IBRĂILEANU

DE
MIHAI DRĂGAN
 Prestigiul enorm, de proporții aproape mitice, dobîndit
de Ibrăileanu încă din timpul vieții, este rezultatul unei vocații
intelectuale și etice cu totul excepționale. în perspectiva vremii
activitatea lui de îndrumător literar, de critic și creator de va­
lori artistice, capătă dimensiuni de o importa»tfa apreciabila, de­
venind un simbol al tradiției naționale.
Criticii de azi îi revine îndatorirea de a descifra mai
adînc și în planuri mai largi semnificațiile tuturor acțiunilor sale
spirituale și de a le statornici explicit, în contemporaneitatea
noastră, permanența lor. Aceasta este una dintre cele mai vii și
mai fecunde, cu toate că de la un timp încoace, lucrările condu­
cătorului Vieții romanești sînt mai mult citite decît recitite și citate.
Cartea de fața pleacă de la această idee, și ceea ce ur­
mează nu este decît 6 interpretare riguroasă, în intenția noastră
cît mai sintetică, a operei criticului. în prealabil urmărim schi­
țarea unui portret psihologic al omului și al intelectualului Ibrăi-
leanu prin expunerea critică a cîtorva dintre principalele date bio­
grafice și sufletești, cunoscute deja dar nu explorate întotdeauna
în adîncime, la care adăugăm numeroase știri și informații noi,
absolut inedite, culese din Arhiva „G. Ibrăileanu", aflată în pa­
trimoniul Bibliotecii centrale universitare Eminescu" din Iași.
Aducem și pe această cale întreaga noastră gratitudine tovarășului
profesor Grigore Botez, directorul amintitului for de cultură, pen-
 Prestigiul enorm, de proporții aproape mitice, dobîndit
de Ibrăileanu încă din timpul vieții, este rezultatul unei vocații
intelectuale și etice cu totul excepționale. în perspectiva vremii
activitatea lui de îndrumător literar, de critic și creator de va­
lori artistice, capătă dimensiuni de o importa»tfa apreciabila, de­
venind un simbol al tradiției naționale.
Criticii de azi îi revine îndatorirea de a descifra mai
adînc și în planuri mai largi semnificațiile tuturor acțiunilor sale
spirituale și de a le statornici explicit, în contemporaneitatea
noastră, permanența lor. Aceasta este una dintre cele mai vii și
mai fecunde, cu toate că de la un timp încoace, lucrările condu­
cătorului Vieții romanești sînt mai mult citite decît recitite și citate.
Cartea de fața pleacă de la această idee, și ceea ce ur­
mează nu este decît 6 interpretare riguroasă, în intenția noastră
cît mai sintetică, a operei criticului. în prealabil urmărim schi­
țarea unui portret psihologic al omului și al intelectualului Ibrăi-
leanu prin expunerea critică a cîtorva dintre principalele date bio­
grafice și sufletești, cunoscute deja dar nu explorate întotdeauna
în adîncime, la care adăugăm numeroase știri și informații noi,
absolut inedite, culese din Arhiva „G. Ibrăileanu", aflată în pa­
trimoniul Bibliotecii centrale universitare Eminescu" din Iași.
Aducem și pe această cale întreaga noastră gratitudine tovarășului
profesor Grigore Botez, directorul amintitului for de cultură, pen-
tru generozitatea cu care ne-a pus ia dispoziție acest valoros fond
documentar.
Măsura în care venim cu puncte de vedere noi în inter­
pretarea materialului ce I-am putut cuprinde și absorbi, într-un
spațiu limitat, o va hotărî, desigur, cititorul obiectiv.
Intenția noastră a fost de a propune, cu argumente cit
mai convingătoare, o imagine relativ nouă a omului (dedus, în
parte, din operă) și a criticului Ibrăileanu și de-a sublinia, fără
ostentație, în cuprinsul expunerii, cîteva idei critice și atitudini
morale instructive și valabile' pentru momentul literar actual.
Aceasta este însăși rațiunea istoriei literare moderne, pe care c
concepem ca o istorie de valori ce perpetuează, în contemporanei­
tate, respectul pentru creația adevărată și stimulează generațiile
tinere să întrețină, pentru afirmarea existenței lor int^^tiale,
continuitatea tradiției.
M. Dr.
Iași, mai 1970
Ibrăileanu la 12 ani
(inedită).
 Ibrăileanu, elev în clasa a VI-a,
împreună cu C. T. Dimitriu,
elev în clasa a IV-a, la 10 august 1888
(inedită).
 Ibrăileami în 19C6.

Elena Carp-Ibrăileanu.
Li>! ulcanu în jurul virsuj
de 45 dc ani
(coperta).
 L NARAȚIUNE BIOGRAFICĂ

Pentru un om lipsit * de vanitate și înzestrat

cu un atât de pronunțat dezinteres fața de propria
persoană, — cum s-a dovedit a fi întotdeauna Ibrăi­
leanu — data nașterii aproape că nu mai reprezintă
ceva. E puțin probabil ca i-ar fi făcut plăcere criticu­
lui să se scrie despre el o biografie plina cu tot felul
de amănunte ; aceasta, desigur, din teamă să nu i se
disperseze în ea personalitatea sau să i-o „păteze” cu
fapte insignifiante.
Necesitatea fixării unui portret psihologic im­
plică totuși urmărirea etapelor mai importante din viața
omului deoarece ea însăși se dovedește, în multe pri­
vințe, reprezentativă, fiind, de fapt, la rîndu-i, o operă
veritabilă. Ibrăileanu și-a dat seama de acest adevăr,
fiindcă altfel nu ne-am putea explica imensa lui capa­
citate de sacrificiu în creație și, omenește, în favoarea
celor din jur.
Existența lui semnifică un caz rar de frămîn-
tare intelectuală, câteodată fanatică, pentru atingerea
unui ideal al dreptății și al perfecțiunii, al absolutului
pe care sufletul său pasionat l-a dorit cu frenezie nu
atît pentru sine, cât pentru semenii săi. Avem în față
o întruchipare desăvîrșită a altruismului și un exemplu
neobișnuit la noi, -în afară de acela al lui Maiorescu,
de scriitor care trăiește, în posteritate, nu numai prin
ceea ce a realizat el, ci, în chip simbolic, și prin tot
ce-au reușit să dureze reprezentanții unei întregi epoci
literare, dominată cu deplină autoritate de personali­
tatea sa covîrșitoare.

Viitorul critic, pe^nume Garabet, s-a născut la

23 mai I?71 la Tîrigul^^
dm~în7TR42) si Ma^ priarcoyici, n. 1 ȘÎSyTBrăîîeainu,
țineau o prăvălie pe strada
tere publicat de AL Epure, Contribuții la cunoașterea
vieții și a începuturilor literare, ale marelui critic G,
Ibrăileanu, Roman, 1936, p. 3). Lajorigine era armean^
avînd. desigur, strămoși îndepărtați în^d33pvl^Zpămînt
ariugăduinței și ăr toleranței' religioase. în f r ămî ntata
lor istorie armenii au fost înrudiți cu tracii. Hasdeu
afirma odată că „limba armeană (este] un antic
dialect tracic “ [Alfabetul dacilor, în Columna lui
Traian, 1873).
Cine știe ce lulcruri extraordinare ar mai fi pu­
tut spune despre armeni savantul fantast, dar privitor
la Ibrăileanu, la întreaga lui atitudine umană și intelec­
tuală, un fapt este în afară de orice discuție. Criticul
s-a soicoitiit întotdeauna un om al acestui pămiînt, avînd
conștiința vechimii și a apartenenței depline la sensi­
bilitatea și sufletul adine și bogat al neamului româ­
nesc. Mihail Sadoveanu își aminteia că „într-un rînd
[în redacția Vieții românești, Ibrăileanu] a spus zîm-
bind că, probabil, e cel mai veichi moldovean dintre
noi toți, căci strămoșii lui stau aici dinainte de descă­
lecarea Moldovei“ (G. Ibrăileanu, în Însemnări ieșene,
nr. 7, 1936, p. 267).
Mărturia nu-i uin acces de vanitate, ci o reali­
tate sentimentală, deoarece, ! structural, Ibrăileanu era
 nn romantic, iubitor de natură, de datini și poezie
popuilară, cuprins de melancolie la amintirea 'trecutului,
hfiorat de suferințele poporului. Psihologia lui com­
plicata, exteriorizată matur și decisiv încă din copi­
lărie și adolescență, este aceea a intelectualului moldo­
vean, agitat cînd de o sentimentalitate duioasă, cînd
de un lirism cu tonalități grave, venite parcă de din­
colo de oameni și de vremuri. Peste toate aceste stări
se zbate nehotărâtă briza unei lucidități tăcute și reci
Împinsă adesea pînă la reflecția amară și tortiurantă«
Aceste atitudini se manifestă -plenar chiar din
copilărie, cînd Ibrăileanu are pe neașteptate sentimen­
tul precocității și al singularizării. Amintirile din copi­
lărie si adolescența, scrise în 1911 și publicate postum,
hi Adevărul literar și artistic (nr. 884—890 din noiemb.
— dec. 1937 și nr. 891, din 2 ian. 1938. Citațiile care
urmează sînt după această revistă), fixează, cu mij­
loace literare de o calitate adesea excepțională, imagini
grave, hotărîtoare pentru înțelegerea caracterului, nu o
dată ciudat, al viitorului critic.
-Cele dinții amintiri sînt legate de Roman i unde
părinții se stabiliseră, în «clasa Varteniei Marcovici, încă
din 1872 înmai bune de
tențăjZiSa^SLa și neno-roiciriie familiale și-au puis adine
pecetea ipe -sufletul sensibil al copilului. Mai ales ima­
ginea marnei, „o femeie înaltă, tăcută și frumoasă
trecută prematur în lumea umbrelor, în anul 1876, îl
va urmări toată viațaj „Ea — scria Ibrăileanu în Amin-
— a fost demult, foarte demult, și sentimentele
mele pentru ea sînt pentru mama mea, pentru o femeie
frumoasă, pentru o femeie care a «suferit mult de să­
răcie, pentru o ființă care n-a avut cînd să guste viața,
pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din în­
depărtatul trecut."
 Sufletul impresionabil al copilului, „deși plin
de toate naivitățile acelei vîrste", resimțea acut „sen­
zația lucrurilor funebre", a neantului, dar și a vieții,
a miracolului ei perpetuu. întîlnirea pretimpurie cu na­
tura, prin călătorii în sate din apropierea Romanului,
unde tatăl său arenda cîte o moșioară, avu pentru
Ibrăileanu semnificația cunoașterii unui elixir. Ne-o
spune el însuși, cu însuflețire poetică, în Amintiri:
„Dar ceea ce mă impresiona necontenit, ceea ce, deci,
se lega cu toate .sentimentele mele, era natura. Am
amintiri curioase, unele stranii, ca din altă planeta.
Țin minte o călătorie a mea cu tatăl meu — într-o
dimineață, pe un druim care mergea pe culmea unui
deal, un peisagiu de vis, albastru, siniliu, cu o ceață
subțire,.cu un orizont nemărginit și străin“... ...
Nu lipsit de apetitul zburdălniciei, al hoinărelii
prin fînețe și păduri, al jocului cu zmeul, al scăldatului
în apele Moldovei și al hîrjoanei cu băieții de țărani
în praful ulițelor, deci al vieții fruste, dătătoare de
senzații răcoritoare și reconfortante, copilul, timid din
fire și simțitor la tot ce se întîmpla în jur, se adîncea
tot -mai mult în sine. Alte întâmplări veniră -să-i accen­
tueze solitudinea și să-i cufunde mai mult în noaptea
sfîșierilor lăuntrice.
După moartea mamei, unica soră, Maria, în
vîrstă de doi -ani, se prăpădi fulgerător. Teodor IbrăR
leanu se recăsători, poposi pe la diferite moșii ca admi­
nistrator, iar băiatul, elev la școala primară din Ro­
man, stătu miai întîi la o rudă săracă a tatălui iar după
aceea, o vreme, la mătușa Tasia, sora mamei, căsăto­
rită cu Isaia Tranicu, funlcționar la căile ferate. Greu­
tățile materiale înăispresic încet-încct caracterul copilu­
lui care va fi trăit și mai puternic sentimentul însingu­
rării cînd rămîne tot la gazdă și după ce tatăl căpătă
o slujbă la Roman, în 1881, aflîndu-se, în continuare,
în vechea jenă financiară.
Lucrurile nu s-au schimbat nici în momentul cînd
Ibraileanu se mută, în 1883, în casa tatălui care l-a
„iubit foarte mult". Slăbit, acesta se îmbolnăvi de pneu­
monie. întâmplarea îi provocă băiatului o dereglare
psihica, precum altă dată, sperii<ndu-se la școală fiindcă
țipase popa la el, zăcu de friguri : „emoțiile cauzate
de grava boală a lui tata-meu mi-au produs o curioasă
psihopatie : la școală nu puteam să încep lecția. De­
veneam mut. Ca să se încredințeze de adevăr, profe­
sorul mă punea să scriu lecția pe tabla. O scriam, dar
n-o puteam ceti" (Amintiri),
i îrțzestrat cu un asemenea temperament, Ibrăi-
leanu va trăi și în anii maturității momente de răvă­
șire și derută sufletească ; lupta cu efectele anihilatoare
ale emoției și obsesiile unei conștiințe analitice și refle­
xive vor alimenta multe din „ciudățeniile" caracteru­
lui său despre care s-a vorbit atîta. în mare parte
acestea ^se explică prin întîmplările înnegurate ale co­
pilăriei,/
fot!Ografsi€ această epocă, în care-i vedem
alături de bunica sa Vartenia Mancovici, ni-l arată cu
o privire puțin încețoșată și fața crispată de tristețe.
Un destin aspru îl urmărește iremediabil pe Ibrăileanu.
în septembrie 1887, la puțin timp după ce deveni elev
al Liceului din Bîrlad, îi muri și tatăl. „Acum rămă­
sesem șingur" (Amintiri).
/Atitudinile sale reflexive în fața naturii ostile
capătă tirnbrul unor neliniști obsesiv
*^ Impresionabil,
ros de melancolia vremilor duse pentru totdeauna^jco-
pilul precoce se zbate el însuși între atracția vieții și
spectrul morților apropiați/(în 1888 trecu la cele veș­
ni ce și unchiul Teodor Marco vid, „cinul cel mai bine,
înzestrat din toată familia noastră" Amintiri).
Toate aceste întîmplâri au lăsat urme adinei In
sufletul lui Ibrăileanu, obișnuindu-1 cu o viziune dra­
matică asupra existenței și dictîndu-i irevocabil unele
din trăsăturile icaraJotemlui său complex și contradicto­
riu. O observație, hotărîtoare pentru explicarea spiri­
tului -său, ne-a dat-o criticul însuși în Amintiri: „Am
trăit fără mamă, fără frați și surori — nu tare tîr-
ziu — și fără itată. Cine a trăit înconjurat de familie
nu poate înțelege un (suflet ca al meu, această stare
sufleteasca specială — după cum nici eu nu mă pot
pune în (sentimentalitatea unui om care a avut familie.
Dar aceste lucruri au dat sufletului meu un ton veșnic
de nostalgie, de melancolie — o privire îndărăt —> un
sentiment de singurătate, de degajare de lumea reală".

L§cpala. primară o începe la Bacău, în împreju­

rări încă neclare, și o continuă la Roman, rernardn-
du-se ica un elev dotat, „cel mai bun din școală^ După
terminarea cursurilor, tițece, în septembrie 1883, la gim­
naziul „Roman-Vodă" J„La început — își amintea cri­
ticul — mi-a fost greu, pentru că profesorii nu știau
de psihopatia de care sufeream în vorbă și adesea n-am
putut spune lecția, ori o spuneam bîlbîit, cu opriri, care
păreau efectul neștiinței, dar mai apoi, mai ales din
clasa a Il-a, am devenit o mică celebritate" (Amintiri).
Ca elev, după cum «se vede din matricolele șco­
lare, Ibrăileanu își pune în valoare inteligența sa na­
tivă, dobândind un prestigiu (în claisele a Il-a, a IlI-a
și a IV-a ia premiul întîi) ce-i permite să dea în curînd
lecții particulare. La limba latină mai ales impresionase
pe profesorul Nicodim care, mulți ani mai tîrziu, le
 spunea nostalgic noilor săi elevi : „Nu se mai învață
latinește ; s-a dus Ibrăileanu" (apud Ai. Epure, op.
cit; p. 5, 6).
Experiențele din această perioadă grăbesc ma­
turizarea băiatului. Lectura pasionată alimentează foa­
mea de cunoaștere ; religiozitatea din copilărie lasă loc
încet-înicet ateisimului, o p^rte de contribuție avînd și
unchiul Teodor Marcovici./Temperamentul de romantic
lîf duce Ia revdluțion arismT fără să fi avut la Roman
■(vreo „idee despre revoluționarii din lumeți (Amintiri).
f^iTeste exclus să fi auzit totuși vorbindu-.se aici de so­
cialistul Vasile G. Morțun, conducătorul direcției lite­
rare dc la reviisita Contemporanul, sau să-i fi văzut chiar
pe ulițele Romanului pe acest „tînăr fiu de boier, înalt,
subțire, palid, cu fața încadrată într-o barbă de mătaisă
neagră“ (Note și impresii, Iași, 1920, ip. 242). Unii
cred că l-a cunoscut aici și că împrumuta cărți de la
el (cf. N. Savin, Vremi de altădată și T. A. Bădărău,
Depănînd vechi amintiri, în Viața românească, nr. 4,
1936, p. 99, 4).
Cînd Ibrăileanu scria (în Amintiri) că „pe la
sfîrșitul gimnaziului mă simțeam om rînatur !" nu gre­
șea. Lipsurile materiale îl aruncaseră de timpuriu în
lupta pentru existență, iar singurătatea, datorită eveni­
mentelor tragice pe care le trăise, îi ascuți simțuțijle, îi
mări capacitatea reflexivă și-i tulbură imaginația.) Ne-
cunosofnd deidK la o vîrstă inconștientă dragostea Ana­
temă, copilul precoce simțea, îp chip aproape parade^
xa'l, o^mare nevoie de dragoste. /
La 4 ani îl -încearcă „primul amor" pentru o
școlăriță de 7 ani, iar în clasele primare s-a „amorezat
de dlouă ori". „Primul «amor» mai serios" îl trăiește,
la Roman, în ultima clasă de gimnaziu cînd -se îndră­
gostește, fără a o putea mărturisi, de Estella, o „bru­
netă" de 17 ani (Amintiri). Timiditatea îl torturează.
Gimnazistul se lasă, eminescian, în voia visării, face
supoziții și analiză («„amorurile" mele mi-au ascuțit
mai mult decît orice simțul observației»), trăiește mo­
mente de răvășire lăuntrică sau se lasă pradă, pentru
compensație, unei fericiri imaginare, în ritmul melo­
diilor cîntate de muzica militară din Roman („De
atunci a început și plăcerea mea pentru muzică" —
Amintiri). în înțelegerea acestor stări ne ajută însuși
Ibrăileanu ou o observație făcută la vîrsta maturității :
„Rar om să fi fost mai dispus la amor, decît mine !
Amor care idealizează, care face scumpă pe ființa iu­
bită, care lasă o melancolie intensă la despărțire !... Și
aceasta din cea mai îndepărtată copilărie !" (Amintiri),

Formația intelectuala a viitorului critic începu

sa se consolideze în liniile ei fundalmentale la Liceul
„Codneanu" dm Bîrlad unde depuse o cerere la 31 au­
gust 1887, ca să fie înscris în clasa a V-a. Momentul
nu fu prea fericit «pentru elev datorită greutăților ma­
teriale ce nu-i lăsau prea mari speranțe pentru viitor.
După moartea tatălui și a unchiului Teodor, Ibrăileanu
va găsi însă ocrotire și ajutor în familia Tasiei, „mă­
tușa mea [după mamă, n. 20 iulie 1854], care era
foarte frumoasă, foarte delicată, foarte poetică", și a
lui Iisaia Trancu (n. 31 martie 1847). Acesta era func­
ționar la căile ferate ; a fost pe rind șef de stație la
Putna Seacă, Galbeni, Ivești, Urechești, impiegat la
Pufești, casier lă Bacău unde „a avut o conduită foarte
bună" (of. Tablou de serviciu. Isaia Trancu, Arhiva „G.
Ibrăileanu", B. C. U., Ilași).
în casa lor, undezi petrecea vacanțele, Ibrăileanu
va fi cunoscut, desigur, oarecare intimitate familială,
dovadă scrisorile calde, afectuoase, adresate pînă tîr-
ziu „mătușei Tasia
*
. Cît privește pe Isaia Trancu, acesta
era, în fond, un intelectual. Se descurca în limbile
franceză și germană, iar un Certificat scolastic (nr. 538,
Iași, 14 noiemb. 1863, Food, citat), iscălit de V. Ale-
xandrescu, T. Maiorescu și N. Culianu, ni-l arată ab­
solvent a cinci clase gimnaziale. E sigur că în această
familie de treabă Ibrăileanu a găsit nu numai un su­
port material, ci și unul moral, poate mult mai prețios
pentru firea isa delicată și chinuită. „Fără ei, poate aș
fi părăsit școala — și azi aș fi cu totul altceva, în alt
mediu — probabil un slujbaș la gară — poate sănătos,
căci cursul vieții fiind altul, alte lucruri mi s-ar fi
*
întîmplait (Amintiri),

Lilceul „Codrean u<c din Bîrlad exercita asupra

tinerilor o atracție specială, datorită profesorilor pres­
tigioși pe care-i avea (amintim ne Ștefan Neagoe, pro­
fesor de limba română, autor al unei Gramatici a lim­
bii române, și Ion Popescu, profesor de limba latină),
dar și faptului că aici studiase poetul Alexandru Vla-
huță, idolul generației romantice din jurul anului 1890.
în primele zile Ibrăileanu se simți aici străin, (nos­
talgia după ulițdle Romanului !), iar greutatea lui ve­
che de-ia comunica imediat, fără rezerve, fu luată drept
„mîndțrie“._... . ......
Nevoia lui acută de prietenie îl apropie deodată

ile cîțiva elevi ca N. Savin, din clasa a Vl-a, cu care

tătu la aceeași gazdă, și de colegii lui, Raicu lonescu-
Rion, Dinu Moscu și un amic al acestuia. împreună
formară o asociație^ „bazată pe prietenie, pe tovărășie
de idei, pe comunitate de ide^uria..Mw^.riri)-..A^a^
era societatea literară Orientul (după numele străzii unde
locuiau), devenită în scuntă vreme deosebit de activă
prin conferințele ținute de membrii ei, precum și prin
discuțiile critice, adesea intolerante, care se declanșau.
„Imediat — își amintea Ibrăiteanu — ne-au legat ideile
— toate ideile înaintate. Raiiou lon.escu și cu mine eram
cei mai fanatici, și, dintre amîndoi, eu încă și mai mult"
{Amintiri), Viitorul critic se impuse în fața colegilor
„printr-o cultură superioară", iar în focul polemicilor
„mai totdeauna el ieșea învingător, mai cu seamă prin
puterea logicii sale" (N. Savin, loc cit,, p. 100).
Socialiști, ateiști și evoluționișiti, membrii Orien­
tului, citeau și comentau cu înflăcărare pe Ludwig
Buchner (Forța și materie mai ales, din care Ibrăîleanu
va traduce mai tîrziu, în revista Școala noua), Herbert
Spencer, Max No-rdau (Minciunile convenționale), Va-
sile Conta, Darwin, Marx, Haeckel ș.a. ; urmăreau
apoi revista Contemporanul, fiind la curent cu discu­
țiile științifice la ordinea zilei. O influență considera­
bilă asupra tineretului entuziast și vizionar avea Ghe-
rea care „a reușit să dilueze pentru folosința marelui
public esența concentrată a unui Taine, făcîndu-ni-1
astfel accesibil încă de pe oînd eram pe băncile școa-
lei" (Note și impresii, p. 158).
L Roman tic, dotat cu o sensibilitate fină, vibrantă
și chinuită, Ibrăileaniu își făcu de pe acum din Emi­
nescu un idol, regăsindu-se în universul lui poetic cu
toate avînturiile și aprehensiunile sale ce-1 întorceau
mai mult spre trecut. |O explicație plină de adevăr
ne-a dat-o însuși criticul în studiul Curentul emines­
cian (1901) : „Intelectualii sensibili din generația de la
1880 încoace au găsit în Eminescu propriul! lor fond,
propriile lor simțiri, mai just : propriile lor dureri"
(Scriitori și curente, ed. a II-a, Iași, 1930, p. 24).
i Cultul elevului pentru Eminescu era absolut.
■ Prietenul N. Savin își amintea că la o primă întru­
nire cu membrii viitoarei societari Orientul, Ibrăileanu
„ne-a recitat multe bucăți din Eminescu, pentru care
de atunci avea o adevărată devoțiune" (loc, cit.). Pe
poet îl ștfia „pe de rost", dar „cetea fără sfîrșit" (une­
ori îl ruga pe Raicu lonescu să facă lecturi), avînd
impresia că „îndeplinea un mister", că oficia ,• Eminescu
„plana triumfător în adîncimile albastre ale cerului"
(idem, ed. I, Iași, 1909, p. 304).
Nu puțin entuziasm a pus generația lui Ibrăi­
leanu în cunoașterea operei lui Vlahuța, „poetul ac­
tual" pentru orientiști, acela „care exista în came și
oase, care ne trimitea din cînd în cînd, prin reviste,
poeziile sale", fiind „mai pe înțelesul nostru" (idem).
O atenție deosebită *se acorda, în ședințele societății,
lui Caragiale și Delavrancea ; „pe Alecsandri și Bolin-
tineanu — scria N. Savin în articolul amintit — nu-i
putea suferi".
Putem afirma cu deplină certitudine că Ibrăi­
leanu se formează mai mult singur, ca autodidact, și
prin discuțiile vii și folositoare cu colegii în cadrul
Orientului, fiindcă „școala era a cincea roată la că­
ruță. O și desprețuiaim, ca o instituție burgheză"
(Amintiri).
Dezinteresul față de sine, idealismul pur erau
atitudini cu care se impunea de pe acum : „Acasă la
noi, la crîșmă, pe ulițe, în natură, discutam, ne entu­
ziasmam, visam viitorul omenirii, făceam poezie — șî
niciodată nu ne gfndeam la noi, Ia viitorul nostru, la
cariera noastră" (Amintiri). Acum Ibrăileanu trăia
momente de înaltă ebuliție intelectuală, hotărîtoare
pentru întreaga sa activitate viitoare. Avea poate drep­
tate să spună mai tîrziu că „niciodată n-am mai dus
o așa viața de idei" ca în perioada bîrlădeană, a socie­
tății Orientul, a marii prietenii cu Raicu lonescu-Rion,
în vremea cînd sărăcia se ținea sciai de ei, socotind-o,
de aceea, „ca un fel de titlu de nobleță" (Amintiri)j O
trăsătură sufletească, ce se manifestă de pe acunf în
chip vibram, este compasiunea pentru cei aflați în su­
ferință. Ea va deveni o constantă a democratismului
său, rămas proaspăt și viguros pînă la sfîrșitul vieții.

Liceanul, „băiat frumos, avînd faima că-i foarte

citit și cult, neobișnuit de ironic, dar îngrozitor de
timid" (Izabela Sadoveanu, Ultima întrevedere cu G.
Ibrăileanu, în Adevărul literar și artistic, nr. 798, din
22 martie 1936), simțea puternic nevoia unei comuni­
cări mai largi deoît în ședințele societății Orientul, Ve­
nit la Roman, în vacanța din vara anului 1889, la
mătușa sa, Tasia Trancu, s-a „amorezat mai serios de­
cît oricînd pînă acuma" (Amintiri), dar și-a văzut rea­
lizat și visul de a scoate o revista.
Debutase țn publicistică mai înainte, probabil
tot în anul 1882. „întîiul meu articol publicat a fost
o critică a unei poezii tipărită într-un ziar din Roman
de o domnișoară. Critica am publicat-o într-un ziar
din București", necunoscut deocamdată. „Așadar, de­
butul meu literar a fost... critica literară agresivă !"
(Amintiri),.
Revista Școala nouă (titlul e semnificativ) apăru
la Roman la 1 iulie 1889. Era editată „de 2 ori pe
lună", din ianuarie 1890 „o dată pe lună", de trei tineri
„hotărîți", după cum îi caracteriza un ziar din capi­
tală, socialiști prin formație și preocupări. Ibrăileanu
era pe atunci elev în ciasa a VH-a ; ceilalți entuziaști
erau Panait Mușoiu, propagandist al ideilor socialiste,
 funcționar, în vremea aceea, la primăria orașului, și
Eugen I. Vaian, „un tînăr nervos, isteric, nu lipist de
talent^ (Amintiri), născut la Bacău în 1870, poet și
'colaborator activ la mai multe reviste, între oare și
Contemporanul.
Programul publicației era destul de vag, cauza
fiind, probabil, o măsură de prudență față de autori­
tăți. în intenția redactorilor, revista trebuia să fie un
ferment intelectual^ în rîndurile tineretului, sa contribuie
la educarea7 luF în spiritul muncii oneste și al ideilor
înaintate ale vremii. Se spunea, în cuvântul înainte, că
„tinerimea, în loc să aștepte, dormitând, vremea băr­
băției pentru a frământa bătătorite cîmpuri, ar trebui
să-și puie de timpuriu la încercare vlaga. Școala noua
țintește să facă un mănunchi din rodul încercărilor, a
căror sămânță poate ar fi fost spulberată de vîntul vre­
mii. Școala noua țintește să facă un mănunchi de ti­
neri muncitori".
Revista folosea, în manifestările ei, incdduLCdw-
J^mpoxamduL Obiectivele se rezumau la popularizarea
cunoștințefor-'Științifice jaodeme, la combaterea ^misti­
cismul ui, la critica culturii burgheze, a manualelor șco-
lare^și—a^ignoranței, la rupta~pentru emanciparea fe­
meii. în planul criticii literare atitudinea redactorilor
este favorabilă realismului, discuția problemelor des-
fășurîndu-se în linia teoriilor lui Gherea,. Școala noua
se înfățișa, va spune mai tîrziu Ibrăileanu, ca o revistă
„socialistă, ateistă, materialistă, realistă — în sfîrșit
revoluționară în toate direcțiile" (Amintiri).
Dintre Vrei treTuneri „hotărîți", rpluLde-îndrur
mător îl avea Ibrăileanu, secretar de_redactie la începui
a cărui prezență în paginile revistei nu se rezulma, pre­
cum aceea a lui Mușoiu și Vaian, aproape numai la
literatură. Viitorul critic publica, fie sub inițiala I sau
pseudonimul Cezar Vraja (elevii nu aveau voie să pu­
blice), variate note șiînsemnări filozofice^ morale și
de critica ^literară, imprimînd revistei vioiciune și
acuratețe. J '
CEiar din primul număr îi apăru o serie de cu­
getări în care încerca o disociere între forța, inteli­
gența și spirit, orientîndu-și ideile după filozofia ma­
terialistului vulgar Btichner din a cărui lucrare, Forța și
materie, începu chiar traducerea unui capitol (nr. 1—3).
Tânărul publicist nota că „inteligența poate fi expli­
cată ca un rezultat al materiei" ; „forța e un rezultat
al naturii", iar „inteligența e exprimarea cea mai
*
.
înaltă a forței Ga urmare creierul, „care e materia
cea mai fină și combinația cea mai înaltă, va produce
și forța de ordinul cel mai înalt".
Concluziile sale nu se opreau aici. Comibătînd
spirituaHsmuJ, elevul cu vederi materialiste ajungea la
atitudini militante în ceea ce privește religia și morala.
Se proclama întâietatea științei asupra religiei care „tre­
buie să piară și din pricina moralei nu numai de puterea
și strălucirea științei". Altădată era și mai categoric :
„religia oprește mersul progresului" (nr. 16, 1890).
Preocupările lui Ibrăileanu se lărgesc simțitor,
cugetările sale, publicate la început sub titlul Flote,
apoi Din caiet, atingând numeroase aspecte. Vorbește
cu sensibilitate și comprehensiune despre prietenie, amor
și femeie, despre literatură^."societate și morală. Afdris-
melespciale și filozofice sînt formulate în sensul mate­
rialismului militant, cu toate că desprinderea degîn-
dinea lui TBuidEner, citat și altă dată (nr. 13, 1890), nu
era totală. în esență, liceanul cu atît de accentuate
dispoziții reflexive se dovedea un neconformist declarat
care combatea, cu argumente științifice^șTVefvă pole­
mică, relele societății burgheze a timpului său. Aceasta
 era și atitudinea celorlalți colaboratori, în primul rînd
Raicu lonescu-Rion, bătăios și intolerant în polemici
(cf. Mihai Drăgan, Revista „Școala noua, în lașul li­
terar, nr. 3, 1966, p. 65—68).
Ținuta ideologică militantă a Școlii noi o asi­
gurau mai ales notele și însemnările de critică literară.
■ Ibrăileanu se distingea și în acest sector nu numai prin
frecvența colaborărilor, dar și prin bogăția .Qgobișnuită
a cunoștințelor, puterea^LJ^gifca„.severă argumentării,
Wrvăzprf®ică și suplețea, unora dintre demonstrațiile
sale. Pe terenul dificil al ideilor, elevul bîrlădean se
mișca fără șovăire, dovedind o gîndire critică și o sigu­
ranță disociativă și asociativă ce anunța o vocație sigură.
Preferințele romanticului se îndreptau, firesc,
spre înțelegerea și definirea poeziei. înicercînd, într-o
notă (din nr. 2, 1889), o succintă comparație între poe­
zie, muzică și pictură, Ibrăileanu era de părere, poate
și pentru că acum publica și înfocate poeme erotice
țOtiliei, nr. 4, 1889 ; Aceleiași, nr. 5, 1889), că „poezia
este expresiunea cea mai înaltă a artei" și că '„ă li
adevărat poet înseamnă a simți". (Ideea din urmă va
reveni ca leit-motiv în articolele sale de mai tîrziu).
De reținut apoi că tînărul'critic afirma că între
poet și viața socială există o corelație strînsă deoarece
la „înrîurirea mediului înconjurătoriu" „oricine e supus
fatal" (nr. 16, 1890). Poziția sa, precum și a celorlalți
colaboratori ai Școlii noi, era aceea a unui realist pă­
truns de teoriile critice ale lui Gherea al cărui „parti­
zan înfocat" era atunci. „Mai toți cei ce-s socialiști
în chestiile economice și politice — scria Ibrăileanu —
sînt materialiști în cele filozofice și realiști în ale lite­
raturii și artei" (nr. 6, 1890). Pledoariile sale sînt suc­
cinte, dar convingătoare prin siguranța expresiei și mai
puțin a nuanțării. „Un scriitor de valoare — afirma
criticul — e acela oare cunoaște viața în întregime și
cu toate manifestările ei", un modei în acest sens fiind
Moliere pentru care nutrea o stimă aparte deoarece
marele clasic „a înțeles rolul și menirea artei".
Școala nouă n-a trăit mult. Cu nr. 18, din iu­
nie 1890, își înceta apariția dm cauza greutăților ma­
teriale. într-o notă se anunța lapidar că toți colabora­
torii vor trece la gazeta bucureșteană Generația nouă
unde era redactor un amic, Ion Cătină.
Efemeră ca și alte publicații socialiste din
această epocă, Școala nouă s-a impus ca o prezență ac­
tivă în comentarea problemelor ideologice ale vremii,
adăpostind, in același timp, debutul și cea dintîi afir­
mare curajoasă a lui Ibrăileanu. Afirmare, evident, în
domeniul criticii, deoarece versurile publicate aici sînt
prea fragile pentru a vesti o posibilă carieră. „Poeziile"
„scrise atunci ou multă pasiune, — nota retrospectiv
însuși autorul — erau influențate de Eminescu și, ce­
tite acuma [1911], îmi par ridicole. Profund sentimen­
tal, n-am Știut niciodată să-mi exprim sentimentele"
(Amintiri).

Este ceea ce i se întîmplă și ; în vara febrilă a

anului 1889, la vîrsta de 18 ani, cînd trăiește și primul
său amor „adevărat, sau aproape adevărat — «aproa­
pe»,] fiindcă în mare parte era un produs romantic al
imaginației mele înflorite" (Amintiri). Cea de care se
îndrăgostește la modul absolut, înzestrînd-o, în imagi­
nație, cu toate calitățile ce și le putea închipui elevul
timid, era o fată enigmatică, pe nume Otilia, „subțire,
înaltă, cu coada pe spate, cu părul galben și cu ochii
negri" (Amintiri). Ibrăileanu va descrie mai tîrziu cu
emoție acest moment liric din biografia lui, esențial,
fără îndoiala, pentru înțelegerea măi adîmcă a psiholo­
giei sale de romantic eminescian, chinuit de problema
existenței- și a comuniunii totale cu cei din jur.
Acest „amor de imaginație", amor „dureros de
dulce
* prin frenezia lui cerebrală, accentuează drama
intima a lui Ibrăileanu. । Ea constă, în neputința de a
Comunica în clipele de âgitație pasională. Puterea de a
idealiza („Aveam o putere de idealizare fără margini"
— Amintiri) înseamnă o capacitate temporară de a-și
imagina un extaz erotic, și nu șansa de a trece la
acțiune. Cu cît pasiunea e mai adîncă și mai tulbure,
cu atît e mai amihilantă pentru spirit. în schimb, min­
tea se concentrează pînă la paroxism ; în loc de a se
mai lăsa cale liberă erupțiilor pasionale (scrisoarea tri­
misă Otiliei, printr-un prieten, e un accident sentimen­
tal retractat, în fond, de groaza pe cane o resimte după
aceea), asistăm la reflexiile unei lucidități de gheață :
„Mă iubește ? Nu mă iubește ?", „și aici începea analiza
și răs-jnaliza pisihologică" (Amintiri).
7 Ibrăileanu trăiește acum prima mare dramă a
îndoielii, a amînarii confesiunii decisive, dramă deve­
nită cu timpul torturantă, căci nevoia de dragoste era
pentru el, mai înrii de toate, nevoie chinuitoare de
mărturisire^ iar aceasta rămînea „scopul vieții" sale.
Acest „amor" formează în esență nucleul ir^a^ului
psihologic Adela, fragmente din jurnalul lui Emil Co-
drescu (iulie-august 189...), creație ce reprezintă inte-ț
grai spiritul lui Ibrăileanu, însetat de absolutul iubirii,
„Mai rirziu, altădată, poate am blestemat/amorul, dar
am iubit pînă la durere pe femeia iubită" (Amintiri),
cunoscînd stări de beatitudine, dar retrăgîndu-ise în ace­
lași timp din flacăra pasiunii în răceala abstractă a cu­
getării ; aceasta din teamă de a nu putea transcende
realitatea și a atinge, prin eros, marginile eternității.
 Aici aflăm esența ascunsă a acestui spirit hiper­
sensibil, torturat de obsesia unei existențe imaginare
(visul, trecutul), concepută ca o eliberare din contin­
gentul aspru și inexorabil^Qțilia. rămânea un simbol al
maccesibdului, un fel de ^floare: albastra
* („Fata, pe
care ai iubit-o la optsprezece ani și n-ai mai văzut-o
de atunci, o iubești toată viața
* — Privind viața) și,
paradoxal, un simbol al damnării, resimțite de tînarui
de 18 ani în chip așa de tranșant încît avu intuiția
adânca a unui destin tragici
O mărturie prețioasa pentru fizionomia sa spiri
tuală se găsește într-o scrisoare din 10 iulie 189G,
adresata lui Panait Mușoiu, redactor acum la ziarul
Munca: „în mine este un fond melancolic atît de pu­
ternic, încît îmi otrăvește liniștea. Orice oră, orice în-
tîmplare din trecut, de altfel chiar mizerabile, au atîta
farmec pentru mine, încît amintirea lor mă face ne­
norocit. Plec dintr-un loc, unde mă omoară urâtul și
dezgustul, și îndată îmi pare rău după el, îndată îmi
vin în cap atîtea tablouri, atîtea fapte din locul părăsii
Dar mă silesc ca prin dreaptă judecată și răceala
cugetării să alung orice sentimentalism din mine. Cx
n-aș da să fiu rece și nepăsător ca un bolovan ! Eu
cunosc de unde îmi vin toate : prin moștenire. Trupul
de la tatăl meu. Intelectul și o parte din temperament
de la un frate al mamei, iar melancolia, plăcerea de
a filozofa asupra oricărui lucru de la bunica mea des­
pre mamă
* (apud N. Liu, Începuturile literare ale lui
G. Ibrăileanu ți mișcarea socialistă, în V. r., nr. 6,
1961, p. 87).
Ibrăileanu va încerca la această vîrstă, și apoi
toată viața, să calmeze această zbatere intimă, să-și
împrăștie nostalgia după trecut, să despice lespedea
grea a melancoliei și să alunge teama de moarte prin
acțiune intelectuală. Pentru el creația de valori spiri­
tuale este aproape unica posibilitate de-a exista și de-a
a /ea iluzia că atinge absolutul.

Dezamăgirii erotice din vara anului 1889 i-au

urmat, în septembrie, cînd romanticul veni la Bîrlad,
alte amărăciuni. Era acum aproape singur. Societatea
Orientul se destrămase încă din luna miai deoarece ma­
joritatea membrilor, mai mari cu o clasă, absol­
viră liceul
Cu gjndul la bacalaureat, viitorul critic se
adinei în studii și, în același timp, ca o eliberare din
melancolie, scria febril pentru Școala nouă. In decem­
brie 1889 publică și la ziarul socialist România viitoare
din Brăila, în redacția căruia lucra și Panait Mușoiiu,
Despre această colaborare juvenilă, cercetările
de pînă acum amintesc în treacăt sau dau informații
foarte vagi. Recent s-a încercat o elucidare a acestei
probleme (of. N. Gr. Stețcu, G. Ibraileanu la România
viitoare, în Ateneu, nr. 3, 1966), dar tot în chip
indirect (prin informații apărute în foaia Vocea Romanu­
lui, 1889), sau prin deducții și presupuneri deoarece nu
ni s-a păstrat colecția României viitoare. Totuși, noi
am descoperit, în Arhiva „G. Ibrăileanu", un exemplar
din acest ziar și anume, nr. 17, din 18 decembrie 1889,
în care liceanul din Bîrlad a publicat două articole,
după ce în numărul de la începutul lunii îi apăruse cea
dintîi colaborare, Dragostea ca mijloc de perfecționare
a speciei omenești.
Primul articol, Propagandă vinovată, semnat Ce­
zar, este semnificativ pentru felul de a gîndi al ele­
vului neconformist. Școala, credea el, este menită să
„propage adevărul", să formeze oameni „deprinși a
judeca asupra lucrurilor", dar prin felul în care se
predă religia, filozofia și economia politică acestea sînt
„mijloace de propagandă" ce urmăresc să „impună niște
idei ce-i vin la îndemînă clasei de sus". „Nu, — scria
Ibrăileanu cu indignare — astfeliu nu mai merge. Atîta
sfruntate de adevăr răzvrătește chiar spiritele cele mai
liniștite. A te folosi de inteligența neformată a tine­
rilor, de necunoștința în ale chestiilor sociale pentru
a-ți făuri apărători, a nu-i lăsa să judece singuri, a le
impune pe furiș ceea ce vrei, e o crimă ; căci dacă
crimă e a omorî trupul, desigur ca o crimă — mai
mare — este de a omorî spiritul !" Celălalt articol,
Socialiști?, semnat Vraja, denotă aceeași maturitate
de gîndire și curaj în exprimarea ideilor.
Ibrăileanu combatea pe falșii socialiști, „so­
ci ah știi cuconoși", pe acei ce fac un lucru nu „din
convingere, ci din vanitate". Este ceea ce va
critica, puțin timp mai tîrziu, în 1891—1892 —•
dar dintr-un alt punct de vedere, Duiliu Zamfirescu
— în romanul Lume nouă și lume veche. Liceanul,
partizan al lui Gherea, proceda, în spirit maiorescian
totuși, la o critica a „formelor fără fond", a superfi­
cialității, a „tendinței de a maimuțări", afirmînd că
„pricina [acestor sitari de lucruri] nu-i alta decît civi­
lizația asta ispoită, duiumul ăsta ide forme lipsite de
*
.
orice fond Nu altceva spusese și prietenul său Raicu
lonescu-Rion („avem numai forme fără fond — un
fel de sulimeneală" — Din civilizația noastră, în
Școala nouă, nr. 5, 1889).
Ibrăileanu propunea ca remediu „muncă" încor­
dată și „sacrificiu", obiectivitate în aprecierea faptelor
proprii, fiindcă „nu-i lucru mai ridicol decît să pre­
tinzi că ai ceea ce n-ai ; și încă să dai a înțelege că
vroiești numaidecît ca pretențiile tale să fie recunos­
cute". Cu asemenea opinii și putere de judecată, elevul
de la Bîrlad se anunța ca un publicist politic vivace
și persuasiv.

