Revista Moldovei An 1 NR 3 4

27996
Anul I No 3 șî 4 BOTOȘANI Iulie și August, 1921
Nicolai lorga . . . ■ Tiberiu Crudu,

Ascultând pe Mignon (versuri) G Tutoveanu
Un rămășag T Crudu
Pace (versuri) G Pallady
Mănăstirea Vorona Ic. Alex Simionescu
UugrUăs utiu» George Voevidca
Iscotul ca tămăduitor al rinelor războiului Preot C Vulescu
Stucul CWnu'w lt I- dZpj Beatrice Nițulescu
Culorile animalelor I. V. Luca
însemnări critice: psihologia creatorului de artă Const. Oprescu
RECENZII : Andreas Latzko „Oamenii în râzboit<”C. Op.; R. Rosetii
i ,,,. >. Yh , . , ‘ Iuti Dr. losif Westfried „Enigma
Morții' O. f [. ; Nou Academician, C Op.
REVISTA REVISTELOR : Viața studențească. București Tribuna
Școalei Chișinău, T. Crudu.
BOTOSANIUL DE ODINIOARA
Comitetul de conducere al „Revistei Moldovii“ :
Adam V. N. profesor, Buruiană 1 Lt.-colonel, Ciomac
Chr. proprietar, Chiricuță Th. preot, profesor, Crudu T.
profesor, Dir. Șc Normale, Halunga Oct. profesor, Han-
gan D. D avocat, Labin S publicist, Luca V. I profe
sor, Dir. liceului „Laurian", Lazăr Theodor secretarul Ca
merei de Comerț. Nicolau Xenia profesoară, Nicoleanu
C P avocat, Oprescu C. avocat, Pilaf V. magistral,
Răutu N. N. profesor Șc. Normală, Simionescu Al. preot-
protoercu, Șipoteanu Șt medic primar al județului, Tu-
dor i. inginer șef al județului, Vasiliu M. institutor, re
vizor școlar.
k Comitetul de Redacție : Tiberiu Crudu. profesor, Dir.

Normale, secretar de redacție; Răutu N. N. profesor
normală; Chiricuță Th. preot-profesor; Alunga
■ profesor și Opresc Consta. avocat
privește redacția, ca : manuscrise, cărți,

xxxondență etc se va adresa D~lui Biberii
xxx Normale de învățători Botoșani
xxblicate nu se înapoiază; colabo-

și scrie articolele citeț și numai pe
NECULAI IORGA.
Motto: „Fericite sunt popoarele care
au norocul a avea în fruntea lor indi
vidualități ale căror mărimi de suflet
să corespundă cu acea a rolului ce
sunt menite a îndeplini și vai de a-
celea in care aceasta nu se întâmplă".
H
A. D. Xenopol
unt oameni cari ajung mari în lume datorită

împrejurărilor și curentelor care îi întâlnesc
în cale, ti iau înainte și-i rădică la înălțimi
pe care numai naturile unice ar trebui să le
atingă; sunt alții cari ajung mari deodată,
datorită locului și funcției ce îndeplinesc sau
vor avea de îndeplinit, fără să se aibă numai decât în
vedere calitățile personale, cum sunt, de pildă, capetele
încoronate și moștenitorii lor; sunt, în fine, aIți, desigur
cei mai mai mari, cari ajung în fruntea neamurilor, da-
torită numai muncii lor neîntrerupte și însușirilor cu care
sunt înzestrați dela D-zeu.
Aceștia sunt individualități uriașe care se ivesc foarte
rar in viața popoarelor și care dela început să impun în
mod imperios. O astfel de individualitate este și profe
sorul N. lorga, născut și crescut în orașul nostru Botoșani,
Cu prilejul împlinirii a 50 de ani dela nașterea lui,
s'au scris atât de multe despre el, de către acei ce .s’au
cercat să-i caracterizeze personalitatea și să-i definească
munca, încât noi, dorind acelaș lucru, ar trebui, dacă am
urma acelaș drum, să repetăm ideile și poate poate chiar
Revista Moldovei
cuvintele altora. Așa fiind, am socotit mai nimerit să a;

rătăm valoarea lui N. lorga, nu prin cele ce credem noi
despre el, ci prin cele ce crede el despre noi și, mai
ales, despre oamenii mari, despre munca și datoria lor.
Această caracterizare a unui om prin el însuși, mi
se pare mai justă, mai întemeiată și mai Ia locul ei.
Pe de altă parte, credem că nu poate fi o mai a-
dâncă cinstire a unei personalități alese, decât pogorând
cât mai multă lumină din sufletul ei în sufletul nostru
prefăcut în câmp de sărbătoare.
Pătrunșr de această credință, vom căuta să apropriem
pe Iorga cât mai tare de noi și de locurile noastre, ară
tând complexitatea sufletului său ce strălucește ca un
diamant cu multe fețe.
in adevăr, spicuindu-i „Cugetările" în care se cu
prinde scânteierea unut suflet veșnic aprins, vedem prin-
ipiile de care a fost călăuzit in viață și care lămuresc,
deplin taina radicârii și biruinții iui de până acum.
în primul rând „munca", muuca obositoare și grea,
____ Lcrezul ființei sale întregi: «Faima ruginește dacă nu
^căți prin muncă în fiecare zi".
Lalodihnă nu se gândește niciodată : „Pentru odihna

fii să lași în fiecare zi, până la moarte, tot ziua de mâni".
[„-De.ce odihna înainte de moarte, când te așteaptă
pă moarte ?"
când înclină uneoii către odihnă, o admite
ca ce-a făcut-o, ci pentru acea ce o va
•l fiiî convingeri și cu deviza „Făji oricând

ircsăte vadă : tu însu-lî
■ -»iuna Lva fi cineva <
kUrțitul fiecărei zile, socotește nu ceia ce alU ■'■|I
re :h tirul tn fllțft dânșii
Revista Moldovei 3
înțelegem activitatea fără seamăn a acestui om, care ne

biruie cu scrisul, fără ca noi să fim în stare să-l biruim
iii m tonca
cu cititul. Veșnic învață: „Două datorii are omul învă
țat: sa im. ei- *‘! necontenit și să învețe necontenit
4 Kevista Moldov.-r
Ori: „Să înveți pentru tine, ilar să știi pentru toți «

Recomandă scriitorilor ca „scrisul lor să fie ca rășina ce
curge din brad ; viață revărsată.»
In munca lui covârșitoare, recunoaște că pot fi și
lucruri de prisos :
„Unde să lucrează mult este și de măturat". De a-
ceia nu are dreptate •.cutare când se miră că în codrii
d-tale sunt mai multe vreascuri șt frunze moarte decât in
livada lui».
Ba pot fi și greșeli, căci „cel mai sigur mijloc de
a nu greși este a nu lucra".
Oreșala însă are rostul ei: „Greșind, nu înveți atâta
a nu greși, cât a nu crede că nu poți greși".
Acuzat de superficialitate pentrucă lucrează prea mult,
răspunde: „După felul de gândire al oamenilor, furca
ar probozi mașina de țăsut, pentru superficialitate1
Că scrie uneori obscur? „înainte pe a țipa împot
riva scriitorului cu scrisul obscur, vezi câtă lumină ai
tu, în mintea ta". Ii place munca pe toate terenurile
„Aprindeți pretutindeni focuri'e voastre de veghe și de
vatră : veți folosi drumețului care se va îndrepta după
ele". Nu să teme de stricăciunea mediului: „A părăsi
lupta din cauza ticăloșiei mediului e tot una ca și cum
ț'ai tăia gâtul fiindcă e noroiu afară*.
Când vorbește ii place să încălzească spiritele
„Nu poți lucra fierul până nu l’ai încălzit și sufletul oa
menilor tot așa de.puțin".
Ba, mai mult, îi place lupta vijelioasă, înfierbântată:
«Cu dezmierdările zefirului, nu să schimbă v remite care
„să reinoesc în furtună".
Persistența birue : „Cea dintâiu mișcare a oamenilor
„față de cine fesă la iveală e strângerea fricoasă a rân-
Revista Moldovei 5
„durilor; persistă și vei deprinde : intaiu cu numele tău,

„apoi cu scrisul, de aici cu forma, la urină cu ideile".
„In cetatea dreptății tale poți fi ucis , învins însă nit".
„Biruința ta începe când dușmanii întrebuințează
„armele tale*.’
„Nu să poate învinge niciodată omul care-și creiază
„necontenit merite noi".
„Mulți cred că pot îngropa stânca presărând pe
„dânsa pumnul de nisip al ignorării lor".
Simțindu-se puternic îi place lupta dreaptă și pe
față: „Șerpele e odios, nu pentrucă mușcă, ci pentrucă
„se ascunde ca să muște”.
Ii plac săgețile spiritului și face adesea uz de ele :
„Vorba de spirit nedreaptă e o scânteie, cea dreaptă, o
„săgeată de lumină care nimerește și arde. Cea dintâiu
,iesă din orice lemn crud care nu arde bine și nu în
călzește; cealaltă e armă luată din mâna arhanghelilor
„pedepsitori".
Nu-i pasă de batjocuri și cârtiri: „Când ți se a-
„runcă noroiu, tu luminează și el să va face praf pe
„care-l va sufla vântul".
„Când mai auzi sgomotul cârtirilor e semn că ți-a
„rămas să te înalți și mai multu.
Critica nu-I tulbură: '„Nu te supără de critica oa-
„menilor întunerecului. Vii cu lumina în turn și vrei
„sa-ți mulțămească liliecii pe care i-ai sburătăcit ?«
Admite cuiva să se amestece în critică dar numai
în materia în care se pricepe : „Cânele e mai specialist
„de cât atâția critici: el nu latră de cât în curtea iui».
Admite și polemica însă cere, ca >,în polemică să
„răspunzi cât are nevoie publicul uu adversarul11 și să
nu insulți căci „insulta este declarația înfrângerii",
6 Revista Moldovei
Nu ia în samă ura nimănui, dimpotrivă socoate că

„ura e singurul omagiu pe care, cei nuilți ii pot aduce
„superiorității".
Căci : „Orice îți iartă cineva, numai un lucru nu:
„să fi mai mare de cât dânsul".
înțelege că valoarea e totdeauna pizmuită dar și
căutată : „Când oamenii vor sări să te bată cu pietre
•>să știi că :>u văzut ceva bun la tine, căci în copacul
„fără roade nimeni nu aruncă cu pietre".
„Broaștele stau în apă ca și peștii și pe lângă asta
„cântă, dar tot nu le mănâncă nimeni".
Vorba goală nu i place, nici discuția lungă : „Cu-
„vinte goale—nori ce trec fără să lase ploaie!
„Surdul vorbește mai tare de cât cel ce aude și
„prostul discută mai mult de cât cel ce înțelege".
Prețuește suferința: „Fericirea întunecă, durerea lă-
Umureștea ; dar mai ales suferința morală : ôrice sufe-
„rință fizică scade și nu e nici o suferință morală care
„să nu înalțe".
Ține samă de cei ce sufăr în taină, pentrucă ade
sea a suferit la fel: „Sunt lacrimi așa de grele și de
„fierbinți în cât ochii nu le pot plânge. Ele zac in inimă,
„arzând-o".
Recunoaște caracterul aspru, uneori, al personalită
ților; *De luminile prea mari să nu te aproprie căci ard »
In acelaș timp adaugă: „Atunci când un om ți se pare
„aspru, gândește-țe totdeauna că o cetate întărită, nu e
„și o cetate dușmană".
Nu face concesii nimănui: «4 ierta, e uneori a te
face complicele celui pe care l’ai iertat-»; nici chiar sie
însuși: «Tu însu-ți ? Un vechiu și bun prieten, căruia
«totuși trebuie să i refuzi orice concesie».
Revista Moldovei 7
Admite mila dar «să păzească numai la ușa drep

tății, nu să stea în scaun de judecată».
Ține la datini, la tradiție: 'Datatele sunt drumurile
«cele mari ale societăților; legile numai parapetele de pe
«margini^ care opresc de a cădea pe cei nedeprinși și
«slabi».
Ș'apoi este totdeauna o parte bună din om, care
nu trebuie să se schimbe.- „Pământul tși înnoiește flo-
«rile în fiecare an dar nu aurul din adâncuri".
Ii place să lupte pentru îndreptare, dar fără a jigni;
«Meșteșugul cel mare e sâ îndrepți pe cineva fără să-i
„spui, ba fără să știe că a greșit». In aceasta să luăm
pildă de la «pasărea din cușcă care te învinuiește cân-
«tând>.
A iubit mult.în viată, dovadă prețul cel mare pe
care-l pune în iubire când e vorba de aprecierea oame
nilor.' „Ca să judeci omul, caută să I vezi cum iubește :
«nu poți greși».
A avut desigur șt desamăgiri: „Mâniile de iubire
„sunt mai strașnice de cât oricare altele, penlrucă vin
„din credința că ai râsipit in zădar ce e mai adânc și
„sfânt în ființa ta."
„înfrângerile în dragoste dor mai mult de cât cele-
„lalte, fiindcă în ele întreg omul este respins".
Nu prețuește luxul, de aceia umblă foarte modest
îmbrăcat: „Cu cât te gătești mai mult, cu atât aiăți
„că-ți lipsește mai mult pentru a fi ca aceia care nu să
„gătesc".
„Sunt suflete care mor de foame în palatul împă
rătesc al trupului trufaș".
Totdeauna vesel și gata de glumă: »Veselia omului
„e ca mirosul florilor: ea nu să înalță din suflete veș-
iede ;
8 Revista Moldovei
«In veselie strălucesc toate însușirile, ca frumusețile

„naturii în soare".
Fuge de lingușiri bătându-și joc de ele : „Sunt
Mintii cari arata că te admiră așteptând zile întregi ca să
„strănuți pentru ați spune; «sa-ți fie de bine/»
Nit vrea nici măcar recunoștință : „Cea mai mare
«recunoștință pe care o poți dori de la unii oameni e
„să nu-ți fie recunoscători".
Urăște căpătuielile: «Situațiile sunt cârja mediocri-
etăților. Omului mare i se dau uneori, dar nu umblă
<cu dânsele*.
Nu aleargă după aderenți; «Când te trezești singur
„vezi dacă te-ai suit și, dacă stai mai sus în adevăr,
„nu-ți trebuie altă mângâiere".
Ii place să vorbească, dar vorba să fie potrivită cu
omul: „Celui mare să i vorbești cum e datoria lui față
„de tine, iar celui mic cum e datoria ta fațade dânsul*.
Nu dă atenția bolilor cu toate că-1 ceMgcă adesea :
„Boala e lăsată ca o îndurare pentru a desgusta pe om
„de viață șî a înfățișă moartea ca un liman".
Nu și cruță sănătatea: „Crisalida să sfarmă când
„sboară fluturai. De ce te-ai plânge că de la tine, nimi-
„cindu te, a plecat liberă în lame ideia pe care ai hră-
„nit-o din însă-și ființa ta» ?
Caută să trăiască mai mult pentru alții, convins
fiind că <un om cu frumoase calități nu poate tiăi nici
«odată pentru dânsul, cum raza nu-și poate da numai
«ei lumina». De aceia nu poate suferi egoismul: „A ii
„egoist insamnă să faci din ființa ta, temnița sufletu-
„lui tău«.
Ideia morții îl preocupă dar n’are frică de ea: «Viața
»e un drum, de ce să te plângi când ai sosit?"
Revista Moldovei
....Eu nu văd în moarte, —spune aiurea.-■ nici groapa

„de umbră h mormântului, nici poarta de lumină des-
„ctiisă asupra cerului : nu văd, nu vreau să văd de cât
„clipa supremă a judecății proprii asupra felului cum
„țl-ai pus puterile îu serviciul umanității. Dacă răspun
„sul e rnulțămitoi, poți să adormi pentru totdeauna".
...«Când mori, nu te uita la întunerecul dinainte, ci
„la lumina ce iași în urmă și te vei stânge cu zâmbetul
..pe buze".
Drept încheiere ii transcriem aceste rânduri semni
ficative pentru întieaga lui străduință :
..Ferice de acela care înfâ(ișază nația sa cum este,
«dar mai ferice de acela in care să poate gâci cum va
«fi nația sa, urmând pe calea însemnată de dânsul—cu
«sângele viu al inimii sale\"
. Tiberiu Crudu
Oamenii au închis pe D-zeu în biserică, spre a fi

mai slobozi în lume.
♦
Rugăciunea să rădică numai pe scara de aur a fap

telor bune.
♦
Preotul să nu uite niciodată că vorbește în numele

lui D-zeu, nu în locul lui Dumnezeu.
♦ •
intâiu să plivește buruiana și într'un târziu se cu

lege roada ; buruiana s'o fi mândrind că la dânsa se gân
dește lumea mai întăiu!
N. lorga.
Uscu/tând pe Nfjgnon
Ca'n vis mă chemi, Italie .măreață.
Liman scăldat cu purpură din soare
Și'n veci păzit de munți cu nimb de gheață
Șl cu vestmântul alb de mirt în floare.
Spre tine-aleargă stoluri călătoare

Să-ți cânte veșnic raiul de verdeață
Și țărmu ’ncins de mări scânteetoare
Si ochii umezi, dornici de vieață....
Tu cer, sub care s'a născut Pelrarca

Si florentinul cel purtai cu barca
înspre infern, și aprigul Carducci
Si Leopardi care trist tși duce

Pe-al moiții gând, iubirea zbuciumată....
Tu cer ne 'nvins, am să te văd vreodată ?
Bârlad 6. Tutoveanu
UN rămășag
* .
< Prelucrare după „IZEnlevemont"
de C. Mauclair).
ulomobilul porni ca vântul !

D-na Mirea, tremurând de emoție, să lipi
ușor de Mihai Sandu, strigând cu nespusă
bucurie :
— Răpită ! Și tocmai de tine, scumpul
meu Mișu 1 Ah, cât sunt de fericită!
Iși întinse pe umărul lui gâtul alb ca de lebădă, așteptând,
firește, uu sărut arzător, o îmbrățișare nebună.
Sandu, prefăcându-se că nu înțelege sau că nu îndrăznește,
răspunse surâzând ;
— Da! Răpită de mine! Așa-i că nu ț’ai fi putut închi
pui niciodată? Și totuși iată faptul împlinit!... Ai câștigat rămă
șagul. Căci știu că d-ta ai pus rămășag cu prietenile d-tale să
mă scoți din minte, cunoscându-mă om cinstit, puțin hursuz și
nepăsător față de zimbetele fugare ale sexului frumos.
Cu alte cuvinte fiind un tip ciudat, un urs în adevăratul
înțeles al cuvântului, ai voit să-ți încerci puterile- seducerii cu
mine. Spune drept, fii sinceră : mi să pare că in fond nu prea
credeai să reușești.
— Sunt cu atât mai mândră, răspunse d-na Mirea, cu un
ton piin de dulcegărie și prefacere. Chestiunea e că te iubesc,
da, și încă foarte serios, (li ia mâna și i*o strânge nervos la
piept). Aaa..., dacă n’ar fi așa. azi n’aș fi aici lângă tine.
Sandu : — Adevărat ?
D-na Mirea: — Mai întrebi? Și tu de altfel mă iubești
pe mine, dovadă că te-ai expus și m’ai râpit, luându-mă cu
tine ’n sbor !
12 Revista Moldovei
Sandu, încurcai : — Nu... da !

Doamna, c’re mi putea sta locului reîncepu :
Câl de ciudat ești ! Dar, 1i dreptul vorbind, tocmai
această ciudățenie îmi place la line. Ah, ce fericită am să fiu
eu în brațele tale.
....Dar unde mă duci ?
— Las’ dragă, ai să vezi !
— De altfel asta puțin mă importă. Oriunde sunt îmbră
țișări și săruturi îi bine ! (Insinuant) ....Ș’apo', Mișute, Mișucule,
sunt lângă tine, sunt a ta și tu ești a) meu.
....Da, bine-ai zis ! Am câștigat rămășagul 1 Zău, priete
nele mele rși cam bateau joc de mine zicându-nii: «Să alegi
tocmai pe ce! mai sălbatec, pe cel mai ursuz dintre toți bărbafs
îmbrăcați in haină militară, e cam îndoelnic să reușești ...Hei,
dar eu știam de ce sunt în stare să fac..., și ele au să crape de
ciudă, ar să le ieie dracu, căci acum te am ici, lângă mine,
lângă inima mea arzătoare... (strângându-l mereu cu nervozitate)
Dar pentruce nu mă săruți, ce stai ca de piatra ?
Mihai Sandu o privi lung și, pe un ton cam batjocoritor,
zise:
— Hm... frumoasă rochie ai ! Ești foarte elegantă. De-o
eleganță neinchipută, mai ales pentru timpurile de lipsă ale
războiului. Credeam că bărbatul d-tale, fiind pe front, câștigă
mai puține parate!
D-na Mirea, foarte contrariată.
— Ei, ce gust acum să-mî vorbești de barbatu-meu?
♦— (Jile-așa, fără să vrau, mi a răsărit în minte.
D-na Mirea, pledând : — Dacă în adevăr mă găsești așa
«Ic elegantă, cu atât mai bine, E pentru a-ți plăcea ție, scum
pul meu 1
Automobilul sbura ca vântul pe străzile pustii, pline de
umbră. Sandu tăcea preocupat, D-na Mirea, foarte mirată și pu
țin supărată, reluă:
— Asta-i tot ce’mî spui ? ...Nu ești tocmai amabil, d-le
Sandu! O știam eu, dar, oricum, până la minus iO grade ca-
Revista Moldovei 13
ceală, toi nu mi închipuiam... (colinda-I). Ei, sloiu de ghiață, ce

