i

Anul II No BOTOȘANI 1 Maiu 1922

Scurta vitregă a unei instituții culturale sui generis

Populare (versuri) culese de . .
Din istoricul fabulei românesti •. ' .
Foaerul Openi din Parts Note de călătorie) - ,
Însemnări științifice: Bacieriofagul
Lcuuri : De l^ cercu] ^didactic
NOȚE: Ranrur i-Drurn drept de N. N. Răutu
RECENZII : In Muuț'ii Neamțului și Aininttri din c^j^torre^ie
CăLstjat l logaș , 182!, roman istoric de Al.
At N£rtLRai&ii
REVISiA REVISTELOR : Arhiva _qn. XXIII SeptdrSbr -'Qct$nbra
192

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Comitetul de conducere al «Revistei Moldovei»
Adam V. Neculai profesor, Doctor C. Băcâoanu,
Ciomac Chr. proprietar, Chiricută Th. preot, profesor,
Crudu Tiberiu profesor Dir. Șc. Normale, Cernescu N.
profesor, D-na Cecilia Halunga profesoară. Halunga
Octav profesor, Hangan D. D. avocat, Labil» S. publi­
cist, Luca V. I. profesor Dir. Liceului «Laurian", Mighiu
C. avocat, Mavrodin Mihai proprietar» Nicokanu C. P.
avocat, D-na Z. Oprescu profesoară, O.rescu C. avocat,
Poslușnicu M. profesor, N. Polizu-Micșunești proprietar,
Pilat V. magistrat» Lt.-Colonei M. Placa, Radovici C.
președ. Tribunalului, Romanescu I. revizor școlar» Răutu
N. N. profesor Șc. Normală,- Simionescu Al. preot pro-
toereu, Dr. Șipoteanu Șt. medic primar al județului,
Lazâr Theodor, secretarul Camerei de Co.aerț, Tudor 1.
inginer șef al județului, Vasiliu M. institutor, Cezar Vuza.
preot profesor.

CONDIȚII DE ABONARE

.o’doviî» costă 60 de lei

rația, ca: abonamente,

va adresa D-lui N. V

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Annl 11 N°
279916
1 BOTOȘANI I Main 1922

REVISTR MOLDOVEI
— APARE LUNAR —

smn înmoi i bnei inw dule

- SUI GENER1S —

MOTO : „Video meilora proboque,

„deteriora seqaor
*
' .

8
ntru cât „Revista Moldovei" și-a făcut un
crez din agitarea și sprijinirea nevoilor cul­
turale regionale; întru cât afirmarea puterilor
de inițiativa locale devine o necesitate cu
atât mai imperioasă, cu cât prea numeroase
probleme solicită atențiunea factorilor con-
ducerei supreme a tării, odată unitatea noas­
tră națională dobândită, într'atât sper că nu
vor fi lipsite de interes oarecari date și considerații a-4
supra unui așezământ de cultură, existent în unul din
ungherele nordice ale țării, așezământ uitat se pare și
de Dumnezeu, nu numai de oameni, și care, ocupând,
prin geneza lui, prin destinația ce-o are, ca și prin me­
diul, în care funcționează, o situație excepțională în mij­
locul celorlalte instituții de cultură similare, merită de­
sigur să deștepte interesul tuturor celor, pe cari îi preo­
cupă mișcările culturale ale noastre.
Acest așezământ, al cărui rost și însemnătate n'au
fost nici când apreciate, fașa precum se cuvenea, și
despre existența căruia am credința că foarte multă lume
nici n'are cunoștință, își datorește ființa marelui boer
moldovean, logofătului Anastasie Bașota, ultimul vlăstar
al uneia din acele familii băștinașe de boeri, care tot­
deauna s’au simțit legați de soarta țării acesteia și prin­
tre ascedenții căreia, fiind fost mulți reprezentanți în

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 2 Revista Moldovei

Divanul Domnesc, până prin veacul al XV-iea, găsim pe

Patrașcu Bașota mergând la 1631, împreună cu alți 80
de boeri, la Țarigrad, pentru a cere îndepărtarea de pe
tron a lui Alexandru Vodă Ilieș.
Acest boer moldovean, strângând o foarte frumoasă
avere și având ambiția să-și lege numele de o mare
operă, ce să-i învesniciască amintirea, a înțeles ca,
înainte de a se împlini și asupra lui „nestrămutatul des­
tin", — expresia este a testatorului, — ce planează asupra
existenței a tot ce viază, să statornicească el singur, prin
actul de ultima-i voință, — și acesta un adevărat monu­
ment de cugetare și simțire în simplicitatea lui minu­
nată, — destinația jumătăței din averea, ce va rămânea
după plata tuturor legatelor, afectând o pentru creiarea
unui așezământ de cultură pe moșia sa Pomârla.
„Fiindcă prin cultură și învățătură, glăsuește în tes­
tamentul lui cel ce a fost A. Bașota, omul poate numai
deveni util societăței, pentru că numai prin lumină poate
osebi căile rătăcite de acele, care conduc la adevărata
cunoștință a binelui și a răului, regulez că din cealaltă
avere a mea, cât va prisosi după plată integrală a lega­
turilor și îndeplinirea tuturor dispozițiunilor de mai sus,
să se înființeze, pe moșia mea Pomârla, un institut aca­
demic cu titlul „Institutul Anastasie Bașota", compus
din toate clasele trebuitoare, pentru ca un elev, când va
isprăvi studiile în acest institut, să fie primit în oricare
universitate europeană pentru învățătura vreunei știînți.
In acest Institut se vor ' admite numai fii de Ro­
mâni, de religie ortodoxă, fără de mijloace, de pe mo­
șiile mele Pomârla, Lișna și Cucoreni, cum și parte din
copiii Institutului de orfanotrofie Gregorian din Iași, la
a căruia fondare am contribuit și eu
Permit să fie admiși șl alți copii de Români creș-
tini-ortodoxi de a compatribților mei, cari vor voi a se
lumina în acest Institut, însă- toată' cheltuiala' necesară
pentru ei, afară de învățătură, vă fi pe socoteală lor
proprie".
Opera ce-a dorit-o Bașota, n’a putut vedea lumina

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 3

zilei de cât după 9 ani de la moartea sa, și adică in

Februar 1879, aceasta din cauza proceselor moștenito­
rilor ; ea a luat ființă cu o clasă pregătitoare pentru
cursul liceal, clasă menținută mai apoi mulți ani, întru­
cât absolvenții școalelor de pe moșiile lui erau în nu­
măr de tot mic și pregătirea tuturor, celor jce abordau
cursul liceal, foarte slabă. Cu toate greutăț le isvorâte
din nesiguranța zilei de mâine, ca și din însăși condițiile
lui fundamentale de existență, acest institut academic a
continuat să funcționeze, ca școală privată, până în Apri­
lie 1906, fiind administrat și condus de o Epitropie,
formată din 7 membri, numiți de către testatorul însuși
și al căror număr trebuia să se complecteze, la nevoie,
de către capul Statului. De In April 1906, de când in­
stituția a trecut pe sama Statului, în urma procesului
câștigat și contra Epitropiei, și contra moștenitorilor, ea
a fost asimilată în totul celorlalte instituții similare de
cultură.
Acestea zise asupra originei și fazelor fundamen­
tale ale evoluției acestei instituții, este locul să ne oprim
puțin, pentru a analiza caracterul creațiunei lui Bașotă
și a vedea dacă, independent de rezultatele, pe cari le-a
putut produce,-și de starea nenorocită, în care se gă­
sește astăzi, această creațiune, privită ca operă în sine,
înfățișează vrc-o valoare. Răspuns a și răspunde într'a-
devăr acest așezământ vreunei necesități simțite în mij­
locul, în care a fost creat •? Este el isvorât din o con­
cepție sănătoasă și la baza lui se .întrevede vreun suflu
mai înalt de idealitate ? Iată întrebări, cărora, vrând să
deslușim rostul și însemnătatea lui, trebuie să răspundem,
pentru că nu pe puțini i-am auzit calificând opera lui
Bașota drept Operă de „nebun?.
Creațiunea lui Anastase Bașota se impune mai întâi
atențiunea noastre prin aceia, că este? o operă de ini­
moasă și luminată inițiativă privată. Pentru a aprecia în
justa ei măsură această inițiativă; trebue să ținem seama
nu numai de faptul, că n vremile noastre această iniția­
tivă privată este foarte timidă și mai ales puțin gene-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 4 Revisia Moldovei

