‘oturi, S-a cazut de acord ca mai denumeasca Cenaclul »Gheorghe Ghita”.

Apoi, ise, care este,

de fapt, tizanul acestui cenaclu, a 2 celor prezenti un rezumat Jte cu sofia lui Gheorghe nai
apoi, sa se ia in discutie or personalitati muscelene. -aajuns la niciun rezultat si, | de la care
a venit salvarea intin Moise, care a propus ‘oarte numele de Cenaclul “iii Muscelului”,
propunere atisata de toti cei prezenti. -a constituit un comitet de direct pe functii, format
din icum urmeaza:
ricola Miu - presedinte;
el - vicepresedinte;
• secretar.
et va conduce activitatile la primele alegeri, care vor en de 6 luni, si va fi ajutat ‘lor
fondatori. Cu aceasta abilit ca in urmatoarea treaca la elaborarea unui
statut, dupa care sa se conduca cenaclul, $i care va fi aprobat de membrii fondatori.
Totodata, s-a mai stabilit ca cei sase membri fondatori sa se ocupe de urmatoarele activitati:
-coordonare critica literara; -coordonare spectacole artistice $i serate literare; -descoperiea
$i promovarea tinerelor talente. De toate acestea se vor ocupa: prof. Simona Baditescu, prof.
Maria Chirtoaca, prof. lon Dudu Viadau.
Ing. Gheorghe Fulga se va ocupa de urmatoarele —activitati: — -organizare- coordonare
drumetii montane; -organizare -coordonare excursii in tara la diverse obiective; arta
fotografica.
Adrian Atamanu si Constantin Moise se vor ocupa de: coordonare centre colectionari:
filatelie, obiecte colectie.
Pe 8 septembrie, membrii cenaclului dar si alti invitati au luat in discutie, printre alte
probleme, si propunerea lui Doru loan Pavel sa se schimbe denumirea Cenaclului cultural
artistic ,Fili Muscelulurin Cenaclul Cultural Muscelean, venirid in acest sens cu argumente
care au fost acceptate de toti cei prezenti. S-a mai stabilit ca pe 28 septembrie, cand va avea
Joc intrunirea
cenaclului, sa se discute despre: -Viata, activitatea si opera poetului George Cosbuc -
(Constantin Miu); -Viata, activitatea si opera lui Constantin Agricola Miu - (Comel Stoian);
Pe viitor, cenaclul isi propune atragerea unor personalitati muscelene din diverse domenii
de activitate, a tinerilor si elevilor din
municipiul Campulung si a comunelor”
limitrofe care doresc sa-si aduca contributja
la cresterea nivelului cultural aristc si spiritual al comunitatilor din care provin si, totodata,
se mai doreste colaborarea cu presa scrisa si televiziunea, pentru promovarea activitatii
sale. Mai mult, se doreste colaborarea cu cenaclurile: ,Mihai Lungianu” din Rucar, Fundatia
,Petre lonescu Muscel” din Domnesti si Asociatia Culturala ” Ruffa Arbor “ din Rucar.

1
Vi. DIVERSE
Ninsoare de Rucar
Rucareanului, CORNEL § TOIAN, om de mare sensibili- late si frumusete sufleteasă, cele mai
bune ganduri, printr-o limba poetica pasnica, de ziua Zapezii si-a Anului Nou.
Pentru mine iarna a-nceput la Rucăr,
in preajma ajunului Sfantului Andrei,
Si aceasta minune s-a-ntamplat -
Ca rucarenii m-au invitat la ei, acasa, -

Sa vorbesc despre poezie ~ și prieteni

Sa vorbesc cat de drag imi este Romania
Și iemile sale cu zăpezi albe de nuferi
Precum este cea de-acum, la Rucar –

Si spun oamenilor cd azi e ziua mea sfanta

Pentru ca merg pe sub pomi imbracati in ghirlande
Intre oameni - oameni de munte -
Cum sunt rucarenii mei de fata –

Sie sfarsit'de an, pentru alta lume renaste

Doamne; cum trec in fuga, prea fuga amara
Secundele - de despartire de Rucar -
In noaptea asta, cu cerul in haina de nea.