stai așa lângă mine ? Uite, mi-e frig, tremur!
— Dta te gândești la căldură, de-aceia tremuri. Eu însă
mă gândesc aiurea, mă gândesc la bărbatul d-tale i un ofițer
activ desăvârșit, un om foarte cinstit, cu un suflet ales, plin de
avânt și d-ta,.. mă rog ia spune-mi drept : nu ți-i rușine să
faci ceia ce faci ?
D-na, cu sânge rece :
— Ei bine, dar d-tale ?
— Eu, răspunse Sandu, eu nu fac de cât ceia ce tre
buie să fac !|
D-na tânguios: — Morală în auto! Văd! Dacă pentru
aceasta m’ai făcut să vin, dragul meu, pot foarte bine să cobor.
— Nu te supăra, dragă, noi vorbim.
D-na Mirea, filosofând :
— Nu știam că ești umorist, că’ți place să ’nvârtești ast
fel lucrurile. Tu și farțeut ! Ha-ha! Prietenele mele și eu te
credeam mai de grabă elegiac. Acum insă îți descopăr o însu
șire nouă. Zău, nu-mi pare rău de aventura pe care o prevăd
fermecătoare, (lipindu-și obrăjorii fini de gura fui Sandu, zise
strângându-l cu tărie).... hat, nebunule, sărută-mă 1
Sandu rămase neclintit. Apoi privind-o drept în față, începu:
— Știi ce gândesc eu ? Că d-ta duci o viață pierdută !
Intru cât, mă rog, meriți să fii soția unui viteaz ofițer, cum e
bărbatul d-tJe ? El luptă, departe, la hotară, jertfindu-se pentru
neam, fără și familie ! Gloria Iui este și gloria d-tale ! Ai tre
bui să-l adori, să-l servești, să-I ajuți, acum mai mult de cât
oricând. O vorbă bună, un îndemn, o atenție, i-ar rădica mo
ralul, făcându i viața mai ușoară și sufletul mai îndulcit. In loc
de aceasta însă, d-ta ce faci ? Flirtezi toată ziua cu oricine, a-
lergi cu svăpăiatele prin spitale să deschizi răni nu să vindeci,
ții casă deschisă primind pe furiș vizitele unor domni pe care
bărbatul d-tale i-ar pălmuî când i-ar întâlni; te interesezi de
mode, de teatre, de ciaiuri, o faci pe femeia de lume, cheltuind
nebunește. Trăiești, prin urmare,. întocmai ca o parazită, numai
din jertfa și munca excesivă a neprețuitului d-tale bărbat.
14
Revista Moldovei
Rochiile, pălăriile, zorzoanele, fumurile d laie, pe toile le
plâlește el, sărmanul, cu creeiul și viata lui. Ori, voi, femeilor,
credeți că vrednicia și străduința unui bărbat sunt stofe bune
numai de îmbrăcat păpușel- ? Și încă, nemulțămile de lot ceia
ce el face pentru voi, nu găsiți alt mijloc de răzbunare, de cât
să-l înșelați. Rușine! De o mie de ori rușine !
D-na Mirea, primind asemene, duș de vorbe neașteptate,
își eși din fire, strigând :
— Domnule, d-ta ai întrecut orice margini. "Te credeam
un om galant, dar rn'arrt înșelat. Așa fiind, nu mai avem nimic
comun împreună. Binevoește a opri și te scutesc de a mă
conduce.
D-) Sandu, sentențios :
— Aceasta nu să poate ! Nu opresc.
D-na, sărind în sus de mânie, replică :
— Dacă i așa, opresc eu ! Ordon șoferului.
Sandu, surâzând :
— Poți, dragt mea, să’ncerci dar n'ai să reușești. Șoferul
meu nu aude, nici nu vorbește: l’arn plătit să fie surd și mut.
Nu te sfătuesc nici să sari jos, căci mergem cu viteză de 60
km. pe oră .
Dna, șovăind în fața neputinței sale, scoborî tonul...
— Și, mă rog, ce vrai să faci cu mine ?
Sandu, împăciuitor ;
— Un adulter, desigur că nu 1
— Atunci ?
— N’ai nici-o grijă, nu te teme.
— O, nu mă tem de loc....
— Ba da, ba da ! Văd că tremuri I
D-na Mirea furioasă ca o leoaică :
— Ești un nemernic, un laș, un nebun ...
Sandu, foarte calm :
— Numai atâtea epitete ai găsit în dicționarul insultelor?
— Da, da, ești laș, ești nebun [nervoasă p^ste fire] Ne
bun, nebun, nebuni
Revista Moldovei 15
Sandu, mefistofelic :
— De loc, d-nă ! Puțin cam neui ..sterile, da ! Plăcerea cea
mai mare o am de a spune semenilor adevăruri crude. Aceasta
mă face un tip ciudat. De-aceîa chiar in'ai și ales dintr’atAția,
mărturisirea d-tale. Ț’atn părut destul «le original pentru a ți
sluji capriciului d-tale trecător. Ai întins lațul și ț'ai închipuit
c’am și căzut în el. Ei bine, nu. Te-ai înșelat. Află că și eu la
rândul mieu te-am ales pe d-ta dintre toafe evaporatele ce ți
formează ceata, pentrucă mi-ai părul cea mai reprezentativă, cea
căreia se cuvenea mai bine să-t spun ceia ce gândesc.
D-na Mirea, atinsă în mândria ei de cuceritoare înfrântă,
plângea înădușit :
— lnchipuiește-ți ce nebună am foit când te-arn iubit cu
atâta drag.
Sandu, plin de sfidare:
— O, te rog, te rog, această frază nu mă tulbură nici de
cum, pentrucă în gura d-taleea n’a exprimat niciodată cel mai mic
adevăr. Cunosc armele frumoaselor vinovate, drăguțelor pier
dute. Pentru ele bărbații să ruinează, să surmenează, compro-
mițându-și cinstea, carierile, viitor ul, tot... devenind oameni falși
în lume și sfârșind prin a îmbătrâni, fără vreme, amărâți, des-
gustați de ei inși-și.
Pretindeți a i seryi strălucind în jurul lor și făcând pe
grozavele. Aveți aerul că prin anturajul vostru îi ajutați să par-
vie. In realitate ei ajung să cheltuiască totdeauna mai mult de
cât câștigă. Adevărul este că voi lucrați nu penlru dânșii, ci
pentru voi, pentru nesățioasa voastră dorință de lux, pentru
poftele și vanitatea voastră și, cu toate acestea, nu sunteți mă
car fericite. Invidia vă tortură, căci găsiți totdeauna pe aha mai
bogată (fc câl voi, care vă strivește supl greutatea luxului el
orbitor.
....Știți că sunt femei cum se cade, singurile care cu drept
cuvânt compteazâ între femei, acele sărace, acele care sunt Io- '
varășe dar și surori bărbatului lor, acele care se devotează,
16 Revista Moldovei
care mângâie, alinând dineii șt alungând năcazuri. Le cunoaș-

fefi și cu tonte acestea ntci măcar nu le pnvi(t... pentru că pă
lăriile lor sunt ieșile din modă, rochiile prefăcute, mănușile în
«UI I
vechite! Și totuși voi nu pie|ui|i nimic alături de dânsele I frmJ
....D-nâ, să nu te superi, d>r aceste sunt ideile mele! Ș!
hm/
cum ai dorit să mă ai—întrebuințez vulgara d-tale expresie 1_
fam dat ce am mai bun din mine, sufletul meu cu tot ce cuget.
Chu
Intr'im salon, de sigur, n’aș fi putut să-ți vorbesc așa
rul I
Aici însă pot, pentrueă locul pe cate stai te acuză și-mi dă
dreptul să-ți vorbesc astfel.
nu
...Ce-ai crezut că un Mihai Sandu va consimți să-și bată
»J,
joc în fața atâtor fluturatece femei—prietenele 1—de Aurel Mirea,
d-HI
bărbatul d-tale și bunul*meu prieten? Muncește prea mult, e
pt
prea cinstit, prea brav, pentruca să merite o astfel de înjosire ’ in
....M’ai judecat foarte rău când m’ai ales de complice ! OL
D-n i Mirea, nemai putând vorbi de mânie, zise scurt și
apăsat: • «
— Ești odios ! 4
Sandu Hi
— Coboară-fe în sufletul d-tale și vei vedea că râdicân-
du-te împotriva unui adevăr, recunoști că el te condamnă. Dar I.
ce vorbesc eu de suflet! ....îi aveți cel puțin ? Cunosc insolva H
bilitatea morală șt nemărginită lipsă de răspundere în care
plutiți.
D-na Mirea sughițând cu lacrimi:
— Am să spun bărbatului mieu, nebuna mea imprudență
am să-i povestesc toi, tot și d-ia...
— Și eu ?... Eu știu bine că n’ai să îndrăznești să spui
niciodată nimic.
D-na învinsă:
— Dar pentru ce, Mișule, mă urăști- tu cu o ură așa de
neîmpăcată ? Pentru ce mă chînuești astfel, ce ț’am făcut ?
Sandu, mânios :
— Ce mî-ai făcut ? Mă întrebi jignit adânc atunci
Revista Moldovei 17
când (’ai închipuit că u mă pot pogorî li nivelul imoralității

în care trâ 'șt' Aceasta mă d<>are ' De aceia vreau să te fac să
suferi, nu cum sufăr eu, căci mi ești capabilă de asemenea su
ferință, ci măcar să ai durerea pe care o întingeți in inima vic
timelor voastre, cu surâsul veninos al buzelor muiate in otravă.
....Să știi insă că nu prea ered, în sufei iriți voastră Nu !
Chiar în clipa asta, ceia ce te face să-ți ieși din fire este amo
rul propriu revoltat, nu suferința care arde păcatul și purifică.
....Mâine chiar am să te văd pe străzi primblându-te gă
tită și sprintenă, fluturându ți penele la pălărie. Ne vom întâlni
și, de sigur, îmi vei surâde, pentruca nu cumva prietenele
d-tale să-și închipuie altăceva, de cât toate lucrurile măgulitoare
pentru o femeie care a câștigat rămășagul său 1 Nu-și va putea
nimeni închipui că d-ua Eiise Mirea, a fost refuzată de nebu
nul de Mihjj Sandu, Doamne ferește 1
Și să nu crezi că eu, vre-odată, am să caut să mă folo
sesc de această taină, care faină va rămânea deapurttri ! Vctu
avea în schimb mul(ămirea că secretul nostru prețuește mal
mult de cât un clas de 'adulter și necinstire.
... Și acum, de oarece n’am atentat nici la viața, nici
la virtutea d-tale, să-mi dai voie să mă retrag. Nu te teme, lată
ici colțul berăriei unde-am dat ordin să ne oprească pentru ca
să fii mJ aproape de casă.
Un sunet strident și automobilul se opri scurt. D-na Mi- 4

rea sări ca o minge pe trotuar și, mai mult alergând, să depărta
fără să zică o vorbă. Silueta ei svellă dispăru repede in umbră.
Mihai Sandu o urmarea cu privirea și, când n’o^niii zări,
surâse cu amărăciune, murmurând: «Bine-am făcut» !
Tiberiu Crudu.
Colo, pe văi, s a potolit urgia,
Și glasul greu de tun a amuțit
Se odihnește și respiră glia,
Din miază zi șl până « asfințit
Văzduhul cald, parcă svăcnește încă

De șuere stridente de șrapnel....
In zare, brâul de amurg pe stâncă
Răsfrânge ’n vid reflexe de oțel.
Ca niște răni deschise ’n corpuri vii

Rânjesc pe șes tranșeele hidoase.
Și vânturi bat rețelele pustii
Împrăștiind pe câmp frânturi de oase.
Un stâlp de telegraf stă rapt și strâmb

Se pleacă spre pământ, și parcă plânge...
Sunt două cruci lângă pfirâu, pe un dâmb,
Și spre apus, sunt pete mari de sânge
iar sus pe deal, fantoma ce uimește,

Prin ochii scoși de gloanțe și de fer,
Castelul în ruini, stă și privește,
Cu două brațe întinse cătră cer
Revisfa Moldovei 10
E noapte peste tot, și undeva,

In vre-o clopotniță de sat, pustie,
Iși strigă cântul trist o cuciiva. ..
Și o nespusă jale ’i pe câmpie.
E noapte ., și ecou! însuși tace,

Eroii dorm în gropi, la adăpost
De-acutna iarăși ne-om urî, e pace,
Eroii dorm.... și parcă nici ti'au fost
Bârlad 0. Pailady
Orice luptă rea ce ai făcut, da drept la alta care se

va face împotriva ta.
Când pe cineva că a turbat, întinde.-!. .

apa limpede a adevarulpî și a sincerității : dacă n'o bea,
să știi cȘ ,are turbă și crapă.
♦
Adevărul e ca apa rece de care dor numai dinții

bolnavi.
Pilat și.-a spălat mânile ca să s,cape de datoria lui,

și s’a trezit cu ele mai roșii de sânge de cât dacă ar fi
ucis cu mâna lui.
*
Pământul are prețul morților ce s'au cobqrît în el.
N. lâ.
MĂNĂSTIREA VORONA.
e mult ochiul istoricului, cercetător al trecut vi
]ui, și-a îndreptat privirea asupra mănăstirilor
Ij noastre. Despre ele s*a scris mult și s’au al-
r cătuit chiar monografii însemnate. Nici nu
să p tea sA nu intereseze aceste sfinte loca
șuri când unile din ele au fost focare de
cultura și carte românească, altele au fon
fortărețe în care românii își găseau scăparea în vremuri de
grea încercare, altele în fine își întindeau sprijinul și mila
asupra bolnavilor și a săracilor, ce aveau nevoie de un aju
tor, pe care nu-i puteau găsi în lume.
Dar mai sunt încă și alte motive pentru care viața mă
năstirilor trebuie cunoscută. Prin însăși așezământul lor, mă
năstirile fiind locuri retrase de rugă și de adâncă meditație
religioasă, aici, tntre zidurile lor, în decursul vremii, și a
trăit viața o întreagă lume românească, atât din pătura veche
boierească cât și din pătura adâncă a poporului.
Mânată de un sentiment de evlavie și credință, toată

floarea boerimii vechi și â legat numele într’un chip oare
care de mănăstiri, fie prin călugăria ce a priort, fie prin da
niile însemnate ce au făcut mănăstirilor. Vechii boeri după
ce’și îndeplineau datoriile în mod conștiincios cătrâ patrie,
după ce’și îndeplineau principalele datorii față de urmași,
cei mai mulțî din ei, departe de a pleca în țări stre:ne pen
tru plăceri, sau de a-și trăi bătrân^ța în istovitoare jocuri
de cărți și petreceri cari nu se potrivesc cu albimea părului
se retrăgeau în mănăstiri și acolo, cu mână largă, revăr
sau binefaceri în sufletele necăjite, contribuind eu banul, cu
Revista Moldovei 2t
i
Jo | sfatul ții cu știința lor la munca inii pimsX d _■ monahism,

încă din pritnile veacuri cn șline
Din punctul acesta de vedere niânMstirea Vorona pre
zintă un deosebit interes.
Dacă ea nu este vie o ctitorie domnească, dacă in ea
n’au hiat ființă însemnate tipărituri române, totuși ea devine
însemnată ca centru de evlavie, de cultură și meditație reli-
Igioasă, ca modelul unei adevărate gospodării, ca locul cel
mai principal și scump al județului nostru, în care putem

găsi manifestate înalt.le calități ale sufletului vechilor noștri
boeri și ale poporului în genere.
22 Revista Moldovei
bătrânii codrii do tei și fag- ce îricorrjoâră poiana în
care se află mănăstirea, pârâiașul lin ce șetpiiește aceiaș

poiană, brazii din curfeă mănăstirii, ce' strabăt văzduhul cu
vârfurile lor trufașe, toate acestea dau un fârfneC defoSCbit
acelui loc. Vechii ctitori, desigur, n’ati fost puțin pretențioși
în alegerea lui.
Aici, la anul 1600, niște părinți călugări, ven'ți din Ru
sia, ridica din lemn prima bisericuță pe care o înzestrează
cu odoare și-i cumpără, spre întreținere, o parte dih moșia
Icușeni. Mai târziu hatmanul îlie Jora cu soția sa Teofana
i-a mai dăruit o altă parte din mo$ia Icușeni, iar Arhiman
dritul Ratail, vestitul stareț al mănăstirii, a făcut, în anul
1835, alăturea de vechea bisericuță de lemn, actuală biserica
de piatră, cu hramul «Nașterea Prea bfinteî Născătoare de
Dumnezeu». Acestei biserici Vornicul (zrigore Vâfnav, în a
nul 1869, cu soția sa Anastasia și cu sora să Schimbnahiă
Vârnav, 1 au adus însemnate îmb'unătafiri.
Acesta e, pe scurt, istoricul primei biserici din această

mănăstire. El rezultă dintr'o inscripție, săpată în marmoră și
așezată afară în zidul din spre Miază-Noapte. Cuprinsul ei
e următorul :
«Ca ajutorul P. Sf. Născătoarei ae Dumnezeu, această
sfântă1 mănăstire Vorona sâw început la anul Î600 de către
părinți ruși, veniți din Rusia, făcând o biserică de lemn, dând
odoare și cumpărând parte din mdșia Icușeni, apoi al doilea
ctitori sunt Htitrfâiil'dl llid Jdrtt că Știția să Tfofâna, cari au
dăruit o părte' tâtt’fWșid,!ku$&ii, iar aceabtă sfăktă biserică
de pîâtră ciC hriariul «.Nașterea PreaSf. Născătoare de Dwn-
neidu» s’dtt zidit la'aniil 3839 prin osârdia P. C. Arhiman
drit Rdfail șî cu âjUtorttl și a triUlți făcători de'bine*.
tLa ahul 1869 Dttiiineâlui Vornicul Griftire Vârnav Li
teatiiil cu stita D-iale Sîtimbnahia Eprăxia. Vâriidv și soția
să AhâXtasiă aw acoperit' ate'ăstă bis'eribă cu' tinichea cu-d
D-sale cheltuială, ‘o au zugrăvii și irllăiintrU ' predam și au
Revista Moldovei 23
brâftit icoana Sf Nicdae cu argint din vitapittatmă, din cete
bitiri împărătești, la aiiul 1870, Ghenar în 14, fiititl stareț a-
cetiți Sf. Mănăstiri P. C. Sa Arhimandritul foslf l'asit'tu>,
Biserica e solid lucrata, are forma crucii, iar deasupra

are trei turnulețe, acoperite cu tablă, in stilul bisericilor ruse,
A doua biserică de piatră cu hramul «Adorrrtt'rea Mai-
cei Domnului» situată în partea despre Mia za-Noapte a celei
dintâi s’a început a se zidi în anul ițqj Sept, i de către
lordache Panaite Paharnicul cu sora sa Stfta și cu soția sa
Măria Costache și s’a termiriat în anul i8oj August 28. A-
cest lucru rezultă din următoarea inscripție ce se află la in
trare, dfeâsiipra ușei :
«Cu ajutorul Domnului nostru lisus Hristosșial Maicei

Precistei aceasta sfântă mănăstire Sa făcut de ctitorii lorda
che Panaite și sora sa Safta cu cucoana D-lui Maria Costa
che Pahămiceasa, au săvârșit-o cu trată cheltuiala D-lor....
anul 1793 Sept. I și s'a terminat la atiul 1803 Aug. 28».
Biserica aceasta are ziduri masive ce prezintă destula

soliditate și atât în privința arhitecturii cât și în privința a-
cnperîmântului se apropie, intru câtva, de câ descr isă mai sus
Mai spre Răsărit de această biserică pe culmea unui
deal se află bisericuța cu hramul «Sf. Ierarh Nicolae», în juruj
căreia este așezat cimitirul mănăstirii. Zidită în forma crucii
biserica aceasta, a treia din mănăstire, atât din punct de ve
dere al arhitecturei, cât și al soliditaței prezintă o deosebită
importanța, fiind una din frumoasele biserici ale județului
nostru.
Deși nu are nici o inscripție privitoare la zidirea ei.
totuși am putut afla tinîptil zidirii dintr’o în serii nate găsită
într’dn“p6mfelni6 al mănăstirii unde, pomeiiindU-se ntifii‘610
AfhimartdrFtultii Rafail, se sparte că în vremea lui s’a1 făcut
biserica „Nașterea P. Sf. Născătoare de Durtafteteu" și «St
Nicolate» etc. fhtru cât știm din îns'cripțiâ 'găsită li primă
biserică, amintită mai sus, cum ca Arhimandritul Rafail a
24 Revista Moldovei
făcut acea biserică la anul 1835, rezultă că și data zidirii

bisericii *Sf. Nicolae» nu poate fi de cât cam în această
Ațerne. Așa dar, biserica aceasta a treia are de prim ctitor,

pe Arhimandritul Rafail, starețul mănăstirii, iar dată zidirii
este apropiată de anul 1835.
De la aceasta bișericâ înaintând, spre Răsărit__ Miază-zi

și mergând cu piciorul timp de o oră, în interiorul pădurii-
găsim pe cea de a patra biserică a mănăstirii și anumea :
ăhăstria Voronei, cu hramul «Duminica Tuturor Sfinților»,
Aci este cel mai pitoresc loc al județului Botoșani,
Cele mai alese podoabe ale naturii, sunt îngrămădite, in a-
c.?st loc, cu toata îmbelșugarea. In mijlocul unei poenițe, u-
data spre Miază-zi de un lin pârâiaș, poeniță din care nu
vezi, de jur împrejur, de cât culmi de dealuri acoperite cu
păduri seculare, se înalță această sihăstrie a Voronei, cel
mai potrivit loc de rugă și meditație religioasă.
Săhăstria cu biserica ei de zid în forma corăbiei, cu

chiliile din fața ci, bine întreținute/cu fântâni și șipote ră
coritoare, cu vesele albini ce nu lipsesc din îndeletnicirea
părinților viețuitori de aici, dă locului acestuia, partea de
viață înaltă, ce în adevăr i se cuvenea
In acest colț tainic, împodobit cu atâtea frumuseți isvo-
râte nu din lucrul mâinilor omenești, ci din acea rânduială
divină, dată de Creator ca o lege a firii, viețuitorii și chiar
vizitatorii, depărtați de sgomotul lumii și de orice grijă lu
mească, au prilejul să admire, mai mult ca oriunde, opera
Părintelui Ceresc și să se înalțe cu mintea, pătrunsa de ev
lavie, până la tronul Dumnezeirii.
De aceia încă din timpuri străvechi, unii din părinții
călugări, viețuitori în mănăstirea Vorona, s’au retras în acest
colț tainic și aici și-au petrecut, în liniște / rugăciune ulti'
mile clipe ale vieții lor pământești. Rămașițile du ziduri vechj

ce se observă în partea dinspre Mi^za zi a bisericii n$ do
vedesc acest lucru.
Revista Moldovei 25
Desigur ca aci in vre > ui înde pâr-r le Va fl fost și vre-u

bisericuța de lemn a cărei urme nu se mai cunosc.
Actuala biserică a Sahastriei s'a început ii se zidi în li
nul iStii și s’a sfârșit la anul 1876. Acest lucru se constata
clintr’o însemnare, găsită pe un pomelni în biserica, a căruia *
cuprins e următorul :
* Acest porne'nic este al robului lui Dumnezeu i'ladimir
Schimonah Mochcdon ce au împodobit aceasta sfântă Săhai-
trie din ascultare, au zugrăvit catapitcasma, zidul cum se vede
ți alte lucruri cu ajutoru' îilaicei Domnului, m'au întărit de
am gătit in vremea stărefiei Cavi 'sului Părintelui nostru Arhi
mandrit /ost/ Vastltu, care s'au început la anul 1861 Maiu
in 10,0 s'au sfârșit la anul 1875, care s'a prelungit după în
chlpu irea tnlesn in lor-.
In prezenț biserica Săhăstriei este bine întreținuta și
mica gospodărie, din jurul ei, cu chilii curate și stupi siste
matici, adaogă și tnai mult ta farmecul șt frumuseța ei.
(Va urma) ICOttOIU Hi- Simionescu.
Suni complimente tot așa de puțin potrivite ca o

bezea spre icoana făcătoare de minuni.
*
îmi spui că viața-i rea și te cred. Mă îndrepți la

viața viitoare: vii de-acolo ?
îmi lauzi moartea: te cobori înnaintea mea ?
Deci, sus steagul vieții 1 Și pe mormânt încă să
mi-l împlântați pe acela, și nu sălciile care plâng.
*
Sunt aplauze care sună pe obrazul celui care le

primește,
H lorga,
FLAGEOLET
Sunt robul tău : și’mi porți în ocbi destinul.
Și’n mâini porti inima mea svâcnitoare,
Și priris mă tii 'n vtaja-ti sclipitoare. —
Șt i|v știi cât de crud mă sapă chinul..
Srum’seta ta mă ’mbatâ ca și vinul,

Și ca o rană dragostea mă boare ...
Iar boru-mi li-se tară io picioare
Spre tine tremurându-si lung suspinul...
Te cbiamâ gura mea be sete arsă :

flsupra-tni pleacă-ți ochii de topase, —
Și lina ta lumină ți-o revarsă
peste grădina tinereții mele,