roasă, când e vorba de opere de cultură propriu zise,

dar în deosebi de faptul că această inițiativă s’a afirmat
într'un timp, când desvoltarea întregului nostru învăță,
mânt era foarte''rudimentară, la câțiva ani numai după
înființarea legei de Qrganizare a învățământului nostru
public. într’un timp deci când se simțea trebuința abso­
lută a „școalei", indiferent de ce grad ar fi fost, când
totul era de făcut și de organizat în această țară, când
mijloacele materiale ale Statului erau așa de slabe,
A. Bașotă pune la dispoziția lui, fără nici o jertfă din
parte-i, un însemnat instrument de răspândire a luminei
în straturile largi ale poporului, un focar de lumină, ale
cărui raze, oricât de plăpânde au putut fi uneori, n'au
încetat totuși să fie raze de lumină, cari au risipit ceva
din bezna mijlocului înconjurător. Și apoi se poate crede
că astăzi rolul acestei inițiative private este de prisos,
pentru ca să o descurajăm prin chiar desconsiderarea,
ce se aruncă asupra operelor de inițiativă deja existente ?
Astăzi, când se simte așa de mult nevoia unei cul­
turi generale mai superioare și când,afără a . mai vorbi
de aceasta, analfabetismul în țara noastră este așa de
în floare ?
In al 2-lea rând opera lui Bașotă ne apare ca opera
unui mare patriot, ca opera unui om, ce a înțeles să
dea vieței adevărata ei valoare. Agonisind, din mila lui
D-zeu și, prin puterea împrejurărilor o însemnată avere,
Bașota n'a crezut că e bine ca s'o risipiască, Ori» să lase
să fie risipită., pentru scopuri de nimic, ci a socotit să-i
dea, ce! puțin unei părți din ea, o întrebuințare mai
înaltă, consacrând-o îndeplinirii unui mare scop : acela
al luminărei și înălțărei neamului sau. * S'a văzut cât de
frumos vorbește el de rolul culturei ; Bașota înțelegând
deci că ignoranța este mobilul tuturor pornirilor rele, că
cultura mobilează, pe om și-l face folositor, și sie-și, și
mijlocului înconjurător, s’a gândit că prin nimic n’ar putea
fi mai de folos semenilor lui și nu și-ar putea arăta re­
cunoștința pentru acei, cari l’au ajutat la sporirea averei
• ui, de cât punându-le la îndemână o școală de învăță-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 5

turi inalte, care trezindu-le interesul pentru rosturile mai

de seamă ale vieței, să-i facă să le poată dobândi fără
nici o greutate, fără nici o jertfă materială, pe care de
altfel n’ar fi fost și n'ar fi, atunci ca și azi, în măsură
să o facă.
Să mai insist asupra faptului că opera aceasta de
luminare, de trezire de conștiință a celor
din rândurile poporului, purcede de la un boer mare,
trăitor în timpuri de a tot puternicie a clasei boerești
și când, deși privilegiile abolite, exista totuși așa de
dârză mentalitatea caracteristică clasei ? E de prisos.
Oricine va înțelege însă că fapta marelui boer, este o
operă de adevărată-democrație, cu atât mai vrednică de
admirat, cu cât s’a înfăptuit în vremile. când democra­
ția exista doar ca expresie în vreun dicționar oarecare.
Că astăzi, mai mult ca oricând,, această operă poate sluji
așa de bine scopurile democrației, cine nu o pricepe ?
In al 3-lea rând aceia ce pune într’o lumină deo­
sebită opera lui Bașota, aceia ce, după părerea subsem­
natului, îi dă nota specifică și originală, :aceia ce îi
înalță valoarea și face din ea o creațiune unică in felul ei,
este mediul ales de marele ei fondator spre a-i da fință.
Nu este greu de văzut că Bașota, vrând să contribue
la opera de luminare a sătenilor de pe moșiile lui, o
putea face nu numai decât înființând acest așezământ de
cultură acolo, unde l'a făcut ; putea să-i dea ființă în vre­
unul din orașele nordului Moldovei sau ale Basarabiei,
prin împrejurimile cărora:; își avea proprietățile și să asi­
gure întreținerea la învățătură a unui oarecare număr
de fii de săteni; dacă n’a făcut-o totuși, este că cugetul
lui intim era altul. Fără a fi fost om de o cultură mai
întinsă,—știa doar grecește și ceva nemțește,—pentru ca,
printr’o scrutare mai pătrunzătoare a naturei lucrurilor,
sa-și fi dat seama de marea înrâurire, pe care mediul
înconjurător, privit atât sub aspectul iui fizic, cât și
sub cel moral, îl are asupra desvoltărei sși formărei in­
dividului ; cu simpla intuiție a omului oricum luminat,
ce era, ca aparținând clasei boerești, singura pe atunci

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 6 Revista Moldovei

și a tot stăpânitoare, și a tot știutoare; cu bunul lui

simt de pământean, alipit trup și suflet de glia țărei lui
și de datinele și credințele strămoșești ; sub imboldul
numai al sugestiilor, pe cari le-a supt din însuși sânul
larg al naturei de țară, în mijlocul căreia și a petrecut
aproape tot timpul vieței, ca gospodar de frunte și mare
crescător de vite, ce a fost, A. Bașota pe deoparte a cre­
zut, că prin nici un alt mijloc nu s'ar scutura poate in­
diferența sătenilor noștri pentru chemările mai înalte ale
vieței,. ca și fatalismul lor îndărătnic, de cât înființând,
în chiar mediul lor natal, o școală de cultură generală
superioară; iar pe de alta și-a dat seamă că un mijloc
de țară, cu aerul lui mai proaspăt și mai sănătos, cu
priveliștele mai fermecătoare ale naturei, cu viața lui mai
simplă și lipsită de artificialitatea celei orășănești, cu
moravuri mai patriarhale, și în orice caz mai curate, că
un astfel de mediu e mai în măsură să asigure sănătatea
corpului și a sufletului, să imprime spiritului altă sprin­
teneală și alte aspirații, să întreție deprinderi mai curate
și să formeze voințe mâi călite; că; într’un asemenea
mediu, mai refractar inovațiunilor, mai alipit de datinele
și tradițiile trecutului^ mai cu înlespire s’ar putea do- *
bândi o educație, ce să poarte pecetea caracterului nostru
național.
E drept că tocmai laturea aceasta a operei lui Ba-
șotă, care o indică ca pe o creațiune fără precedent, p
«proles sine matre creata» pentru a folosi o expresie poe­
tică ; ca pe o instituție, ca și care există puține doar prin
țările înaintate în cultură, cum e de exemplu în Anglia
școala Dr. Reddie din departamentul Derbyshire și o
altă similară la Sussex, — asemănare ce totuși nu trece
dincolo dc condițiile de instalare ale instituției,—această
lăture, zic, e aceia, care n’a putut fi nici de cum înțe­
leasă și care a suscitat criticile cele mai acerbe împo­
triva ei, întru,cât liceele și toate școalele de cultură mai
înaltă sunt, după- procesul normal de desvoltare al civi­
lizației,. produsul mediului orășănesc. Pentru noi însă
ceștia de astăzi, trăitori în timpuri, când ne dăm seama

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 7

la ce rezultate dezastruoase, pentru sănătatea fizică și

morală a tineretului duce îngrămădirea atâtor școale pe
cei câțiva kilometri de suprafață a orașelor noastre, și
așa sugrumate de o supra-populație, în veșnică căutare
de confort și viață mai ușoară ; pentru noi cari, împreună
cu toți cugetătorii in materie de educație, am început să
vedem că formarea unei generații sănătoase trupește și
sufletește, na ne-o poate asigură decât instalarea școalelor
cât mai adânc în sânul naturei, dacă trebuie să ni se
pară foarte curios, cum de opera lui Bașotă n'a găsit,
tocmai pirn laturea aceasta excepțională a ființei ei,
aprecierea și considerarea meritată, e de neînțeles în orice
caz, Cum de se mai găsesc atâția oameni „cuminți", cari
să-i califice operă drept faptă de „nebun". Oricum însă
ar privi cineva lucrurile, un fapt totuși e sigur,—pe care
țin să-l subliniez cu toată tăria,—că, dacă țara noastră ar fi
avut norocul să aibă mulți „nebuni" ca Bașotă, starea
ei de desvoltare sub toate raporturile n’ar fi aceia ce este.
Odată desvoltate considerațiile de mai sus, prin cari
sper că s’a desprins în deajuns rostul și însămnătatea, în
mijlocul în care funcționează, a acestui așezământ de
cultură, unic în felul lui, este locul să trec la examina­
rea stărilor critice de fapt, ce i s'au creiat, prin chipul
cum s’a înțeles sa i se conducă destinele și șă i se ad­
ministreze interesele, examinare, pe cere voi face-o. pentru
a nu da articolului proporții prea mari, mai mult sem­
nalând lipsurile și lacunele, de ordin material și moral,
resimțite în organizarea și funcționarea acestei instituții,
de cât comentându-le.
Relev mai întâi lipsurile de ordin material:
1) Liceul^se gesește complect izolat de artera prin­
cipală de comunicație, ce duce de la Dorohoi, spre
Herța—Noua Suliță etc., neavând stabilită o legătură
lesnicioasă, cu această arteră,. prin o șosea construită și
întreținută gospodărește. Cum liceul este despărțit de
acea arteră printr'un deal abrupt și prăpăstios,_ de o lun-
gimd de circa 2 klm., cum terenul acestui deal este
clisos, comunicația pe vremuri ploioase de toamnă și