Practic, în anul 1889—1890 Ibrăileanu parcă

nici nu mai era elev, deși „învăța tot bine" (Amintiri).
Stătu mai mult acasă și-și prepară bacalaureatul. în
iunie 1890 termină cursurile liceale, iar vara o petrecu
la familia Tranicu, la Ivești. în septembrie 1890 își
susținu, la Universitatea din Iași, bacalaureatul, con­
firmat de Rectorat la 29 septembrie, iar diploma o
obținu la 28 noiembrie 1890 (cf. Dosarul studentului
G. Ibrăileanu, Fond, citat). La 7 octombrie 1890 cerea
decanului să fie înscris „printre studenții regulați ai
Facultății de litere" din Iași (idem).
Venind în vechea cetate de scaun a Moldovei,
Ibrăileanu se reîntîlnea cu colegii apropiați de la Bîr­
lad, în primul rînd cu prietenul Raicu lonescu-Rion ;
avea apoi posibilitatea să cunoască „la sursă" activi­
tatea cercurilor socialiste ieșene, să urmărească mai în­
deaproape activitatea revistei Contemporanul, care apăru
pînă în 1891, și, lucrul cel mai important, să se miște
într-o atmosferă intelectuală serioasă și să-și găsească
mai ușor cărțile trebuitoare studiului.
Pentru romanticul ros de melancolie, „mal du
siecle", contactul cu lașul lui Eminescu și Creangă în­
semna și apropierea reconfortantă de umbrele și duhul
trecutului; pentru restul vieții sale rămînea un punct
de sprijin moral acest Iași de altădată, „blajin și poe­
tic", urbe binecuvîntaită „unde s-a recitat atîtea nopți
întregi Eminescu, unde am visat un viitor strălucit,
sub stele blînde" ; „Ce frumos, ce romantic era pe
atunci, iubite amice i se va adresa cu duioșie peste
ani lui D. D. Patrășcanu (cf. K r,, nr, 1, 1910, p. 147).
Sînt motive să credem că și sufletește Ibrăileanu
se va fi simțit, în această epocă, mai înseninat, tem-
perîlndu-și stările anxioase prin entuziasm intelectual,
la facultate, între amici sau în publicistică. - Studiile
universitare îl acaparară, devenind unul dintre cei mai
buni studenți ai Universității fundate de Al. I. Cu^a.
Despre primul an de studii la Facultatea de li­
tere și filozofie, nu cunoaștem aproape nimic sigur. E
de bănuit că tînărul însetat de cunoaștere a migrat pe
la diferite cursuri de la Universitate, desigur, ou pre­
cădere la Științele naturale. La începutul celui de al
doilea an, la 14 octombrie 1891, se adresa decanului
de la Litere cu rugămintea să-i înscrie la „secțiunea
*
Istorico-filozofică (cf. Dosarul studentului G, Ibrăi­
leanu, Fond, citat). în aceeași zi solicita să fie înscris
și „printre candidații ce au a concura la bursele vacante
de la Școala normală superioară, secția Iistorico-filozo-
.
*
fică Vechile greutăți materiale îl urmăreau, ca o
ulmbră, și aici.
Dosarul studentului Ibrăileanu, cu documentele
care s-au păstrat, merită dezvăluit măcar în aspectele
lui esențiale, cu atît mai mult cu cît cuprinde și o parte
din tezele de la examene ale viitorului critic. Un prim
examen de Literatură română modernă, cu o teză, co­
rectă, despre Asachi, fu notat, cu două bile albe și
una roșie, de Andrei Vizanti, Ar. Densusianu, P. Rîș-
canu (16 iunie 1892). Ascultat la Istoria românilor
(1654—1859) primea trei bile albe. Procesul verbal
este iscălit de A. D. Xenopol, C. Leonardescu și P. Rîș-
canu (12 iunie 1892). Tot cu trei bile albe fu răsplătit
la Istoria modernă, la 21 iunie 1892, procesul verbal
fiind semnat de A. D. Xenopol, C. Leonardescu și A.
Vizanti. Teza trata despre Cauzele Reformei lui Luther
și era apreciată de Xenopol ca „foarte bună". Tot cu
trei bile albe luă și examenul de Psihologie cu L Gă-
vănescul.
In sesiunea din iunie 1893 absentează, probabil
din motive de boală. Toamna se prezintă în condiții
foarte bune, mai ales la Estetica, notat cu trei bile
albe de C. Leonardescu (la 24 oct. 1893).
Din examenele susținute în ultimul an reținem
o prezentare foarte bună (la 29 ianuarie 1894) cu o
teză despre A doua domnie a lui Petru Rareș, la Is­
toria românilor cu A. D. Xenopol, unul dintre profe­
sorii săi cei mai iubiți. „Omul acesta a fost o lumină",
va scrie în martie 1920 la moartea bătrînului savant
(of. Note și impresii, p. 254). Dulpă un examen de in­
terpretări de texte din autori latini termina, în iunie
1894, și cursurile Școlii normale.
La 16 aprilie 1895 Ibrăileanu ceruse să fie ad­
mis la examenul de licență, propunînd ca subiect pen­
tru scris Monadologia lui Leibniz, iar pentru oral Fi­
lozofia Renașterii, Procesul verbal nr. 273 din 22 apri­
lie 1895, semnat de A. D. Xenopol, C. Leonardesicu,
Ar. Densusianu, A. Vizanti, I. Caragiani, îl declară
admis, la ambele probe, cu trei bile albe și două roșii,
proclaimîndu-1, în același timp licențiat în „științele
istorico-filozofiice" (Fond, citat).

Perioada studenției la Iași a fost esențială pen­

tru formația intelectuală a lui Ibrăileanu. Viitorul cri­
tic își lărgi acum preocupările științifice spre care se
orientase, ca elev, la liceul din Bîrlad. Preponderență
aveau, firește, studiile sociale (acum adîncește Capita­
lul și alte studii ale lui Marx și Engels, unele apărute
 și în românește), istorice, biologice (Darwin este pus
la loc de cinste), filozofice, apoi estetica și critica
literara (Taine cu Istoria literaturii engleze, Guyau).
Preferințele literare mergeau, în general, spre literatura
realistă, mai ales franceză și rusă, despre care se va
pronunța curînd. Dintre scriitorii noștri favoriți ră-
mîn, în continuare, Eminescu, Caragiale, Vlahuță, iar
dintre critici Gherea, receptat adesea prea subiectiv,
fără disiciernămînt critic.
Ro‘mantic neconforimist, încrezător în posibili­
tatea unor transformări în cadrul societății românești
a timpului, Ibrăileanu participă la activitatea clubu­
rilor socialiste din Iași (va fi și membru al Partidului
social-demoicrat), .se entuziasmează de ideile umanitare
și generoase ale vremii și visează cu frenezie un viitor
fericit. Socialismul lui din această perioadă (1889—
1895), luat sistematic în discuție în studiile ce i-au
fost consacrate în ultimele două decenii (AL Piru vor­
bea de O fază marxistă a lui G. Ibrăileanu, în Limba
și literatura, III, 1957), era, ca și la alți intelectuali
formați acum, mai mult o stare de suflet romantică,
un „socialism romantic", ar fi zis Jean Bart, decît o
atitudine revoluționară structurală *. O va spune mai
tîrziu, în 1919, însuși criticul vorbind, în revista însem­
nări literare, tocmai despre Jean Bart: „Socialismul
de acum douăzeci-treizeci de ani și mai ales din Mol­
dova, a fost foarte puțin o grupare politică, a fost mai
ales o oonf rație morală, un curent cultural. Socialis­
mul însemna familiarizarea cu toate doctrinele nouă,

* Un studiu cuprinzător și interesant asupra acestei perioade

se datorează lui I. D. Lăudat, Contribuții la cunoașterea activității
lui G. Ibrăileanu in etapa sa socialistă, Ed. Universității din Iași,
Iași, 1965.
îndrăznețe, izvorîte din concepția pozitivistă a seco­
lului" (Note și impresii, p, 190).
Expresia semnificativă a acestei orientări ideo­
logice consecvent democrate este publicistica politică a
tînărului critic, apărută în ziarele Munca (1890—1894)
și Lumea noua (1895), precum și studiul Darwinismul
social (în Critica sociala, nr. 6—7, 8, 1892), inițial o
conferință ținută în mai 1892 la cercul socialist de
studii din Iași. în esență aceste pagini scrise cu vervă
polemică probează că Ibrăileanu asimilase în adîn-
cime ideile socialiste ale epocii. Observa, între altele,
că aplicarea „darwinismului brut la societate este vul­
gară". Cunosoînd foarte bine teoriile lui Marx și En-
gels, Ibrăileanu afirma că „toată istoria omenirii e nu­
mai istoria luptei de clasă", iar „dasa burgheză va fi
învinsă de proletariat" (rev. cit., nr. 6—7, p. 260,
269, 271).
Unul dintre primele sale articole mai importante
trata Despre rolul socialismului (în Munca, nr. 52, din
17 febr. 1891). Viziunea criticului asupra societății e
dialectică : „Societatea fiind un organism, în mod fa­
tal ea se schimbă, mergînd într-o direcție în care a
început să meargă de la obîrșia ei. Societatea va îna­
inta mereu, pînă la înfăptuirea societății socialiste".
Bine informat asupra realităților sociale, poli­
tice și economice din țară, Ibrăileanu încerca, în mai
multe articole, toate iscălite cu pseudonimul Cezar
Vraja, să explice cauzele adînci ce măcinau orînduirea
burgheză. Una dintre ele este antagonismul ireductibil
dintre clase și însuși statul burghez care „nu-i în rea­
litate reprezentantul întregii națiuni, ci al clasei stăpî-
nitoare" (Ce este statul ?, idem, nr. 28, din 30 august
1892). Concluziile formulate de tînărul publicist sînt în
spiritul Manifestului Partidului Comunist: „Singura
 cale pe care trebuie să meargă proletariatul pentru a-și
asigura interesele este realizarea dictaturii proletariatu­
lui, lucru prevăzut de cel mai mare uriaș al cugetării,
de cea mai adîncă genialitate, de Karl Marx* (Dicta­
tura proletariatului ori revoluția anarhista a „poporu­
lui" ?, idem, nr. 33, din 27 sept. 1892). în discuțiile
din epocă, adesea fluctuate, privitoare la tactica de
luptă a socialiștilor, criticul venea cu opinii categorice
și de perspectivă : „noi credem- ca pentru îmbunătăți­
rea soartei muncitorilor nu putem cere sprijinul bur­
gheziei" (Tactica noastra, în Lumea noua, nr. 74, din 22
ian. 1895 — subl. aut.).
Ca să aveim o imagine cît de cît cuprinzătoare
a publicisticii politice a lui Ibrăileanu, amintim și cri­
tica sa acidă la adresa Conservatorilor și liberalilor,
precum și atitudinile lui dîrze în favoarea țărănimii ex­
ploatate (elf. de ex. Răscoalele țărănești, Munca nr. 52,
din 20 febr. 1894) și, implicit, preocuparea de-a o
ridica, cu ajutorul păturii culte, la un nivel de viață
corespunzător valorilor materiale și spirituale produse
de ea. Acesta era idealul multor intelectuali socialiști
ai vrdmii, organizați în societatea culturală Datoria,
întemeiată la Iași în 1893.
Un rol deosebit în cristalizarea noii orientări fa­
vorabile poporului de la țară avu Constantin Stere.
Descins la Iași, din închisorile siberiene, în 1892, el
deveni, la 28 de ani, student la drept și, prin tempe­
ramentul lui patetic, prin aureola de martir și profet,
prin cultura sociologilcă și filozofică întinsă, prin in­
teligența lui scăpărătoare împresionă pe mulți tineri,
între care și pe Ibrăileanu, dobîndindu^și o prestanță
deosebită. Influența exercitată de Stere asupra viitoru­
lui critic nu e mică, dar — se impune precizarea •— nu
atît în direcția poporanismului doctrinar (teoretizat de
pe acum, 1893, în ziarul liberal ieșean Evenimentul,
apoi în Adevărul, cu suita de articole Din notițele
unui observator ipocondric, și Evenimentul literar), cît
în aspectul sentimental al acestei mișcări cultural-na-
ționale: dragoste pentru țărănimea oprimată, litera­
tură realistă inspirată din viața ei, culturalizarea la
sate, sentimentul de datorie al intelectualilor față de
popor.

O etapă hotărîtoare în activitatea culturală a

socialiștilor ieșeni o reprezintă, după încetarea apariției
Contemporanului, revista Evenimentul literar, editată,
cu începere de la 20 decembrie 1893, de un grup de
tineri în fruntea cărora se afla Ibrăileanu. Guvîntul
program Calea noastră, redactat de un colectiv, din
care, desigur, febrilul Cezar Vraja nu va fi lipsit, sus­
ținea răspicat necesitatea unei arte care „să caute a
exprima viața în toate manifestările ei".
Fără a profesa ostentativ delimitări față de alte
publicații socialiste ale vremii, redactorii noii reviste
afișau unele păreri cu intenția de a se despărți de „șco­
lile critice contemporane", în sensul că ei nu vor fi
de acord cu exagerările acelor critici care, în „entuzias­
mul pentru o cauză scumlpă lor, au degenerat (...) în­
tr-un fanatism cu totul dăunător artei adevărate, fă-
dlndu-i isă judece lucrurile dintr-un punct de vedere
unilateral". Este vorba, pe de o parte, de cerința adre­
sată de aceștia unor scriitori, talentați firește, dar de­
parte de a fii totuși genii, de a scrie cu orice preț o
literatură peste puterile lor, iar pe de alta de respinge­
rea altor creatori, mulți dotați cu virtuți deo-sebite, pe
motiv că nu împărtășesc, dintr-un motiv sau altul,
opiniile estetice ale școlii din „care fac parte acei
 *.critici „Cauza acestei mari greșeli — se afirmă mai
departe în articolul program — este că tocmai ei [cri­
ticii respectivi] care consideră arta ca un reflex al stării
economice, ei care sînt convinși în luptele lor politice
de concepțiile materialismului economic, uită a aplica
principiile scoase din această filozofie, cînd e vorba
de artă
*.
Se desface de aici o surprinzătoare reacție anti-
dogmatilcă, și nu este exclus ca unul dintre cei vizați
să fie tocmai idolul tinerilor de la Evenimentul lite­
rar. criticul C. Dobrogeanu-Gherea, care privea adesea
mecanicist relația dintre literatură și economic, ajun-
gînd la judecăți rigide, lipsite de perspectivă.
Pentru Ibrăileanu (ca și pentru prietenul său
Raicu lonescu-Rion) colaborarea la Evenimentul lite­
rar coincide cu afirmarea lui deplină în critica literară
a timpului. Evident, cum singur spunea chiar în pagi­
nile revistei, el făcea acum miai mult critică sociala
decît estetică. Vorbește comprehensiv despre psihologia
de clasa, despre caracterul militant al literaturii, despre
fond și formă sau, alături de C. Șărlcăleanu (C. Stere),
Raicu lonescu-Rion, C. Miile, Sofia Nădejde, Ion Nă­
dejde, angajează polemici aprinse și documentate despre
„arta cu tendință
* și „arta pentru artă
*. Sînt de amin­
tit, în acest sens, și ciritiicile acide aduse lui Vlahuță
și revistei Vieața care atacaseră cu violență pe socialiști
și principiile lor privitoare la artă și literatură.

/Din toamna anului 1895 Ibrăileanu dispare

brusc Mhr'publicistică, după ce în aprilie îl îndurerase
cumplit moartea celui mai bun prieten de tinerețe :
Raicu lonescu-Riom S-au dat, nu demult, explicații
amănunțite. îndirăgastindu-se de Elena Carp, sora prie­
tenului Mihai Carp, colaborator, sub pseudonimul M.
Dafin, la Evenimentul literar, viitorul critic, se zice, va
prefera în locul luptei „mirajul tihnei mic-burgheze",
mai exact spus, el „se depărta de militantismul politic
și se complăcea în existența egoistă a intelectualului
mic-burghez, sentimentali și filozofic (sic !), trist și sin­
guratic".
Se putea găsi un remediu ? Desigur, afirmă „Șavin
Brattf (Ibraileanii, omul, Ejd. tineretului, 1959, p. 122):
„Dragostea și perspectiva căsătoriei ar fi putut fi sti­
mulate pentru activitatea socialistă, dacă tînărul s-ar
fi pregătit să întemeieze un cămin în care soții să fie
în același timp tovarăși de idei, de idealuri și de ac­
țiune comună, puisă în slujba clasei muncitoare". A face
din Ibrăileanu un „logodnic mic-burghez" ni se pare,
în cel mai bun caz, o neînțelegere a psihologiei sale !
Contrar temperamentului său, meditativ, lipsit
de voință, tînărul critic scrisese combativ cîțiva ani în
presa socialistă -articole politice și literare de netă orien­
tare materialistă. Partidul social-democrat, al cărui
membru era încă de la înființare (1893), cunoaște chiar
de la început în sinul lui atitudini divergente ce vor
fi contribuit, destul de mult, la derularea tinerilor
adepți. La aceasta se adaugă faptul că nici una din
ideile prtalctice pentru care militase Ibrăileanu cîțiva
ani în presa socialistă nu aveau pentru moment șanse
de concretizare.
Mai tîrziu, în cele trei Scrisori deschise către
Gherea (Viitorul, nr. 753, din 19 dec. 1909 ; nr. 771
și 773, din 11 și 13 ian. 1910), își va explica desprin­
derea de mișcarea .socialistă și trecerea, în 1899, la
liberali, după o inactivitate politică de 4 ani. Motivele
erau inconsecvențele ideologice .ale membrilor marcanți
ai partidului, dezertarea lor treptată, credința criticu-
 lui că noi nu aveam la sfîrșitul secolului trecut un pro­
letariat. „Eu— declara Ibrăileanu — am asistat la
moartea (socialismului rămînînd ispcialist". ALPiriu are
dreptate cînd afirimă că epitetul de „trădător" al cau­
zei socialiste aplicat lui Ibrăileanu este nepotrivit (G.
1 brăileanu,J^ p. 72).
^~’T6ate aceste realități l-au dezamăgit, i-au ac­
centuat rapid viitorului critic tristețea structurală, abu­
lia și l-au împins și mai mult spre izolare. Este soarta
intelectualului inconformist într-un mediu înăbușitor.
Idealismul, credința în bine și adevăr, prezente în ar­
ticolele din Școala noua, Munca y Evenimentul literar,
Lumea noua, lăsau încet-încet loc liber scepticismului,
devenit ou timpul o coordonată a vieții sale. în prac­
tica publicistică acesta va ceda adesea în favoarea unei
speranțe realiste.
în 1906, mărturisea Ibrăileanu, crezul socialist
din tinerețe nud mai putea avea, „așa ca altădată".
Aceasta nu-i împiedică să afirme că „metodul nostru
istoric, în linii generale, e același ca al lui Gherea —
deși, poate, dînd mai multă importanță unei solidari­
tăți — cea națională — decît d. Gherea, mai ales oînd
e vorba de popoarele mici, veșnic în primejdie de a
fi înghițite de altele". în fine, criticul credea că „so­
cietatea socialistă" „este un ideal înalt și realizabil"
(C. D. Gherea, Din ideile fundamentale ale socialismu­
lui științific, în V. r., nr. 7, 1906, p. 137, 138).
I / Bolnav de melancolie, Ibrăileanu caută o salvare
decisiva" în eros. Prin femeie romanticul (eminescian)
hăzuia să se înțeleagă mai bine pe sine (ideea socra­
tică !), să cunoască liniștea creației și să-și imagineze
atingerea absolutului pe toate planurile existenței.
' Elena Carp, o frumusețe rece, derutantă, cum
ne-o arată o poză din tinerețe, îl subjugă și-i dădu ilu­

zii c .)
zi a intimității și a tandreței pe care el nu le cunoscuse
în familia sajpetrecută prea de timpuriu în cele veșnice.
Dar incapacitatea de a-și mărturisi dragostea îl umplea
de melancolii ucigătoare. „Groaza de sentimentalism,
spiritul de analiză, jena de a-mi deschide saltarele cele
mai din fund ale sufletului — m-au paralizat. Nuimai o
dată în viață, stăpînit de o nestrămutată pasiune, am
putut s-o exprim în sicris — atunci cînd toată ființa
mea se tî<ra în genunchi, sărutând urma pașilor unei fe­
mei adorate. E mult de atunci !" (Amintiri),
Se spune că atunci (probabil în toamna lui 1895)
cînd i-a înmânat Elenei Carp scrisoarea cu declarațiile
de dragoste și propunerea de căsătorie i-a mărturisit
că-i un articol despre Sully Prudhoimme și a dispărut
cîteva zile ! Din acest an se socotiră logodiți I nea
preotului Gh. Carp, născută în 1873, se înscrrese în
toamna lui 1894 la Facultatea de științe de pe lingă
Universitatea din Iași și absolvi, în 1897, Secția știin­
țelor fizico-naturale (cf. Certificatul de absolvire,
nr. 73, 10 nov. 1897, Arhiva „G. Ibrăileanu^JiSTu știm
din ce motive însă ea amină ^căsătoria cui ibrăileanu
care avu loc abia la 5 iulie 1901

l Pînă în septembrie 1900, cînd fu numit profesor

la Liceul internat „Q Negruzzi" din Iași, viața lui
Ibrăileanu s-a aflat mereu sub semnul provizoratului.
„Eu — îi scria lui Topîrceanu în anul 1911 — am trăit
un lung șir de ani cu licența-n buzunar, fără să am ce
mânca. Și amintirea acelei vremi de onoare (împreună
cu amintirea unor vremi de romantism... amoros) sînt
singurele puncte într-adevăr strălucitoare din viața
mea" (apud Const. Ciopraga, G. Ibrăileanu către G.
Topîrceanu, în V. r>, nr. 11, 1954, p. 164). E drept că
în septembrie 1896 fusese numit profesor suplinitor la
Bacău și este posibil ca un timp să fi făcut, săptămâ­
nal, ițaveta.
I La Iași (lolcuia în casa soților Tranicu) dădea
lecții Articulare și se rotea tilmid și dezarmat în jurul
Elenei Carp, iar vara, împreună cu familia viitoarei
soții și cu amicii C. Stere, lancu și Constantin Botez,
N. Lupu, D. A. Teodorii,D/ TX ..„Bătrașcanu, Spiridon
Popescu^și alții, făcea excursii în munții Moldovei
* cu-
fiindînidu-se în sihăstria de legendă a mănăstirilor. >
E greșit să se creadă că în această perioada (de
5—6 ani, Ibrăileanu ar fi încetat munca intelectuală,
dedîndu-se „tihnei mic-burghezei Să reținem că în
1895 aduna în volum Scrierile literare ale prietenului
Rion, iar în 1896 îi apărea la editura fraților Samitca
din Graiova traducerea romanului Bel-Ami de Maupas-
sant, însoțit de o interesantă prefață. încurajat de suc­
cesul ce-1 avusese cu articolele de critică literară publi­
cate în Evenimentul literar și Lumea nouă, Ibrăileanu
înainta editorilor Șaraga, la 3 iulie 1897, o ofertă pen­
tru un volum de Note fi impresii, rămas, din păcate,
în stadiu de proiect deoarece colecția în care urma să
apară și-a încetat apiariția chiar în acel an (cf. S. Po-
doleanu, Un proiect de volum al lui G, Ibrăileanu9 în
Adev. Ut. și art., nr. 806, din 17 mai 1936).
Eiste posibil ca retragerea sa telmporară din pu­
blicistică să mai aibă și alte explicații. La Evenimentul
literar se agitase, poate datorită tocmai lui Ibrăileanu,
ideea cunoașterii temeinice a tradiției literare autohtone
pentru a înțelege mai bine problemele prezentului. în­
tr-un articol nesemnat, Literatura uitată (rev. cit., nr 4,
din 10 ian. 1894) se spunea că oficiul criticii lite­
rare are „nevoie de o adîncă cercetare a celor scrise
1a noi In perioada numită «de la ’48»c< „pentru a pu­
tea studia actuala literatură în evoluțiunea ei firească
* .
Acceptarea punctului .de_ vedere istoric în cer­
cetarea literaturii, neluat în seamă de Gherea, este de
o însemnătate excepțională pentru viitoarea carieră a
lui Ibrăileanu în sensul că interesul său pentru actuali­
tatea literară, adesea efemeră, nu va deveni absorbant,
cum se părea după activitatea publicistică de început.
Deși stăipînit de conștiința zădărniciei, .totuși tînăruf se
va adinei acum în studiul trecutului literar, completîn-
du-și formația cu o dimensiune hotărîtoare pentru ac­
tivitatea de mai tîrziu.
Un bun prilej i-1 oferi și munca la Dicționarul
limbii române, încredințat de Academie lui AL Philip-
pide, după ce, în 1898, Hasdeu fusese silit să abando­
neze uriașa sa lucrare. Fișele pentru dicționar, chiar
carnețele întregi, existente în arhiva „G. Ibrăileanu",
dovedesc, din partea criticului, o nobilă pasiune pentru
cercetare și un mare scrupul științific. Cei șapte-opt
ani cît a lucrat alături de taiciturnul și severul Philip-
pide, Ibrăileanu a trecut riguros printr-o mare parte
din literatura noastră, începînd cu perioada veche în
care se mișca destul de sigur, cum o probează o scri­
soare către Maiorescu din 7 decembrie 1902. încă îna­
inte de 1900 începu să se documenteze amănunțit pen­
tru Spiritul critic în cultura românească, scotocind prin
ziare și reviste vechi, âdunînd materiali, făcîndu-și note
și însemnări, aceasta mai ales după ce în 1900 se sta­
bili ca profesor la Liceul internat (din 1902 va preda
limba română și la Liceul militar din Iași). Un an mai
tîrziu revine și în publicistică, semnînd două articole
(Cu prilejul foiletoanelor d-lui Caragiale și Curentul
eminescian) în Noua revistă română a lui C. Rădu-
lescu-Motru. Urmează iarăși o tăcere semnificativă pînă
în 1905. Ranunțînd la succesul imediat, lip-sit de „ am­
biție", cum spunea într-o Scrisoare către Brătescu-Voi-
nești, criticul citea și acumula în tăcere cu mare stă­
ruință.

■
Ca profesor, Ibrăileanu dobîndi curînd un pres­
tigiu deosebit, mai ales că la începutul anului 1902 își
trecu. foarte bine la București examenele de capaci­
tate. Cu acest prilej se bucură din partea lui Maio-
rescu, membru în comisie, de aprecieri dintre cele mai
elogioase (apud Al. Piru, op, cit., p. 78 ș. u.).
Profesorul, cu barbă asiriană, li se păru elevi­
lor, la început, o apariție curioasă. Dar chiar din pri­
mele ore, intelectualul cu figură exotică, trezit din vi­
sare sau din cine știe ce imagini din cărți, se apropie
cu un tact inimitabil de învățăceii săi, captîndu-i cu
modul lui neobișnuit de-a vorbi, mai întîi cu sfială și
nehotărîre, ca un om terorizat de insomnii și greu aco-
modabil cu lumina zilei, pentru a se înflăcăra apoi și
a deveni patetic.
I. I. Mironescu, viitorul medic și scriitor, fost
elev al lui Ibrăileanu din momentul venirii criticului la
Liceul internat, își amintea de aceste ore ca de niște
momente extraordinare. Profesorul „vorbea liber, ca-n-
tr<in cerc de prieteni, — iar noi îl ascultam, îl ur­
măream, îl sorbeam cu ochii, cu inima, cu mintea, cu
toată ființa noastră fizică și sufletească, răpiți pînă la
absență de farmecul acestui > om care ne-a captivat din
primul ceas, pentru totdeauna, pentru toată viața" (Din
vremea cînd Ibrăileanu era profesor la lași, în V. r.,
nr. 4—5, 1936, p. 70).
„Nespusa lui delicateță sufletească", interesul
pentru studiul adînc și originalitate în gîndire, pentru
 temele sorise, felul său particular de a-i stimula pe elevi
printr-o atitudine de rară umanitate au mișcat puter­
nic sufletele tinere. Ibrăileanu, spunea tot I. I. Miro­
nescu, „ne fermecase, ne copleșise, ne-inebunise. Nici­
odată nu vom uita acele ceasuri de stil și compoziție,
de recenzări, de disicuții critice, de analize literare, de
convorbiri atît de prietenești și instructive cu monu­
mentalul noistru profesor Ibrăileanu, care ne lumina
mintea și sufletul cu fosforescenta lui înțelepciune!"
(idem, p. 72).
/ Profesorul avea darul unic de-a insufla elevilor
pasiunea- pentru lectură și de a-i obișnui îți același
timp să reflecteze atent asupra operelor citite. JCei care
au trecut prin Liceul internat — I. I. Mironescu, De-
mostene Botez, Al. și Ionel Țeodoreanu, Mihai Ralea,
Eugen Grăciun și mulți alții — sînt, cum s-a spus, „în
bună parte opera lui" (cf. Eugen Crăciun, Din carnetul
unui elev, în V, r., nr. 4—5, 1936, p. 42).
/ .Odată cu apariția Vieții românești. în martie
1906, Ibrăileanu va fi absorbir^7mi^ica^redacțională,
lăsînd activitatea didactică pe planul al doilea (un
timp a avut și suplinitori), dar fără s-o neglijeze,! O
dovadă a reputației de care se bucura este și faptul că
^misterul Instrucțiunii și Cultelor, condus de Spiru
Hafef, îl însărcinează să țină la Universitatea din Iași
(între 1 și 31 iulie 1908) un „curs gratuit", pentru în­
vățătorii bucovineni, de Literatură română modernă de
la 1850, cu preferință poepij (cf. Decizia nr. 34.614,
din 4 iunie 1908, în Arhiva „G. Ibrăileanu" ; vezi și
Monitorul Oficial, nr. 47, din 1 iunie 1908). Lui I. jML
Rașcu, auditor din întâmplare (crede că acest curs s-a
ținut~în~ 1909 !), lecțiile i s-au părut monotone și plate,
ceea ce nu corespunde realității, ca și alte din „amin-
 tirile" sale (de la distanța !) despre Ibrăileanu (cf.
Amintiri și medalioane literare, E.P.L., 1967, p. 109—
no)?.........
Ceva mai tîrziu, printr-un decret regal dinl 15
septembrie 1908 profesorul de la Liceul internat primi
medalia „Răsplata muncii pentru învățământ clasa
ă^II-uXf.^JMinisterul îl înștiință, la 12 noiembrie 1908,
de onoarea ce i se acordă și-i trimise Brevetul nr. 170
(Fond, citat). f
O carieră universitară era iminentă/ Prestigiul
căpătat la catedra liceului, în paginile Vieții românești
sau printre scriitorii și intelectualii vremii, din Iași și
din .întreaga țară, îl făcu -pe Ibrăileanu deodată popu­
lar. j Solitarul din strada Română, nr. 4, „supraviețui­
tor nocturn al marilor ieșeni de altădată" (Ionel Teo­
dore anu), se acoperi de aureola mitului.
Cînd/în toamna anului 1908 fu propus, ca su­
plinitor, la cursul de Istoria literaturii române moderne
de la Facultatea de litere și filozofie din lașijse iviră
proteste violente din partea lui longa, iar un grup de
foști elevi ai lui Ibrăileanu își arătară simpatia față
de noul universitara După ce suplini acest curs trei ani,
criticul, neavînd doctoratul, fu înlocuit, pe motiv că
numirea fusese ilegală, cu E.z Lovinescu, doctor de la
P^ris^prijinit -de conservatorii' Veniți Ia putere (cf. Al.
Piru, op. cit., p. 102 și urm.)
Privitor la -aceste împrejurări e de menționat
că portretul făcut de Lovinescu (of. Memorii, 1900—
1916, I, Ed. „Cugetarea“7T.a.) intelectualului Ibrăi­
leanu este mult prea malițios pentru a mai șoca astăzi.
(Ibrăileanu suplinea acest curs deși ar fi fost, scrie
Lovinescu, „fără nici un fel de pregătire de literatură
mai veche și, probabil, necunoscător aii literelor chiri­
lice, consumator diletant de literatură franceză sau
tradusă în limba franceza
* — op. cit., p. 258). Viitorul
conducător al Sburătorului, care se aflase în relații
bune și de colaborare cu Ibrăileanu (cf. Grigore Botez
și JM< Bordei.anu, E. Lovinescu către G. Ibrăileanu, în
lașul literar, nr. 9, 1963, p. 78—83), afirma că înlă­
turarea acestuia se datorește exclusiv mașinațiunilor lui
I. Gâvănescul.
Iată și o mărturie contrară, datorată lui lancu
*,
Botez („provincialul cu umbrelă luat în derîdere de
Lovinescu în Memorii) : „I-am întrebat [pe Lovinescu]
cum se împacă declarația ce mi-a făcut-o, fără să i-o
cer, că nu vine la Iași nici într-un caz, cu petiția înain­
tată ? S-a încurcat... că e o petiție veche... apoi că
Gâvănescul s-a ținut de capul lui, că are scrisoare de
la Gâvănescul și că mi-o poate arăta că «pe onoarea
lui»...
* (Scrisoare către Ibrăileanu, 6 nov. 1911, ine­
dită, Epnd. citat).
/ Lovinescu predă în anul universitar 1911—1912
un curs oțespre Asachi din care va ieși ulterior o mono­
grafie, iar ibrăileanu, în tot acest interval, adună ma­
terial și-și elaboră febril teza de doctorat, - Opera lite­
rară a d-lui Vlahuță.^ formată din Ăl. Philip-
pide, A. D. Xenopol, Ilie Bărbulescu, P. Rîșcanu și
Charles Drouhet îl „admite cu toate bilele albe * și-1
declară doctor în filologia modernă ou mențiunea
„magna cum laudf * (of. Pvoces-verbal, copie, 3, iunie
1912, Fond citat).^/
întrucât lai iunie 1912 catedra fusese declarată
vacantă, o comisie formată din Philippide, Xenopol,
Rîșcanu și Bărbulescu îl recomandă pe Ibrăileanu să
ocupe, fără concurs, postul de profesor de Istoria lite­
raturii române moderne și Estetică literară (cf. Proces
verbal, nr. 11, copie, 5 iunie 1912, Fond, citat). Greu­
tatea era că articolul 80 din Legea învățământului
prevedea un stagiu de 3 ani după doctorat, dar se apelă
la articolul 81 care avea în vedere, pentru o hotărîre
echitabilă, „personalitatea științifică a candidatului",
recomandată cu căldură și generozitate unică de isto­
ricul A. D. Xenopol : „Dl. G. Ibrăileanu nu are ne­
voie de diploma de doctor pentru a deveni profesor,
deoarece aceasta diplomă dă poate strălucire științei
d-'Sale, dar nu o documentează și nici nu o întemeiază ;
d-sa este calificat pentru profesoratul la Universitate
prin toată cariera d-sale de pînă acum ; d-sa este un
om pe deplin matur, pe deplin petrecut în toată viața
lui în studiile de literatură, de limba română — și
care și-a făcut probele prin suplinirea sa, cea atît de
strălucită, a catedrei de Istoria literaturii române și
Estetica literara.,, — precum și prin numeroasele sale
articole publicate în deosebite reviste și mai ales în
marea revistă Viața românească, precum și prin cele
trei volume ieșite pînă acum din pana d-isale [Scriitori
și curente, 1909^Spiritul critic în cultura româneasca,
1909 și Opera literara a d-lui Vlahuțâ, 1912], mai ales
prin eminenta sa lucrare Spiritul critic..., scriere pe care
nu ne sfiim a o pune în rîndul celor mai eminente
producții ale gîndului românesc..." (apud Al. Piru, op.
cit., p. 119 ; o relatare amănunțită a problemei la
p. 116—120).
Curios e că Lovinescu a contestat printr-un
memoriu adresat Ministerului nu numai numirea lui
Ibrăileanu, ci și doctoratul acestuia, considerîndu-1
ilegal, ceea ce este total nedrept și vine în 'contradicție
cu mărturia sa de mai tîrziu și anume, că, în realitate,
niciodată nu-i trecuse prin minte isă candideze pe acest
post de profesor {Memorii, I, p. 259).
După izbîndă, obosit de muncă și de emoții,
Ibrăileanu se retrase la Mănăstirea Neamț de unde~i
scria lui Brătescu-Voinești la 31 iulie : „E prima oară
cînd îmi reușește ceva în viață. Dacă aș fi sănătos, aș
putea zice că sînt fericit" (cf.^L Crețu, G. Ibrăileanu.
Restituiri literare, Ed. Academiei R. S. România, 1968,
P- 291J.
/în toamna lui 1912 Ibrăileanu va primi numi­
rea pe^postul de profesor titular la catedra de Istoria
literaturii române unde va desfășura, pînă în preajma
morții, o activitate didactică strălucită

Care- este graficul vieții interioare a criticului

în această perioadă de iluzorie -stabilitate materială,
de muncă încordată la catedră și în redacția Vieții
românești ? Ceea ce putem afirma cu siguranță, pe baza
documentelor și știrilor existente, este că viața... dublă{
a lui Ibrăileanu își urmează accelerat cursul ei irevo­
cabil./ Pe de o parte omul vibrant, dornic mereu de
prieteriie și intimitate, capabil de mare afecțiune și
vervă, dar într-un cerc foarte restrâns, pe de alta inte^
lectualuT luiciid, pesimist și mizantrop, ros de neliniști
existențiale, de insomnii, de neurastenie, de nostalgia
trecutului și a timpului care fuige-J ‘
( Lipsit de spirit practic, j necunoscînd altădată
binefacerile vieții de faniiWeȚ grija pentru ai săi (în
1902 se născu unicul său copil, Maricica) ia forma unei
responsabilități obsedante. Paradoxal, liniștea atît de
mult dorită irămîne, de fapt, o himeră. în schimb, e
apăsat de manifestări ce-1 pun adesea într-o alertă
torturanta. Ideea, de pildă, că fetița s-ar putea îmbol­
năvi (cum se și mai întîmpla), sau că soția ar avea o
afecțiune la plămâni (aceasta era prin 1903) îl chinuia
pînă la paroxism. Cînd la începutul anului 1904 Elena
Carp o însoți în străinătate pe cumnata sa, Zulnia
Carp, grav bolnavă, criticul intră în panică. Ce se
întîmpla ?
De la Viena, la recomandarea medicilor (ei nu-i
găsiră nimic deosebit) Elena merse cu soția lui Mihai
Carp în Italia, la Gardone-R-iviera pentru tratament.
Lungile scrisori ce i le adresă de aici (se află acum în
Arhiva „G. Ibrăileanu") nu-i liniștiră pe Ibrăileanu.
Gîndul că soția e departe și-i pîndită poate de primej­
dii îl exasperează. Cînd se simte, într-adevăr, cam rău
(cf. Scrisoarea din 4 apr. 1904, inedită, Fond, citat)
și-1 anunță, criticul trăiește momente de adevărată te­
roare sufletească.
Deși călătoriile lungi îl obosesc și-l sperie, va
pleca și el în Italia. îi comunică soției, la 14 aprilie,
că va sosi în jurul datei de 1 mai, după ce, în preala­
bil, cumnatul său Mihai Carp, ajuns la Riviera, îl va
pune în curent amănunțit cu toate problemele ridicate
de călătorie: „în sfîrșit, șă-mi scrie o nuvelă re­
alistă, cu descripții, detalii, dialoguri../ (Ser,, inedită,
Fond citat).
împreună cu isoția va face o romantică excursie
pînă la Veneția, apoi în Austria și Germania, dar va
fi la fel de agitaț, gîndiindu-se, de data aceasta, la
copilul lăsat acasă./Cu o asemenea psihologie terorizată
de neliniști obsedante, lovit mereu de greutățile coti­
diene, de efectele unei grave neurastenii sau de aripa
primejdiilor imaginare (era și puțin (ipohondru !) cri­
ticul se va simți totdeauna dezarmat în fața vieții (ca
și Renan, era duios, timid și nedibaoi în relațiile ome-
nești^JPentru el, liricul romantic și pesimistul schopen-
hauerian, existența începu acum să i se pară, mai mult
ca oipcînd, tulbure și grea ca un cer de plumb.
£ Dar în sufletul său sensibil, de o nemărginită
delicatețe, se zbatea continuu dorința de a înfrunta
 cu putere natura infinită și ostilă, de-a făptui lucruri
durabile ; ciudat, în același timp Ibrăileanu se simțea
sfîșiat lăuntric, anihilat de ideea zădărniciei oricărei
acțiuni, de unde căderea isa în prelungă visare și ata­
raxic. Cu imaginația-i prea aprinsă și dispoziția tiranică
pentru analiză se chinuia singur./îngrozit de singură­
tate fugea de el și de casă ; pentru a-și regăsi liniștea
devora cărțile, scria necontenit, pe orice, sau, mergjînd
lă redacție, după firești ezitări plonja spectaculos în
discuțiile amicilor, dar recădea deodată într-o adîncă
reculegere, se simțea istovit, se plîngea de nevralgii
cumplite, emitea reflecții întunecate la amintirea tre­
cutului mort, spera, cu o bucurie copilărească, să atingă
alte orizonturi. Existența îi era o continuă zguduire
și spaimă de ceea cie i s-ar putea întîmpla.
j Un motiv esențial al deprimării deriva și din
viziunea'îsa romantică asupra erosuiui. Ibrăileanu-omul
e fixat cu sufletul într-o zonă a idealității pure. Chiar
iubirea reală, susținută de o mare dispoziție pasională,
e absorbită dramatic în imaginați a-i neliniștită. „Amo­
rul e febră asufletului", ' zicea el într-un aforism
(Privind viața), și poetul din el ar fi voit o femeie
care, vibrînd de iubire, să-i paralizeze imaginația. Dar
un puternic își tulbure dan erotic (era un senzual !),
nevoit să-i proiecteze mereu în transcendență pentru
a avea iluzia fericirii totale, îl făcea, de fapt, să sufere
și să exulte în același timp lînga ființa iubită, frumu­
sețe glacială, s-o înalțe în vis ca pe o fantasmă, ;să se
teamă de ea șî, trezinidu-se din contemplație, să
recadă în grea melancolie, deoarece femeia i se părea
inaccesibilă./
Dorind absolutul în iubire pentru a se-nțelege
pe sine, romanticul Ibrăileanu ajunge — ne imaginăm —
un insatisfăcut erotic, mereu agitat din cauză că femeia
iubită, neavînd temperament sau speriindu-.se de pasiu­
nea lui arzătoare, se lasă pradă paraliziei simțurilor
sau contrariată într-un castel de gheațăZîn
viziunea romanticului cu suflet cutreierat de ciudățenii;
femeia rămînea, dintr-o eroare a mediului, a condițiilor
de supusă, a tradiției sau poate a propriului suflet,
reținută sau îndepărtată de flăcările crosului. Ea este
eroina tristă a unui roman în care oamenii, urmăriți
de o soartă implacabilă, suferă în tăcere de neputința
comunicării...
Cu toate că vedea mereu în iubire un antidot
împotriva morții, Ibrăileanu se înalță deasupra clipei
și, îndurerat, devine un cazuist al eroticii. Aforismele
sale, ca și romanul Adela, înseamnă pe de o parte un
act de dezvinovățire a temperamentului sau ardent, iar
pe de alta imaginea ființei abstracte care se retrage în
solitudine ca să poată scruta cu răceală neliniștitul
suflet omenesc, să contemple iubirea, fără de prihana^
Nemilosul analist și cugetător Cezar Vraja își lua ca
argument absolut luciditatea: „Gîndirea e totul —
conștiința ! Ea ne dă și fericirea, dar ea ne dă și nefe­
ricirea. Și nefericirea e mai mare. Dacă n-ai gîndi, n-ai
ști mai întîi de toate că ai 'să mori, n-ai sti că soarta
rea te pîndește în -tot momentul, n-ai suferi de sufe­
rința altora, de izolarea sufleteasca, de durerea infi­
nitului !..." (Din notele unui prieten care nu mai este,
text inedit, circa 1905, Arhiva „G. Ibrăileanu").