Unde tânjind sub giulgiu de umbre grele
(T)or florile de dorul urtei rațe...
George Voevidca
Preotul ca tămăduitor
al rănilor războiului 'A-
Iț.
Războiul care s’a terminal acum doi ani, prin durata \u\,
precum și prin mar.le nutn&r de popoare care au participai, a
fost O sguduire de o mare intensitate, care a scYiimbat multe
din întocmirile de până aci. Pe de-o parte a vătămat multe din
cele bune și acelea sunt răni de răsboi, iar pe de aita a des
chis nouț perspective de mai bine și acestea consVdvesc nou»
cerințe sociale. Subiectul nostru privește amândouă aceste laturi
și de aceia el se poate împărți în două •» prima parte e •.
„Preotul ca tămăduitor al rănilor răsboiuluV1 și cea de
a doua •. „Preotul ca îndrumător în noile cerințe so-
ciale“.
1) Pentru a ști în ce constă rolul preotului c-a tămăduitor
al rănilor răsboiulut, e necasar să cunoaștem mat mtââu cave
sunt acele răni și felul cum se prezintă ele vom procedă, ast
fel ca doctorul care întâiu examinează pe bolnav șl după acela
cugetă la medicamentul salutar.
Fiindcă omul prin alcătuirea sa, aparține atât cerului căi
și pământului, eră de așteptai ca marelS cataclism, care a tost
răsboiul, să vatăme atât legătura omului cu cerul, adică su\\e-
tui, cât și legătura omului cu pământul, adică trupul. Dt acela
vom con lideră ca rănile rămase de pe urma răsbolutixb %wsx
de două feluri: morale și materiale.
1) Prima parte diuțr’o conferință pastorala.
28 Revista Moldo
Intre lănile moi I . vom pune ea cea dintâi, o stare d

spirit neobișnuită mante de răsboi și c^re se caracterizează
prin coace numim bolșevism. In accepțiunea sa primitivă, bol
șevism însemnează pe rusește m.ixirndism, înțelegând socialis
mul radical, care urmărește realizare.'» integrala și imediată, a
concepțiilor sale spre deosebire de soțialis nul ininimalist, care
are aceleași teluri, dir p.» care caută să le realizeze treptat,
pornind dela actuala stare de lucruri. Si miximalismul și mini-
malismul este așa dar iot socidism, cire are aceleași scopuri,
dar se deosebește prin m'jloacele prin c trj caută sî L> ajungă.:
maxirnaliștii uzează de mijloace extreme, adică de revoluție, iar
tninimalișlti vor cucerirea trepida, adică prin evoluție.
Socialiștii în genere, sunt nemulțumiți de actualul edificiu
social. Presupuneți că toată omenirea ar fi o hmilie numeroasă,
care ar locui în aceiaș clădire. Socialiștii sunt acei membri ai
familiei, cari ar găsi locuinței diferite cusururi: că e igrasioasă,
că ține frig, că acoperișul e prea jos încât nu are scurgere, că
unele ferestre sunt prea mici, iar altele prea mari și-așa m.ii
departe.
Maxirnaliștii pun mâna pe topoare șt pe hârlețe și încep
s’o dărâme, în credința că vor putea face alt a mai bună Ei nu
se preocupă că vor rămânea fără adăpost, expuși vicisitudinilor
vrrmii, chiar dacă ar fi gerul bobotezii și ar fi amenințați să
înghețe cu toții, înainte de a fi gata noua locuință. Minimalișiii
procedează mai moderat; ei strică mai întâi o fereastră, apoi
alta, după aceia un perete, mai apoi câte o parte din acop riș
și așa mai departe, dupâ cum le va permite vremea și mijloa
cele, având grijă ca pejnăsurâ ce strică să facă la loc, după
vederile lor.
Acesta insă e socialism, sub laturea sa maximală sau mi

nimală, dar ceeace se înțelege astăzi prin 4bolșevism», nu e
niciuna, nici alta. De pe urma răsboiului am rămas cu o stare
de spirit caracterizată cu numele de bolșevism, care nu se
poate identifica cy șoțialismul,
[ Rrvi<«» Moldovei Xj
I. <;<• maiiitcoM cih (minele t«-mălo.-»re

1 Nesocotirea autorității e a e șe traduc,- ,, ,, ,,,
curii In toate domeniile; sil mi amintim decât de <1.-pnțitelP
dkpârute fără urmă, sau de vagoanele cu mâ-iuri. c >re num i,
ajung >a destin <|ie, spre a ilustră cât e de descotisi Ic- np xwu
autoritatea.
2. Un dezacord groaznic între drepturi si datorii,
caic ia orașe se manifestă prin interminabilele greve, ur In s.țr
ptitHr'o așteptate ci statul să facă totul.
3 O lene obișnuită, mai toată lumea alergând după
munci ușoare, (ar dela muncile grele fiind o acievăraiil dezer-
t re de brațe.
4. înmulțirea furturilor- cce.ce a aju-s o ad văr.itâ
calamitate.
5 O părăsire simțită a îndatoririlor civice, ce se
j'oafe observă in relațiile dintre oameni, în presă și chiar în
parLrnent, sub forma miei reg.etabile lipse de respect și de
urbanitate.
6. O părăsire a îndatoririlor religioase, pe care o
mărturisește fiecare preot, când spune că bisericile erau mai
pline înainte de răsboi și practicile creștinești erau mai res
pectate.
Cruzele acestui bolșevism sunt multiple.
in primul rând vom pune încordatea cea mare car. a
fost răsboiul și Care a fost o întindere dusă prea departe a
principiului de autoritate, necesară în armată pentru a obțmc
disciplina militară. Din această exagerare neobișnuită a princi
piului de autoritate, a rezultat o reșețiune care a dus la exa
gerarea principiului de libertate. In Rusia, unde principiul de
autoritate a fost împins prea departe de regimul absolutist»
reacțiunea principiului de libertate a fost mai grozavă, dând
naștere la haosul bolșevist de azi A fost d‘ăjuns ca la un
moment dat, să afle întreaga ai mată rusă că ț irul Ntcolae—în
care Rușii personificau principiul de autoritate —nu mai există,
30 Revista Moldovei
pentru ca orice disciplină să devină o iluzie. C ipacul oalei in

clocot -, a apăsat prea puternic, încât aburul neavâud pe unde
să iese, oala a sărit în țăndări cu capac cu tot.
in toate țările care hi fosf în răsboi, se observă aceiași
exagerare a principiului de libertate.
La noi s’a întâmplat și se mai întâmplă încă, ca aiilorita
tea să nu fie pretutindeni la înălțimea chemării sale ; fie că
și-a exagerat drepturile și a devenit abuzivă, fie că și le-a ig
norat și a dat naștere la slăbiciune. Pe lângă aceasta, (ara
noastră dublându-și teritoriul, autoritatea a trebuit să-și îndo
iască și ea forțele, ceeace fiind silită să facă în pripă, n’a fă
cut cu destulă selecțlutie.
Se știe "iarăși că pe front, pentru a se menține avântul
răsboinîc, li s'au făcut soldaților tot felul de elogii și de
misiuni, încât în mare parle soldații s’au întors cu mentalitatea
că dacă au luptat, le este îngăduit orice. Am auzit de un să
tean, care adus înn lintea judecătorului pentru furt constatat,
nu-i veniâ să creadă că i se cuvine vre-o pedeapsă, pentru sim
plul motiv că dyptașe la Maraș^ștr Departe de oqqne gân
dul de a nu recunoaște meritele soldatului român, dar trebuie
să remarcăm, că trâmbi|ându-se prea mult drepturile, s’a căzut
in cealaltă extremă, în ignorarea datoriilor.
Și astfel azislâm la faptul că atât la sate, cât xaai ales la
orașe, lumea nu, vede decât drepturi și prea puține datorii.
Săteanul, dacă nu l-ar atrage prețurile cu care i se plătește re
colta și vilele, ar sta încă cu mâijile încrucișate, așteptând ca
statul sau mai știu eu c,a,re, să vină să-i muncească ogorul,
sap să i dreagă ograda: jar la orașe grevele se țin lanț și
lucrul mcelâză până la satisfacerea pretențiilor, pentrucă odată
satisfăcute să fie din nou majoiate.
Cât privește lenea, ea ar avea între altele și o cauză fizi
ologică : este .discordare care în mod firesc urmează după ori
ce meordare și țum războiul a fost o încordare și de durată ȘÎ
de intensitate, e de așteptat jca să-i urmeze o discordare de a-
Revista Moldovei 31
celeași proporții. Mai se adaogă la aceasta și faptul că în urma

lipsei de brațe, au rămas goluri mari în toate ramurile de acti
vitate, încât fiecare are pe alese, începând cu ocupațiile cele
mai ușoare. Pe lângă aceasta, în criza actuală de producție și
de circulație, specula a ajuns mai rentabilă ca orice, absorbind
o mulțime de inși și rămânând pentru ocupațiile grele, goluri
mari, care se umplu cu ce se găsește.
Am amintit că boișevismul actual se manifestă între altele
și printr’o înmulțire neobișnuită a furturilor. Se știe că cea mat
puternică formă a dorului de libertate, e ca în ciuda tufuror le
gilor și a autorităților, să iei calea codrului, procedând după
cum te taie capul. Să adaogărn la aceasta, că în timpul războiu
lui, cate în genere nesocotește bunurile individuale, foarte mulți
soldați au prins gustul prădărilor de tot felul, încât acum nu
fac decât să continuie această deprindere. Afară de aceasta,
astăzi hoțiile sunt mal rentabile de cât înainte, când banii se
găstau mai rar și vitele erau mai efline. Poliția și autoritatea
e mai slabă, fie că s’a vițiat pe alocurea și ea, fie că a trebuit
să dea o parte și anume cea mai aleasă, pentru teritoriile ali
pite. Mai putem adăoga un fapt, care pare de mică însemnă
tate, .dar care arc totuși un oarecare rol în înmulțirea tâlhăriilor :
este lipsa de arme și de material pentru ele. In timpul răs-
boiului, toate armele au fost ridicate de ia particulari și nu s’au
mai înapoiat nici până azi. Dacă hoții ar mai avea măcar teama
că pe alocuri mai există câte o armă, poate tot s’ar mai împu
țina, fiindcă este știut că : «Frica păzește pepenii».
Am amintit și de o părăsire a îndatoririlor civice și reli
gioase. Pe Igngă unele cauze amintite mai sus, vom adaogă ca
o cauză cu totul specială, niercantilizarea actuală a vieții. Azi
aproape nu e nimeni care să nu întrezărească un mijloc de îm
bogățire rapidă și yșoară. Este o frenezie neobișuuiiă după .a-
faceri, în care sufletul omenesc își pierde noblețea și se vulga
rizează. Lumea își pierde deprinderea de a fi respectoasă și de
a-și mai aminti de îndatoririle religioase. Este știut că nu pofî
32 Revista Moldovei
sluji la doi domni și când privești prea mult spre pământ, e

firesc să pierzi din vedere zările depărtate aîe idealului. Mercan-
tilizarea vieții, a trebuit în mod fat-il să alunge idealurile.
Fața de această mare răsturnare de lucruri, singura rezervă
către care se îndreaptă nădejdile tuturor este țărănimea. La
orașe bolșevismul cu exagerările sate, găsește un puternic ecou
în masa muncitorească, care în parte e streină, sau înstreinală
și care mai ales se entuziasmează ușor pentru ideile socialiste,
fiindcă bolșevismul, care în fond e anarhie și jaf, se strecoară
în mințile proletariatului, sub formele ademenitoare ale socia
lismului, care vrea egalizarea bunurilor.
Veți fi văzut că la țară socialismul nu prinde. Săteanul e
individualist încarnat șî e destui să știe că socialismul vrea ca
pământul să nu fie pe numele nimănui, pentrucă să piardă cu
desăvârșire terenul. Pentru o palmă de pământ, săteanul e ne
înduplecat și se știe ca cele mai multe certuri și procese, le au
sătenii pentru neînțelegeri de haturi. De.iceea ei trebuiesc înstă
riți prin împroprietărire și odată stăpâni pe o bucată de pă
mânt, comunismul bolșevist nu are ce căuta pe aceste melea
guri. Ititr’un ziar socialist, se vorbia cu destul necaz de țără
nime, care eră trecută în rândurile burgheziei. E posibil ca și-n
Rusia, peirea bolșevismului, să-i vină tot din partea țăranilor,
dupăcum se și întrevede pe alocuri.
In afară de aceste considerații, munca agricolă prezintă și
o altă superioritate față de ocupațiile industriale și comerciale.
Ea se face în mijlocul naturii și prin urmare in mai derproape
atingere cu Dumnezeu. Când săteanul deschide sânul pămân
tului și-i încredințează sămânța, el își dă seama că puteri tai
nice conlucră cu dânsul. El vede cu pietate rodnicia pămân
tului și sămânța închide în miezul ei, misteriosul germene din
din care are să răsară planta. Când după aceea ridică ochii
spre cer, în așteptarea ploilor binefăcătoare, ei înțelege că o
put .re ocrotitoare veghează deasupra noastră și că fără sprijinul
ei, nu însemnăm nimic. «Din privirea cerului, calea către Dum
nezeu e scurtă», a zis un astronom italian și vom înțelege ast
fel, de ce la țară, credința se reîmprospătează mereu, prin pu
ternica înrâurire a naturii.
Moldovei 33
Moldovei
Cu totul altfel se prezintă situația la orașe. In fabrică, greu-
pământ, e |e# ciocanului care îndoaie fierul și angrenajele care înmiesc
ui. Mercan- for|a, năucesc p. bietul lucrător, încât încrederea in sine, dc-
urile. ^rdează în îngâmfare și ateism. Cât privește comerțul, care
ura rezervă $c rezumă în a cumpăra convenabil și a vinde rentabil, printr*
ănimea. La inecontenit exercițiu al acestei balanțe sfârșește prin a se-
ernic ecou C5tui orice fond moral și a deveni cu desăvârșire neonest și
înstreinată rapace. Să adăogăm că atât industria, cât și comerțul, se exer
socialiste, cită în artificiile și uscăciunea orașelor, pentru a înțelege la ce
strecoară veștejire sufletească pot să dea naștere.
ale socia-
(Va urma) pr. C Vuiescu
xxxeanul e
I vrea ca
iardă cu
al e ne-
e, Je au
: instă-
SMEUL CODRULUI ).
de pă- După „Erlkonig" de „Goethe“.
melea-
țără-
a și-n
Ce tropot s'aude în noapte grăbit ?
oilor,
E tata ce-și poartă copilul iubit.
tă și La piept strâns își ține băiatul duios
ciale. Păzindu-l de vântul ce suflă tăios.
oape
lân-
— „De ce-ți ascunzi fața copile mereu?"
tai-
ân- — „Cum tată, tu nu vezi pe-al codrului smeu ?
diti „El poartă cutoană, veșmântul bogat"
:hii — „E ceață copile, ce-ncei s’a lăsat.
1 o
iul
ro I) Publicăm cu plăcere traducerea de față a celebrei „Erlkonigu a lui
Goelhe, traducere datorită D-rei B. N. din Bârlad, elevă in clasa ll-a se
st-
cundară și rugăm pe cititorii noștri să o compare și cu originalul și cu
u- versiunea lui $t. O. losif.
« Revista Mol(Jove
— „Hai, vino cu mine, micuț băețaș

„Eu știu pentru tine un joc drăgălaș
„Și flori minunate pe țărm vei avea,
„Hăinuțe de-argint îți va da mama mea'
— Cam tată: tu n'auzi pe smeul șiret

Cu ce fel de vorbe mă'nbie încet ?<>
— „N'ai teamă copile! E-al codrului cânt,
E freamătul frunzei ce tremură n vânt".
— „Hai vino cu mine, micuțe plăpând
„Copilele mele juca-vor cântând
„La hora lor tainică-n noapte-i privi
„Pe brațele lor desmierdat vei dormi".
— „Acolo-n pădurea în negra-nbrăcaiă
„Pe-a smeului fiice tu nu le vezi, tată ?“
— Bătrânele sălcii ce-abia licăresc,
„Te-nșeală, drăguță, și-ți par că trăesc.
— ,.Mă fermeca chipul frumos îngeresc,

„De nu mergi'cu noi eu tot te răpesc".
— „Ajută-niă tată! In sboru-i întins
„Cu aripa smeul cel rău m’atins".
Grăbește acum, tatăl cu groază văzând
Copilul ce-n brațe-t se sbate gemând
Ajunge acasă cu greu, obosit
In brațe i murise micuțul iubit.
Beatrice I- NițulcscU'
CuJOjdlg xJ Jji JJJxJ 1 <4J
E
ste în firea omului, sălbatic și civilizai, să cerce
teze lucrurile și ființile. Spiritul ele cercetare,
care variază după gradul de civilizație, constitue
una din însușirile prin care omul se. deosebește
de animale.
■ Printre atâtea întrebări Unii oamenipuscercetează
ce și-au oamenii, mai puțin,
au fost și
următoarele : alții mai mult; unii din interes material egoist
Pentiuce sau general,
speciile de alții numai
animale au din darul
culori numit și«spirit
deosebite atât
de variate ? de curiozitate».
Penfruce animalele sburătoare au culori mai vii
decât acele cari toată viața lor trăesc numai in atingere cu pă
mântul, și de ce ființile cari își duc traiul numai în întuneci
mile solului au culori simple și atât de închise. Oamenii, cari
caulă să-și explice culorile în totalitatea ființilor, ajung la între
bări cu cuprins larg. De pildă ;
Pentruce animalele inferioare terestre au culori mai intense de
cât cele superioare? Privind un fluture, o ciocănitoare, un urs,

întrebai ea vine de la sine. Apoi, cum se explică intenzitatea și
îuitnusețea coloritului unui fluture equatorial neîntrecut in a-
ceasta privință de nici un fluture din zona temperată. Un fiu
ture din zonele calde în comparație cu cel mii frumos fluture
depe la noi, este ca qn diamant tăiat în fețe, alături de unul
necioplit. Tot așa pasărea-muscă, din ținuturile cu soare stră
lucitor, față de pasărea cea -m ii frumos colorată din meleagu
rile noastre.
36 Revista Moldov
Este aproape ele mintea fiecăruia deci, să pună în legăfui.

intenzitatea ctiloritului anim leloi cu acea a razelor solare. Pă
rul închis al maimuților din umbra pădurilor equatoriale se a
samătiă cu culorile omogene ale ființilor polare, unde întuncri
cui a biruit lumina. Sclipirile coloritului fluturilor, cari zboiră
din floare în floare, oglindesc raz le solare ce ating numii
vârfurile palmierilor equtoriali cu florile lor. Bursucul, precaut
până la frică, iesă după pradă mai mult noaptea și de aceea
are culoarea părului cenușie. Ursul pădurilor noastre are cu
loarea închisă ca a umbrei pădurilor și ca a frunzișului uscat
depe pământul umblat de voinicul codrilor. 4
Așa dar, culorile animatelor sunt în funcțiune de intenzi
tatea strălucirii razelor solare din mediul în care trăesc animalele.
Cum se explică mai de aproape aceste culori ?

Unei structuri speciale a epidermei, sau unor grâuncioare
microscopice numiți pigmenți, așezați în piele ; sau unei ccm-
binațiuni structurale cu pigmenți culorațî diferit.
Culorile structurale se datoresc unor jocuri de lumina so
Iară pe unul sau mai multe șiruri de lamele microscopice așe
zate pe pielea animalelor, hitr’adevăr, dacă atingem cu degetul
aripa unui fluture se ia pe degetul nostru niște solzișori. Acești
solzișori, puși la microscop vor fi vâzuți sub formă de nume
roase lamele cu fețe tăiate regulat. Ei dau culoarea fluturelui
în atingere cu razele soarelui, pe care o reflectează, sau o re-
fractează, oii o împrăștie și o interferează în diferite chipuri,
după forma, aș zarea și numărul* lamelelor.
Dacă lamelele sau striurile de pe suprafața pielii, după
forma, așezarea și numărul lor determină o refțexiune totală a
razelor solare căzute pe ele. noi vom vedea numai culoarea
albă. Părul alb, penele albe, au în ele bule de aer, care reflec
tează toate razele și le împrăștie în toate direcțiunile. Intre la
melele microscopice depe aripile unui fluture atb. deasemenea
Kevisla Moldovei 37
se găsesc pături de aer, caii conțiilwese la seflexiuiiea totală

a (omiliei și prin turnare la ctilmațiunea in alb a animalului.
Dacă vdni dispoia pe o mică întindere aripa unui fluture alb de
solzișori, acea legiune v.i rămânea fătă culoare.
Privind beșica de săpun căreia îi dau drumul copiii să se
înalțe, vedem cum i se schimbă culoare i după locul din care
o privim și-i putem vedea toate culorile curcubeului. Acelaș
lucru observăm U o pălură de petrol întinsă la supraia|a apei,
iar schimbările dese ale nuanțelor de culori s’ati numit irizații.
Irizațiile cele mai frumoase le produc boabele de mărgă
ritar, cari sunt formate din lamele foarte subțiri, concentrice.
Dirt numeroasele studii făcute asupra ctitoritului anima
lelor, vom cita câteve rezultate, din care se va vedea că așeza
rea lamelelor din solzii de fluturi dă culoarea acestor-viețuitoare.
Unii fluturi colorați în albastru, violet și verde, n'au aceste
culori statornice în acelaș loc și nici nu le păstrează cu aceleași
nuanțe, pentru că în hnurnite regiuni ale aripelor lamelele sunt
perpendiculare pe suprafața solzilor, în altele paralele. Prima așe
zare dă culoarea violetă, a doua roșietică. La acestea se mai a-
daugă și locul de unde sunt priviți acești fluturi.
La fluturele nutnit Chljrippa laurentia, aripile sunt pătate
diferit. Ori de unde vom privi acest fluture, petele rămân cu
aceiași culoare. S’a constatat că deosebirile de culoare se dato-
resc obiicifății lamelelor pe solzt.
De multe ori la forma, mărimea și așezarea acestor lamele
se interpun, spre .1 di o anumită culoare, pigmenți colorați.
Așa, la fluturele verde Ornithoptera paradisea, solzii au lamele
perpendiculare pe suprafața lor, iar culoarea structurală ar fi al
bastră. Dar lamelele nu sunt incolore, ci cuprind și un pigment
galben, care cu albastrul dai de reflexul luminii in lame, dau
culoarea verde.
Papagalul multicolor are pene roșii, albastre și verzi cași
3 frunzișului în care trăește. Culoarea roșie a papagalului se
datoreșie numai unui pigmeu! roș, căci prin comprimare, pana
38 Revista Moldovei
rămâne tot roșie. Dacă însă vom comprimă o pană albastră

ea se va înegri, una verde se va îngălbeni, căci în afară de pig
menți! bruni siu galbeni, aceste două din urmă pene își dalo-
resc culoarea și unei structuri lamelare la suprafață.
Sunt cazuri când lamelele nu se colorează la lumină decât
umede. Așa, o coccinelă comuna, de obiceiu pare ca aurita
într’un mediu umed, pe când în cutiile de colecțiuni este cenu
șie. Luată una dintr’o cutie și așezată în puțină* apă, își reca
pătă culoarea aurie.
Așa dar nunumai așezarea lamelelor și a striurilor contribue
Ia coloritul animalelor, ci, uneori intervine în culorit și o sub
stanță color stă, dizolvită sau în granulațiuni solide, situate in
piele. Cele de mai multe ori însă, culoarea animalului este dată
numai de pigmenți! din piele. Cantitatea, forma, culoarea și a-
șezarea acastor pigmenți variază dela animal la animal și chiar
la aceiași specie după locul în care trăește și după felul alimen
telor, cu cari se hrănesc.
Pigmentul negru din pielea și părui oamenilor de rasă
neagră, pigmentul gălbiu al Mongolilor, etc., dau culori diferite
raselor de oameni. Vorbind despre rasele omenești, este dea-
juns ca cineva să cunoască răspândirea raselor omenești pe
suprafața pământului și a intenzității luminii solare și să nu :e
îndoească că natura și cantitatea pigmentului este în funcțiune
de oblicîtateti și intenzitatea razelor solare. Omul negru, prăjit
de soarele arzător a| equatorului, are mulți pigmenți de mela
nină în piele. Albul, stând în soare, se înegrește.
Eschimosul are fața palidă cași paliditatea luminii ce dă
viață regiunilor polare.
In toate organismele sunt pigmenți, însă nusunt toți colorați.
Depildă, pigmentul scoicii Mu/ex. din care se extrage purpura,
este incolor în interiorul scoicii și nu se colorează decât în mo
mentul când vine în contact cu lumina solară și prin interven
ția unui ferment.
Animalele, cari trăesc în peșteri sunt incolore din cauza
că nu sunt luminate de soare, hidotă ce sunt trecute treptat la
Revista Moldovei 39
lumină, prind culoare. Purpura lelinii stă în calea luminii pro-