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 8 Revista Moldovei

primăvară, nu numai că este extrem de grea, dar uneori

chiar imposibilă. Lucrul, pentru cunoscători, pare extra­
ordinar, fiindcă la nu mai mult de 7 — 8 klm. există loca­
litatea Ibăneștii, ce posedă însemnate carieri de piatră,
de unde chiar administrația liceului, presupunând lipsa
altor mijloace de ordin public, dacă ar fi carat numai
câte 2—4 care pe an, încă ar fi reușit ca în cei 40 și
mai bine de ani, de când ființează liceul, să petruiascâ
traseul drumului de legătura, de care vorbesc.
2) Liceul astăzi n’are nici local pentru internat cu
toate anexele trebuitoare. Vechea clădire afectată pentru
destinația aceasta, foasta curte a lui Bașotă, oricât era de
puțin încăpătoare ca pentru un internat- modern confor­
tabil, a fost distrusă prin incendiu în Noembrie 1916,
pe vremea când era în ea spital militar și când n’a pu­
tut .fi salvat din ea mai nimic, din lipsa de mijloace lo­
cale pentru prevenirea consecințelor mai dezastruoase a
unui foc
Dacă clădirea în chestiune ar'fi putut fi salvată, ar
fi fost posibilă, în condiții mai ușoare, renovarea și trans­
formarea ei, pentru a o adapta la noile trebuinți ațe
vremei.
3) Prin distrugerea internatului, profesorii au rămas
și fără puținele camere, destinate pentru locuințele lor
și consacrate astăzi pentru adăpostirea celor vreo 50 de
interni, bursieri și solvenți la un loc. Chestiunea locuin­
țelor pentru profesori și a confortului, pe care cu dreptul
îl pot pretinde într’un mediu ca acela și mai ales într’un
sat ca Pomârla, un fel de Sărăcenii lui Popa Tanda *),
constitue unul din punctele cardinale ale stărei de lucruri
de la acea instituție și de rezolvarea căreia- într’un chip
mulțnmitor depinde însăși asigurarea intereselor morale
ale ei.
4) Liceul n’a oferit și nici nu oferă vreo înlesnire
materială profesorilor, ceia ce nu numai că n'ar fi fost
și nu este imposibil, dar chiar lesnicios, cel puțin în ce

I] Cel puțin aceasta mi-a fost impresia la 1905 când l’am cunoscut

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 9

privește anumite lucruri, ca lemne, legume ele., școala

având circa 3000 ha. pădure,-și ce pădure încă!-ca și
destul loc de cultură
Conducerea instituției n’a înțeles apoi că, îitr’un
mediu ca acela, comunicația cu orașele și localitățile de
prin împrejurimi, este o absolută necesitate și deci să fi
căutat a o înlesni, făcând ca instituția să dispună de o
trăsură, afectată exclusiv scopurilor de mai sus; ce să
mai spun că de trăsura existentă a școalei, nu s’au putut
folosi profesorii nici când!
In 1912/1913 reușisem noi profesorii, prin stăruința
personală, să dobândim un brec; astăzi nu știu de mai
există și acela. Altă dată apoi școala avea cel pnțin un
curier, ce servea șijnteresele ei și pe ale profesorilor;
astăzi nu I are nici pe acela. Să te mai miri de ce insti­
tuția nu poate avea profesori ?
5) Liceul n’are material didactic la înălțimea recla
mată de progresele științei și de cerințele pedagogice
ale vremei.
6) Liceul n’are o sală proprie pentru conferințe,
pentru șezători, greutate de care subsemnatul s’a isbit
atunci, când, funcționând acolo, organizase, împreună cu
altă mână de profesori inimoși, un fel de producții-șe-
zători foarte mult gustate de public.
7) Liceul n’are nici aparate de gimnastică, nici o
sală afectată exclusiv pentru scopul acesta.
8) Liceul n’are inventarul necesar, nici mort, nici
viu, pentru cultivarea pe seama sa a celor 100 ha, ce
i s’au rezervat prin expropriere, și aceasta făcută fără
nici o considerare pentru interesele instituției, atât în ce
privește calitatea pământului, cât și situația ce o ocupă.
9) Liceul n’are apă, lipsă fundamentală pentru un
iuternat și o gospodărie, ca aceia ce se poate face acolo.
Trec acum la lipsnnle de ordin moral, neavând
date mai multe și exacte asupra lipsurilor materiale
actuale ale instituției:
1) Izolarea liceului de satul propriu zis, — liceul e
situat pe panta dulce a unei coline, formând un intrând

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 10 Revista Moldovei

între două serii de dealuri paralele, iar satul, aruncat Pe

coastele altor dealuri, barează colina în chestiune și jj
încinge, ca cu un brâu, laturile ei dinspre răsărit, miază­
noapte și apus, —izolarea de care vorbesc, nu este numai
în șpațiu, ea există, —cum se zice în limbajul filosofic, și
în timp; prin asta vreau să spun că liceul n'a avut nici
o înrâurire simțită asupra mijlocului încunjurător ; pe cât
instituția n’a avut ambiția să lucreze pentru a înălța și
pune într'o lumină deosebită satul, pe atât satul Pomârla
nu și-a simțit nici când mândria de a avea în mijlocul
lui un așa juvaer, lucruri ce n’au fost o mică deziluzie
pentru subsemnatul, atunci când, fiind nnmit pentru
prima oara profesor la acea instituție în 1905, a putut-o
cunoașțe mai deaproape.
2) Lipsa unui corp profesoral legat în permanentă
de destinele instituției și la înălțimea tuturor așteptărilor
ca pregătire. E drept că soluționarea acestei probleme,
nu e în legătură numai cu criza generală de profesori,
ce se simte în toată țara, dar și cu greutatea de a găsi,
printre profesori, elemente destoinice, cari să se hotă-
reaseă a-și lega zilele de acel mediu de țară, chestiune
ce s’a pus și cu prilejul înființărei școalelor pregătitoare
pentru învățători, astăzi desființate. Aceia ce e sigur e
că, fără sacrificii însemnate din partea instituției, pentru
a asigura profesorilor avantaje materiale serioase, institu­
ția va continua să vegeteze în starea de obscuritate, în
care se găsește. Merită de relevat și faptul că/pe la
acea instituție s’au perindat atâția profesori de seamă și
în timpuri, când era lucru mare a fi avut o catedră în
țara noastră ; acel - moment favorabil conducerea su­
perioară a instituției nu l'a știut prinde, pentru a fi asi­
gurat interesele ei morale, căci în fond instituțiile nu
pot avea de cât valoarea, pe care le-o pot da conducă­
torii
„De câțiva ani, spune darea de seamă a cercetării
făcute Ia fața locului de «Asociația foștilor elevi- ai li­
ceului Bașotă", corpul profesoral e format, în afară de
Directorul școalei, singurul titular, din studenfi săraci

