul Viepi“ roade-ntinde fiilor Nemuritori,
Sa manince totdeauna cu top fngerii gi Sfinpi,
Dar mincindu-le cu Duhul, nu mincindu-le cu dinpi, LUC. 12, 37
Plin de har fund tot rodul, izvorind belgug mereu,
Dintre cele gapte duhuri cite are Dumnezeu,
Fiindca nimeni nu mai este rob stomacului in Rai, Apoc. 18,22 2 2 ,2
§i nimic, spre-a fi ferice, nu mai simp aici ca n -a i!» Ez. 47,12

In Ierusalimul vegnic, tuturora totul place,

Caci „Ierusalism“, in sine, talmacit, e: loc de pace,
Iar acei ce vad Lumina Dumnezeului Trei Feje,
Au mereu ceva sa vada, au mereu ceva sa-nvefe.
Fiindca ochiul fiecarui gi urechea fiecui,
Aud glasul Celui vegnic, vad Straluminarea Lui, Mat. 5, s, 8
Nesecat Izvor din care fericipi pururi sorb,
Far-a mai putea sa fie nici un surd gi nici un orb, Apcc.7,9-^ 7; 22^2
§i minuni atit de multe gi de mari le stau nainte, Dan. 7 , 2 7
D e vre-un ochi nemaivazute, nemaispuse prin cuvinte, II Tim. 4,8
Incit lumea paminteana, cu-al ei vaz de le-ar culege, Isa. 35,3—io
Nu le-ar gti nici a graire, n-ar gti nici a le-njelege!

Nu mai zice-se „credinja“ fa|a de Cerescul Tata, ler. 31,34

Caci in lumea vegniciei, Dumnezeu mereu s-arata, Hab. 2,14
Top slavesc a Lui Trei-Feje gi cu neclintit temei,
IL iubesc pe „Cel ce este“. Trei intr-Unul, Unu-n Trei,

422
Tatal far-asemanare, Carui nu mai ai ce-I cere, EX. 33, 18,23
Aratindu-se-n tot locul, insa nu Chip, ci Putere Isa. 33, 17— 21

Pentru ca fiind in Sine un mister de nepatruns,

El ramine-n ve§nicia-ve§niciilor ascuns.
§i, din ciji etem viaza in tot nesfirgit vazduhul,
Chipul Tatalui nu vazu-L decit Fiul §i cu Duhul.
§i cu cit desavir§irea-I duhul tuturor cuprinde,
Cu atit mai mult iubirea pentru El li-se aprinde,
Toji simjind ca fericire mai nalta alta nu-i, Isa. 35, 5 — 10
El fiind a lor iubire, ei fiind iubirea Lui! Ier.32 , 3 7 — t i

Cine deci ar fi sa vree bucurie mai Inalta,

D ecit viejuind intr-una cu Apostolii de-olalta?
Pe ce alta bucurie, §i-ar putea da bucuria,
Parta§ie-avind cu David, ticluind cu Isaia?

Spre ce alta biruinja, cei ce nu mai §tiu de plingeri,

Ar mai tinde, stind alaturi miilor de mii de Ingeri? Apoc. 5, u
Cam ce slava mai inalta, sub puterile Treimii,
Ar dori Adam, cind este una-n veci cu Heruvimii?

Nemaiavind trup de tinda totdeauna cazatoare,

Toji ale§ii nemuririi pot ca Ingerii sa zboare,
O clipita durind zborul, ca sa poata sa strabata,
Haul pina unde arde steaua cea mai departata,
§i ei pot sa vada astfel mii de lumi cum in vecie,
Ochiul n-a visai sa vada, mintea n-a gindit sa fie! I Cor. 2,9
Iar cu pamintear^a limba de-ar vorbi ei despre-acele Isa. 64, 4
Mii de lumi cite mai are Dumnezeu in a Lui stele,
Ei n-ar mai gasi cuvinte cu-nalpme-atit de mare
Sa cuprinda cele-nalte ale lumilor stelare!...

Caci fiori §i idealuri §i ^ndiri cu totul alte,

Nemai cunoscute-n lume §i ne-nchipuit de-nalte,
Au acum ale§ii Viejii in Edenul lor sa poarte
In nemarginirea toata, f/>a lacrima, nici moarte! Apoc. 21, 4

Nu se mai vad plete albe, nici imbatrinite feje,

Ci to^i bucura-se-ntr-una de eterna tinereje;
Top aid vorbesc o limba ca nici una pe pamint,
Dar aceasta limba sfinta nu-i graita prin cuvint,

423
Ci graita sau cintata prin vibrapi care suna
Cum pamintul niciodata n-avu limba sa ne spuna,
Sunetele fiind astfel literele limbii sfrnte,
Ca §i cele cunoscute pamintegtilor cuvinte.
Iar a ve§niciei limba, top o §tiu fara s-o-nveje,
Dar, ca pe pamint, ea n-are vre-un cuvint in doua feje, Sof. 3 ,13
§i vibrapile-i toate, cu fara de seaman viersul,
Se revarsa-n Simfonia care-o cinta Universul!...

Firea-ntreaga-i potopita de miresme dulci de floare;

Pretutindeni se-ngina cinturi de privighetoare;
Verdele desfata ochiul celor din stramogi-Adam,
Nu mai moare nici o floare, nu se mai usuca-un ram,
Toate numai viaja poarta, toate rid §i toate cinta,
Caci, sub biruinja Viepi, a cazut gi Moartea-nfrinta! Isa. 25,8

Fiind deci, precum Scriptura adevar graiegte-foarte,

Fiecare-n drept sa-ntrebe: „Unde-p este boldul, moarte?“
§i de-asem enea sa-ntrebe cei cu vegnica fimja:
„Iadule plin de putere, unde-p este biruin$a?...“ Os. 13,14

A pele sint toate limpezi gi nimic nu mai ascund;

Ca prin sticla vezi in ele pretutindeni, pina-n fund, Ez. 32,14
Iar pe-ntinsele lor maluri sta prundig de pietre scumpe
Pe cari-nimeni nu le-aduna, precum nimeni flori nu rumpe..

Codrii, cringurile toate, potopite-s de lumina

Care parca izvoragte dintru fie-ce tulpina;
Umbra nu mai e nici-unde, ffindca Dumnezeu e Scare,
§i-n tot locul, iarba verde ip intinde-a ei covoare...

Pasarile cintatoare, cu-a lor neamuri fara umar,

Netemindu-se de nimeni, p-s-ageaza blind pe umar,
Yin sa-p ciuguie din palma, apa beau din pumnul tau,
Ca, din cele «e-au fost rele, nu mai este niciun rau... Isa. 29,18—21

Nici jivinile din codrii nu mai sint nigte jivine,

Ci sint blinde gi-ntre oameni fie-ce jivina vine;
Astfel pop vedea ca gerpii vin din cringuri gi din lunci
§i top ar putea sa fie mingiiap pin-gi de prunci!

Prin livezi cu dulce iarba, cu blindeje tot la fel,

Lupii mai de mult hraparep, vin sa pasca linga miell

.424
Tigrul, care-n alte vremuri sta pe toji sa-i infioare,
Asta data ca un ff ate doarme printre caprioare
Leul, ce-n trecute veacuri §tia turme sa jupoaie,
Vine fainic printre oameni §i s-adapa linga oaie! Isa. 65, 25

Vipere, oririne poate sa le ia pe git inele,

Ca nici una nu raai mu§ca, nici mai an venin in ele! Isa. 11, 6~8

In sfir§it nici o jivina rea sa fie nu mai §tie:

Din toji coljii lor de flare, nici un colj nu mai sfi§ieS
Nici o pasare rapace nu mai sta acum sa cada
Cu-a ei ghiara nemiloasa peste vre-o dorita prada! Isa. 11, $>; 35,9

D e la Om pin-la jivina, daruiji cu fire blinda, E z34^3,2 4 -$ lj4

Cu dorinji §i ginduri rele, nimeni nu mai sta la pinda, I Pet. 2,24,25
Ci oricare vietate: om §i tigru, lup §i leu, In. 10, u —16
Toji asculta-acum de legea vrerilor lui Dumnezeu; Ier. 31,34
T o|i lui Dumnezeu se-nchina, fiecare-n al sau fel, Hab. 2, u
Toji cunosc a Lui lumina §i-L slavesc in veci pe El! Evr. 8, u

Mai pre-nchipuind acestea in gradire mai inalta:

Crucii, neamurile toate sa se-nchine laolata!

