DOMNUL PROFESOR TRAIAN

GALETARU – UN OM, O IDEE, UN

DESTIN...
„Era păcat de Dumnezeu să nu fi
continuat...”1
Sunt cuvintele unui profesor de limba și
literatura română din Comloșu Mare, un sat situat la
graniță cu Serbia, din pusta Banatului. Originar din
Cenad, născut la 7 aprilie 1945, va urma Școala
Generală din localitate, apoi Liceul Teoretic la Sânnicolau Mare. Este absolvent al
Facultății de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic din Oradea. Va activa o
scurtă perioadă ca profesor de limba și literatura română la Iecea Mică, apoi
Comloșu Mare. Își va continua studiile în specialitate la Universitatea Timișoara,
apoi la Facultatea de Istorie – secția Filosofie din cadrul Universității „Babeș-
Bolyai” din Cluj-Napoca. La Comloșu Mare a înființat Cenaclul literar „Iulian
Grozescu”. Tot aici, va reuși să înființeze o gazetă de perete, „Suflet nou”,
„reactualizând astfel o tradiție locală veche din această comună bănățeană”.2 A
organizat cu elevii săi vizite la Școala Generală din Cenad. După 1989, va edita o
serie nouă, a IV-a, a revistei „Suflet nou”, al cărei secretar de redacție este și în
ziua de astăzi.
Omul Traian Galetaru deschide o filă de istorie – mare?, mică? – pe care
doar Timpul o va cunoaște, fiind un om al timpului său. A intuit importanța presei
în viața sătească, continuând să repare ceea ce oamenii uită, adică permanența
culturii sătești, dar nu numai. Revista care se află sub oblăduirea domnului

1
https://sufletnou.wordpress.com/2007/09/01/hello-world/;
2
Dușan Baiski în http://www.cenad.ro/carte/cenazeni_de_ieri_si_de_azi.pdf.

1
profesor, Suflet nou, este o revistă a satului bănățean, a Comloșului Mare:
„Comloşul cel Mare din extremitatea vestică a României a redevenit, ca pe
vremuri, un veritabil centru de presă. Evidenţiez doar unul din menţionatele
elemente ale continuităţii. Publicaţia Suflet nou în sensul cel mai larg al
termenului, a apărut in patru serii: seria I, revistă lunară (1934 – 1939, 46 de
numere), seria II-a, gazetă şcolară de perete (1970 – 1989, 135 de numere), seria
III-a, volum tipărit (1980, 800 exemplare tiraj) şi seria actuală, a IV-a, revistă
lunară (în luna iunie vom edita numărul festiv 150), devenind, după ştiinţa noastră,
cea mai longevivă publicaţie românescă din lume din mediul rural. Idealul spre
care tindem, dar pe care – ca orice ideal – suntem conştienţi că nu-l vom atinge
niciodată îl constituie fondatorii seriei interbelice. Şi totuşi, încercăm compensarea
„epigonismului” nostru prin credinţa fanatică în demersul întreprins, sporind
cantitativ moştenirea antecesorilor: actualul Suflet nou este difuzat prin mijloace
proprii în 16 ţări de pe 5 continente: Europa, America de Nord, America de Sud,
Australia şi Asia. Încât parafrazându-l pe Carol Quintul (1519 – 1556) regele
Spaniei şi împărat romano-german credem că nu greşim dacă afirmăm că „Pe
întinsul imperiu Suflet nou soarele nu apune niciodată”. Mulţumirile întregii
redacţii se îndreaptă cu recunoştinţă spre principalul sponsor, Asociaţia Agricolă
„Comloşana”, condusă de inginerul agronom Gavril Balog, redactor-şef adjunct.
Aceleaşi mulţumiri le merită cu prisosinţă şi lungul şir de donatori din lumea largă,
români, germani şi sârbi, comloşeni ori necomloşeni. Este reconfortant umărul cald
pe care-l simţim alături…”3 afirmă domnul profesor într-un număr al revistei.
Pe domnul profesor Traian Galetaru am avut șansa să-l cunosc în toamna
anului 2003, când am fost repartizată pe postul de religie ortodoxă la Școala
Generală din Comloșu Mare. Timidă, abia ieșită de pe băncile Facultății, nu
îndrăzneam să abordez multă lume, mai cu seamă acest domn ce impunea respect
3
https://sufletnou.wordpress.com/2007/09/01/hello-world/