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 RevislK Moldovei 11

cari se exilează la Pomârla pentru a-și prepară exame

nete, cari nu au nici o specialitate și cari se sch 'mbă
mai in fiecare an.
3) Slăbiciunea extremă a rezultatelor, pe care le dă
înxățământul primar în școalele din Pomârla cu cătunele
ei, din Lișna și Cucorăni, - din cari se recrutează elevii
bursieri ai instituției, fapt din cauza căruia — și lucrul
trebue subliniat, -instituția este amenințată sănu-și poată
îndeplini principala chemare, pentru care a fost creiată
și adică ridicarea păturei țărănești de pe moșiile lui Ba-
șotă. Pentru a-și face cineva o ideie sumară de temeini­
cia învățământului din școalele acestea, trebue să se știe
că mai în fiecare an numărul candidaților la bursele li­
ceului, e inferior numărului locurilor existente. »Anul tre­
cut, spune aceiași dare de seamă, pentru 12 locuri au
fost 9 candidați; pentru anul curent au fost 30 burse,
23 ale instituției și 7 ale Comitetului școlar, din cari s'au
ocupat 28; la școala din Pomârla, de altfel tip urban, anul
trecut au terminat școala 14 elevi, din cari numai 4 au
fost declarați absolvenți". In ce privește valoarea reală,
chiar și a bursierilor admiși, subsemnatul, ca cel ce a
profesat acolo 6 ani de zil^ predând lecții la toate cla­
sele și la materii diverse (Religie, Istorie, Română, La­
tină, Franceză) o poate afirma, în deplină cunoștință de
cauză, că e departe de a fi aceia ce trebue să fie, pen­
tru abordarea cu succes a studiilor liceale
4) Lipsa acelei atmosfere de simpatie pentru «acest
copil născut fără vreme», ce a fost creațiunea lui Bașotă,
lipsa acelei atmosfere de interes pentru soarta mereu
precară, în care s’a găsit ea, atmosferă ce ar fi fost așa
de necesar să se întreție,în primul rând de către acei,
pentru cari instituția le-a fost «Alma Mater«. E drept
că o astfel de mișcare a fost întreținută între 1906 și
1913, dar de către profesorii școalei de pe timpuri și că
o mișcare serioasă în direcția, de care vorbesc, s’a con­
cretizat prin înființarea unei asociații a foștilor * elevi ai
instituției, mișcare, pe care o salutăm cu toată însufleți-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 12 Revista Moldovei

rea și care dorini să fie cât mai intensă, spre salvgar­

darea intereselor superioare ale ei *)
5) Lipsa de interes a factorilor politici ai județului
Dorohoi peutru soaita acestui așezământ de cultură, care
constitue o mândrie în primul rând a ținutului lor
ceia ce n’au lipsit de a o sublinia la ocazii solemne,
fără ca simțimântul acesta să le fi fost inspirat și de
situația reală a instituției, pe care au ignorat-o.
6) Dezinteresarea de destinele ei a factorilor con­
duce r ei centrale, cărora, de la trecerea ei pe sama sta­
tului le a incumbat administrarea intereselor superioare
ale instituției și cari, în cei 10 ani de până Ia războiul nostru
pentru unitatea națională, i-ar fi putut consacra tot inte­
resul, ce-l merita.
7) In sfârșit, mai presus de toate, lipsa de destoi­
nicie și de prestigiu a factorilor locali de conducere i)
dar mai ales lipsa lor de inimă în îndrumarea rosturilor
acestei instituții pe căile, ce o puteau duce la înălțare,
căci fără de inițiativă luminată a acestora oricât de
mare ar putea fi buna voința și interesul autorităței su­
perioare, nu se poate ajunge, nici într’q, direcție de acti-f
vitate, la vreun rezultat satisfăcător. „Omul sfințește
locul *
Nu pot încheia toate considerațiunile și constatările,
ce au făcut obiectul acestui articol, de cât cu întrebarea
cea mai firească, ce se desprinde din .ele și pe care de­
sigur și-o va pune fie-ce cetitor : Cum se face oă o in­
stituție de valoarea și însemnătatea, necontestată și ne­
contestabilă a aceleia ce este opera lui Bașota, a putut
fi învăluită într’o așa atmosferă de indiferență din par­
tea oamenilor noștri de școală, tratată cu o așa de pu­
țină considerare de către autoritatea școlară superioară
și cu o așa vitregie de către factorii locali de conducere ?
Răspunsul și-l vor da singuri cititorii ; al subsemnatului
1) La data scrierii acesiui articol nu s’a cunoscut Memoriul îniocmit
de Asociația foștilor elevi ai liceului Bașota, de curând apărat.
2) Aprecierea vizează conducerea Liceului de la 1902 incoace.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 13

e sintetizat în formula poetului latin : «Video meliora

proboque, deteriora sequor»1).
In ce mă privește, ca cel care mi am început cariera
profesorală la acea instituție, ca cel care mi-am cheltuit
acolo tot tocul primilor mei ani de activitate dăscălească,
ca cel care am cum ștința că, cât timp am funcționat la
acel liceu, am lucrat din răsputeri pentru binele și înăl­
țarea lui și am contribuit în cea mai largă măsură la înde­
părtarea conducerei indolente și incapabile, ce a avut-o,
înaintea cesteia de astăzi, am crezut de a mea datorie ca,
prin acest articol, să chem atențiunea tuturor asupra
soartei nenorocite a acestui așezământ de cultură, în
credința că, cel puțin de acum înainte, factorii hotărîtori
ai învățământului nostru public, vor găsi, și răgazul, și
buna voința de a se ocupa de aproape de soluționarea
problemelor, ce ating interesele capitale ale instituției și
că, rezolvându-Ie în chip mulțumitor^ vor putea asigura,
odată cu destinele viitoare ale acestei instituții, și liniștea
sufletului âceluia, ce a fost vrednicul întru pomenire
Anastasie Bașota.
Consules caveânt!
N. CERNESCU
fost profesor la liceul <Bașota>,
profesor Director Școala Comercială
Botoșani

1) Văd calea mai bună de urmat și o aprob, o urmez totuși pe

cea rea.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA

Frunză verde de mălin
ffrunsă verde de mălin
Țu străină, eu străin,
Bai în codru să fugim
Rmândoi să ne iubim.
O colibă să facem
Singuri în ea sâ’ncăpem.
S’o clădim dintr’un gorun,
Cu pereții de alun,
*i
Dintr’un soc să facem giamuri
S’o acoperim cu ramuri
Și covor s’așternem jos
(Dușcbiul verde, mătăsos.
Codrul înversit de foi
De-a ascunde pe-amândoi,
De lumea ce nu ne-a ști
Și nu ne-a mai dușmăni.
Strigăte’n joc.
£runsâ verde foi de fag.
fim sâ iau ce mi-a fi drag,
Celijâ cu ochi de mure,
Cumea ’ntreagâ sâ se mire.
De-oi eși pe drum cu ea,
Sâ luceascâ ca o stea,
Satu ’ntreg sâ-i lumineje.
Dușmanii mei sâ oftese.
BOTOSANIUL DE ODINIOARA
Revista MoldoVtl
Doaptea ne va lumina
Stele din cer și luna,
Dumneseu mare și sfânt,
Cicurici de pe pământ.
Și-or cânta privighetori
De cu seară pânâ’n sori.
3iua vom primi cu drag
CDusafirii într’un fag:
CDerle de prin luminișuri,
Păsări multe din tufișuri;
Care toate ne-or cânta
Și pe noi ne-or desfata,
Care toate ne-or doini
Pe când noi ne vom iubi.
Celitâ cu fusta scurtâ
Vin’ la badea și-l sârutâ,
Câ de nu-i dai sârutare, •
De dor și de scârbâ moare,
Ineluș frumos, de-aramâ,
Amândoi suntem de-o seamă
Și la ocbi și' la sprincene,
Ca doi porumbei la pene.
 Revista Moldovei 15

nunta tine de trei sile. Cunea ’ncepe săptămâna,

Și mireasa nu mai vine,
Că-i întinsă pe saltele,
Și se vaită de șele,
Junghiul râu când o apucâ,
îtrâgâ, moașă sâ-i aducâ.
Rrdâ-1 focu de barbat,
Casară m’a peptanat
Cu ragila de la mână
Ca să 30c o săptămână.
CDândra bate mâțele,
Ca sâ-i spele blidele,
Câ ea n’are timp be loc,
5â pornește iar la joc.
Culese
Ca să lucrej nu-mi dă mâna.
CDârția-i rea de dobitoace,
Treabă nici de loc n’oi face;
(Dercurea-i be bube rele
Du vreau să le-am pe pele.
Joia pun be lâutoare,
Vinerea țin sărbătoare;
Sâmbata-i ’nspre 31 mare
Cuminica bimineațâ
Iau bărbatul be musteață,
Și pornesc cu el în piață;
Cine-a ba un gologan,
l-l încbiries pe-un an.
de D. BACIU Buri ești-Botoșani

Din ISTORICUL FABULEI ROMÂNEȘTI

Traduceri și preiuctări
(G. SION)

atural că nici fabula, ca dealtfel atâtea alte

spete literare nu s’a născut pe pământul
nostru. Nu însemnează aceasta că locul ei
în literatura românească e restrâns. E ade­
vărat—dacă, prin originea ei, o considerăm,
și cn drept cuvânt, ca adoptată, că, prin
realizările pe care ni le-a lăsat, e una dintre
cele mai independente, mai puternice și mai- românești
specii literare.
Ne vom ocupă, aici, 'de prima considerațiune:

1) Fragment dintr’un studiu.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 16 Revista Moldovei

Venită — îndeosebi — p? patru căi—ea reprezintă la

noi o foarte interesanta stratificare de elemente eterogene—
toate în legătură cu popoarele, care ne împrejmuesc :•
Peste stratul de bază — oriental și poporan; reprezen­
tat prin numeroasele edițiuni de Isopii și prin scriitori
influențați de popor *23) — se așează imediat stratul sâr­
besc 2)> urmat abia târziu de cel rus â), toate în strânsă
legătură cu Orientul. Peste acestea își găsesc loc două
straturi occidentale — unul hotărîtor — cel francez4), altul
ușor—cel german 5).
Dela aceste popoare pornind — fabula și-a găsit un
loc de frunte la noi.
Cum ? Îndeosebi pe patru căi :
1) Prin traduceri : fabulele au fost copiate de scrii­
torii noștri nia numai ca subiect dar și ca înfățișare in-
terioară : poezie, proză, retorism sau ca formă stilistică :
descriere, narațiune, dialog. Păstrarea acestor trei cate­
gorii de condițiuni — în două opere, scrise în limbi și
timpuri deosebite, — ne dau dreptul so numim numai
traducere pe cea mai aproape de noi.
Neglijarea sau tratarea nouă și originală cel puțin
a uneia, ne duce la alte grupe de opere — de care , ur­
mează să ne ocupăm.
2) Prin prelucrări, imitațiuni și localizări. Negreșit
că între aceste ultime noțiuni —pentru cine le’nțelege —
nu poate fi identitate.
Prelucrarea presupune netezirea unui subiect arid,
brut, —dându-i-se o nonă și specifică înfățișare interi­
oară. variindu-i compoziția, scăzându-i sau multiplicân-
du-i personagiile sau—uneori - acțiunea Uri exemplu
frumos și ușor —în acest sens ni-1 oferă fabula: »Qre-
erul și furnica" în varianta G. Sion6) în care — spre

î) D. Țichindeal, Antpn Pann, O N. Nlkitaki> P. Ispirescu și C. V.

Carp.
2) Dela Dositeiu Obradovici la D. Țichindeal.
3) tDela Krylov la. :'A. Cantemir, I. Sârbu. C. Stamati, AL Donici.
4) Dela La Fontaine și Florian Ia: Munuleținu, Asachi, Sion, Donici,
Gr, Alexandrescu etc.
5) Fabula publ în „Foaia,.lui Barif.
6) 101 fabule de O. Sion.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei \1

deosebire de original sau celelalte variante — cele mai

multe simple traduceri 1), la cererea greerului de a-i da
grăunte—furnica, «vecinică binefăcătoare«.
Cum puține sânt sub soare—răspunde:

»O, vecine, ai cuvânt —

Să mă judeci precum sânt.
Vino dar de șezi cu miue.
Pâri s'o face cald și bine.
Critice-mă lumea rea,
Căci așa-i făcută ea !
Calomniei riai ce i face
Când voește să te-atace.
Calomnia știu dat vrea
Chiar pe Soare a-l păta.
Dar ascultă-mă pe mine:
Pentru anul viitor
Fă-te mai prevăzător !
Lasă lenea și-fi adună
O provizie mai bună —
Ca să poți a te nutri
Fără a cerșetori
*.

Din punctnl de vedere din care ne punem, răspun­

sul e admirabil. El s'ar putea împărți în trei momente,
dintre care numai al III-lea, și acesta cu oarecari eliziuni
supărătoare, reproduce atmosfera morală a fabulei cu­
noscute.

Dar ascultă-mă pe mine :

Pentru anul viitor
Fă-te mai prevăzător!

1) Cichindeal, Stamati, Săulescu, Asachi, Mumuleanu, Don Ici, Carp etc

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 18 Revista Moldovei

îi zice f rnica greerului—și i-ar fi putut zice numai atât,

în această ordine de idei, — fără însă să-i arunce acel
răspuns scurt și usturător, pe care—cu alt suflet—i-1 dă
La Fon taine :
— „ Vous chantiez ? fen suis fort aise
Eh, bien! dansez maintenant".

sau i-l reproduce fabulistul român:

„Ai cântat? îmi pare bine.

Acum joacă, dacă poți,
Iar la vară fă ca mineuY).

Dar până la acest moment!

La început furnica e blândă și binevoitoare:

Vino dar de șezi cu mine,

Pâri s'o face cald și bine —

nu scapă însă ocazia — și aici fără îndoială nu furnica

vorbește, ci însuși autorul care aveâ ceva cu lumea—să
loviască în lumea» care are obiceiu să calomnieze 1
2 :

Critice-mă lumea rea,

Căci așa i făcută ea !
Calomniei tiai ce-i face
Când voește să te-atace.
Calomnia știu dar vrea
Chiar pe Soare a-l pătă.

1) Al. Donici • Fabule—pap. 4. Colecțiunea Șaraga. Iași.

g) Ne aducem aminle, în acest sens, de. cearta lui cu Gr. Alexan-
drescu și mai ales de admirabila satiră a acestuia : Răsbunarea Șoarecilor
și Moartea lui Sion".

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 10

Așa dar: alt caracter fundamental, altă atmsosferă

morală» altă înfățișare interioară altă furnică, altă fabulă —
păcat însă—inferioară originalului inspirator Furuica a-
ceasta este vorbăreață, dar miloasă, sfătuitoare, dar blândă,
ospitalieră) dar supărată pe lume—pe când cealaltă era
rece, grăbită, batjocoritoare. Și încă: fabula lafontei-
neiană are ca țintă pe oamenii leneși, ceastălaltă și pe
aceștia, dar și pe calomniatori.
In fine deosebirea fundamentală : prima e poetică,
a doua—prozaică și retorică -fără să insist asupra de­
fectului de compoziție al acesteia : deslânarea — care o
alungă departe de originalul francez. Cu aceste defecte
mai mult decât calități, fabula lui G. Sion’ apare nu ca
o traducere, ci numai ca o prelucrare proastă a origina­
lului francez.
Paul 1. Papadopol.

H O T f DE CĂLĂTORIE

tSb „FORERUL" OPERII DIM PRRIS

e câteori mă duceam la această Operă, cea
mai mare și mai frumoasă din lume, nu
MKMk ■! știu de ce, dar totdeauna așteptam cu ne-
răbdare să vie antractul să mă cobor în
„foaier". Pentru mine eră o clipă de vis,
de feerie, să stau între acest somptuos
salon și minunata scară ce duce spre ro­
tondă. Acolo, la mijloc, te găsești între două focare deo­
sebite: de o parte sala cea largă cu spectatori, scena cu
actori, cupola cu candelabrul, toate întrupând o aleasă
artă în ele; de cealaltă parte, luxosul foaier—impunător,
elegant, artistic,—unde publicul vine să schimbe în larmă
oficialitatea și tăcerea caracteristică locului întâiu.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 20 Revista Moldovei

Acest salon este în adevăr o nouă scenă — poate

mai interesantă decât a actorilor, — unde spectatorii își
joacă fiecare rolul său deosebit. Aici vezi forma ome­
nească supt toate chipurile ei — frumoasă și urâtă, tâ­
nără și bătrână; aici defilează toaletele cele mai scumpe,
gloria modei franceze; aici e amesticul babilonic al tutu­
ror popoarelor, tuturor limbilor și tuturor claselor so­
ciale.
Intre coloane de marmură cu capiteluri aurite, între
mosaicuri, candelabre și zeci de oglinzi fermecătoare, se
întâlnește milionarul, îmbrăcat în frac, cu lucrătorul îm­
brăcat cum a dat Dumnezeu. Fiecare e liber să vie de
sus, din cele din urmă staluri, din galerie, să se desfă-
teze, să se răsfețe câteva minute în acest ungher al tu­
turor visurilor, al tuturor oamenilor!
Doamnele, cu deosebire, toate țin să fie de față:
unele ca să vadă, altele ca să fie văzute.
Plăcerea bolnavă de a admira și a fi admirat pune
pe toți într'o mișcare plină de comic și măreție. Iar când
vezi trecând pe lângă tine mândre făpturi de femei, care
vrând parcă să te’nfioare, te ating cu umărul Jor gol,
ce abiâ ține haina aninată în copci de aur și rose’n
diamante, tu, copil pribeag, în muțenia ta aiurită, nu știi
ce să admiri mai mult: sclipirea pietrelor prețioase, care
te orbesc, mirosul parfumurilor ce te îmbată, luciui mă-
tăsei ce fâșie'n urma pașilor molateci» ori grația zânei
ușoare ce merge mlădiindu-se, stăpână pe toate inimile
și pe toate privirile.
Când podoaba vie a foaierului te obosește, te des-
gustă cu vârtejul ei de patimi ațâțătoare, n'ai decât să-ți
îndrepți ochii spre marele ferești din față, și îndată o
nouă priveliște ți se deschide: în depărtare fuge sgo-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 21