Astfel ridicind spre Domnul glasul din Cetatea SQnta,

A ibe cetele de Ingeri §i cei drepji in coruri cinta: Isa. 51,j; 35,n?
„fn de-a puparea marire Dumnezeului Preasfintul,
Caruia ii sint supuse Cerurile §i pamintul! A poe.5 ,12 ,13 ;
Aleluia! Aleluia!, -cinta glasul fiecui 14,5; 19,7—6
§i rasuna pina-n Ceruri:,Aleluia!... Slava Lui!...“

Q, dar Dumnezeu sa-mi ierte rtvna de-a fl vrut sa spui,

Cam ce marejii El are pentru OM in Raiul Lui!
§tiu ca nu va fi-n masura niciodata-al lumii grai
Sa cuprinda stralucirea celor ce se vad in Rai,
lar etST, cite-am spus in versu-mi, e ca §i cum, spre masura,
In ocean muind un deget, am saltat o picatura!

§i iertare mai cer Doamne, pentru c-am aflat cu cale:

Din gr&dina-mi fieri sa-ngeaman Adevarurilor Tale...
Dar grSdinii m ele stratul, Doamne, Tu i-ai fost udat,
§i deci: dintru ale Tale, ale Tale eu Ji-am dat...

425
§tiu, ca, soarelui Tau, nu sta-n puterea nimanui
Sa-i adauge-alte raze peste cele ale lui;
Nici voi crede ca spoTit-am al „Cuvintului“ tezaur,
Faurindu-i patrafire cu de lut in versu-mi aur.
Insa oamenii sint oameni: mai la inima le-a mers
Totodeauna sa citeasca gindurile puse-n vers;
§i Tu, Doam ne, §tii aceasta mai naintea mea ca eu,
Taina versului am prins-o de la Viul-DumnezeuL.
Deci, nu sa-i in§el, ci vrut-am: mai la inima sa poarte
Adevarurile Tale ce-nviaza morji din moarte...
Caci „Cuvintul“ le-a spus toate lumii de pe tot pamintul
Spre-a-i da Viaja fara Moarte, Dumnezeu fiind „Cuvintul“! In. l, 1

CUVtNTUL

Au ma va ierta „Cuvintul“, ca eu: viermele din tina,

U n graunte de-ntuneric sub Cereasca Lui Lumina,
Sau atom din ce e noapte, ca smintit imi iau avintul
Sa-n§ir vorbele-mi neroade despre Cel ce e Cuvintul?...

Ma cutremura doar glndul ca pacatul e prea mare

§i ca de la „Iertatorul“ n-a§ putea primi iertare...
D eci, cuvintele-mi nu fi-mi-ar a-ndrasnire sa le spui,
D e n-ar fi: un „Imn de Slava‘‘ pentru „MareJia Lui“.

Ma afund acum cu gindul la-nceput, in noaptea-adinca

Pe cind sub etem a-I slava nu era nimica inca,
§i cind Cerul §i pamintul, sorii, stelele §i luna
Din adincul nefiinjii le-a scos una-cite una... Isa. 40, 26

O, cum va fi fost, in noaptea nesfir§itului tot ha? i,

Rasunat atunci prin larguri Preaputernic glasul Sau?...
Cu ce sa-I asemeni glasul, spre-njelesul nostru-oameni,
Q nd din cite §tie omul, nu-i nimica sa-L asameni?... Isa. 40, 25

Tunetul ar fi sa fie o neputincioasa gura,

Tuturor spre-a glasuire pe-a „Cuvintului“ masura,
§i aseaman daca n-are cu-ale Cerului „Cuvintul“,
Cum asamana-I-am glasul celor una cu pamintul?

426
Dar ce zic? Lui nu cuvine I-au fost trebuit, -ca toate
Cele ce-a vroit sa faca, din nimica a le scoate;
El doar a grait cuvinte, §i-auzindu-le pre ele, Isa. 48 ,
Au ie§it din nefiinja: §i pamint §i sori, §i stele...

§i-n nemarginitul haos §i-au luat etemul mers,

Stea de stea Iegindu-§i mersul, Univers de Univers,
Toate strabatind In spajiu pururi neschimbata cale,
Prin respirul §i aspirul sau suflarea gurii Sale
Dintru care se nasc toate, -mii de ani trecind in §ir,
Intre ceea ce-i respirul §i urmarea lui, aspir,
§i-n milenii, sori §i stele prin vazduhuri dau ocol,
Far-ca vre-una dintre ele sa se prabu§easca-n gol!

Pe loc nu stau'nici o clipa, ci alearga-n spajiu toate,

Invirtindu-se-mprej uru-§i, toate rotitoare roate,
Dar nici una dintre ele, de §i toate bi-polare,
Ne urmindu-§i invirtirea, osie nici una n-are...

In a haului paragini stind pe-ai golurilor umeri,

Cu „§tiinja“ lumii toata, nu e chip ca sa le numeri,
Fiind ele miriade: ro§ii, galbene, albastre,
Praf in nesfir§itu3 haos, oamenii zicind lor „astre“!...

Amejegte biata minte ori-de cite ori ea vrea

Sa cunoasca departarea de la stea la alta stea.
O nimica-i „Telescopul“ uria§ cu-a lui oglinda,
§i prea mici sint spre socoata numerii, sa le cuprindal
De milenii fiecare in „orbita“ ei, statomic,
Pina la secunda toate, ca rotija din ceasomic,
Merge-§i drumul plutitoare doar pe-al haurilor val,
Fiind toate-nmanunchiate Omicului Sideral,
Ca §i cind, spre-a se-nvirtire in abisurile-adinci,
I§i au osia lor toate prinsa-n uria§e stinci,
§i-acest ornic ce-n milenii nu vrea mersul sa-§i abata,
Ziditorul tuturora nu-1 intoarce niciodataf
Nu-i un Univers ce mersul prin nemarginitu-albastru
§i-l rote§te imprejurul imparatului sau-astru,
Ci sint mii de universuri, fera sa gre§esc cind spui, ‘
Fiecare-n invirtirea-i inhorindu-§i astrul lui,
Insa miile-n mi§care Universuri, toate roate,
Graviteaza-n jurul Celui Care le-a zidit pe toate...

427
Au din ce-a zidit „Cuvintul“ miriadele-I de stele,
Care-n mii de Universuri, poarta mii de lumi pe ele,
§i la fel ca §i pamintul plutitoare stind sub Cer,
Vor avea-n a lor paminturi: aur §i argint §i fier;
Mari „comori“ la oameni scumpe, §i de can n-om §ti nicicind,
Daca §i ei, noua-asemeni, nu s-or mai fi saturind?...

Sa ne daruiasca noua, au de unde Sfintul Faur,

A luat dar: nestemate §i argint §i fier §i aur,
Cind aceastea-n haul nopjii nefiinjii insa§i Sri,
La-nceput nu-§i aveau locul §i fiinja nicairi,
De s-a fost umplut cu toate scoarja tristului lut sferic, ler. 27,5
Qte-a vrut „Cuvintul“ scoate din adincul intuneric?... Ps. 146, 6
Col. 1, 16
Oare, cele „§ase zile“ in care „Dumnezeu- Cuvintul“
A facut dup-a Lui vrere Cerurile §i pamintul,
Fost-au zile dupa soare, sau milenii stind sa treaca,
Ba chiar miliarde anii, pin-ce toate sa le faca,
Pentru Ziditorul lumii, ziua lumii pamintene
Mai pujin fund in sine decit un clipit de gene,
Iar o mie de ani, lumii nesflr§it lanj de dureri,
Inaintea Lui, trecuta stind ca ziua cea de ieri?... Ps. 89, 4

Taina-adincaL. Dar „Cuvintul“ le-a putut pe toate scoate,

Din nimicul ce-avea-n hauri mai nainte decit toate; Isa. 48, 13,16
Si le-a fost facut pe toate prin legi tari in a§a fel,
Incit nimeni nu mai poate sa le schimbe decit El!
Cum spre pilda, printre oameni, cu puterea Lui de sus,
„Dumnezeu“ vrind sa se-arate, le-a schimbat numai IisusL.