O dovadă a tragismului vieții lui Ibrăileanu și,

în același tiimp, o mărturie superbă a sforțărilor sale
extraordinare pentru a-și depăși condiția, biruind na­
tura potrivnică și exultînd cu toată ființa, pînă la
uitare de sine, în fața artei și a omeniei, o formează
ț. scrisorile, în număr de circa 50^.adresate lui Bratescu-
Voinești intre anii 1906 și 1914 (cîteva au fost publi­
cate de Augustin Z. N. Pop, în Tînărul scriitor, nr.- 11,
1956, apoi cinci de Tugen Simion, in Gazeta literara,
nr. 1 Ordin 10 martie 1966, și alte opt în K r., nr, 5,
1966. Toate acestea, împreună cu altele, au fost reunite
âcum, în urmă, de L. Creju^n op. cit.). Am putea
spune, apreciindu-le global, că ele formează un ade­
vărat jurnal .jj^ito de o excepțională însemnătate psi-
holo^cCdoctimentară și literară.
Ibrăileanu vedea în Bratescu-Voineșiti (s-au cu­
noscut personal abia prin 1908, după ce "își trimiseră,
reciproc, fotografii) un om rar („d-ta ești un om —
și mie mi-e așa de sete de oameni ! Și sînt așa de recu
noscător celor clare isînt oameni !" —- elf. I. Crețu,
op. cit., p. 287) și un scriitor de mare finețe pe care,
structural, și l-a simțit deodată foarte apropiat/ de
sufletul său bîntuit de nostalgia trecutului. însuși pro­
zatorul se pronunța de la Tîrgpviiște, la 23 ianuarie
1912, despre „consonanța sufletelor noastre" (cf. Vio-.,
rica Botez, loan Al. Brătescu-Voinești către Glbrăi-
leanu, în lașul literar, nr. 3, 1966, p. 64).
în fața acestuia, timidul și „nesociabilul" Ibrăi­
leanu, omul cu o „predispoziție naturală spre mizan­
tropie", își deschise sufletul cu un fel de patimă a
confesiunii totale. Cei ce-1 mai consideră și azi cu
obstinate pe acest romantic solitar drept un om liniștit,
armonios, clasic într-un cuvînt, confundă cu seninătate
o existență zguduită de mari seisme interioare cu mo­
dul în care ar dori ei să apară în ochii cititorilor sau
ascultătorilor. Adevărul e altul, și amănunte, socotite
poate de unii extravagante sau bizare, vin să-i
amplifice.
 j Criticul, structural apropiat uneori și de Baco-
via, continuu „într-o teribilă luptă sufletească".
Boala îl măcina și-i amplifica pînă ia paroxism senti­
mentul morții: „Sufăr teribil de insomnie și ceea ce e
mai stupid, neurastenia mea se manifestează mai ales
printr-o îngreuiate penibilă a respirației, cînd sînt prea
obosit. Numai cine a simțit acest lucru, mă poate în­
țelege, poate înțelege sentimentul de teroare ce-1 are
un om căruia îi încetează această funcțiune. E o frică
vagă, dar teribilă, și o așteptare a morții iminente. Sînt
un om care rezist la orice, afară de această stare" (Ser.
din 7 aug, 1906 — cf. I. Crețu, op. cit,, p. 266).
Cîteva luni mai tîrziu, în decembrie, sr^tbnfesa
și mai alarmat lui Brătescu-Voinești : „eu, veșnic în­
tr-o stare păcătoasă : insomnii, stomach mizerabil, cap
zdruncinat, — îmi duc cu greu viața de azi pe mîinC,
cu doctori, cu doctorii, buimac, fără putere de muncă,
în imposibilitate zile întregi, șinntotdeauna sara, de a
cugeta, de a ceti ori de a scrie" (idem, p. 272). Dispe­
rarea ne amintește de starea lui Eminescu în vremea
muncii apăsătoare la ziarul Timpul, Altă dată (august
1908), pentru a-și defini și mai expresiv viața sufle­
tească apăsătoare, împrumuta masca tragică a lui Ion
din Năpasta lui Caragiale : „«Eu sînt bolnav», vorba
lui Ion din Năpasta, Nu sînt, ca el, nebun, dar sînt
epuizat nervozicește. Fără asta, e ! «Ce om aș fi fost»,
cum zice Dragomir din aceiași Năpastă".
La mijloc nu este acum nici ipohondrie, nici
exagerarea unor amănunte insignifiante. E vorba de o
situație reală, accelerată die munca încordată desfășu­
rată de critic pe tărîm didactic și mai ales în redacția
Vieții romnești. Simțind că prinit!r-o activitate intensă
ar putea evada din zbuciumul său interior, zidindu-se
într-o existență nouă, Ibrăileanu își zdruncină serios
 sănătatea, șubredă și așa din alte motive care nu inte­
resează decît ca elemente subsidiare în complexul ma­
ladiv ce-i imprima initelectualului io stare de iritabili-
tate continuă.
Lucrurile au și o explicație mai generală, deri­
vată din psihologia complicată a romanticului in adap­
tat într-un mediu cenușiu, ostil avînturilor idealiste și
ideii de valoare asigurată exclusiv de potentele perso­
nalității creatoare. Ne-o spune lămurit însuși criticul
într-o scrisoare către Brătescu-Voinești (iulie 1906) :
„Inadaptabilitatea, în împrejurările vieții noastre, dacă
e dureroasă pentru om, îi dă, în ischiimb, o aureola de
distincție. 'Cel mai mare român, Eminescu, a fost și
cei imai inadaptabil. Clasificația din punct de vedere
a talentului coincide, îmi pare, cu clasificația din punct
de vedere ai inadaptabilității. Psihologia unui om dis­
tins e în absolută discordanță cu împrejurările de viață
din țara noastră : „Vintutea-i o nerozie, geniul o
*.
nefericire
„Toate acestea le spun pentru D-ta, nu pentru
*
mine (cf. I. Crețu, op. cit., p. 264), cînd, de fapt,
Ibrăileanu ;se referă îndurerat la propria-i soartă, simi­
lară în mare măsură cu aceea a lui Eminescu.

Probabil că, în realitate, starea sufletească a

criticului era în acești ani (1906—'1907) mult mai difi­
cilă. Prin septembrie 1907 se gîndea în mod serios sa
meargă la București ca să-i consulte pe savantul neuro­
log Gh. Marinescu. îngrozit desigur de ceea ce ar putea
afla despre boala lui, Ibrăileanu amîna mereu să ia o
Eotărîre. Va poposi totuși în Sanatoriul Sf. Elisabeta
din Șoseaua Kiseleff la începutul lui februarie 1909.
 La 11 februarie îi scria de aici soției : „Surme­
naj teribil, neurastenie" și-i comunica decizia doctorului
Marinesqu de a-i interna pentru tratament (Carte poș­
tala, inedita, Arhiva „G. Ibrăileanu"). Cîteva zile mai
tîrziu, după consultații, expedia la Iași, cu înfrigurare,
o epistolă în care neliniștea dramatică atingea paroxis­
mul : „Surmenaj, neurastenie gravă (...) Sînt foarte
trist, înțelegi. Dar mai presus de toate fata ! Mi-e frica
teribil de scăriațină. Te conjur, fii atenta. N-o duce
nicăieri' (Ser., inedită, Fond, citat, <subl. G. I.).
Scrisorile și cărțile poștale trimise acasă, aproape
zilnic, conțin în ele o imensa luciditate și durere. Teama
de moarte îl paraliza : „Sînt singur, singur, .singur !
Sara mă apucă o tristețe și un sentiment că-s pierdut"
(Ser., inedită, feibr. 1909, Fond, citat). Amicii C. Stere,
D. D. Pătrășcanu, Octav Botez, Izabela Sadoveanu și
mai ales lancu Botez, un fel de curier între el și fa­
milie, îl vizitau foarte des.
„Atîta de departe de lume și de viață", chinuit
) de boală și de obsesii, Ibrăileanu se simte sufletește
pustiit de melancolia lui ancestrală devenită acum tira­
nică, dar încearcă, în același timp, și o împrospătare,
prin luciditate, a spiritului obosit. Spre sfîrșitul lunii
februarie se confesa ceva mai calm : „Sînt abătut și
melancolic, dar mă țin !" (Ser., inedită, Fond, citat).
Gîndul de-a nu putea lucra pie moment îl chinuia, dar
nu-i inhiba întir-atît îneît să abandoneze orice nădejde
în creațiile sale viitoare. Șe arată chiar serios preocu­
pat de realizarea volumului II dintr-o viitoare opera
care nu era alta decît Scriitori și curente (Carte poș­
tală, 22 febr. 1909, inedită, Fond, citat).
La 12 martie LSQSL își anunța soția că se simte
destul de bine și o așteaptă să vină la București. Spre
sfîfșitul aceleiași luni îi apare, în Editura „Vieții româ-
nești", cea de a doua cânte, Scriitori^ după
ce în noiembrie 1908 ieșise de sub teascurile tipografiei
ieșene Spiritul critic in cultura românească (cf. V. r.,
nr. 3, 1909, p. 424 și nr. 11, 1908, p. 300).
/Cu spaima morții în suflet, criticul cu fire de
poet ^s&^bate^n^cpntenîL în aflarea unui liman al spe­
ranței șialjcertitudinii. Klai exact spus, refuzat de le­
gile unei vieți așezate *$r suportabile, intelectualul timid
și inconformist, terorizat de contingentul cenușiu și
dedat cu lăcomie introspecției, își construia un alt uni­
vers spiritual, acela al creației și al libertății absolute
a eului, vegheat de gheața lucidității topită adesea în
reflecții amare asupra existenței. Nu alt sens au rîn-
durile adresate lui Brătescu-Voinești în august 1908 :
„Mi-ai scris că durerile fizice sînt inutile. Eu, care am
adesea teribile nevralgii, care mă fac să nu dorm nopți
de-a rîndul, găsesc că tot au un folos : te deprind să
rabzi și te fac să privești viața altfel și, nu știu cum,
să te detașezi de ea și să o pricepi dintr-un nou punct
de vedere. Așa înidît, dacă nu-ți pot isenvi ca material
de artă, să-ți servească la schimbarea punctului de
vedere din tfare privești viața și — poate — la adîn-
cirea vieții" (of. I. Crețu, op. cit., p. 280).
Urmărit, din copilărie, de un destin tragic,
Ibrăileanu is-a putut adesea sustrage din marea deznă­
dejdii prin forța lui intelectuală excepțională, dublată,
în astfel de momente, de o voință surprinzătoare care
avea ceva din măreția stoicism ului înțelepciunii popu­
lare : „Așadar — scria el în 1907 sau 1908 lui Bră­
tescu-Voinești — trebuie să primim toate condițiile ce
ni le impune temperamentul și împrejurările — și să
dăm ceea ce putem da în aceste condiții" (idem, p. 274
— subl. G. I.). Pentru Ibrăileanu observația are va­
loarea unei adevărate profesiuni de credință.
 încolțit continuu de mizer iile vieții, terorizat
de maladie și presimțirea morții iminente pe oare totuși
o refuză („Sînt oameni pentru care viața e insuporta­
bilă, iar acceptarea morții imposibilă" — Privind viața),
criticul se salvează spiritualicește prin acțiune intelec­
tuală și creație de valori.
Ibrăileanu își punea, de fapt, în chip dramatic
problema existenței dincolo de efemeritatea vieții :
„acestei naturi nepăsătoare de soarta noastră, acestei
veșnicii care ne umilește și ne chinuiește, ce-i putem
opune noi ? Putem noi ridica o altă eternitate în fața
ei, eternitatea noastră (O. Carp, articol inedit, Fond,
citat). Desigur că da, va răspunde Ibrăileanu care,
scriind, se metamorfoza subit, devenind un combativ.
Cu dorul veșniciei în suflet -și nădejdea atingerii
absolutului, criticul iese 'din structura lui temperamen­
tală complicată și puțin bizară, rămîne mai departe,
ca om, același taciturn și demon neînțeles, dar din
admcurile sufletului său, alături de aprehensiuni și
spaime existențiale, se înalță, ca flăcările de comori,
și lumina magică a înțelepciunei cu care intelectualul
cuprinde întregul orizont al literaturii noastre din pri­
mele patru decenii ale secolului XX. Viața operei
așează peste viața omului însemnele perenității.

Lunga absență a lui Ibrăileanu din publicistică

după anul 1895 n-a însemnat, în ciuda „lipsei sale de
voință", mărturisită lui Brătescu-Voinești, și o resem­
nare totală. în afară de cele două articole publicate în
Noua revistă română (1901), criticul a scris și alte
cîteva bucăți critice anunțate în proiectul de volum din
1897 : Nuvela romană, A. Steuermann, Poezia iubirii.
C. Dobrogeanu-Gherea. Rămase inedite, s-au păstrat
numai paginile despre acesta din urma într-o formă
relativ definitivă (cf. Arhiva „G. Ibrăileanu").
Planul lui Ibrăileanu era, probabil chiar din
această epocă, de a edita o revistă combativă, în genul
Evenimentului literar, dar cu o personalitate mult mai
pregnantă, pe măsura cerințelor culturale de la începu­
tul acestui secol. Pe la sfîrșitul anului 1904 el începu
sa facă tatonări printre posibilii colaboratori în vede­
rea pregătirii înființării unei mari reviste. Jean Bart
îi comunica, la 28 februarie 1905, că Gherea „n-a re­
nunțat la ideea de a scoate revistă, dar lipsa de voință
și de cîțiva muncitori în jurul lui îl face să amîie mereu"
(of. Mihai Drăgan, le^JLart_ către G. Ibrăileanu, în
Tomis, nr. 8, 1967). însuși Gherea, deși „deprimat și
istovit moralicește", îi răspundea la 21 martie 1905
că mai crede încă în posibilitatea editării unei reviste.
între timp, H. Sanielevici, ce gravita în același
cerc de interese, făcu să apară la 15 noiembrie 1905, la
Galați, revista Curentul nou („Sperăm să creiem un
nou Eveniment literarcc — îi ispunea lui Ibrăileanu la
2 oct. 1905 — Ser., inedită, Arhiva „G. Ibrăileanu")
cu un. program antisămănătorist cu care criticul de la
Iași ise solidariza imediat, păstrînd totuși serioase re­
zerve privitoare la opiniile destructive despre Sado­
veanu (cf. nr. 2, p. 129).
Sanielevici iîl atacase pe prozator, cu o vehe­
mență ridicolă, chiar în primul număr al publicației,
nu numai în cuvîntul program, ci și lîn articolul deve­
nit celebru Morala d-lui Sadoveanu unde scria cu mînie
gratuită că temele preferate ale acestuia sînt „beția,
adulterul, prostituția și violența pînă la criminalitate"
(nr. 19 p. 40). Ibrăileanu răspunde documentat și com­
prehensiv prin articolul Doi critici și mai mulți scrii­
tori (Curentul nou, nr. 2, 1905). După ce în nr. 3,
 ianuarie 1906, publică un articol de doctrină, Popora­
nismul, își încetă colaborarea la revista intempestivului
Sanielevici.
Nevoia cercului intelectual ieșean de-a avea pro­
pria lui revistă devenea imperioasă. Ibrăileanu îl în­
știința pe Gherea, la 14 februarie 1906, de hoțărîrea
irevocabilă de-a scoate grabnic publicația după ce
acesta tot andina gestul decisiv, din cauza „lipsei unui...
Jac Negruiț?4 (cf. Al. Piru, Ibrăileanu către Gherea, în
/. r., nr. 11, 1956, p. 181).
în realitate, pregătirile începuseră pe la sfârși­
tul anului 1905 cînd Ibrăileanu îi ceru categoric prie­
tenului C. Stere, profesor universitar la Facultatea de
drept și om politic cu mare suprafață, să scoată de
îndată o revistă. „Nu mai merge așa“ — i se adresa
Ibrăileanu într-o seară. X. Y. Z., în Poaie de varză, în
Rătăciri literare, în Zi-i pe nume... otrăvesc tineretul,
falsifică gustul literar, buimăcesc opinia publică. N-ai
dreptul... Ai datoria... Ar fi o crimă../
* (C. Stere, Cum
arm devenit director al Vieții romanești, în V. r.,
nr. 1—2, 1933, p. 12). (Să reținem că inițial Ibrăileanu
dori să aducă la Iași Curentul nou, dar Sanielevici
refuză categoric — of. Ser. din 23 ian. 1906, inedită,
Fond, citat.)
Absorbit de această idee, criticul, lipsit total
de spirit practic în viața lui obișnuită, începu metodic
o muncă pasionantă de închegare a unui cerc de cola­
boratori, în primul rînd ieșeni, în vederea realizării
primului număr al marii reviste al cărei titlu, Viața
românească, zxfi fost sugerat de Al.Vlahuță. La în­
ceputul anului 1906 Stere era plecat din Iași, ceea ce
întărește și mai YnuTt părerea recunoscută de toată
lumea că autorul Spiritului critic a fost sufletul revistei
chiar din momentul constituirii ei.
 Cuvîntul program, atribuit, îndeobște, lui C.
Stere fusese, de fapt, conceput și redactat integral de
Ibrăileanu, cum se poate deduce dintr-o scrisoare pe
carie viitorul director al Vieții românești i-o adresă la
27 ianuarie 1906, de la Chișinău : „Desigur, vei putea
scrie un bun program, n-ai nevoie să-i trimiți aici, va
ti bine și neiscălit“ (Ser., inedită, Arhiva „G. Ibrăi-
leanu”).
/Revista apăru la 1 martie 1906x avînd cajdirec-
torjp^^^partea^^SȘ^^^Z^^g^, iar .pentru cea
științifica pe~'iPauI Bujor care se retrag ^îfT”T907, pe
.copertă apărind numele sJEa^^QÎ'"dr» T. ~ Cah tacuzino.
S^retar'de redacție era Ibrăileanu. ET va gîndi revista
și-i va jda Tld^ărupnumăr o structură proprie pina în
cel? mai mici ainănunt^^țdespfe 'cuvintul program vom
yidflbr^^
Primul număr al Vieții românești reunea in chip
aitaonios o varietate de semnături, începînd cu scrii­
torii cei mai vârstnici și pînă la cei mai (tineri, unii
dintre ei necunoscuți pînă atunci: N. Gane, A. Vlahuță,
P. Bujor, A. Philippide, M. Sadoveanu, G. Ibrăileanu,
C. Stere (și cu vechiul pseudonim C. Șărcăleanu), C.
Botez, I. Botez, Octav Botez (O. B.), Mihai Carp
(M. C.) ș.a. Prin valoare, revista rivaliza deodată cu
Convorbirile literare din epoca ieșeană, fiind preocu­
pata de la hun început (rubricile noi, neexistente pînă
atunci în revuistica noastră, o dovedesc) de realizarea
unui profil de nivel european.
O apreciere în acest sens găsim într-o epistolă
a lui Sadoveanu din 13 martie 1906 adresată lui Ibrăi- ,
leanu : „Revista^ mi-a făcut o foart^ bjin^ l
Chipul cum_e făcutăjijcuprinsuî^b fac să fie^ cea din-i
ta? revisS europeanăJ^ câtre Ibrăileanu} j
 E.P.L., 1966, p. 207). Iar criticul scria la 16 aprilie
1906 lui Brătescu-Voinești : „revista are un succes
foarte mare (...) Avem un tiraj de 3000 de exemplare.
(...) Noi iam scos lașull din toropeală" {cf. Ion Crețu,
op. cit., p. 260). Să menționăm și o mărturie a lui
C. Stere. Aflat în cunoscuta lui călătorie prin Transil­
vania directorul comunica entuziast^ lui Ibrăileanu la
19 mai 1906 : „Din toate părțile aprecieri entuziaste"
(Carte poștală, inedită, Fond, citat), aceasta în ciuda
faptului că în unele reviste și jurnale ale vremii Viața
romaneasca a fost întâmpinată cu neîncredere și chiar
ostilitate, dusă uneori pînă la violență.
Afirmarea unei poziții personale, de curaj in­
telectual cristalizat în fapte de cultură viabile, presu­
punea ca publicația isă-’și delimiteze de la început o
cale proprie. Este ceea ce și făcu de la primul număr
cu un spirit critic avizat și cu înclinații veritabile spre
polemică. „Lupta împotriva curentelor adverse — afir­
ma C. Stere — e nju numai legitimă, dar e o datorie
față de sine și de țară, și aceasta e unica cale spre
cultură" (Scrisoare către G. Th. Kirileanu, nov. 1906,
inedită, Fond, citat). Singura garanție de succes, declara
I redacția, „a fost să creăm o revistă, nu numai pentru
I Moldova (...), nici măcar pentru România, ci jpențru
toată romanimea", adică o mare revistă „hotărît de­
mocratică", în stane să fie într-adevăr „oglinda vieții
românești^ (P. Nicanor et Co., Primul an, în V. r.,
nr. 2, 1907, p. 375). Viața românească a atins acest
ideal grație în primul rînd lui Ibrăileanu, secretarul
de redacție, apoi directorul ei, al cărui nume, poate
spre stupoarea unor literați de astăzi, n-a apărut nici­
odată scris pe coperțile revistei !
 Ce înseamnă în viața criticului publicația ieșea­
nă ? împreună cu catedra de Istoria literaturii române
modeme de la Universitate, slujită cu devotament pînă
în pragul morții, aceasta reprezintă însăși existența sa
așezată sub semnul veșniciei, biruința reflecției și a
creației asupra vieții obișnuite a omului, sfîșiat de
melancolii ancestrale, de maladii incurabile, de obsesii
și spaime existențiale.
Toți memorialiștii Vieții românești sînt unanimi
în a recunoaște rolul uriaș jucat de Ibrăileanu în apa­
riția fiecărui număr al revistei (de la 1906 pînă în
1930) și în statornicirea unei orientări literare și știin­
țifice de înaltă intelectualitate. Criticul nu era numai
animatorul pasionat al acestei grupări, ci și omul de
întinsă cultură, de neobișnuit și inepuizabil farmec
personal care a reușit, în chipul cel mai natural posibil,
— pentru noi, cei de azi, de-a dreptul misterios —•
să imprime coeziune într-o mare diversitate de spirite,
să le obișnuiască pe nesimțite să gîndească sistematic
și să se manifeste într-un mod unitar, fapt ce va fixa
o direcție de cugetare în cultura noastră. „Prin G. Ibrăi­
leanu, — nota cu dreptate Demostene Botez — prin
spiritul lui care a dominat la conducerea acestei reviste.
Viața românească a putut însemna în cultura româ­
nească o școală de educație spirituală, de umanitate, de
civiEzație, de rațiune, de anumită atitudine socială,
de comprehensiune“ (Secretarul de redacție, rev. cit.,
nr. 4—5, 1936, p. 8—9).
Pe acest plan există destule similitucHni între
Ibrăileanu și Maiorescu. Mai mult deciît atîta |la Viața
[românească Ibrăileanu a fost, cum spunea MinăUGarp,
|nu numai Maiorescu 3 sufletul grupării literare, teoreti­
cianul și îndrumătorul^ci, în același timp, și lacob Ne-
gruzzi, secretarul de redacție pasionat și dezinteresat,
mare iubitor al adevărului, care în munca titanică de
aici se dăruia cu o generozitate uluitoare (cf. Ibrăileanu
in slujba Vieții românești, loc. cit^J Celor din jur,
colaboratorilor, cunoscuți și neaunoscuți, le dădea intim,
oral sau în scris, sugestii și sfaturi de o mare valoare
și infinită delicatețe, robindu-i pur și simplu cu spiritul
său fin și 'bogat, cu modestia și neobișnuitele sale cu­
noștințe în variate domenii, cu neobosit a-i curiozitate
intelectuală, cu afectivitatea lui caldă și fermecătoare,
cu extraordinara lui vocație (pentru prietenie.
Ce era, în fond, cercul Vieții românești ? O fa­
milie de spirite ce se reunea în fiecare seară, „la ceasul
deniilor", ca să folosim expresia lui Ionel Teodoreanu,
chemate de o lege nescrisă a omeniei și a intelectuali­
tății pentru a schimba impresii, a se informa și a pole­
miza cu o pasiune pentru controversă ce mărturisea
o adîhcă sete de adevăr. In jurul vestitei mese a redac­
ției, masa simbolică, salvată, ca pe un talisman, din
vreo două incendii, se așezau colaboratorii și prietenii,
oameni de bibliotecă și acțiune. Adesea, cel care venea
întîi, la ora 16, era profesorul Ibrăileanu, „buhna soli­
tară „misterul Ibrăileanu".
Cu chipul lui de rege asirian desprins dintr-o
frescă imemorială, cu fruntea-i jupiteriană și ochii săi
mari și neliniștiți, avînd ceva vrăjitoresc în ei, el părea
mai mult un mag, o figură mitologică drapată parcă
de Rembrandt „în umbre și lumini suverane" (Ionel
Teodoreanu, Masa umbrelor, E.S.P.LJL^J^
lata cUmTiapafeă~ ’cfftÎGuV'd^pa “ primul război mon­
dial, lui Ionel Teodoreanu, prietenul intim și, desigur,
acela care i-a intuit cell mai nuanțat, poate, sufletul
complex și contradictoriu : „Profesorul Ibrăileanu intra
palid (ca decolorat, lunar), cu cearcăne de insomnie,
zburlit, preocupat și taciturn. Lumina părea că-1 inco­
modează, ca pe buhne ; îi întorcea spatele. Stătea adîn-
cit în el, ca într-o hrubă, departe de toți și de toate,
abia deschizînd gura cu buze arse de tutun, tăciunii.
Nuimai după mai multe 'țigări și discuții (ale altora) se
înviora, se aprindea, gesticula, sărea de pe scaun, argu­
menta, se plimba tumultuos, dăruindu-se cu o vehe­
mență meridională. Gum deseori își păstra pe uimeri
pelerina, cînd gesticula părea un spadasin medieval.
Dar deodată se prăbușea în fotoliu extenuat,
preocupat de sănătate, de microbi, de curente (se temea
de curente ca jucătorii de cărți de ghinion), de durerile
ascuțite din picior, de bătrîneță, troienit de pesimism
iremediabil, dezgustat de imbecilitatea oamenilor care
cred în literatură și alte asemenea deșertăciuni — uitîn-
du-le însă pe toate și contrazicîndu-se superb ca un
adolescent la auzul oricărei vorbe inteligente sau ori­
cărui vers frumos“ (op. cit., p. 25—26).
Ceea ce părea paradoxal la prima vedere se
lămurea repede și definitiv pentru cei ce asistau la
asemenea discuții în care monoic gurile lui Ibrăileanu
fascinau întotdeauna. Printj-o încordată muncă ano­
nimă și neplătită în redacție, prin demnitate și exemplu
personal în activitatea literară, prin inteligența lui im­
presionantă, prin adînicul său respect pentru valoarea
intelectuală și omenie, criticul a instituit în paginile
Vieții românești și în cercul ei o metodologie a spiri­
tului, precum realizase altădată Maiorescu la Junimea
și în Convorbiri literare. Mai cu seamă din acele „adu­
nări zilnice a ieșit în cea mai mare parte valoarea
deosebită a Vieții românești pentru că — în cea mai
strînsă prietenie — toți cei reuniți au contribuit, prin
atmosfera ce se crease, la alcătuirea unui spirit critic
comun, într-un cerc redus, dar select care, unind într-o
sinteză superioară diversitatea atîtor gusturi, tempera­
mente, concepții, sensibilități, sub semnul celei mai de­
pline sincerități și al unui rar idealism, — a dat naștere
unui instrument de apreciere și de interpretare a feno­
menului literar de cea mai imare perfecțiune și de cea
*
mai desăvîrșită armonie (Mihai Carp, art. cit., loc.
cit., p. 24—25).
Criticul avea, într-o măsură ce uimise pe toți
cei ce l-au cunoscut, „talentul de a Conduce, iar alături
de el colaboratorii aveau talentul de a asculta
* (Ionel
Teodoreanu). Dar în discuțiile înfierbinitate de la re­
dacție (sau cu unii colaboratori în particular) Ibrăi­
leanu nu-și impunea opiniile folosindu-se de prestigiul
vînstei, de faptul că uneori stătea pe un fotoliu așezat
în capul mesei sau pentru motivul că ar fi „șeful *
revistei. Părerile sale triumfau adeseori pentru că izvo­
rau dintr-o inteligență superioară, în stare să analizeze
comprehensiv problemele și să aducă în fața interlocu­
torilor, fără aer doctoral și presiuni de cenzor, o sume­
denie de argumente și de perspective interpretative
nebănuite. (Criticul, suflet din alte vremuri, omul care,
probabil, Tn~absoluta lui intimitate „niciodată n-a
vorbit urît despre cineva
* (Ionel Teodoreanu), avea
capacitatea rară de a se bucura de succesele altora, de
a antrena pe cei din jur, în primul rînd pe cei tineri,
într-o. continuă și serioasă activitate intelectualii
I Delicat fără ipocrizie, generos ca nimeni altul,
el vima~la,.Jot ce era omenesc și frumos, devenind pa­
tetic în discuții, înflăcărindu-se în apărarea propriului
punct de vedere, dînd, în fine, o pildă emoționantă
de controversă literară creatoare. Simplitatea lui Ibrăi­
leanu era simplitatea delicată a spiritului subtjl și bo­
gat, a omului de ireproșabilă ținută mo raia J Delica­
tețea lui, exteriorizată fără nici un fel d^efort sau
ceremonie, era un complex de calități sufletești extra-
 ordinare. în mod indirect s-a caracterizat singur în­
tr-un aforism celebru : ^Delicatețea este calitatea su­
premă §i cea mai rara a sufletului omenesc. Ea le pre­
supune pe toate celelalte : inteligența, bunătatea, altruis­
mul, generozitatea, discreția, mărinimia ș.c.L Un om
lipsit de o calitate a sufletului nu mai are delicatețea
completă. Atunci ea este cu,lacune, cu eclipse" (Pri­
vind viața).
Lingă Ibrăileanu, cum observa Ionel Teodoreanu,
„oamenii începeau să semene cu £1, fără efort, învinși
firesc, av-înd delicabila senzație că sînt cum au fost
(de acasă)". ‘Atmosfera literară ieșeană de atunci ? „O
mare frăție — spunea recent Ștefana Velisar Teodo­
reanu — îi unea pe toți scriitorii ieșeni, fiecare se
bucura de succesul celuilalt, fără umbră de rivalitate.
Toți exultau de satisfacție atunci cînd apărea o nouă
carte" (cf. Ramuri, nr. 1, 1970).
Este, desigur, o enigmă cum scepticul Ibrăi-
leanu, admiratorul entuziast al lui Anatole France,
reușea să se detașeze cu atîta ușurință de t o rtu fantele
sale suferințe fizice și să devină, la redacție sau în
intimitatea amicilor, un causeur neîntrecut, vivace în
polemică, risipitor de idei și de încredere în viață
și în valorile inalterabile ale spiritului. La moartea
lui, Topîrceanu scria : „acest bolnav, care s-agăța de
viață cu frenezie și se gîndea numai la moarte, a fost
totuși unul dintre oamenii cei mai vii pe care i-am
cunoscut. Ardea și sdînteia de viață spiritul său. Cu
intensitate unică, sufletul lui neodihnit vibra de vo­
luptatea de a trăi" (Pro memoria, în V. r., nr. 4—5,
1936, p. 133). larfDemostene Botez, care l-a cunoscut
îndeaproape pe omuTTbrăileanu, nota de curînd : „în
fond, acest pesimist iubea viața cu ardoare, cu ar-
 i doarea refulatului, a unui timid, a unui reținut din-
i totdeauna" (Ațlemorii: G. Ibrăileanu, rev. cit., nr. 10,
; 1969, p. 34)J
•*- însăși devoțiunea exemplară, mai presus de orice
interes personal și vanitate, pentru destinele Vieții ro­
mânești «semnifică /desprinderea intelectualului, pe cit
era posibil, de structura deprimată a omului și afir­
marea încrederii într-o altă viață decît aceea reală,
banala sau tragică, în viata literaturii, a ideilor, într-un
cuvînt a creației care-i dăidea sentimentul absolutului.

De la apariția ei și pînă în.J. 916, cînd încetează

cu nr. 6, datorită războiului, Viața româneasca a avut
o direcție declara^^o/>qmrzist^ în cadrul căreia, cum se
va vedea, sînt posibile disocieri și irnai accentuate decît
pînă acum înțeles mai mult
ca un sentiment și nu ca o „școala literară", și cel po­
litic^ cu atîtea elemente profund discutabile, orientare
reprezentată de Constantin Stere. Munca desfășurata
de Ibrăileanu în această perioadă la revistă este mult
mai intensă decît se crede (de altfel, pînă prin 1908
redacția îți avea sediul chiar în casa lui). Nu numai
că nu se tipărea un rînd fără să fi fost „citit și răs­
citit" de el, cum ne asigură Mihai Carp (art. cit.) și
M. SeVastos de la „Viața Românească",
E.P.L., 1966, p. 35), dar făcea și treburi mărunte de
teh no redacție, corecturi, ca altădată Maiorescu, la ma­
terialele colaboratorilor din alte localități, expedia co­
respondență în toate părțile, ca să nu mai vorbim de
grija pentițu rubrica.. de redactată
în mare parte'de el singur, apoi Revista revistelor, chiar
și de rubricile de informații Mișcarea literară și Bi­
bliografia care îi erau cerute necruțător și în vacanțe
(cif., de ex., Gh. Kernbach, Carte poștala către Ibrăi-
leanu, 20 aug. 1907, inedită, Arhiva „G. Ibrăileanu").
Numai în 1909, cîteva luni, n-a lucrat efectiv
în redacție, fiind bolnav. Acum veni la Iași și se instala
la revistă H. Sanielevici, dar cum acesta era o fire ar­
țăgoasă în curând s-au ivit divergente de păreri. Este
inexactă afirmația că Ibrăileanu, aflat în septembrie
1909 la Mănăstirea Neamț, l-ar fi „concediat" pe Sa-
nielevici (Al. Piru, op. cit., p. 106). Acesta plecă din
proprie inițiativă din cauza situației ivite, precum și
datorită, zicea el, salariului prea mic (cf. I. Botez că­
tre Ibrăileanu, carte poștala, 14 sept. 1909, inedită»
Fond, citat).
Din toamna lui 1911 va fi adus în redacție G.
Topîrceanu care, prin auguist, îi scria lui Ibrăileanu :
„Vă mulțumesc din tot sufletul pentru bunătatea cu
care mi-ați răspuns : I „Nu s-ar găsi vro ocupație pen­
tru mine acolo? — îl întrebase la 9 aug. 1911]. Mai
mult delciîit alte motive, — ateste însușiri de adevărați
oameni, mă atrag la Iași" (Gr. Botez și M. Bordeianu,
Scrisorile„JwiTopîrceanu către G. Ibrăileanu, Aalașul
literar, nr. 7, 1963, p. 75).
Febrilitatea intelectuală a lui Ibrăileanu are și
alte explicații decît firea sa romantică aflată într-o
conrinuă agitație. Absența din publicistică timp de un
deceniu îl apăsa, desigur, delși ambiție, îi spunea într-un
rând lui Brătescu-Voinești., „n-a avut niciodată". Lipsit
de voință, simțea dramatic nevoia depășirii crizelor de
neîncredere în sine, citind și scriind răscoliit de neliniști
și obsesii chinuitoare.
Edificatoare sînt câteva rânduri dintr-o epistolă
din 24 iunie 1913, către Brătescu-Voinești : „Eu, care
cetesc veșnic scriitori mari — pentru că, neavînd vreme
și cetind încet, trebuie să cetesc ce e mai bun — mă
 simt așa de mic ! Marii scriitori mă umilesc, mă des­
curajează și mă fac să iau hotărîrea isă nu mai scriu
nimic. Cînd a scris Renan, pentru ce să mai scriu și
eu ?" (cf. I. Crețu, op. cit., p. 294).
1 Cu conștiința asediată permanent de glasul auto-
exigenței, dar mai ales de ideea morții, Ibrăileanu se
dăruiește creației pentru a supraviețui. >
Munca desfășurată este atît de intensă încît îi
accentuează neurastenia. în preajma primului război
îl trata dr. Franeisc Rainer ; starea criticului ridica
pentru viitor semne de întrebare. Un Certificat medi­
cal din 15 decembrie 1916 consemna o maladie com­
plicată. „De asemenea, [el] prezintă o stare neuraste­
nică cu fenomene psihice (fobii, obsesiuni). Toate aceste
fenomene cer o îngrijire minuțioasă și un repaos fizic
prelungit
* (<cf. Arhiva „G. Ibrăileanu"). Microbofobia
masca o stare fizică și sufletească tragică. în chip de-a
■ dreptul paradoxal, soarta lui Eminescu va fi reeditată,
în mare măsură, de existența lui Ibrăileanu. Afinitățile
■ temperamentale îi așează, peste vreme, sub aceeași
aripă neîndurătoare a destinului.

Despre viața criticului în vrefmea tragică a pri­

mului război mondial nu știm aproape nimic, în afară
de ceea ce-i spusese, într-o scrisoare, lui Topîrceanu
(1918) : „Pe aici a fost teribil, pentru mine mai ales
moralmente". Bănuim că ceea ce-1 mai scoate din
nourii melancoliei era speranța în unirea deplină a
românilor și în renașterea patriei însîngerate. Dovadă
este activitatea la „ziarul independent" Momentul, al
cărui prim număr apăru, din inițiativa sa”la 4 apri­
lie 1918 (secretar de redacție era M. Sevastos). Pro­
gramul, scris, desigur, de Ibrăileanu, reprezintă vibra-
 țîa unei mari conștiințe patriotice : „Apariția acestui
ziar arată că cei grupați în jurul lui nu socot totul
pierdut și mai au încă nădejde în viitorul acestei țări.
Dacă, copleșiți de durerea prezentului, am crede că nu
se mai poate îndrepta nimic, nu ne-ar rămînea decît
să repetăm cu vechiul poet de dinaintea renașterii
noastre :
«O patrie a plînige cu multă jale cer»
și să ne reselmnăim.
Dar nu, — noi tot mai avem speranță.
îndreptarea însă nu poate veni decît dacă vom
ști să scoatem singurul bine cu putință din tragedia
noastră : învățătura. De aceea trebuie să vedem pen­
tru ce am ajuns ailoi ca să știm ce avem de schimbat
și de ce lu'cruri isă ne ferim în viitor".
^Gazeta, scrisă aproape în întregime de Ibrăi­
leanu (cif. M. Sevasitois, op. cit., p. 346), avu de la
început succes. „Merge strașnic. Sîntem la nr. 6. Am!
început cu 10.000 tiraj și am ajuns la 18.000", îi scria
criticul lui Topîrceanu în aprilie 1918. Cînd acesta
rosti cuvinte nu tocmai bune la adresa ziarului, Ibrăi­
leanu replilcă fără întârziere : „De ce te legi de Mo­
mentul ? E singura publicație care mi-a făcut oarecare
*
faimă. Se vede că-s născut gazetar (apud Const. Cio-
praga, loc. cit., p. 166).
Singurul articol apărut sub semnătură (dar nu­
mai cu inițiale) se intitula Pacea! (nr. 26, 7 mai 1918)
și fusese scris în urma încheierii păcii separate de Ia
Buftea cînd pierdurăm munții cu frumusețile lor de
basm. Poetul ascuns în sufletul criticului izbucnea cu o
putere lirică aproape nebănuită, scriind o pagină me­
morabilă pentru conștiința românească. „Azi am vă­
zut în Lumina harta României mutilate. Este opera
d-lui Brătianu în imaginii. O dungă neagră acopere
munții noștri de la Porțile de Fier, pînă la Cornul
Luncii, cu um chenar de doliu. Sub dunga asta neagră
au dispărut „munții noștri
* de care vorbește balada (...).
Am pierdut colțul scump unde se întîlneau Mol­
dova, Ardealul și Bucovina. Și dunga neagră a desfi­
gurat Moldova noastră veche.
Munții care au fost ai noștri ide la daci și pînă
astăzi, munții unde s-a adăpostit neamul în vremile de
restriște, munții pe care i-a ținut vîrtutea cnejilor înainte
de Bogdan Descălecătorul, munții pe care i-a apărat
brațul lui Ștefan cel Mare și al lui Petru Rareș, munții
care ne înfrățiau cu cerul i-am pierdut prin nemernicia
*
noastră.