motoasă „Avenue de FOpdra«'cu trei rânduri de globuri

electrice — trei râuri de lumină, — printre care se alungă
mii de oameni, de trăsuri, de automobile, părând un
fluviu larg ce se sbate furios în matca abruptă a celor
două șiruri de case ale străzii.
In fund.dc tot, în întunericul care înghite zarea,
arde un singur cuvânt vLouvreo. E firma cunoscutului
magazin, alcătuită din becuri electrice. Alături un colos
doarme în umbră : Museul, minunea cea mai mare a
lumii ! Deasupra lor, literele de foc, scrise parcă pe cer
de o mână nevăzută, apar ca un simbol a tot ce are Pa­
risul mai însemnat, mai strălucit
Să ai puterea de ați oglindi deodată în minte în­
treaga viață ce se frământă în. jurul tău, cu toată miș­
carea de pe scenă, din sală, din foaier, de pe străzi, cu
toată arta, arhitectura, sculptura ce te învălue din toate
părțile, cu toată lumea aceia adusă de cele patru vân­
turi, cu obiceiurile, moravurile, limba și îmbrăcămintea
ei, înseamnă a-ți da samă în mic de ceia ce cuprinde
Parisul în mare.
Farmecul și emoția ce simți prin această oglindire,
leagă sufletul tău de sufletul cel mare al mulțimii în
care înoți, primind pe nesimțite comunicarea sfântă, ce
în adevăr preface, luminează și înalță.

Tiberiu Crudu

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Re

fără, I
inter
stare
de a
torn
ÎNSEMNĂRI ȘTIINȚIFICE Org
* țior
mai

BACTERIOFAGUL. noi
gie
ma
ocietatea omenească este încă la începutul ei de
organ’zare. Unii sociologi totuși, o compară cu
g"
un organism viu, iar îndeobște antropocentrismul m,
sociologilor *îi îndeamnă pe aceștia să compare
societatea omenească, în felul ei de organizare și m
în funcțiunile ei, cu organismul omului. le
$i au zis :
Ș»
Iată o diviziunexa muncii în societate cași m
întFun organism viu. Vezi cum sistemul nervos conduce, în­ Im
deamnă și provoacă mișcări necesare cași conducătorii societății. C
Privește cum sisteme de circulațiunea hranei există în socie­ d
tate cași în organism. Forța musculară dintr’un organism se P
asamănă cu . . . etc. Merg comparațiile strună, de ai crede că
într’adevăr aceste două noțiuni distincte au toate elementele
analoage.
Organismul omenesc își are obârșia în organisme infe­
rioare, cari au trăit cu mult înaintea apariției omului și în tot
acest timp de evoluție progresivă, organele și țesuturile s’au
diferențiat după funcțiunile ce au avut de îndeplinit. Societatea
omenească și-a început organizarea târziu; ea este tânără, la
începutul ei de organizare. Ar puteâ suferi oarecare comparație
cu un organism de tot inferior, dacă unele din elementele sale
inferioare și unele funcțiuni ifar fi supuse de mintea omenească
la atâtea modificări repezi și mai ales artificiale.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 23

Intr’adcvăr, in organismul sănătos, fiecare celulă muncește

fără întreruperi și își are rostul ei; iar când înrâuriri neprielnice
interioare sau exterioare pun pe una sau pe mai multe celule in
stare de nefuncționare, acestea nu mai sunt hrănite, încetează
de a mai trăi iar fagocitele, repede curăță terenul spre a se
formă alte celule în locul celor ce au încetat de a mai munci.
Organismul omului nu hrănește de cât pe celulele, cari func­
ționează și aduc servicii reale întregului. Cu cât munca li este
mai intensă, cu atât și porția de hiană li e mai mare.
Dacă trândăvesc, li se reduce alocația alimentară. Celulele
nobile (sist. nervos) desfășură în funcțiunea lor mai multă ener­
gie decât oricari altele și deaceea hrana lor este mai aleasă și
mai substanțială.
Desigur, asta-i legea naturală a repartiției alimentelor unui
grup de elemente, cari conclucrează pentru funcționarea nor­
mală a unui întreg.
Dacă pătrunde în organismul omului un dușman (un
microb veninos), imediat acesta este luat în primire de globu­
lele albe din sânge. O luptă crâncenă se încaeră între microbi
și leucocite, cari, în cazul când nu-i poate mâncă de vii, li do­
molește sau chiar li stârpește puterea veninului (toxinei) cu un
lichid secretat de ele, numii antitoxină. E mai tare microbul?
Organismul întreg se dă bătut deocamdată, se îmbolnăvește,
dar nu piere imediat de cât rareori, căci vine în ajutorul cor­
pului bacteriofagul

Dacă lupta organismelor contra microbilor patogeni, prin

ceeace Metchnikoff a numit fagocitoză, este cunoscută de oa­
menii cu cultură generală; apararea mai departe a corpului cu
ajutorul bacteriofagului, cred că nu-i cunoscută decât de spe­
cialiști, pentrucă lucrările ce se fac încă asupra acestei ches­
tiuni sunt, în parte, decurând date la lumină în laboratoarele
Institutului Pasteur din Paris.
Bacteriofagul este un microb, mai bine un ultramicrob
căci este atât , de mic, încât n’a putut fi văzut încă la mieros-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 24 Revista Moldovei

cop Dacă n’a putut fi văzut, cum i se poate afirmă existenta?

Câți microbi patogeni există, cu toate că n’au putut fi văzuți!
Există bacteriofagu! în tot corpul omului, fie sănătos, fîe cu­
prins de o boală microbiană, dar mai cu samă să știe că există
în intestinul oamenilor bolnavi de dizenterie bacilară, febră ti­
foidă, etc. și trăește pe sama microbilor patogeni pe care-i
distruge, sau în comensualism cu microbii banali din intesti­
nal gros.
Cum s’a dovedit existența bactcriofagului ?
Primele observațiuni au fost făcute în cazuri de dizenterie
bacilară, în chipul următor:
Se culege în fiecare zi câte o probă din defecțiunile bol­
navului timp de 30 de zile (deși boala nu durează atât:). In
aceste probe, natural că se găsesc foarte numeroși bacili dizen­
teriei vizibili la microscop, dar se mai găsește ceva ce nu se
vede. Fiecare probă se amestecă cu bulion pentru cultura
microbilor și apoi jumătate din ea se trece prin filtru Cham-
berland, iar cealaltă jumătate se păstrează. Bacilii dizenteriei ră­
mân în filtru, pe când baeteriofagii trec, fiind mici, iar lichidul
trecut prin filtru se obține în câte o eprubetă, căpătând, de
pildă în 30 zile, tot atâtea probe de lichid filtrat, în care nu
se mai găsesc la microscop bacilii dizenteriei. Avem în acelaș
timp și 30 de probe cu bacîli în mediu nutritiv din jumătățile
păstrate.
Fiecare probă poartă numere dela 1—30 în ordinea ve-
chimei, și fiecare filtrat este însemnat în acelaș chip. Se toarnă
filtratul 1 peste proba 1, 2 peste 2, etc. 30 peste 30. In ames­
tecurile dala 1—6 nu se observă nici o schimbare, bulionul
rămânând tulbure, caracteristic culturii normale de bacili dizen­
teriei. Amestecurile 8—18 rămân însă limpezi, iar 19—30 tulburi.
S’a produs deci un fenomen straniu în amestecurile 7-18 :
bacilii dizenteriei au fost dizolvați, bulionul s’a limpezit, iar la
microscop nu se mai vede nici o urmă de bacii. Cine putea să
dizolve microbii, decât fiitratul turnat peste cultura de microbi?
Acel filtrat conține deei un principiu, care distruge și dizolvă
bacilii dizenteriei.
Cum se expl că însă că numai în amestecurile 7—18 ba-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 25