Si-s singur, cu gandul in soapta,

Spre cei la care m-aplec tremurand
De despartirea - de meleaguri de Rucar
Acum cand ninge - dulce ninsoare de iama.

2
Si-s singur, cu gandul in șoapta
Spre tot ce-aud, si-s vorbe de duh —
Ruc&reni, bogati in izbanda, si soare de oameni,
Acum, in ninsoare, si vreme de somn!

Vineri, 26 nov. 2010, ora 1 noaptea, Pensiune Scărisoara

Mana ta de prieten
D-tui. Cornel Stoian, cu ganduri alese,

N-am stiut de dumneata

N-am stiut nicicum —
Cat de mult lubesti poetii,
Ce de suflet mare ai ~

Mi-a vorbit, candva, o data –

Podisor cel cu Sanhira,
Azi, la Rucar, m-am convins,
Cine esti si cum ți-e vrerea

Mana ta de prieten bland

Pentru tofi ce-fi stiu elanul
Este o dovada-n plus—
Cat de mult iubesti poetii.

Doamne, pentru tine, eu ma rog,

Sa ramai asa, c-asa-i e bine
Chiar de lumea asta-i rea

3
Tu incerci s-p faci mai buna —

Si ma uit in jur cum ninge,

Si ma uit la rucăreni —
Zau, de-mi vine-a crede mintii
Ca mai sunt astfel de oamenil

DOR
D-lui Corneliu Stoian

Ades urcau strabunii inspre munte.

Acolo poate isi aveau obarsii,
La greu depringi, pericole sa-nfrunte,
Si aur cdutau cu agatarsii.

Un dor de mun‘e tot mereu ma cheama

Cand ning din abundenta vesnicii,
Cand printre conifere, fara teama,
Aprind de zor. mestecenii faclii.

Sfideaza timpul stane risipite;

Sub cerul nalt insingurati oierii;
Potecile ce se ascund grabite
De soarele dogoritor al verii.

Melodios e freamatul de ramuri

Semnalul haiduciei imi da veste
Calde raze ce fmi bat in geamuri

4
Sa plec in transhumanta catre creste.

Ma uit rapit cu mare nerabdare

Spre poarta de iluzii larg deschise,
Imi iau vestitul corn de vanatoare
Și tolba pregatita pentru vise.
Aprilie 1999 București

Si, iata, un nesperat ajutor mi-a venit din partea unui prieten din Rucar— Muscel, Cornel
Stoian pe nume, un om de 0 energie “fabuloasa si Cu o putere de munca de invidiat! El mi-a
trimis un chestionar al unui ziar muscelean important, care trata Iunar 4ocmai aceasta
problema: „Un om dincolo de aparente!”. Si Cornel mi-a cerut sa raspund la intrebarile din
chestionar, eu ‘find muscelean 100%, nascut, crescut si trait o perioada în satul Nucsoara,
satul adoptiv al Elisabetei Rizea si leaganul miscarii anticomuniste si antirusesti, dusa cu
indarjire de organizatia „Haiducii Muscelului”, condusa de Toma Arnantoiu : organizatie
Care i s-a alaturat o multime de oameni! din sat si din imprejmuiri.
Am raspuns la intrebarile chestionarului. Si, peste o luna, raspunsurile mele au fost
publicate, in totalitate, pana la giuma virgula, in ziarul ,Actualitatea musceleana” nr. 23T, din
21 noiembrie 2013.

Bun venit in presa musceleană,

În aceasta primăvara, in luna martie a aparut o noua revista, Pensionarul muscelean,
redactata de Asociatia CARP Campulung. Pensionarii trebuie sa fie mandri de aceasta
revista, care, cu siguranta, va aduce ceva nou in presa musceleana scrisa.
Presedintele asociatiei, domnul Gheorghe Constantin, impreuna cu colectivul de redactie,
din care fac parte cunoscutii redactori Ioan Pavel si Gheorghe Fulga, au depus eforturi
deosebite, ajutati fiind de un numar redus de colaboratori, dar care au contribuit la nasterea
revistei.
În paginile revistei, se gisesc rubrici interesante, despre istoria Muscelului, cu subiecte reale
din viata pensionarilor musceleni si nu numai, cu grijile si necazurile lor.
Pensionarul muscelean se alatura revistelor de cultura Piatra Craiului (Rucar), C arte de la
Curtea Veche (Campulung) si Pietrele Doamnei (Domnesti) si, mai mult ca sigur, va aduce