/
^Ibrăileanu plănuia, în vara lui 1918, să scoată
o revistă literară cu vechii colaborat ori și prieteni ai
Vieții românești; V& 8 ianuarie 1919 Sadoveanu, Ibrăi­
leanu, Topîrceanu (revenit la Iași după anii grei de
captivitate în Bulgaria) și Demostene Botez au semnat
un Act de asociație „pentru a tipări și a pune în vîn-
zare o revistă săptămânală cu titlul Zuseffiflffli Jâtergre *
(cf. documentul Original, inedit, AlrSva „G. Ibrai-
*).
leanu
^-Brimul număr aii revistei ieși la 2 februarie 1919
sub direcția lui G. Topîrceanu și M. Sadoveanu, ^con­
ducătorul ei spiritual fiind, de fapt, Ibrăileanu, care
în scurtele și pătrunzătoarele articole semnate cu ini­
țialele I. L. va promova idei și atitudini în tradiția
realistă și națională a Vieții românești, adaptate însă
cerințelor momentului istoric respectivi Fără să anunțe
un program concret, hebdomadarul ieșean deveni repede
interesant, plin de polemici acide, o contribuție deose­
bită aducînd-o vioiul Topîrceanu. Aici au debutat cîțiva
scriitori și critici (Al. A. Phiilippide, Ionel Teodooeanu,
Lucia Mantu, Mihai Ralea ș.a.) care se vor afirma
plenar în seria a doua a Vieții românești.
Cu nr. 45, din 21 decembrie 1919, Însemnările
literare, publicație de tranziție, încetară, întregul grup
urmând să pregătească reapariția marii reviste. După ce
în decembrie 1919 se constitui asociația „Viața româ­
nească", primul număr al mensualului apăru pe piață
la 1 martie 1920, avînd ca director pe Ibrăileanu și
prim-redactor pe Topirceanu, fără să figureze însă pe
copertă. Constantin Stere, aflat în Elveția, la un tra­
tament, dar poate și din alte motive datorită poziției
sale filogermane din vremea războiului, îi scria lui
Ibrăileanu la 2 martie 1920 : „Că m-am bucurat foarte
mult de apariția Vieții românești n-am nevoie să in­
sist. în starea mea actuală sufletească, poate centrul
de gravitate al tuturor intereselor mele este legat de
reușita acestei „întreprinderi" literare și în orice caz
aceasta e legătura cea mai vie care mă poate readuce
în țară" (Scrisoare, inedită, Fond, citat).
Realiziîndu-’se, după terminarea războiului, cî-
teva din dezideratele pentru care Viața româneasca
luptase de la începuturile ei — unirea naționala, împro­
prietărirea țăranilor, problema electorală ș.a. — po­
poranismul, ca sentiment, nu mai era acum de actuali­
tate. Lămuriri hotărîtoare, în numele redacției, aducea
Ibrăileanu chiar din primul număr al revistei (seria
nouă) în articolul Anul XII, un fel de retrospectivă
și program la reluarea firului întrerupt cu patru ani în
urmă : „Conduși de același spirit democratic, de aceiași
dorință de a sluji morala și frumosul, apărători mai
presus de sine ai libertății de gîndire — bunul cel mai
mare și mai înalt al omului — reluăm munca noastră
începută acum 14 ani și întreruptă în vara anului 1916.
 Colaboratorilor Vieții românești, liberi pe gîndi-
rea lor, răspunzători ,de paginile pe care le iscălesc, —
nu le cerem decît să nu contrazică idealul revistei “
(nr. 1, 1920, p. 161).
Ceea ce va fi revista și în această nouă etapă se
J știe : o înaltă tribună a literaturii și culturii naționale,
c^a mal prestigioasă publicație apărută la noi după
; 1900. în pagjnne~~ei, oît ITTos^co^^
'"{1906^T93TJJ7~^ s-au afirmat deplin sau
au <^aEțc^^ .scru^rTTu^ st'rUiC2yriL
fSmeT^dlțP^^ ,2e2prîm^jang^HeJi ter a-
Vurii"noroastreT^Hogaș, D. D. Pătrașcanu,^17 I. Miro-
riSscuT^T^^^GCăzîiiur," 'H. Papadat-Bengescu,
G^Topirceanig ATrA7PHiIîppider ToneîAi®« O. Teo-
doreanuT^Luci^^ TJctav TBotez, Iza-
Betă^SadOv^^ Stahl, Mihai Codreanu, Spiridon
*^^
Pope^cîG 3 MiEaH Sadoveanu, Nicu
Gane, Șt. O. Idsif, O. Goga, 17AgîriEiceanu, E. Lovi-
nescu, Anglie?, Alice
CăFugaru, GKeorgne din Moldova, O. Carp, V. Efti-
miîi7"ăElc^^ Bart, GalajGalaction, Dela-
vranceâ7A7TaK^^Coșbuc, N. D. Cocea, H.
Sănielevîci,TonTPîlîât,7US
LîynTTrebr^ Paul Zarifopol, Matei î. Caragiale, Gib
I. Alibăescu, Panait Istrati, Cezar Petres^ TSix Aderca,
NTTXăvM^cu, GK Boigdan-Diiiică, Adrian Maniu, Luca
I. Caragi^F și inulți alții, ca să riu mâi âmînfîm nu­
mele unor coliâborătdfî prestigioși ai sectorului științific
al revistei. O concluzie ? „Cei care au răsunat coral
în Viața româneasca, ascultați de o țară și de un timp,
au fost odată numai" (Ionel Teodoreanu, op. cit., p. 15),
și aceasta s-a datorat în primul rînd lui Ibrăileanu.
După 1920 intelectualii veneau la Iași ca spre
o Mecă a oimeniei și a spiritului critic românesc. Ibrăi-
 leanu, inimitabil spiritus rector, părea celor mai mulți
un profet în care natura concentrase într-o sinteză per­
fecta înțelepciunea unei minți cuprinzătoare, visteriile
unui suflet deosebit și văpaia pasiunii unui romantic de
stirpe eminesciană, profund românească.
După o trecere prin Iași, Tudor Vianu îi scria
emoționat lui Ibrăileanu din București la 9 aprilie 1921:
„L-am întîlnit aseară pe dl. D. D. Pătrășcanu. Am
schimbat cîteva cuvinte și am refăcut dispoziția mea
ieșeană. E oare în orașul acesta taina vreunui farmec
irezistibil ? Mă glndesc totdeauna cu emoție la tot ce
am resimțit acolo..." {Ser. publ. ide Gr. Botez și M. Bor-
deianu, in lașul literar, nr. 11, 1965, p. 85 — s. n.).
In dezorientările ideologice ivite după primul
război datorită, între altele, frondei moderniste, Viața
românească, prin respectul tradiției aictive și aprecierea
valorii antitetice mai presus de școli literare, oferea un
echilibru și o nădejde pentru viitor. Corespondența
adresată criticului, atît aceea publicată în ultimii ani,
ciît și cea rămasă încă inedită, în Arhiva „G. Ibrăileanu",
dezvăluie audiența extraordinară avută de taciturnul
de la Iași în întregul spațiu literar românesc. Părerea
lui despre un autor, orală sau în presă, dacă nu echivala
cu o consacrare, insufla, în schimb, mari speranțe.
De pildă, auzind că Ibrăileanu se va pronunța
despre Domnișoara din str. Neptun, febrilul Felix
Adercia îi scria criticului că aștepta cu emoție „lărgirea
de ziare din partea autorului Spiritului critic", motivînd
că „ziua cînd apare o asemenea pagină critică este pen­
tru un scriitor o zi de onomastică literară, dacă nu
chiar o fierbere nouă a sufletului... (...). Am citit cu
emoțiune rândurile dv. [subtila recenzie a apărut în
Viața românească, nr. 11, 1921]. Ele explică în chip
magistral, o înțelegere și o simpatie care știu să ierte
chiar indecențele și cruzimile — figura acelei Niuța
Oproiu căreia criticii bucureșteni s-au mulțumit a-i face
cu ochiul“ (Scrisoare din 2 dec. 1921, inedită, Fond,
citat).
Cei mai tineri așteptau cuvîntul lui Ibrăileanu
ca o judecată definitivă. Discuțiile despre cultura ro­
mânească din paginile revistei Kalende au suscitai reac­
ții din partea Gîndirii. Vladimir Streinu, redactor la
efemera publicație buCureșteană, își îhdreptă atunci pri­
virile spre Iași, scriindu-i criticului la 6 aprilie 1929 :
„Discuțiunea însă așteaptă un condei de autoritate oare
să-i încheie definitiv concluziunile. Credem că acest
condei îl aveți D-voastră. Nu știu dacă veți binevoi a
onora revista noastră [Kalende] cu părerile Dv. scrise
în această chestiune. Ceea ce știm este că autorul Spiri­
tului critic.., gîndește lucruri privitoare la problema cul­
turii noastre cu totul interesante și de prestigioasă
orientare" Scrisoare, inedită, Fond, citat).
Numeroase alte exemple, cunoscute din aminti­
rile despre Viața românească și conducătorul ei sau din
corespondența adresată lui și deja publicată pînă acum,
confirmă cu date noi un adevăr vehiculat de toată
lumea : solitarul de la Iași era un magnet care atrăgea
spiritele spre cetatea sacră a lui Eminescu și Creangă.

I
/ Ibrăileanu se bucura, după răziboi, de un pres­
tigiu '-enorm;" datorită și activității sale didactice de la
Universitate. Ca membru al Senatului, era consultat în
diferite probleme, opinia lui obiectivă fiind întotdeauna
cu greutate. Cei mai tineri îl înconjurau cu evlavie, \
iar criticul, cu o generozitate impresionantă, îi
Studenții îl ascultau la cursuri transfigurați, pă­
trunși de un adine respect pentru profesorul ce le vor­
bea cu nonșalanța omului capabil să-și pună, fără
teamă, întrebări, să-și răspundă, plin de vervă, cu toate
argumentele posibile, construind în fața auditorilor, cu
o dialectică scăpărătoare, cu modulații calde, născătoare
de pasiuni, o prelegere plină de farmec la care ei înșiși
aveau impresia că participă. Lecții vorbite cu pasiune,
nu citite impersonal de la catedră ! Cursurile sale lito­
grafiate în mai multe rînduri, după notele cîtorva stu-
denți, constituie mărturia unei vocații didactice excep­
ționale.
La toate acestea se adaugă prezența lui publi­
cistică tot mai intensă, ca nerv polemic, în paginile
Vieții românești și, de cîteva ori, în Adevărul literar
și artistic. în 1220.. editează volumul Note și impresii
(în memoria prietenului Raiicu lonesou-Rion), marcînd
o etapă nouă și decisivă în evoluția criticii sale. Ur­
mează apoi broșura Dupd război (1921), formată din
articole de orientare din Însemnări literare, apoi două
noi ediții succesive ale Spiritului critic in cultura ro­
mânească (1922), Scriitori români și străini (1926) și,
ceva mai târziu, în 1930, Studii literare (ed. a Il-a,
1931) și ediția a Il-a din Scriitori și curente. Plănuia
să scoată, după cum vedem din însemnările manuscrise,
două voilulme intitulate Campanii în care urima să adune
polemicile din Viața romanească, de larubrica Miscel-
lanea.

/Lupta dintre spiritul incandescent și trupul firav

deveni"pentru Ibrăileanu, după 1920, de-a dreptul ob­
sedantă, alccentuînriu-i viziunea sumbră asupra exis­
tenței. Resimțind bătrânețea ca pe o amenințare fatală
a vieții, criticul o refuza trăind mai miult în trecut^'Su-
fletui lui ostenit recheamă, tulburat, tinerețea **și iubi­
rile ei pentru a potoli, cit se mai putea la un hiperlucid,
senzația extincției. Ne-o spune el însuși atît de dar și
dureros într-un aforism: «Numai imaginile amorului,
antidotul morții, pot ținea piept, în Conștiință, imaginii
terifiante a morții" (Privind viața).
[ Acum se sedimentează substanța romanului Adela,
izivorî'â^^nu dintr-o iubire tîrzie pentru o anume fe­
meie (unii au și identificat-o în persoana Olgăi To’ci-
lescu), ci din retrăirea, cu sufletul bătrîneții înnegu­
rate, a unui amor scufundat în trecut. Dedublîndu-se,
Ibrăileanu se autoiflagelează cu ispada lucidității și, stă-
pînit de aceeași pasiune, contemplează resemnat femeia
superioară și inaccesibilă, feminitatea și misterul, adică
idealul lui de femeie inexistent îin realitate, ca și acela
eminesciafy
Ij^Sanul Adela, terminat într-o primă versiune
prin 192Η19252 (în m,a^ 1925 i-1 citea lui M. Sevas-
to ), reprezintă un fragment din viața imaginară a cri­
ticului din ce în ce mai torturat de boală, de singură­
tate și de obsesia miorțiLjiGînd unii biografi cred că
prin 1923—1924 se consuma „dragostea" lui pentru
Olga Tocilesicu (Al. Piru scria că „există, pe cît se
*
pare. Scrisori care ar putea lungi alcest capitol — op.
cit., p. 164), fac, probabil, simple presupuneri pentru
a-și -satisface, poate, setea de senzațional. Sînt scrisori,
între care una de un dramatism ispecific omului Ibrăi­
leanu, adresate însă soției, Elena Ibrăileanu.
Aceasta, bolnavă, se afla, în 1924, în Transil­
vania, la rude, pentru liniște și tratament, iar criticul,
ca întotdeauna în astfel de momente, trăia zile și nopți
de groază. Transcriem, spre edificare, dintr-o epistolă
datată 5 iulie 1924 : „Cel mai mult, — se confesa
Ibrăileanu — am fost singur noaptea. Și adesea, din
cauza asta — nervos și speriat de singurătate — am
stat pînă dimineața la redacție sau la Maricica" (ine­
dită, Arhiva „G. Ibrăileanu"). Tristețea îl urmărea ca
o umbră. Elena Ibrăileaniu va nota retrospectiv : „Sen­
timentul singurătății l-a chinuit mult pe Ibrăileanu"
(însemnare inedită, Fond, citat).
/ ;c
> i
■ 'j j
/ 'J’j

l-a fost dat lui Ibrăileanu ca în/anii cei mai

grei ai vieții sale să se dedice integral studiului poeziei
lui Eminescu, pasiunea sa literară de tinerețe și dintot-
deauina. JUn destin paradoxal făcea astfel ca sufletul
eminescian al criticului să se exileze într-o existentă
imaginara în care conștiința sa să-și păstreze nealte­
rată luciditatea, da o biruință superbă asupra „unui
organism învins de matură" (Privind viața).
Din anul 1927, cînd Ion iMinulescu» director ge­
neral în MinisteruT^ulțelpr și Antelor, îi adresa, în
numele ministrului Al. Lapedatu, invitația de a în­
tocmi o ediție s^lecdvă a. poezii (cf.
Gr. Botez și M. Bordeianu, I. Minulescu și editarea cla­
sicilor romani, în Cronica, nr. 10, din 16 apr. 1966),
Ibrăileanu se "retrase într-o izolare aproape totală. Cer­
cetările sale se cristalizară mai întîi în cîteva minuțioase
studii despre edițiile de pînă atunci ale poeziilor lui
Eminescu. Zelul său eminescian, bagatelizat, în chip cu­
rios, de Lovinescu (cf. Memorii, I, Buc., f.a.), nu este
un mit, ci o realitate care ține de etica ireproșabilă a
criticului. Cînd cineva îi reproșă că n-ar avea respect
pentru unele poezii eminesciene, Ibrăileanu se apără
cu o profesiune de credință memorabilă : „Se poate
închipui un „eminescian" mai credincios decît mine ?"
(Pentru Eminescu^ în Adevărul literar și artistic, nr.
326, din 6 martie 1927).
 Scrupulozitatea criticului, dusă uneori la absurd,
a mirat, probabil, pe contemporani. Pentru găsirea Al­
bumului Literar al Societății studențești „Unirea", în
care apăruse poezia Nu ma-nțelegi, făcu demersuri, prin
M. Sevastos, la Barbu Lăzăreanu (of. Scrisori, inedite,
Fond, citat). în cele din urmă îl însărcină pe Lucian
Predescu, fost student, să caute albumul la Galați. în
sfîrșit, acesta îi scria entuziast în 11927 : „Ura! Am
găsit misteriosul Album literar" (Scrisoare, inedită, Fond,
citat). De reținut că Ibrăileanu îl retribui pe L. Pre­
descu, precum și pe G. Topîrceanu ; aceștia, împreună,
copi^âiseră'"unele variante din manuscrisele poetului de
la Academie sau îi furnizaseră unele informații isto-
rico-literare din publicații inexistente în bibliotecile
ieșene.
Acela care a controlat, după indicațiile minu­
țioase ale lui Ibrăileanu, mai multe din manuscrisele
eminesciene, aflate la Academie, a fost însă. filologul
Al. RiOisetti (cf. Scrisori către Ibrăileanu, inedite, Fond,
citat). La începutul lui august 1928 acesta ise deplasa
la Iași ca să-i propună criticului, din partea Editurii
„Cultura națională", editarea operelor lui Eminescu
(altceva decît ediția solicitată de Minulescu). Negăsin-
du-1 aici, editorul i se adresă peste cîteva zile la Mă­
năstirea Văratec unde Ibrăileanu, după cum aflăm din
niște însemnări ale Elenei Ibrăileanu (cf. Fond, citat),
venise pentru ultima oara deoarece în primăvară cu-
noscu primele simptome grave ale maladiei sale. „Dacă
D-voaistră — îi scria Al. Rosetti — nu vreți să vă
angajați să editați operele complete (ale lui Eminescu),
„■Cultura" e dispusă să încheie un angajament cu D-voas-
tră pentru poezii, cu condiția ca D-voastră să accep­
tați să supravegheați editarea restului operei, îngrijită
de alt editor, ales de D-voastră" (Scrisoare din 7 au­
gust 1928, inedită, Fond, citat). La 13 iunie 1929 i s€
trimite un proiect de contract, dar Ibrăileanu întocmi
o ofertă ciu detalii amănunțite și interesante pentru edi­
ția ce ar fi vrut s-o elaboreze. Este vorba de „Ediția
critică a poeziilor lui Mihail Eminescu cu note și va­
riante. cuprinzînd toate poeziile care au fost publicate
pe cînd Eminescu se afla în viață și poeziile pe car<
*
le-ar fi publicat, dacă ar mai fi trăit (cf. documen­
tul, inedit, Fond, citat). Ceea ce a reușit să realizeze,
luptlndu-ise cu boala ce-1 măcina rapid, a fost ediția
din 1930, fără note și variante, însoțită doar de c
prefață-sîhteză. Ediția de lux, căreia îi făcuse, în șpalt,
aproape toate corecturile, (multe se păstrează), a apărut
*
la Editura „Ramuri albia în 1941.

Presimițindu-și sfîrșitul apropiat, Ibrăileanu cu-

noscu după 1930 stări de cruda anxietate. Retras în
sine, criticul mai trăia doar aimăgindu-se cu amintirile
— „o muzică ce ne vine de undeva de dincolo de ori­
*
zont (Privind viața).
La Universitate mergea rar (era suplinit de Oc-
tav Botez), iar la Viața românească nu mai lucra prac­
tic din 1930, lăsînd răspunderea pe seaima lui Mihai
Ralea. La 1 ianuarie 1933 trecu oficial direcția revistei,
mutată la București, lui Mihai Ralea și G. Călinescu,
fadînd un bilanț în articolul După 27 de ani.
Constrîns de o continuă jenă financiară (își plă­
tea casa din Fundaoul Buzdugan, 10) criticul mînă, joț
acum, spre tipar, după multe și firești ezitări,) romanul
Adela care ăparu in 19J3, întrunind sufragiul unanim
ăl criticii. I se decerna premiul național de proză din
partea Fundației pentru literatură și artă.!"
 Deși grav bolnav, pentru a evita discuțiile de
la Universitate privitoare la concediile sale medibale,
Ibrăileanu venea, cu intermitențe, la cursuri. în anul
universitar 1933—1934 jdreda Epoca Eminescu, Celor
din urmă studențî ăi sai — cum își amintește prof.
univ. I. D.Lăudat — criticul le apărea ca o figură
fantomatică, imâterială, desprinsă parca din lumi de
vis. Stătea la catedră, înfășurat în pelerina-i neagră, și
vorbea despre poet cu vocea unui antic înțelept. De
fapt profesorul, cu cele din urmă sforțări, își retrăia
trecutul romantic, încercînd să se elibereze pentru cî-
Jteva momente de obsesia înfricoșătoare a morții. „Să
I nu murim fără activitate ; fă repede ceea ce poți, nu
^întîrzia", e un gîrid al său din această perioadă (apud
Radu Negru, Ibrăileanu — inedit, în Ateneu * nr. 3,
1966). Din martie 1934, simțindu-se tot mai rău, nu
mai veni la cursuri, luînidu-și adio de la catedra pe
care o slujise cu atîta pasiune.
La 6 aprilie fu internat, în stare gravă, în Sa­
natoriul Diaconeselor din București. Prietenii, ca și
altădată, se vor afla în jurul său. întruniți la 30 de
ani de la absolvire, foștii elevi de la Liceul Internat îl
omagiată, trimițîndu-i, la 27 mai 1934, o epistolă re­
dactată de I. I. Mimnescti, medicul și" scriitorul, per­
sonaj pitoresc al cercului Vieții românești. Scrisoarea
e de o vibrație ce ise cuvenea îndreptată numai spre
un mare profesor ca Ibrăileanu : „După treizeci de ani
de la absolvirea Liceului Internat, elevii din acele vre­
muri ne-am mai adunat o dată, aici la școala noastră,
unde cu deosebită dragoiste și duioșie ne-am adus aminte
și de D-voastră.
Cu sinceră și adîncă părere de rău, că sufe­
rința v-a împiedicat să luați parte la această epocală
întîlnire în viața noastră, vă rugăm, scumpul și atît
de iubitul nostru profesor de altădată, să primiți din
partea noastră dorința unei însănătoșiri cît mai grab­
nice și adânca noastră mîhnire, că plecăm iarăși pentru
cine știe cită vreme, fără să fi avut bucuria de-a vă
fi avut măcar câteva clipe-n mijlocul nostru... ca altă
dată !" (Scrisoare, inedită, Fond, citat).
După 11 noiembrie 1934 ieși din spital (cf.
Adeverința de cheltuieli, Fond, citat) și reveni, fără
speranțe, la Iași. Din cînd în cînd lua cîte o birjă și
revedea orașul cu vestigiile trecutului, plimlbîndu-și pri­
virile obosite pe străzile ceri aduceau poate în imagi­
nație, aevea, pe Eminescu și Creangă. Murind încet,
avînd groază de felul cuhm arăta, Ibrăileanu își lua
adio -de la urbea în care înălțase, cu pasiune și inteli­
gență, o columnă de bronz a literaturii noastre, revista
Viața româneasca.
La 26 octombrie 1935 (cf. doc. cit.) fu adus din
nou în Sanatoriul Diaconeselor. în fața sfârșitului imi­
nent, criticul se ridica, deasupra trupului răpus de
natură, cu luciditatea sa tăioasă ca o spadă. Ceea ce îl
fascina acum, scria Izabela Sadoveanu (art. cit.), era
tinerețea deoarece „numai în acele timpuri calitatea su­
fletească și trupească e autenticăLui Octav Botez,
polemistul pasionat de altădată îi apărea, cu puțin
înainte de moarte, ca „un mag din orientul fantastic
rătăcit din întâmplare, în lumea noastră" {Figuri și note
istorico-literare, Buc., 1944, p. 80).
uJQupa o cbinuto țrecu în
lumea uimlbrelor în ziua de 10 martie^l936v seara la
orele 23,30 (cf. Certificat de moarte
* nr. 96, 11 martie
1936, Fund. cimtM După pnopriari dorința, fu infașu-
ratHmediat în giulgiu, așezat în sicriu și, fără dis­
cursuri, încinerat în acordurile Pastoralei lui„ Beethowen,
bucata -sa preferată. ,

u H I . I fa
 Gestul era simbolic; imelectualul cu tempera­
ment complex și ciudat, fericit pentru creator, și ne­
fericit pentru om, urma sa trăiască, spiritualizat, prin
tot cu ceea ce conștiința lui vie se legase de înfăptuirile
durabile ale unei întregi epoci literare. „Cu moartea
lui Ibrăileanu — scria profetic Ionel Teodoreanu —
s-a scufundat un Iași : poate că yltimul. Mulți n-au
băgat de seamă, încrezători în viața sau orgolioși. Dar
cei atenți și limpezi au știut și s-au plecat a moarte"
(Masa umbrelor, p. 5^3).
Unui singur om i s-a tăinuit sfîrșitul lui Ibrăi­
leanu, prietenului de tinerețe și dinitoitdeauna, Constan­
tin Stere, solitarul de la Bucov, el însuși acum bolnav.
La 21 martie acesta îi scria lui M. Sevastos : „Mi s-a
ascuns pînă azi moartea lui Ibrăileanu. Am aflat-o nu­
mai din anunjciul Adevărului literar în Dimineața de azi.
Mi s-au dojsit și jurnalele în care se vorbea despre
moarte. Fii bun și-mi trimite Adevărul și Dimineața
*
respectivă (apud Al. Bardieru, C. Stere-inedit, în Clo­
potul, nr. 2718, din 11 ian. 1970). îtn pragul morții,
Stere transmitea prietenilor aceeași dorință, ca și Ibrăi-
leanu : „Rog fără discursuri la Incinerare și fără necro-
loage și panegirice în presă. Salutări tuturora
* (apud
M. Seyastos, în memoria lui C. StereînAdevărul li­
terar și artistic, nr. 813, din 5 iulie 1936). Două mari
conștiințe ale neamului românesc aveau să se întâlnească
și dincolo de moarte cu idealismul lor dăruit cu pa­
siune dezinteresată umanității.
 II. IDEI CRITICE ȘI ESTETICE

Evoluția concepției critice a

traS
fi stat integral""sub irdmența Iui Ghe^
esLe~~aceea așa-zis „poporanista^^ cu per­
sistente atitudini îndrumătoare, de airectivă culturala^
a fin^^ltima fază, după 1920, în careconducătoruT
Aromânești profesează o critica estetica sunlă. ba—
pe o largă explorare a impresiei în judecata lite—

* O altă părere susține că Ibrăileanu, „criticul

științific", este, în totalitate, pn discipol al criticii so-
ciolpgice_„alui Gherea., Pentrua-i minimaliza și mai
mult i-a fost șî-i este încă opus adesea Lovinescu, în­
drumătorul literar și criticul de cea mai mare supra­
față și autoritate înainte de Călinescu. Toate aceste de­
limitări categorice, cu aer de obiectivitate manifestă, ni
se par neaidecvate. Personalitatea critică a lui Ibrăi­
leanu este mult mai complexă și unitară în structura
ei intimă, începând chiar de la primele sale manifestări
publicistice..

Format într-operioadă de ascendență a spiri­

tului științific în toate do^em3ex_5riîtorul dirijor al
 Vieții românești a fost captivat în -mod deosebit de suc-
cesele materialrsmuhu^iaîe biologiei (pentru el darwi-
dusmuTeraTm^ 1892, o „teorie științifică fundamentală").
Ca și Maiorescu altădată, Ibrăileanu si-aULormat mai
mult sînguppei^n.al studiind în, tinerețe cu mare
asiduitate filozofia, ~estetica,~psihoTogia, Titeratura? is­
toria, pedagogia (tezele din vremea studenției o dove­
desc), sociologia, economia politică, biologia etc., adică
și-a consolidat 6. serioasă'"’plâtfdrmă"’ științifică în ve­
derea unei activități intelectuale la nivelul cerințelor
moderne.
■Cînd tînărul licean debuta în publicistică, la
revista Școala noua (1889—1890), Maiorescu își înche­
iase în mare parte rolul său de îndrumător și critic al
literaturii române. Gherea era acum acela care domina
momentul cultural al epocii, propagînd idei generale
și invitând, cu „bogata sa verbozitate" (Ibrăileanu), la
reflecție asupra bagajului său de cunoștințe aduse la zi.
Autodidact silitor, „proletar intelectual" animat de
idealuri sociale înalte, îndrumătorul revistei Contempo­
ranul își făurise un nume în rîndul cititorilor, mai ales
tineri, doritori de noutate și spirit de controversă. Era,
la sfîrșitul veacului trecut, „poate cea mai populară
figură a literaturii, mult mai populară decît i-ar fi dat
dreptul articolele sale, mai ales că cele mai bune, acele
care se pot ceti și azi cu folo's, sînt ultimele, — și nu
cele începătoare care i-au făurit gloria" (Opera lite­
rara a d-lui Vlahuță, Iași, 1912, p. 15).
Ca orice tînăr ce n-a avut la Universitate das­
căli mari la Istoria literaturii române moderne (făcuse
această disciplină cu obscurul Andrei Vizanti, dușman
al lui Eminescu), era normal ca Ibrăileanu să creadă
mai mult în actualitatea imediată și să neglijeze într-o
oarecare măsură tradiția noastră literară. „Cine nu cu-
 noaște — va scrie el mai târziu — naiva încredere a
tinereții în puterea irezistibilă a ideii ?* (.Reflecții me­
lancolice, în V. r., nr. 10, 1911, p. 97). Așa se explică
de ce l-a îmbrățișat acum entuziast pe Gherea, lăsînd
pe un p'laln secundar opera lui Maiorescu, socotită idea­
listă și aristocrată de tinerii socialiști, tocmai datorita
atitudinilor de opoziție ideologică ale criticului de la
Contemporanul. Cît privește ideile școlii critice moldo­
venești de la 1848, acestea îi erau complet necunoscute
și în perioada colaborării la Evenimentul literar
(1893—1894), cum va mărturisi el însuși în articolul
Poporanismul (Curentul nou, nr. 3, 1906, p. 143).

/ P are în mare parte un

c^aJcte^teoretiz^t^Felul în care sînt [armate/ dteva
dintre^^^/centrul discuțiilor cr it ice Jale
vremii — rnenirea artei,""legătură dintre operă si me-
(dur~^ciăr,Tehdinta în literatură —^denotă o frec­
ventare asiduă a j^i^d.TnZX^Eerea, fapt mărturisit
explici—
TTdcenzîndu-i, în 1906, broșura Din ideile furi-
damențale ale socialismului științific, Ibrăileanu va
spune, în chip mai mult protocolar, că nu are „dcxzît
pretenția de a fi un elev al său" în „chestiile literare"
(cf. V, r., nr. 7, p. 137). Nu peste mult timp scria,
cu o altă distribuire a nuanțelor, că în tinerețe a fost
„partizan înfocat al d-lui Gherea", adică"MTT^br"$ale
*Ettce ‘~^Tlîitefare (Reflecții melancolice, loc. cit.), dar
po
*
marele crițic Taine ă
cărui „esență concentrată" „dascălul său" o „dilua pen­
tru folosința marelui public". Ibrăileanu se va supune
la obiect mai categoric în 1920, scriind : „temperament
politic", Gherea »a colorat concepția detenniniștă a

A?' )
lui Taine cu o doză de sociologie așa de puternică,
Incit marele critic francez cu greu și-ar fi recunoscut
elevulf (Note și imp resii, p, 153).
I în rima f ază a activității_ șale, mai cu seamă
pînă Ta" apariția Ibrăileanu își.
dezvăluiedeschis obediența față de Gherea prin Tm-f
prumuturî' de idei Ifunw^ aprecieJ

controverse ideologice. jAtaciat de junimistul Petre

sir,tîhăruT crînc“T^ssapărarea lui Gherea și a revistei
acestuia Literatura și știință, într-un amplu foileton
iscălit I. G. în ziarul liberal ieșean Evenimentul (nr.
79, 81—82, 84, 89—91, din 9, 12—13, 15, 23, 25—26
mai 1893). Asistălm pe de o parte la un vehement și
curios atac la adresa. Junimiștilor și a lui Maiorescu,
„ignorant — zicea Ibrăileanu — al tuturor cunoștin­
țelor cucerite de știința modernă", iar pe de alta la
un elogiu fără rezerve al „genialului" Gherea care pro­
fesează o critică constructivă, dînd, între altele, o „lovi­
tură mortală teoriei metafizico-estetice în țara noastră".
(Să notăm că primul număr din Literatura și
știirttă a prilejuit lui Raicu lonescu-Rion, tot în* ziarul
Evenimentul, nr. 121—123, din 1—3 iulie 1893, ob­
servații aspre privitoare la absența idealurilor sociale
la colaboratorii publicației lui Gherea).
Surpriza e să constatam că în această împreju­
rare tînărul Ibrăileanu se lăsa copleșit de afectivitate
și împrumuta, fără spirit critic, și idei discutabile din
articolele lui Gherea. Cu toate că altă dată (cf. Dar-
winismul social, în Critica socială, 1892) încercase o
explicare rezonabilă a pesimismului eminescian, criticul
improviza acum, în manieră gheristă, observații eronate.
Dacă Eminescu — scria el — n-ar fi „fost zdrobit de
filozofia pesimistă a junimiștilor" „I-am fi văzut în
mijlocul poporului, luminîndu-1 și vestindu-4 mereu ziua
*
mîntuirii (Evenimentul, nr. 84 * din 15 mai 1853).
Ca și la îndrumătorul Contemporanului, simțul
critic funcționează defectuos în aprecierea lui Vlahuță.
PoSia lwHre, (poate numai pentru motivul că s-a pu­
blicat în Literatură și Știința!), atestă „puterea uriașă
a talentului ajuns la culmea perfecțiunei. Vlahuță —
afirma mai departe Ibrăileanu, pastișîndu-1 pe Gherea
[cf. A. Vlahuță, 1890] — a întrecut cu mult pe maes­
trul său, Eminescu
* (ziar, cit., nr. 90, din 25 mai 1893).

^Colaborarea la Evenimentul literar coincide cu

matunzarea gîndirii tînărului critic șicu afirmare^ sa
ca un "temut polemist. Nu numai că unele idS^gheristei
sîntâcum asimilate' cu atenție și reformulateîntr-o vi-
ziune proprie, dar se Încearcă și o depărfre^'a modelului
prihtr-o înțelegere mâi nuanțată a estetitii~s6cîdIbgKre~
oa^^SufSt aE lecturii mai adîrio~lT^^n^^

su^țiSeârlbrăileanu în aceasta etapă a activității sale ?

£ri^iite__gh)bal, articolele publicate în Evenimen­
tul literar, mai ales suitatntindarăftiĂoZd^
riUlUuillEI
mărturisesc o preocupare evidentă pentruj^StiM^^^
aHrmînd chiar nu afe"pretențiăsafacă „critică jSJff1
literara^, adica"~sami
Țmian lJanetrescu Z^fz^ este „scris bine sau rău, dacă
d^^are talent (iSem, nr. 6, din 23 ian. 1894).
Ațîț în analiza acestHEărți. cît și a mult discutatului
Vlahuță» ZSrc. Ibrăileanu era preocupat
în ^dfuSvifate, zicea el cu modestie, de oGdffisSsi
a pro^Otidof ' JhggWy , ahrmind, cu
^SFpr^^o^^îhîa^^Mei curente în presa socialistă
a timpului: „omul e înrîurit de mediul
 social” (idem, nr. 2, din 27 dec., 1893); „oricineștie
ca~o.rîae lucrare de antă e socială, pentru foarte simplul
cujinf^^product
al societății șTTa^orice sEfie~ rni4 rdectr'răsfrîngerea
*- în
creer a înpfejufarilor' dinafară" ~(idemȚ'm~~6~~~din~2î
ian7’T874^ artei ; pesimismul are
„pricini sociale" etc. l
Dar autorul își punea, în treacăt, și problema
veridicității artistice, criticînd cu sagacitate pe Traian
Demetrescu, sau constata, în Dan, „slăbiciuni din punct
de vedere literar^Ț „dar aceasta e treaba criticei lite­
rare, în care nici n-am avut de gînd să mă amestec”
(idem, nr. 23, din £3 mai 1894). Ibrăileanu mărturisea<
un fapt adevărat în această perioadă nu-i interesa
critica analitică, ^crtBETales aceea teoretică, cercetarea
cauzelor, ă rădăcinilor sociale și psihologice ale operei
literaref'T
^(^Evenimentul literar, scrie în 1895, vorbind
despre Raiou lonescu-Rion, a încercat să explice arta
„sociologicește" pentru a arăta că „în artă se ascund
tendințele autorului, tendinți condiționate de contactul
lui cu societatea” (Cîteva cuvinte, în Lumea nouă știin­
țifică și literară, nr. 3, din 26 iunie 1895). In toate
acestea tînărul critic
* dovedea un remarcabil spirit me­
todic, surprinzătoare intuiții psihologice și o excepțio­
nală dispoziție pentru polemică, justificîindu-și lupta
prin ideea „căutării adevărului pur".
Paralel cu enunțarea unor asemenea idei extrase
cu precauție nu numai din,, crițic5e_.juiJ3hfirea»uiar și
direct din Taine (cf. Introducerea la Istoria literaturii
engleze), sufisa~co!miUină de inspirație, Ibrăileanu dove­
dea un interes susținut pentru înțelegerea adîncă a
specificului artei. Ca student se remarca în mod deose-
bit~Tâ~~un examen de Estetică (la 24 oct. 1893). Tâza
(aflată în Arhiva „G. Ibrăileanu") are ca subiect
Qnginea și natura artei si impresionează prin informa­
ție3 (SipencerT Gu^uT^Taine^ H^^quin) și spirit critic.
Ideile, fără a fi prea originale, sînt formulate
limpedeȚTn spirit tîmputai.” Alrdteratir^
p robleme puțin discutateIa vr^^ALceeăr^Afta — scria
studStuF— nu este un product numS^TgerMuî^'^ăt
evoluției, ddWdă~'7per^^ arta se^Schimbâ^r
*
„Geniw nu-i un „degenerat", cum rii^in^^Fpimbfb^d,
ciulin product al evoluției în artă" care, la rîndul ei,
2JeIbrăileanu ajungea, spre final, la
o idee nuanțată, îndepărtată de rigiditatea determinis-
piuiui gherist, scriind decis că „arta nu este altceva de-
Cit mișcarea expresivaa talentului sau geniului, modifi­
cat de moștenireLde atmosfera de idei ce-l înconjodra,
tie^ A.........
atenție explicită acordată individua­
lității artistice poate surprinde pentru începuturile sale
critice. Dacă observația n-ar putea fi luată ca o intuia
ție surprinzătoare a ceea ce este mai greu de interpretat
în arta prin determinism, atunci este, desigur, o remi­
niscență din Guyau, dar poate și din Sainte-Beuve (nu
sînt indiilcii clare că-1 cunoștea la această dată) care
vorbea de latura mai dificil de explicat într-o operă
prin condițiile externe, aceea datorată „darului indi­
vidual al geniului", elementul esențial în creație, „mo­
nada inexprimabilă", fără să se creadă totuși că „ge­
niul" ar „opera în vid" (cf. Pagini de critica, trad.
Pompiliu 1940, p. 395—39$) *:
Spedifilcul literaturii îl preocupa îndeaproape și
în cunoscutul articol (Ev. lit.9 nr. 9, din
r4 febK^ credea criticul, este o indivi-
_ ”care> organizației sale nervoase,
nmuTrr^ noi și are și puterea de a întrupa
îtL-foone alese și sugestive simțirea sa *, adică el „ne
sugerează simțirea sa * în urma contactului cu reâlitaH
tea pe^carFo^recreeazaTatr-ocvirilmeZnouăr^or^aici,
d^)^indu-I pe materialistul Gherea, Ibrăileanu afirma
că „aga euxacmă admirabilă în lupta de clasă și ca
atare înrâurirea ei e foarte însemnată
* . .
în această
epocă numai de critica socială, restrîngîndu-și posibili­
tățile de interpretare prin aderență la uinele modalități
din practica analitică a lui Gherea, nu se poate sus­
ține, precum nu se poate accepta sentința lui J^vi-
Ut.
Qgșcu (Ist
* române contemporane, II, Ed. „Ancora ,
*
p. 73) ca, „pusă pe pretinse baze estetice, critica d-lui
Ibrăileanu a continuat întrutot, deși fără amploare teo­
retică, critica Iui C. Dobrogeanu-Gherea
* .
Grițecu mai multă atenție, paginile critice din
perioadăEvenimentului literar ne duc, spunea incidental
ȘerbanCioculescu. „la constatări în favoarea perspica­
cității estetice a lui Ibrăileanu
* (G. Ibrăileanu, în Re­
vista fundațiilor, nr. 5, i936, p. 376). Referințele cele
mai concludente s-au făcut la articolele Originalitatea
formei si Împrumutarea formei (EvTUtnr. ^25—30,
3£l 4 ^11 păie 18,94);
în linie hegeliană sau poate maioresciană (cf.
O cercetare critică asupra poeziei române ''SeTâ 1867),
Ibrădeanu preciza că între și formă^emsx^ p le-
g^râ, pp p^rOăsm, perl^^^xlcbs^^ea J^ptre ele
mnd „mai mult o deosebire logică, menită a ușura ana-
hza ân che^tiile de estetică
*. Clpera de arta este o rim
teza *
(„stare sufletească exprimata ^sincer
*
de un „(temperament
*,ăspuneacriticul v de p ^per­
*)
sonalitate și formă sau, în termeni hegelieni, „fnu-
mosul se determina pe sine ca răsfrîngefe sau reflec-
tareseirsîbiiăâideii
* (TVeZegerfI, Ed.Aca-
 Ibrăileanu
în pragul apusului
(inedită).

Ultima locuința
a lui Ibrăileanu,
in si. r. Buzdugan nr. 10.
 ' . / • z. . • - ' ■ ■

<z ; -Z

z : *' ■ • ■ . ■ •
■z- -nș,
- ziih
■ / ■: « ■
Pagina de titlu și Prefața
- t <>> - z< / . ,
la Opera literară a d~lui Vlahuță
z ' : ■ ' '
cu o dedicație autografă a lui Ibrăileanu.
., ..... , .... . .. ., H....... .

- '' " . •

, "■ . ... . , . -- ' ; » .: - '

( z z Z / Z ■ < ' zz .. z. z . z
< ' z z -Z z ' ;z Zz Z
m . t : . MM - &»?< z , < - ’ . S: z

Zzzzz- Z- /■? z-z'-' z. '

z z - .
xuciâ ti cwtâttt&toMtt w, fi treburi wfât ‘ z
‘ z a'
. z ; Zz- , . .z-r ; .<. . , z . Z Z..z • - z.. ,, . , . , .... » •
I z Zzz;. .
zz ZZZZMZZ Z zz. Z . ; Z, ZZ-.Z. Z ■ z .-z zz . z
„«J? > *.W> “ 4
- :
■ z z Z-.Z- z,Zz : ;
■ ^ . . < .■■ ■ Z ZZ z ■ z Zz.
te M &£f unt
: 4. - f ,.} m z » »
MZZ Z zZ..; .' - z'Z :Z ZZ., - ’ ,
;.-zzz
Z .Z'Z : ,
■ z'z' Z z, -zz, ; zz z., z . .... ,; ; s ,.f ,„rf

■ ; ■ ; - <

,z « Z . Zz
>
-O »
-.................... ■ - ■ ' ■ ■ c 1

.■ , Z V-r ............

Prejața la /
Spiritul critic în cultura românească, ,Z.. ..z z - Z Z; :Z, z Z- / ‘
ed. I, cu adăugiri pentru ed. a II-a, 1922.

Note și însemnări
despre Ion Creanga.
 • ■ ' - . ■ ■ ■ :/• . •■
- " " ' '' ' .

■ ■■ ■■ - ... .