La-nceput, un strop de ceaja, fiecare viitoare,

Stea-lucefar in adincuri sau de via|a damic soare
A purees prin vrerea Sfinta, intii sie§i imprejur,
Mic virtej sa se roteasca prin adincuri de azur...

Pe masura ce-nvirtirea se facea, rotunda masa,

Roata se fa c e a mai mare, ceaja se facea mai deasa;
Devenea un glob de aburL.alerga mereu mai iute,
tnvirtindu-1 §i plutindu-1 miini §i aripi nevazute...

In cit timp, nu §tie nimeni, dar gonind fara repaos,

Fiecare glob in urma cre§te uria§ in haos,

428
§i cu eft fara masura peste ei tot vremea trece,
La-nceput fierbinji fn total, li-se face lutul rece...
fnsa cum in el se-ncheaga: piatra, fierul §i pamintul,
Aurul precum §i-argintul, §tie numai El: „Cuyintur,
Caci vazduhurile-I toate, cit de nesfir§ite-s ele,
Le-a umplut pentru vecie cu luceferi, son §i stele,
Peste-a caror faja Tatal aplecindu-gi Sfinta Faja,
Din Izvorul-I ce nu seaca, a tumat fiori de viaja!...

Iata-ntre pianete astfel, linga ele un biet pui,

§i pamintul nostru-n spajiu viejuind din Mila Lui...
lar eu, firul de Jarina, vietate de nimic,
Prosternlnd u-ma-naintea-I, tind spre El sa ma ridic,
§i-n marirea-I necuprinsa sa mi-L oglindeasca versul,
Precum boaba cea de roua, oglindefte Universul!...

Plina mi-e de El faptura §i Jarina rm-o-nfioara

Ori de cite ori „Cuvintul“ in adincul men coboara...
Glasul Lui rasuna-n mine §1 strain o clipa nu mi-i,
Ca-L cunosc in marejia-l chiar de la-nceputul lumiiL.

In Adame ram ca singe, cind Dumnezeiescul grai,

Pe Adam ca §i pe mine ne- a fost alungat din Rai..
§i-auzit-am eu, in taina, risul lui Satan, salbatec,
Cind ie§eam din Rai, afara, ar§i de-al plinsului jaratec... Gen. 4, 1

O, ce para ma strabate, caci aud §i-acum „Cuvintul“

„Blestemat in veci sa fie din pricina ta pamintul!...
Trudnic sa te pled asupra-i, in sudori scaldindu-Ji fa|a,
§i din iarba ce va cre§te, sa-p iei hrana toata viaja!

Greu pamintul pentru tine jitnijele-i sa-§i deschida

§i adeseori ogorul sa-|i dea spini §i palamida!...
In osirdii totdeauna trebuita viejii piine
Tu, din mii §i mii de spice s-o aduni de azi pe miine,
Pina ce fuiorul viejii cita vei avea s-o toarce, Gen. 3, 1 7 — 19
Cind, pamint fund zidirea-Ji, in pamint te vei intoarce!...

O, ce hohot ne-a fost plinsul §i ce lacrima fierbinte,

Plins-am cind ne-ai dat afara, „Dumnezeule-Cjvinte“L.
§i plingea cu noi §i Eva, de credeam ca se destrama,
§i i-am plins de mila insumi, caci imi devenise mama!...

429
Vitreg ne-a primit pamintul, cu blestemul Tau temei,
§i, cei doi goniji de Tine, s-au facut in urma trei...
Apoi patru, gi... pe-o lunca, eu, cu sufletul pismag,
Indemnat de acela§i §arpe, sint rntiiul ucigag,
Caci am omorit pe Abel, fratele meu blind oier,
Fiindca numai pe-a lui jertfa, coborit-ai foe din Cer,
Mistuind-o-ntr-o clipita, in cenuga prefacuta,
Pe cind jertfa-mi n-ai atins-o, fiind Jie neplacuta! Gen. 4 , 3— 8

M-a cuprins apoi o spaima ce gi astazi ma strabate,

Auzindu-Ji mereu glasul: „IJnde este blindu-Ji frate?,.. Gen. 4, 9
Blestemat sa fii acuma, parasind acest ogor,
Care gura §i-a deschis-o singeiui de fraJior!...“ Gen. 4, io, u

Fugarit ca o jivina de „Cuvintur5Tau de foe,

M-a-nghiJit o, jale lunga, hohotind din loc in loc,
Far-o clipa de odihna, inima-mi stind a se fringe,
Pururea mustrat de glasu-Ji gi de-al fratelui meu singe.
Dar durerea mea se curma... Greu pamint imi sta pe gura,
§i se face noapte neagra peste mine, gi-n Scriptura. Gen. 4 , 12—14

Cine m-a trezit din moarte?... Din adincul carei mile

Mi-s-au dat atitea turme: oi gi capre gi camile?...
Fericirea-ntre toji viii m-a-mbracat cu-a-ei vestminte,
Ca-al meu singe acum il poarta IOV, bogatul Car$ii sfinte.
In el insugi, ca faptura, inotind in fericire,
Nu ca „euri“ fiind una, ci ca omeneasca fire.

Din ce tainice izvoare curge-n casa-mi aur greu,

Cine mi-1 trimite-ntr-una? Unul singur; Dumnezeu!
lata, gi eu, tuturora, numele slavit i-L spui,
§i mi-e inima cit munjii, facind numai vrerea Lui! IOV. 1, 1— 3
Dar... cind zarile deasupra le vad ochi-mi mai senine,

Din minia caror Ceruri cade trasnetul pe mine?...

Ca-ntr-o zi pierd toate cele ce ma fericea-ntre vii,
§i-n aceeagi zi daji morjii sint cei gapte-ai mei copii!... lov. 1, 13—19
Apoi lepra-mi umple trupul... Patul meu e pe gunoaie,
§i cu cioburi imi tot scarpin pielea plina de puroaie... lov. 2, 7,8
Top cei ce-mi erau prieteni: frajii, rudele, nevasta,
Fug acum scirbjiji de mine ca de-un stirv in lumea asta! IOV. 2, 9,10

430
Numai calul meu „Ai§u“, credincios adfnc ortac,
Nu s-ar departa o clipa de gunoiu-n care zac....

Lacrimile-mi umplu ochii... §i cu ei inlacramaji,

Catre Cer inalj suspinu-mi: „Doamne, pentru ce ma bap?
Plin de mila toata viaja au n-am mers pe dreapta cale?
Vaduva n-am ajutat-o?... Nu plinit-am ale Tale?...

Au inchisa mi-a stat mina spre cei goi ciji au fost ei?
Nu i-am incalzit cu lina tunsa de pe mieii mei?
Oare soarele §i luna le-am slavit vreodata eu?
N-am grait intotdeauna ca doar Tu mi-e§ti Dumnezeu?...
Au nu mi-am deschis eu u§a la drumeji in fapt de seara?...
Am lasat cindva strainul sa petreaca noaptea-afara?... Io v 3 1 ^ 6 —22,352^32

Dar spre Cer graind eu, iata ca grairea gurii mele

Mi-o sugruma Ceru-ndata, stingind: soare, luna, stele...
Pacura nu e mai neagra decit fiecare nor,
§i-acum fulgere grozave ies din cremenele lor!
Ele scriu in lungi zigzaguri pina-n marginele toate,
Ceea ce ca sa citeasca nici un injelept nu poate!