cilii au fost distruși de filtrat ? A 7-a zi coincide, în cazuri de

dizenterie, tocmai cu o îmbunătățire a stării bolnavului care
intră în convalescență, iar a 18-a zi corespunde cu vindecarea
complectă. Așa dar, experiența «in vifro» oglindește fenome­
nul «în vivo».
Aceleași experiențe făcute în cazuri de febră tifoidă și
chiar în cazuri de boală fără simptome intestinale ca septice­
mia hemoragiaă a unor animale și în cazuri de ciumă bubo-
nică. au dat aceleași rezultate.
Filtratele obținute, dizolvă într’adevăr microbii patogeni,
dar pe ce temei s’a conchis că în acel filtrat sunt microbi dis­
trugători și nu un lichid antiseptic ? Pentru că experiența ce
urmează ne va dovedi că filtratul își mărește puterea de distru­
gere în contact numai cu microbii patogeni.
Într’adevăr, dacă în loc să turnăm o cantitate mai mare
de filtrat într’o cultură de microbi dizenteriei, vom turnă o
cantitate infinitis.imală: a miliorda parte dintr’un centimetru
cub de filtrat, acțiunea de dizo'vare a barililor va începe după
câteva ore și va luă sfârșit în scurtă vreme, când cultura va
deveni limpede. Dacă acum, din această cultură limpezită vom
turnă într’altă cultură limpede o picătură egală cu a miliarda
parte dinti’un cm3, imediat barilii vor fi dizolvați și lichidul va
deveni limpede.
Cum se poate explică această putere imediată a filtratului,
decât că în ultima picătură bacteriofagii se înmulțiseră hră-
nindu-se cu microbii dizenteriei din ultima cultură. Numai fiin­
țele inferioare se înmulțesc prin diviziunea corpului lor Micro­
bii sunt ființe inferioare și se înmulțesc prin diviziune. Așadar
în filtrat se găsesc ființe vii., care se înmulțesc cași microbii și
s’au numit bacteriofagi, așa de mici în cât nici Ia ultramicros-
cop n’au putut fi văzuți. Ba încă, în timpul atâtor experiențe
s’au și putut numără. Să numeri ceeace nu vezi ? Experiențele
făcute în acest scop ar cere un spațiu nepermis aici și n’ar in­
teresă decât pe specialiști,
Cum vedem, organismul omului este înzestrat cu nume­
roase și puternice mijloace de apărare, incomparabil mai supe­
rioare mijloacelor de cari dispune societatea omenească.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 26 Revista Moldovei

In organismul sănătos nu se găsesc celule, cari să nu

funcționeze în folosul întregului, pe când societatea omenească
permite aceasta. In lupta pentru existentă din organisme, toată
munca desfășurată de cdule să desfășură una pentru alta și
a tuturora solidară pentru viața normală a întregului. Aceasta
este solidaritate naturală. Pe când în societate nu trebue să
gândim prea mult spre a numără la infinit atâtea elemente ne­
pregătite pentru munca ce li este dată să o facă, într’un orga­
nism diviziunea muncii este rezultatul unei funcționări îndelun­
gate prin care elementele s’au specializat într’adevăr în munca
lor. E cu neputință ca o fibră musculară să iee locul unui neu­
ron sau o celulă hepatică, unei globule roșii. Fiecare element
își are rostul său bine definit în corpul omului. Cât de departe
este, mai ales în această privință, organismul societate atât de
artificial, de organismul omenesc alcătuit atât de natural!
I. V. L.

DE LA CERCUL DIDACTIC

ECOURI
Sâmbătă 6 Mai a. cr., D-I Profesor Universitar I.
Simionescu găsindu-se în localitate, a ținut, răspunzând
invitației făcute de Președintele Cercului didactic local,
să ia contact cu membrii acestui Cerc și să-i întrețină,
nu prin o conferință, ci prin acel gen de vorbire, con­
cretizat în expresia franțuzească „Causeries", asupra u-
nor chestiuni în strânsă legătură, nu numai cu școala
și cu promotorii ei, dar și cu însăși problemele funda­
mentale ale culturei noastre naționale. Cum oricând
poate interesa ceia ce „spune" un profesor universitar,
cu atât mai mult va interesa desigur aceia ce gândește
și mai ales simte în diverse chestiuni de interes general,
învățatul profesor de la universitatea ieșană, care folo-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 27

sește orice prilej pentru a răspândi aci o idee, dincolo

un îndemn, aiurea o sugestie Mde mai bine". Prima
chestiune asupra căreia s’a oprit D sa un moment, a
fost aceia a însămnătătei, pe care o .înfățișează asocia­
țiile membrilor învățământului de toate gradele ț), asociații
cari, dând expresiune intereselor așa de variate ale tu­
turor treptelor de învățământ și armonizândule, sunt
mai în măsură, nu numai să trezească și să întreție
solidaritatea așa de necesară între toți membrii marei
comunități, ce este șccala, — solidaritate cu repercusii a-
dânci și asupra intereselor materiale ale corpului, ca și
asupra celor morale ale instituției, — dar să agite și
să frământe toate problemele vitale de învățământ și deci
să formuleze mai în cunoștință de cauză, desiderate și re­
vendicări ale «școalei", din cari trebue să se inspire factorii
conducerei supremei a învățământului, atunci când țintesc
la o reformă a școalei.
A doua chestiune ce a format obiectul wCauserie-i«
D-sale a fost caracterul, pe care trebue să-l aibă școala
timpurilor noastre și care trebue desprins pe de oparte
din însușirile fundamentale ale neamului, pe de alta din
cerințele imperioase ale momentului. Școala poporului
românesc astăzi nu mai poate fr reflexul evoluției isto­
rice a altor neamuri alese ale lumei, cu un trecut se­
cular de civilizație și cultură, cu caractere proprii îm­
prejurărilor și mediului, în care s’au desvoltat școala
de astăzi trebue să fie și pentru poporul nostru oglinda
evoluției lui istorice, a caracterului lui etnic, determinat
de condițiile de viață și de mijlocul, în cari a trăit;
școala pe de altă parte nu mai poate fi astăzi aceia ce

1) Cum e cea de la Iași și de aci din localitate.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 28 Revista Moldovei

a fost și continuă încă să fie, organismul anemic, ce-și

soarbe existenta din lumea moartă a abstracțiunilor și
considerațiilor teoretice, fără nici o legătură cu viața;
școala trebue să fie organismul viu, în care să pulseze
intens realitatea politico-socială a mediului înconjurător;
școala trebue să fie pridvorul vieții, aceasta e formula
fericită prin care D-sa a sintetizat caracterul școalei în
timpurile de față.
In fine a treia chestiune atinsă de D-sa a fost aceia
a datoriilor, ce incumbă generațiilor actuale la răscrucea
cea mai măreață, dar și mai hotărâtoare a evoluției
noastre etnice. Odată visul nostru milenar realizat, această
generație trebue să se considere, întru cât împrejurările
ar fi prielnice, ca o armată a păcei, pusă exclusiv în
slujba scopurilor de consolidare a situației noastre ca
popor. Acestor generații li revine sarcina de a pregăti
și de a așeză temelii de granit la edificiul măreț, ce va
fi România într'adevăr Mare a zilei de „mâine". Ori,
aceste temelii prin nimic . nu se vor putea clădi mai
mult, de cât prin cultură și de aci rolul determinant al
*,
«.dascălului în desăvârșirea acestei opere uriașe, operă
pentru care i se cere suflet și numai suflet.
Redând în cele de mai sus un palid rezumat ai
cauzeriilor D-lui Simionescu, un singur mare regret ne
stăpânește, acela că nu putem comunica și cuvântului
scris însuflețirea, dată de vorbitor celor rostite, pentru
ca cetitorii să-și facă ideie de ce curată recreare sufle­
tească au procurat asistenților, cauzeriile eminentului
profesor ieșan.
N. Cer.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei

HOTE
In „Ramuri-Drum drept ", d. N. lorga ia o atitu­
dine hotărâtă față de pretinsa „poezie modernă0, de la
noi, cu „versul ei libei", ' fără gramatică, cu obscurități
voite de fondț fără sinceritate de inspirație în totalul ei.
Pe noi, umili credincioși ai ^tradiției0 sănătoase, cu for­
mele ei răsărite spontan în zilele unei omeniri cu suflet
întreg și} armonic, cuvântul autoritar al d-lui lorga ne
bucură și ne întărește.
* am întrebat: ce vreau acești oa­
De multe ori, ne
meni, poeți „reformatori" cu plete sau fără? Au ceva
nou de spus ? De ce nu spun în graiul tuturora, în forma
poeziei adevarate a tuturor veacurilor ? Sau sînt niște
bolnavi de mania „revoluționarismului0 contemporan, ori
niște șarlatani vânători de originalitate cu orice preț,
cari «urlă cu lupii» ca să se vorbească de dânșii și să
fie admirați de toți gură-cască ? Mărturisim că ne-am
oprit la ipoteza din urmă.
Știm, pe de altă parte, că mulți din acești poetaștri
sînt niște tineri cari, spre a fi interesanți, fac pe nebunii;
că/neavând nici hărnicie, nici minte coaptă destul, nu se
interesează de ce va fi fiind poezia ; că fiind bolnavi de
egocentrism, nu-s capabili de’ cât să-și transcrie senza­
țiile, crezând că asta-i poezie: pe toate le știm, ca ori­
cine vede și judecă nepretențios...
Dar când anumită «critică» de «figuri și figurine»,
de cuvinte întortochete ca formă și fără nici o precizie
în înțăles, uicurajază asemenea aberații, e o datorie de
cărturar conștient de chemarea sa, să pună frâu acestei
destrăbălări sufletești, mai primejdioasă de cât cealaltă.
Cu puținul cât 11 putem face, d. lorga ne are alături
de d-sa.

O adevărat-folosițoare bibliotecă e cea intitulată :

vCunoștinți folositoare", pe care Cartea Românească o
publică supt direcțiunea d-lui Prof. I. Simionescu.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 30 Revista Moldovei

împărțită în trei serii: A) Știința pentru toți ; B)

Sfaturi pentru gospodari și C) Din lumea largă, îmbră-

m o.
țișazâ o întindere însămnată de cunoștinți și teoretice și

Broșurile, foarte simpatice și la înfățișare, vorbesc 3

despre : omul primitiv, gazurile naturale, albine, diabet; f,
păsări, gospodăriile țărănești, casa, livada; Ucraina, Ceho- c
slaria, Finlanda. Altele s*nt în curs de apariție. c
Scrise într’un chip atrăgător și lesne de înțăles, ele
sînt minunate pentru școlari, lucrători și țărani ; Ie ce- c
tește cu plăcere, însă, și cărturarul. O cât mai largi a
răspândire a lor e o datorie pentru toți. Ni se strânge f
inima, însă, când ne gândim că scumpirea hârtiei ar pu- c
tea pune capăt și acestei așa de necesare publicații. Cu I
eroism totuși, îi urăm viață îndelungată. <
N. N. RĂUTU S

RECENZII
C. Hogaș : In munții Neam­
țului și Amintiri dintr’o călătorie.
Reeditând opera lui Calistrăt
Hogaș, pe care nu-1 mai putem
vedea decât în înfățișarea de
bătrân din ultimii săi ani, poves-
tindu-și hăzos amintirile, Viața
Românească a făcut un mare
bine lumii cetitoare de la noi.
In haosul literar în care trăim,
în artificialitatea inspirațiunii con­ și. pentru că natura în fă țișazâ
temporane, paginile celui îndră­
gostit de singurătate și natură,
de o șăgălnicie tinerească care-și
află perechea numai în Creangă,
sînt ca apa unui șipot de munte
pentru drumețul însătat.
; In lucrarea acestui viguros
creator de viață e tot sufletul
lui; iar sufletul parcă i-a răsărit
spontan din pământul fermecă­
tor al munților Moldovei noas­
tre. pe care i-a înțăles și i-a
cântat și liric și epic și descrip­
tiv, ca nimeni altul dintre scrii­
torii noștri. Natură și oameni
trăiesc în armonioasă îmbinare
trăsături neobișnuite pentru Ho­
gaș, și oamenii lui prezintă o
lăture neobișnuită.
Să ne gândim numai ia Pă~
rintele Ghermănuță.
Peste tot, Jmarea calitate a a-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei
de vârâtei creații .* sinceritatea.
E firesc, poate, ca esteților noș­
tri cu nas supțire să nu placă
această sinceritate și să nu su­
fere d-lor nici opera. Să-i lăsăm
chiar s’o osândească .* e un
omagiu adus lui Hogaș.
Ediția aceasta e a il-a: cea
dintâi a fost mistuită de foc în
atelierele tipografice ale Vieței
Românești și sînt puțini acei
cari au putut ceti paginile lui
Hogaș in volumul, unic atunci,
ce purta data 19/4. Ce cuprindea
acel singur volum, se află în a-
ceste două, reeditate, dintre cari
al doilea e de curând apărut.
D. Sadoveanu, care prefațează
ediția, însamnă pioase amintiri
despre autor, dă câteva date din
viața lui de profesor și pasionat
pelerin al munților Moldovei.
Opera lui Hogaș merită o
analiză făcută competent și cu
iubire. Până ce o va face o
pană măiastră, însămnăm aceste
rânduri de îndemn la cetirea
celor două volume.
N. N. Răutu.
Al. Pelimon, 1821, roman
istoric.—Editura Fundației I. V.
Socec.
Autorul, din școala Iui Eliad,
a fost întunecat multă vreme de
N. Filimon, autorul, <Ciocoilor
vechi și noui
*. Pentru vremea
BOTOSANIUL DE ODINIOARA
31
lui, a generației eroice din care
făcea parte, e un scriitor bogat
In cantitate. E și traducător neo­
bosit, ca toți cei ce purtau răs­
punderea intelectualismului ace­
lei vremi.
Lucrarea ce se dă în această
ediție, nu-i un «roman». Intriga,
sentimentală și cu un colorit
romantic, exagerat și naiv, nu
spune mai nimic. Cărticica, însă,
are valoare din alte puncte
de vedere, de cât cel curat poe­
tic; se vorbește în ea de unele
locuri moldovenești, cum sînt:
malul Prutului jSculeniiJ, unde
se luptă eteriștii și mănăstirile
din munții Moldovei, unde bă­
tăliile continuă : Slatina din ju­
dețul Suceava și Săcu din Neamț.
Celor ce ar dori să cunoască ce
spune despre acestea Pelimon,
le recomandăm pagina 78 și
următoarelei
Nici aici, nu prea e poet auto­
rul, dar povestirea e mai vioaie
decât atunci când vrea cu dina­
dinsul să facă din lucrarea sa
un roman. In orice caz, evoca­
rea unei pagini din trecutul zbu­
ciumat al Moldovei e interesantă
chiar la Pelimon.
Pentru asta, pomenim și noi
lucrarea lui.
N. N. Răutu.
 32
REVIRTH REVISTELOR.
Arhiva, an XXVIII, Sept, și
Oct. 1921, lași.
încăpută pe mâini neputin­
cioase, bătrâna revistă ieșană
ascunde în paginile sale, afară
de rare excepții, fanfaronadă și
mahalagism, strâmtime de ve­
deri care merge până la..... vir­
tuozitate și egotism bolnăvicios.
Se respectă și de cel ce i se
intitulează «Director» și de cola­
boratori în genere, vorba pros­
tului vânător de glorie: de nu
te laudă alții pentru ce faci,
laudă-te tu singur. Dar nu e
vorba numai de atâta : revista,
în cele două numere sosite, e
o. , șirjă împotriva a tot ce e
cărturar român recunoscut și,
în specie împotriva activității
prodigioase a d-lui lorga. La
fiecare pas i se caută... greșeli,
i se dau.\. sfaturi caritabile de
la înălțimi amețitoare (ca pre­
tenție), e batjocurit, perfid, ca la
BOTOSANIUL DE ODINIOARA
Revista Moldovei
ușa cortului...... bulgăresc. Și
toate acestea într’o limbă de o
iremediabilă barbarie, cacofonică,
fără sintaxă, adecvată, de altfel,
fondului extrem-limitat. Balca­
nismul în ce are el mai pro­
verbial și mai ticălos, se res-
față pe hârtia proastă și răbdă­
toare. Mărunțișuri cari, prin fi­
rea lor, exclud orice intelect,
se discută, cu..... argumente,
«istorice și filologice», în pagini
cari nu spun nimic. Concluzia
eternă, concluzia care revine
pe fiecare pagină în urma bat­
jocurilor de megaloman pentru
tot ce e românesc, e că meteahna
de capătenie a tuturor cărtura­
rilor români adevărați o consti­
tuie.... «lipsa? de cunoștinți în
ale Slavisticei».
Felicităm pe cărturarii români,
ce se bucură de aceasta «lipsă»
și deplângeri sincer soarta bă-
trânei Arhive.
N- N. Râutu.