5
un suflu nou in presa musceleana. Cand afirmam acest lucru, ne bazim pe grupul
redactional și colaboratorii lui, care va convinge iubitorii de cultura gi istorie.
În numele Cenaclului Mihail Lungeanu si a revistei Piatra Craiului, va transmitem bun venit
in lumea culturalaé si a iubitorilor de frumos din Muscel, dorindu-va o viaté lunga si s4 va
atingeti obiectivele.
Speram intr-o colaborare fructuoasa!
Succes, sanatate si multi ani!
Cornel Stoian
Secretarul Cenaclului Mihail Lungeanu —
Rucar Cuvant de bun venit!

Cuvânt de bun venit!

În prag de primavară 2013, comunitatea cdmpulungeana va fi mai bogata cu o noua
publicatie de informare cultural-artisticd si de atitudine. Aparitia primului numar C ARTE
de la Curtea Veche constituie un eveniment de exceptie in viata si activitatea
personalitatilor de cultura si spiritualitatea din vechea cetate de scaun. Cinste acestui grup
de oameni inimogsi de o mare valoare, din Campulung, care lansează în spatiul public o
revista care va imbogati zestrea cultural-spirituala, alaturi de celelalte publicatii de certa
valoare.
De la izvoarele Dambovitei si Rausorului si de la poalele muntilor Piatra Craiului si Papusa,
un rucărean pasionat de cultura și iubitor de frumos, doreste sincer revistei viata lunga, iar
colectivului redactional si colaboratorilor sanatate si mult profesionalism. As dori ca intre C
ARTE de la Curtea Veche si revista noastra Piatra Craiului, de actualitate, cultura si traditii,
care a intrat in anul 3, editata de Cenaclul Mihail Lungianu, sa se puna bazele unei relatii de
colaborare. Ma indrept spre revista dumneavoastra cu cele mai curate, frumoase si sincere
ganduri de aleasa pretuire.
Corne! Stoian, membru fondator si secretar al Cenaclului Mihail Lungianu din Rucar