Vijelii din patru laturi au purees cumplit sa vina,

Una alteia-n minie catind parca piept sa-§i jina...
Ca din buciumele toate, ca din mii §i mii de surle,
Vijelia-ngemanata sta miiniile sa-§i urle!
Nici un strigat nu mai poate sa-i intreaca acum masura;
Smulge pomi din racadina §i pe sus ti da de-a dura,
Scoate apele-n risipa dintru matca lor afunda;
Pasarile-n spaima Jipa, cautind sa se ascunda,
Prin pustii s-ascund §acalii, s-ascund hienele de frica;
Pulberile §i nisipul prin vazduhuri le ridica.
Pe sub stinci, de frica morfii, pin-si §erpii-acum se string,
Trasnetele pica-ntr-una, codrii seculari se fring;
Se coboara noapte neagra... Tot mai vajnic urla vintul;
A-nceput parca sa geama, sa se clatine pamintul,
§i-n minia Lui „Cuvintul“, mai presus deci de furtuna,
Se rostogole§te-n larguri §i-n auzul meu rasuna: Iov. 38, 1

KCine-i cel care-ndrasne§te, ne-ntelept, cu vorbele grele,

Intuneric sa a§tearna peste planurile Mele?
Mijlocul acum incinge|i ca vitejii cei mareji Iov. 38, 2, 3
Ca, Eu sa te-ntreb din Ceruri, iar tu, astfel, sa Ma-nveji!:

431
Unde erai tu cind Insumi am mtemeiat pamintul?
Spune, daca-njelepciunea lji ilumina cuvintul!
Daca §tii, deschide-p gura sa-Mi raspunzi cu-al tau cuvint:
Cine-a hotarit masura marginitului pamint?
Sau cine-a pnut, sub soare, daca §tii §i pop sa-mi spui,
Lanpil de masuratoare peste margmile lui?
§i pe ce sint sprijinite temeliile lui, spune
Daca-a minpi tale casa e sala§ de-njelepciune? lov. 38,4—6

Cine cu puteri inalte i-a fost pus, §i cu ce junghi,

Sa-i stea pururi neclintita piaira cea din cap de unghi,
Cind a diminepi stele, cu top ingerii de-olalta, Iov. 38, 7
Cintau imnuri de marire §i de bueurie-nalta? Ps. 117, 22,23

Cine-nchis-a cu porp marea cind, sub legi cu-adinc temei,

Ea s-a aruncat din taina pintecului mamei ei,
Cind vestminte i-am dat norii, ca oricarui nou nascut,
Intunericul §i zorii scutece i-le-am facut;
Qnd i-am hotarit hotarul cu zavoare §i cu porp
§i i-am zis: „A tale ape pin-aici sa p-Ie porp“? lov. 38, 8 —11

Pop sa-Mi spui tu, pe ce cale, din vecie, de departe,

Pretutindenea lumina din lacagul ei se-mparte?
Pe ce cai se sufla ceaja §i pe care cale vintul
De la rasarit alearga cind invaiuie pamintul?... Iov. 38, 24

Cine-i cel care deschide ale ploii siavilare?

Fulgerului §i la tunet, cine le-a croit carare?
Sus pe munp pustii sa ploua §i sa iasa colpil ierbii,
Ca sa aibe de pa§une caprioarele §i cerbii?... lov. 38, 25—27

Are ploaia tata?... Cine zamisle§te, mereu noua,

Peste tot pamintul, noaptea, picaturile de roua?...
Cine na§te promoroaca Cerului, cu alba fa|a?... Iov. 38, 28, 29
Pin-a nu-nghe|a vre-o apa, din al cui sin iese ghiata?...

Lanturile „Goinu|ii‘' ca sa-nozi, cuno§ti tu legi?

Sau a „Raripi“ otgoane ai putea sa le deslegi?
Semnele zodiacale oare tu pe cer le:sui? IOV. 38, 31, 32
Au tu e§ti cel care mina „Ursa Mare“ cu-ai sai pui?...
Pin-la nori, din pieptu-p poate glas de uria§ sa scape,
Ca sa chemi sa te cuprinda a naboiului lor ape?

432
Po$i sa faci tu ca sa fie fulgerele scaparate Apoc. 16,1 1
§i sa-Ji zica ele Jie: lata-ne, stam slugi plecate?...“ lOV. 38, 34, 35

Astfel glasul Tau „Cuvinte“, zis-a, astupind furtuna,

Si-a lui IOV de vierme gura, ai inchis pe totdeauna.
Pricepind cel ce cu lepra vrut-ai trupul sa-i imbraci,
Ca pe toate Tu le darui §i pe toate Tu le faci,
§i-a ramas el omenirii, de rabdare pilda vie,
§i-n credinja-i catre Tatal, neclintit in vegnicieL.

Dupa veacuri, stind in David mai departe-a viejuire,

Eu Ji-am auzit Cuvintul“ §i grait-am in Psaltire:
„Din paraginile tale, scoala suflete al meu,
§i ridica osanale vegnicului Dumnezeu!“

Tu e§ti numai stralucire, Dumnezeul meu Preastint;

Din lumina orbitoare Iji faci pururea vegmint! Ps. 103,1, 2
Cerurile-Ti nesfirgite, ca un cort le desfagori;-
Carul Tau cu roji de flacari 1-ai intruchipat din nori,
Vijeliile Te poarta pe-a lor aripi zburatoare,
§i din apele albastre Ji-ai durat in Cer pridvoare! Ps. 103,5

Pe pamint ai pus hotare apelor gi nu vor trece,

Nici intoarcere n-or face ca pamintul sa-1 inece Ps. 103, 9
Vaile Tu le-ai dat ape, munjilor izvoart line,
Ca din ele sa s-adapte ale codrilor ji\ine Ps. 103,1 0
Pe deasupra lor, ugoare, intre Cer gi-ntre pamint,
Ai pus pasari zburatoare care nu mai lac din cint. Ps. 103, u
Timpurile sa ne-arate, luna-n hauri Tu ai pus,
§i-ai pus soarele ce gtie cind e ceasu-i de apus! Ps. 103,19

Qte iueruri minunate ai zidit, cu-njelepciune,

Nu pot ochii mei sa vada gi nici graiul poate spuneL. Ps. 103, 24
De trei ori marire Jie, Dumnezeul meu Preasfint,
Pentru toate cele cite ai zidit pe-acest pamint!,..“ Ps. 103, 32

In a harfei dulci acorduri, astfel s-a slavit „Cuvintul“,

Sa-L cunoasca, gi-naintea-I sa-ngenunche tot pamintul!

„Dumnezeule-Cuvinte“, cind ma scoli gi cind ma culci,

Pururea rasuna-n mine cintecele harfei dulci,
Peste-a carei strune de-aur lunecat-au ca de foe,
Flacari miinile lui David Imparatul Prooroc,

433
Pe cind sta sa-gi cinte Psalmii ce vibrarea nu §i-o curma,
Invajindu-ne ca Tu e§ti: Cel-dintii gi Cel din urma“, Isa.4l,-r, 43^ 446
Fara de-nceput-nainte de ori-ce-ncepatorie Apoc. 22, n
§i fara sfirgit vreodata dincolo de vegnicie!...
Rug de flacari cat Taborul cre§te-n minte bucuria,
Qnd, in toi de noapte-adinca, trimbijez cu ISAIA:

Cei ce merg prin intuneric, bijbiind fara carare,

Cei cu Jara-n umbra morjii, iata, vad Lumina Mare!...
Caci un prune se nagte noua; Un Fiu noua ni s-a dat,
Cu domnia pe-al Sau umar, §i-L numi-vor: „Minunat“,
„Sfetnic“, „Dumnezeu Putemic“, „Domn al pacii“ cum alt nu-i
§i fara sflrgit cu pace fi-va Imparajia Lui... Isa. 92, 5,6

Drept Judecator El fi-va; la saraci stind soare-n prag;

Pe asupritor va bate cu-al cuvintului toiag;
Neprihana §i credinja vor fi pururi briul Sau,
§i suflarea gurii Sale nimici-va pe cel rau!...“ Isa. 11,4,4

„0 Odrasla rasari-va din a lui Iesi tulpina,

§i-un „Vlastar“ va da, putemic, din adinca-i radacina!
Duhul, Domnului din Ceruri odihni-va-asupra Lui,
Dindu-I daruri fara seaman, cum nu dat-a nimanui!

Nu va hotari din svoana, nici cata-va-nfa|i§are,

§i In temerea de Domnul, fi-va dulcea-I desfatare!

Pe tot sfintu-I munte fi-va nesfirgita, dulce pace,

§i nici un prapad mai fi-va, nici un rau nu vor mai face,
Caci precum acopera-apa fundul marilor mereu,
Tot pamintul din robie smuls potrivnicului rau, Is. 11,4— 5;
Va fi plin de cunogtinja vegnicului Dumnezeu!“ Rom .ll, 36

§i, Lumina Ta „Cuvinte“, strafulgeratoare, iata:

Imi patrunde-adinc In suflet, mai adinc ca niciodata!
Razele-I strabat faptura-mi tot mai tare, tot mai dese,
§i-al tau chip fara de seaman, in adincu-mi se-ntre-jese...

Pe Scripturi Jinindu-mi ochii, genele mereu mi-s ude...