ectată pe fundul ochiului, iar când mediul transparent a! glo
bului ocular devine opac, purpura dispare.
Plantele, sunt cu atât mai verzi cu cât sunt mai bine lu
minate de soare. In fond, nu este deosebire chimică între pig
mentul clorofilă al plantelor verzi și între pigmenții animali,
caii provin in bună parte, direct sau indirect, din clorofilă.
Așa dar, razele solare sunt o condițiune absolut necesară
formării pigmenților.
Afară de organismele cu culori mai mult sau mai puțin
constante, sunt unele, cari își schimbă instantaneu culoare?,
după senzațiunile ce au și după lucrurile pe cari se așază. Ca-
me'eonul trece cât îi ciipi dela galben la albastru sau verde,
ori se înegrește spre a fi pe cât posibil ia fel cu ramura de
care s’a prins. Sepiile, într’o clipită își întunecă culoarea cor
pului sau devin palide, iar la nevoe mare aruncă din corp cer
neală, care înegrește apa dejurîmprejur spre a se ascunde de
inamic Cerneala eijiu-i de cât pigment negru.
Cum se explică schimbările acestea fulgerătoare a culorilor
unor animale ?
In pielea acestora, unele celule numite chromoblaste. au
pigmenți în protoplasma lor. Unele au pigmenți negri, altele
verzi, etc. dar intf'un chroinoblast nu sunt pigmenți decât nu
mai de o singură culoare. Aceste celule cu pigmenți se pot în
tinde și strânge, mări sau micșoră sub înrâurirea firilor ner
voase ce se răspândesc sub piele. Când centrul nervos porun
cește chromoblastelor cu pigmenți negri să se dilate, toate ce
lelalte chromoblaste de alte culori rămân mici, nu se văd, și a-
tunci culoarea pielii se întunecă. Dacă însă centrele nervoase
comandă chromoblastelor roșii să se întindă, cele negri cași
toate celelalte se strâng, iar pielea se înroșește. S’a făcut expe
jiență, tăindu se toate firele nervoase ce duceau comanda unei
regiuni cu chromoblas‘e și s’a văzut că acea regiune nu s’a
mai colorat și a rămas cenușie
40 Revista Mnld
D.ii impresiunih', de unde pornesc spre creerul comandai

al întregului organism șl » cltrornoblastelor ? Scoate octv.i unu
cameleon și nti-l vei mai v den scbimbânrlu-și culoarea, cu
tos li cit e viu. Animatele pcșlerllot u’aii ochi și nici culoare n’au.
Așa dar lol in lumina solară slă puterea, care determină
culoritul animalelor, după cum întreaga via|ă a pământului și a
tuturor viefuiloareior. in soaia iș< are izvorul.
I V. Luca.
însemnări critice.
Psihologia creatorului de artă
n numărul precedent al Revistei Moldovei am

scris, sub această rubrică, puține rânduri
despre psihologia spectatorului de artă, a
celui care gustă opera de artă. Am amintit,
cu acel prilej ceva și despre plăcerea
estetică, indicând și câțiva dintre esteticianii
germani mai cunoscuți, pentru orientarea cetitorilor pe
care i-a interesa această chestiune, de altfel foarte dificilă
și foarte complicată.
De rândul acesta vreau să spun câteva cuvinte despre
psihologia creatorului de artă, a artistului tn filozofie a-
cesta e tratat sub numele te geniu artistic, geniu creator
Termenul acesta conține două elemente caracteristice și
esențiale: spontaneitatea ți originalitatea. Creatorul operii
de artă mai are, in afară de spontaneitate-și originalitate
o 'putere de sugestie pe care o exercită asupra spectato
I) Revista Moldovei No. 2 pag. 24.
Revista Moldovei 41
rilur operilor sale; e vorba prin urmare de o sugestiune

exercitată nu asupra majorității unor indivizi oarecare, ci
asupra unei elite intelectuale, deși, pe de altă parte, este
adevărat că nu intră în genialitate tot ce nu corespunde
mentalității publicului ori mediului cultural, Cărora apar
ține artistul.
Unii cugetători mai cer și alte condițiuni geniului
artistic, diferind după diversele sisteme filozofice: așa,
bunăoară, unii cer ca geniul să aibă o excepțională pu
tere de intuiție; alții cer ca geniul artistic să fie cât mai
productiv ș. a. m. d.
Foarte deaproape ÎQrudit cu geniul e talentul artis
tic. Talentul artistic e cel care ereiază cu mai puțină ori
ginalitate și cu mai puțină spontaneitate. In schimb el
are mult mai desvoltată puterea de sugestie. Așa se și
explică pentru ce numai talentul duce la perfecțiune di
versele școli de artă, iar nu și geniul; așa se și explică
pentru ce talentele capătă o vază mai mare decât geniile
artistice. O deosebire însă există totuși și din acest din
urmă punct de vedere și încă foarte importantă ; din
punct de vedere al duratei geniul covârșește totdeauna,
pe când talentul nu, sau în orice caz, pentru puțină
vreme.
Omul comun, diletantul nu posedă nici însușirile
celui dintâi—ale geniului,—nici puterea de .sugestie a ce
lui din urmă—â talentului. El nici nu e, în consecință,
un creator de artă, în înțelesul just al cuvântului
In ce constă constituția sufletească a geniului ?
Există o școală psihologică, destul de răspândită,
care pune geniu! în rândul boalelor nervoase, tratându-l
intr’un capitol special de psihiatrie. Geniul pare în ade
văr dela început ca ceva excentric. Firește, omul comun
42 Revista Moldovei
consideră pe oricine nu se comportă la fel cu dânsul,

sau mai exact, pe oricine se comportă altfel decât ca
dânsul, drept un. excentric.
Și dela excentricitate până la anormalitate e o dife
rență numai de grad. Așa încât e foarte ușor ca omul
de geniu sa fie socotit drept un orn anormal.
In .ce constă insă această anormalitate ? Observa-
țiunea arată că oamenii de geniu au o deosebită însu
șire de a prinde cât mai multe și cât mai variate atitu
dini, aspecte ale oamenilor și ale lucrurilor, au prin ur
mare o materie nervoasă excesiv de plastică. La ei cen
trii automați sunt predecesorii celor ai iuteligenții, ceea
ce li face posibilă și o altă calitate, anume că, pe când
oamenii de rând devin, foarte repede și foarte ușor, ru
tinari, geniul nu devine mai niciodată. El găsește tot
deauna noi puncte de vedere în realizările sale artistice,
oricare ar fi natura și numărul acestora.
Geniul poate fi socotit însă cu drept cuvânt ca o
anormalitate din punct de vedere biologic, căci din punct
de vedere social el e o utilitate indispensabilă. Biologia
ne învață, î.1 adevăr, că funcțiunile sufletești tind să se
adapteze la mediu. Geniul insă, veșnic în căutarea a ceva
nou, nu se adaptează niciodată mediului (de aceia ge
niile sunt totdeauna veșnicii nemulțumiți), așa încât ge
nialitatea nu e spre utilitatea individului; pentru omul
de geniu, genialitatea e un dar inutil, de foarte multe
ori stricăcios chiar.
Omul de geniu se mai caracterizează și prîn aceia
că la el perioada de încercare durează încontinuu și per
manent. Perioadă de încercare există și ia oamenii co
muni și chiar la animale. Dar pe când la aceste dîn urmă
ea durează vremelnic, oamenii comuni și animalele in-
Revista Moldovei 43
trând dela un timp într’o perioadă de maturitate, omul

de geniu trăește continuu în cea dintâi, rămâne cum se
zice «veșnic copil", ceia ce, învederat, pentru dânsul nu
e un bine.
Dar din punct de vedere social geniul este mai să
nătos, mai natural căci el anticipează viitorul, așa încât
pentru secietatea prezentă și viitoare producția geniului
e totdeauna binevenită.
Teoria între nevroză și geniu se poate clarifica ast
fel în concluzie : din punct de vedere al utilității indivi
duale geniul e o nevroză, din cel al rassei. e o fericire.
Const. Oprescu
RECENZII.
Andreas Latzko : „Oamenii in războia'1, trad. de A.
Popov, Edit. «Viața Românească». Prețui 8 lei.
Dela «Zum ewîgen Frieden» a lui Kant, care a avut
prea puțin răsunet în sufletul mulțimilor, din pricină că era
mai mult schița filozofică a unui tratat de pace eternă, ca
ravana păcii u poposit până la rllzboiu! din urmă. Nici chiar
scrierile marilor cugetători socialiști, care combăteau răz
boiul numai din punctul de vedere ai unei doctrine date,
n’au răscolit atât de profund cugetele, cât asaltul din urmă
al unor scriitori de geniu, rânduiți într’o adevărată caravană
a păcii.
Anatole France, Henry Barbusse, Romain Rolland,
Andreas Latzko și aparte, Georg Fr. Nicolai, Foerster ; alții
și alții se vor adăoga, suntem siguri, curând și cu folos, tn-
groșind șirul caravanii ;—vor fi și existând, poate, fără să-i
cunoaștem.
♦ *
♦
44 Revista Moldovei
Nu te înșeli în apreciere decât în privința cărților me

diocre, ca ’n fața unor femei frumos împodobite numai.
într’un caz și într'altul considerațiuni deosebite te duc la exa
gerare în bine,sau în râu Dar când întâmplarea îți pune în
mână o carte adevărată, nici nu e nevoe sa fii cine știe ce
spirit critic, pentruca, fără greș, sa poți spune : iată o carte
cu adevârat minunată, admirabilă, desăvârșită.
E cazul cărții dinainte-mi: «Oamenii in războia* a lui
Andreas Latzko, un scriitor ungur necunoscut până acum—
cel puțin pentru noi—fost ofițer în armata ungară și rănit în
anii 1915/916 pe frontul italian.
Ungur! d;i, ungur, dar ce-are a face ? Cetiți-i cartea și
veți simți ca e ornat din voi, că e aproapele vostru, intimul
vostru, voi înși-vă în partea voastră cea mai de preț — a
umanității.
Sunt doar șase bucăți tipărite aci. Dar imensa milă pen
tru durerea umana ce respiră din ele, nețărmurita, dragoste
de viață și respectul înălțat )r pentru dânsa, unite cu «acea
revolta admirabilă a unei conștiințe pe care o schingiuește
pând la țîpet durerea celorlalți, acea protestare a unei senzi-
bilități pe care o zgudue și o înnebunește până o rupe în
bucăți stupiditatea cataclismului voit», fac din ele o comoara
neprețuită.
Cartea lui Latzko nu se poate rezuma. Ea trebuie ce
tită odată, de două ori, de noua ori, apoi recitită încet, în
răgaz, cu voe bună și cu suflet deschis. Dela «Plecarea* mar
tirilor <a căror tortură rămâne disciplinată până la moarte,
reglementată până la mormânț unde îi îngroapă unul peste
altul: cismari, scribi, inichigii, rândași, cu vorbe sforăitoare
care au pretenția să fie o apoteoza» ; trecând prin «Botezul
de foc* în care admirabilul căpitan Mos Marschner, conducea
compania împotriva convingerii lui proprii și cu sentimentul
unei mizerabile lașități» și care vedea că «nu • e nicio drep
tate îu destinul gloanțelor care cruță pe cei răi și omoară
pe cei mai buni» ; prin «Învingătorul* dela... un pârlit de
ofițer pensionar și burtă verde, ajuns Excelența Sa cuman-
Revista Moldovei 45
danlul, instalai mult înapoia frontului într'un splendid chist»* ;

prin vestitul iCamarad* și admirabila iMoartta Eroului*
pânA li «Reîntoarcerea* lui loban Bogdan, p<- care n’u-î mai
recunosc acum nici oamenii, nici locurile odinioară atât de
dragi și atât de intime, fiindcă din flăcăul mândru și frumos
de odinioura, pe care-i cu o^tea întreg ținutul și pe care-1
iubea frumoasa Mareea, războiul a făcut un calic, un infirm’
nn nimic la care nimeni nu -e mai uită, necum sa se închine
înainte-i, fiindcă un picior și l’a dat «perrtru patrie», — to
tul s ibjugă.
* •
•
Nu găsim cuvinte d.‘ îndemn pentru cititorii noștri, în
recomandarea cărții lui I atzko. Ar trebui cineva s’o împartă
tuturor, pretutindeni, gratuit, ca să pătrundă peste tot și
peste toate, ca pe toți și pe toate sa-i pătrundă de duhul a-
devăratei și sublimei umanități, închisa în puținele și modes
tele-! fele
C. Op.
R Rosetti: < Povești Moldovenești* Edil.«Viața Ro

mânească 1920.
Nu dorința de analisă sistematică și aprecieri critice ne în
deamnă să rostim, cam târziu, câteva cuvinte despre cartea de
«Povești» a bătrânului isioric moldoviyi, ci aceia de a îndemna
la cetirea ei, cu tot dinadinsul.
Fie că povestește o tragică întâmplare din veacul al
Xtl-lea (ca în Ceasul cel rău), fie că una mai puțin tragică
(de pildă în Necredința silită)', fie că merge pe urmele unei
ciudate (sau poate nu?) psichologii femenine (ct în Dărmă-
neasa) ori dă amintiri , personale (ca in Părintele Zosina sau
Țiganul), d. Rosetti isbutește pretutindeni a fi interesant.
Unind într’un chip admirabil adevărul istoric și culoarea
locală cu plăsmuirile unei minți echilibrate de bonhomme, de
moșneag înțelept și sfăfos, bătrânul boier și învățatul istoric
picură în sufletul nostru r'îpe din cereasca desfătare, pe care
o dau lumii numai bun.. . .ea și veselia.
O deosebită înțelegere a vieții hecute, o dragoste nefăfă-
4f> Revista Moldovei
rilâ pentru pământul, aerul și suflatul Moldovei, răsare necău-

tal din paginile «Poveștilor», așa de simpatic și prin graiul lor
simplu, moldovenesc.
Firește, pentru cine ar căuta in ele emoții de mnaltă artă,
vre o adâncă psichologie sau măcar o atitudine etică a auto
rului în fața vieții, «Poveștile» n’ar avea poate nimic de dat
Dar nici nu urmărește scriitorul aceasta ; iar noi socotim că,
modești cititori, trebuie să căutăm a pricepe ce ni se dă într’o
carie scrisă cu talent, nu să ne tânguim că nu ni se .dă ce vi
sam a găsi noi în ea. Și in privința asta, ar fi destul de mul-
țumilor lucru, dacă cititorul ar bine-voi să afle tot ce-i dă car-
rea bătrânului sfătos și învățat, cate e d. Radu Rosetti.
N. N, Râutu.
Dr. losif Westfriedl : «Enigma Marții'» cu o prefață de

Prof. Dr. G. Mârinescu. Edil Gutenberg București! Prețul 11 lei.
Toți acei care doresc să capete senzui adevărat științific,
în care se pun astăzi problemele și întrebările chinuitoare asu
pra vieții, bătrâneții și morții, fără a fi impedecați de balastul
terminilor technici, inerent rigurosității demonstrațiilor în ope-
rile specialiștilor, să citească cartea D-rului Westfried. Pe lângă
interesanta prefață a savantului Dr, Mârinescu, vor putea avea
o privire istorică, a-supra concepției despre moarte, la diferite
popoare și diferiți filosof. Vor căpăta diferite puncte de ve
dere, din care se poate privi nemurirea sufletului și nemurirea
corpului. Li se vor strecura în suflete anumite convingeri știin
țifice relative la cremațiune. De ajuns să cităm că în Italia, An
glia, Suedia, Canada, Australia, India, Elveția, acest sistem de
înhumare a cadavrelor, prin ardere, se aplică deocamdată facul-
laliv, până când izgonirea prejudecăților.ce prezidează acțiunile
omenești va permite să se legifereze practica aceasta. Nu fără
importanță este și chestiunea curioasă și delicată a euthanasiv.
Ea constă în faptul, că atunci când cineva sufere de o boală
incurabilă, care-1 chinue, ce i face viața imposibilă și ar prefera
mai degrabă moartea, să aibă dreptul prin lege să fie omorât
fără durere, după cererea sa formală și categoitcă.
Chestiunea e delicată din următorul punct de vedere :
Revista Moldovei 47
E bine să scurtezi stiLiiuțclu unui incurabil, dar cu toate

că știința medicală poale preciza, dacă o boală se poate sau
ou vindeca prin mijloacele actuale, nu poate sâ hotărască însă
omorârea unui incurabil, când este cunoscut astăzi că știința e
in curs de descoperire, zilnic și chiar din minut în minut, a
noi mijloace de luptă contra bolilor și nimeni nu poate ști dacă
bolnavul condamnat azi sâ fie omorît ca incurabil, nu va putea
fi salvat mâni, prin cine știe ce procedeu, pe care telegrafia
fără fii rji-1 poate aduce imediat din orice partea lumii, tu ace-
ași tînsp, minunat și cuiios exemplu de tăria credinței în pro
gresul știinjelor e acesta, care ne împedicâ de a curma un rău
prin răpirea vieții cuivri în speranța că progresul ne va aduce
mijloacele, de a înlătura lăut, fără sacrificiul vieții!
O. H
Nou Academician.
. â(ôveanu a fost ăles membru al Academiei Române’
in locul decedatului I. Caragiant. Neîntrecutul povestitor mol
dova» intră astfel și formal în nemurire.
Bucuria noastră este întreită : fiindcă Sadoveanu este a-
lăhin cu Brățescu Voinești. cel mai de samă reprezentant d
sciisUiUi romanesc de azi ; fiindcă Academia noastră părăsește
vechi făgașurl, luminâildu-și ș: !ărgindu-și orizontul și fiindcă
Sadoveanu e, in special, un scriitor moldovan
Urăm Academiei să se țină de nou-i drum, răscumpărând
astfel enorme greșeli anterioare; urăm și noului academician
roadă nouă, în noua i situație.
C. Op.
Revista Revistelor:
«Viata Studențească», anul i, No. I, 1—15 Iulie, 1921.
(Redacția și administrația Ia Biblioteca facultății de Utere, Uni-
versilateo din București. Abonament 25 lei anual). Studențimea din
București face să apară o gazetă a ei. Programul de activitate?
«Voim ca prin mijlocirea «vieții studențești» să populari
zăm ideia solidarizării, dacă e posibil a sindicalizării intelectuale,
a tuturor tinerilor cărturari de la cele 4 instituții de cultură ale
noastre — la care, s’ar realipi în . chip firesc, studenții și elevii
școaielor speciale, și voim ca această studențime, odată orga-
48 Revista Moldovei
nizală, solidară și puternică, să constituie forța binefăcătoare și

«divă, purlătoaie de cuvânt și faptă rodnică, in țarina așa de
ințelenilă a culturii mâților tnasse populare». Pentru atingerea
„cestor două țJuri generale «gazeta nu să adresează numai
sludențimei ci deopoliivă și harnicilor luminători ai satelor și
ai orașelor și oricui vine să se asocieze, cu gânduri bune și
cu intenții cinstite la acțiunea ce suntem datori să întreprindem».
«Oazeta nu va face niciun fel de politică, nici politică de
partid, nici politică de persoane».
Articolele cuprinse în numărul prim dovedesc pe deplin
că programul este respectat.
Remarcăm în deosebi «O chemare a tinerimii» de I. Ră-
dulescu-Pogon.anu, care cuprinde generalizări juste și idei fru
moase pentru tineret. Apoi «Cultura românească în peninsula
balcanică» de Tache Papahagi și «Rolul social al studențimei»
>de Ion Vălescu, ce are accente duioase p.ivitoire la «blajinii
fii ai pământului» și «râtăciții robi ai aielierilor». Nădăjduim ca
tineretul universitar ș'a găsit drumul bun din care nimeni și
nimic nu-i va abate.
T. Cr.
«Tribuna Școalei», revista asociațiunii generale a corpului

didactic din România, secția Chișittău. (Anul I, No. 3, Aprilie
1921). Are un articol foarte interesant privitor la învățământul
din școlile particulare din Basarabia, darorit d-lui H. D. Dăs-
călescu. Concluzia este că «în interesul civilizației, aceste școli
primitive de instrucțiune tiebuie să dispară; de ele s’ar simți
rușinat orice occidental, pentru că ele ilustrează trândăvia, in*
dolența șt superficialitatea orientală. ..Aceste școli împedicăro
mânizarea și întrețin autononismul. Ele sunt foarte num.roase
și cele mai multe sunt adevărate focare de rusificare și de ură
împotriva țării. Limba de predare este cea rusă. P umeroase
vlăstare moldovenești sunt artasj prin diferite mijloace în aceste
școli și supuse rusificării chiar astăzi după trei ani dela unire».
Un documentat articol scris cu inimă și convingere este
ac.la a d lui E. Ionescu-Dart,eii> magistrat, care cere pentru
masa poporului român, in majoritate analfabet, «carte, cât mai
multă carte»! D. profesor George Rașca dă frumoase și in
structive pagini literare descriind «O vizită la piramidele Oi-
seh». Încolo tot articole bune (Transnistria de V. Bivol, profe
sor; Bibliotecele de N. Dutiăreanu; învățământul secundar
francez în Alsacia-Lorena de A. Demelrescu, profesoară) cari
pin cuprinsul lor râdică valoarea revistei la n’velul la care tre
buie să fie orice manifestare â corpului didactic din Capitala
Basarabiei moldovenești. t. Cr
înștiințare pentru d. d. colaboratori
Primim spre publicare scurte monografii de sate,
târguri, orașe, biserici și mănăstiri din Moldova întregită;
dăm preferință culegerilor populare (poeziilor, popeștilor,
cântecelor) apoi documentelor inedite, descripțiilor de lo
calități interesante, fie prin folosul ori frumusefa lor ac
tuală, fie prin însăninătatea lor istorică, amintirilor per
sonale, datelor arheologice, în fine tuturor lucrărilor atrac
tive și folositoare care pot contribui la cunoașterea mai
de aproape a oamenilor și a ținuturilor noastre moldo
venești. Astfel nădăjduim să putem da acestei reviste în-
sămnătatea ei morală care să corespundă muncii și
sacrificiilor ei materiale.
Revista Moldovei
CONDIȚII DE ABONARE
Revista apare lunar.

Abonamentul la «Revista Moidovii" costă 60 de lei
pe an.
Cine nu a înapoiat numărul prim se

consideră ca abonat.
Tot ce privește administrația, ca: abonamente,

subscrieri, donațiuni, etc- se va adresa D-lui N V.
A dam, profesor Botoșani.
279916
Anul I No 3 șî 4 BOTOȘANI Iulie și August, 1921
Nicolai lorga . . . ■ Tiberiu Crudu,

Ascultând pe Mignon (versuri) G Tutoveanu
Un rămășag T Crudu
Pace (versuri) G Pallady
Mănăstirea Vorona Ic. Alex SImionescu
UugrUăs utiu» George Voevidca
Iscatul ca tămăduitor al rinelor războiului Preot C Vulescu
Stucul CWnu'w lt I- dZpj Seatrlce Mițulscu
Culorile animatelor I. V. Luca
însemnări critice: psihologia creatorului de artă Const Oprescu
RECENZII : Andreas Latzko „Oamenii în râzboit”C. Op.; R. Rosetti
i ,,,. >. AL i . . I 1 Dt. losif Westfiied „Enigma
Morții' O. f [. ; Nou Academician, C Op.
REVISTA REVISTELOR : Viața studențească, București Tribuna
Școalei Chișinău, T. Crudu.
Comitetul de conducere al „Revistei Moldovii“ :
Adam V. N. profesor, Buruiană 1 Lt.-colonel, Ciomac
Chr. proprietar, Chiricuță Th. preot, profesor, Crudu T.
profesor, Dir. Șc Normale, Halunga Oct. profesor, Han-
gan D. D avocat, Labin S publicist, Luca V. I profe
sor, Dir. liceului „Laurian", Lazăr Theodor secretarul Ca
merei de Comerț. Nicolau Xenia profesoară, Nicoleanu
C P avocat, Oprescu C. avocat, Pilaf V. magistral,
Răutu N. N. profesor Șc. Normală, Simionescit Al. preot-
protoercu, Șipoteanu Șt medic primar al județului, Tu-
dor i. inginer șef al județului, Vasiliu M. institutor, re
vizor școlar.
k Comitelui de Redacție : Tiberiu Crud u. profesor, Dir.