6
"Gheorghe PARNUTA " (31 mai 1915 - 16 iunie 2009)
La 21 mai 1915, vine pe lume fa izvoarele raurilor Râușor și Dambovița si la poaleie
muntilor Căpitanu și Piatra Craiului intr-o familie saracaă de țărani rucareni, al treilea
copil al Mariei si lon Mihai Parnuta. Are o copilarie nefericita, ramanand orfan de tata, cazut
eroic in primu! rizboi mondial, la Valea Mare-Pravat. Ajunge la seminarul orfanilor de
razboi din Campulung. În perioada 1926-1927, dupa care urmeaza Scoala Normala Carol I.
O termina cu rezultate foarte bune. in 1934, obtinand diploma de invatator. Este titularizat
la Scoala Primara nr. 2 din Câmpulung, tar datorita rezultatelor de exceptie, este numit la
inspectoratul Scolar Muscel, ca subinspector scolar.
În 1936, a seris in revista „Lumina”, un material auticomunist, despre pericolul de la rasarit
si este dat aiara din invatamant. impreuna cu sotia sa Constanta Barbulescu, aduce pe lume
doi copii, Marilena gi losif. Pentru a-si putea intretine familia, se angajeaza in gara Pilaret, ca
incarcator-descărcător de vagoane. Revine greu in invatamant ca suplinitor si apoi profesor
la un grup scolar. in perioada 1937-1938 a facut scoala de ofiteri la Ploiesti, ajungand
sublocotenent. Urmeaza scoala de aviatori de la Pipera. Participa la al doilea razboi mondial,
pe fronturile de pe Prut, Siret, Bug, Nipru, Don si in Caucaz, pilotand avioane și fiind apoi
decorat cu Coroana României și Steaua Romaniei.
În 1946, este ales presedinte al Obstii Mosnenilor Rucdreni si impreund cu -Daniil Radescu,
Mihail Lungianu, Ion Carciumarescu si Ilie Bacioiu, castiga in justitie 22 de munti. Intre anii
1944-1948, urmeaza Facultatea de Litere si Filosofie, in cadrul Universitatii. În 1950, ajunge
prin concurs bibliotecar sef la Bucuresti, apoi, sef de serviciu la Așezămintele Culturale.
Profeseaza la Scoala Medie de Bibliotecari.
Incepand cu anul 1964, parcurge etapele din invatamâantul universitar, ca asistent, lector,
conferentiar, iar in 1968 sustine doctoratul in pedagogic cu tema Contributii la istoria
invatamantului si gandirea pedagogica in Tara Romaneasca, iar trei ani mai tarziu isi
publica teza de doctorat.
Intreaga sa activitate in invațamant, cercetare stiintifica si istorica, este incununata cu
alegerea sa in Asociatia Oamenilor de Stiinta din Romania și in Societatea de Stiinte
Filologice din Romania.
A primit titlul de Cetatean de Onoare al Rucarului si Campulungului, a fost membru al
Societatii de Stiinte Istorice din Romania. Ministerul Educatiei Nationale îi acordă Diploma
de Merit si Premiul Academiei Romane „George Baritiu”.
L-am cunoscut personal in casa-muzeu de la Rucăr, casă plină de carti si manuscrise, care
nu cred sa mai vada lumina tiparului. A inceput sa se astearna uitarea și nepasarea. Am
avut o scurta discutie cu flica sa Marilena, aflată la Rucar, care mi-a spus ca nu mai exista
casa-muzeu. A desfintat-o, cu o lipsă de respect fața de opera și activilatea tatalui sau și a
mamei sale.
A scris peste 60 de carti si sute de manuscrise, printre care: Monografia sociologica a
Rucdrului - 1972, Monografia Scolii Gimnaziale Nae A. Ghica (2005. impreună cu regretatul
prieten, profesorul Nicolae George Podisor si reeditata in 2013).

7
A plecat dintre noi in luna lui Cuptor 2009. Trupul sau si al sotiei sale Constanta, odihnesc in
Cimitirul Flamanda.
Cornel Stoian,
secretarul Cenaclului Mihail Lungianu din Rucar

In Memoriam, George Nicolae -Podisor, alias Ghica Serb

La 13 octombrie 2014, s-a implinit un an de cand, in mod fulgerator, a trecut la cele veșnice.
Vestea s-a raspandit, atunci, in toata comunitatea rucăreana si in afara ei. Am avut
privilegiul, ca inainte cu cateva ore, sa-i fac o viziti si putin mai tarziu, sa am o convorbire
telefonica, fiind ultimul om si prieten cu care s-a vazut si cu care a discutat probleme
diverse: cenaclu, revista manifestari culturale, carti pe care le avea in lucru...
Începuse o ampla lucrare, Monografia Obstei Mosnenilor Rucăreni si Dambovicioreni, pe
care nu a mai putut să o duca la bun sfarsit si legat de aceasta carte, alaturi de el si de
specialisti ai Obstii, am facut mai multe calatorii in diversi munti din raza Rucar-
Damboviciora, pentru documentare si informare.
La plecare din dormitorul sau, care finea loc de birou si de biblioteca, ne-am despartit fara
sa stim daca ne vom mai reintalni.
În noaptea de simbata spre duminică, moartea se furisează hoteste in biroul sau, secerandu-
i viata la varsta de 68 ani, in plelitudinea activitatii sale scriitoricesti si publicistice.
Paraseste aceasta lume nedreapta si plina de mari framantari, cand mai avea multe de spus
in domeniul cultural, lasand in urma o familie indurerată, compusa din sotie, cinci copii si
opt nepoti.
Ne-am cunoscut din frageda copilarie, ne-am jucat impreuna, am corespondat cand era
plecat la studii si la serviciu, am organizat impreuna manifestari culturale, lansări de carte
și revista, am lucrat cu el la cenaclu si revista, si in alte domenii cultural-spirituale.
A avut o copilarie nefercita, plina de griji si nevoi, lipsurile si greutatile urmarindu-l la orice
pas. A crescut fara tata, mama l-a parasit, noroc cu maica si taica, care l- au inconjurat cu
multaă dragoste si l-au tinut in scoli pana a ajuns profesor de istorie. Pe unde a profesat si-a
facut datoria cu prisosința si-a pus cunostiintele sale in slujba tarii si a zeci de generatii de
elevi. La o intrebare pusa de un reporter, dacd mai are prieteni din copilarie a raspuns: Ne-
am mai rarit! Eu pot afirma ca avea patru prieteni: Nelu Moiceanu, Bujor Olteanu, George
Tigau si Cornel Stoian, dar mai avea o multime de amici si cunostiinte. Rucarul, a dat țarii
mari personalitati, una dintre ele fiind profesorul Ghica Serb, alias George Nicolae-Podisor,
prozator, poet, publicist, autor si coautor a douasprezece carti publicate. La editura Amurg
Sentimental a aparut Monografia Scolii Gimnaziale ,,Nae A Ghica” Rucar- Muscel, Judetul
Arges, editia a doua, lucrare pe care nu a mai putut-o vedea, aparitie post-mortem. Pentru
toata opera si activitatea sa, a fost distins cu premii, medalii si diplome si a fost membru al
Ligii Scriitorilor din Romania, a Societatii de Stiinte Istorice.