Ochii meu Te vad Iisuse, gi urechea mea Te-aude...
O, de ce-am fost orb atita gi-am fest surd atit de greu,
Pin-sa vad pe „Cel ce este“, pin-s-aud pe Dumnezeu?“... E x. 13, u \

434
De ce-am eautat in aur gi-n argintul stind sa-1 string, Rom. 3 , 1 4
Fericirea astor clipe cind cu El in mine pling?...

Cu ce ar cumparare-ag gi cu cit de greu argint,

Fericirea ce-mi da Glasu-I §i Cuvintu-I, sa nu-L mint?...
Cite mii de milioane pamintegti margaritare,
Trebui-mi-ar, fara totugi ca s-ajung a-cumparare
Un margaritar asemeni §i stralucitor la fel
Cu acelea ce le cumperi fara aur, de la El?... Is. 55,1—2

Cu-ale sale niciodata pieritoare diaamante,

Iata-ma drumej- treime - cu VIRGILIU §i cu DANTE...

Pe-nrricogatoare cale du§i de marea Calauza,

Din Infem strigam spre soare, muritorii sa ne-auza,
A cutremurare strigat lumii, sufletelor mici;
„LasaJi ori§ice speranje, voi cei ce intraji aici“,
Vorbe scrise stind deasupra infricogetoarei porji
Pentru vegnicie inchisa inapoia-atitor morji.

Ma-nfior vazind in juru-mi nepatrunsul intuneric

§i-auzind cum in adincu-mi geme rodul LucifericL.

Dintre porji, pe cea mai nalta, iat-un Inger ne-a deschis,

§i pe noi-trei sta lumina vegnica de Paradis...
Ochiul n-o poate cuprinde... Graiul devenit-a mat...
Inaintea marepei celor ce n-am mai vazut.

§i de-abea a mia parte dintru mii de mii va scrie

Aligheri, pentru oameni, in „Divina Comedie“;

Caci intreaga marepe, graiul pamintesc nu poate,

S-o cuprinda niciodata in cuvintele lui toate,
§i nici margin ita minte a tot ce e omenire,
N-ar ajunge sa cuprinda ceea ce-i nemarginire!

Aici sta rasplata inalta de care-a grait „Cuvintul“, Mat. 24,44—47

Celor doisprezece-Apostoli, pin-a parasit pamintul, In. 6,35; 7, 3 7
Pregatit-o Ziditorul, rasplatire origicui, I Cor. 2,9
Va sorbi din Apa Vie izvorind din Tronul Lui!... Apoc. 22, l

La cinci veacuri mai departe, cu Beethoven strins ma string..

Scriu acorduri orchestrale; la claviru-mi cint gi pling...

435
A le Cerului Inalturi, sufletul mi-1 sorb in ele
Dincolo de arzatoare spuza-a miilor de stele,
§i-n genunchi ma fring la Tronul Vegnicului Dumnezeu,
Oratoriul Sau cintindu-I, sub lumini de curcubeu...
„Christ sau Olberge" rasuna grav, din Dumnezeu rasfrint,
§i, cind cinta-n Cer pamintul, Cerul plinge pe pamint!

Cu acordurile-i-nalte, mi-am suit claviru-n Cer,

Dar, pamintului din mine, Tatalui nimic nu cer,
Ci Slavescu-I marejia Celui care e „Cuvintul“
Fara sa mai simt in mine legatura cu pamintul!...

Din adincuri adunate-n grave-acorduri, vin sa tune

Tunetele slavel toate pe~a clavirului meu strune;
Fulgerile din tarie, cu vibrari prelungi in ele,
Vin, pe clape sa lera§teama virful degetelor mele
Grindine ropotitoare, cu-nchegate-n ele ape,
Cad din Cerurile-nalte pe-a clavirului meu clape.
lar In „Simfonia 9-a“, far-a §ti sa le socot,
Q nta astrele-n virtejuri ale Cosmosului tot;
§i toji norii ploi descar ca in claviru-mi ca-n poiene,
Ploi^ce pline de jaratec, curg prin ale m ele gene!...

Sint eterizat in totul §i nici a§ gindi sa §tiu:

Daca trupul meu pamintul pe pamint e mort sau viu.
Nu mai §tiu e miezul nopjii, dimineaja sau amurg;
§tiu ca scriu, ca-mi fring genunchii §i ca lacrimile-mi curg...

Nu mai §tiu daca m-asculta lumea lutului, tumulta,

Dar, cu Ingerii §i Sfinpi, §tiu ca Dumnezeu m-asculta...
Nu mai §tiu de sint in lume sau in Ceruri, dar §tiu bine...
Ca: din Dumnezeu mi-e duhul §i Lumina Lui este in mine!...

In visarea-mi-armonie, nici nu mai imi §tiu de nume,

lar cind lumea ma treze§te din visare, fug de lume...
Ascunzind a mea visare in al codrilor strafund,
Am prins sufletul Naturii, in claviru-mi sa-1 ascund,
Suflet care nu rane§te, suflet care nu se schimba,
Ci desfata, caci graiegte cu Dumnezeiasca limba!...

Mi-au grait de sub furtuna, tot ce pot grai gorunii;

M ugetele marii-n spume sub miiniile furtunii

436
Trasnetele din tarie, tunetele care tuna;
Toate razele de soare, de luceferi §i de luna;
A torentelor cadere; codrii-n zorii diminejii;
Viforele vuitoare spulberind in zari namejii
Roua luncilor in floare cu potopul lor de fluturi,
Pasarile cintatoare in tacutele pnuturi,
inaljindu-ma-n azururi, cum se-nalja §tiu doar ele,
Pina mai presus de soare, de luceferi §i de stele,
Caci prin toate, cu lumina, cu zapada §i cu vintul,
Din adincurile Sale mi-a grait mereu „Cuvintul“!

Cind am scris „Sonata Lunii“, ascultind a mea balada,

A putut o fata oarba, Lunii razele sa-i vada;
Nu eu am facut acestea: El cu luna-I impreuna,
Fiindca luna cinta-n mine, iar eu am cintat prin luna!...

Pe cind imi cintau in cringuri insa: mierle, cucii, sturzii,

Mi-am pierdut treptat auzul, §i-am sporit cu unul surzii...
Am ramas mai surd ca lutul, sau ca plumbul, sau ca fierul,
Dar... sa cint, ca sa m-auda §i pamintul tot, §i Cerul!...

M-a cuprins atunci o jale negraita §i adinca,

Cum nu §tiu pe tot pamintul sa fi fost vre-una inca...
„Ciine surd la vinatoare“ inca poate sa se creada,
Caci neauzind vinatul, are ochii ca sa-1 vada,
Dar sa cinji cind n-ai auzul, e destin nespus de crud,
Fiindca sunetele toate nu se vad, ci doar s-aud!...

§i plingind pina la moarte, „Suflet frint“ cum n-a fost altul

Preamarit-am marejia Dumnezeului Prea-lnaltul,
§i cu Ingerii-mprejuru-mi, cor al crinilor, fierbinte,
Am cintat „Missa Solemnis“ la picioarele-I preasfinte!...

Cum sa nu-njeleg eu Doam ne, mila Ta fara pereche,

Ca, de mi-ai luat auzul asurzind a mea ureche,
Mi-ai dat alt auz in lume, cum nu-1 are ori§icine:
Mai adinc ca niciodata sa Te-aud mereu in mine?!
Cum platiti-voi fericirea cita-n inima mea string,
Cintind „Imnul Bucuriei“ pe cind „gem“ §i pe cind „pling“?.