Prima și ultima pagina

din articolul despre Glieorghe Panu.
demiei, 1^66, p. 118). Lhi_ exemplu, cu valoare abso­
lută pentru _ Ibrăileanu, n constituia poezia lui Emi­
nescu, ermnescianismul, sinteză originală dintre fond
și form^nom_d^orată talentului emanat de geniu.
’ Cu asemenea intuiții critice, excepționale pentru
vremea sa, tînărul Ibrăileanu va ajunge în mod normal
și la alte observații hotărîtoare pentru consolidarea vii­
toarelor principii ale criticii șale estetice. Să reținem
că de pe acum autorul consideră că este necesară o
disociere în analiza emoțiilor. Arta pornografică, aver­
tiza el, produce emoții sexuale, nir"emd7zFeJfeSce (cf.
Artă și pornografie, In Lumea nouă, nr. 193, din 29
mai 1895). După Ibraflganu opera literară autentică
deșteaptă în "sufletul cititomlui -o emoție^ arli^
angajează cu o atitudine de simpatie> față deimaginea
creată descriitor („plăcerea de a simpatiza cu auto­
rul operei de: artă, cu munca sa, cu intențiile sale", ar
fi spus Guyau, L9art au point de vue sociologique»
Paris, 1889, p. 17).
Ideea esteticianului francez potrivit căreia „mi-
siunea qea mai înalta a artei este aceea de a produce
oemoțieesteticăcu^ )
a fertilizat concepția ^EaruEuTTbraîIeanu. O aplicație
concretă, de pildă, întîlnim atunci cînd el vorbește des­
pre Eminescu ; poetul, temperament dejexoeggg^
place pentrucă „ar^zarlrTopefa-^.Irumo^ultim-
furilor noastre, simțim la ci­
tirea liîT sînt foarte, foarte personale" (E^^t^scu' și
Coșbuc, “semnat LJn sociabil, în ziar, cit., nr. fStJT'din
15 mai 1895). Găsind un mediu prielnic (simpatia) în
sufletele cititorilor de la 1880 și de după aceea, poetul
a fost „selectat" (cf. Darwinismul social).
Deși aflată în curs de formare, cu explicabile
oscilații își (goluri datorate vîrstei, concepția critică a
,.p
 lui Ibrăileanu se cristaliza totuși cu d^pllîn^
Ca să-i completăm imaginea invocăm și ppi^jjk ^le
i^^gEeLr^Iis^.pătrunzătoare și, în unele privințe, ine-
4ffite la ridCprin adâncimea interpretării și noutatea
exemplificării.
Ca și perspicacele său prieten Raicu lonescu-
Rion (cf. Arta tendiționistd, în Ev. lit.f nr. 11, din
27 febr. 1894), Ibrăileanu.. se arăta preocupat de dez­
voltarea roinanuiui realist. Acesta este, în concepția sa,
„o bucată de arta în care ni se descrie o epocă soclMă"
cu „acțiuni" și „tipuri vii", „obiective", în stare să ne
„evoce viața" însăși (cf. „Iubita" de Trt Demetrescu^
în Lumea noua, rir . 25, din 28 noiembrie 1894). O ob­
servație și mai cuprinzătoare, formulată aproape în
spiritul viitoarelor sale opinii atît. de moderne despre
roman, întâlnim în IntrQduccreg la traducerea roma-
nujuL^^=4^ -de ;Maiip!assamu(Craiova, 1896, p. III) :
romanul este „oglinda vieții ; în eî trebuie să se oglin-
'(leăSca^^natural —™-
————OteîăWfa e^feȘrie ^^dritstfbirea între opere cti
șju^cte3imiTare „vine de acolo — eiplfeS" îbrarleanu —
ca^un scriitor nue un. aparat. foto^
tatea nu cum va fifimdeaTn^^^? ci cum se oglin-
7‘ om jTIî^xe- om
e o lume". O dovadT^este^ca Maupassant, „artistul
mafC (Z) artistul desăvârșit", a reușit să facă din
Georges Duroy un „tip" extraordinar ; prozatorul „a
văzut" (o „primă condiție pentru artist este de a ve­
dea", credea Guyau — op. cit., p. 80) în adâncime fe­
nomenele sufletești și sociale ale vremii sal^. Dar oricît
ar fi de obiectiv
* autorul are „fată cu opera sa [Q jgt-
tudine. si aceastaj e tendinta în artă" pp rar/> rnncniî
o^escopera cu cere
artistului, asa cum ar dogmaticii.
9O2
 Privitor la aceasta problemă, încă din 1892
Ibrăileanu afirmase idei viabile, dovedind mult mai
într-un articol
a caroTTua apărarea, polemizînd ou filologul AL Phi-
E’de. Arta e necesar sa fie moralizatoare} să aibă un
^ocmi^ aicl »nu trebuie sa se conchidă ca
idealul ca "și morala trebuienumaidecît să se coprindă
în anta^Ț Existmța lor în chip explicit ar ^nlmici-o
.
**
Confuzia tînărului de 21 de ani merita reținută :
pnT"pTmTde^ădealurde'^ceEI.„maLZnjSl^2^ n-ar * putea^sx
creeze de vafaare. dacă ® vă lipsi

Trnai 1892 — subl. aut.).

Aceasta este, mfațișata smtetiic, uimyiitatea. de

început | a lui Ibrăileanu. Ea anunță o vocație critică
fixatT^ae pe acum într-un cadru de cugetare mobil,
avînd drept calități dominante și preo­
cuparea pentrux^^^^^riw^ 7 Apreciată strict în asr
*vremii,
pectele ei cunoscute din preslT acestei activități
îi lipisea totuși o idee de perspectivă sigură, fixată chiar
în epoca afirmării tînărului publicist. Ea a existat, dar
a rămas atîta vreme inedită (cf. Arhiva „G. Ibrăi­
*).
leanu Este voriba de un articol deșipjre C. Dobro-
geanu-Gtoxea»^xeprezentînd/ în ^năgițiă lui Ibrăileanu,
"^CTEva omsiidCTaiții cu prilejul apariției voi. îlK^de
Studii critice. Datează deaTain 189f și urma^sa^fie
inclus în volumul Note și impresii cc trebuia să apară,
tocmai în acel an, în Editura librăriei fraților Șaraga
din Iași.
In esența lui articolul este o meditagejdegpre.
unSn^3ScXri este-
tige mai complete în relativitatea ei. Critica lite-
 rară, reflecta Ibrăileanu, „n-a. .existat dintotdcauna, sau
cînd a. fost(ex7 Horațiu, Boileau) „ea nu analiza feno­
menele literare și nu căuta geneza fenomenelor, ea Ju­
*.
deca după cod și dădea verdicte Dar „fenomenele
literare au, ca și oricare alte fenomene, drept la o
știință. Ele sînt un grup de fenomene aparte, cari nu
"pot intra în domeniul nici unei alte științe, și cer o
știință proprie a lor. Această^ giință e critica literara
—Jn lipsă de alt cuvlht mai propriu *
. Ștunțifîzafea
criticii poate să fie o reminiscență din Gherea, dar și
din Emile Hennequin (La critique scientifique, 1888).
Cîțiva ani mai tîrziu problema va beneficia de o ex­
plicație cuprinzătoare și definitivă pentru spiritul mo­
dem al lui Ibrăileanu.
Demn de relevat e că autorul își fixa, în aceste
pagini, un punct de vedere explicit față de Gherea și
Maiorescu. La prima vedere, pentru primul are o ati­
tudine elogioasă cam excesivă, dar aceasta e de ordin
afectiv, mai ales că tânărul critic nuri putea „iertaa
lui Maiorescu vorbele drastice presate maestrului său :
„las-o mai domol unde nu te pricepi" (Contraziceri ?,
1892).
Articolul dovedea însă că Ibrăileanu era foarte
bine familiarizat cu opera critică a mentorului juni­
mii ; ba o privea într-un mod care anticipa unele
observații din Spiritul critic în cultura românească,
unde va folosi tot termeni împrumutați din științele
naturale, dar aceștia, va spune el, „nu vor să fie
decît niște metafore clarificatoare și nimic mai mult"
(ed. a II-a, lași, 1922, p. 62). „Critic — nota Ibrăi-
leaițm, în 1897 — nu e domnul "Maiorescu, pentru că
critica, cum am arătat, fiind știința, prin critic înțeleg
ujFripm care~7inâTizeazăȚen^
fiziologist analizează fenomenele fizioK^ceTTyT31aîo-
rescu n-a făcut nici cînd asta — martore cele trei vo­
lume a!e d-salede Critice". Părerea este, din păcate,
lipsită de temei.
Ceea ce înțelegea^S^aiore^i altădată prin critic
(e vorba de rolul criticii SfiuraleJ’ „nu se mai înțelege
așa la 1897". Nici Gherea, ce-lc^ilifÎDas^ pe
conducătorul Junimii drept Z^critic f judecatele", nu
scăpa de o punere'indirectă la punct : „azi prin critic
înțeleg savantul, omul care face știința fenon^^
terâre șfTSîpfeunăSâZ^^Î^^111 crîtl£ .(Savant) cu ju-
cfec^resc mi se pâre bi£afă
*h~
' idei existente numai în embrion în articolele și
însemnările publicate pînă în 1896 căpătau acum for­
mulări clare și de perspectivă, fiind esențiale pentru
fundamentarea concepției sale critice. îndepărtîndu-se
categoric de Gherea, idealul lui Ibrăileanu, ca și al fos-
tului^aTToI^de facuIweT^^ (cf. Le­
gea critică li­
terară, nr. 1, 1893)/ era o cnfrc# estetică totală, cu
implicații țșihologi^^^^o^^^^^^mc^^sțonc^
ETobserva că „un fenomen
literare înțelego operă Trierară, o școală literară, 5
^^SZISă^alZ^î^Sm^jn^^n^Jîterăturâ ÎMfeagă" J
poate fi studiat, ca și fenomen? Tm"7dSlfclMP^

sau, ik

un ~exiSFfi^^
de pildă (...). Criticul va analiza opera și va descoperi
caraiciterele esențiale, ne va arăta ce * facultăți are și
cari îi lipsesc, ciare e cea mai puternică, ne va arăta
 din ce școală face parte, cum sînt personajele sale, ce
tendință are, ce stil are etic. Am putea zice că face
anatomia și fiziologia operei lui Racine. Mai departe.
Criticul ne va arăta de.^ce Racine are aceste caractere,
de ce pensonagiile sale sînt așa, de ce stilul său e așa,
va pune deci în legătură fenomenul literar-Racine cu
împrejurările care l-au creat, va face
nului literar “.Pentru primul aspect aFcndcii îl cita
j5e Fagi^ț care realizase „o parte din anatomia lui
Racine", adică „analizase fenomenul ca product dat",
^geneza operei" fiind făcută de Ț^irxe.
~Tj5noț^îaT^ pro-
gramid^ critic aT Iui Ibrăileanu, sinteză profundă de spi­
rit istoric (situarea în timp șî spațiu a scriitorului,
analiz^jaeterffnriări^^ZZEăTeTelu rile) șg analiză este­
tică: ^Faguet face anatomia lui Racine ; Taine, pe
Tngă~^ana,tomîe, mâî’face și geneza. Și unul și altul
fac știință. Dar un fenomen numai atunci e studiat
complet cînd e studiat și in sine și în legătură cu cau­
zele care l-au produs. Critica deci, știința și în cazul
întîi, numai cînd va cuprinde
și partea a doua, studiind geneza operei de artă".
TidinîrațrâV’ natură afectivă, pentru
Gherea nu ba împiedicat pe Ibrăileanu să se îndepăr­
teze chiar din tinerețe de spiritul criticii acestuia și
să-și delimiteze o cale proprie, avînd ca ideal, printre
primii la noi și-n Europa, critica completa.1

Meditațiile ulterioare asupra jetului critic, de­

cisive pentru înțelegerea personalității Tui” Ibrăileanu,
urmează sistematic ace$te~ idețng^^ -
gerate în prima fază a activitățiTsăl^publicisticeTTJne-
ori, prin discuții privitoare la Jtw^țifi^rjeg_ criticii, au­
torul a putut da însă impresia, mai ales adversarilor
grăbiți, că platforma principiilor sale nu diferă prea
mult de aceea a lui Gherea (este vorba. de^critica ana,;
lirică, ^explicativă" a acestuiaTcu foarte reduse apli­
cații estetice, și nu dp ideile despre critică^ unele ab­
solut moderne — cf. D. Panu asupra criticei și lite­
raturii, 1896, pe care, desigur, îndrumătorul Vieții ro­
manești le aproba). Important pentru delimitarea con­
tribuției lui Ibrăileanu la definirea criticii estetice este
faptul că strădaniile sale în acest sens nu s-au făcut
simțite abia după 1920, cum s-a afirmat adeseori, ci
mult mai înainte de aiceastă dată.
Primele accente cu timbru definitiv se ivesc la
începutul secolului, odată cu reintrarea sa în publicis­
tică, dar mai aleș în primele articole apărute în Viața
românească. Estgf epoca așa-zis to­
tuși Ibrăileanu ^fc^le mărgineșnjjraclusiv la critica în­
drumătoare, de aspect doctrinatf în care, după opinia
adversarilor, ar fi oonfurudațiară nici un fel de dis­
tincție, etnicul cu esteticul, proliferirud un dogmatism
sui-generis. Eliminînd subiectivitatea în aprecieri (a'tit
de incoertibilă, de pildă,~Ta~TL~TLovinescu în ceea ce
privește Aprecierea lui Ibrăileanu), ajungem la cîteva
constatări de natură să-i situeze, fără nici un fel de
efort partizan, pe îndrumătorul revistei ieșene, în rîn-
dul marilor critici moderni ai literaturii noastre, loc
de care a fost adesea fruistat tocmai datorită unor ju­
decăți viciate de parțialitate, încetățenite prin repetare
comodă.
Este critica, în concepția lui Ibrăileanu,
știință care operează cu legi precise, avîndca scop să
ajungă la un diagnostic caracterizat printr-o desăvîr-
șită exactitate ? Să-i urmărim cîteva dintre ideile fun­
damentale, dar nu decupate din text, la întiîmplare, ci
în conexiunea lor dialectică.

\/ La 1909, Ibrăileianu repeta^ în {Spiritul critic în

cuhur^cw^^ ^?hVu£_pjiiiJucru
esențial pentru metoda sa complexa : „ a face_ critică
literhr%~~Weă" face ânatbmia.
Spera de arta, sau, ceea ce.. a spiri­
tului: liriuî scriitor®. Cei mai mulți comentatori au citit
în această frază o pledoarie absolută pentru științifi-
zarea criticii, adăugind, ca pe un element coordonator
și inflexibil, determinismul; „tot ce e omenesc e supus
determinismului ca și restul universului®, nota autorul
în Scriitori români și străini (Iași, 1926, p. 108).> într-o
convorbire, cam din jurul anului 1920, cu^Tudor
Vianu, el mărturisea, nu fără puțină cochetărie : „Sînt
om de știință. Nu mă simt de loc literat® ; „Opera
literară este pentru mine un obiect de observație. Pri­
vesc acest obiect cu atenție, îl întorc pe toate fețele,
îl leg de cauzele, lui, așa culm aș face cu o specie ani­
mală sau cu un fenomen fiziologic® (/^5£LEXIZ1%2,
OSM. . ...
Să observăm, mai întîi, că Ibrăileanu dovedea,
prin aceste păreri, aderentă, mărturisită și altă datăv la
spiritul naturalist TtF^ec. al XlX-lea. Metoda lui
Sainte-Beuve, l unul din maeștrii saî, față de care a
rămas cel mai fidela era „critica zisă naturală sau fi-
ziolo'gică^^g^pirația de a, realiza un studiu moral al
caractefelor, precum sînt clasificate plantele în bota­
nică și animalele în zoologie. „Astăzi, istoria literară
se face la fel cu istoria naturală, prin observații și
adunare de material® ; „ceea ce fac eu — se confesa
criticul francez — este istorie naturală literară", care
să folosească odată „la stabilirea unei clasificați! a spi­
ritelor" (Pagini de critica, ed. cit., p. 447, 444). Cp
toate acestea, esența judecății sale literare răniînea ^cri­
tica de gust" bazată pe o continuă mobilitate a imî
preriei și o mlădiere suplă a sensibilității.
S-a spus, cu dreptate, că .maniera critică a lui
Sainitc-Beuve a dus la impresionism, iar metoda critica
la știință. Observațiile citate mai înainte, în fond niște
„metafore luate cu exactitate de către Taine și emulii
sai, sînt în măsură să suscite ambițiile criticii științi­
fice" (Plerrc Morcau, La crilique litteraire en France,
Armând Colin, 1960, p. 107).
Trecând prin critica determinist ă a lui „Taine și ;
fascinat de concepțiile lui Darwin și Haeckel, Ibrăi-j
leaniu a ajuns cu ușurința șî Ia Brunetiere care aplica]
sistematic evoluționisimul darwinist în critica literară^
Fără să aibă ambiția să-și „transforme cursul de 1ite4
ratură Într-Pn curs de istorie naturală", profesorul de
la Sorbona urmărea, de fapt, să profite și mai mult
de achizițiile biologiei în cercetarea literară. Dacă prin
Taine, „critica nu devine o știință, ea aspira să devină".
Criticii sale, „fondate pe analogiile pe care ca le pre­
zintă cu istoria naturala a lui Geoffroy Saint-Hilairc și
Cuvier, noi ne propunem să vedem dacă nu i s-ar
putea substitui, sau adăuga pentru a o completa, o
critică ce s-ar întemeia la rîndul ei pe istoria natu­
rală a lui Darwin și Haeckel" (F. Brunetiere, L’evolu-
tion des genres, 8~eme, ed., Hachette, p. 17, 18).
Dar nici Brunetiere, citat admirativ de Ibrăi-
leanu cu teoria selecției literare si prețuit într-un rînd
pentru ingeniozitatea aplicării evoluționisinului în cer­
cetarea literaturii, nu era, ciu tot dogmatismul său, atît
de categoric în considerarea criticii drept o știință. „Este
critica o știință ? — se întreba el. Problema e liti-
gioaisă și, după părerea mea, nu cred că va căpăta
aicieist nume (...). Dar, în tot cazul, noi ne vom con­
vinge, sper, că pentru a nu fi o știință critica nu are
cel puțin metodele acesteia, și că, în consecință, jude­
cățile pe care le emite asupra operelor derivă dintr-o
sursă mai înaltă deicît capriciul și fantezia sa" (idem.
p. 29—30).

^Cititor pasionat și subtil al criticii franceze din

secoluF al XlX-lea (pe lînigă numele înșirate pînă aici
trebuie citați și Erncst Ren an t Jules Lemaître, Paul
Bourgct, apoi Anatole. France), jlbrăileanu nu putea să
nu-și fixeze programul criticam direcțiile spiritului mo­
dern, liber și .ingenios în manifestările sale. Respingînd
uiscălciunea sufleteasca și dogmatismul, autorul Spiri­
tului. critic, liric ardent și filozof sceptic, avea într-un
grad înalt sentimentul relativității. El n-a profesat nici­
odată, teoretic sau practic, o rece obiectivitate, existentă
numai Ia aiccia care observă, constată și se retrag apoi
din fața obiectului studiat cu credința că nim’iic nu-i
leagă de el.
Ibrăileanu vorbea de^nmgșix^^
țifice (care este un aspelct al criticii literare), dar atît
«cit poate fi „științifică" critica literară, adică întrucît
i se. pot aplica ei metodele științelor exaote ale naturii»
(Spiritul critic..., p. 62). Aceasta este totuși o posibi­
litate reduisă și Ibrăileanu, adesea un raționalist voi-
tairian, privea lucrurile cu mai multă luciditate decît
cei înclinați spre scientism veritabil : „critica, așa cum
este acum, nu constituie o știință ; poate că va deveni
cu vremea" (Curs de Estetică literară, 1925—1926, Pre­
legerea IV). Numai istor.ia literară, opina el, ocuipîn-
du-se cu „genefaTul" este mai științifică X..
 Ibrăileanu vorbea, într-adevăr, și d.c o „critică
științifică", ce „are d.e scop- aflarea^ cauzelor care au
dait naștere cutărei sau cu tarei op
m E de rc
niardat însă ca deși credea în dctcrmmi’sm, ca toți cei
formați în spiritul științific al secolului al XlX-lea, ex­
plicațiile de ordin cauzal sînt distribuite diferențiat în
Cercetarea un,ui scriitor pentru simplul motiv că „în
lumea morală cea atiît de complicată, determinismul nu
poate fi, cel puțin în aparență, atic de riguros ca în
lumea fizică" (Scriitori români și străini, p. 108) *
j Gît privește critica literară, aceasta este supusăjj
Relativității, deoarece gustul este personal și variabili)
ț„Ar trebui — credea autorul — să avem oroare de
aprecierile tranșante, care au tot atîta greutate ca și
Sentințele judecătorești" (Reflecții melancolice, loc, cil.,
p. 99). Motivele sînt mai multe, dar Ibrăileanu observă,
în viziune modernă, că deocaindat/erzpățz estetica, alt-
e^a---deA-^kfea. "Wnptps'SȘ.stă, fără. nici o. metodă ~și
tuT^biect definit, ,mujestc decît tot impresla *^^
'"d^ai^ce^n, critică nu sînt mijloace pentru- o
cerc^^^^^3^^^^S^7j5dci —- preciza el odată
îiT^chip concluziv — criticile,. sînt ^impresioniste,
și mai ales critica estetica/ înecare e vorba de nTnumos"
și de3îHE doiîT impresiuini asa de subiective“. Folosirțd
impresQ
* ca instrument de analiză, „critica estetică do-
vfectașfe frumosul sau u ritul cu o -metodă' oarecare, —
este deci obiectivă întruciîtiva" (Cursul citat), fiindcă
încearcă să „explice". opera potrivit unor criterii, *e
drept, relative, dar nu proiectate sistematic în ceața
subiectivității și a fanteziei ca la impresioniști (ex.
An altoi e France).
Desigur că relativismul său temperamental gă­
sise în critica lui Faguet (încă din 1907 scrisese entu-
ziast despre el în Viața românească) și Lemaître o jus­
tificare pe care scepticismul critic al lui A. France i-a
întărit-o în mod considerabil, fără să-i altereze însă
independența de g rodire.

Qe o însemnătate exc^
completă a conccnoțteFlirrTKraHeanu despre rolul criti-
c i i es.te în să arii icmuT poienițe Pro^temcHi terare (Vi ?,,
'nr. 7 și 8. 1906^4^^"®'^ cheie
p ruoWJUjgUXjdwe ronț a" categornca existenta intre critica
Știință critica științifica »pjfatji^^^^ică
Har nu , ~n7. ^7 P- 224). Sainte-Beuve,
Taine s-au Folosit de științe ajutătoare în critică (psi­
hologie, sociologie, istorie), dar n-au confundat aceasta
cu știința care are un alt specific și o altă menire.
Preopinentul lui Ibrăileanu, Marin Simionescu-
Rîimniceanu, trăsese grăbit un semn de egalitate între
critică și estetică. „D-sa — scria îndrumătorul revistei
ieșene, afirimînd o idee esențială a concepției sale — nu
știe că critica este și o artă, în acel sens că ea reconsti-
tuiește personalitatea artistului
*. Nu altceva spusese
Sainte-Beuve, citat, de altfel, de mai multe ori în acest
articol : „Critica literară nu va putea deveni o știință
jintru totul pozitivăj~_j&^ o artă, și. o artă
Toarte delicată în mîinile acelora care vor ști să se
serveascăTde eâ~Ț dar această artă va profita și a
de toate
aci
(^Idealiu criticii complete sau totale, afirmat la
1897, se clarifica acum într-o viziune ce adeverea că
Ibrăileanu tindea tot mai mult spre o sinteză originală
a tuturor discuțiilor fertile din critica secolului al
XlX-lea de care se apropie spontan, prin afinități tem-

rfoo\
peramentele și intelectuale. O dovadă și mai categorică
este aceea căjprin critica el înțelegea une­
ori, dincolo ffr'Ter^^ .critica „interpreta­
*
,
tivă
iimnetîefeTTăFTT^^^ .șL într-o
a n u m îtalnăsu ră^TjKerea.J
—----- CritfcT^an^fe^TîterarăCf nu putea fi posibilă
deoît după acțiunea istorică de „jandarm* a mentoru­
lui Junimii în contra nonvalorilor agresive : «d. Ma-
ioresOu a fost un critic „judecătoresc
* (în înțelesul bun
al cuvîmtuiui), d-sa a descurajat nulitățile și a grupat
în jurul ci-,sale pe oamenii de talent», realizând un
grup literar cu o fizionomie bine definita (cf. recenzia
la E. Lovinesicu, Pași pe nisip, II, în V. r., nr. 8, 1906,
P- 297)*
Acela care a beneficiat din plin de această situa­
ție, deși a luat în deriziune „critica judecătorească
*, a
fost tocimiai Gherea. Geografia Literară fiind despresu-
rată de nulități, „el nu s-a ocupat decît de scriitorii
de talent, pe care i-a explicat științificește, pe cît critica
poate fi științifică
* (idem) chiar în miîinile unui scien­
tist veritabil ca Gherea, care căuta să impună artiștilor
ideile sale politice.
Niianțîndu-și indirect fațetele principale ale pro­
gramului său critic, Ibrăileanu observa altă dată că
Gherea a conceput „prea mult * „raportul dintre opera
*
și mediu „ca un raport de cauzalitate
*, dînd „o im­
*
portanța excesivă mediului social în detrimentul indivi­
dualității artistului, „formei sensibile
*. Maestrul său de
tinerețe făcuse deci o „critică științifică
* a cauzelor, și
nu una estetică. „Analiza estetică este pe ultimul plan
în critica lui Gherea
*, afirma definitiv Ibrăileanu. Gus­
tul acestuia era inferior aceluia maior esc ian și ca ur­
mare „nu toate aplicațiile lui [critice] pot sta în picioare,
 și aproape nici una dintre ele nu e valabilă în tota­
litatea ei". Cauza este una esențială și, în fapt, prea
adevărată : f „Dintre două opere ou calități deopotrivă,
el [Gherea] o prefera pe cea cu idealuri sociale mai
ș «înalte»..." (Note și impresii, p. 154, 157, 165), esca-
unotînd valoarea estetică, singura în măsură să justi­
fice entuziasmul critic și să garanteze eternitatea ope­
rei de artă.i < a /

_ . ....................
țiic ■.adevarat este
acela care omenului literar,
(^t^ensid/ilitate csiTuc^cM^
ccHTateși. o mate", o m a re simț a t ie pen țru v alori3 ele­
ment escnțiar alZcriitîonTSsihologlce. „Simpatia cu care
cQti^tn desicoperă rnai ușor secretul imfii strfleTT^^ria
în sjmdtuFTedicat Tui Brătesc^ are doua la-

nostruT^p resz" Tinpl ic a~b p a rticip a reT nter io ara, o în­

țelegere, o vibrație în fața creației, capacitatea de a
admira. Generozitatea omului se rasfrinige automat în
actele lui intelectuale. Criticul trebuie să fie o con­
știință și un caracter.
'^^T^iieaiiuTlre evidente afinități ou Sainte-Beuve
(„revarsă-ți în critică, rivala și sora poeziei tale, efu­
ziunile, simpatia și cea miai pură substanță a ta" —
op. cit., p. 448) și de aici cu întregul impresionism
francez, cu Faguet, cu un Jules Ldmaître (acesta vor­
bea de „puterea de simpatie a criticului"), dar și cu
Guyaiu care scria: „calitatea dominantă a adevăratu­
lui critic este simpatia și sociabilitatea" (Idart au point
de vue sociologique, p. 47).
Același accent insistent pe simpatie în receptarea
valorilor îl va pune, paralel cu Ibrăileanu, și Loyi-
nesou. Acela care s-a considerat atît de îndepărtat de
indromătortd Vieții romanești amintea de „puterea de
simpatie și de enituziasm" a criticului care trebuie să
fie „impresionabil și vibrant" (cf. Pași pe nisip, II,
fălticeni, 1906, p. 197—198), ca să vorbească, • spre
sfîrșitul vieții, în chip definitiv, despre critica străbă­
tută de un „adevărat suflu de comprehensiune simpa­
tetică, de contopire intimă ciu opera de artă, și de
reconstituirea ei sintetică într-o construcție personala"
(Cariera mea de critic, în voi. E. Lovinescu, Ed. „Vre­
mea", 1942, p. 213). Această simpatie pentru creație,
legată de • sensibilitatea ascuțită și finețea spirituală a
comentatorului, i-a dus pe Ibrăileanu și Lovinescu la
ceea ce ei înșiși au numit „critica lirică" și, respectiv,
„critiicia prietenă", iluistrind-o în chip atît de variat
și exemplar într-o epocă hotărîtoa're pentru destinele
literaturii române jmodeme.

? 1 brăileanu^Jie,.„preocupă sMematic_^
riera lut de circumscriereâ^^ critic flexi­
bil și modern. Acest efort este orientat'^ln^S^e-auna
E de
cS^rvari^^ predcupăren^' simte
din plin și în perioada 1906—1920 cînd îndrumătorul
Vieții românești reeditează, în parte, rolul de critic
cultural aii lui Maîorescu din prima fază a activității
acestuia.
O explicație fundamentală a acestei continuități
o găsim în (suplețea gustului, în antidogmatismul de­
clarat al lui Ibrăileanu, într-un cuvine în complexitatea
sa intelectuală, ușor aderentă la problemele concrete
și de substanță ce frăimiîntau atunci spiritualitatea ro­
mânească. Și-n acest sens deosebirea de Gherea este
 clară, dar nu ostentativă. Acesta era mai mult interesat
de asipecte generale sau de modul în care cultura
noastră ar putea răspunde unor idei aduse de el din
altă parte. Ca urmare, Gherea trecea pe un plan cu
totul secundar valoarea estetică și originalitatea etnică
a literaturii, interesîndu-1 mai ales tendința, idealurile
sociale.
înscrierea lui Ibrăileanu în continuarea brazdei
maionesiciene este perfect motivată. La începutul seco­
lului XX, cînd se punea acut problema naționalității
și a tradiției în literatură, mentorul Junimii, deși pu­
blica foarte puțin, devenise foarte actual, fiind din nou
„selectat14. Gherea „începe să fie uitat, scria însuti
Ibrăileanu — iar steaua d-lui Maioreiscu se ridica poate
mai sus decît orioîndX „Generația trecuta [de la sfîr-
șitul secolului al XlX-lea] găsea că d. Gherea e critic
adevărat. Generația actuală găsește că d. Maioresiou e
critic adevărat“ (Opera literara a d-lui V lăbuță, Iași,
1912, p. 15, 16), revenind în acest fel, _U critica este^
tică-* «miaioresciană
. . . d •—r. „„.„„n
ca laJ singura
■..■Sf-IIMIMI
directix'aesențjalaa
«*«
■■
** iiwiwwn^iii
cratiiciii naționale:
Faptul este mult m:ai important ddcît s-ar putea
bănui, fiind în măsură să pună în lumină o filiație de
idei surprinzătoare. Ibrăileanu nu poate fi socotit un
elev și un continuator al lui Gherea sau al lui Maio-
rescu deoarece, ca orice critic de vocație, el merge pe
o cale proprie, practicînd însă o critică literară în spi­
ritul principiilor estetice maioresciene, adică al tradi­
ției critice românești în ceea ce are ea mai durabil.
Ibrăileanu maioresician ? Iată o întrebare peste
care s-(a trecut cu mare ușurință.
Lovinescju vedea 6 prăpaistie de netneicut între
continentul estetic trasat de mentorul Junimii și „cri­
tica poporanistă" a lui Ibrăileanu. „Prin natura ei so-
 ci ala [critica acestuia] — afirma cu satisfacție condu­
cătorul Sburătorului — este Ia antipodiu.l criticei este­
tice a lui T. JMaiorescu" (T, Maiorescu și posteritatea
'TuT^cntica^^ 1943, p. 311). Surpriza e să
constatăm, că atît opiniile exprimate direct despre con­
ducătorul Junimii, cit și spiritul general al criticii lui
Ibrăileanu pledează pentru o poziție contrară celei sus­
ținute cu atîta energie de Lovinescu.
Ca teoretician al specificului național și îndru­
mător al Vieții românești, Ibrăileanu a înțeles și-a apre­
ciat spiritul epocal al „direcției noi“ promovata de
Maiorescu. Ne-o probează din plin unele păreri din
Spiritul critic în cultura româneasca, dar și opinii risi
pite ou diferite ocazii la rubrica Miscellanea.
Acuzația înverșunată de „germanofil" șî „cos­
mopolit " i se pare bizară lui Ibrăileanu pentru simplul
motiv că Maiorescu „a lucrat atît de mult pentru dez­
robirea culturii române de influențele rele străine șl
pentru crearea unei conștiințe naționale în adevăratul
înțeles al cuvîntului" (P. Nicanor et Co., Sărbătorirea
d-lui Maiorescu la lași, î'n V. nr. 11, 1909, p. 301).
Mentorul Junimii a fost un „spirit atît de enciclopedic"
de care, scria Ibrăileanu, ne aducem aminte cu stimă
deoarece el este „omul ce a reprezentat o jumătate de
veac bunul gust în judecarea operelor literare și care a
fost sufletul unei distinse mișcări intelectuale, cîndva,
aici, în lașul nostru bătrîn" (P. Nicanor et Co., Jubileele
d-lui Maiorescu, în V. r., nr. 3, 1910, p. 458).
Aceeași simpatie pentru personalitatea maiores-
ciană și-o arăta Ibrăileanu și spre sfî.rșitul activității
sale. Cu Convorbiri literare, zicea el, „începe la noi
formarea con științei artistice propriu-zise". în paginile
acestei reviste „s-au publicat luminoasele articole ale
lini Titlu Maiorescu, judicios gîndite, cumpănit prezen-
 taite, impecabil scrise. Convorbirile au avut, pe lingă
semnificația lor socială, mai ales una estetică, într-o
țară unde, mai înainte de ea, literatura asiculta de cri­
terii piaitiriotice, gazetărești ori simplu sentilmentale. Mai
ales pentru acest rol îi vom aduce astăzi omagiile
noastre" (P. Nicanor et Go., Jubileul „Convorbirilor
literare". în V. r., nr. 3, 1927, p. 427).
Firește, în unele probleme, cum se știe, Ibrăi­
leanu s-a depărtat de Maiorescu, dar în limitele bunului
simț și cel mai adesea ale adevărului. Recunoscîîndu-i
însă ciu entuziasm rolul covârșitor în crearea culturii
române moderne, el nu putea să ocolească exemplul
spiritului critic maiorescian în recunoașterea și clasifi­
carea /valorilor. O dovadă de adeziune hotărâtă este
studiul sintetic ce i-1 dedica în 1919.
•Aici acorda un mare credit gustului estetic al
criitilciuilui junimist, disocierilor sale epocale în cuprin­
sul haotic al manifestărilor spirituale ale vremii lui, în
fine, rolului istoric îndeplinit cu mare responsabilitate,
sistematic și nuanțat de acest „eurojpean desăvîrșit" al
românilor. Mărturie stau apoi, într-un grad pilduitor,
înseși ideile estetice, concepția generală a lui Ibrăileanu
asupra literaturii, critica sa interpretativă, într-un cu­
vânt, metodologia lui spirituală cu atâtea nuanțe diso­
ciative noi și învățăminte prețioase /pentru posteritate.
Teoretician _al JlicIbrăileanu^ conti­
nuă ^îrQSS^s^perW.rZA^tîț^
nege clin secolul al XJX-lea a cărui veriga, fundajnen-
tala locuia! ^T^ăfowScu jși Junimea care,
la. vremea„contnb^^ vmdecarea hțerâiurii
de^o niiuhimF^ lîterară^^Uikctura
socială, \y\ V, prim argu-
m€ntal conțimuiiăuT^ste depistarea," îh cuprinsul gîn-
dirii sale, a unor concepte maioresciene. Odată cu dez-
1^6
 voltarea personalității lui critice, Ibrăileanu își afirmă
un corp de idei absolut independente cu ciare-și fixează
un loc original în cadrele literaturii române moderne.

Să ilustrăm cu noi argumente observațiile de

mai înainte și să iziolăm definitiv liniile de forță ale con­
cepției lui Ibrăileanu despre critică.
Criticiul adevărat, de vocație, credea el în spirit^
jniaioreișăan^_e^^2^££n^^^^^SâSIII^E^^23^n
judecățile saîe7~adevărul, Acest țej_ poate fi~ațins_nu-
niaT^atiuS^ are „aicea însușire de _a sc
^n^nlspune în A'd®7 Aîm^ 'dovadă
fA^7en7îb7litate șicorn/?refevzszzine, poate'să „ retrăi ase a“
opera despre care scrie, s-o recreezeJlntrA. viziune nouă.
..IJncritlc^ ița acest nume, — reflecta Ibrăi-
lea'1^— trebuie să priceapă si pe un grec antic"’ caT și
"pe un Aimboliist parizian, pe un pesihiisF'£a“'șF'pe un
optimfeTripîr^ etc.“ (Arta
și^criTiva^emnma^ hi. V. r., nr. 8, 1906, p. 267). Deci,
înainte de orice o largă receptivitate alaimentiaită de o
continuă mobilitate. și prospețime spirituală.
Recunoaștem 'în aceste opinii postulatul ntaiores- •
cian, din Poeți și crzZzcz, ^desp^^^zeczTt^/le^ și recep- >
tivital ea criticului în comparație cu lâ^ieHwitatea (ati-i
tudihea „rcil ractara 1) a poetului, a creatorului — „cri­
ticul ostie din fire transparent41, scria meu torul Juni­
mii — dar și năzuința lui Ibrăileanu, în linie impre­
sionistă, de a face din critică o creație artistică, în li­
mitele striatului adevăr și nu al subidotivizării excesive
deoarece „critica literară cînd eiste impresionistă, se
învtoeș'te în jurul obiectului ei“ (Prefață, la Opera Zz-
terară a d-lui Vlahuță, p. I). Idealul rămînea tot

107 J
Sainte-Beuve, „prințul criticilor", cum îl numea, cu
tîlic, într-un articol din 1920.
Criticul născut iar nu făcut se .deo.seb.egte de ci­
titor p rin"lLceea^'ca „este mai comprehensiv decît" el și
„.se" poate Țn^^orice atitudine și^decilpoăte
pricepe frumosul izvbrît TfirT^ric^âtitudine". „Așadar,
—tiîoj[^^ cu un ăFcenTdcK 1906 —
critica, raS^^ dreptul și datoria
mai întîLJE^ZZ^^ al ..unui
anumit ideaj^/e^e^fc și etic], și al jloilea de a JLȘIJ1
țamînea o arta ^
* II, în K. r., nr. 8,
1906, p. 226- -22ZC“729j^|dee atît de scumpă și lua
1 xyviineiscu chiar de lajiiu^ftirilc salejiterare : ^Cri­
tica nu e o știința și nici nu există o critică științifică
sau dogmatică... Critica este o artă și prin urmare cerq
multe din calitățile pe care le are artistul" (Pași pe
nisip, II, 1906, p. 197).
Ibrăileanu era atît de .convins.. de - această^-idee
încîit, în spifnSTc^j-nai modern ppșibti^j^Qnsidera opera
litefara "drept o strucl ura estetică deschisa care Ta * f ie-
âare lectură jjrocură^ sensibile noi
emoțit^&..jLUigeislJx^^ recitită,. laiiciodața nu e
aceeași, j O operă literară e ceea ce vedem, sau mai
blneT ceea ce punem noi în ea. De aceea, pentru fiecare
dintre noi aceleași pagini conțin altceva. Și cum noi
nu .sîntem necontenit aceiași, și cartea recitită după o
bucată de vreme e alta" (Note și impresii, p. 25). Fie­
care nou cititor, fiecare generație vede deci altceva în
opera literară, îi adaugă, printr-o interpretare personală,
sensuri necunoscute, o privește, în concluzie, ca pe o
realitate cu contexte nedeiscifraite definitiv.
Sintetic vorbind,
bensiune Z^rg^^X^fectrltâtea de a se transpune îrTalții,
r îof
în oît mai mulți, în cit mai diverg" - zicea altă
data^™'- p. 138), mtuiție,
fâspozlțîe" cFeat^ Ibrăileanu cita carac­
terizarea făcuta™cTc Tranidcs lui Sainte-Beuve : „însu­
șirea particulară a spiritului său era posibilitatea lui de
a pricepe și interpreta un extraordinar nuimăr de alte
spirite" (Probleme literare, loc, cit,), dînd de înțeles
că aceasta va fi însăși aspirația sa în materie de critica
și istoric literară.
Miai tîrziu, în studiul dedicat lui Maiorescu
(1919), va reveni cu o observație categorică despre ne­
cesitatea creației în critică. Monitorul junimist n-a pro-,
fesat o critică „interpretativă și psihologică", ci o
„enunțare de principii", altfel spus, a fost „un spirit
puțin creator", dar pentru vremea sa „a adus foloase
mari literaturii".
Perspectiva critică a lui Ibrăileanu parc a se or­
ganiza în spiritul cuceririlor moderne în domeniul psi­
hologiei, deoarece el se declară „un cercetător curios dc
psihologie". „Critica literară —■ considera autorul —
nu poate trăi, nu poate înfrunta vremea, decît numai
cînd este pîsihologică, cînd conține adevăruri asupra su­
fletului omenesc, ca și romanul sau poezia ; sau cînd
aduce teorii originale estetice, care rămîn în discuția
urmașilor, ca unele pagini din critica lui Lessing" (Note
și impresii, p. 144). Toate aceste elemente implică „o
atitudine, o filozofie a vieții“, un Weltanschauung, mult
mai importante decît „știința" criticului cu care el nu
are poisibilitiate peste vreme să „vină din nou la ordi­
nea zilei" ; motivul e că „un critic nu poate reînvia
prin teoriile sale" (cf. Mihai Drăgan, Ibraileanu-ine-
dit, în Cronica, nr. 20, din 16 mai 1970).
 Eiste adevărat că în teoriile oricărui critic imaie
exi-stă și formulări discutabile ori principii ;cu o acțiune
limitată în timp sau cu o valoare numai de ordin, isto­
ric, dar igă'sim își atîtea idei care devin cu vremea un
punct de referință constant pentru fizionomia artistică
a unei 'literaturi. Avem, în acest sens, un exemplu, cu
o largă penetrație spirituală, în personalitatea lui Malp-
rescu, ctitorul 'criticii noastre estetice, imcntoruil întregii
critici "foimâine, atît de disputat și controversat în unele
perioade.
O pildă similară ne oferă și Ibrăileanu, cu men­
țiunea că îndrumătorul Vieții românești se diferențiază
printr-un Misteim de idei mult unai cuprinzătoare, în
spiritul cerințelor epocii isale. Maiorescu exercitase o
puternică influență estetică și imorală asupra unei stră­
lucite generații de scriitori — marii clasici, grupați în
jurul Convorbirilor literare ; Ibrăileanu reeditează
această pedagogie literară, c.u aceleași efecte miracu-
lo,ase, asupra unei alte impunătoare pleiade de steni-:
tari, aceea afiliată, după 1906, ..revistei Viața româ­
neasca. Rolul decisiv, pe lîngă f'anmecul inimitabil al
omului Ibrăileanu, l-au avut toicimai ideile sale despre
critică și literatură, dintre care nu puține își păstrează
și azi integral viabilitatea, înc'hegîndu-ise într-o adevă­
rată metodologie spirituală, cu nimic mai prejos de
aceea, a lui Maiorescu, Lovinesicu, Vianu, Călinescu.