8
A fost Cetătean de Onoare al Rucarului, redactor al revistelor Piatra Craiului din Rucar,
Carte de la Curtea Veche din Campulung, Amurg Sentimental din Bucuresti, Timpul
Muscelenilor si fondator al Cenaclului literar- artistic Mihail Lungianu din Rucar.
Într-un interviu acordat revistei Actualitatea Musceleana, a avut o premonitie, care din
nefericire s-a adeverit si anume: M-as vrea mai aproape de cer, și a plecat in cer, printre
stele, unde s-a intalnit cu cei dragi.
Cornel Stoian-secretar, Cenaclul Mihail Lungianu din Rucaăr-Muscel.

Ion Popescu-Argesel
În luna lui Faurar, la 25 februarie 1935, 2 aparut pe lume, in zodia Pesti, la Vulturesti de
Muscel, un pui de preot, care peste ani a devenit un eminent geograf, publicist si pedagog.
Clasele primare si gimnaziale le-a absolvit in comuna natală, cu rezultate foarte bune, dupa
care a urmat Scoala Normala Carol I Campulung, pe care o absolva in 1953, cu rezultate de
exceptie, obținand diploma de invațator.
Timp de trei ani, pana in 1956, a profesat ca profesor suplinitor la Dedulesti-Moraresti,
dupa care urmeaza Facultatea de Geologie-Geografie la Bucuresti, pe care o absolva in 1961.
A fost un student stralucit. În anul II publică, in revista Natura, prima sa lucrare stiintifica.
Dupa terminarea studiilor universitare ajunge, datorită ,,originii nesănătoase”, pentru scurt
timp, la Subcetate-Toplita, iar in 1962 preda Geografia la Scoala Medie Rucar.
În anul scolar 1962-1963 a functionat la Casa pionierilor din Campulung, la Liceul nr. 2 gi
Liceul Dinicu Golescu.
in 1966, ajunge cercetător stiintific la Institutul de Geologie si Geografie al Academiei
Romane, doctorand la Universitatea Babes-Bolyai si in 1971, obtine titlul de doctor in
Geografie cu teza Studiul morfologic al Muntilor Trascau.
Pana in 1989, a profesat la Suceava, mai intai ca lector, apoi conferentiar la Facultatea de
Istorie si Geografie (1973-1986) si dupa desfiintarea facultatii profesează la Liceul
Pedagogic din Suceava. Dupa o etapa la Campulung, revine la Suceava, pana in 1991.
Din 1991, este noul director al Colegiului Pedagogic Carol I si profesor de istorie-geografie
la Universitatea Spiru Haret.

La Multi Ani revistei »Piatra Craiului”!