BNormale, secretar de redacție; Răutu N. N. profesor
■prmală; Chiricuță Th. preot-profesor; Halunga
■ iprofesor și Oprescu Const. avocat
L privește redacția, ca : manuscrise, cărți,

Ibondență etc se va adresa D~lui Tiberiu
■ Normale de învățători Botoșani
lublicate nu se înapoiază; colabo-

£ scrie articolele citeț și numai pe
NECULAI IORGA.
Motto: „Fericite sunt popoarele care
au norocul a avea în fruntea lor indi
vidualități ale căror mărimi de suflet
să corespundă cu acea a rohilui ce
sunt menite a îndeplini și vai de a-
celea in care aceasta nu se întâmplă".
H
fi. b. Xenopol
unt oameni cari ajung mari în lume datorită

împrejurărilor și curentelor care îi întâlnesc
în cale, ti iau înainte și-i rădică la înălțimi
pe care numai naturile unice ar trebui să le
atingă; sunt alții cari ajung mari deodată,
datorită locului și funcției ce îndeplinesc sau
vor avea de îndeplinit, fără să se aibă numai decât în
vedere calitățile personale, cum sunt, de pildă, capetele
încoronate și moștenitorii lor; sunt, în fine, a Iți *, desigur
cei mai mai mari, cari ajung în fruntea neamurilor, da
torită numai muncii lor neîntrerupte și însușirilor cu care
sunt înzestrați dela D-zeu.
Aceștia sunt individualități uriașe care se ivesc foarte
rar in viața popoarelor și care dela început să impun în
mod imperios. O astfel de individualitate este și profe
sorul N. lorga, născut și crescut în orașul nostru Botoșani,
Cu prilejul împlinirii a 50 de ani dela nașterea lui,
s'au scris atât de multe despre el, de către acei ce .s’au
cercat să-i caracterizeze personalitatea și să-i definească
munca, încât noi, dorind acelaș lucru, ar trebui, dacă am
urma acelaș drum, să repetăm ideile și poate poate chiar
Revista Moldovei
cuvintele altora. Așa fiind, am socotit mai nimerit să a;

rătăm valoarea lui N. lorga, nu prin cele ce credem noi
despre el, ci prin cele ce crede el despre noi și, mai
ales, despre oamenii mari, despre munca și datoria lor.
Această caracterizare a unui om prin el însuși, mi
se pare mai justă, mai întemeiată și mai Ia locul eî.
Pe de altă parte, credem că nu poate fi o mai a-
dâncă cinstire a unei personalități alese, decât pogorând
cât mai multă lumină din sufletul ei în sufletul nostru
prefăcut în câmp de sărbătoare.
Pătrunșr de această credința, vom căuta să apropriem
pe forga cât mai tare de noi și de locurile noastre, ară
tând complexitatea sufletului său ce strălucește ca un
diamant cu multe fete.
in adevăr, spicui ndu-i „Cugetările" în care se cu-
k prinde scânteierea unui suflet veșnic aprins, vedem prin-
cipiile de care a fost călăuzit in viată și care lămuresc,
jre deplin taina râdicârii și biruinții iui de până acum.
In primul rând „munca", muuca obositoare și grea,
jkcrezul ființei sale întregi: „Faimă ruginește dacă nu
L?căți prin muncă în fiecare zi«.
La odihnă nu se gândește niciodată : „Pentru odihna
ts să lașe în fiecare zi, până la moarte, tot ziua de măni“.
„Dece odihna înainte de moarte, când te așteaptă
faia de dapă moarte ?"
hiar când înclină uneoii către odihnă, o admite
BliMunca ce-a făcut-o, ci pentru acea ce o va
A*-
Cu atltfcî at^convingeri și cu deviza „Fă-fi oricând
daloiij totdeauna kva fi cineva care sa te vadă : tu însuti’
fiecărei zile, socotește nu ceia ce uita
nit [ații dt* tvjr. r> reia re ai l.d ni Ui l.ița dair,'1,
Revista Moldovei 3
înțelegem activitatea fără seamăn a acestui om, care ne

biruie cu scrisul, fără ca noi să fim în stare să-l biruim
iii m tonca
cu cititul. Veșnic învață: „Două datorii are omul învă
țat: sa im. ei- *‘! necontenit și să învețe necontenit
4 Kevista Moldov.-r
Ori: „Să înveți pentru tine, ilar să știi pentru toți «

Recomandă scriitorilor ca „scrisul lor să fie ca rășina ce
curge din brad ; viață revărsată.»
In munca lui covârșitoare, recunoaște că pot fi și
lucruri de prisos :
„Unde să lucrează mult este și de măturat". De a-
ceia nu are dreptate •.cutare când se miră că în codrii
d-tale sunt mai multe vreascuri șt frunze moarte decât in
livada lui».
Ba pot fi și greșeli, căci „cel mai sigur mijloc de
a nu greși este a nu lucra".
Oreșala însă are rostul ei: „Greșind, nu înveți atâta
a nu greși, cât a nu crede că nu poți greși".
Acuzat de superficialitate pentrucă lucrează prea mult,
răspunde: „După felul de gândire al oamenilor, furca
ar probozi mașina de țăsut, pentru superficialitate1
Că scrie uneori obscur? „înainte pe a țipa împot
riva scriitorului cu scrisul obscur, vezi câtă lumină ai
tu, în mintea ta". Ii place munca pe toate terenurile
„Aprindeți pretutindeni focuri'e voastre de veghe și de
vatră : veți folosi drumețului care se va îndrepta după
ele". Nu să teme de stricăciunea mediului: „A părăsi
lupta din cauza ticăloșiei mediului e tot una ca și cum
ț'ai tăia gâtul fiindcă e noroiu afară*.
Când vorbește ii place să încălzească spiritele
„Nu poți lucra fierul până nu l’ai încălzit și sufletul oa
menilor tot așa de.puțin".
Ba, mai mult, îi place lupta vijelioasă, înfierbântată:
«Cu dezmierdările zefirului, nu să schimbă v remite care
„să reinoesc în furtună".
Persistența birue : „Cea dintâiu mișcare a oamenilor
„față de cine fesă la iveală e strângerea fricoasă a rân-
Revista Moldovei 5
„durilor; persistă și vei deprinde : intaiu cu numele tău,

„apoi cu scrisul, de aici cu forma, la urină cu ideile".
„In cetatea dreptății tale poți fi ucis , învins însă nit".
„Biruința ta începe când dușmanii întrebuințează
„armele tale*.’
„Nu să poate învinge niciodată omul care-și creiază
„necontenit merite noi".
„Mulți cred că pot îngropa stânca presărând pe
„dânsa pumnul de nisip al ignorării lor".
Simțindu-se puternic îi place lupta dreaptă și pe
față: „Șerpele e odios, nu pentrucă mușcă, ci pentrucă
„se ascunde ca să muște”.
Ii plac săgețile spiritului și face adesea uz de ele :
„Vorba de spirit nedreaptă e o scânteie, cea dreaptă, o
„săgeată de lumină care nimerește și arde. Cea dintâiu
,iesă din orice lemn crud care nu arde bine și nu în
călzește; cealaltă e armă luată din mâna arhanghelilor
„pedepsitori".
Nu-i pasă de batjocuri și cârtiri: „Când ți se a-
„runcă noroiu, tu luminează și el să va face praf pe
„care-l va sufla vântul".
„Când mai auzi sgomotul cârtirilor e semn că ți-a
„rămas să te înalți și mai multu.
Critica nu-I tulbură: '„Nu te supără de critica oa-
„menilor întunerecului. Vii cu lumina în turn și vrei
„sa-ți mulțămească liliecii pe care i-ai sburătăcit ?«
Admite cuiva să se amestece în critică dar numai
în materia în care se pricepe : „Cânele e mai specialist
„de cât atâția critici: el nu latră de cât în curtea iui».
Admite și polemica însă cere, ca >,în polemică să
„răspunzi cât are nevoie publicul uu adversarul11 și să
nu insulți căci „insulta este declarația înfrângerii",
6 Revista Moldovei
Nu ia în samă ura nimănui, dimpotrivă socoate că

„ura e singurul omagiu pe care, cei nuilți ii pot aduce
„superiorității".
Căci : „Orice îți iartă cineva, numai un lucru nu:
„să fi mai mare de cât dânsul".
înțelege că valoarea e totdeauna pizmuită dar și
căutată : „Când oamenii vor sări să te bată cu pietre
•>să știi că :>u văzut ceva bun la tine, căci în copacul
„fără roade nimeni nu aruncă cu pietre".
„Broaștele stau în apă ca și peștii și pe lângă asta
„cântă, dar tot nu le mănâncă nimeni".
Vorba goală nu i place, nici discuția lungă : „Cu-
„vinte goale—nori ce trec fără sâ lase ploaie!
„Surdul vorbește mai tare de cât cel ce aude și
„prostul discută mai mult de cât cel ce înțelege".
Prețuește suferința: „Fericirea întunecă, durerea lă-
Umureștea ; dar mai ales suferința morală : ôrice sufe-
„rință fizică scade și nu e nici o suferință morală care
„să nu înalțe".
Ține samă de cei ce sufăr în taină, pentrucă ade
sea a suferit la fel: „Sunt lacrimi așa de grele și de
„fierbinți în cât ochii nu le pot plânge. Ele zac in inimă,
„arzând-o".
Recunoaște caracterul aspru, uneori, al personalită
ților; *De luminile prea mari să nu te aproprie căci ard »
In acelaș timp adaugă: „Atunci când un om ți se pare
„aspru, gândește-țe totdeauna că o cetate întărită, nu e
„și o cetate dușmană".
Nu face concesii nimănui: «4 ierta, e uneori a te
face complicele celui pe care l’ai iertat-»; nici chiar sie
însuși: «Tu însu-ți ? Un vechiu și bun prieten, căruia
«totuși trebuie să i refuzi orice concesie».
Revista Moldovei 7
Admite mila dar «să păzească numai la ușa drep

tății, nu să stea în scaun de judecată».
Ține la datini, la tradiție: 'Datatele sunt drumurile
«cele mari ale societăților; legile numai parapetele de pe
«margini^ care opresc de a cădea pe cei nedeprinși și
«slabi».
Ș'apoi este totdeauna o parte bună din om, care
nu trebuie să se schimbe.- „Pământul tși înnoiește flo-
«rile în fiecare an dar nu aurul din adâncuri".
Ii place să lupte pentru îndreptare, dar fără a jigni;
«Meșteșugul cel mare e sâ îndrepți pe cineva fără să-i
„spui, ba fără să știe că a greșit». In aceasta să luăm
pildă de la «pasărea din cușcă care te învinuiește cân-
«tând>.
A iubit mult.în viată, dovadă prețul cel mare pe
care-l pune în iubire când e vorba de aprecierea oame
nilor.' „Ca să judeci omul, caută să I vezi cum iubește :
«nu poți greși».
A avut desigur șt desamăgiri: „Mâniile de iubire
„sunt mai strașnice de cât oricare altele, penlrucă vin
„din credința că ai râsipit in zădar ce e mai adânc și
„sfânt în ființa ta."
„înfrângerile în dragoste dor mai mult de cât cele-
„lalte, fiindcă în ele întreg omul este respins".
Nu prețuește luxul, de aceia umblă foarte modest
îmbrăcat: „Cu cât te gătești mai mult, cu atât aiăți
„că-ți lipsește mai mult pentru a fi ca aceia care nu să
„gătesc".
„Sunt suflete care mor de foame în palatul împă
rătesc al trupului trufaș".
Totdeauna vesel și gata de glumă: »Veselia omului
„e ca mirosul florilor: ea nu să înalță din suflete veș-
iede ;
8 Revista Moldovei
«In veselie strălucesc toate însușirile, ca frumusețile

„naturii în soare".
Fuge de lingușiri bătându-și joc de ele : „Sunt
Mintii cari arata că te admiră așteptând zile întregi ca să
„strănuți pentru ați spune; «sa-ți fie de bine/»
Nit vrea nici măcar recunoștință : „Cea mai mare
«recunoștință pe care o poți dori de la unii oameni e
„să nu-ți fie recunoscători".
Urăște căpătuielile: «Situațiile sunt cârja mediocri-
etăților. Omului mare i se dau uneori, dar nu umblă
<cu dânsele*.
Nu aleargă după aderenți; «Când te trezești singur
„vezi dacă te-ai suit și, dacă stai mai sus în adevăr,
„nu-ți trebuie altă mângâiere".
Ii place să vorbească, dar vorba să fie potrivită cu
omul: „Celui mare să i vorbești cum e datoria lui față
„de tine, iar celui mic cum e datoria ta fațade dânsul*.
Nu dă atenția bolilor cu toate că-1 ceMgcă adesea :
„Boala e lăsată ca o îndurare pentru a desgusta pe om
„de viață șî a înfățișă moartea ca un liman".
Nu și cruță sănătatea: „Crisalida să sfarmă când
„sboară fluturai. De ce te-ai plânge că de la tine, nimi-
„cindu te, a plecat liberă în lame ideia pe care ai hră-
„nit-o din însă-și ființa ta» ?
Caută să trăiască mai mult pentru alții, convins
fiind că <un om cu frumoase calități nu poate tiăi nici
«odată pentru dânsul, cum raza nu-și poate da numai
«ei lumina». De aceia nu poate suferi egoismul: „A ii
„egoist insamnă sâ faci din ființa ta, temnița sufletu-
„lui tău«.
Ideia morții îl preocupă dar n’are frică de ea: «Viața
»e un drum, de ce să te plângi când ai sosit?"
Revista Moldovei
....Eu nu văd în moarte, —spune aiurea.-■ nici groapa

„de umbră h mormântului, nici poarta de lumină des-
„ctiisă asupra cerului : nu văd, nu vreau să văd de cât
„clipa supremă a judecății proprii asupra felului cum
„țl-ai pus puterile îu serviciul umanității. Dacă răspun
„sul e rnulțămitoi, poți să adormi pentru totdeauna".
...«Când mori, nu te uita la întunerecul dinainte, ci
„la lumina ce iași în urmă și te vei stânge cu zâmbetul
..pe buze".
Drept încheiere ii transcriem aceste rânduri semni
ficative pentru întieaga lui străduință :
..Ferice de acela care înfâ(ișază nația sa cum este,
«dar mai ferice de acela in care să poate gâci cum va
«fi nația sa, urmând pe calea însemnată de dânsul—cu
«sângele viu al inimii sale\"
. Tiberiu Crudu
Oamenii au închis pe D-zeu în biserică, spre a fi

mai slobozi în lume.
♦
Rugăciunea să rădică numai pe scara de aur a fap

telor bune.
♦
Preotul să nu uite niciodată că vorbește în numele

lui D-zeu, nu în locul lui Dumnezeu.
♦ •
intâiu să plivește buruiana și într'un târziu se cu

lege roada ; buruiana s'o fi mândrind că la dânsa se gân
dește lumea mai întăiu!
N. lorga.
Uscu/tând pe Nfjgnon
Ca'n vis mă chemi, Italie .măreață.
Liman scăldat cu purpură din soare
Și'n veci păzit de munți cu nimb de gheață
Șl cu vestmântul alb de mirt în floare.
Spre tine-aleargă stoluri călătoare

Să-ți cânte veșnic raiul de verdeață
Și țărmu ’ncins de mări scânteetoare
Si ochii umezi, dornici de vieață....
Tu cer, sub care s’a născut Petrarca

Si florentinul cel purtai cu barca
înspre infern, și aprigul Carducci
Si Leopardi care trist își duce

Pe-al moiții gând, iubirea zbuciumată....
Tu cer ne 'nvins, am să te văd vreodată ?
Bârlad 6. Tutoveanu
UN rămășag
* .
< Prelucrare după „IZEnlevemont"
de C. Mauclair).
ulomobilul porni ca vântul !

D-na Mirea, tremurând de emoție, să lipi
ușor de Mihai Sandu, strigând cu nespusă
bucurie :
— Răpită ! Și tocmai de tine, scumpul
meu Mișu ! Ah, cât sunt de fericită!
Iși întinse pe umărul lui gâtul alb ca de lebădă, așteptând,
firește, uu sărut arzător, o îmbrățișare nebună.
Sandu, prefăcându-se că nu înțelege sau că nu îndrăznește,
răspunse surâzând ;
— Da! Răpită de mine! Așa-i că nu ț’ai fi putut închi
pui niciodată? Și totuși iată faptul împlinit!... Ai câștigat rămă
șagul. Căci știu că d-ta ai pus rămășag cu prietenile d-tale să
mă scoți din minte, cunoscându-mă om cinstit, puțin hursuz și
nepăsător față de zimbetele fugare ale sexului frumos.
Cu alte cuvinte fiind un tip ciudat, un urs în adevăratul
înțeles al cuvântului, ai voit să-ți încerci puterile- seducerii cu
mine. Spune drept, fii sinceră : mi să pare că in fond nu prea
credeai să reușești.
— Sunt cu atât mai mândră, răspunse d-na Mirea, cu un
ton piin de dulcegărie și prefacere. Chestiunea e că te iubesc,
da, și încă foarte serios, (li ia mâna și i-o strânge nervos la
piept). Aaa..., dacă n’ar fi așa. azi n’aș fi aici lângă tine.
Sandu : — Adevărat ?
D-na Mirea: — Mai întrebi? Și tu de altfel mă iubești
pe mine, dovadă că te-ai expus și m’ai râpit, luându-mă cu
tine ’n sbor !
12 Revista Moldovei
Sandu, încurcai : — Nu... da !

Doamna, c’re mi putea sta locului reîncepu :
Câl de ciudat ești ! Dar, 1i dreptul vorbind, tocmai
această ciudățenie îmi place la line. Ah, ce fericită am să fiu
eu în brațele tale.
....Dar unde mă duci ?
— Las’ dragă, ai să vezi !
— De altfel asta puțin mă importă. Oriunde sunt îmbră
țișări și săruturi îi bine ! (Insinuant) ....Ș’apo', Mișuie, Mișucule,
sunt lângă tine, sunt a ta și tu ești a) meu.
....Da, bine-ai zis ! Am câștigat rămășagul 1 Zău, priete
nele mele rși cam bateau joc de mine zicându-nii: «Să alegi
tocmai pe ce! mai sălbatec, pe cel mai ursuz dintre toți bărbafs
îmbrăcați in haină militară, e cam îndoelnic să reușești ...Hei,
dar eu știam de ce sunt în stare să fac..., și ele au să crape de
ciudă, ar să le ieie dracu, căci acum te am ici, lângă mine,
lângă inima mea arzătoare... (strângându-l mereu cu nervozitate)
Dar pentruce nu mă săruți, ce stai ca de piatra ?
Mihai Sandu o privi lung și, pe un ton cam batjocoritor,
zise:
— Hm... frumoasă rochie ai ! Ești foarte elegantă. De-o
eleganță neinchipută, mai ales pentru timpurile de lipsă ale
războiului. Credeam că bărbatul d-tale, fiind pe front, câștigă
mai puține parate!
D-na Mirea, foarte contrariată.
— Ei, ce gust acum să-mi vorbești de barbatu-meu?
♦— (Jile-așa, fără să vrau, mi a răsărit în minte.
D-na Mirea, pledând : — Dacă în adevăr mă găsești așa
«Ic elegantă, cu atât mai bine, E pentru a-ți plăcea ție, scum
pul meu 1
Automobilul sbura ca vântul pe străzile pustii, pline de
umbră. Sandu tăcea preocupat, D-na Mirea, foarte mirată și pu
țin supărată, reluă:
— Asta-i tot ce’mî spui ? ...Nu ești tocmai amabil, d-le
Sandu! O știam eu, dar, oricum, până la minus iO grade ca-
Revista Moldovei 13
ceală, toi nu mi închipuiam... (colinda-I). Ei, sloiu de ghiață, ce

stai așa lângă mine ? Uite, mi-e frig, tremur!
— Dta te gândești la căldură, de-aceia tremuri. Eu însă
mă gândesc aiurea, mă gândesc la bărbatul d-tale i un ofițer
activ desăvârșit, un om foarte cinstit, cu un suflet ales, plin de
avânt și d-ta,.. mă rog ia spune-mi drept : nu ți-i rușine să
faci ceia ce faci ?
D-na, cu sânge rece :
— Ei bine, dar d-tale ?
— Eu, răspunse Sandu, eu nu fac de cât ceia ce tre
buie să fac !|
D-na tânguios: — Morală în auto! Văd! Dacă pentru
aceasta m’ai făcut să vin, dragul meu, pot foarte bine să cobor.
— Nu te supăra, dragă, noi vorbim.
D-na Mirea, filosofând :
— Nu știam că ești umorist, că’ți place să ’nvârtești ast
fel lucrurile. Tu și farțeut ! Ha-ha! Prietenele mele și eu te
credeam mai de grabă elegiac. Acum insă îți descopăr o însu
șire nouă. Zău, nu-mi pare rău de aventura pe care o prevăd
fermecătoare, (lipindu-și obrăjorii fini de gura fui Sandu, zise
strângându-l cu tărie).... hat, nebunule, sărută-mă 1
Sandu rămase neclintit. Apoi privind-o drept în față, începu:
— Știi ce gândesc eu ? Că d-ta duci o viață pierdută !
Intru cât, mă rog, meriți să fii soția unui viteaz ofițer, cum e
bărbatul d-tJe ? El luptă, departe, la hotară, jertfindu-se pentru
neam, fără și familie ! Gloria Iui este și gloria d-tale ! Ai tre
bui să-l adori, să-l servești, să-I ajuți, acum mai mult de cât
oricând. O vorbă bună, un îndemn, o atenție, i-ar rădica mo
ralul, făcându i viața mai ușoară și sufletul mai îndulcit. In loc
de aceasta însă, d-ta ce faci ? Flirtezi toată ziua cu oricine, a-
lergi cu svăpăiatele prin spitale să deschizi răni nu să vindeci,
ții casă deschisă primind pe furiș vizitele unor domni pe care
bărbatul d-tale i-ar pălmuî când i-ar întâlni; te interesezi de
mode, de teatre, de ciaiuri, o faci pe femeia de lume, cheltuind
nebunește. Trăiești, prin urmare,. întocmai ca o parazită, numai
din jertfa și munca excesivă a neprețuitului d-tale bărbat.
14
Revista Moldovei
Rochiile, pălăriile, zorzoanele, fumurile d laie, pe toile le