Ca o expresie a temperamentului isău romantic,

stăplîn^^de^țatorniice aspirații spre înțelegerea totala
a dețiiji a literatura^ Ibrăileanu,~"cum^am~^ăz^, are
ca^îcfeail, îftcănETinnLmereț^^
apafe^Tn^Sttîda^^^w^we^^^^^n^î^^T^ ~apoi, în
1912, în prefața la Cperaliterară a d-lui Vlăbuță
 (p. II) fti care criticul își .reafirmă în chip manifest
acosit „proigiram
* de apleci abilă comprehensiune : „în­
deletnici reia iis^corilcului literar trebuie să fie critica psi­
hologică, asitdtiilcă și ^tiiințifiică [adică sociologică ; aces­
tea trei slînt, după părerea lui, și ale criticului literar],
biografică, critica textelor, clasificarea după genuri și
școli e>t£.“
•Critica sa aplicativă s-a dezvoltat întotdeauna
în spiritul acestor principii, acordînd, după caz, prio­
ritate unuia .sau altuia, dar sub guvernarea permanenta
a celui estetic. Motivarea dată de critic e fundamentală
pentru întreaga sa concepție : „într-o operă literară, cle-
mcnittid «frumos» e o «notă» esențială pentru definirea
și clarificarea literară, — și istoricul literar, .mai ales
criticul, nu poate faice iș>i -nu trebuie să facă abstracție
de -aicesit dement
* (Caracterul specific național în lite­
ratura româna, în V. r,, nr. 11, 1922, p. 250). în artă,
în muzică, în literatură, „este vorba de imagine, dc
sentiment, de 'sensibilitate
*, elemente prin excelență
personale. Poți ispune că ai cunoscut un «scriitor, că
te-ai apropiat într-o măisură de centrul creației sale
atunci cînd. ai intuit „specificul, rot ce are el curat in­
*
,
dividual „originalitatea
* (Cursul de Estetica literara,
prelegerea IV).
Concepția lui Ibrăileanu despre critică, risipită
în multcTalSel^ citate
pînă acum, tinde să se organizeze într-un adevărat
con'ceptîn_gtudmî^^2EEL!^^^^;^^^rS2n^
este’ de
fapt, un veritabil
unuT^din^textele^ cefe mai >sefinnaffiatîve^îrF^indul pro­
fesiunilor de credință ale criticii românești. Să urmă­
rim cîteva idei definitorii.
 Marea critica franceză a secolului al XlX-lea
a .prinîid , rîiS o critică estetica. Saiinte-Beuve

cărora Ibrăileanu n-a încetat nici acum să meargă.. au

1ifalT~£tîrr'l^^ arcului r i i u no -
dcrnect.de o
sută de am mc bace, este un t o 1: M 3r i tic a c$- te ti c^\: r i tic a
psihologiica, critica șuintifică^ctc. sînt părți le acestui
tot, pritica literară, cînd privește opera
punctele de vedere, e/ste conipîcla^ ceea ce nu 'înseamnă
că autbrîiFeraXîbsadăt de o pronunțată conștiință scien­
tistă ci, dimpotrivă, dădea dovada de o mobilitate
spirituală acordată perfect la spiritul evoluat al vre­
mii sale.
Ibrăileanu relua acum, într-o formă definitivă,
idei expuse destul ide clar icu mulți ani în urmă (1897,
1906, 1912), dovedin.du-\și prioritatea într-o problemă
esențială a gîndirii critice românești. (Amintim că și
Lovinescu atinsese, în treacăt, acest aspect, într-un
studiu despre Gherea din 1915 : „Critica, pentru a fi
completă, trebuie să îmbrățișeze >și alte chestiuni ce -se
ridică în chip legitim în jurul unei opere de artă. Ea
se întretaie adesea cu istoria, sociologia și psihologia ;
ca e astăzi își mai complexă decît își închipuia d. Ghe­
rea acum un pătrar de veac../ — Critice * IVa Buc.»
1916, p. 30.
Constatînd, ca și Ibrăileanu, că o „critică este­
tică pură nu există", G. Călinescu înțelegea critica tot
ca o însumare de metode în vederea cuprinderii totale
i universului operei literare : „Un critic se dovedește
îstdtilciian întrucît urmărește numai stabilirea calității
artistice a unei opere și în această operație nu se lasă
în rimat de mici o considerație de altă natură. Studiul
în sine, însă, analiza, va îmbrățișa toate problemele
 putință, istorice, ideologice, psihologice, adică
»ate mări capacitatea de recepție a impresiei artist
— cf. cronica literară la Al. Dima, Zăcăminte
orice in poezia noastră contemporană, în Adevărul
7a-r-ti artistic, pr. „83L-..din.,.Lwi^brie^lSÂ6.-)
cu toată hotărîrea Ibrăi-
dacăju
așează decis pe primul plan al interpretarîf judecata
e^eticaA^, ,^opera„ literară fiind o opera" de artă; con-
liderapia estetică^ Jprimeaza și su^idonda^rTară în­
doială ca * tnjTefiniția unei opere Ttterare, importantă
^7^erenuj£cci{i('a3ica arta" (Toi.^cit.^ p. 147).
Invocarea im ai multor perspective («estetică,- psihologică,
sociologică, biografica) pentru a explica total opera
analizată nu presupune, cum s-ar putea crede, promo­
varea unei' atitudini eclectice, fărâmițarea organicității
obiectului cercetat.
Dînd dovadă de o înțelegere profundă a lucru­
rilor, 'criticul observa imediat „că psihologia și socio­
logia, și muilte altele (de altfel, ca și estetica) sînt
numai instrumente de analiză. Sînt mijloace, și nu
scop.ct Ea aceasta se adaugă o altă părere, la fel de
lucidă : „nu toate operele comportă egal diferite me­
tode critice", «ceea ce înseamnă că obiectul studiat dic­
tează natura modalităților de analiză, și nu invers.
Critică estetică pură, altfel ispus, o critică -abso­
lut tehnică, nu există. Dar critica „nu trebuie să fie
— intenționat — și psihologică ori sociologică, spre
a avea un rol cultural mai mare."
Ibrăileanu «credea, pe drept cuvânt, că nu-și
găsește justificarea nici critica sociologică și psihologică
pură. „în realitate [cînd discutăm despre acestea două]
e vorba de critica literară cu ajutorul sociologiei și al
Zi 13 \
 psihologiei”, de o critică în stare să privească o operă
„din orice punct de vedere”. în fine, autorul avertiza
și asupra altor posibilități de exagerare, de unilaterali­
tate, punînd în centru, obsedant, criteriul estetic. „Este
posibil — scria în altă parte a '.studiului Greutățile
criticii estetice — ca undeva isa se dea o importanță
exagerată unei părți a criticii pe socoteala alteia —
criticai psihologice pe isoicioteala celei estetice, celei so­
ciologice pe socoteala icelei psihologice etc. (și cea mai
condamnabila parțialitate este, far a îndoiala, aceea
contra esteticii). Atunci, Ifirește, trebuie redamatie drep­
turile tjritiicii lăsate pe dinafară”.
^j^^Z^ucuno aștern în gîndirea critică romaneaș^L. 9
a^S-definire^îăt^dtnca^^^măT Hîpîa~lîZ£^^
recEn^a^ca^TgOSltZ^^eejT^alitate^TO^^um^de
îrtțeîegere,dm^a~n^ ănvalo^
ale operei: -.hwrarer^Sgclîniiți
p-țT^rSîut'nDsSSi’ — afimia Ibrăileanu — ^_fenomen
aH^iețiî^^ de întreaga viață,"opera
de arțaroMaT’j3^caJ ar putea. jGL^perfecțJn^gte^să~sub
aspeBtuT ei tehnic fără lajutorul nici unei alte discipline
decîTW^ poate Jj^feeileasa compZeFTără
psfhdtegîeȚsociologie, biologie, istorie etc" — vom re­
ci ajmajdî^^ în loiciul exclusi­
vismului, cerea o 'largă comprehensiune în valorificarea
estetică a operei literare, o supunere continuă ia obiect.
' X fccrară este, așadar, în concepția lui
ăil^^^^<A^tă
*
Ibi care "presupune o sinteza originala
comprehensiune,
simpatie, cultura și mai multe științe (estetica, p^ih°lo~
gie^lociologie, istorie,

'TT^TDar idealul, ambiția cea mai mare a criticului

„trebuie să fie, pe cît e cu putință, apropierea de
 obi ecți vk a t eaJjDuxului.. destii-ntă a (Caracterul specific
~nTțwm& în lite^ cit.). Dar „ frumo­
sul observa iarăși auitorul pentru a-și nuanța părerea,
„este o lilmipresie subiectivă, (și de aceea] istoricul și
criticul literar nu sse pot comporta exact ca un bota­
nist/ Ceea ce poate realiza criticul, avînd vocație, c
„să se transpună, în cit mai multe jstarL sufletești, hi
cît"mainWoagni^ "(Ideea^revmeroarte^ , să
.privească din interior creația artistică și să rostească
judecăți care, pe cit poisibil, să nu contrazică esența
operei analizate, ci s-o facă mai apropiată cititorului
în înseși structura ei fundamentală.
criticului înseamnă, pe alt plan,
renunțarea la ;sme,^a^asjwHe cxtraTn^ar/''nTvederea
devoțulmi Totale* pent^
cLanT^bra^^ dreptul să se fie c r i4
tica^ „nimeni numește mai puțin chematsă judece^?
po'ezte^Hepît irTH/r., nr. 6(
1922, p,_442)^ La „parțialitatea^/^
reflecta, de pildă, și Thibaudet, dar îi recunoștea, pe
lîngă limite în judecăți, și ^merite durabile, ceea ce, în
unele cazuri, se verifică întrutotul.
Discuția de pînă aici ne îndreptățește sa respin­
gem toate acuzațiile după care ideile despre critica ale
lui Ibrăileanu n-ar depăși criteriile sociologice. Una
dintre ultimele aprecieri eronate,' îh acest sens, aparține,
surprinzător, lui Adrian Marino. Acesta afirmă în chip
mai mult fantezist că îndrumătorul Vieții românești
„n-a făcut profesie de credință sistematică în favoarea
criticii estetice" (Introducere in critica literară, Ed. tine­
retului, 1968, p. 165), cînd, în fapf, toate principalele
sale luări de poziție isfaut pentru critica estetică^
 Este posibilă o critică icomplctă, așa cum o teo­
retiza Ibrăileanu ? Aceasta semnifiica, desigur, năzuința
Lui perpetuă spre absolut, dar criticul avea, și în acest
caz, conștiința relativității aprecierilor literare. De
altfel, în linie impresionistă (A. France, J. Lemaître),
cil profesa cu prudență pyrrhonismul estetic, imposi­
bilitatea de a rosti o judecată critică, ..isiguxă și definitivă.
Melancolia omului Ibrăileanu lua, în fața operei^ forma
unui scepTÎcî^^ mai puțin dr ai nație, ț^ste imipq-
sibiTde defînit cu adevărat iun artist isau opera” unui
afiST’ _ rcfE^ăZorit^ Creație șl analiza,
(1926). Esența, ceea ce formează nota specifica -a operei
tTrM~'~ârtîst, este un sunet uniF,” pe"cafe'^ar" trebui să-f
exprimi într-o singură formula. Criticul ccrihă? pătrun-
Z'ătbr și mai sonorla..opera..unui arwtîun Saîntc-Beu
orCun Lemaître. dau tîrcoale (să mii' >se ierte cxpr^br),
se apropie, dar nu pot prinde într-o' fonnulă ceea ce
e ufr ■artist și-C deosebește de toți ceilalți^'
rare, cd. a '
Ț)pera -l^eraură.^.. rcâli^ta.-Wixuplg2i.ăA.. ........ deci un
„duh inanalizaEiF, pe care 'sensibilitatea și inteligența
criticului nu-i pot percepest fam de
a^^Sîcismîfl^J&i Bergson, citat, de altfel, cliiax. în
Creație și analiza^J^cesl^
vieții44, zjccXbriileaiiu^^monada inexprmmldlă4l(Sainte~
BeScJ^^^sonoritatea fundamentală44 (Charles du Bos),
„rest inexprimăbiP’ (Maionesicu), (G. Căli-
neiscuf:(V. Streinii) etc.
— este greu analizabilă (senti­
mentul de n$pmi^ mai ales scriitorii
mari, Eminescu de pildă), criticul-e- obli§a;ty în 4po£ida
i difiiarltățiLQr^„șă-i definească 'totuși unicitatea măcar
\ aproximativ, făcînd apel ia intuiție, dar în așa fel
yîncît isFasr^^ helămuirirea intuiției
 la inteligibil^'. ,în„^concluzie^.. nota realist Ibrăileanu,
„trebuie să ne mulțumim eu însușirile mai vădite, cu.
/detaliiIe, cu frum osuT parțial eiintr-6" 'operă' "3e‘"arta
*^'
(idem, p. 22 J. Altă dăSera^"șiliibăi^sc^tic^ „A ITovedi
frumoisul sau u,ritul este cu neputimță. Cine crede că
poate fiace acest 'lucru este un om fericit. (...) Eu....aș
x rea să-mi-..doyjed^ lihnitul lui Enunescu“
(text inedit, 1921, Arhiva „G. Ibrăileanu^).
Cum criticul vedea în opera literară o realitate
estetică deschisa,' -polivatentăJ inepuizabila prin valo­
rile ei latente, ar fi posibil ca prin lecturi succesive "sa
descoperim noi semnificații. Cuprinderea totala și defi­
nitivă a operei răinîne'Tma im posibil ăanafizâ. eiJâ^ica*
nu jse~ ~.închei^ .xdcibSăta^^ i ze, noi
j)osibiliităj.i de
Fără să fie..-ximtim^^ Lemaître. j>au, la,
noi, ca Lov inescu, Jbrăiileamu, isoeptic rafinat, a avut
întotdeauna convingerea, fără jsă_ f^ă^plrea mult caz
de" ea, i^^juSSi^icinitiica este, aproxiniativ^^
juriȘMQ'1-.-^xact sau w exact âî upEF^cmtor
CSnt^np^r^y^e2fnșală ..adeseori: „Selec-
Țik -— opina ...auioniLlpică în 1907 — o face ^posteri­
tatea" (cf. nr. 12, î 907rpî”ț?5țY
Atunci ce-i mai raanfne criticului de făcut t
„Toată onestitatea stă în convingerea sinceră cu care
îți suisții ideile iși -grija de a te documenta pînă la mar­
ginile posibilității asupra lucrului pe care îl tratezi“
(idem, nr. 10, 1911, p. 99), de a-i explica și defini cu
maximă probitate intelectuală deoarece „a critica în­
seamnă a cerne, a discerne, a aprecia, a deoisebi cr­
este bun de ice este rău într-o epocă oarecare" (Cursul
de Estetica literara, prelegerea IV).
Cînd a vorbit despre rolul criticii Ibrăileanu a
accentuat insistent necesitatea promovării valorilor
autentice și respingerea botărîtă a infantilismului, a
nulităților patente, in fine, a maniei „de a scrie, a scrie
mereu, din patriotism, pentru a avea și noi o literatură
bogată !* (Șt. O. losif, Credințe, recenzie, în V, r.,
nr. 2, 1906, p. 327). O asemenea atitudine nedezmin­
țită vreodată in cariera sa este în linie maioiresciană,
și într-un întreg articol din 1906, „Compoziția" în
literatură (K nr. 3) lovea necruțător în ipoetaștrii
care asediază Pamaisul. Criticul trebuie să se întrebe
mereu : „Este opera frumoasa, adică e o operă de artă
sau nu, și în ce grad ? Corespunde opera adevărului
vieții sau nu ? Este oper/a morală sau nu ?“ {Probleme
literare: o nouă concepție asupra artei, în V.r,, nr. 11,
1907, p. 264). Ibrăileanu mergea, în acest sens, pe o
cale originala, încenciînd, pe ciît posibil, să răspundă la
toate problemele ridicate de opera literară.
Un text mult mai reprezentativ pentru filiația
le idei maioresciană, care atestă, în același timp,hnatu-
’izarea spiritului sau critic, dateaza din pragul anului
1920, ciînd în activitatea lui Jbrăileanu se produce
— cum sie spune — o cotitură. J Ideile exprimate acum
;ot la moduljpolemic fonn:^^a o profesiune de credință
le TGstringentă actualitate : „Datoria criticii. "Teste. să

dor cgre nu au meritoriu Tdecît inițențiiler^i j&Tjatîti

năt^iuTf^nTpbthw impostorilor, ^are^^îitrafac și
ii®îjî3E27Es€e^Tdatorie profesională .a crit^ex.jjT este •
> datorie patriotică a ei. Gustul estetic . al publicului
:ste o isiipaFfe și a feri de. ședere și
lejoerveîtrre— giwtul^popoinului _ță^A_ește un ac£. de
mriotE^ Însemnări literare, nr. 8,.
lin 24ritn^jie 1919).
 înlăitiurfind mediocritățile și prolmovînd cu per­
severența, onestitate și (simpatie valorile artistice veri-;
taibi'le, critica (susține, în fond, „originalitatea .specifică1/
a literaturii (of. Moda și originalitate, în V. r., nr.
1928), .realizind un act de cultură de o însemnătaM
cu totul excepțională în viața ispi rituală a unei națiuni.
Singura justificare a criticii literare, credea autorul,
este „ajutarea cetitorilor de a deosebi ipe artiști de
simpli compuinători" (Reportajul în literatura, în V. r.,
nr. 8, 1907, p. 242) sau, cum ar fi spus mentorul Ju­
nimii, critica are datoria „isă dea publicului o măsură
mai sigură pentru a deosebi adevărul de eroare și inH
moșul de iurît“ (O cercetare critica asupra poeziei ro-\
mane de la 1867).
Critica reprezintă, în concepția lui Ibrăileanu,
o îndeletnicire militanta iar criticul e un nobil sacrifi­
cat într-o luptă din oare au de cîștigat în primul rînd
semenii săi, cititorii și scriitorii.

Ce era pentru îndrumătorul Vieții românești

opera literara ? Pe acest teren Ibrăileanu a fost și mai
combătut deși, curios, el exprimase, adesea cu mare
pătrundere și suplețe, tocmai ideile pentru „lipsa“
cărora era contestat, mu o dată, cu deplasată maliție.
Este, și aceasta, o fațetă a destinului său paradoxal
sau, poate, o ciudățenie a unora dintre .adversarii săi
obstinați.
literară' era de părere criticul încă din
tinereți este creația unui temperament a.meiperso_-
cu"^LaSlSc^ioinale?j3^a capătă
un fundament teoretic abia dupal9^0b;M:leși criticul,
chiar predînd la Universitate un curs de Estetică literară,
n-a tins niciodată la organizarea vederilor sale într-un
 adevărat sistem. Din aproape toate textele, tipărite
sau netipărite, se pot decupa .în,să idei generale ce do­
vedesc pătrundere, >um larg orizont estetic și o mare
pasiune ân susținerea lor. Putem vorbi, așadar, de o
concepție estetică dieplin închegată, izvorâtă din nece­
sități practice imediate.
Vorbind despre crearea operei de artă și de
raportul acesteia cu societatea, Ibrăileanu realizează
o foarte interesantă și originală sinteză dintre estetica
sociologică '.și cea psihologică, fiind mereiT^preocupat
de’ ’ elinninareă rigidității, a dogmatismului (încetățenit
prin unele critice ale lui Gherea sau ale adversarilor
contaminați de estetism) și de afirmarea cit mai nuan­
țată a ideilor, în raport strict cu realitatea intrinsecă
a operei literare.
Soriitonul, asupra căruia are un ecou puternic
„ereditatea și lumea dinafară", este o „individualitate",
înzestrată cu „instinct artistic, [cu] putere creatoare"
(cf. V, r., nr. 3, 1907, p. 554), altfel spus, omul, în
ipostază de creator, ie un „Demiurg". '.„Artă irrimărește
firmosul, știința adevănuil, etica bîncJLp‘^și, în spiritul
Qejfei îhardyhne^vîz^ii estetice^oideri^^ la~~Tioi,
îresicu, iJ^ITeaiiu scria, re^mgjnd ideea
artei peiimibmeTca’ „orice_ar.tă e artă pentru frumos.
I''îWfu5^î1~e^€rn(>tă” comună,oricarei arte, și el e diferența
speaJTcaȚ^^e: "TleoS^ JudelemUri ri ale
sp i rmiluio^^ {Prob leme literare ; Q^noiia c ori ■
cepfâ^ r,, nr. D, 1907, j). g64). Cu
cuvmteC^fe"'^eo^ i ri-
țyale, arta? literatura au un 5/?tY7/ix^^i-ceea^cie le asi-
guxlT^tondm'e^. „ umosul".
Aceasta nu înseamnă că Ibrăileanu ar accepta
în artă ideea kantiană a „armoniei fără x finalitate",
celebra „finalitate fără scop", a frumuseții dezintere­
 sate isau a plăcerii artistice proiectate într-un plan al
iluziei lipsite ide orice legătură cu realitatea. Datoria
artistului .adevărat este aceea de a crea, cu toată pu­
terea de care este capabil, „o altă luime", „este crearea
unei lumii alăturea, dar conform cu lumea reală" (Pro­
bleme literare, II, în V, r., nr. 8, 1906, p. 214), pentru
simplul motiv, scria în 1912, că „realitatea obiectivă
e una, și trebuie să te supui ei. Dacă n-o poți pricepe
și zugrăvi, așa cum este, nu-ți rămiîne nimic <d:e făcut,
căci nu poți inventa o realitate, care să corespundă
stilului d-tale, pentru că dai un examen teribil înaintea
noastră, care o cunoaștem cum e“ (Note și impresii,
p. 228). Conformarea cu realitatea nu înseamnă nici-
dcicuiiți. -fotografierea ei.
î "'Pe togă idealul estetic, opera literară are și
unul moral, și acesita reprezintă „.simpatia socială" și
umanitară, „tendințe simpatetice largi, singurele ten­
dințe compatibile cu artaPJ (Scriitori și curente, ed. I,
p? 18). Arta este prin excelență „.sociabilă" (idee pre­
luată, desigur, din Guyau) deoarece, „în artă, are im­
portanță Omenescul, ceea ce deosebește pe om de ani­
mal" (Pornografia în artă, text inedit, Fond ciut ; cf.
și Note și impresii, p. 18), iar „emoția estetică se carac­
terizează prin sociabilitate" (Scriitori și curente, p. 17).
în acel magistral studiu de estetică si critica
literară care Creație elogiat „gu
entuziasm de îti văTdelimita.
într-o perspectivă multmai adfnca ^FoniginaJă, aceste
i^, Jwj^ment^EZ^ntru^ concepția sa. Crgația literară^
va repeta el de multe ori, este emanațiata/greî ului
în afara acestuia nu se poale vorPi fTiTexistența estetica
a C^erei {cauza prima a operei, credea xudiilmentar
GHerea, ~e în „împrejurările sociale"): „Faptele [dintr-o
operă] vin, în importanță, după talent, și departe de
 tot — considera Ibrăileanu. Numai la talente egale,
superioritatea faptelor poate acorda o pluisvaloare
oiperei“ (Studii literare, p. 67). ...... .... ..... ....
Criticul oferea, pentru această problemă, expli­
cații dintre jcefermaî patru Artiștii
autentiicvmă^ț^
*
;refuză
literatura copia" năturălișță a r ea lițațiu,^, pas­
tișă", ^rq^T^jut^’ oar și crearea „din cap". JEiirod
adevăr ați zjd^ — »°
alta Iunie alăturea cu cea ireală" — ei ' folosescreali­
tatea înconjurătoare după cunoașterea ei prealabilă
(„observația directă a oamenilor vii"), ca punct de
plecare pentru realizarea unui univers de viață nou, un
univers artistic, lumea fictivă a artei sau cuini ar fi
spuis Maiorescu, „ficțiunea ideală". Altădată (1907)
scrisese chiar mult mai explicit, în același 'Spirit apro­
piat de Maiorescu (icf. Comediile d-lui Caragiale) :
„Adevărul este o condiție a romanului realist, dar el
e «artă» pentru că e frumos", precum iștiința e știință
fiindcă e adevărată (Probleme literare: O noua con­
cepție asupra artei, loc. cit., p. 264). O argumentație
suplimentară, articulată definitiv, găsim tot în Creație
și analiza.
Viața ,transpusă" într-un roman, de pildă,
este „creată' potrivit viziunii artistice originale și a
concepției isciriitoruluiL^.Așadar_—-- reflecta Ibrăileanu —
creatorul ^selectează, transiigure^^„^
cranăoSnF totuTTn ceva nou și foarte jgersonalj Lumea
din opera de artă este «reprezentarea» (și^cKS?^« voința
și reprezentarea») foarte individuală a fiecărui creator"
deoarece „concepția individualului" este chiar „obiectul
creațiunii", în sensul că individualul — esențialul se­
parat de accidental — este fundamentul generalului.
J^sțfei se justifică integral părerea că „un creator nu
 copiază realitatea, ci-și realizează concepția -sa des-pre
realitate", își dezvăluie în opera personalitatea oricît
ar ii el de obiectiv sau impasibil (Studii literare, p. 68,
52—53). Să notam din nou că o observație pătrunză­
toare în acest sens lansase criticul îmcă în 1906 {Pro­
bleme literare, I, în V. r., înr. 7, p. 55) : „Orice operă
de artă e o filozofie a vieții, ori, cum s-a spus, o «cri­
tică a vieții»."
- ' Opera literară devine o „realitate estetică'b în"
stare să merite"" „truda și onoarea" loriticuilui ȚSpiritul
H'nuTlaî cmtuTa^romaneasca, pu 63), numai dacă e o
creație unică și irepe labilă.^ Studii nd, ide pTlBaT^TIcIealul
urnii caza i$
’VTTtoarea estetică a opereTȚ~aWirinTr^^ o opera
caîxT^TTed^art^ ȚnPise mrnTFT^ea nu
cxuăaTXZeTbnuIt poțivorbi de inx^Q^^omului, dar
Tuciodata de semni f icația operei, pentru ca «opera^ nu
egîsta7^^
lucru"îl va spune și G. Căiinescu^îrTde este­
tică (Buc., 1939, ip. 104) : „Punctul de plecare al cri­
ticului ,și istoricului literar este opera ca realitate
artistică".
Existînd esteticește, opera îndreptățește afirma­
ția criticului, și Ibrăileanu era atît de convins de această
idee îmcîit credea, resipingînd orice alte considerente, că
numai într-un asemienea caz este posibilă receptarea
frumosului prin explicarea, pe cît e posibil, a meca­
nismului emoției. Era de așteptat ca o astfel de apre­
ciere a obiectului criticii să-i conducă la o afirmație
esențială pentru concepția sa : „critica nu are a se
ocupa de literatura neizbutită, ci nulmai de cea bună,
adică de literatura propriu-zisă, — pentru că știința
nu se •■ocupă decît de realități" {Note și impresii, p. 152).
 Problem a raporxuhii .jjiiuue^..arță și jgalitate se
cuvine -urmărită' mai îndeaproape deoarece se află în
centrul multora dintre deinonstrațiile lui Jbraileanu.
Sc^poateiVOTbi idfiîâf ide o adevărata obsesie în acest
seus, dar ea nu reprezintă nici vreo manie, nici mult
trinubiȚaita, de unii, incapacitate a criticului de-a ieși
din sfera Teoretizărilor sociologice, ci mai curînd ones­
titatea exemplara a intelec-tualuiui preocupat să se
explice fără speculații inutile ;și să lămurească niște
lucruri ce i se par, î'n ultimă instanță, mult mai simple
decît le credeau preopinentii săi.
Problema rapo ritului, .operei de artă cu realitatea
revine în măT multe Hin textele sale de hazardat în
cît^a^^fHZiSGea^X^Q explicare a ,ei destul de siste^-
mafică. Este vorba mai ales de^ Introducerea la Opera
a ^d^m ~VTa&ja Q£12)7^e_BucnL^Z«/^€^^
străine și realîiațî haționideȚ^^oluția literara și struc-
r,y nr. 2? 31717 Î925),

tită, în''ca1E"—TTînma cntiicul —-aiși „lămurește o dată

pentru totdeauna punctul ide vedere", reprezintă, prin
chiar caracterul ei de manifest, o pagină teoretică fun­
damentală. /
Mai îmtîi Ibrăileanu înfă!țișa.-..-xriitic. teoriile în
raport^cîFSre'urm^defînTăsca^tTropria pozi-

[HT^nlluentează, în ‘ nici un ieFTăcHItonif^ (Eminescu,

orîcînd iștoriunde, ar fi fosF~acetaȘÎ ~ poet pcsiim ist),
teorie discutabilă, ca și aceea a lui Făguet după care
artistul e mare fiindcă e alt j el decît contemporanii săi
mediocri, socotiți, paradoxal, reprezentativi.
Criticul nostru amintea apoi >păxerile lui Emile
Hennequin^^inlZZ^ dilique ^cj^ntifigue). ^Lcesta^ pe
uFTn^te^Tg^fîei eroilor a wrT^lylC credea că omul
mare, seriitorul de întinisa sup r afață, nu este determinat
atacase de plano
determinisin uT" lui TamC^^iriplificaTdT"nTaf> de Gherea),
p7>^^rTaîinajsu^tuil artistului și, deci, și opera sa,
fizic
șr^social^ ^iin ijjpciu£socnaFI ^unea criticul de La Con-
lenTȘf^anur, **
'.. Iibrăilcanu^ (comiporta rezerve bine argumentate
și față jdidjHeiIe Im^^aîne^Țnc căror i-nsiufiiciențe 'le
scimnaFasc și Guyau) și ale lui Gherea (icare, desigur,
în viziunea isa SnseininauTTiftr^ considerabilă,
determinism mecanicist). ,/rOTrâ_aceasta^_oa șicea a
«eroilor», ..— consideră criticul _nu ține seamă cle
faptul că temperamentul omului c înnăscut, că triste­
țea o rT jovSK^ subieatTvîsrSuT^orriSbS^i-
VfeniîfflniwWir“fobiwtrvitatea^ioastră], sînt predestinate,
fiîria datorite eredității.
—----- TeoTia miedâujfoț_nu ține 'sealrn.ă_ ^că antistu 1 se
naște, todinai pentru că e artist, cu un temperainent
foarte jpuitemic șl n-a fost
pesimist din cauza ^anodnaliilor sojciale *, curiizice
d. Gherea, ci, mai întîi, din cauza acdlui țwțperalment
«ce" id lăisara din Hatrîni, părinții din părinți» ri, nu­
ni ăT~4n * ~cauza mrffigilpir_^e ale
vie^TTâferȚr air soc^ p. 5).

măsură, de Maioresciu,^îh răi 1 "^pr^riun, va

face^FTEn alte numeroase prilejuri) un rol important
factorului ereditar, /emgemmenfar-
mîS^i^deaproape teomlepZ^
„.unuP^SirT ana^’Im^ (Scriitori români și
străini, p. 224). Nu jieagădnsă nipi^
asupra scriitoruluiriTmtre operâ^"aice$TOa^și caracterul
 epncii respective exkstLă^jun paralefeni („marile p-enso-
’ n^ităX^Șim^dttil lor <se aTIaXurăT^acțiune de recipro­
citate" > apunea Guyau în L’art au point de vue sociolo-
gique, p. 42). Explicația lui Ibrăileanu e simplă : „A
nega orice infkicnta, e a admite ipunctul deX^edeTe al
lui SchcySiiKaFer [imbrățișait de Maiorescu ~Tn studiul
despre EmmScu ^măla^puțere educativă a
inedîuTuî? ori a scri^tionjli^ vedere al lui
liwkerTîonceppa tafulei rasa" (Opera~lMfara^
Vlahuța, p. 6).
, Criticul acceptă o ^wje^fidQuUoc (între „tco-
riaJ eroilor" și „teoria imedTuTuî"), afflndu-se, în 'alte
-priyîhțe, apropiat de estetica sociologică a lui Guyau
și de ideile romantice ale lui Hennequin. Adevăratul
scriitor e unul reprezentativ iar‘Operă lui constituie
o • „mărturie pentru sufletul unei epoci"? Forniuila vi­
contelui Bonald (folosită, printre primii, și de Ville-
main), literatura ca „expresie a societății", o va cita
și altădată i(cf. Mihai Dragau, Ibrăileanu — inedit,
loc. cit.\ iar în cursul de (1925—1926,
prelegerea III) va scrie cu toată claritatea că .diieca--
tm^ ®|.te expresia și oglinda societății". In
ooîliduzTerw^SSFa Ibrăileanu, există o corespondență
r^rnpTexa^lnăăFXpîrW Fpoci^șF sufletul scrji-
tdrufatr^espin^ :
„Este^^crijimriil^grot/z^Z medWm.j Dași nu. ..Firește,
cînd e vorba de talent, răspunaiLjasi^...; nu ! Scriitorul
nir^9te"~Jr(Slusîn mediuiuu^Es^e^ Țrmdmul—fiziologiei,
adîca^aTjredîtăpF^
~^~ Cînd e vorba, îlnsă de_con£m?//^£ppgrei de artă,
ttunci răsjpuifsul Jeste : da^^jauX^uBentru c^^acest
<:ontin_ut e determjnat_șijde^-wmpei^mgntid înnăscut și
de mediu7^" ’ —----
 Educația modifică pe individ, dar nu-i formează în
întregime^ (CompleTari^o^cit. } p. 78).
^'^jEsențială este deci personalitatea creatorului al
cărui fepOTtț cu /mediul, cu isocietatea niu este de strictă
cauzalitate.J.„Natural — reflecta criticul — că psiho­
logia scriiWruilui seamănă cu psihologia mediului, însă
mediul nu este cauza formării pishologiei autorului,
după citim (susțineau unii. Mediul nu influențează decît
într-o măsură relativ mică psihologia scriitorului
*
(Curs. cit., prelegerea IV), elementele (.coagulante fiind
predispozițiile temperamentale, adesea cu totul ieșite
din cioțniun.
/ Ibrăileanu privea personalitatea artistului ca pe
un absolut, avînd ca argument'"puterea"JniFcreațoafe^
capacitatea de-a vedea dincolo de vremea sa, și, în al
doilea rînd, dar într-un plan delimitat, influența for­
matoare a mediului. Fiind o expresie ^concentrată a
epocii sale, iSoriitorul rnare^^ya^'ft „ selectai
* acum sau
mâFmîfSfti, v^îcrni^jte^b soarta^ „pEhTFSe peripeții ,
dări vaHLriSoeTn^^^rnnateT’^^nid -au toriD mediocri se
^cohforîneăza^ de TiSajta"~A~meaîul^ duT^vr^wa^llor,
*'
curi^cGîd~^o' “sete5pe strțcF limitatT^șD^ădesea pe alte
criterii .decar cel estetic, j Este oft se poâteTe clar că
sfâriimni - ;;fiO^e^f§pre^ntativic‘ vor cunoiaște o selec-
ție~ pw dacă în unele sicufte perioade,
datorită conjuncturilor nefavorabile, pot cunoaște o
„eclipsă“ de moment pe care gustul publicului o va în­
lătura apoi imediat, prin rejudecarea calmă a valorilor.
Modul în care Ibrăileanu utiliza teoria ^șelec-_
*
țiunii natunățe a lui James și Bruneti ere — o spunea
singur — e „figurat<r: ^EsterlT^Sialiogie între , selecția
în literatură jK selecția în..S^logKU dar nu este de.jloc
o identitate. De altmintrelea, problema noastră este so-
cioloigică, ,și se >tie că darwinismul, aplicat laie quale în
sociologic, nu poate duce ideciît la greșeli * {Opera.,., p. 11),
Xporia jjd-gcțiiunii j se pare criticului mai. aproape
de adevăr,,. clocit aceea a „'eroilor * și a „nnediuilui^ pen­
tru că_.ca.,a-rc în-, vedere temperaru^ntul în/năsicyr al
sic ri itQ r ui u i, J nf lucnț at, într-o anumită m asu ră> de. , Ap te
împrejurările dințj-un ănomient dat sociale, morale,
oult/urale, literare etc. *, dar, fiind un geniu, capabil
el înisiuși îsă le modifice și să fie mereu „.'selectat *, da­
torita valorii artistice a operei sale cu audiență la un
anumit „public cetitor *. Ideea este asemănătoare cu
teoria geniului a lui Guyau : geniul „modifică așadar
mediul social și intelectual preexistent, el însuși nefiind
un produs pur și simplu al mediului * ; „geniul este,
în definitiv, o putere extraordinară de sociabilitate și
simpatie care tinde spre crearea de noi societăți sau
spre modificarea societăților deja existente ; ieșit din­
tr-un astfel de mediu, el este un •creator de noi medii
sau modificator de medii vechi * (op. cit., p. 31, 45).
Observația că teoria „selecțiiuinii literare *, sus­
ținută de Ibrăileanu, conține !„conlfuzii adinei * (cf. Sa-
vin Bratu, Moștenirea lui G. Ibrăileanu, E.S.P.L.A.,
p. 107), că autorul n-ar avea în vedere „clasele sociale *
care selectează opera unui scriitor, că ignoră mobilul
opțiunii, nu se poaite susține. Considerând că, peste
vreme, creația unui artist este selectată de tempera­
mente asemănătoare cu ale acestuia (facînd deci parte
dintr-o clasă asupra căreia lucrează „împrejurările
dintr-un mioirnent dat *
, *),
dintr-o „societate criticul nu
izola dezbaterea într-un plan strict psihologic și deci
subiectiv. El lua în considerație un fapt esențial ce nu
trebuie sa ne isioape : \ele7țig permanenta\ în diferite
momente istorice se face în făincțle^de estetica
a^’T^perd^respective (SeAÎ^^ Emi-
 G. Călinescu reținuse, în Istoria literaturii ro-
Trîane^\^c^ 1941, p. 587), „profunda estetică" a lui
Ibrăileanu, spunînd că ideea „e de o justețe desăvîrșită
și tralduice în termeni sociologici .constatarea că artistul,
fiind uin absolut, inefabil în esemța lui, e multiplicat
prin interpretare la infinit "J neînțeles uneori de cercuri
largi „de categorii sociale, temperamentale", el nu
poate scăpa totuși comprehensiunii criticului care va
întreține longevitatea artei.

Ajungem, în line, la mult controversata pro­

blemă a „artei pentru artă" și a „artei cu tendință!'.
Cotntfîbuția lui Ibrăileanu ia celebra polemică
declanșată la sfîrșitul secolului al XlX-Iea este decisivă
pentru înțelegerea flexibilă, îndepărtată de orice dog-
miatiislm, a faptelor în jurul cărora partizanii celor două
teorii se întrecuseră, nu rareori, în 'Speculații exclusi­
viste. Aceasta se va întîmpla după 1900, iar nu în
Fotaul polemicii de mai înainte cînd intervențiile criti­
cului n-au adus lumini deosebite în elucidarea ches­
tiunii. El venea acum cu o perspectivă necunoscută
combatanților de mai înainte.
Nimic nu i se pare mai normal criticuliu decît
:ă arta are tenldințX: |„Mie unirii— ~nbta în 11901
mi ’șF‘pare că tendenționiismul cd mai
sigur ji mai ușoF2'd£32Q^„din.... Lume- (Scriitori și cu~
rente, edk î, p. 16). Simplu spus, tendința scriitorului
este atitudinea lui față cu propria operăȚ felul său de
Htamear-^
*
a privi filozofid^^ (pnoepută.
ca o expresie complexă a reanperămTentukii aflat în
oonWt' cu u îF âTO șî cultural.
Este de La sirie înțeles că-Ibrăileanu respingea
teoria artei „teziste" sau „utilitare" „ pentru simplul
motiv că aceasta vedea în scriitor un „propagandist"
care, „fără isă fie inspirat de un senitiment, de o idee,
de o credință, de un ideal, se apucă să sicrie o operă
spre a ilustra și propaga acel sentiment, aicea idee,
aicea credință, acel ideal" (Artiștii „luptători", în V, r.,
nr. 6, 1906, p. 485), având deci o preocupare „con­
știentă ele a moraliza", de-a urmări un „scop" înde­
părtat dc idealul poetic.
Un întreg articol, „Morala" în art£i (idem, nr. 2,
1906),. fusese clonsăcfâf acestei probleme (cf. și Scriitori
și curente, idem., nr. 1, 1906) față de care adversarii
criticului (Marin Simionesicu-Rîmniiceaniu, E. Lovinesicu,
Ov. Densusianu) luaseră atitudine categorică, atribuin-
du-i, pariadloxal, idei pe clare nu le susținuse niciodată.
î.n esență, Ibrăileanu respingea părerile acelor^, (de ex.
Brunietiere) care priveau arta în strînsă dependență
față de morala’. El spunea că „nu moralitatea sau imo­
ralitatea fyj>tuluj dia^opera de artă constituie morali­
tatea sau imoralitatea operei, ci (...) atitudinea artis­
tului față cu faptul"„sentimentul materia tra-
tată fn opțera sa\ Criticul va constata doar acest as­
pect, nu-i va impune în chip deliberat. „Nu vom re­
nunța — declara pe drept ouvînt Ibrăileanu — la
dreptul nostru de-a analiza, pe lîngă imagini, și sen­
timentele scriitorului", atitudinea, afectivitatea sa, idealul
său care, pentru îndrumătorul Vieții românești, era
poporanismul: „în literatura «poporanismul» va în­
semna atitudinea de simpatie a scriitorului țața cu'clasa
țărăneasca — atîta tot" („Morala" în arta), /
Deși pusă în termeni atît de limpezi, teoria a
stîrnit nedumeriri, a încurajat calificarea criticului drept
sociologist din familia redusă ă lui Gherea. Lovinescu
eră de părere, în spiritul lui tranșant, că „singur rapor­
tul între opera de artă și societate îl interesează" pe
Ibrăileanu care se afla „totdeauna alături de singura
problemă esențială : problema estetică" (Ist, Ut. rom.
conte mp., II, p. 100, 101).
Privită în articulațiile ei teoretice mai adînci,
realitatea teoretizată de Ibrăileanu ni se anată cu totul
alta ; în chestiunea care ne preocupă aici concluziile
sînt, într-o oarecare măsură, mai mult decît surprinză­
toare prin comprehensiunea lor.
Ibrăileanu își dezvăluie antidogmatismul său .fun­
ciar tocmai în discutarea unei probleme care-i putea an
trena cu ușurință în formulări rigide sau de-,a dreptul
exclusiviste. Una dintre explicații o găsim 'în faptul că
în controversa dintre „arta cu tendință" și „arta pentru
artă" el evita cu nonșalanță extremele în care căzuseră
unii dintre teoreticienii dinaintea sa, în primul rînd
Gherea, înclinat să absolutizeze uneori importanța idea­
lurilor sociale în artă.
în paginile Vieții romanești, considera Ibrăileanu,
s-a mers la o concepție mai largă și suplă, adică între
arta cu tendința și arta pentru arta, Jn sensul că „artîs-
mlȚ cti“satf^fară’voința lui,''Își exprima în opera de artă
și ^concepția -sa asupra vieții", dar aceasta nu înseamnă
că el își pune întîi o problemă și apoi o rezolvă. Cît
privește misiunea criticului, „dacă e complet, [acesta] e
dator să reveleze această concepție încorporată în operai
de artă și .s-o evalueze" ; „criticul să nu impună nimic,
să constate și atîta tdt" (O noua concepție asupra artei,
loc. cit:, p. 264—265).
Aceasta e, după teoria „artei cu tendință" și a
„artei pentru artă", a treia concepție, „concepția adevă­
rată, concepția moderna a arteijî Punctul de plecare”
era,'desigur^ care afirmare lecesitâteâ unui spîxix
de echilibru : „Teoria ar'teTpentru artăbme interpretată,
ca"~șî teoniă^care Atribuie o funcție sociala și morală artei
sînt deopotrivă de adevărate și nu ise exclud de loc"
op, cit,, p. 161). Ibrăileanu credea că teoria „artei pen-
;ru artă" e un „subterfugiu", iar tezismul e sociologism
zulgiar. „Ceea ce nu trebuie să cerem unui scriitor — scria
ămurit autorul — este ca să nu se pună anume, con­
știent, să ilustreze în opera sa o tema oarecare, nu mi­
nai morală, dar nici psihologică. Scriitorul să nu fie
jrator, — arta e toată chestia" ; „ori de cîte ori un
scriitor vrea să propage teorii prin opere de artă, ini
?ace artă", ci „propagandă" (Probleme literare, I, în
V, r., nr. 7, 1906, p. 58).
Vorbind deci despre tendința, Ibrăileanu credea
că orice critic face o judecata de constatare : „noi con­
statam că orice operă de artă are o tendință", nu o ce­
rem în mod imperativ (P. Nicanor et Co., Iar tenden ­
ționismul în arta!, în V, r,, nr. 7—9, 1915, p. 291). Pe
linia concepției sale „energetice" era de părere că în
acest fel opera își afirmă mai clar vitalismul ei, aflat
în directă legătură cu personalitatea artistului. (Legătura
cu vitalismul sociologic al lui Guy.au este evidentă și a
fost subliniată, în chip adecvat, de Al. Dima, în G, Ibrăi­
leanu, Concepția estetică, Ed. „Casa școalelor", 1947.)
Este interesam de observat că această direcție,
care acordă literaturii dreptul ei legitim la autonomie
estetică, dar nu-i exclude legăturile adînci își complexe
cu realitatea, rolul ei moral își social, o găsim la Ibrăi­
leanu de timipuriu. Luînd apărarea lui Sadoveanu, în
celebra controversă cu H. Sanielevici, criticul, cerînd
„comprehensiune" „în locul netoleranței și al sectaris­
mului", observa în chip manifest: „concepția asupra
vieții este chiar o condiție estetică a operei de artă
*, și
nu o problemă curat sociologică. Idealul scriitorului (în
fond, la jaculte maîtresse a lui Taine) „trebuie să fie
creațiunea și nu propagarea unor concepții asupra vieții"
(Doi critici și mai mwlți scriitori, în Curentul nou, nr. 2,
1905, p. 82, 8'1). Observația va fi reluată 'apoi siste­
matic.
Privitor la problema in discuție, altă dată se va
exprima și mai clar. Criticul credea, ca și Paul Stapfer
(Questions esthetiques et religieuses, Felix Alean, Paris,
1906), că anta este „un produs aparte, independent, al
spiritului omenesc, condiționat de scopul oreaițiunii fru­
moase, dar considerând-o, după ce a jost creata, ca de­
pozitara unui suflet întreg de om și ca o forță socială“
(Paul Stapfer asupra „artei pentru artă", text inedit,
circa 1906—1907, Arhiva „G. Ibrăileanu*). Credința
lui Ibrăileanu era că „toți acei care profesează teoria
contrară «artei pentru artă» sînt nu «tendenționiști»,
ci reziști, pentru că toți declară că scriitorul -trebuie să
predice, să falcă nu artă... pentru antă, ci antă pentru
pr-ogres. Mai ales Hugo și Alexandre Dumas-fils sînt
categorici* (idem). Concepția esteticianului Paiul Stap­
fer, constată mulțumit criticul nostru, este favorabilă
*
„tendenționismului în direcția căruia au mers Goethe,
Hegel, Giuyau, și pe care el însuși îi urmează în linii
generale.
în acest text Ibrăileanu își delimita, mult mai
explicit decîlt în paginile publicate, cîteva idei originale
de mare însemnătate pentru .concepția sa estetică.; Cri­
ticul accepta ideea (nu teoria!) „artei pentru arta *,
„(tar nu în mod dogmatic, ci cu mare băgare de seama \
(idem). Ca urmare, ceea ce îl încântă la Paul Stapfer
este ideea că „esențial este să fii inspirat
* (cf. op. cit.,
p. 90), adică, „opera de artă să hujfie întîi concepută
*
.
și apoi executată Cu alte cuvinte, jdealul creatorului
adevărat,țr^buie„...să. fie. acela de a scrie o opera veri­
tabilă și atunci arta de la sine * va fi pusă în slujba
unor idei mari (^Je adevărului și ale binelui)^ „Aceasta
— nota Ibrăileanu în finalul! textului citat — e toata
teoria tendenționiistă și tot ce putem cere artistului !..."
In contextul dieibaterilor românești poziția lui Ibrăi­
leanu este’ absolut originală și de perspectivă.