Cum sa nu cred eu ca Fiul ce-a-ndurat atit chin greu,

De§i pironit pe Cruce, era Insasi Dumnezeu? Mat. 27,35

437
Cum n-ar fi venit din Ceruri, §i cum n-ar fi fost „Cuvintur
Cel Carui, murind pe Cruce, I-s-a tras la sorji vestmintul?...
Cind pe marea Galileii, la Cuvintul ce graiegte,
A umplut lui Petru'mreaja de muljime grea de pe§te?... LUC. 5, 4—8
Cum nu fost-a El „Cuvintul“, cind, dupa grairea-I lina,
Incep-mujii sa vorbeasca; orbii capata lumina, Mat. 9 , 27—29;
Surzii-aud in clipa-n care El i-a binecuvintat; 21,19,20
32,33,
Cind la glasul Lui, smochinul blestemat s-a §i uscat?... Mar. 7 , 33—35
Cum se potole§te marea, cum se potole§te vintul, Mat.8 ,24-26
Daca Cel care le mustra n-ar fi fost lnsu§i „Cuvmtul“?...
Astfel, Doamne, eu faptura-Xi, alergind pe lutul sferic:
Cind pe culmi straluminate, cind prin ocne de-ntuneric,
Sint asemeni cu izvorul de-apa limpede-vioara
Ce din virf de munte-argintul catre lume §i-l strecoara:
Ba prin straturi sclipitoare de nisip, ba pe §tiubei,
Ba prin straturi mocirloase, far-a mai putea sa-1 bei
Dar prin cit de mocirloase straturi i-a fost dat sa treaca,
Tot „argint“ se-ntoama-n culmea muntelui de unde pleaca!
D eci, primeasca-ma „Cuvintul“, obosit de-atitea cale,
Picatura-ntru oceanul Prea-Straluminarii Sale,
Sa ma potoleasca toata a Lui Sfinta ,A p a V ie“,
§i, cu vii smulgi din moarte, sa fiu viu in ve§nicie!
Amin-V asile-Amin!

PRINGS

Doam ne lisuse Hristoase, Soare fara de-nceput,

Cel cu Tatal §i cu Duhul Care toate Le-ai Scut; Luc. 1, 78
Cela-ce-ntre adevaruri, E§ti §i-n Cer §i pe pamint In. l, 3, s
Adevarul vegniciei Cel mai Mare, Cel mai Sfint,

Adevar, ce-L izvora§te Tatal-Dumnezeu Prea-Naltul, in. 1 , 17; 14, 4 17

In afara Carui nimeni nu mai dovede§te altul. Isa. 65,16
Cela-Ce e§ti Insa§i Mila din izvorul carei, oarba,
Turma rastignirii Tale sta de veacuri sa tot soarba,

Incarcata de pacate, tot mereu pe el s-apleaca,

§i izvorul Milei Tale, niciodata nu mai seaca. lac. 3, n

438
Cela-Ce e§ti Bunatatea, Jertfa data celor rai,
Carele-ai cerut iertare Tatalui pentru calai, Luc. 23,34
Ex. 33,19
Crin al Sfintei neprihane, intre crini cel mai curat,
In zapada Carui lumea, prin Satana, a scuipat,
Iarta-ne pe noi nebunii §i mi§eii §i naucii, Mar. 15,24
Ca pentru iubira-Ji sfinta, Ji-am dat chinurile Crucii!.. Mat. 27,55
In. I9,is
Iarta-ne pe noi buimacii §i smintipi mici §i mari,
Ca-n piroane sus pe Cruce Te-am fost pus intre tilhari! Luc. 23,33

Iarta-ne, Cel care fost-ai §i Egti noua mingiiere,

Ca pe cind mureai pe Cruce noi Ji-am dat ojet cu fiere! In. 19,29
Iarta-ne, Hristoase-Doamne, ca de-a Tale chinuri sfinte
Sint a§a pupni aceia care-§i mai aduc aminte!

Iarta-ne, ca-n cei sub zdrenje care cer cu gene ude,

Prea arar Te vede lumea, prea arar Te mai aude,
Uitind lumea, despre mila cele ce-ai fost cuvintat Mat. 25,40
Unuia din cei nevolnici cine dap, Mie Mi-ap dat!... Pild. 14,3i

D e la noi nu-ntoarce Doam ne, a Ta Fapa-n alta parte,

§i-ale viepi noastre zile nu le mai lasa degarte,
Toarna har in duhul nostru, sa priceapa fiecine,
Ca de-a pururi toata cina vine numai de la Tine!

Sintem orbi, Iisuse Doamne, bijbiim pe drum gramada;

D a-ne ochi ca turma toata, marejia Ta s-o vada!
Sintem surzi de-atitea veacuri; Da-ne-auz Tu, Bunul-Sfin
Ca sa tresarim la §oapta-Ji, sa-Ji sorbim in noi Cuvintul!

Sintem muji, parca sub vraja ni-i leagata limba-n gura:

D a-ne graiuri sa slaveasca Slava Ta S r a masura! In. 11, i
Ni-s picioarele oloage, nu le mai lasa oloage,
Ca sa mearga turma-ntreaga in Biserici sa se roage!

Inima ne e de piatra, ni-i de iasca, de argila,

Smulge-ne-o §i da-ne alta cu mereu fiori de mila!
Lepra negrelor pacate ne-a umplut pe top, Preasfinte: L uc17,h-« ; 5jzi3
CuraJa-Ji leprogii, Doamne, cum facuta-i mai nainte!

Umilitul nostru nume, scrie-1 Doamne-n Cartea Viepi, ApOC3Qj2,15] 3,5

Ce sta-n Cer §i despre care ne-au grait mereu Profepi! Dan. 12, i

439
§i Lumina din Lumina-Ji catre noi facindu-gi cale, Ps. 55, 8
Fa-ne Doam ne, sa-njelegem vegnicia Vrerii tale, Isa. 4,3

Ca-n vecie, fara Vrerea-Ji, toate-n moarte-ar fi sa stea, IntSol. 17—10,

§i cu gtirea Ta se migca, de la vierme pin-la steal... Mt. 10, 29—30',
Cosmogonica geneza cu puterea Ta Divina, let. I 87-20
Ai plinit-o-n gase zile cea de-a gaptea vrind hodina. Gen.l^—3 i; 2,23

Neamurile lumii-n viaja gi-n framinturile-i, iata,

Se gasesc in ziua gasea viejuind din mila-Ji, Tata!
Miine fi-va cea de-a gaptea agadar, cind se cuvine;
Omenirea-Ji, isbavita, sa se odihneasca-n Tine! Evr.3,22;4,2—u

Ca sa se-mplineasc-aceasta, far-a-gi fi pierdut faptura

D ecit doar „fiul pierzarii“, implinindu-se Scriptura. In. 17,2
Dumnezeule-Lumina ce tronezi in slavi ceregti, Ps. 40,9
Fa-de-legea noastra iart-o ca un Dumnezeu ce egti! Fapt. 1 , 16—20

Fa din inimile noastre candele, sa arda-n toate

Untdelemnul adorarii Celui rastignit de gloate!
Fa cadelnija din care sa se-nalje-n veci aprinsa
Smirna sufletelor noastre catre Slava-Ji necuprinsa,

§i ne-nvrednicegte Doamne, sa fim martori sburatori, Mat. 24,3o—3i

Q nd veni-Vei intru slava cu ogtirile-Ji pe nori, I Tes. 4 , 16—17

Sa ne ai cu Tine-alaturi, ca alegi din marea turma

Dupa ce va fi-ncheiata Judecata cea din urma,

Ca-n a vergniciei Viaja, cu cei drepji sa Te slavim,

Fiind noi mogtenitorii, Noului Ierusalim:
Sfint, Sfint, Sfint, O, Doamne Cel ce toate-n mina-I |ine,
„Cel ce Era gi Cel ce este, Cel ce-ntru marire vine“ Apoc. 4, 8

§i-acum, Bunule Iisuse, Cel ce egti mai sus de stele,

Rogute-n genunchi, primegte, roua lacrimilor mele,
Drept prinos de mulpumire, ca mi-ai ajutat deplin
Sa scriu despre ale Tale gi spre Slava Ta, Amin!

Anii Domnului 1926— 1955

440
 SCRISOARE PENTRU FRATELE MEU „OM“

In framintarea zisa „viaja“, — clipita faja de etem itate,

Eu, „omul“, ma uit la tine §i ma-nfior de ce faci, frate!...
Te iau de la Adam — strabunul, cel cea gustat opritul pom,
§i-n fiecare veac ce trece, te vad mai fiarta, frate „om“...

Cu inima tot mai de piatra, cu sufletul tot mai ne-teafar...

Te vad cazind in bezna — vierme, — in loc sa te ridici luceafar,
§i pling ades ca, Ji-e frate, (de ce pacatul sa-mi ascund?)
In loc sa ma ridic eu insumi, — cu tine-n tina ma scufund...