2
prin ținută, prin limbaj, prin atitudine și prin voce. O voce sigură, corectă,
articulând cuvintele cu emfază, de parcă un orator ar fi coborât dintr-un amvon
imaginar în mijlocul nostru (și deseori, văzându-l pe domnul profesor în diferite
ocazii, mi-l apropiam, involuntar, de imaginea lui Nicolae Iorga).
Odată cu sfârșitul anului 2003, a venit și sfârșitul colaborării mele cu Școala
din Comloș, o colaborare frumoasă, din care am ieșit mai împlinită, dar a marcat și
începutul unei frumoase, rodnice și îndelungate colaborări pe tărâmul deosebit de
primitor al literelor. Am cunoscut, astfel, revista Suflet nou. O bucurie, o revărsare
de orizonturi, care mi-au adus nu numai încredere, dorința de a scrie, ci și
împărtășirea cu lumea frumoasă a satului românesc, acum altfel decât îl știam.
Satul ideilor scrise, al revistelor, al luminării prin cuvânt, un sat care își dorește cu
ardoare să se afirme și altfel. Iată, așadar, noul tip de țăran prin imaginea lui Ghiță
Bălan-Șerban, țăran-scriitor. (Mai târziu, doamna dr. etnolog Maria Mândroane de
la Muzeul Satului Bănățean avea să-mi vorbească despre „condeierii-plugari” sau
„plugarii-condeieri” descoperiți de acad. dr. Gabriel Țepelea). Nu știam de
prezența acestor tipuri de scriitori în spațiul cultural bănățean, despre destinul și
rolul lor în propășirea culturii rurale. Domnul profesor, secretar al revistei Suflet
nou a întărit în toți cei cu care a intrat în contact ideea că satul este nemuritor nu
numai prin ceea ce a zis cândva Blaga, ci și prin acești câțiva atleți ai ogorului
românesc ce au trudit și în țarina cuvântului.
În aceeași ordine de idei, am admirat discursurile domnului profesor pe care
am avut deosebita plăcere de a le asculta la câteva simpozioane, dar nu numai; de
exemplu, cu ocazia Festivalului Condeierilor Plugari, organizat cu multă dăruire
de doamna etnolog dr. Maria Mândroane la Muzeul Satului Bănățean, d-ul prof.
Traian Galetaru amintea de întâlnirea istorică cu țăranul Ghiță Bălan-Șerban la
Comloș, cu ocazia întâlnirii fiilor satului cu două grupuri de scriitori timișoreni și
clujeni, conduse de poetul Anghel Dumbrăveanu, respectiv de prozatorul și
3
dramaturgul D.R.Popescu: „Cum începuse
şcoala, în sala Căminului Cultural, în afara
oficialităţilor, erau doar elevi, învăţători şi
profesori şi parcă… un ţăran! În partea a doua a
întâlnirii, tocmai acesta citise cuvântul de întâmpinare adresat oaspeţilor, de pe câteva foi ce-i
tremurau în mână, de emoţie. Scriitorii timişoreni îl cunoşteau, au recţionat cu mândrie dar
ponderat, în vreme ce clujenii erau puşi în faţa unui fapt cu totul ieşit din comun: un ţăran cu 6
clase primare vorbea mai bine ca „domnii”! Poate că pe acest element-surpriză mizau bănăţenii
când i-au invitat pe clujeni tocmai în comuna noastră. Primul care s-a ridicat şi l-a aplaudat a
fost chiar D.R.Popescu, care i-a şi cerut ţăranului nostru colaborarea la Revista Tribuna, ceea ce
s-a şi petrecut. Dar, Doamne, de unde era să intuiesc, atunci, urmările de peste decenii ale
întâlnirii pentru a însemna data ei? Nu am făcut-o, nu am însemnat-o… Printre cei şocaţi de
alocuţiunea de un elevat intelectualism a ţăranului autodidact mă număram şi eu. Am luat
legătura cu Ghiţă Bălan – Şerban (1907 – 1975) şi am aflat ceva ce m-a cutremurat, dar despre
care nimeni nu-mi povestise nimic timp de trei ani de zile (de ce oare?) de când sosisem cu
slujba la şcoala din localitate: Comloşul zăcea pe o comoară încă nescoasă la lumină!”4
Acest fapt l-a îndeplinit domnul Galetaru: a arătat lumii frumusețea unui loc aproape
neștiut, însemnând pe fila presei bănățene nume, locuri, fapte, oameni, înscriind, astfel, în
circuitul universal al culturii, Comloșu Mare.
Destinul d-lui profesor se leagă inevitabil de soarta revistei Suflet
nou. Secretar al revistei, domnia-sa se îngrijește, cu pasiune, de
răspândirea cuvântului românesc tipărit, în întreaga lume. Personalitatea
sa cheamă respect, prețuire, admirație pentru că omul Traian Galetaru este ferm, un om al
timpului său.

4
https://sufletnou.wordpress.com/2007/09/01/hello-world/

4
 Despre revista Suflet nou se pot spune multe. Fiind cea mai longevivă revistă
sătească5, de popularizare, (din 1934), aceasta descoperă atitudini, fapte, surprinde
felii de viață ale comunei, scoțând, cum ar spune cronicarul, „din noaptea uitării”
istoria unei localități. În acest sens Ioan Miclău afirmă: „Revista Suflet nou –
Comloșu Mare are valențe ce leagă o întreagă gândire și demnitate umană; aduce
conecții la cele mai prodigioase subiecte și personalități ale gândirii și creației
literare care promovează și au promovat cultura și educația, frumosul, familia și
echitatea în societate!”6
Contribuții la istoria comunei Comloșu Mare și a Banatului, ediție bibliofilă
realizată de Walter Tonța și Traian Galetaru (Ed. Mirton, Timișoara, 2003)

5
https://www.wikiwand.com/ro/Comuna_Comlo%C8%99u_Mare,_Timi%C8%99
6
https://ionmiclau.wordpress.com/2014/06/12/revista-literara-o-necesitate-vesnic-vie/