plâlește el, sărmanul, cu creeiul și viata lui. Ori, voi, femeilor,
credeți că vrednicia și străduința unui bărbat sunt stofe bune
numai de îmbrăcat păpușel- ? Și încă, nemulțămile de lot ceia
ce el face pentru voi, nu găsiți alt mijloc de răzbunare, de cât
să-l înșelați. Rușine! De o mie de ori rușine !
D-na Mirea, primind asemene, duș de vorbe neașteptate,
își eși din fire, strigând :
— Domnule, d-ta ai întrecut orice margini. "Te credeam
un om galant, dar rn'arrt înșelat. Așa fiind, nu mai avem nimic
comun împreună. Binevoește a opri și te scutesc de a mă
conduce.
D-) Sandu, sentențios :
— Aceasta nu să poate ! Nu opresc.
D-na, sărind în sus de mânie, replică :
— Dacăi așa, opresc eu ! Ordon șoferului.
Sandu, surâzând :
— Poți, dragt mea, să’ncerci dar n'ai să reușești. Șoferul
meu nu aude, nici nu vorbește: l’arn plătit să fie surd și mut.
Nu te sfătuesc nici să sari jos, căci mergem cu viteză de 60
km. pe oră .
Dna, șovăind în fața neputinței sale, scoborî tonul...
— Și, mă rog, ce vrai să faci cu mine ?
Sandu, împăciuitor ;
— Un adulter, desigur că nu 1
— Atunci ?
— N’ai nici-o grijă, nu te teme.
— O, nu mă tem de loc....
— Ba da, ba da ! Văd că tremuri I
D-na Mirea furioasă ca o leoaică :
— Ești un nemernic, un laș, un nebun ...
Sandu, foarte calm :
— Numai atâtea epitete ai găsit în dicționarul insultelor?
— Da, da, ești laș, ești nebun [nervoasă p^ste fire] Ne
bun, nebun, nebuni
Revista Moldovei 15
Sandu, mefistofelic :
— De loc, d-nă ! Puțin cam neui ..sterile, da ! Plăcerea cea
mai mare o am de a spune semenilor adevăruri crude. Aceasta
mă face un tip ciudat. De-aceîa chiar in'ai și ales dintr’atAția,
mărturisirea d-tale. Ț’atu părut destul «le original pentru a ți
sluji capriciului d-tale trecător. Ai întins lațul și ț'ai închipuit
c’am și căzut în el. Ei bine, nu. Te-ai înșelat. Află că și eu la
rândul mieu te-am ales pe d-ta dintre toafe evaporatele ce ți
formează ceata, pentruca mi-ai părul cea mai reprezentativă, cea
căreia se cuvenea mai bine să-i spun ceia ce gândesc.
D-na Mirea, atinsă în mândria ei de cuceritoare înfrântă,
plângea înădușit :
— lnchipuiește-ți ce nebună am foit când te-arn iubit cu
atâta drag.
Sandu, plin de sfidare:
— O, te rog, te rog, această frază nu mă tulbură nici de
cum, pentru că în gura d-tale ea n’a exprimat niciodată cel mai mic
adevăr. Cunosc armele frumoaselor vinovate, drăguțelor pier
dute. Pentru ele bărbații să ruinează, să surmenează, compro-
mițându-și cinstea, carierile, viitor ul, tot... devenind oameni falși
în lume și sfârșind prin a îmbătrâni, fără vreme, amărâți, des-
gustați de ei inși-și.
Pretindeți a i seryi strălucind în jurul lor și făcând pe
grozavele. Aveți aerul că prin anturajul vostru îi ajutați să par-
vie. In realitate ei ajung să cheltuiască totdeauna mai mult de
cât câștigă. Adevărul este că voi lucrați nu penlru dânșii, ci
pentru voi, pentru nesățioasa voastră dorință de lux, pentru
poftele și vanitatea voastră și, cu toate acestea, nu sunteți mă
car fericite. Invidia vă tortură, căci găsiți totdeauna pe aha mai
bogată (fc câl voi, care vă strivește supl greutatea luxului el
orbitor.
....Știți că sunt femei cum se cade, singurile care cu drept
cuvânt compteazâ între femei, acele sărace, acele care sunt Io- '
varășe dar și surori bărbatului lor, acele care se devotează,
16 Revista Moldovei
care mângâie, alinând dineii șt alungând năcazuri. Le cunoaș-

fefi și cu tonte acestea ntci măcar nu le pnvi(t... pentru că pă
lăriile lor sunt ieșile din modă, rochiile prefăcute, mănușile în
«UI I
vechite! Și totuși voi nu pie|ui|i nimic alături de dânsele I frmJ
....D-nâ, să nu te superi, d>r aceste sunt ideile mele! Ș!
hm/
cum ai dorit să mă ai—întrebuințez vulgara d-tale expresie 1_
fam dat ce am mai bun din mine, sufletul meu cu tot ce cuget.
Chu
Intr'im salon, de sigur, n’aș fi putut să-ți vorbesc așa
rul I
Aici însă pot, pentrueă locul pe cate stai te acuză și-mi dă
dreptul să-ți vorbesc astfel.
nu
...Ce-ai crezut că un Mihai Sandu va consimți să-și bată
»J,
joc în fața atâtor fluturatece femei—prietenele 1—de Aurel Mirea,
d-HI
bărbatul d-tale și bunul*meu prieten? Muncește prea mult, e
pt
prea cinstit, prea brav, pentruca să merite o astfel de înjosire ’ in
....M’ai judecat foarte rău când m’ai ales de complice ! OL
D-n i Mirea, nemai putând vorbi de mânie, zise scurt și
apăsat: • «
— Ești odios ! 4
Sandu : Hi
— Coboară-fe în sufletul d-tale și vei vedea că râdicân-
du-te împotriva unui adevăr, recunoști că el te condamnă. Dar I.
ce vorbesc eu de suflet! ....îi aveți cel puțin ? Cunosc insolva H
bilitatea morală șt nemărginită lipsă de răspundere în care
plutiți.
D-na Mirea sughițând cu lacrimi:
— Am să spun bărbatului mieu, nebuna mea imprudență
am să-i povestesc toi, tot și d-ia...
— Și eu ?... Eu știu bine că n’ai să îndrăznești să spui
niciodată nimic.
D-na învinsă:
— Dar pentru ce, Mișule, mă urăști- tu cu o ură așa de
neîmpăcată ? Pentru ce mă chînuești astfel, ce ț’am făcut ?
Sandu, mânios :
— Ce mî-ai făcut ? Mă întrebi jignit adânc atunci
Revista Moldovei 17
când (’ai închipuit că u mă pot pogorî li nivelul imoralității

în care trâ 'șt' Aceasta mă d<>are ' De aceia vreau să te fac să
suferi, nu cum sufăr eu, căci mi ești capabilă de asemenea su
ferință, ci măcar să ai durerea pe care o întingeți in inima vic
timelor voastre, cu surâsul veninos al buzelor muiate in otravă.
....Să știi insă că nu prea ered, în sufei iriți voastră Nu !
Chiar în clipa asta, ceia ce te face să-ți ieși din fire este amo
rul propriu revoltat, nu suferința care arde păcatul și purifică.
....Mâine chiar am să te văd pe străzi primblându-te gă
tită și sprintenă, fluturându ți penele la pălărie. Ne vom întâlni
și, de sigur, îmi vei surâde, pentrucă nu cumva prietenele
d-tale să-și închipuie altăceva, de cât toate lucrurile măgulitoare
pentru o femeie care a câștigat rămășagul său 1 Nu-și va putea
nimeni închipui că d-ua Eiise Mirea, a fost refuzată de nebu
nul de Mihjj Sandu, Doamne ferește 1
Și să nu crezi că eu, vre-odată, am să caut să mă folo
sesc de această taină, care faină va rămânea deapururi ! Vuia
avea în schimb mul(ămirea că secretul nostru prețuește mal
mult de cât un clas de 'adulter și necinstire.
... Și acum, de oarece n’am atentat nici la viața, nici
la virtutea d-tale, să-mi dai voie să mă retrag. Nu te teme, lată
ici colțul berăriei unde-am dat ordin să ne oprească pentru ca
să fii mJ aproape de casă.
Un sunet strident și automobilul se opri scurt. D-na Mi- 4

rea sări ca o minge pe trotuar și, mai mult alergând, să depărta
fără să zică o vorbă. Silueta ei svellă dispăru repede in umbră.
Mihai Sandu o urmarea cu privirea și, când n’o^niii zări,
surâse cu amărăciune, murmurând: «Bine-am făcut» !
Tiberiu Crudu.
Colo, pe văi, s a potolit urgia,
Și glasul greu de tun a amuțit
Se odihnește și respiră glia,
Din miază zi șl până « asfințit
Văzduhul cald, parcă svăcnește încă

De șuere stridente de șrapnel....
In zare, brâul de amurg pe stâncă
Răsfrânge ’n vid reflexe de oțel.
Ca niște răni deschise ’n corpuri vii

Rânjesc pe șes tranșeele hidoase.
Și vânturi bat rețelele pustii
Împrăștiind pe câmp frânturi de oase.
Un stâlp de telegraf stă rapt și strâmb

Se pleacă spre pământ, și parcă plânge...
Sunt două cruci lângă pfirâu, pe un dâmb,
Și spre apus, sunt pete mari de sânge
iar sus pe deal, fantoma ce uimește,

Prin ochii scoși de gloanțe și de fer,
Castelul în ruini, stă și privește,
Cu două brațe întinse cătră cer
Revisfa Moldovei 10
E noapte peste tot, și undeva,

In vre-o clopotniță de sat, pustie,
Își strigă cântul trist o cuciiva. ..
Și o nespusă jale ’i pe câmpie.
E noapte ., și ecou! însuși tace,

Eroii dorm în gropi, la adăpost
De-acutna iarăși ne-om urî, e pace,
Eroii dorm.... și parcă nici ti'au fost
Bârlad 0. Pailady
Orice luptă rea ce ai făcut, da drept la alta care se

va face împotriva ta.
Când pe cineva că a turbat, întinde.-!. .

apa limpede a adevarulpî și a sincerității : dacă n'o bea,
să știi cȘ ,are turbă și crapă.
♦
Adevărul e ca apa rece de care dor numai dinții

bolnavi.
Pilat și.-a spălat mânile ca să s,cape de datoria lui,

și s’a trezit cu ele mai roșii de sânge de cât dacă ar fi
ucis cu mâna lui.
*
Pământul are prețul morților ce s'au cobqrît în el.
N. lâ.
MĂNĂSTIREA VORONA.
e mult ochiul istoricului, cercetător al trecut vi
]ui, și-a îndreptat privirea asupra mănăstirilor
Ij noastre. Despre ele s*a scris mult și s’au al-
r cătuit chiar monografii însemnate. Nici nu
să p tea sA nu intereseze aceste sfinte loca
șuri când unile din ele au fost focare de
cultura și carte românească, altele au fon
fortărețe în care românii își găseau scăparea în vremuri de
grea încercare, altele în fine își întindeau sprijinul și mila
asupra bolnavilor și a săracilor, ce aveau nevoie de un aju
tor, pe care nu-l puteau găsi în lume.
Dar mai sunt încă și alte motive pentru care viața mă
năstirilor trebuie cunoscută. Prin însăși așezământul lor, mă
năstirile fiind locuri retrase de rugă și de adâncă meditație
religioasă, aici, tntre zidurile lor, în decursul vremii, și a
trăit viața o întreagă lume românească, atât din pătura veche
boierească cât și din pătura adâncă a poporului.
Mânată de un sentiment de evlavie și credință, toată

floarea boerimii vechi și â legat numele într’un chip oare
care de mănăstiri, fie prin călugăria ce a priort, fie prin da
niile însemnate ce au făcut mănăstirilor. Vechii boeri după
ce’și îndeplineau datoriile în mod conștiincios cătrâ patrie,
după ce’și îndeplineau principalele datorii față de urmași,
cei mai mulțî din ei, departe de a pleca în țări stre:ne pen
tru plăceri, sau de a-și trăi bătrân^ța în istovitoare jocuri
de cărți și petreceri cari nu se potrivesc cu albimea părului
se retrăgeau în mănăstiri și acolo, cu mână largă, revăr
sau binefaceri în sufletele necăjite, contribuind eu banul, cu
Revista Moldovei 2t
i
Jo | sfatul ții cu știința lor la munca inii pimsX d _■ monahism,

încă din pritnile veacuri cn șline
Din punctul acesta de vedere niânMstirea Vorona pre
zintă un deosebit interes.
Dacă ea nu este vie o ctitorie domnească, dacă in ea
n’au hiat ființă însemnate tipărituri române, totuși ea devine
însemnată ca centru de evlavie, de cultură și meditație reli-
Igioasă, ca modelul unei adevărate gospodării, ca locul cel
mai principal și scump al județului nostru, în care putem

găsi manifestate înalt.le calități ale sufletului vechilor noștri
boeri și ale poporului în genere.
22 Revista Moldovei
bătrânii codrii do tei și fag- ce îricorrjoâră poiana în
care se află mănăstirea, pârâiașul lin ce șetpiiește aceiaș

poiană, brazii din curfeă mănăstirii, ce' strabăt văzduhul cu
vârfurile lor trufașe, toate acestea dau un fârfneC defoSCbit
acelui loc. Vechii ctitori, desigur, n’ati fost puțin pretențioși
în alegerea lui.
Aici, la anul 1600, niște părinți călugări, ven'ți din Ru
sia, ridica din lemn prima bisericuță pe care o înzestrează
cu odoare și-i cumpără, spre întreținere, o parte dih moșia
Icușeni. Mai târziu hatmanul îlie Jora cu soția sa Teofâna
i-a mai dăruit o altă parte din mo$ia Icușeni, iar Arhiman
dritul Ratail, vestitul stareț al mănăstirii, a făcut, în anul
1835, alăturea de vechea bisericuță de lemn, actuală biserica
de piatră, cu hramul «Nașterea Prea bfinteî Născătoare de
Dumnezeu». Acestei biserici Vornicul (zrigore Vâfnav, în a
nul 1869, cu soția sa Anastasia și cu sora sâ Schimbnahiâ
Vârnav, 1 au adus însemnate îmb'unătafiri.
Acesta e, pe scurt, istoricul primei biserici din această

mănăstire. El rezultă dintr'o inscripție, săpată în marmoră și
așezată afară în zidul din spre Miază-Noapte. Cuprinsul ei
e următorul :
«Ca ajutorul P. Sf. Născătoarei ae Dumnezeu, această

sfântă1 mănăstire Vorona sâw început la anul Î600 de către
părinți ruși, veniți din Rusia, făcând o biserică de lemn, dând
odoare și cumpărând parte din mdșia Icușeni, apoi al doilea
ctitori sunt Htitrfâiil'dl llid Jdrtt că Știția să Tfofâna, cari au
dăruit o părte' tâtt’fWșid,!ku$&ii, iar aceabtă sfăktă biserică
de pîâtră ciC hriariul «.Nașterea PreaSf. Născătoare de Dwn-
neidu» s’dtt zidit la'aniil 3839 prin osârdia P. C. Arhiman
drit Rdfail șî cu âjUtorttl și a triUlți făcători de'bine*.
tLa ahul 1869 Dttiiineâlui Vornicul Griftire Vârnav Li
teatiiil cu stita D-iale Sîtimbnahia Eprăxia. Vâriidv și soția
să AhâXtasiă aw acoperit' ate'ăstă bis'eribă cu' tinichea cu-d
D-sale cheltuială, ‘o au zugrăvii și irllăiintrU ' predam și au
Revista Moldovei 23
brâftit icoana Sf Nicdae cu argint din vitapittatmă, din cete
bitiri împărătești, la aiiul 1870, Ghenar în 14, fiititl stareț a-
cetiți Sf. Mănăstiri P. C. Sa Arhimandritul foslf l'asit'tu>,
Biserica e solid lucrata, are forma crucii, iar deasupra

are trei turnulețe, acoperite cu tablă, in stilul bisericilor ruse,
A doua biserică de piatră cu hramul «Adorrrtt'rea Mai-
cei Domnului» situată în partea despre Mia za-Noapte a celei
dintâi s’a început a se zidi în anul ițqj Sept, i de către
lordache Panaite Paharnicul cu sora sa Stfta și cu soția sa
Măria Costache și s’a termiriat în anul i8oj August 28. A-
cest lucru rezultă din următoarea inscripție ce se află la in
trare, dfeâsiipra ușei :
«Cu ajutorul Domnului nostru lisus Hristosșial Maicei

Precistei aceasta sfântă mănăstire Sa făcut de ctitorii lorda
che Panaite și sora sa Safta cu cucoana D-lui Maria Costa
che Pahămiceasa, au săvârșit-o cu trată cheltuiala D-lor....
anul 1793 Sept. I și s'a terminat la atiul 1803 Aug. 28».
Biserica aceasta are ziduri masive ce prezintă destula

soliditate și atât în privința arhitecturii cât și în privința a-
cnperîmântului se apropie, intru câtva, de câ descr isă mai sus
Mai spre Răsărit de această biserică pe culmea unui
deal se află bisericuța cu hramul «Sf. Ierarh Nicolae», în juruj
căreia este așezat cimitirul mănăstirii. Zidită în forma crucii
biserica aceasta, a treia din mănăstire, atât din punct de ve
dere al arhitecturei, cât și al soliditaței prezintă o deosebită
importanța, fiind una din frumoasele biserici ale județului
nostru.
Deși nu are nici o inscripție privitoare la zidirea ei.
totuși am putut afla tinîptil zidirii dintr’o în serii nate găsită
într’dn“p6mfelni6 al mănăstirii unde, pomeiiindU-se ntifii‘610
AfhimartdrFtultii Rafail, se sparte că în vremea lui s’a1 făcut
biserica „Nașterea P. Sf. Născătoare de Durtafteteu" și «St
Nicolate» etc. fhtru cât știm din îns'cripțiâ 'găsită li primă
biserică, amintită mai sus, cum ca Arhimandritul Rafail a
24 Revista Moldovei
făcut acea biserică la anul 1835, rezultă că și data zidirii

bisericii *Sf. Nicolae» nu poate fi de cât cam în această
Ațerne. Așa dar, biserica aceasta a treia are de prim ctitor,
pe Arhimandritul Rafail, starețul mănăstirii, iar dată zidirii
este apropiată de anul 1835.
De la aceasta bișericâ înaintând, spre Răsărit_ Miază-zi
și mergând cu piciorul timp de o oră, în interiorul pădurii-
găsim pe cea de a patra biserică a mănăstirii și anumea :
ăhăstria Voronei, cu hramul «Duminica Tuturor Sfinților»,
Aci este cel mai pitoresc loc al județului Botoșani,
Cele mai alese podoabe ale naturii, sunt îngrămădite, in a-
c.?st loc, cu toata îmbelșugarea. In mijlocul unei poenițe, u-
data spre Miază-zi de un lin pârâiaș, poeniță din care nu
vezi, de jur împrejur, de cât culmi de dealuri acoperite cu
păduri seculare, se înalță această sihăstrie a Voronei, cel
mai potrivit loc de rugă și meditație religioasă.
Săhăstria cu biserica ei de zid în forma corăbiei, cu
chiliile din fața ci, bine întreținute/cu fântâni și șipote ră
coritoare, cu vesele albini ce nu lipsesc din îndeletnicirea
părinților viețuitori de aici, dă locului acestuia, partea de
viață înaltă, ce în adevăr i se cuvenea
In acest colț tainic, împodobit cu atâtea frumuseți isvo-
râte nu din lucrul mâinilor omenești, ci din acea rânduială
divină, dată de Creator ca o lege a firii, viețuitorii și chiar
vizitatorii, depărtați de sgomotul lumii și de orice grijă lu
mească, au prilejul să admire, mai mult ca oriunde, opera
Părintelui Ceresc și să se înalțe cu mintea, pătrunsa de ev
lavie, până la tronul Dumnezeirii.
De aceia încă din timpuri străvechi, unii din părinții
călugări, viețuitori în mănăstirea Vorona, s’au retras în acest
colț tainic și aici și-au petrecut, în liniște / rugăciune ulti'
mile clipe ale vieții lor pământești. Rămașițile du ziduri vechj
ce se observă în partea dinspre Mi^za zi a bisericii n$ do
vedesc acest lucru.
Revista Moldovei 25
Desigur ca aci in vre > ui înde pâr-r le Va fl fost și vre-u

bisericuța de lemn a cărei urme nu se mai cunosc.
Actuala biserică a Sahastriei s’a început ii se zidi în li
nul iStii și s’a sfârșit la anul 1876. Acest lucru se constata
clintr’o însemnare, găsită pe un pomelni în biserica, a căruia '
cuprins e următorul :
* Acest porne'nic este al robului lui Dumnezeu i'ladimir
Schimonah Mochcdon ce au împodobit aceasta sfântă Săhai-
trie din ascultare, au zugrăvit catapitcasma, zidul cum se vede
ți alte lucruri cu ajutoru' îilaicei Domnului, m'au întărit de
am gătit in vremea stărefiei Cavi 'sului Părintelui nostru Arhi
mandrit /ost/ Vastltu, care s'au început la anul 1861 Maiu
in 10,0 s'au sfârșit la anul 1875, care s'a prelungit după în
chlpu irea tnlesn in lor-.
In prezenț biserica Săhăstriei este bine întreținuta și
mica gospodărie, din jurul ei, cu chilii curate și stupi siste
matici, adaogă și tnai mult ta farmecul șt frumuseța ei.
(Va urma) ICOttOIU Hi- Simionescu.
Suni complimente tot așa de puțin potrivite ca o

bezea spre icoana făcătoare de minuni.
*
îmi spui că viața-i rea și te cred. Mă îndrepți la
viața viitoare: vii de-acolo ?
îmi lauzi moartea: te cobori înnaintea mea ?
Deci, sus steagul vieții 1 Și pe mormânt încă să
mi-l împlântați pe acela, și nu sălciile care plâng.
*
Sunt aplauze care sună pe obrazul celui care le
primește,
H lorga,
FLAGEOLET
Sunt robul tău : și’mi porți în ocbi destinul.
Și’n mâini porti inima mea svâcnitoare,
Și priris mă tii 'n vtaja-ti sclipitoare. —
Șt i|v știi cât de crud mă sapă chinul..
Srum’seta ta mă ’mbatâ ca și vinul,

Și ca o rană dragostea mă boare ...
Iar boru-mi li-se tară io picioare
Spre tine tremurându-si lung suspinul...
Te cbiamâ gura mea be sete arsă :

flsupra-tni pleacă-ți ochii de topase, —
Și lina ta lumină ți-o revarsă
peste grădina tinereții mele,

Unde tânjind sub giulgiu de umbre grele
(T)or florile de dorul urtei rațe...
George Voevidca
Preotul ca tămăduitor
al rănilor războiului 'A-
Iț.
Războiul care s’a terminal acum doi ani, prin durata \u\,
precum și prin mar.le nutn&r de popoare care au participai, a
fost O sguduire de o mare intensitate, care a scYiimbat multe
din întocmirile de până aci. Pe de-o parte a vătămat multe din
cele bune și acelea sunt răni de răsboi, iar pe de aita a des
chis nouț perspective de mai bine și acestea consVdvesc nou»
cerințe sociale. Subiectul nostru privește amândouă aceste laturi
și de aceia el se poate împărți în două •» prima parte e •.
„Preotul ca tămăduitor al rănilor răsboiuluV1 și cea de
a doua •. „Preotul ca îndrumător în noile cerințe so-
ciale“.
1) Pentru a ști în ce constă rolul preotului c-a tămăduitor
al rănilor răsboiulut, e necasar să cunoaștem mat mtââu cave
sunt acele răni și felul cum se prezintă ele vom procedă, ast
fel ca doctorul care întâiu examinează pe bolnav șl după acela
cugetă la medicamentul salutar.
Fiindcă omul prin alcătuirea sa, aparține atât cerului căi
și pământului, eră de așteptai ca marelS cataclism, care a tost
răsboiul, să vatăme atât legătura omului cu cerul, adică su\\e-
tui, cât și legătura omului cu pământul, adică trupul. Dt acela
vom con lideră ca rănile rămase de pe urma răsbolutixb %wsx
de două feluri: morale și materiale.
1) Prima parte diuțr’o conferință pastorala.
28 Revista Moldo
Intre lănile moi I . vom pune ea cea dintâi, o stare d

spirit neobișnuită mante de răsboi și c^re se caracterizează
prin coace numim bolșevism. In accepțiunea sa primitivă, bol
șevism însemnează pe rusește m.ixirndism, înțelegând socialis
mul radical, care urmărește realizare.'» integrala și imediată, a
concepțiilor sale spre deosebire de soțialis nul ininimalist, care
are aceleași teluri, dir p.» care caută să le realizeze treptat,
pornind dela actuala stare de lucruri. Si miximalismul și mini-
malismul este așa dar iot socidism, cire are aceleași scopuri,
dar se deosebește prin m'jloacele prin c trj caută sî L> ajungă.:
maxirnaliștii uzează de mijloace extreme, adică de revoluție, iar
tninimalișlti vor cucerirea trepida, adică prin evoluție.
Socialiștii în genere, sunt nemulțumiți de actualul edificiu
social. Presupuneți că toată omenirea ar fi o hmilie numeroasă,
care ar locui în aceiaș clădire. Socialiștii sunt acei membri ai
familiei, cari ar găsi locuinței diferite cusururi: că e igrasioasă,
că ține frig, că acoperișul e prea jos încât nu are scurgere, că
unele ferestre sunt prea mici, iar altele prea mari și-așa m.ii
departe.
Maxirnaliștii pun mâna pe topoare șt pe hârlețe și încep
s’o dărâme, în credința că vor putea face alt a mai bună Ei nu
se preocupă că vor rămânea fără adăpost, expuși vicisitudinilor
vrrmii, chiar dacă ar fi gerul bobotezii și ar fi amenințați să
înghețe cu toții, înainte de a fi gata noua locuință. Minimalișiii
procedează mai moderat; ei strică mai întâi o fereastră, apoi
alta, după aceia un perete, mai apoi câte o parte din acop riș
și așa mai departe, dupâ cum le va permite vremea și mijloa
cele, având grijă ca pejnăsurâ ce strică să facă la loc, după
vederile lor.
Acesta insă e socialism, sub laturea sa maximală sau mi

nimală, dar ceeace se înțelege astăzi prin 4bolșevism», nu e
niciuna, nici alta. De pe urma răsbohilui am rămas cu o stare
de spirit caracterizată cu numele de bolșevism, care nu se
poate identifica cy șoțialismul,
[ Rrvi<«» Moldovei Xj
I. <;<• maiiitcoM cih (minele t«-mălo.-»re