Rucarul muscelean este o localitate frumoasa, cu oameni gospodari, asezată in nordul
judetului Arges, inconjurata de munti cu paduri falnice si ape cristaline, bogata in traditii,
datini si obiceiuri. Din vremuri si timpuri stravechi, din randul comunitatii rucdrene s-au
ridicat personalitati de vază si mari valori in toate domeniile de activitate, pentru natiune si
tara. Rucarul este inconjurat de munti semeti (varful Posada, varful Crucii, Capitanul,

9
Tefeleica, Mara, lezer-Papusa si Piatra- Craiului), brazdat de rauri (Rausorul, Roghina,
Dambovita) si o sumedenie de paraie, care incanta privirile turistilor ce trec pragul
comunei.
În urma cu 4 ani, un grup de oameni inimosi, in numar de sapte, am constituit Cenaclul
Literar-Artistic » Mihail Lungianu” din Rucar-Muscel, iar trei luni mai tarziu, in aprilie 2011,
in ajun de Pasti, a aparut primul numar al revistei trimestriale de actualitate, cultura si
traditii, redactata de cenaclul, ,,Piatra Craiului”.
La data la care scriem aceste randuri, am scos 14 numere, revista a implinit 4 ani, ajutorul
sponsorilor pe care-i felicitim si le multumim, fiindu-ne de mare folos, fara sprijinul lor
financiar revista n-ar fi putut sa apara.
Cenaclul și colectivul redactional, au depus suflet, si munca, pentru aparitia unei publicatii
rucărene, in peisajul presei muscelene. Am atras in jurul cenaclului si al revistei, multe
personalitati de cultura, din educatie, si din alte domenii, din Rucar, Muscel și din fara,
imbunatatind numar de număr calitatea revistei noastre. Revista a fost primita foarte bine,
de confratii din presa scrisă și audio-vizuala, de publicul cititor, dar cu toate acestea, mai
avem multe lucruri de imbunatatit, atat la cenaclu cat si la revista, pentru a ridica
permanent calitatea revistei la cele mai inalte standarde. Despre cenaclul si revista noastră
s-a scris si s-a vorbit in presa musceleana, argeseana si posturile locale de televiziune,
pentru care suntem mândri de ceea ce am reusit si promitem, cu toate greutatile
intâmpinate, că vom merge inainte, pentru ca intre noi exista o solidaritate.
Membrii fondatori ai cenaclului si revistei ureaza cu acest prilej ,LA MULTI ANI”, revistei
,,Piatra Craiului”, la implinirea a 4 ani de aparitii.
Stoian Cornel, secretar Cenaclul Literar-Artistic ,Mihail Lungianu” din Rucar-Muscel ,
P.S.: La multi ani si din partea redactorilor si colaboratorilor revistei C arte de fa Curtea
Veche!

Ioan Rautescu, preot si folclorist

Dupa ce termina seminarul, timp de 8 ani ca bursier, loan Rautescu a fost hirotonisit diacon
la Biserica Sf. Vasile din Bucuresti, iar a doua zi hirotonisit preot la Catedrala Sf. Ioan din
Ploiesti. Dupa alte patru zile, la 1.02.1914, este numit preot la biserica Înălțarea Domnului
din satul sau natal, Dragoslavele. Aici a slujit in credinta ortodoxă pe Dumnezeu si enoriasii
comunitatii sale timp de 55 de ani cu mare dragoste si devotament.
Împreuna cu sotia sa, Marioara Arsulescu au dat nastere la sapte vlăstare, doi baieti si cinci
fete, care au primit o educatie aleasa.
Pe langa activitatea preoteasca culege legende tradifii si obiceiuri din judetul Muscel. În
colaborare cu C. Radulescu — Codin, mare folclorist, in anul 1923 scrie prima Monografie a
satului Dragoslavele, monografie premiata de Academia Romana in anul 1924, cu premiul