Consecvent cu sine însiUfșiJcrițicul a pus mai

presuțs de orice valoarea scriitorului '(acesta, scria el
proigramiatiic, va fi apreciat, în paginile Vieții româ­
nești, dacă »are talent și suflet înalt" — Scriitori și
curente, rev. cit., nr. 1, 1906, p. 139). Una este „in­
tenția" acestuia și alta e „semnificația estetică" a operei.
Ca și Caragiale, criticul! ‘ de la Iași ieșeq din dilema
„antă cu tendință" sau „artă pentru artă"f .joptînd^decis
pentru zendi?^ cu altfel sppsvpentru arțar cu~ talent
Expresie a talentului, opera literară este o fortfnă
de cunoaștere a realității ciu ajutorul imaginilor artis­
tice ; ea „se adresează sensibilității, imaginației". Dar
una este literatura (o carte de istorie sau de științele
naturale scrisa cîi unele calități de stil) și altceva e
arta literara oare presupune, din partea scriitorului, o
mare putere” de creație, un stil original, de nelconi undat.
Mai sintetic spus, arta literara, după opinia criticului,
„ar fi crearea dezinteresată a fnuimiO'sului^ prin Jlinj|)ă
(cuvinte)", adică artistul, respingînd tezismul,, „nu, ur­
mărește decît" frumosul" în detrimentul elaborării „cu
gîndul la un scop oarecare" (Cursul de Estetica lite­
rara, 1925—1926, prelegerea I).
Accentuând mereu necesitatea respectării auto­
nomiei artei, Ibrăileanu se plasa, cu bună. știința, îh
linia sisteinulur estetic maiorescian. în concepția sa opera
literara are o finalitate estetică, morala și sociala nu­
mai în măsura în care este o realitate artistică durabila
și independenta de altemanifestări spirituale. Ideea de
' X.
„inutilitate", „dezinteres" sau de „gratuitate", care re­
vine uneori în teoretizările și analizele sale, nu trebuie
luată în sens absolut, ca o exercitare a facultăților fără
nici un fel de finalitate, ci ca o finalitate strict estetică
a creației. Plăcerea dezinteresată înseamnă, pentru critic,
punerea cititorului în situația de a contempla ideea,
realitatea în forma ei sensibilă, ideală care este creația
artistică.
Un excepțional articol, Gratuitatea
1926—1927), inedit, după investigațiile noastre, (cf.
Arhiva „G. Ibrăileanu"), ne dezvăluie, pe de o parte,
în librăileanu un estetician profund și actual, iar pe de
alta consecvența sa hotărîtă în păreri de la 1906
înainte.
în esență, reflecta criticul în spiritul ideilor sale
fundamentale, arta este creație pentru frumos. Formula
cea m>ai potrivită pentru "'a' exprimaaceasta" idee este
gratuitateaaltfel formulat, „a spune că anta nu
trebuie «ă aibă alt scop decît creația. _
Opera de artă numai atunci nu e gratuită cînd
artistul vrea să probeze ceva cu ajutorul operei de artă.
Ciînd opera de artă este o pledoarie în favoarea itîfei
teze — fie acea teză pisihologică, morală, socială ori
filozofică.
Dar dacă o concluzie psihologică, morală, so­
cială ori filozofică rezultă numai din opera de antă,
arta ră'miîne gratuită. De altfel, nu există operă de artă
din care să nu rezulte o astfel de conic luzi e.
Ciînd compui o opieră de artă în vederea con-
cluiziiei, faci advocatura ; cînd însă concluzia rezultă
numai clin opera de antă faci creație".
Afișînd aiceastă viziune estetică complexă, cri­
ticul depășea categoric unele ambiguități ale teoriei ma~
ioresciiene (care au provocat atîtea disOuții și unele
etichetări nedrepte), atingînd, într-un spirit profund
realist, înseși problemele de esență ale artei. Trebuie să
reținem, în aicest sens, și părerea că „în atitui creării
operei de artă", „concepția artistului nu este, nu poate
fi absentă". Dar esențial, repetă autorul și de data
aceasta, este ca „artistul să aibă talent — să creeze".
P/uisă astfel prioiblema, criticului i se pare că nu
există nici un fel de contradicție între „(gratuitatea ar­
tei" și ideea etnicității ei. Un exemplu i-1 oferea Gide,
teoretician al „gratuității" artei, dar atent mereu și
la specificul ei național (of. P. Niicanor et Co„ Aneste-
tul Gide, în V, r., nr. 11, 1926). Este ceea ce va face,
de-a lungul întregii sale activități, însuși îndrumătorul
Vieții românești, onganrzjîndiiHși ideile într-un concept
despre .specificul național în literatiură.
 III. TEORIA SPECIFICULUI
NAȚIONAL

Pentru înțelegerea adecvată a acestui aspect

al gândirii lui Ibrăileanu sînt necesare câteva discuții
preliminarii.. care, firește, nu vor putea pierde din
vedere structura diversă și controversată a mișcării
popomniste romănești.
Importantă pentru întreaga orientare a concep­
țiilor literare ale criticului este agitația ide vibrantă
simpatie în favoarea. paturilor murale, suisțmî7ta'în~pas
gixAr^^&^enimentului literar (Î89Țg mai întâi de Con­
stantin Stere.
Poporanismul apare ca o expresie, bine deter­
minată, a condițiilor social-eiconiomilce din România de
la sfârșitul secolului XIX cînd exploatarea țărănimii
intensificându-se atrage atenția intelectualității socia­
liste și liberale. Coniplexitatea acestei mișcări, socotită
înică, în .totalitate, de unii autori, ca „diversionistă, reac­
ționară", solicită câteva delimitări critice tocmai pentru
înțelegerea mai realistă a manifestărilor de la Viața
românească, ale lui Stere -pe de o parte (poporanismul
politic), și ale lui Ibrăileanu pe de altă parte, (popora­
nismul literar).

Opiniile răispîndiite de Stere la începutul acti­

vității sale nu par, în esența lor, nici o cochetare cu
socialismul pentru a4 subordona încet-încet poporanis­
mului, și nici, cum se crede, o critică „vehementă" a
marxismului. Explicația ne-o asigură faptele, răstălmă­
cite uneori de comentatori grăbiți.
Ster^ nu putea să cocheteze cu ideile socialiste
pentru prea simplul motiv că dovedea o pregătire so­
cialistă destul de cuprinzătoare, avînd deci posibilitatea
să privească din interior unele probleme teoretice și
chiar să scrie că „principiile socialiste isâinit adevărul
pur". Acceptă și internaționalismiul, dar nu înțelege,
afinmia el, că acesta ar însemna „dispreț sau indife­
rență pentru gruparea etnică căreia aparții" (Socialiștii
și mișcarea națională, 1, în Evenimentul, nr. 155, din
11 aug. 1893).
Drept este însă că romanticul viforos, venit din
cumplitul exil siberian, nu cunoștea prea bine realită­
țile .sociale și politice din țară. Aceasta nu l-a deter­
minat să nege însă dreipitul la existență al partidului
socialist : „noi nu sîntem dintre aceia cari am nega
dreptul de existență partidului socialist român" (idem,
nr. 156, din 12 aug. 1893).
I s-a întîmpilat însă și lui, ca și altor intelec­
tuali demolcrați ai epocii, să fie contrariat de fluctua­
țiile și de slăbiciunile mișcării socialiste de la noi din
perioada respectivă, de caracterul ei romanitic, întors
mai mult spre idei umanitariste prea generale, vagi,
desprinse adesea total de realitățile naționale concrete
(de amintit totuși că autorul subaprecia posibilitățile
de dezvoltare ale mișcării noastre muncitorești, aflată
atunci în plin proces de organizare).
Critica acidă adusă situației din România anu­
lui 1893 în foiletoanele Din notițele unui observator
ipocondric era însă întruitoitul adevărată. Stere afirma,
pe deplin îndreptățit, că „pătura cultă socialistă nu e,
 la noi, în realitate decît o ramificație neînsemnată a
păturii culte burgheze «și se deosebește — în ce pri­
vește calitățile burgheze și intelectuale, caracterul politic
și social — foarte puțin de aceasta din urmă" (Adevă­
rul, nr. 1731, din 20 dec. 1893).
Ideologul își preciza pozițiile în limitele unui
democratism burghez destul de larg, considerând că mi­
siunea intelectualilor cu vederi înaintate nu este aJceea
de a lupta pentru înfăptuirea unui utopic „progres
omenesc<£, ci de „a lucra în sinul unui popor determi­
nat și pentru el" (adică într-o națiune care e „un tip
etnic particular4'), deoarece „zW;>zmz omenirei nu se poale
manifesta decît prin iubirea oamenilor concreți care te
înconjoară, prin iubirea poporului care te-a produs din
sînul sau' (Socialiștii și mișcarea națională, I, loc, cit.).
In consecință, Stere propunea crearea unei „miș­
cări nadojial-culiturale", de .nuanța mic-burgKeză, în
ravoiarea. țaraiumiii oprimate (clasa cea mai numeroasa),
eliminînd, în mod greșrt/3in raza teoretizărilor sale
problemele și poitențele de luptă revoluționară ale pro­
letariatului (aici folosește pentru prima dată noțiunea
de poporanism), „Socialiștii români — afirma el în­
tr-un alt articol, semnat cu pseudonimul C. Sbrțesicu —
n-ar trebui să mărginească atenția lor la proletariatul,
în sensul european, pe cînd țărănimea compune o ma­
joritate enormă, covînși toane, a clasei muncitoare. Un
om politic care n-ar lua în considerațiune toate tre­
buințele ci ar fi condamnat la agitațiune sterilă și n-ar
merita nici o atențiune" (Răspuns d-lui Donirof, III,
în ziar, cit., nr. 176, din 4 sept. 1893). Greșeala lui
Stere era că, abandonând clarviziunea vădită în alte
probleme, credea într-o înțbunățățire a soartei țără-j
nimii culturalizare : pentru ea „imișcarea cuJitți-
rala poate avea o însemnătate enormă" (idem).
 Răispîndirea ideilor poporaniste se accentuează
odată cu apariția Evenimentului literar cînd Stere, sub
pseudonimul C. Șăricăleanu, publica o seamă de arti­
cole în care agită puternic ideea că „pătiurei culte",
personalităților, și nu masei, le revenea misiunea „ci­
vilizatoare" de a scoate țara din înapoiere economică
și culturală (părerea este întîlnită la narodnicul rus
P. Lavroiv). Asemenea narodnicilor ruși, a lui N. K.
Mihailoviski, de pildă, sub influența căruia se afla, de
fapt, aicuim (cf. K r., nr. 9, 1911, p. 447), Stere pre­
coniza „imensul în popor" al intelectualilor pentru „a-i
ridica la înălțimea unui factor social și cultural con­
știent și neatîrnat" (Poporanismul, în Ev. Ut., nr. 15,
din 28 martie 1894).
Indiferent de obiecțiile ce s-au aidiuis și se vor
mai aduce poate teoriilor propagate de Stere în prima
fază (1893—1895) de constituire a poporanismului (un
rol important l-a avut societatea Datoria), nu-i putem
nega, între altele, acestui intelectual de întinsă cultură
marea dragoste pentru țărănimea exploatată cu cruzime
de burghezo-moșierilme : „Prost, zdrențăros, puturos
ciuan e, dl [țăranul] vă e singurul izvor al tuturor bu­
nurilor și plăcerilor de care vă folosiți !
Și costați grozav de scump ! Zvîrcolindinse în
noaptea sărăciei negre și a ignoranței abjdete, el nu
mai poate ; i-ați sleit toată vlaga, l-ați stors ca pe o
lămiîie ; pentru ca voi să puteți chefui și a vă juca
în politica mare, el, statistica ne-o zice, degenerează.
Și un popor care degenerează, se stinge" (Din notițele
unui observator ipocondric, ziar, citat., nr. 1731, din
20 ddc. 1893).
De reținut că Lenin, critiicîndu-1 pe Miihailovski
pentru ideile lui bu-rgihezo-deimociratice și devierea spre
liberalism, elogia, în atelași timp, pe ideologul narod-
niiciloi ruși pentru fajptiuil că „a coimpăitimit fierbinte
situația asuprită a țăranului" și „a luptat energic îm­
potriva tuturor mianiifcstărilor variate ale iobăgie?1 (Ce
sînt „prietenii poporului" și cum lupta ei împotriva
social-democraților ?, 1894),
Totuși, în această perioadă Stere înăcrea mai
mult o lămurire a direcțiilor literare ale popor anismu
lui, și nu o fundamentare a „poporanismului politic" în
opoziție cu socialismul, susținînd, mai înitiîi, unele idei
estetice vdiicullate în paginile Contemporanului, „Arta
pentru antă", sicria el, „e un imit, o nălucă".s Anta
adevărată are un „caracter eminamente social", e o
„manifestare a vieții sociale", iar scriitorului îi revine
o „datorie morală" față de popor (Ce cerem de la ar­
tiști?, în Ev, lit., nr. 12, din 7 martie 1894).
Privit în general, poporanismul, va afirma Stere,
e mai mult „un senlămenir~genefâT,^o atmosferă^(...)
intelectuala și emoț^^ o doctrină și unjdeal
bine notarît7' (PoporanTsmî^C^TEvîia^
plutea în aburii romantismului. Sentimentalismul ciîș-
riga teren în favoarea lucidității.
Poporamsm,ul_în literaturăare^ Jn..conicepția sa,,
„două Jn^mFestări principale : el ne face pe noi să
itiSim poporul și sa-1 cunolWfi^ ; el contribuie
ridicarea poporuluiprinjo lite-
rat^_ad^SjSElpoi3SaT^fS^®^^^ în arta și lite­
ratura, idem, nr. 19, din 25 aprilie 1894). în esență,
poporanismul însemna acum, în viziunea lui Stere, un
proces de naționalizare adînică a artei §i a literaturii
deoarece ridicarea nivelului cultural al claselor pro­
ductive va fi posibilă doar atunci „cînd fiecare popor
în parte își dezvoltă liber și neîmpiedecat cultura lui
națională" (Naționalismul și socialismul, idem, nr. 21,
din 9 mai 1894). Ca urmare, „criteriul poporanist"
trebuia socotit un element permanent de referință în
judecarea operei literare.

Cu sentimcntalismid de
ccrtitudim; IlSfaileanu ii fost de îndatăcaptivat de
‘ideile lui Stere, văzînd în ele_fenncnitul posibil al unei
"Hdștea-rwenoase xte emancipare a poporului prin culțuiă-
Deși se coriisildera „socialist" și la Evenimentul
literar, viitorul critic își punea în mod grav problema
„antei pentru popor" din perspectivă „poporanistă".
Ea trebuie, afirma el în articolul Literatura pentru
popor (idem, nr. 42, din 3 oct. 1894), „să țină seama
de năzuințele poporului și de forma în care poporul
se exprimă, iar pe de altă parte să caute a îmbogăți
sufletul poporului, a-i mări orizontul cugetărilor sale,
a-i înălța și civiliza năzuințele — într-un cuvâinit, ea

^Tarmo^l nemaiauzit" al creației folclor iele, apreciată

entuziast în spiritul tradiției romantice de la 1848 :
„Această literatură de geniu e Hteratura populara și
acest geniu pe care-i desprețuim e înisiișsrpo^T^rncare,
„fără meșteșugite și de aceea măreț de artistic și cu o
sinceritate dureroasă, își cîntă marea Lui suferință și
sflîntul și dreptul lui dor de mai bine" (Geniu necu­
noscut, idem, nr. 13, din 14 martie 1894).
iCu asemenea idei literare, Ibrăileanu (ca, de
altfel, și Stere de ale cărui sugestii se ținea apropiat)
se situa, în general, în continuarea mișcării literare
patruzeicioptiste, dar și a Junimii și a revistei Contem­
poranul, fără să aibă însă pregătirea isroriico-literara
oare să-i dea sentimentul că face acest lucru în mod
conștient. O ya spune el singur, în chip lămuritor, cîțiva
ani mai tîrziu : „La Evenimentul literar ani fost po-
poraniiști, nu marxiști" ; „fără să cunoaștem vechea
critică moldovenească, am scris în sensul ei" (Popora­
nismul, în Curentul nou, nr. 3, 1906, p. 143).
Ideile din cuvîntuil Către cititori al Vieții ro­
mânești se desfac, în parte, din pledoariile poporaniste
începute, împreună cu Stere, în paginile Evenimentului
literar și domtimuate de unul singur la Curentul nou
de la Galați. Scopul revistei, scria Ibrăileanu, va fi
„munca pe ciîmpul culturii naționale". Se continua, în
esență, tradiția Daciei literare, a Convorbirilor literare,
a unor idei maioresciene, dar mai ales a ideologiei lui
Emineisciu, mergîndu-se în unele cazuri pînă la simili-
tudilni perfecte.
Se constata, între altele, cu perspicacitate că
starea socială și politică de la noi era „anormală".
„Clasele de sus stau în aer, fără atingere cu poporul
de jos, oare, în țara noastră, el singur este o clasă
pozitiva și a păstrat mai curat sufletul românesc [ideea
este eminesciană]. între clasele de sus și «popor este o
prăpastie aldîncă, c'are, la noi, desparte aproape două
nații". în tinerețe, se știe, criticul pledase pentru „dic­
tatura proletariatului" ; acum el preconiza, într-o vi­
ziune mic-burgheză, o democrație die tip rural.
Ibrăileanu — să reținem — desfășura, în stil
maioriescian, p critică aspră la
foni3rr. Clasele ^ăpimtoare „caricaturizează" cultura
ăpulseană ; „Lip.'șa_£2ptaictului cu poporul românesc ne
face ca, în loc sa ^fcorJon^cuttura str ainasă ne -
sdarfâ^^ (-subl. în
textJ7^Jimi.r^țîa e^eJ^nunțata? îh spirit junimist, maio-
rescian, ca o experiență rara’ nici un fel de finalitate,
pernicioasă în totalitate pentru sufletul autohton.
 în activitatea complexă de realizare a unei solide
cultUini pentru popor/ suf^fra calc ad^arata cste~ crea­
ția ~3e valon^^fîtiîăTc pe baza națio-uaL
putea adtîcc p conitribuție prc-
fțloă’sai^HWxjgăȚfrea tex au rului cultural mondial. Con -
îdiu^iC’lu^ e ctafa și de. Pcpșipectivă f „un
popocnu-și poate jiuistiii’ca dreptul La existența distincta
în storul pi^părolor civilizate, ddcî-t dacă poate contribui
ctr”Sva fa cultura universală, dîmlu-i nota specifica a
geniului săufj^ Iar o nafională^ .„de^un^caiacter
speRS^ naște ...cînd maisele njari
prefere; “adevărat românești, vor Lua parte și la for-
rr^ea^șfi^ valorilor culturale — limba li­
tera răr;fe etig, — și acest lucru
nu se va înttonplâ debit auînîS^înd, prin cultura, viața
politica mai larga și ridicare economica, țărănimea va
căpăta, în stat valoarea socială proporțională cu valoa­
rea sa numerică, economică, morală și națională".
Reducerea poporului numai la țărănime (cum
procedase AL Rusiso, altădată, sau, între contemporani,
N. lorga) este restrictivă, în contradicție vădită cu
struldtura reală a societății românești de la începutul
acestui sdcol cînd și proletariatul începea să cunoască
o dezvoltare largă. Idealul Vieții românești, „cultural,
național și democratic", se va nu>mi poporanism și în
prima fază de apariție a revistei (1906—1916) va fi
afișat în chip manifest, fără a se ajunge însă la sec­
tarism literar.

O interpretare științifică a poporanismului pre­

supune o delimitare riguroasă a sferelor de manifestare
ale acestui -curent ideologic, chiar dacă problemele pri­
vitoare la geneza mișcării și caracterul profund diîscu-
 labil al celor mai multe din ideile afirmate pe tărâm
politic și social au beneficiat, cu diferite ocazii, de
analize energice și amănunțite.
Problema ține mai mult de dlomeniul sociolo­
giei, și un studiu ca acela al lui Ion Enacihe (Contribuții
la critica poporanismului, Ed. științifică, 1961) mergea
pe această linie într-un mod ce favoriza impresia că
istoricul literar n-ar mai trebui să interpreteze feno­
menul în discuție prin optica și metodele disciplinei
sale. în fapt, se ridică o întrebare : ar trebui oare
studiat sistematic poporanismul politic și social în ca­
drul! unui studiu de istorie literară ?
întrebarea merită atenție.
■Poporanismul este un curent în latura lui eco­
nomică, politică și socială și poate fi raportat la de­
numirea globală de țărănism cu toate imiplfcațiile ideo­
logice carie decurg din împrejurările specific românești
de la sfârșitul -secolului XIX jși începutul celui de al
XX-lea./ Ce susținea, în esență, ideologul politic al cu­
rentului, Constantin Stere ?
România, credea el, este și trebuie să rămână o
țară agricolă ; nu s-ar putea industrializa deoarece n-ar
găsi piețe de desfacere : „nu putem avea nici nădejdi
în industrializarea țării și în nașterea unui proletariat
industrial, care să poată avea rolul revoluționar al pro­
letariatului industriali" (Social democratism sau popora­
nism ?, iIII, în V. r., nr. 10, 1907, p. 36). Negând
rolul clasei muncitoare și existența „unui partid revolu­
ționar", Stere, aflat aici pe poziții antimarxiste, ex­
cludea posibilitatea socialismului și se pierdea în teo­
retizări ireformiiste.
„Singurul element sdcial" pe care s-ar putea „ră-
zilmia un partid politic ce urmărește cucerirea puterii
politice" este țărănimea pe cane o privește cu aiceeași
 veche și vibrantă simpatic. Ideologul pleda, în spirit
*
narodnic, pentru crearea ținui stat țărănesc bazat pe
refonme, pe democratism, pe „triumful idealului uma-
nitar". întrucit „opera gencrațiunii de la 1848 a rămas
nedesăvîrșita', opina el, „pentru România, stat de ță­
rani, desăvîrșircia operei începută de generația de la
1848 impune urmașilor sarcina dlc a luipita pentru rea­
lizarea unei adevărate, puternice și sănătoase democrații
rurale" (idem, V, rev. cit., nr. 1, 1908, p. 56, 58).
Stere ieșea din dilema social democratism sau popora­
nism ? oprind, în chip paradoxal, pentru o utopie,,,
în ipostaza de ideolog, formulînd „oipiniuni a!lc
unui diletant", Ibrăileanu era pentru Votul universal
(în V. r., nr. 5, 1910), iar altă dată înșirase dîteva pă­
rerii despre Partidele noastre politice (idem, nr. 7, 1909),
dar într-o nota se spunea că „direcția are altă părere
asupra chestiilor tratate de d. IbrăileanuPledoaria
sa era, pe urmele lui Stere, tot pentru „democrația ță­
rănistă ", „Idealul Vieții românești — va scrie retrospec­
tiv în 1933 — n-a fost țăranul! pitoresc cu plete, cu
chimir, oare nu șitie să cetească și stă în poeticul bordei
clintind diin tirilșcă. Idealul Vieții românești a foist țăra­
nul îmbrăcat europenește, care are casă de cărămidă,
a cărui fiică cetește romane și poezii, țăranul alegător,
țăranul meimibru într-un club, țăranul trăind într-un sat
luminat ou electricitate, lucrînd ogorul cu mașini per­
fecționate, ori luicrînd în fabricile create în preajma
satului, în legătură ou agricultura" (După 27 de ani, în
V, r„ nr. 1—2, 1933, p. 5).
Părăsind idealurile socialiste din tinerețe criti­
cul a aderat, mai mult sentimental, la partidul liberal,
fără să facă însă „politică militantă" (devenise total
inapt pentru acțiune). Vechiul său democratism se va
menține proaspăt toată viața. Dar vederile lui sociale
s~au liiinintait, restrictiv, numai la țărănime, „singura
clasă pozitivă", „adevăratul popor" al României, spu­
nea el, meirgînd apăsat pe linia concepției lui Al. Russo
și Eminescu.
Un text dramatic prin amărăciunea lui, scris în
1910, parc a fi testamentul său social. Starea politica
și socială din România, reflecta criticul, c dezastruoasă.
O însănătoșire va fi posibilă numai atunci „cînd po­
porul român va avea vot, pâmînt și cultura", între
altele, „dreptul la vot, păimiîntiul și culituira țărănimii",
credea Ibrăilcaniu, vor „asigura îndeplinirea celor nuu
înalte idealuri naționale"" și „vor preface cultura noas­
tră într-o adevâratâ cultura naționala" (P. Nicanor ct
Go., Cînd morții vor învia, în V, r., nr. 6, 1910,
p. 400, 401).

în mai miultc dintre cercetările actuale consa­

crate poporanismului literar s-a încercat o disociere
între poporanismul politic șV poporanismul literar. Una
este .activitatea politică, legată de partidul liberal, a lui
Stare, ideologul politic al curentului, alta c activitatea
literară a Vieții românești și a lui Ibrăileanu, spirit
echilibrat și antidogmatic, susținător, cu argumente de
mare larghețe, al creației realiste de inspirație rurală.
Dacă lucrurile stau așa, și evident că așa stau,
atunci este clar că o nouă evaluare critică a acestui
complex fenomen ideologic ar trebui orientată spre
alte direcții. în primul plan al analizei, mișcarea lite­
rara poporanista, (care, cu alți termeni, înseamnă spe­
cific național, realism, accentuarea socialului în lite­
ratură, simpatie pentru cei în suferință, adică, așa cum
zicea Ibrăileanu, „o concepție asupra vieții"), pe alt
plan curentul poporanismului politic sfîșiat de con-
bradiicțit, dintre care unele s-au extins, fără repercu­
siuni grave, și asupra mișcării literare propriu-ziise.
O asemenea optica nu înseamnă a izola cele două
fenomene, ci a determina mai exact sfera lor de ma­
nifestare, firele care le unesc într-adevăr și le condi­
ționează reciproc, și a sipune clar, în spirit științific,
ce trebuie să studieze istoricul literar pe de o parte și
sociologiul pe de alta. (Să notăm că chiar în cadrul
ideologiei lui Stere — în studiul dolcitriinar Social-de­
mocratism sau poporanism ? — există diferențe sensi­
bile între ideile politice și cele literare, de pildă, orien­
tate iau precădere în direcția specificului național a!
culturii noaisitre.)
Observația de mai sus presupune să se dea mai
întîi atenție ideilor, atît de nuanțate, despre popora­
nism ale lui Ibrăileanu. Una dintre ele este absolut
clarificatoare: „Poporanismul [literar] nu se con­
fundă cu partidul țărănesc", altfel spus, cu poporanis­
mul politic (Ce este poporanismul ?, în V. r., nr. 1,
1925, p. 147). Poporanismul nu-i o „școală literară",
ci o „atitudine sentimentală" și o luptă pentru „națio­
nalizarea literaturii culte", proces început în anul 1840.
Legătura cu trecutul e subliniată apăsat și sistematic :
„ lot ce este favorabil țărănimii în ideologia bonjuriș­
tilor piatruzecioptiști formează tradiția poporanismului"
(idem, p. 136).
în sprijinul aicestei atitudini vin și opiniile unor
scriitori de seamă care au concretizat în practică ple­
doariile revistei pentru specific național și realism. Ne
referim, de pildă, la Sadoveanu, care, teoretic, într-o
anchetă despre poporanism avea o părere similară cu
aceea a criticului : „Cu v în tul poporanism se referă la
o doctrină politică", iar literatura nu are „de-a face
cu doctrine" deoarece „e o chestiune de talent?' (cf.
Luceafărul, nr. 2, 1910, p. 47),
Scriitorii m:a
* puțin reprezentativi ca Spiridon
Popesciu, I. I. Mironescu, Jean Bart au făcut uneori,
în proza lor, concesii „doctrinei" politice a poporanis­
mului (sentimentul „datoriei" intelectualului față de
țărănime, considerarea orașului ca un sanctuar cosmo­
polit, de perdițiie in comparație cu satul), ceea ce nu
s-a întîmplat în operele colaboratorilor marcanți ai
Vieții românești. Explicația trebuie căutată înainte de
toate in orientarea estetică lipsită de rigiditate a lui
Ibrăileanu. Criticul a reușit să imprime mișcării lite­
rare de la revista ieșeană un echilibru și un spirit de­
mocrat înalt, salvind-o din strînsoarea dogmelor și asi-
gurindu-i, în acest fel, viabilitatea. Criteriul său de
apreciere nu era materialul „țărănist" al operei, ci
valoarea estetică a acesteia.

Teoria specificului national^aw^^

cuprinzătoare și sugestivă a acestei atitudini. { în ceea
ce ]^iveșt£rTrîSteoria
în discuție, icare, în esența ei, este echivalentă cu po­
poranismul, în ceea ce are el mai durabil, nu-i o creație
ad-hoc a lui Ibrăileanu și a Vieții românești, ci o con­
tinuare a procesului de naționalizare a literaturii înce^

criticul âti spus lucruri capitale, întSneind’^^'^îmș-

care teoretica poporanistă" cu efecte multiple în prac­
tică — of. Poporanismul, în Curentul nou, nr. 3,
1906, p. 141). Această mișcare a fosit continuată de
Junimea, de Maiorescu și mai cu seamă de Eminescu
 a cărui ideologie literară ba influențat considerabil
pe Ibrăileanu, ... ........ . .......... .. ......
r: .Problem a specif icu 1 ui n ațio n a 1, gîridca conducă-
torul ViețiTromânești, nu este „o chestie de patriotism",
(,?^Zjte3pufaZesSHS2 (SîrT TT r.,
jnr. 1, 1906, p. 135)4; ideea „caracterului. sp^ificmțiQ.nal
al operei de ațtă"’u^rt!*^ste o idee patriotică, este una
gpT’^stetică j conduziv spre tfîrșitul
activitațn~safe^(Ce este poporanismul ?, loc. cit., p. 142).
Aceasta înseamnă că, teoretic și practic, Ibrăileanu,
precum procedase altădată Maiorescu și Eminescu, a
subondoinat criteriul etnic criteriului ^esteiic.^^admliiiân!d,
îjT’TnttnerTT^^ că „originalitatea" unei literaturi
o asigură caracterul ei specific național, dar nu luat ca
o entitate metafizică, ciriguriois subordonat ideii de
valoare artistică. __
Mai mult deoît atâta, criticul, re^’^ffiidTotuși’
riguros autonomia artei, vedea o relație strânsă între
estetic, etic și social, atrăgînd atenția în mod insis­
tent asupra ideii că „valoarea estetică a unei opere
literare e strâns legată de originalitatea ei specifică de
fond și formă" (Caracterul specific național în lite­
ratura româna, în V. r., nr. 11, 1922, p. 245), iar
scriitorii „cei mai talentați" „coincid de cele mai multe
ori cu cei mai naționali". a
Un lucru este deci foarte olar pentru Ibrăileanu,
în spiritul tradiției lui Maiorescu și Eminescu. „Lite­
ratura românească nu poate ifi decît «românească»"
(art. Scriitori și curente, loc. cit., p. 136), dar nu cu
prețul caricaturizării acestui principiu, ci pornindu-se
de la ideea că o adevărată literatură 'românească, —
„expresia cea mai directă a sufletului unui popor" —
nu poate exista f^r3L^talenl^ Disocierea între și
estetic — pe care, curios, preopinentii criticului n-au
 văzu,t-o — operează permanent și nuanțat, tocmai pen­
urii a puitea lumina mai bine complexitatea și specifi­
cul creației. „Acest caracter specific național al unei
literaituri — ne previne numaidecît Ibrăileanu —
r atî-t subiectului operei de artă — forța1
i|ieifțe~n^5naK — cit suiflettiluîTscrEmrului7"felului ^um
^b^ryă~v^^ ,
„Caracterul specific" în literatură, în K r., nr., 2, 1923,
pu_25LL). Qombăitîndu-1 fără distincti uni în pnoblăna'^pe-
cifilciuiui național și crezîndu-se instalat pe un teren
teoretic total opus, Lovinescu — paradoxal — susținea
cu vigoare aceleași idei : „Importantă nu este însă re­
cunoașterea principială a acestor caractere specifice [în
opera unui scriitor], ci, pe de o parte, modalitatea
înregistrării lor, iar pe de alta, valoarea ce le-o acordăm
sub raportul categoriei estetice" (Ist. Ut. rom. contemp.,
II, p. 76).

। .ț.
ția luî"Ibrăileanu, două planuiri : unul obiecțiP. care
poeziT^popularaȚ(„opera
literară în care se oglindesc cele doua nufnJlT ani de
viață subiectivă și obiectivă a poporului român în me­
diul natural" — Caracterul speeijic național în lite­
ratura română, loc. cit.^ p. ^)£ trecutul istoric, psiho­
logia poporului românjfel vorbește consecvent de po­
por și nu de r^s^^adl'că „modul său particular de a
considera lucrurile lumii", altfșl spus, factura ,psihieă,
despre care vorbea și Eminescu J Celălalt pTanTsubiectw,
r^ipireziintă „altitudinea scriitorufenfața de lucrm^e^zU- *
grame.. sa x.a j^prezentant_al „sufletului ro­
mânesc", .chipul originalîn care transfiigurează^reali-
tatea ^ând avem în vedere proza^~^u2j^țȘZ„sau3și/
exprimă sentimentele și pasiunile cînd este vorba de
lirică. TTÎeimenrte^^ și Ic
ășigîTn^~rr^^ regjrezentZiti va^lînt idealul

puucx^Zde^^eelere^^^
«artă» " deoarece „euvîntul,Z3oa^ în~
tr-Topeîu^de^arta^fTSe???, p. 245). -
* ^Situat
* în această perspieativă, criticul va res­
pinge exagerările național iste, „țărănismul" sămănăto­
rist și poezia simbol istă și modernistă, poezia „nouă"
- - o numea el — cu argumente pe care trebuie să le
luăm în considerație, cu toate că, în unele privințe,
explicațiile sale porneau, în materie de lirică, de la un
gust rămas la estetica romantic-tradițională. Ibrăileanu
avea ca punidt de placare condamnarea imitației, a mo­
delor trecătoare, a grimăsetc^^
scriitoricești, afirmând, în nenumărate rânduri, că lite­
ratura e strîns legată nu numai de spiritul național vă­
zut ca o realitate imanentă, ci de toate împrejurările
sociale și culturale dintr-un anumit mediu și moment
istoric. J Qoniduizia criticului e de stringentă actualitate:
Fiecare"^țară} fiecare societate umana are felul ei de a
fi și gradul ei de dezvoltare pe scara evoluției. Și ni­
mic din lume nu se potrivește la fel în doua țari sau
doua societăți umane, .
Și ceea ce se refuză mai ales la adoptare, e li­
teratura, care e prea strîns legată de sufletul unui
popor (e izivorîtă chiar din el), suflet condiționat de
tot complexul vieții în curs de veacuri" (Influențe
străine și realități naționale, în V. r., nr. 2, 1925,
P’ 281)’ . . '
Autorul proba aceste aserțiuni cu fapte în afară
de orice discuție, selectate din cuprinsul întregii litera­
turi române din trecut și pînă în vremea sa. Tradusă
Prima și ultima pagină
din articolul
Caracterul specific național în literatura romana.

4; . : ........ . ; z

' . • ■ ■ ■ ■; ....... .... .■

■ 4

s • - ''... - .. ■ ■....... • ■ ■ . . ■
• .A..- >-F

“ ' - .. J ' 4.
. ' .. ■ ■’ ' : : : J 4
4 '' ' '

" ‘ ?- -... . « < -...

' ■ ' " ■ ■■■"■■ " ......... ■

' ' *

, . ... :■...-- w;# - 4

, • ...l/.- .'1;

Si.
■■ ...<->.> ...• •■■ ■■ .4 . ..4 . '. ■' ' ' • -4 .,

A ... .... , ;

' ' . 4 ...................

Fragment
din articolul
O faza de tranziție.
 iși ii sil» a «a wkS »as: ■ - „ s- r a
fc - «s aii j|| |||f fai - <, a a -a- aa< a„ « .<
wi m <» a wtot.

.^■- . : .. ■ • ■ . ; :;... ■■•• •-

. - ■ ■ . . ■ a ■ . ....-- ../. ■ ; .
^..ț. .-. s •/ -»■.■■<„ ■ ■•: ■■ r a

• *-v ■ ■■ . ■ • a ■ ■ > ■ . . . . . - >

a.; • . ' ■ ■ ' . ■. . . :■ ' . ■ ■ . . .. . .
i»fta»s a
a ■ ' . • . ' '•■ ■ ,.
... - - .< > . ' . • • . . .

- • • . ' . 5 . ... . ..... .. a

■ S .,., ' ■' . ; • . • . .• /■/.-:

a. < . . , c :: ......= . a . ;

•• • ;
• - ■ ' - " ■ ■ . ■ ■ • ' ' ■ . ' ' ■ ■ . i ' •

. a. . v a . a
<
az ' ■ 'a/.-.............. ■ ■ ■ :
-a ■ . " glii Oii i a . -L .

-■■.ai'. 1»--g.i'a
. .. . . ....; a .■...' ■.. ■ .■■. . ;. .■ ;....
a :./■ a ®S
. . ■ ■ ■„■.■ ." ■:...■ ■ ■ ■ -. : : ■ ' ■
Oww ' ' a . . : aa
'i:

Fragment din articolul despre Cîrlova,

apărut în Viața românească
și corectat pentru a fi inclus
în voi. Scriitori și curente, ed. a Il-a, 1930.
 ■ , „. ■ . •> *

L-x.. , -

Cuprinsul la Scriitori și curente,

ed. a H-a. 1930
într-o formulă sintetica, această literatură reprezenta,
în viziunea sa, o evoluție de Ia „imitație și slabă națio­
nalizare^ (începutul sec. XIX), pînă la „originalitate
prin eliberare de modele și naționalizare prin influența
spiritului popular". Rezultatul este aicela cunoscut :
apariția unor opere de mare valoare care formează o
tradiție literarăindependenta, busola cea mai sigură în
dezivotenwviiroare^a'‘ creației artistice românești. în
alcest sens Ibrăileanu reflecta cu dreptate că „litera­
tura de pînă atouim, care a întrupat deja spiritul speci­
fic național, poate avea pentru scriitorii ulteriori rolul
pe care l-a avut spiritul și literatura populară pentru
scriitorii dinainte" iar „cine disprețuiește Ij^aiiuxa^^aag
terioară a țării sale nu poate fi scriitor bun" (idem,
p. -27^)——^ ~~~ ’
Adversar al „influențelor nefaste străine", al
„imiltațieT^ăSaturai^^'Tieceptarea
critîca ă celorlalte literaturi, conistatînd că nici o cul-
tuiră“~~nu^ „influențelor reciproce".
Literatura unui jwpor „trebuie să stea ine^l..ln^jc>Tb-
tact cu literaturile celelalte, să se „cultive" cu ajutorul
lor7~ 'dâf W'FsT7^
scriitorul izolat. El trebuie să cetească mereu literatura
Inimii, s-o mediteze, să scoată profit pentru el (vai de
scriitorul, care nu cetește marile literaturi !), dar, iarăși,
să nu o imite infantil" (Moda și originalitate, în V. r.,
nr. 1, 1928, p. 118).