O, frate, ce blestem de moarte ne-apasa astfel tot mai greu:

U n frate sa nu vezi in mine, cum frate nu-Ji pot fi nici eu?...
Prin bezna care ne-npresoara, — ce miini satanice se-ntind
Sa ma opreasca-n clipa-n care la pieptu-mi vreau sa te cuprind?

Pe tine cine te opregte sa ma cuprinzi in braje, cine,

Q nd eu te rog cu braje-n tinse, ca fratele sa vii spre mine?...
Auzul, cine ni-1 astupa, cind ne strigam cu ochii uzi?
D e ce, eu nu-Ji aud strigarea? D e ce, stngarea-mi tu n-auzi?...

Inlacramat cind tu intinzi mina, flamind §i istovit de boala

D e ce, adese-ori, eu insumi, trecind, te las cu mina goala?
Sau daca mila ma cuprinde, — de ce din cit imi e prisos,
Dind ce e cam e la o parte, abia daca-Ji arunc un os?...

D e ce nu-mi vine-atunci in minte povestea dind ca-nvajatura

Lejcaia vaduvii de care vorbe§te Luca prin Scriptura?
D e ce, casa-Ji arat aevea precum ca sint cu tine frate,
Din cit imi daruie§te Domnul, nu-Ji dau §i Jie jumatate?...

Din doua margini ale lumii, de ce pomim, nebuni, asalt,

Vrind fiecare inaljarea-§i pe prabu§irea celuilalt?

441
Ce Lege consfinjegte dreptul: tu, singele-i cu aburi calzi
Sa-1 ver§i, pagin lipsit de mila, §i-n acel singe sa te scalzi?

Cine-Ji da dreptul, Jie, frate, sa te ridici cu dor neghiob,

Pe fratele tau om sa-1 narui §i-n lanjuri grele sa-1 faci rob,
Strigind apoi sa-auda lumea ca tu ai „dezrobit“ un frate
§i, cu iubire fara margini, pe veci 1-ai pus in „libertate“?!...

Vai, frate, vino linga mine, din largul negrului puhoi,

§i-n genunchind cu ochii-n lacrimi, privind spre Ceruri amindoi
Sa ne rugam Acelui care, — voind o turma §i-un Pastor,
A stat sa fie pus pe Cruce, spre izbavirea tuturor,
§i-n acea calda rugaciune intretaiata de suspine,
Sa-I strigi Batutului in cuie din Ceruri, intr-un glas cu mine:

Iisuse, Cela ce cu Tatal §i duhul E§ti far-de-nceput,

Ma iarta Milostive Doamne, de toate cite le-am facut!
Ajuta-ma sa aflu calea ca, de pacat sa ma dezleg,
§i-aproapelui, ca Tine, Doamne, fa sa ma daruiesc intreg!

Coboara-n sufletul meu mila, sa arda pururi foe nestins,

Sa simt c-adevarat sint frate duios cu fiecare ins;
Sa nu ma satur niciodata, imbel§ugat la cina stind
Atita vreme cit eu §ti-voi ca rabda fratele flamind!

Sa nu ma strige el pe mine, ci eu pe el cu dor sa-1 strig;

Sa nu fac foe la mine-n vatra, cit §tiu ca fratele sta-n frig;
Q nd inima lui va fi frinta, — sa simt ca inima-mi se fringe;
Sa nu nd fericit in viaja, gtiind ca fratele meu plingeL.
Q nd el va sta sa-mi iasa-n cale inlacrimat, — sa nu-1 ocol;
Sa nu-nbrac eu ve§minte scumpe cit §tiu ca fratele e gol!

A§a ajuta-mi, Milostive, sa simt adinc fiorii milei,

Oricind in ceasurile nopjii, precum §i-n ceasurile zilei:
Aproapelui meu, viaja toata, sa-i fiu un frate-adevarat,
Sa pot veni-n a Ta lumina, Sublimule crucificat!

442
 USUS HR1ST0S E VIAJA

Bucuraji-va, noroade §i cintaji pefaja humii,

Ca-mpart cu chip senin
§i de bunatate plin,
S-a nascut Iisus — Lumina §i Mintuitorul lumii!...

Soarele nu straluce§te, nici n-a stralucit vreodata,

Viu, ca fruntea Lui curata!
Oameni, voi, a caror via£a-i pururi de-ntuneric plina
Alergaji la El §i cere|i sa va daruie luminal...

Ru§ineaza-se-ntre ele mlngiioasele-adieri

Ce trimite-n taina vintul
§i, umile, totdeauna se ascund in flori de men,
Cind Iisus, Mingfietorul, !§i incepe blind cuvintull...
Voi nemingiiat.ii lumii, cu obrajii de lamiie,
Ascultaji cuvintu-I dulce, pururea sa va mingiie!...

443
 CUPRINS

Explicarea prescurtarilor la triraiterile din textul lucrarii de faja . . . 3

Cuvint lamuritor la edijia de f a j a ......................................................... 5
Cuvint catre c i t i t o r i ................................................ 8
Precuvintare................. 9
CARTEAI-a
C reajiunea.............. .. . . ........................................... .. ...................... 10
Izgonirea din Rai ................................................................................... 16
L u c ife r................. 19
Potopul.................... 25
Sub puterea lui Satan .............................................................................. 34
Ziditorul sta de veghe §i trimite P r o o r o c i........................................... 37
CARTEA Il-a
Lumina din lu m in a ................................................................................ 60
Iisus in N a z a r e t...................................................................................... 73
Har Ceresc .............. 75
Semanatorul iese in c i m p ..................................................................... 78
Ispitirea de pe C arantania..................................................................... 82
Pa§i in Jarina.......................................................................... 85
Alegerea celor d o isp re ze ce .................................................................. 92
Cuvintarea de pe munte ............................... 93
In parabole c u v in tu l.................................................................... 99
Fiul risip ito r................................................ 102
Minunile, Schimbarea la faja, Vestirea patimilor . ............................. 107
Intrarea in Ieru salim ................. ; . . ........................... .. .................... 114
Alungarea negustorilor din T e m p lu .................................................... 118
Parabola cu nunta fiului de I m p a r a t.................................................... 121
H a in a d e n u n ta ................... 123
V iaD om nului....................................... 125
Mustrareafariseilor§iplingereaIerusalimului ................................... 129
Cind va fi sfir§itul? . . ........................................................................... 132
Cina cea de taina . . ............................... 135
Vija cea adevarata ........................................ 139
Ruga de pe G hetsem ani........................................................................ 142
Prinderea lui Iisus................................................................................... 149
Iu d a . . .............................................. 152

444
Iisus intre v rajm a§ i.................... 156
Lepadarile lui P e t r u ................. 157
Iisus inaintea lui P ila t................. 159
P a tim ile ....................... .............. 162
Cununa de sp in i.......................... 164
Drumul spre G olgota................. 169
R a s tig n ire a ................................ 176
Cele din urma c u v in te .............. 179
Mxnia Cerului ............................. 183
CARTEA IH-a
Coborirea in ia d ..........................
A
190
Invierea ...................................... 193
Iisus se arata Mariei Magdalena 196
Cum L~au crainicit Profejii . . . 197
Spre Emaos . ............................. 202
Iisus se arata Ucenicilor . . . . . 205
T o m a ........................................... 206
La marea T ib e ria d e i................. 208
Inal^area la Cer .......................... 212
Coborirea Sfmtului D u h ........... 216
Srintu! G iulgiu............................. 218
Serafia §i Isak L a k e d e m ............ 222
Umilinja lui Iisus ....................... 228
Treimea pururea nedesparjita . 232
larta-le lor Doamne ................. 240
CARTEA IV-a
Crucea lui Hristos . . .................. 243
Faptele Apostolilor ..................... 247
Saul cel din Tars ....................... 254
Adorm ireaPreacuratei . . . . . . . 265
Biruitul de F e m e ie ................. .. 274
Cum mor Apostolii . . ............... 277
Invajaturile ................................ 286
Templul lui D um nezeu.............. 291
Fiii lui D um nezeu....................... 293
CARTEA V-a
Biserica lui Hristos §i prigoana ei 296
N e r o n ..................................... .. 298
Valerian ...................................... 301