10
Grigore Angelescu. Reediteazi monografia, in 1937, adaugita cu schimbarile petrecute in cei
14 ani in viata satului. Între 1933 - 1943 publică înca trei monografii: Monografia Manastirii
Aninoasa (1933) — lucrare de licență, Monografia Topoloveni (1939), premiati cu premiul
V. Adamachi, Monografia Campulung Muscel (1943), premiată cu premiul sectiunii istorice,
in valoare de 12 000 lei. -
A scris o multime de lucrari istorice, folclorice, - etnografice, a publicat articole si lucrari
memorialistice, fiind priceput analist al vremurilor. A lăsat un jurnal compus din 23 de
caiete, in manuscris. Publica lucrarea Luptele din zona Bran-Fundata-Rucar-Dragoslavele-
Campulung din primul război mondial. Alte lucrari scrise si publicate sunt: Colinde (1919),
Oaia pierdută (1937). Colaboreaza cu diverse publicatii: Revista istorica, Buletinul
Comisiunii Istorice a României, Biserica Ortodoxa, Duminica Ortodoxa, Raze de Lumina,
Prietenul Nostru, Buna Vestire, Glasul Tarii, Curierul nostru, Muscelul nostru, Sateanul,
Prietenul poporului, Albina, Cultura poporului...
Împreuna cu dr. George Ulieru, editeazi la Dragoslavele si Campulung o revistă locala,
revista Piatra Craiului (1928-1929), precursoarea celei editate de Cenaclul Mihail Lungianu
din Rucar. Dupa venirea comunistilor, activitatea sa publicistica incetează, insă ramane un
cercetator si culegator de documente, un conducator al obstei, un neostenit intru lumina. Se
stinge din viata, la 82 de ani (19. 05. 1974), fiind inmormantat la Dragoslavele. Fiicele sale,
Elena Petrosanu si Maria Badescu, sprijinite de Ministerul Culturii si autoritatile locale din
Campulung, au reusit si ridice un bust de bronz amplasat langa biserica Sf. Nicolae din
Obstea Mosnenilor Dragosloveni, prin artizanul ei prof. Marcel Mogos a contribuit decisiv la
aparitia celei de-a treia editii a Monografiei Dragoslavele, in 2014. Atunci, cu ocazia
comemorarii de la Biserica Înălțarea — Domnului din Dragoslavele au participat sute de
persoane (oameni de cultura, preoti, neamuri, rude, prieteni), oficialitati din Campulung,
Casin-Bacau, Brasov și din comunele limitrofe. Tot atunci, s-a dezvelit o placă comemorativa
la proprietatea preot loan Rautescu din Dragoslavele. Preotul paroh Gheorghe Cirstina a
trecut in revista intreaga activitate si opera vasta a celui comemorat și premiat de trei ori de
Academia Romana.
Cornel Stoian
Bibliografie: Ion Hiru - Neosteniti intru lumina; Ioan Rautescu — Monografia Dragoslavele,
ed. a III-a

In memoriam, Carina Purnichi

La 27 iulie 2015, s-a implinit un an de la trecerea in nefiinfă a asistentei universitare -
scriitoarea Carina Purnichi, fiica profesorilor Purnichi. Am avut privilegiul să o cunosc in
toamna anului 2010, la o manifestare culturala organizataă impreună cu raposatul profesor
George Nicolae Podisor, la vila Osiceanu din Rucar. A fost membra a Cenaclului Mihail
Lungianu din Rucar si colaboratoare a revistei Piatra Craiului.
Carina Purnichi l-a cunoscut pe marele poet muscelean Mihai Mosandrei, vizitandu-l de mai
multe ori. De la acesta a avut multe de invatat. In iulie 2014, debuteaza in lumea

11
scriitoriceasca cu volumul Mihai Mosandrei — evocări pentru eternitate, cu prilejul Zilelor
Campulungului, la lansare participand mai multe personalitati literare și un numeros public.
La o saptamana, este pur si simplu rapita dintre noi. A fost o stea care a stralucit prea putin
pe acest pamant, a plecat foarte devreme din aceasta lume nedreapta, plina de rautati si
invidie, cand mai avea multe de spus, lasând in urma o familie indurerata si greu incercată.
Nu avem dreptul sa o dam uitării, ea trebuie sa traiască pe mai departe in inimile si sufletele
noastre, pentru ca ea va fi linistita si fericită acolo unde este.
Cornel Stoian

12