1 Nesocotirea autorității e a e șe traduc,- ,, ,, ,,,
curii In toate domeniile; sil mi amintim decât de <1.-pnțitelP
dkpârute fără urmă, sau de vagoanele cu mâ-iuri. c >re num i,
ajung >a destin <|ie, spre a ilustră cât e de descotisi Ic- np xwu
autoritatea.
2. Un dezacord groaznic între drepturi si datorii,
caic ia orașe se manifestă prin interminabilele greve, ur In s.țr
ptitHr'o așteptate ci statul să facă totul.
3 O lene obișnuită, mai toată lumea alergând după
munci ușoare, (ar dela muncile grele fiind o acievăraiil dezer-
t re de brațe.
4. înmulțirea furturilor- cce.ce a aju-s o ad văr.itâ
calamitate.
5 O părăsire simțită a îndatoririlor civice, ce se
j'oafe observă in relațiile dintre oameni, în presă și chiar în
parLrnent, sub forma miei reg.etabile lipse de respect și de
urbanitate.
6. O părăsire a îndatoririlor religioase, pe care o
mărturisește fiecare preot, când spune că bisericile erau mai
pline înainte de răsboi și practicile creștinești erau mai res
pectate.
Cruzele acestui bolșevism sunt multiple.
in primul rând vom pune încordatea cea mare car. a
fost răsboiul și Care a fost o întindere dusă prea departe a
principiului de autoritate, necesară în armată pentru a obțmc
disciplina militară. Din această exagerare neobișnuită a princi
piului de autoritate, a rezultat o reșețiune care a dus la exa
gerarea principiului de libertate. In Rusia, unde principiul de
autoritate a fost împins prea departe de regimul absolutist»
reacțiunea principiului de libertate a fost mai grozavă, dând
naștere la haosul bolșevist de azi A fost d‘ăjuns ca la un
moment dat, să afle întreaga ai mată rusă că ț irul Ntcolae—în
care Rușii personificau principiul de autoritate —nu mai există,
30 Revista Moldovei
pentru ca orice disciplină să devină o iluzie. C ipacul oalei in

clocot -, a apăsat prea puternic, încât aburul neavâud pe unde
să iese, oala a sărit în țăndări cu capac cu tot.
in toate țările care hi fosf în răsboi, se observă aceiași
exagerare a principiului de libertate.
La noi s’a întâmplat și se mai întâmplă încă, ca aiilorita
tea să nu fie pretutindeni la înălțimea chemării sale ; fie că
și-a exagerat drepturile și a devenit abuzivă, fie că și le-a ig
norat și a dat naștere la slăbiciune. Pe lângă aceasta, (ara
noastră dublându-și teritoriul, autoritatea a trebuit să-și îndo
iască și ea forțele, ceeace fiind silită să facă în pripă, n’a fă
cut cu destulă selecțlutie.
Se știe "iarăși că pe front, pentru a se menține avântul
răsboinîc, li s'au făcut soldaților tot felul de elogii și de
misiuni, încât în mare parle soldații s’au întors cu mentalitatea
că dacă au luptat, le este îngăduit orice. Am auzit de un să
tean, care adus înn lintea judecătorului pentru furt constatat,
nu-i veniâ să creadă că i se cuvine vre-o pedeapsă, pentru sim
plul motiv că dyptașe la Maraș^ștr Departe de oqqne gân
dul de a nu recunoaște meritele soldatului român, dar trebuie
să remarcăm, că trâmbi|ându-se prea mult drepturile, s’a căzut
in cealaltă extremă, în ignorarea datoriilor.
Și astfel azislâm la faptul că atât la sate, cât xaai ales la
orașe, lumea nu, vede decât drepturi și prea puține datorii.
Săteanul, dacă nu l-ar atrage prețurile cu care i se plătește re
colta și vilele, ar sta încă cu mâijtle încrucișate, așteptând ca
statul sau mai știu eu c,a,re, să vină să-i muncească ogorul,
sap să i dreagă ograda: jar la orașe grevele se țin lanț și
lucrul mcelâză până la satisfacerea pretențiilor, pentruca odată
satisfăcute să fie din nou majoiale.
Cât privește lenea, ea ar avea între altele și o cauză fizi
ologică : este .discordare care în mod firesc urmează după ori
ce meordare și țum războiul a fost o încordare și de durată ȘÎ
de intensitate, e de așteptat ca să-i urmeze o discordare de a-
Revista Moldovei 31
celeași proporții. Mai se adaogă la aceasta și faptul că în urma

lipsei de brațe, au rămas goluri mari în toate ramurile de acti
vitate, încât fiecare are pe alese, începând cu ocupațiile cele
mai ușoare. Pe lângă aceasta, în criza actuală de producție și
de circulație, specula a ajuns mai rentabilă ca orice, absorbind
o mulțime de inși și rămânând pentru ocupațiile grele, goluri
mari, care se umplu cu ce se găsește.
Am amintit că boișevismul actual se manifestă între altele
și printr’o înmulțire neobișnuită a furturilor. Se știe că cea mat
puternică formă a dorului de libertate, e ca în ciuda tufuror le
gilor și a autorităților, să iei calea codrului, procedând după
cum te taie capul. Să adaogărn la aceasta, că în timpul războiu
lui, cate în genere nesocotește bunurile individuale, foarte mulți
soldați au prins gustul prădărilor de tot felul, încât acum nu
fac decât să continuie această deprindere. Afară de aceasta,
astăzi hoțiile sunt mal rentabile de cât înainte, când banii se
găstau mai rar și vitele erau mai efline. Poliția și autoritatea
e mai slabă, fie că s’a vițiat pe alocurea și ea, fie că a trebuit
să dea o parte și anume cea mai aleasă, pentru teritoriile ali
pite. Mai putem adăoga un fapt, care pare de mică însemnă
tate, .dar care arc totuși un oarecare rol în înmulțirea tâlhăriilor :
este lipsa de arme și de material pentru ele. In timpul răs-
boiului, toate armele au fost ridicate de ia particulari și nu s’au
mai înapoiat nici până azi. Dacă hoții ar mai avea măcar teama
că pe alocuri mai există câte o armă, poate tot s’ar mai împu
țina, fiindcă este știut că : «Frica păzește pepenii».
Am amintit și de o părăsire a îndatoririlor civice și reli
gioase. Pe Igngă unele cauze amintite mai sus, vom adaogă ca
o cauză cu totul specială, niercantilizarea actuală a vieții. Azi
aproape nu e nimeni care să nu întrezărească un mijloc de îm
bogățire rapidă și yșoară. Este o frenezie neobișuuiiă după .a-
faceri, în care sufletul omenesc își pierde noblețea și se vulga
rizează. Lumea își pierde deprinderea de a fi respectoasă și de
a-și mai aminti de îndatoririle religioase. Este știut că nu pofî
32 Revista Moldovei
sluji la doi domni și când privești prea mult spre pământ, e

firesc să pierzi din vedere zările depărtate aîe idealului. Mercan-
tilizarea vieții, a trebuit în mod fat-il să alunge idealurile.
Fața de această mare răsturnare de lucruri, singura rezervă
către care se îndreaptă nădejdile tuturor este țărănimea. La
orașe bolșevismul cu exagerările sate, găsește un puternic ecou
în masa muncitorească, care în parte e streină, sau înstreinală
și care mai ales se entuziasmează ușor pentru ideile socialiste,
fiindcă bolșevismul, care în fond e anarhie și jaf, se strecoară
în mințile proletariatului, sub formele ademenitoare ale socia
lismului, care vrea egalizarea bunurilor.
Veți fi văzut că la țară socialismul nu prinde. Săteanul e
individualist încarnat șî e destui să știe că socialismul vrea ca
pământul să nu fie pe numele nimănui, peiitruca să piardă cu
desăvârșire terenul. Pentru o palmă de pământ, săteanul e ne
înduplecat și se știe ca cele mai multe certuri și procese, le au
sătenii pentru neînțelegeri de haturi. De.iceea ei trebuiesc înstă
riți prin împroprietărire și odată stăpâni pe o bucată de pă
mânt, comunismul bolșevist nu are ce căuta pe aceste melea
guri. Ititr’un ziar socialist, se vorbia cu destul necaz de țără
nime, care eră trecută în rândurile burgheziei. E posibil ca și-n
Rusia, peirea bolșevismului, să-i vină tot din partea țăranilor,
dupăcum se și întrevede pe alocuri.
In afară de aceste considerații, munca agricolă prezintă și
o altă superioritate față de ocupațiile industriale și comerciale.
Ea se face în mijlocul naturii și prin urmare in mai derproape
atingere cu Dumnezeu. Când săteanul deschide sânul pămân
tului și-i încredințează sămânța, el își dă seama că puteri tai
nice conlucră cu dânsul. El vede cu pietate rodnicia pămân
tului și sămânța închide în miezul ei, misteriosul germene din
din care are să răsară planta. Când după aceea ridică ochii
spre cer, în așteptarea ploilor binefăcătoare, ei înțelege că o
put .re ocrotitoare veghează deasupra noastră și că fără sprijinul
ei, nu însemnăm nimic. «Din privirea cerului, calea către Dum
nezeu e scurtă», a zis un astronom italian și vom înțelege ast
fel, de ce la țară, credința se reîmprospătează mereu, prin pu
ternica înrâurire a naturii.
Moldovei 33
Moldovei
Cu totul altfel se prezintă situația la orașe. In fabrică, greu-
pământ, e |e# ciocanului care îndoaie fierul și angrenajele care înmiesc
ui. Mercan- for|a, nâucesc p. bietul lucrător, încât încrederea in sine, dc-
urile. ^rdează în îngâmfare și ateism. Cât privește comerțul, care
ura rezervă se rezumă în a cumpăra convenabil și a vinde rentabil, printr*
ănimea. La un necontenit exercițiu al acestei balanțe sfârșește prin a se-
ernic ecou C5tui orice fond moral și a deveni cu desăvârșire neonest și
înstreinală rapace. Să adăogăm că atât industria, cât și comerțul, se exer
socialiste, cită în artificiile și uscăciunea orașelor, pentru a înțelege la ce
strecoară veștejire sufletească pot să dea naștere.
ale socia-
(Va urma) pr. C Vuiescu
Heanul e
I vrea ca
iardă cu
al e ne-
e, le au
: instă-
SMEUL CODRULUI ).
de pă- După „Erlkonig" de „Goethe“.
melea-
țără-
a și-n
oilor,
Ce tropot s'aude în noapte grăbit ?
E tata ce-și poartă copilul iubit.
tă și La piept strâns își ține băiatul duios
ciale. Păzindu-l de vântul ce suflă tăios.
oape
lân-
tai- — „De ce-ți ascunzi fața copile mereu?"
ân- — „Cum tată, tu nu vezi pe-al codrului smeu ?
diti „El poartă cutoană, veșmântul bogat"
:hii
— „E ceață copile, ce-ncei s’a lăsat.
l o
iul
ro I) Publicăm cu plăcere traducerea de față a celebrei „Erlkonigu a lui
Goelhe, traducere datorită D-rei B. N. din Bârlad, elevă in clasa ll-a se
st-
cundară și rugăm pe cititorii noștri să o compare și cu originalul și cu
u- versiunea lui $t. O. losif.
« Revista Mol(Jove
— „Hai, vino cu mine, micuț băețaș

„Eu știu pentru tine un joc drăgălaș
„Și flori minunate pe țărm vei avea,
„Hăinuțe de-argint îți va da mama mea'
— Cam tată: tu n'auzi pe smeul șiret

Cu ce fel de vorbe mă'nbie încet ?<>
— „N'ai teamă copile! E-al codrului cânt,
E freamătul frunzei ce tremură n vânt".
— „Hai vino cu mine, micuțe plăpând
„Copilele mele juca-vor cântând
„La hora lor tainică-n noapte-i privi
„Pe brațele lor desmierdat vei dormi".
— „Acolo-n pădurea în negra-nbrăcaiă
„Pe-a smeului fiice tu nu le vezi, tată ?“
— Bătrânele sălcii ce-abia licăresc,
„Te-nșeală, drăguță, și-ți par că trăesc.
— ,.Mă fermeca chipul frumos îngeresc,

„De nu mergi'cu noi eu tot te răpesc".
— „Ajută-niă tată! In sboru-i întins
„Cu aripa smeul cel rău m’atins".
Grăbește acum, tatăl cu groază văzând
Copilul ce-n brațe-t se sbate gemând
Ajunge acasă cu greu, obosit
In brațe i murise micuțul iubit.
Beatrice I- NițulcscU'
CuJOjdlg xJ Jji JJJxJ 1 <4J
E
ste în firea omului, sălbatic și civilizai, să cerce
teze lucrurile și ființile. Spiritul ele cercetare,
care variază după gradul de civilizație, constitue
una din însușirile prin care omul se. deosebește
de animale.
■ Printre atâtea întrebări Unii oamenipuscercetează
ce și-au oamenii, mai puțin,
au fost și
următoarele : alții mai mult; unii din interes material egoist
Pentiuce sau general,
speciile de alții numai
animale au din darul
culori numit și«spirit
deosebite atât
de variate ? de curiozitate».
Penfruce animalele sburătoare au culori mai vii
decât acele cari toată viața lor trăesc numai in atingere cu pă
mântul, și de ce ființile cari își duc traiul numai în întuneci
mile solului au culori simple și atât de închise. Oamenii, cari
caulă să-și explice culorile în totalitatea ființilor, ajung la între
bări cu cuprins larg. De pildă ;
Pentruce animalele inferioare terestre au culori mai intense de
cât cele superioare? Privind un fluture, o ciocănitoare, un urs,

întrebai ea vine de la sine. Apoi, cum se explică intenzitatea și
îuitnusețea coloritului unui fluture equatorial neîntrecut in a-
ceasta privință de nici un fluture din zona temperată. Un fiu
ture din zonele calde în comparație cu cel mii frumos fluture
depe la noi, este ca qn diamant tăiat în fețe, alături de unul
necioplit. Tot așa pasărea-muscă, din ținuturile cu soare stră
lucitor, față de pasărea cea -m ii frumos colorată din meleagu
rile noastre.
36 Revista Moldov
Este aproape ele mintea fiecăruia deci, să pună în legăfui.

intenzitatea ctiloritului anim leloi cu acea a razelor solare. Pă
rul închis al maimuților din umbra pădurilor equatoriale se a
samătiă cu culorile omogene ale ființilor polare, unde întuncri
cui a biruit lumina. Sclipirile coloritului fluturilor, cari zboiră
din floare în floare, oglindesc raz le solare ce ating numii
vârfurile palmierilor equtoriali cu florile lor. Bursucul, precaut
până la frică, iesă după pradă mai mult noaptea și de aceea
are culoarea părului cenușie. Ursul pădurilor noastre are cu
loarea închisă ca a umbrei pădurilor și ca a frunzișului uscat
depe pământul umblat de voinicul codrilor. 4
Așa dar, culorile animatelor sunt în funcțiune de intenzi
tatea strălucirii razelor solare din mediul în care trăesc animalele.
Cum se explică mai de aproape aceste culori ?

Unei structuri speciale a epidermei, sau unor grâuncioare
microscopice numiți pigmenți, așezați în piele ; sau unei ccm-
binațiuni structurale cu pigmenți culorațî diferit.
Culorile structurale se datoresc unor jocuri de lumina so
Iară pe unul sau mai multe șiruri de lamele microscopice așe
zate pe pielea animalelor, hitr’adevăr, dacă atingem cu degetul
aripa unui fluture se ia pe degetul nostru niște solzișori. Acești
solzișori, puși la microscop vor fi vâzuți sub formă de nume
roase lamele cu fețe tăiate regulat. Ei dau culoarea fluturelui
în atingere cu razele soarelui, pe care o reflectează, sau o re-
fractează, oii o împrăștie și o interferează în diferite chipuri,
după forma, aș zarea și numărul* lamelelor.
Dacă lamelele sau striurile de pe suprafața pielii, după
forma, așezarea și numărul lor determină o refțexiune totală a
razelor solare căzute pe ele. noi vom vedea numai culoarea
albă. Părul alb, penele albe, au în ele bule de aer, care reflec
tează toate razele și le împrăștie în toate direcțiunile. Intre la
melele microscopice depe aripile unui fluture atb. deasemenea
Kevisla Moldovei 37
se găsesc pături de aer, caii conțiilwese la seflexiunea totală

a (omiliei și prin turnare la ctilmațiunea in alb a animalului.
Dacă vdni dispoia pe o mică întindere aripa unui fluture alb de
solzișori, acea legiune v.i rămânea fătă culoare.
Privind beșica de săpun căreia îi dau drumul copiii să se
înalțe, vedem cum i se schimbă culoare i după locul din care
o privim și-i putem vedea toate culorile curcubeului. Acelaș
lucru observăm U o pălură de petrol întinsă la supraia|a apei,
iar schimbările dese ale nuanțelor de culori s’ati numit irizații.
Irizațiile cele mai frumoase le produc boabele de mărgă
ritar, cari sunt formate din lamele foarte subțiri, concentrice.
Dirt numeroasele studii făcute asupra ctitoritului anima
lelor, vom cita câteve rezultate, din care se va vedea că așeza
rea lamelelor din solzii de fluturi dă culoarea acestor-viețuitoare.
Unii fluturi colorați în albastru, violet și verde, n'au aceste
culori statornice în acelaș loc și nici nu le păstrează cu aceleași
nuanțe, pentru că în hnurnite regiuni ale aripelor lamelele sunt
perpendiculare pe suprafața solzilor, în altele paralele. Prima așe
zare dă culoarea violetă, a doua roșietică. La acestea se mai a-
daugă și locul de unde sunt priviți acești fluturi.
La fluturele nutnit Chljrippa laurentia, aripile sunt pătate
diferit. Ori de unde vom privi acest fluture, petele rămân cu
aceiași culoare. S’a constatat că deosebirile de culoare se dato-
resc obiicifății lamelelor pe solzt.
De multe ori la forma, mărimea și așezarea acestor lamele
se interpun, spre .1 di o anumită culoare, pigmenți colorați.
Așa, la fluturele verde Ornithoptera paradisea, solzii au lamele
perpendiculare pe suprafața lor, iar culoarea structurală ar fi al
bastră. Dar lamelele nu sunt incolore, ci cuprind și un pigment
galben, care cu albastrul dai de reflexul luminii in lame, dau
culoarea verde.
Papagalul multicolor are pene roșii, albastre și verzi cași
a frunzișului în care trăește. Culoarea roșie a papagalului se
datoreșie numai unui pigmeu! roș, căci prin comprimare, pana
38 Revista Moldovei
rămâne tot roșie. Dacă însă vom comprimă o pană albastră

ea se va înegri, una verde se va îngălbeni, căci în afară de pig
menți! bruni siu galbeni, aceste două din urmă pene își dalo-
resc culoarea și unei structuri lamelare la suprafață.
Sunt cazuri când lamelele nu se colorează la lumină decât
umede. Așa, o coccinelă comuna, de obiceiu pare ca aurita
într’un mediu umed, pe când în cutiile de colecțiuni este cenu
șie. Luată una dintr’o cutie și așezată în puțină* apă, își reca
pătă culoarea aurie.
Așa dar nunumai așezarea lamelelor și a striurilor contribue
Ia coloritul animalelor, ci, uneori intervine în culorit și o sub
stanță color stă, dizolvită sau în granulațiuni solide, situate in
piele. Cele de mai multe ori însă, culoarea animalului este dată
numai de pigmenți! din piele. Cantitatea, forma, culoarea și a-
șezarea acastor pigmenți variază dela animal la animal și chiar
la aceiași specie după locul în care trăește și după felul alimen
telor, cu cari se hrănesc.
Pigmentul negru din pielea și părui oamenilor de rasă
neagră, pigmentul gălbiu al Mongolilor, etc., dau culori diferite
raselor de oameni. Vorbind despre rasele omenești, este dea-
juns ca cineva să cunoască răspândirea raselor omenești pe
suprafața pământului și a intenzității luminii solare și să nu :e
îndoească că natura și cantitatea pigmentului este în funcțiune
de oblicîtateti și intenzitatea razelor solare. Omul negru, prăjit
de soarele arzător a| equatorului, are mulți pigmenți de mela
nină în piele. Albul, stând în soare, se înegrește.
Eschimosul are fața palidă cași paliditatea luminii ce dă
viață regiunilor polare.
In toate organismele sunt pigmenți, însă nusunt toți colorați.
Depildă, pigmentul scoicii Mu/ex. din care se extrage purpura,
este incolor în interiorul scoicii și nu se colorează decât în mo
mentul când vine în contact cu lumina solară și prin interven
ția unui ferment.
Animalele, cari trăesc în peșteri sunt incolore din cauza
că nu sunt luminate de soare, hidotă ce sunt trecute treptat la
Revista Moldovei 39
lumină, prind culoare. Purpura lelinii stă în calea luminii pro-

ectată pe fundul ochiului, iar când mediul transparent a! glo
bului ocular devine opac, purpura dispare.
Plantele, sunt cu atât mai verzi cu cât sunt mai bine lu
minate de soare. In fond, nu este deosebire chimică între pig
mentul clorofilă al plantelor verzi și între pigmenții animali,
caii provin in bună parte, direct sau indirect, din clorofilă.
Așa dar, razele solare sunt o condițiune absolut necesară
formării pigmenților.
Afară de organismele cu culori mai mult sau mai puțin
constante, sunt unele, cari își schimbă instantaneu culoare?,
după senzațiunile ce au și după lucrurile pe cari se așază. Ca-
me'eonul trece cât îi ciipi dela galben la albastru sau verde,
ori se înegrește spre a fi pe cât posibil ia fel cu ramura de
care s’a prins. Sepiile, într’o clipită își întunecă culoarea cor
pului sau devin palide, iar la nevoe mare aruncă din corp cer
neală, care înegrește apa dejurîmprejur spre a se ascunde de
inamic Cerneala eijiu-i de cât pigment negru.
Cum se explică schimbările acestea fulgerătoare a culorilor
unor animale ?
In pielea acestora, unele celule numite chromoblaste. au
pigmenți în protoplasma lor. Unele au pigmenți negri, altele
verzi, etc. dar intf'un chroinoblast nu sunt pigmenți decât nu
mai de o singură culoare. Aceste celule cu pigmenți se pot în
tinde și strânge, mări sau micșoră sub înrâurirea firilor ner
voase ce se răspândesc sub piele. Când centrul nervos porun
cește chromoblastelor cu pigmenți negri să se dilate, toate ce
lelalte chromoblaste de alte culori rămân mici, nu se văd, și a-
tunci culoarea pielii se întunecă. Dacă însă centrele nervoase
comandă chromoblastelor roșii să se întindă, cele negri cași
toate celelalte se strâng, iar pielea se înroșește. S’a făcut expe
jiență, tăindu se toate firele nervoase ce duceau comanda unei
regiuni cu chromoblas‘e și s’a văzut că acea regiune nu s’a
mai colorat și a rămas cenușie
40 Revista Mnld
D.ii impresiunih', de unde pornesc spre creerul comandai

al întregului organism șl » cltrornoblastelor ? Scoate octv.i unu
cameleon și nti-l vei mai v den scbimbânrlu-și culoarea, cu
tos li cit e viu. Animatele pcșlerllot u’aii ochi și nici culoare n’au.
Așa dar lol in lumina solară slă puterea, care determină
culoritul animalelor, după cum întreaga via|ă a pământului și a
tuturor viefuiloareior. in soaia își are izvorul.
I V. Luca.
însemnări critice.
Psihologia creatorului de artă
n numărul precedent al Revistei Moldovei am