445
Diocletian ............................................................................. 302
Iulian A postatul. ....................... 303
Constantin §i Elena . .................... . .......................... ...................... .. 304
Aflarea Sfintei C r u c i................. 305
Eu am biruit lumea ................................................................................ 307
Orbi §i surzi ........................................................................................ . 309
Rezidirea lui A d a m ................................................................................ 313
CARTEA Vl-a
Valma vrem urilor................ 318
Semnele lui Dumnezeu ....................................................................... 323
Lucifer pe culm i........................................ 328
P a c e ................. 338
Inceputul sf!r§itului ................................................................................ 341
Hristo§i mincino§i............................................................................... . 344
Apa Vie ....................... 346
Semne din A pocalips...................... 349
Lacustele. ............................ 351
G rin d in a.............. ................................................................................ 353
Foe dip s o a r e .................................. 355
C iu m a .................................................................................................... 357
Foamete . ............................................................... 358
A n tih rist............................... 360
C u trem u re........................................................................................... . 364
Toate neamurile predica Evanghelia.................................................... 368
I n g e r ii...................... 370
Muntele §i D u m n e z e u ........................................................ 383
Cartea Viejii, Cartea M o rjii......................... 387
CARTEA VH-a
Sf!r§itul lumii .......................................................................... 395
Foe din C e r ................... 396
Pamintul ramine pustiu, Judecata din u r m a ............................ 402
Pamlntul Noului Ierusalim ...................................................... 406
Mulji chemaji, pujini ale § i..................................................................... 412
Nebunia lui S a ta n ................................................................................... 416
V ia ja v e§ n ica ...................... 420
C u v in tu l........................................................................................... 426
Prinos ................................................................................................. -. 438
Scrisoare pentru fratele meu „OM“ - . .............................................. 441
Iisus Hristos e v ia ja ................................................................. 443
Cuprinsul ..................................... 444

446
 SPRE §TIINXA!
Pentru cititorii si admiratorii lui Vasile Militaru precizam ca,
ulterior, sojia si prietenii lui, nu pu|ini, au deshumat ram lfijele
sale pamantefti de sub acel mar de la Ocnele Mari §i le-au
reinhumat la cimitirui Belu din Bucure§ti in Parcela scriitorilor,
pozitia 14. Pe mormantul lui sunt inscrise urmatoarele versuri
ale autorului.
Cand voi fi cu trupu-nchis Tntr-un sicriu
Nu voi fi eu mortul, ci voi fi un viu!
§i voi zice lumii din al viejii porji:
lata-ma, eu viul, plans de no§te mor$i!

ERATA
Autograful autorului trebuia sa fie pus la pagina 2 in locul
celui de tipar, insa din cauza unor gre§eli de neatenjie nu s-a pus;
in schimb, a disparut litera u, ie§ind pana la urma: Vasile Militar.
lar la paginile: 9, 121, 202, frontispiciile au fost puse cu capul in
jos. La pag. 441 randul 2 de sus, in loc de cuvantul fiarta, se va
citi: fiara plus alte gre§eli, pe care nu le mai insemnam, ci numai
rugam din Suflet pe toji cititorii sa le indrepte cu duhul blandejei.
Editura
 S-a mgrijit cu drag
Aceasta Sfinta carte
Di-un om pribeag,
Di-un biet mo§neag...
Ce-a fngropat in sine
Dureri ca-ntr-un mormint,
Ca rinduit i-a fost §i lui
Sa poarte-un ,,Suflet frint“,
§i-n ea a strecurat
Un strop de Suflet,
Sa v-amintip de el
Rugindu-va lui Dumnezeu
Cu drag!
Numele de i-1 doriji
Printre rinduri AgasiJi!
t
Ceior ce „pentru Dumnezeu'
„Cu dragoste ne-au ajutat,“
Sa fie-un semn de muljumire
Din Sufletul celui plecat!
Editura
 EDITURA „LUMINA DIN LUMINA“
Tiparejte carp $i manuscrise religioase
Str. Gura lalomijei nr. 5, Bloc P.C. 8, sc. B, etj. 3, ap. 17, sector 3 — Bucure$ti telefon 6.30.54.71
Autoriza(ie nr. J. 40/8781 cont B.GR. sector 3 40726540
I.S.B.N. 973-96095-0-3
Format 16 70/100 Numir de coli 281/2 Tiraj 10.000 exemplare
Apirut 1993
Uparul executat sub comanda nr. 1/509 la ROMCART SA . Bucure§ti
Str. Grigore Alexandrescu 89—97
Drumumd o zi §i-o noapte, ca sa scape de urgie,
Sfintul Prooroc Die,ain somn greu cind sta-n pustie,
L-a trezit pe el un Inger, and puterea-i sta sS-i sece,
§i i-a dat o piine calda §i-un uldor cu apa rece?
§i, prinzind din piinea §i din apa Sfintei Mile,
A putut apoi sa mearga timp de patruzed de zDe! (3 Imp. 19 5-8).
Pe and insa imparapi au palate aurite,
Imparatul omenirii se na§*ea-ntr-un |arc de vite;
Prune in scutece sarace, cu saracii prunci la fel,
L-au gSsit pe El pastorii — cei dintii crezmd in El.
§i-naintea frunjii Nalte, care-avea sit poarte spinii,
Cei dintii ingenunchiat-au: mieii, boii §i asinii! (Lc. 2 7-17).
 UN SFAT BUN!
R a ta c i|ilo r , a c c lo r , c a r e -n lu m e s p u n m e r e u
C u m c a lu m e a -i o -n lim p la r c §i ca n -a r e D u m n e z e u .
A |in in d u -le c a r a r e a , „ in tr e b a r e “ a zi le fac:
D e c e g riu l, „ p iin e a lu m ii" , nu-1 c u le g e m d in c o p a c ?
D c c e p o m ii d e p e lu m e n -a u d r e p t r o a d e p ic tr e g rele
§ i c u - a s e m e n i ro a d e, r a m ii, n u s e - n a l]a p in -la ste le ?
I)e c e s o a r e le , in l o t d e m i lo s t iv a lu i lu g n in a ,
\ u r e v a rsa in tu n e r ic p e s m in tita n o a str a tln a ?
d e ce d e m ii d e v e a c u r i, fir e a -n tr e a g a c u -a le sa le ,
A s c u lt in d a c e ia § le g e , m e r g e - n v e c i p e a c e ia § i t a l e ? ...
N -a u s a § tie r a ta c ijii §i d e -a c e ia le s p u n eu:
S ta u d e -a s u p r a tu tu r o r a „ v r e r ile lu i D u m n e z e u !'’*
+ =+ + + + + + + + + + + + + + + ;t- + + +*+ + + + +
N e -n d o io s c a s in t in sta r e in v a (a } ii lu m ii m e le
S a m a s o a r e d e p a r ta r e a , d e la n o i §i p in - la ste le ... ^
M in tea lo r s t r a lu m in a ta p o a te In ca s a m a s o a r e
C ita a p a e -n o c e a n e , c it a la v a a r d e -n so a r e ...
In s a , S u fle tu l, a c e a s ta ta in a grea, n e d e z le g a ta ,
N -a u s a p o a ta in v a ]a jii s a - l m a s o a r e n ic io d a ta !
A stfe l c a , p r in p o a r ta m o r jii, e l z b u c n e § te -n la r g a fire,
N c -n c a p in d n e m a r g in ir e a -i, d e c it in n e m a r g in ir c !
+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +
I n fie c a r e o m e D u m n e z e u ,
C u m d ia m a n tu -n roe a e s te -n c h is !...
D e v rei s a -L v e z i §i tu ,-o , fr a te -a l m e u —-
F a - |i S u fle tu l c e l n e g r u , „ P a r a c lis !“
C io p le § te n c -n c e ta t in s t in c a z g u r ii,,
C e s-a -n fr a g it d e v e a c u r i c u arg ila :
lu b ir c a c a ld a , p u n e -o -n lo c u l urii,
In lo c u l n e p a s a r ii p u n e m ils ...
§ i v ei s im f i a tu n c i s u b la r g a fire,
L u i D u m n e z e u c u m S u fletu -J i s e -n c h in a ,
C u m c in t a §i ie -n a lg a -n fericire,
S tr a lu m in a t d e m a r e a L u i iu m in a !
+ + + + + + -M - + + + + -M - + + + + + + + + + + + -I- + + + +
D a c a n -a m a v e a cred in ga
S p r e A lta re s a n e p o a r te ,
A m fl n i§ te v ie r m i c e -a m m e r g e
P e -n tu n e r ic p in -la m o a r te !

)OOOOOc