scris, sub această rubrică, puține rânduri
despre psihologia spectatorului de artă, a
celui care gustă opera de artă. Am amintit,
cu acel prilej ceva și despre plăcerea
estetică, indicând și câțiva dintre esteticianii
germani mai cunoscuți, pentru orientarea cetitorilor pe
care i-a interesa această chestiune, de altfel foarte dificilă
și foarte complicată.
De rândul acesta vreau să spun câteva cuvinte despre
psihologia creatorului de artă, a artistului tn filozofie a-
cesta e tratat sub numele te geniu artistic, geniu creator
Termenul acesta conține două elemente caracteristice și
esențiale: spontaneitatea ți originalitatea. Creatorul operii
de artă mai are, in afară de spontaneitate-și originalitate
o 'putere de sugestie pe care o exercită asupra spectato
I) Revista Moldovei No. 2 pag. 24.
Revista Moldovei 41
rilur operilor sale; e vorba prin urmare de o sugestiune

exercitată nu asupra majorității unor indivizi oarecare, ci
asupra unei elite intelectuale, deși, pe de altă parte, este
adevărat că nu intră în genialitate tot ce nu corespunde
mentalității publicului ori mediului cultural, Cărora apar
ține artistul.
Unii cugetători mai cer și alte condițiuni geniului
artistic, diferind după diversele sisteme filozofice: așa,
bunăoară, unii cer ca geniul să aibă o excepțională pu
tere de intuiție; alții cer ca geniul artistic să fie cât mai
productiv ș. a. m. d.
Foarte deaproape ÎQrudit cu geniul e talentul artis
tic. Talentul artistic e cel care ereiază cu mai puțină ori
ginalitate și cu mai puțină spontaneitate. In schimb el
are mult mai desvoltată puterea de sugestie. Așa se și
explică pentru ce numai talentul duce la perfecțiune di
versele școli de artă, iar nu și geniul; așa se și explică
pentru ce talentele capătă o vază mai mare decât geniile
artistice. O deosebire însă există totuși și din acest din
urmă punct de vedere și încă foarte importantă ; din
punct de vedere al duratei geniul covârșește totdeauna,
pe când talentul nu, sau în orice caz, pentru puțină
vreme.
Omul comun, diletantul nu posedă nici însușirile
celui dintâi—ale geniului,—nici puterea de .sugestie a ce
lui din urmă—â talentului. El nici nu e, în consecință,
un creator de artă, în înțelesul just al cuvântului
In ce constă constituția sufletească a geniului ?
Există o școală psihologică, destul de răspândită,
care pune geniu! în rândul boalelor nervoase, tratându-l
intr’un capitol special de psihiatrie. Geniul pare în ade
văr dela început ca ceva excentric. Firește, omul comun
42 Revista Moldovei
consideră pe oricine nu se comportă la fel cu dânsul,

sau mai exact, pe oricine se comportă altfel decât ca
dânsul, drept un. excentric.
Și dela excentricitate până la anormalitate e o dife
rență numai de grad. Așa încât e foarte ușor ca omul
de geniu sa fie socotit drept un orn anormal.
In .ce constă insă această anormalitate ? Observa-
țiunea arată că oamenii de geniu au o deosebită însu
șire de a prinde cât mai multe și cât mai variate atitu
dini, aspecte ale oamenilor și ale lucrurilor, au prin ur
mare o materie nervoasă excesiv de plastică. La ei cen
trii automați sunt predecesorii celor ai iuteligenții, ceea
ce li face posibilă și o altă calitate, anume că, pe când
oamenii de rând devin, foarte repede și foarte ușor, ru
tinari, geniul nu devine mai niciodată. El găsește tot
deauna noi puncte de vedere în realizările sale artistice,
oricare ar fi natura și numărul acestora.
Geniul poate fi socotit însă cu drept cuvânt ca o
anormalitate din punct de vedere biologic, căci din punct
de vedere social el e o utilitate indispensabilă. Biologia
ne învață, î.1 adevăr, că funcțiunile sufletești tind să se
adapteze la mediu. Geniul insă, veșnic în căutarea a ceva
nou, nu se adaptează niciodată mediului (de aceia ge
niile sunt totdeauna veșnicii nemulțumiți), așa încât ge
nialitatea nu e spre utilitatea individului; pentru omul
de geniu, genialitatea e un dar inutil, de foarte multe
ori stricăcios chiar.
Omul de geniu se mai caracterizează și prîn aceia
că la el perioada de încercare durează încontinuu și per
manent. Perioadă de încercare există și ia oamenii co
muni și chiar la animale. Dar pe când la aceste dîn urmă
ea durează vremelnic, oamenii comuni și animalele in-
Revista Moldovei 43
trând dela un timp într’o perioadă de maturitate, omul

de geniu trăește continuu în cea dintâi, rămâne cum se
zice «veșnic copil", ceia ce, învederat, pentru dânsul nu
e un bine.
Dar din punct de vedere social geniul este mai să
nătos, mai natural căci el anticipează viitorul, așa încât
pentru secietatea prezentă și viitoare producția geniului
e totdeauna binevenită.
Teoria între nevroză și geniu se poate clarifica ast
fel în concluzie : din punct de vedere al utilității indivi
duale geniul e o nevroză, din cel al rassei. e o fericire.
Const. Oprescu
RECENZII.
Andreas Latzko : „Oamenii in războia'1, trad. de A.
Popov, Edit. «Viața Românească». Prețui 8 lei.
Dela «Zum ewîgen Frieden» a lui Kant, care a avut
prea puțin răsunet în sufletul mulțimilor, din pricină că era
mai mult schița filozofică a unui tratat de pace eternă, ca
ravana păcii u poposit până la rllzboiu! din urmă. Nici chiar
scrierile marilor cugetători socialiști, care combăteau răz
boiul numai din punctul de vedere ai unei doctrine date,
n’au răscolit atât de profund cugetele, cât asaltul din urmă
al unor scriitori de geniu, rânduiți într’o adevărată caravană
a păcii.
Anatole France, Henry Barbusse, Romain Rolland,
Andreas Latzko și aparte, Georg Fr. Nicolai, Foerster ; alții
și alții se vor adăoga, suntem siguri, curând și cu folos, tn-
groșind șirul caravanii ;—vor fi și existând, poate, fără să-i
cunoaștem.
♦ *
♦
44 Revista Moldovei
Nu te înșeli în apreciere decât în privința cărților me

diocre, ca ’n fața unor femei frumos împodobite numai.
într’un caz și într'altul considerațiuni deosebite te duc la exa
gerare în bine,sau în râu Dar când întâmplarea îți pune în
mână o carte adevărată, nici nu e nevoe sâ fii cine știe ce
spirit critic, pentruca, fără greș, sa poți spune : iată o carte
cu adevârat minunată, admirabilă, desăvârșită.
E cazul cărții dinainte-mi: «Oamenii in războia* a lui
Andreas Latzko, un scriitor ungur necunoscut până acum—
cel puțin pentru noi—fost ofițer în armata ungară și rănit în
anii 1915/916 pe frontul italian.
Ungur! d;i, ungur, dar ce-are a face ? Cetiți-i cartea și
veți simți ca e ornat din voi, că e aproapele vostru, intimul
vostru, voi înși-vă în partea voastră cea mai de preț — a
umanității.
Sunt doar șase bucăți tipărite aci. Dar imensa milă pen
tru durerea umana ce respiră din ele, nețărmurita, dragoste
de viață și respectul înălțat )r pentru dânsa, unite cu «acea
revolta admirabilă a unei conștiințe pe care o schingiuește
pând la țîpet durerea celorlalți, acea protestare a unei senzi-
bilități pe care o zgudue și o înnebunește până o rupe în
bucăți stupiditatea cataclismului voit», fac din ele o comoara
neprețuită.
Cartea lui Latzko nu se poate rezuma. Ea trebuie ce
tită odată, de două ori, de noua ori, apoi recitită încet, în
răgaz, cu voe bună și cu suflet deschis. Dela «Plecarea* mar
tirilor <a căror tortură rămâne disciplinată până la moarte,
reglementată până la mormânț unde îi îngroapă unul peste
altul: cismari, scribi, inichigii, rândași, cu vorbe sforăitoare
care au pretenția să fie o apoteoza» ; trecând prin «Botezul
de foc* în care admirabilul căpitan Mos Marschner, conducea
compania împotriva convingerii lui proprii și cu sentimentul
unei mizerabile lașități» și care vedea că «nu • e nicio drep
tate îu destinul gloanțelor care cruță pe cei răi și omoară
pe cei mai buni» ; prin «Învingătorul* dela... un pârlit de
ofițer pensionar și burtă verde, ajuns Excelența Sa cuman-
Revista Moldovei 45
danlul, instalai mult înapoia frontului într'un splendid chist»* ;

prin vestitul iCamarad* și admirabila iMoartta Eroului*
pânA li «Reîntoarcerea* lui loban Bogdan, p<- care n’u-î mai
recunosc acum nici oamenii, nici locurile odinioară atât de
dragi și atât de intime, fiindcă din flăcăul mândru și frumos
de odinioura, pe care-i cu o^tea întreg ținutul și pe care-1
iubea frumoasa Mareea, războiul a făcut un calic, un infirm’
nn nimic la care nimeni nu -e mai uită, necum sa se închine
înainte-i, fiindcă un picior și l’a dat «perrtru patrie», — to
tul s ibjugă.
* •
•
Nu găsim cuvinte d.‘ îndemn pentru cititorii noștri, în
recomandarea cărții lui latzko. Ar trebui cineva s’o împartă
tuturor, pretutindeni, gratuit, ca să pătrundă peste tot și
peste toate, ca pe toți și pe toate sa-i pătrundă de duhul a-
devăratei și sublimei umanități, închisa în puținele și modes
tele-! fele
C. Op.
R Rosetti: < Povești Moldovenești* Edil.«Viața Ro

mânească 1920.
Nu dorința de analisă sistematică și aprecieri critice ne în
deamnă să rostim, cam târziu, câteva cuvinte despre cartea de
«Povești» a bătrânului isioric moldoviyi, ci aceia de a îndemna
la cetirea ei, cu tot dinadinsul.
Fie că povestește o tragică întâmplare din veacul al
Xtl-lea (ca în Ceasul cel rău), fie că una mai puțin tragică
(de pildă în Necredința silită)', fie că merge pe urmele unei
ciudate (sau poate nu?) psichologii femenine (ct în Dărmă-
neasa) ori dă amintiri , personale (ca in Părintele Zosina sau
Țiganul), d. Rosetti isbutește pretutindeni a fi interesant.
Unind într’un chip admirabil adevărul istoric și culoarea
locală cu plăsmuirile unei minți echilibrate de bonhomme, de
moșneag înțelept și sfăfos, bătrânul boier și învățatul istoric
picură în sufletul nostru r'îpe din cereasca desfătare, pe care
o dau lumii numai bun.. . .ea și veselia.
O deosebită înțelegere a vieții hecute, o dragoste nefăfă-
4f> Revista Moldovei
rilâ pentru pământul, aerul și suflatul Moldovei, răsare necău-

tal din paginile «Poveștilor», așa de simpatic și prin graiul lor
simplu, moldovenesc.
Firește, pentru cine ar căuta in ele emoții de mnaltă artă,
vre o adâncă psichologie sau măcar o atitudine etică a auto
rului în fața vieții, «Poveștile» n’ar avea poate nimic de dat
Dar nici nu urmărește scriitorul aceasta ; iar noi socotim că,
modești cititori, trebuie să căutăm a pricepe ce ni se dă într’o
carie scrisă cu talent, nu să ne tânguim că nu ni se .dă ce vi
sam a găsi noi în ea. Și in privința asta, ar fi destul de mul-
țumilor lucru, dacă cititorul ar bine-voi să afle tot ce-i dă car-
rea bătrânului sfătos și învățat, cate e d. Radu Rosetti.
N. N, Râutu.
Dr. losif Westfriedl : «Enigma Marții'» cu o prefață de

Prof. Dr. G. Mârinescu. Edil Gutenberg București! Prețul 11 lei.
Toți acei care doresc să capete senzui adevărat științific,
în care se pun astăzi problemele și întrebările chinuitoare asu
pra vieții, bătrâneții și morții, fără a fi impedecați de balastul
terminilor technici, inerent rigurosității demonstrațiilor în ope-
rile specialiștilor, să citească cartea D-rului Westfried. Pe lângă
interesanta prefață a savantului Dr, Mârinescu, vor putea avea
o privire istorică, a-supra concepției despre moarte, la diferite
popoare și diferiți filosof. Vor căpăta diferite puncte de ve
dere, din care se poate privi nemurirea sufletului și nemurirea
corpului. Li se vor strecura în suflete anumite convingeri știin
țifice relative la cremațiune. De ajuns să cităm că în Italia, An
glia, Suedia, Canada, Australia, India, Elveția, acest sistem de
înhumare a cadavrelor, prin ardere, se aplică deocamdată facul-
laliv, până când izgonirea prejudecăților.ce prezidează acțiunile
omenești va permite să se legifereze practica aceasta. Nu fără
importanță este și chestiunea curioasă și delicată a euthanasiv.
Ea constă în faptul, că atunci când cineva sufere de o boală
incurabilă, care-1 chinue, ce i face viața imposibilă și ar prefera
mai degrabă moartea, să aibă dreptul prin lege să fie omorât
fără durere, după cererea sa formală și categoitcă.
Chestiunea e delicată din următorul punct de vedere :
Revista Moldovei 47
E bine să scurtezi stiLiiuțclu unui incurabil, dar cu toate

că știința medicală poale preciza, dacă o boală se poate sau
ou vindeca prin mijloacele actuale, nu poate sâ hotărască însă
omorârea unui incurabil, când este cunoscut astăzi că știința e
in curs de descoperire, zilnic și chiar din minut în minut, a
noi mijloace de luptă contra bolilor și nimeni nu poate ști dacă
bolnavul condamnat azi sâ fie omorît ca incurabil, nu va putea
fi salvat mâni, prin cine știe ce procedeu, pe care telegrafia
fără fii rji-1 poate aduce imediat din orice partea lumii, tu ace-
ași tînsp, minunat și cuiios exemplu de tăria credinței în pro
gresul știinjelor e acesta, care ne împedicâ de a curma un rău
prin răpirea vieții cuivri în speranța că progresul ne va aduce
mijloacele, de a înlătura lăut, fără sacrificiul vieții!
O. H
Nou Academician.
. â(ôveanu a fost ăles membru al Academiei Române’
in locul decedatului I. Caragiant. Neîntrecutul povestitor mol
dova» intră astfel și formal în nemurire.
Bucuria noastră este întreită : fiindcă Sadoveanu este a-
lăhin cu Brățescu Voinești. cel mai de samă reprezentant d
sciisUiUi romanesc de azi ; fiindcă Academia noastră părăsește
vechi făgașurl, luminâildu-și ș: !ărgindu-și orizontul și fiindcă
Sadoveanu e, in special, un scriitor moldovan
Urăm Academiei să se țină de nou-i drum, răscumpărând
astfel enorme greșeli anterioare; urăm și noului academician
roadă nouă, în noua i situație.
C. Op.
Revista Revistelor:
«Viata Studențească», anul i, No. I, 1—15 Iulie, 1921.
(Redacția și administrația Ia Biblioteca facultății de Utere, Uni-
versilateo din București. Abonament 25 lei anual). Studențimea din
București face să apară o gazetă a ei. Programul de activitate?
«Voim ca prin mijlocirea «vieții studențești» să populari
zăm ideia solidarizării, dacă e posibil a sindicalizării intelectuale,
a tuturor tinerilor cărturari de la cele 4 instituții de cultură ale
noastre — la care, s’ar realipi în . chip firesc, studenții și elevii
școaielor speciale, și voim ca această studențime, odată orga-
48 Revista Moldovei
nizală, solidară și puternică, să constituie forța binefăcătoare și

«divă, purlătoaie de cuvânt și faptă rodnică, in țarina așa de
ințelenilă a culturii mâților tnasse populare». Pentru atingerea
„cestor două țJuri generale «gazeta nu să adresează numai
sludențimei ci deopoliivă și harnicilor luminători ai satelor și
ai orașelor și oricui vine să se asocieze, cu gânduri bune și
cu intenții cinstite la acțiunea ce suntem datori să întreprindem».
«Oazeta nu va face niciun fel de politică, nici politică de
partid, nici politică de persoane».
Articolele cuprinse în numărul prim dovedesc pe deplin
că programul este respectat.
Remarcăm în deosebi «O chemare a tinerimii» de I. Ră-
dulescu-Pogon.anu, care cuprinde generalizări juste și idei fru
moase pentru tineret. Apoi «Cultura românească în peninsula
balcanică» de Tache Papahagi și «Rolul social al studențimei»
>de Ion Vălescu, ce are accente duioase p.ivitoire la «blajinii
fii ai pământului» și «râtăciții robi ai aielierilor». Nădăjduim ca
tineretul universitar ș'a găsit drumul bun din care nimeni și
nimic nu-i va abate.
T. Cr.
«Tribuna Școalei», revista asociațiunii generale a corpului

didactic din România, secția Chișittău. (Anul I, No. 3, Aprilie
1921). Are un articol foarte interesant privitor la învățământul
din școlile particulare din Basarabia, darorit d-lui H. D. Dăs-
călescu. Concluzia este că «în interesul civilizației, aceste școli
primitive de instrucțiune tiebuie să dispară; de ele s’ar simți
rușinat orice occidental, pentru că ele ilustrează trândăvia, in*
dolența șt superficialitatea orientală. ..Aceste școli împedicăro
mânizarea și întrețin autononismul. Ele sunt foarte num.roase
și cele mai multe sunt adevărate focare de rusificare și de ură
împotriva țării. Limba de predare este cea rusă. P umeroase
vlăstare moldovenești sunt artasj prin diferite mijloace în aceste
școli și supuse rusificării chiar astăzi după trei ani dela unire».
Un documentat articol scris cu inimă și convingere este
ac.la a d lui E. Ionescu-Dart,eii> magistrat, care cere pentru
masa poporului român, in majoritate analfabet, «carte, cât mai
multă carte»! D. profesor George Rașca dă frumoase și in
structive pagini literare descriind «O vizită la piramidele Oi-
seh». Încolo tot articole bune (Transnistria de V. Bivol, profe
sor; Bibliotecele de N. Dutiăreanu; învățământul secundar
francez în Alsacia-Lorena de A. Demelrescu, profesoară) cari
pin cuprinsul lor râdică valoarea revistei la n’velul la care tre
buie să fie orice manifestare â corpului didactic din Capitala
Basarabiei moldovenești. t. Cr
înștiințare pentru d. d. colaboratori
Primim spre publicare scurte monografii de sate,
târguri, orașe, biserici și mănăstiri din Moldova întregită;
dăm preferință culegerilor populare (poeziilor, popeștilor,
cântecelor) apoi documentelor inedite, descripțiilor de lo
calități interesante, fie prin folosul ori frumusefa lor ac
tuală, fie prin însăninătatea lor istorică, amintirilor per
sonale, datelor arheologice, în fine tuturor lucrărilor atrac
tive și folositoare care pot contribui la cunoașterea mai
de aproape a oamenilor și a ținuturilor noastre moldo
venești. Astfel nădăjduim să putem da acestei reviste în-
sămnătatea ei morală care să corespundă muncii și
sacrificiilor ei materiale.
Revista Moldovei
CONDIȚII DE ABONARE
Revista apare lunar.

Abonamentul la «Revista Moidovii" costă 60 de lei
pe an.
Cine nu a înapoiat numărul prim se

consideră ca abonat.
Tot ce privește administrația, ca: abonamente,

subscrieri, donațiuni, etc- se va adresa D-lui N V.
A dam, profesor Botoșani.

Revista Moldovei An 1 NR 3 4

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Moldovei An 1 NR 3 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

27996

Anul I No 3 șî 4 BOTOȘANI Iulie și August, 1921

Nicolai lorga . . . ■ Tiberiu Crudu,

k Comitetul de Redacție : Tiberiu Crudu. profesor, Dir.

privește redacția, ca : manuscrise, cărți,

xxblicate nu se înapoiază; colabo-

unt oameni cari ajung mari în lume datorită

cuvintele altora. Așa fiind, am socotit mai nimerit să a;

Lalodihnă nu se gândește niciodată : „Pentru odihna

•l fiiî convingeri și cu deviza „Făji oricând

înțelegem activitatea fără seamăn a acestui om, care ne

Ori: „Să înveți pentru tine, ilar să știi pentru toți «

„durilor; persistă și vei deprinde : intaiu cu numele tău,

Nu ia în samă ura nimănui, dimpotrivă socoate că

Admite mila dar «să păzească numai la ușa drep­

«In veselie strălucesc toate însușirile, ca frumusețile

....Eu nu văd în moarte, —spune aiurea.-■ nici groapa

Oamenii au închis pe D-zeu în biserică, spre a fi

Rugăciunea să rădică numai pe scara de aur a fap­

Preotul să nu uite niciodată că vorbește în numele

intâiu să plivește buruiana și într'un târziu se cu­

Spre tine-aleargă stoluri călătoare

Tu cer, sub care s'a născut Pelrarca

Si Leopardi care trist tși duce

ulomobilul porni ca vântul !

Sandu, încurcai : — Nu... da !

ceală, toi nu mi închipuiam... (colinda-I). Ei, sloiu de ghiață, ce

care mângâie, alinând dineii șt alungând năcazuri. Le cunoaș-

când (’ai închipuit că u mă pot pogorî li nivelul imoralității

Un sunet strident și automobilul se opri scurt. D-na Mi- 4

Văzduhul cald, parcă svăcnește încă

Ca niște răni deschise ’n corpuri vii

Un stâlp de telegraf stă rapt și strâmb

iar sus pe deal, fantoma ce uimește,

E noapte peste tot, și undeva,

E noapte ., și ecou! însuși tace,

Orice luptă rea ce ai făcut, da drept la alta care se

Când pe cineva că a turbat, întinde.-!. .

Adevărul e ca apa rece de care dor numai dinții

Pilat și.-a spălat mânile ca să s,cape de datoria lui,

Mânată de un sentiment de evlavie și credință, toată

Jo | sfatul ții cu știința lor la munca inii pimsX d _■ monahism,

mai principal și scump al județului nostru, în care putem

bătrânii codrii do tei și fag- ce îricorrjoâră poiana în

care se află mănăstirea, pârâiașul lin ce șetpiiește aceiaș

Acesta e, pe scurt, istoricul primei biserici din această

Biserica e solid lucrata, are forma crucii, iar deasupra

«Cu ajutorul Domnului nostru lisus Hristosșial Maicei

Biserica aceasta are ziduri masive ce prezintă destula

făcut acea biserică la anul 1835, rezultă că și data zidirii

Ațerne. Așa dar, biserica aceasta a treia are de prim ctitor,

De la aceasta bișericâ înaintând, spre Răsărit__ Miază-zi

Săhăstria cu biserica ei de zid în forma corăbiei, cu

mile clipe ale vieții lor pământești. Rămașițile du ziduri vechj

Desigur ca aci in vre > ui înde pâr-r le Va fl fost și vre-u

Suni complimente tot așa de puțin potrivite ca o

îmi spui că viața-i rea și te cred. Mă îndrepți la

Sunt aplauze care sună pe obrazul celui care le

Srum’seta ta mă ’mbatâ ca și vinul,

Te cbiamâ gura mea be sete arsă :

peste grădina tinereții mele,

1) Prima parte diuțr’o conferință pastorala.

Intre lănile moi I . vom pune ea cea dintâi, o stare d

Admite mila dar «să păzească numai la ușa drep

Rugăciunea să rădică numai pe scara de aur a fap

intâiu să plivește buruiana și într'un târziu se cu

Acesta insă e socialism, sub laturea sa maximală sau mi

Nu te înșeli în apreciere decât în privința cărților me

R Rosetti: < Povești Moldovenești* Edil.«Viața Ro

Admite mila dar «să păzească numai la ușa drep

Rugăciunea să rădică numai pe scara de aur a fap

intâiu să plivește buruiana și într'un târziu se cu