Modernismul era, în concepția lui Ibrăileanu, -0

imiitățier o plantă exotică, îndepărtată de trunchiul li­
terar autoht^^ e ca reprezentanții
luîTTn spiriv dă frondă, „repudiază tradiția noastră li­
 *,
terară, literatura anterioara, spiritul național urmă­
rind o inovație artistica absolută, dar pe un loc gol.
Criticul cerea ^supunere la obiect arax'înd
*
voie să se~"„mțeleagă odată că nu putem_ avea ...orice
IkerâTO^Ti". .ȘLe„.poirlvește^cu... re^~
*
Etățile noastre (idem, p. 280).
Raționamentul său, pentru unii de o simplitate
dezarmantă, cuprinde un adevăr adine și permanent,
pentru noi : „e mai util pentru economia universală
estetică să avem pe lingă un France sau un Proust, nu
încă un France și un Proust, ci un Creangă și un Sa­
doveanu, și chiar scriitori mai mici, numai să fie o nota
originală în literatura lumii
* {Modă și originalitate,
idem, p. 118). în concluzie, idealul nu trebuie să fie
în nici un chip o „uniformitate literară mondială *, ci
o creație naționala independenta, de valori durabile
bazate pe „originalitatea specifică
*. Numai în acest fel
literatura română va avea posibilitatea să aducă o
„notă
* nouă, originală, „în acordul literaturii uni­
*.
versale
? Unul din marile merite ale lui Ibrăileanu este
acela bă rminostea, pe de o parte^necesitat^
tații de stiluri și școlLlițerare, iar pe de alta că adopta,
fn tradiția lui Maiorescu și ^ Junimii^ o perspectivă
universală asupra liteiMuriL- române. La întrebarea
daca „este ^poporul român capabil de a da o literatură
la înălțimea celor mai mari și mai' frumoase literaturi
*
europene (Optimism, în Însemnări literare, nr. 33, din
28 sept. 1919, p. 16), criticul răspundea afirmativ, l>a-
zîndudse-pe--5y^^ *
istoriei literare auțohiQQ^-
j,Esențialu'l este căȚ~fn^genurile care pot înflori în îm­
prejurări ca ale noastre, am dat opere de întîia mină,
judecate din punct d^ vedere al literaturii universale
*
(idem), „întemeiat pe fapte * (Eminescu, Creangă, Ca­
 ragiale, Coșbulc), Ibrăileanu afirma, lucid, o concluzi
de marc justețe : „Așadar, tezauruil nostru literar est
bogat și divers. în el se găsesc tot lelul de elemente
ca limba, ca antă, ca mediu. Gombinînd, de pildă, in
telectualismul, curios de idei își probleme, al epocei d<
la 1880 cu exuberanța de viață a epocii de la 190(
încoace și cu exigențele estete ale așa-numitului moder
nisim, care se profilează de o bucată de vreme în mar
ginea literaturii noastre, putem spera, în s'fîrșit, cev;
care să samene cu operele popoarelor de literatură «eu­
ropeană»" (Sinteza, în rev. cit., nr. 36, din 19 oct
a919, p. 14).
Maturizarea literaturii noastre este poisibilă, ere
dea Ibrăileanu, dacă se continuă spiritul dinamic a
tradiției și se racordează la nevoile și exigențele con
tempioraneității. Criticul de la Iași este primul la no
care consideră că o datăjou „colrnplicareia.„yjețu^dupg
primiui^^ simțea nev oTa creării roma
_3g. âasasm««<
offien^SV^Aicesta este romanul obiectiv, „romanul bal­
zacian" ; „putem spera că vom avea romanul mare
social, complicat", că va apărea la noi un Balzax
(Romanul social, idem, nr. 6 din 10 martie 1919)
precum absolut necesară este încurajarea „literaturii dt
probleme", de „idei", „căci parcă tot gîndirea estt
ceea ce constituie noblețea speciei umane" (P. Nicanoi
ct Go., Alte vremuri, în K r., nr. 9, 1920, p. 452). în
fine, sincronizîndu-se ou tendințele literaturii europene.
Ibrăileanu se via dovedi deosebit de receptiv, în studiul
Creație fi analiza, la romanul de
f^rnnritad observ ații absolut modeme (de ex. : „Grea^
ția e Aria . Jăiă^^anAd
poate să existe. Fără creație, nu^— Studii literare, ed.
a H-a, p.^37). ~~
 Credința că prin larga teoretizare; a specificului
național Ibrăileanu ar fi deschis o cale s.pre cxcilusȚvîshY
este total neîntemeiat a pmtr u motiviul că îndrumătorul
Vieții românești n-a făcut o dogmă din alceastă teorie,
ci un principiu general coaguIantT^^ și
nuafnțe pe care le argumenta cu însăiși evoluția litera­
turii noastre. Cînd recuza „poezia nouă" (adiică simbo­
listă și desigur, suprarealistă), Ibrăileanu avea ca ar­
gument suprem tocmai dezvoltarea organica a literaturii
române cu începere mai ales din epoca marilor clasici.
Să adăugăm de îndată la aceasta faptul că autoruL^
călăuzea permanent, în ^aprecierea scriitorilor, de gust
și ideeade și mi de faptul dălcă” ăicieștîâ"făceau
pante din propria grupare literară sau din altele : „JPen-
triț noi o nuvelă țărănistă bună și o poezie simbolistă
buna au Jost ex>adt"de bineveniiS"^(P7 WamoFliF
Anuî XV, în V. r., nr. 1, 1923, p. 120). Ideea avută
în vedere se referă exiclusiv la valoarea estetică și o
întîlnim subliniară în chip apăsat chiar în cazul dis­
cuțiilor despre „poezia nouă" : „noi nu am luat nici­
odată poziție din principiu pentru sau contra poeziei
noi. Noi nu ne-am întrebat daică e nouă sau veche,
ci dacă e bună sau rea. Pe cea bună am lăudat-o în
recenzii siau am tipărit-o în revistă, cînd ni s-a făcut
onoarea să i se dea această destinație" (Poezia nouă,
loc. cit., p. 441).
Criticul — a spus-o de aitîtea ori în chip mani­
fest — s-a ferit întotdieauna să dea rețete colaboratori­
lor „fiiindlcă în artă rețetele sînt inutile" ; „N-am pus
nici o altă condiție artistului decît să aibă talent" și
opera să fie „frumoasă" (P. Nicanor et Co., Anul XLI,
în V. r., nr. 1, 1920, p. 160, 161). Demn de reținut
este apoi și faptul că deși partizan declarat al li.tera-
ttrrii de inspirație rurală, și al ideii că „„spiritul spe­
cific" „există mai ales în pioporul de la țară", Ibrăi­
leanu s-a diferențiat net de pozițiile restrictive ale _să~
mănătofîS^poitru
orice zonă de inspirației „Credem — mărturisea eF~—
că Icriiitomlarc dreptul să-și ia subiecte din orice pă­
tură socială, din orice manifestări ale vieții, și că dacă
atitudinea sa va fi omenească, opera lui va fi morali­
zatoare și un ferment de progres" (Doi critici și mai
mulți scriitori, în Curentul nou, nr. 2, 1905, p. 100-101).
!P'M^^^.>5^ntiatilcă a criticului era pentru rea­
lism și valoare eșltețîcă^ iar poporanismul, asociat spe­
cificului național, nu reprezenta altceva în' concepția
sa delcăt „pun|citiu/l de vedere democratic și moral "din
cane"'"Iwn'^pimt^acea „p'arte^ a literaiturii care tratează
despre"' țăran" (Anul Xll, loc. cit) sau, mai olar,
„originalitate în artă și realislm și-n zugrăvirea vieții
țărănești" (P. Nidanor et Oo., Iarăși poporanismul, în
V. r., nr. 12, 1911, p. 482), în contrast ou idilismul
sămănătorist. în condkiziie,;' s^jiici4_națwn apre-
dat ca un elelment indispensabil operei literare, iar nu
unul determinant în apreicierea valorii ei (^ițelțiicep Ceea
ce n-a definit suficient criticuil sînt factorii alcă-
tuiesic spelcîfioull național în literatură, ceea ce Emi­
nescu înțelesese la vremea lui într-un mod destul de
pătrunzător, organizîndu-și ideile într-un larg concept
(of. Mihai Drăgan, Aproximații critice, Ed. „Junimea",
Iași, 1970, p. 167).

în epocă, teoria specificului național, susținută

cu argumente subtile și de Mihai Ralea, a atras rezer­
vele categorice ale moderniștilor pe motiv că Ibrăi-
 leanu respingeia influențele străine (neasiimil abile). Fc
lix Aderca, de pildă, adept al „frumoisului autonom",
cu „o valoare estetică puia" a persiflat conlcepția este­
tică a revistei de la Iași, în care el însuși publicase după
1920, afinmînd în mod eronat că „noi n-avelm nilmic"
și că „totul trebuia adus : de la acul de cusut la poezia
lui Mallanme" (Mic tratat de estetică, Ed. „Ancora",
Buc., p. 183).
Mai aproape de vremea noastră — ca să adu­
cem, încă un exemplu s-a putut alirlniia, cam în
aceeași mlaniera incomipirchonisivă la autohtonism, că
Ibrăileanu a avut „o predilecție exagerată pentru spe
cificul național, înțeles sub aspectul unui sitrîmit regio­
nalism" (Ion Vitner, Critica criticii, Bule., f. a., p.
21—22). Dar regionalismul lui Ibrăileanu, derivat din
teoria specificului național, și de carie s-ia făiou.t și se
face auîtia caz, este un punct de vedere „pur socio­
logic. și deci de constatare" (Al. Dima, G. Ibrăileanu.
Concepția estetică. „Casa șicoalelor", 1947, p. 20), și
nu o atitudine normativă, implicată în judecata de
valoare. Sesizarea unor deoiseibiri de substanță și rea­
lizare estetică între literatura moldloiveneaisică, munte­
neasca și transilvăneană nu vrea delcît să arate, pc
bază de fapte, diversitatea în unitate a literaturii ro­
mâne în funcție de caracterele ei specifice fundamentale.
CȚeiluL urmărit de Ibrăijganu și^je-^^jgta ieșeană
a fost upi.tatea deplină, în spiritul tradiției, ^literaturii
noășțre^^^ moldoveneș£_ la Viața ro-
a tipărit pe toți
scnijâxii^rom^ veche din
M^dowaTTric^^ literari, de a repre-
zemâ^^ (a Daciei !)“ (cf.
Demioistme^^ote^TJe^^^roT^^ci/ G. Ibrăileanu, în
Adevărul Ut. și artistic, nr. 269, din 31 ian. 1926).
 Privitor la teoria specificului național si la miș­
carea literară poporanistă, o problemă rămîne deschisă
unei aprecieri mai adleicvaite. Este vorba de legăturile
strulcturale cu tradiția literară românească, realitate în­
lăturată unebri din diislcuții pentru a se susține, — por-
n.indu-se de la unele considerente exterioare — că po­
poranismul a fost refilexuil automat al unui fenomen
străin similar, în speță —- narodnicilsimuil ms. A spune,
de exemplu, ca Mihai Novicov (cf. Studii și cercetări
de istorie literara și folclor, nr. 1—2, 1959), că literatura
(realistă) a Vieții românești are aselmanăiri cu literatura
narodnică (idilică) din perioada 1860 -1880 înseamnă
a face o confuzie regretabilă, cum i s-a înitiîmplat și
lui Ion Enalcihe care a acceptat această afirmație (op.
cit,, p. 43).
Poporanismul și teoria specificului, național re-
prezintaia^literatura ;z un fenomgji dc
conHn^^^^^fbraiileaniu a înțeles perfect acest lucru și
nu o data, în articolele programatice (la cele mai im­
portante ne-am referit aici), a folosit ca argumente, în
afirmarea poporanismului literar, toate manifestările
anterioare favorabile creației pe baze naționale. în as­
pectele ci literare fundamentale, Viața româneasca și
Ibrăileanu continuă, într-o viziune nouă, ideologia Da­
ciei literare, a curentului istorico-poporan (Kogălni-
ceanu, Rusiso —- cf. Spiritul critic în cultura româ­
nească) și a Junimii, reprezentată în primul rînd prin
spiritul teoretic al lui Eminescu și Maioresîau (teoria
specificului național, a romanului de inspirație țără­
nească, aspirația literaturii și culturii române la uni­
versalitate).
Dacă privim astfel problema, există posibilitatea
unei disocieri fertile între mișcarea literară poporanistă,
legată priiti fibre adînlci de tradiția autohtonă, și po­
poranistului politic, discutabil în multe privințe .și nu­
trit, uneori mărturisit (ne referim la C. Stere), cu
idei de împrulmiut, inspirate din operele sociologului rus
N. K. Mihailovski. O mai mare atenție la nuanțe, la
interpretarea lor în chip științific, este dic natură să
permită o înțelegere adîincă, din interior, a acestei miș­
cări ideologice care sub aspectul teoriei literare și al
artei a dat rezultate excepționale, înisemiriînd o etapă
ciu totul reprezentativă în istoria liiteraiturii române,
 IV. ISTORIC ȘI CRITIC
LITERAR

..Teoretic. Ibrăileanu făcuse deosebiri între

crzricz/Z și istoricul literar („una e critica estetica ori
psihologica și •altă'“Istoria literarăa) din dorința . de-a
clarifica mai bine misiunea lor. Pe terenul analizelor
concrete, diferențierile se șterg însă pe nesimțite, năzuin­
ța să fiind 'aceea de-ă realiza o'^ritîcă'jesț_e^ah
dominată de un punct'"’de-4ederei^nc" consecvent și
nuanțat. Operele contemporane vor fi astfel apreciate
și din perspectiva marilor valori ale trecutului, ~ cu
scopul de a se asigura mai multa greutate judecății
critice.
Febrilitatea și originalitatea în gîndire a teoreti­
cianului, bucuria de-a citi și de a-ri arăta vibrant sim­
patia pentru tot ceea ce este viabil se simt la fel de
pregnant în paginile, copios analitice, ale criticului și
în acelea sintetice și nu o dată speculative ale istoricu­
lui literar. Jbrăileanu nu caută să-și Jmpună_..ideile ^cu
orice nreț. sa~^trâ5a" atenția asupra propriei personal i-
tarif să epateze prin paradoxuri și .stil caliKiaHc. ^Nă­
zuința Im. ca interpret literar, era aceea de a rămîne
mereu ui£^at^jsurias, sensibil și comprehensiv, ca­
pabil să transmită și altora, fără nici un fel de afec­
tare, revelația descoperirii unei valori sau a unor fațete
ascunse ale operei analizate. I se potrivesc admirabil
lui Ibrăileanu vorbele celebre ale lui
„Criticul nu este decît un om care știe sa citească și
carCi~îffvață și pe ceilalți să citească".

I Uri bun istoric literar, credea el, va fi dublat

[întotdeauna de un critic și invers. „Obiectul analizei"
în cuprinsul istoriei literare nu mai este în primul rînd
individualitatea scriitorului sau o singură operă, ci,
așa cum e normal, „ceea ce este comun la o sumă de
scriitorivăzuți ca reprezentanți de seamă ai unui cu­
rent sau școli literare dintr-o anuimîtă epocă (cf. Com­
pletări, în V. r., nr. 4, 1925, p. 78). „Jstoria^ literară
este mai generală decît critica literară sau decît critica
estetică", reflecta Ibrăileanu, fixîndu-și, la vremea să,
o direcție de gîndire [personală, în cercetarea literară
(cf. Cursul de Estetică literară, 1925—1926, prelegerea
[IV). Dar între aceste două discipline trebuie să existe,
practic, cusimbioză. în acest fel Ibrăileanu răspundea
avant la leftre cerințelor formulate de G. Călinescu (în
Principii de estetică, 1939 și Prefața la Ist. Ut. ro­
mâne, 1941). Q
"Z Primul său studiu de/istorie lițerarăj aceia care
-i- spune"~— J-ar reprezenta în&gratr^este^^zru^/
ggi^CJ# cultura apa^Tue
fapti~l^T9"0irjL^^a^
•muȚt^Ia aceajsta cercetareT că~ l-a preocupat^anî de-a
rfndul chiaF aupă apariție Țsie^:rede că ar fi intenționat,
dupaT^207~s^o contînuîe), dar xȘpiritulcritic... nu re­
prezintă în primul rînd o exegfeT"”de iistone literară,
cUun ^udiu de isWna cultum~~fn care predomuia, în
ch^^^i^^^2un2^^2^^v^^^^o^^^i^jN5uîn-
dffSe fh considerație acestTapt (afirmat chiar de au­
tor : Spiritul critic... e „operă mai mult de istorie și
sociologie" — Completări, loc. cit., p. 81), unii cerce­
tători, precum E. Lovinesou, au tras concluzii suspect
de drastice, așezând sub zodia sociologicului toată ac­
tivitatea criticului și istoricului literar de la Iași. Tran­
scriem o observație, favorabilă în aparență, dar abso­
lut minimalizatoare dacă o raportăm la întreaga operă
a îndrumătorului Vieții românești: Spiritul critic... ră­
mâne „studiul cel miai consistent al d-lui Ibrăileanu
prin faptul că nu se ocupă de chestiuni literare, ci de
probleme culturale și sociale", autorul neavînd „sim­
țul ierarhiei valorilor estetice" (Ist. Ut. rom. contemp.,
II, p. 86, 102), observații reluate apoi servil de Pom-
piliu Gonstantinescu și duse pînă la o vehemență pam­
fletară de-a dreptul bizară (cf. Scrieri, III, E.P.L.,
1969).
(QPg?a polemic a, plină de vervă dialectică și
remarțc^n dr^u^enitată pentm vremea în care a apă-
nut, Spiritul cWz'cp^teluc^S-a cha măi ~o^mzată
(dar a Fui ibrăileanu. Qjdectul cerce-
wstallzarea ^spmwEu xuSt^LîiT
socîetâte^^ X1X ȚI845—1880 j sau,
folosir^Țermîndlogia 'autorului, asimllâret^ a in­
fluențelor fi creația culturală pe baze autohtone. I
î Preciza de la care pornea Ibrăileanu eraGfalsă :
inexistmți^nui spinCcrîti^^om^anesF^Iiaihte de^T^40.I
Cu toate ca vedea m chip realist relațiile dintre
fluențele străine și realitățile naționale" criticul afirma
grăbit și un al dodeapunct de vedere eron^^rnenTat
chiar în epocă ȚÎFToffgănfcî^

is-.
tQm^cifenaL. roanane^u^deja sfîrsituLvea^ui de mij-
Igc Aă. jazL,
țările române; și toată istoria culturii românești^”3m
veacul_al_Xyi-lea pînă azijiu e decît istoria introdu­
cerii culturii apusene in țările române, _și a asinii 1 ani ei
deixaire rdmanîyȚcîtătele sînt date după ecf. îî, Iași,
1922). Falsă era și credința „că bogăția limbii populare
și g. șpintului popuETEurSuas un subsol neexploatat,
cita vreme"^^ nu și-a7IndepTmîtrolul ei
șaluțaFy'c^ Miron Xjostin și,
maTEIesT^^ au în­
cercat o explorarcTTn^am^ la ni­
velul epocii lor lipsit de lecția unor experiențe ante­
rioare.
Aceste „atitudini subiective" (la care se vor
adăuga și -altele) se datorează tendinței, inexplicabile
totuși la Ibrăileanu, de a porni uneori de la niște con­
cepte prestabilite pentru a le susține apoi cu ample
analize ideologice și referințe de ordin istoric, social,
cultural și literar, dar interpretate prea speculativ.
Surpriza e să constatăm că în planul strict al demon­
strației criticul devine captivant, nu atît prin justețea
integrală a ideilor, cit prin verva disociativă,- nu de
puține ori subtilitatea argumentelor și avansarea unor
formule sintetice insolite. „Cartea — observa G, Că-?
lin^șcți — rămâne o admirabilă demonstrație de volu­
bilitate sofistică și de beție de idei. Ea încîntă intelec­
tul șâ-1 stîmește la gîndire și e o adevărată dramă
ideologică, o capodoperă în felul ei, care a avut o
înrîurire covârșitoare mai ales în sociologie" (Ist. Ut.
române, p. 589).

Unul din punctele de vedere inițiale este răs­

turnat, pe neobservate, sub presiunea faptelor. Criticul
era totuși convins că înainte chiar de anul 1840 am
avut o cultură cu propensiuni sensibile spre originali­
tatea națională. La începutul sec. XIX, Moldova „are
deja o tradiție "culturală" și „acest luicru este de o im­
portanță capitală". în veacul al XVIII-lea „Transil­
vania se pune deodată în fruntea culturii românești
moderne", ceea ce, evident, însemna o destul de largă
audiență acordată spiritualității autohtone și spiritului
critic pe care Ibrăileanu îl credea funicționînd riguros
numai de la 1840 înainte.
Situat_pe~~terenul unor afijmiaț^^
librăileanu rostea^ totu^T^unSe^păreri sjntettce
mantale ce-i.. coi^^ teza de în^put :
„CiHt’urâ~'Fo^Tărde"
a veoh^cuTtdrFTom (...), ă^cuTmfîT^europ^e ve-'
^școIiT' ar-
dd®^(ourSîturTam ^prelucrate și
fasonate — ~fdarfFT
*
u^ 'poporan1'. _4
TJg^^^^ZI^^ZSSS^EiZlMS'dova și ,Mun-
tenia) sînt. Ih'esență. prea categorice, dar, pentru Ibrăi­
leanu, eje^aveau o importanță deosebită în fixarea tră­
săturilor esențiale ~ale ^culturii noastre între_ 1&40 și
188Q, adicaTiFpendâ^ statului
român modern. Cauza o aflăm în condițiile istorice și
sociale diferite care, evident, au acționat diferențiat în
procesul de formare a civilizației autohtone.
Muntenia, opina criticul, se caracterizează pînă
pe la 1880 „prin fapta rewZz/fzozztzrq împotriva v^cbiu-
lui^ prin înferiQriiatea,_cult^uaEa reprezintă
„voința „si .smtiim^tul", „spiritul novator", »revoluțio­
nar",iar_Nloldov.a «inteți^^^ „spinturTfîtîo^^^ re-
captarea influent — nota concluziv au­
torul — face o operă mai utilitară ; ea își cheltuiește
energia în lupta pentru schimbarea ordinii sociale, caută
să transplanteze din Apus formele nouă. Moldova face
o operă mai de lux : ea camă să adapteze cultura
apuseană la sufletul românesc, caută să adapteze la
noi formele cugetării apusene.
De aceea în Muntenia vom găsi o legiune de
patruzecioptiști ; în cri-
ticeșT^eUSeratori * , TF^tem^famSițe mai conserva-
toafetrUcare pun accentul pe tradiție. Urmarea acestei
sit uagr^^sir"~
care, în prima TuT fazăcle manifestare, coincide cu ceea
ce~ s-a numit TurentUlTpoporan. Misiunea Iu? jerâ aceea
de-â »apara tradițional al Umbli ți
lUefatUnU^ deci de-a amplifica ți a consolida o reali
tațîFl^ttwalirTTăl^^
caMasim^^ culturjiapusene
* _sa se reali­
zeze potrivit „nevoiloîTjj^ rom ân ft.
R^^rsBmîan^SZacesțup curent,..care- a fertilizat^întreaga
cultură a sec. XIX sînF Kogălnkeanu, „om rezuma-.
*,
îîv^U^oiȘanîizatof al RomămeTbnoiaErne și, mai ales,
*
,
Al. Rusiso «spiritul pătrunzător „acel deosebit ro-
man , „capul cel mai teoretic al acestei școli critice
*.
I s-a obiectat lui Ibrăileanu, în mai multe rîn-
duri, „i^ic^Si^miU, cînd de fapt, acesta există, în
demonstrațiilesale, ca o judecată de constatare, și nu
valorică. Ceea ce nu s-a^observat este faptul, esâipâl
îfUargulmentarea autorului, că superioritatea contribuției
moldovenilor la dezvoltarea spiritului critic în epoca
patruzecioptistă nu este o speculație a sa de ordin
*,
„sentimental ci reluarea unor păreri similare ale lui
Russo jmiai cu seamă, cu care Ibrăileanu pare a-și găsi
afinități temperaimjentale.
Că spiritul critic n-a lipsit nici în Muntenia,
nici în Transilvania (Gh. Bariț, de pildă) este știut,
însuși Ibrăileanu era conștient de acest lucru, iar greu-
 tâtea acordată culturii moldovenești avea în vedete
temperamentele mai puternice care s-au manifestat aici,
Ga fenomen esențial al spiritualității naționale (conci­
liere între spiritul muntean și mioldlovean), spiritul cri­
tic acționează deci mai mult sau mai puțin pregnant,
în întreaga noastră cultură a secolului XIX, dar în
chip organizat în Moldova. Lovinesscu făcuse o consta­
tare dreaptă în acest sens, polemizînd cu Ibrăileanu,
și luînd, de fapt, în considerație o realitate structurală
pe care criticul de la Iași, ideolog frenetic în această
lucrare, o sublimase poate prea insistent: „Trebuie să
recunoaștem moldovenilor preeminența creațiunii artis­
tice. Printr-o astfel de afirmație deschidem, negreșit, o
fereastră spre necunoscutul rasei. Fără să intrăm în
explicări, nu putem, totuși, să nu distingem în moldo­
veni aicea înaltă contemplativitate și acele calități su­
fletești care, scoțîndu-i din curentul vieții active, le-au
deschis zăvoarele creațiunii artistice. Și în chestia cri­
ticismului cultural, problema trebuie pusă deci, în bună
parte, tot pe terenul talentului" (Ist. civilizației rom»
moderne^ I, Ed. „Ancora", 1924, p. 82).
Viziunea lui Ibrăiteanu_a^]^ cul­
turii române în secolul trecut este dinamică, adesea fin
nuanțata, cuobservații_de detaliu, și mai puțin de an­
samblu, Inteligente și riguSs^d^onstrate,. „ Portretele
lui JȘ. Negruz^i, „primul junimist",
XlecS^^ Eminescu și
Caragiale .rcprezeritanți ai „criticu socia& extreme",
Qdobescu, „sinteză de cntîcîsm^^ sînt
comprehensive^ pline adesea și de păreri interesante
asupra^valorii estetice a creației lor. Pe primul p lan
stă însă, evident,.. „ex^^awl„^sociologi^ âl contribuției
lor la dezvoltarea sifmOm^OTtlcȚ ne că acesta le era
 structural, fie că se manifestă ca rezultat al „ralierii
*
la acela moldovenesc, mai puternic și mai organizat*.
Familiarizat cu ideile materialiste, fapt ce i-a
permis să emită adesea observații de ordin istoric și
social judicioase (icare nu interesează însă aici), criticul
privea fenomenele culturale în strînsa lor determinare
de către ceîe™sooiale și politice. Viziunea de ansamblu
eiste a unei dezvoltări culturale organice, conceputa,
paradoxal, în spirit junimist, deși în acest studiu con­
tribuția lui Maiorescu, văzută ca o continuare, într-o
optică noua, a școlii critice moldovenești, n-a beneficiat
de o interpretare pe măsura rolului său epocal în cul­
tura română. în loc să i se pară, în chip normal, un
pas înainte, critica culturală maioresciană era consi­
derată inferioară aceleia a lui Al. Russo.
/ Concluzia criticului asupra evoluției spiritului
critic în cultura noastră din secolul trecut era aceea că
pînă la 1866 „spiritulnovator și spiritul critic merg
împreună, într-o fericită sinteza
*. După aceasta data
„liberalismul muntean, în manifestările lui extreme, ră-
țnînesă reprezinte spiritul novator ; junimismul mol­
dovenesc rămâne să reprezinte spiritul critic, negativ
*.
In" realitate, acesta este o negație creatoare ; în resor­
turile lui intime junimismul cultural semnifică prelua­
rea, pe o treaptă nouă, cenzurată de o mare luciditate
critică, a preocupărilor pentru specificul național între­
ținute de patruzecioptiști. Reacția înaintașilor împotriva

* Alte observații critice asupra Spiritului critic în cultura,

românească, pe care cititorul este rugat sa le aprecieze singur, au
Făcut AL Piru, op. cit., p. 268 ș.u., Const. Ciopraga, Prefață, la
sd. IV, Ed. „Junimea Iași, 1970 și cronicile la acest volum sem­
nate de N. Alanolescu, în Contemporanul, nr. 22, din 29 mai
1970, și Eugen Simion, în Luceafărul, nr. 23, din 6 iunie 1970.
 anchilozării spirituale a trecutului dominat de bizanti­
nism, fanariotism, franțuzism ș.a. cunoaște acum o
nouă expresie, mult mai subtilă, care dezvoltă conștiința
etnică spre forme de complexitate modernă. Ridicarea
la „nivelul sec. XIX" însenina, prin creația de valori,
o punere de acord a autohtonismului cu apusul, ceea
ce va recunoaște și Ibrăileanu în plan strict literar.
Revenind la Spiritul critic... reținem că autorul
vroia un „adevărat progres", dar nu prin preluarea
necritică a formelor noi și saltul într-un viitor utopic.
„Sîntem siguri —■ afirma el în Încheierea cărții — că,
dacă spiritul .novator ar fi mers alăturea de spiritul
critic, ca în vremea, ca în persoana lui Kogălniceanu,
—- spiritul novator îmbărbătând spiritul critic, timid,
prin firea sa, spiritul critic moderînd spiritul novator,-
temerar prin firea sa, — sîntem siguri că țara noastră
ar avea astăzi alt aspect". în fond, Ibrăileanu propu­
nea o reîntoarcere la atitudinile ^de^^recUYă^jaagjQnală
ale lui Russo"~ȚF^ solu-
țiejIiȘS
și „spiritul novator" în„do^^ și cul­
turale a românilor.
Rațiunea acestui studiu polemic, cu un stil ade­
sea precipitat și plin de zgura luptei de tranșee, este
una mai adîncă. Ibrăileanu încerca justificarea iștorică
a poporanismului Țsocdtit de mulp o copie a narodni-
cismului)' prihitr-o cercetare critică a elementelor autoh­
tone. care-i premerg (naționalizarea literaturii pe baza
creației populare, respingerea imitației, cultivarea tra^
diției, simpatia pentru țărănime). 5.
con^tituia-^implicit, un manifest ideologic_iundamen-
tal pențz&jiișțijfâ^^ au-
tohtonismului Vieții românești. ~
 Într-'O anumită măsură, Spiritul critic...jste o
lucrare esențială -pentru evblutianrttefîdaH^a, iștojacului
*ci ^e"~vadeștF^aF~pe de-o parte un gușt^jac-
literar. Ai
cehtuât, ca și fă^Tame?^’jgenmr^ktei^'genefâle și^ carac­
terizări sintetice, iar pe de altă îhcEn^ia^fde sorginte
sămte-beuve^aȚ^<Kă7 oruiduP scriitorii în ^făimlu de
ffa îău^sfîrșitîiide-
letnicirile apăsat sociale din activitatea lui Ibrăileanu,
deschizîndu-se în acest fel o altă etapă în preocupă­
rile «ale critice.
De acum înainte el va disocia sistematic, în 1H
nie maioresciană, între cultural și estetic, orientîndu-și
discuțiile în direcția perceperii valorilor interioare ale
operei, a sunetului unic în măsura în care, desigur,
acesta poiate fi analizat. O dovadă că această problemă
fundamentală îi era foarte clară o aflăm într-o pagină
chiar din 1906 în care atitudinea era exprimată în chip
programatic. Vorbind de o antologie de Opere com-
plete ale lui N. Nicoleanu, V. Cîrlova și C. Stamate,
ibrăileanu sena în tradiția lui Maiorescu : „desigur că
acești scriitori n-au, toți o valoare artistica, dar cu­
noașterea lor e importantă din punct de vedere cultu­
ral" și-l combatea pe Gh. Bogdan-Duică, îngrijitorul
ediției, precizând, între altele, că Nicoleanu „nu e un
artist în adevăratul înțeles al cuvântului" ; el avea
„simțire", dar n-a cristalizat-o în „operă de artă". Sta-
mate, „ca artist, nu există", importanța lui fiind doar
„culturala". Pe cînd Conachi, Văcărescu, Mumiuleanu
„isînt atît de arhaici în simțire, cugetare și limbă", Cîr­
lova, în Ruinele Tîrgoviștei, „bucată eminesciană", „e
un modern" (cf. V. r.> nr. 9, 1906, p. 468).
 ^Opera de istoric literat a lui Ibrăileanu nu se
redrce^Jcunî’ se ^rnaî-îTîe3er priniuT^S^^ST^Tritul
(maT gYeu aceasta cate­
gorie), la3 Opera literara a d-luj Vlahuță, față de .care
el .insula
rile jtnivgismre,, litografja^^^^jirepuul^ puțin
cunbsmte aîiar’^^'Ta^^pe^âlîștr. Articolele, saleTcles-
mai muj orma unor

tor^in- seusuLjca^ a, prin spiritul

analizelor sale jesteticeTnn descent aioresaanaj . ..
*
’^~~ ’MSToK&-vam mai întîi, ca jtura ăS&niioxie,
că îndrumătorul,EieXiL,,zo772^7îe^a înțelegea ^P^ia lite-
rară ca pe o disciplină de seni, urniarrîTd^feăTLzarea

vizi, de epoci, evoluția unei literaturi' _ .0-

1920, p 5 4)7ȘL HeTirnita, în is'toriâTTit^ajurii
rffl^ne7?^^^erne> țLrei

ențeăza. Țecm^este

argumentă ea reprezintă_ posibilitatea

uneP^riodizanT^^""nu" trebuîe re^inisă de plano9 ci
acceptată ca un^ punct d? vedere, ~~ "J,,
Prima epocli este aceea a ^IțiL-^onachi (1800—
1830) care ^coincide ciT^rS^
aT wOid^si^^ „adevăratei“ literaturi.

Al^^uJ^^^care este împărțită, la riadul ei, în două

faze : una de tran^tie^ reprezentata prin Bli^
lovfo, Gi^?Alec^andrescu. a doua formată dm^generația
de Ia - (Aleicsandri, Russo, Bolintineanu, Bolliac
ș.a.) care scrie „o. literatura dejpropagare a redeștep-
 țarii naționale și a dezvoltării politice și, uneori, de
fevendicarTsoHal^.
diE^^^^'iXJpera literara a d-lui JZÎa^laȚ^^. 30).
|_Jnm^7gpoca\^ a treia, este aceea a lui Eminescu
We^realități culturale și so­
ciale. „Literatura , noastra puraHSxa^TStoepe^ pe la
18K£F\ afirma criticul, și esfe^rqprezeritată de mari
valorT^OțîonaK șT~eurdpefî^^ca'^n^^aîr" Creiagă,
Qara^iaET Coșbuc literare,
nr^rdin 2k'sept. 1919).
în acest ^ațiu_literar, cinoumiscris cu destulă
elasticitate, Ibrăileanu va, izola contribuția scriitorilor
reprezentativi, ținimd seama nu numai de twntera-
TTeTl&TuS^ și
■curegill^^ ?u-
hiăi'EVjuncție de afinitățile lor spirituale^ și artistice,
dar și de~~modul cum ei reacțîoneazăTTa problemele
JJvfanîî. "Motivul ? Evoluția lite-
'ratj^rii^ji epocile literare se explica prin ^condițiile
'istorice și 5ocz#7?loc. cit., p. 77).
"Spre deosebire dF^mpresionișri, de un Leimaître, de
pildă, pe care-i admira, Ibrăileanu preconizează un
studiu istoric al literaturii, coordonat de o judecată
estetică sigură care să decidă realizarea unei reale table
de valori.

Adevărata ^Enrică aii^lirical schițată hotărîx de

Maiorescu și slab reprezentată de Gherea (of. Note și
impresii, p. 156), a foist dusă -mai departe, cu aspirații
mereu mărturisite pentru critica completăm de Ibrăilea-
nu, care, pe plan politic și social se opusese (normal)
corpului de idei junimist (cf. Spiritul critic.,,).
estetic al criticului (postalgia lui de absolut) îl repre­
zentau valorile artistice clasice descoperite, îndrumate
și susținute de Maîdrcsscu'
Interesant de reținut este faptul că un adversar
al lui Ibrăileanu, Pompiliu Con stan tinescu, discipol
lovinescian, reflecta, revizuindiu-și păreri mai vechi, că
„dintre criticii postmaiorescieni, dintre care fac parte
d. Mihail Dragomiresicu și d. E. Lovinescu, G. Ibrăi­
leanu este primul glosator interesant al valorilor este­
tice junimiste", că „denigratul critic ieșean are mult
mai multe merite (cel puțin cit privește momentul prim
al creației junimiste) decît toți discipolii direcți și i-ndi-
recți ai estetismului maiorescian" ; „în anume laturi,
Ibrăileanu rălmiîne cel mai important precursor al cri­
ticii postlovinesciene, care, prin critica de texte, prin
istorie literară, prin biografism și studiul valorilor de
artă, duce miai departe spiritul inițiator al maioresciă-
nismului" (cf. recenzia la E. Lovinesou, P. P. Carp,
critic literar și literat, în Vremea războiului, nr. 640,
din 8 martie 1942).

/ Teoretician al istoriei literare și traducător în

friilor prt^ipiiryTEranSim realizează o

;
tstor r t ____ _____ t J^^g^yCcndca~ științi­
fică"),j Curios, pentru el^^r^^TcS^^mT^r^e^ră
în \ inarea cauzelor,a credtfatii)_7 „nu,
poatețaveanici unroTîn critimestetică". îr^Lsto n a
Tt^ă^ljns^jeT^eg^Z^^gapțțol^^^^ neg^sar^"7E^Ni-
canor et Co.,
Și totuși? în c&cetariTe sale de istorie literară
apelul la biografie este foarte sumar sau aproape in-
existent pentru motivul că esențială i se pare structura
sufletească a scriitorului^dedim^m^peH. De aici cul­
tivarea insistentă a criticii psihologice _în degajarea
personalității unui scriitor („Criticul psiholog seamănă
cu romancierul : după cum acesta creează un personaj,
toit așa criticul psiholog face psihologia unui scriitor
bazîndu-se pe opera acestuia și-l creează așa cum îl
vede din operă" — Epoca Conachi, p. 3).

Finețea și puterea de interpretare a lui ^Ibrăi-

leanu se d^prin<dwbaFlLles 'dih^art icoîeTe și portretele
grupate in Afote și impresii (1920) și Scriitori rcmajn
și sț^tm :(T^Sy, vofă^^re^ale cele nili Eunemc are,
defiFeratT a .selectat cu precauție ceea ce i s-a părut
lui însuși că îl reprezintă integral. Valorii^^lasice_șînt
analizate cu o vervă de suplu dialectician, Jhtr-o vi-
ztmie-jdejargă simpatie intelectuală și afectivă care nu
exclude mcrfecum ^îmuTcri^ edif ica-
toizjl constituie profilul dedicat lui Gherea, idolul
tinereții sale, supus "acum (in 1920) unui examen rigu­
ros, ice nu mai lasă nici un dubiu (cum am văzut în
altă parte a discuției) asupra valorii sale reale.
La fel de comprehensiv este analizat Maiorescu^
„natură de luptător“, „ for^iMdahil,„îii„.negațiyne^^TKm
de gust" și „aristocrat algîndîrii"x „european desăvîr-
șiț" „în zorile: lailțurii noastre moderne", el fiind acela
care „a crgat la noi stilul ideilor și, poate, a rămas
pînă azi cel mai bun Scriitor de idei al românilor*
(Note și impresii, p. 146—147). Sînt corectate Jtacit
unele păreri ca!m rigide din Spiritul critic..., arătîndu-se,
între altele, rolul colosal îndeplinit de critica estetică
maioresiciană jJprofesată^uneoriiir^^fit^âEsoIut)-îhtRr
eipoca ide grave rătăciri spirituale și confuzia agresive
de valori. In chip surprinzător i se neagă însă mento­
rului Junimii capacitatea de creator. Ceea ce ar fi de
actualitate în Criticele sale, credea Ibrăileanu, sînt doar
„cele cfteva observații psihologice asupra lui Eminescu
și observațiile asupra sufletului omenesc" din Progre­
sul adevărului își Din experiența. Judecata este restric­
tivă deoarece principiile maioresciene, care constituie
fundamentul și direcția întregii critici estetice românești
ce i-a urmat, își păstrează permanența mai presus de
contingențele istorice.
Aprecieri _ esențîale a ro^A--^ re
Într-un artiicol (o înșir a re, de fapt, de glose
aforistice) din T9T0T reluat în jVof e și impresii și în
I. Qreangg.JȚawnul^^ Scriitori
români și străini. Originalitatea, Jumnlgșî^nuîuTr care
reprezintă în literatura noastră, alături jde Sadoveanu,
„nwdmumd^~ romarnism^b este fixată, folorindu-se și
unele sugestii eminesciene, în ceeajce are ea esențial.
Prozatorul e un „scriitor prin excelență popular și
pfîmTegc^^săîT^Tmar^ m^fore^iar
opera lui „este epopeea^6wSIi^npriru7^'CS^ga_,e5te
Homer^^ngstf^ pune m valoare realismul
pbv^^tori^i^awele 'sînt „adevărate nuvele din viața
de la țară"), caractewrTnonolSg^ și dialogic al .nara­
țiunii, finețea „stilului său homeric
* ; „NuTeste un scrii­
tor care sa-Cîntrel^S’ "în în măsură,
fn_jg£j^țjm£
* ȚPlofe^și impresii, p. 82), îfT siffrșit, uni­
versalitatea artistului (este comparat cu Gogol și La
Fontămejr Câracterizările sintetice de miare sugestivi­
tate abundăj „Autorul profund — demiurgos, — al
operei lui Creangă" e pope.rul]~epuriap^^
sînt ale poporului; al lui jCieaogă e .numai^t^lentul, pe
care-i, are din naștere^ (Scriitori romani și străini,
p. 156). Nu altceva va spune mai itiîrziu G. Călinescu
în monografia consacrată -prozatorului.
 Credincios spiritului criticii estetice, dar ne-
ignorînd nici o perspectivă în stare isa contribuie cu
ceva Ia cuprinderea totală a operei analizate, Ibrăileanu
preferă adesea gonretffZ. . ,nota. .....
rezumativă"
•
înecare Tmpresîoneaza intuiția finăja vaTorjTor, puterea
de-a se uita cu Tbtut^pe sineT Interpretul cu sensibilitate
vibranta dar, in același timp, capabil de o mare luci­
ditate în miînuirea ideilor, transformă, cu o detașare
inimitabilă, discursul critic într-o conversație condusă
cu abilitate. Vslî^î1? 7î,oea că taina plictiselii constă
în a spune totul despre ceva. Luîndu-șî parcă drept
motto acest adevăr, Ibrăileanu se lasă, cu tactiică, des­
coperit, afirmă opinii pe jumătate :sau, prin întrebări
succesive, își dezvăluie îndoielile, pentru a reveni de
îndată cu noi argumente, cu o sugestie ksau cu o paran­
teză revelatoare, captînd interesul cititorului și îndem-
nîndu-1 la meditați/. l^a fin am entuljntuiției și al sensi­
bilității (puterea de'^Z^L- pasiunea
adfncă pentru ideeslnt notele ongânalitatn
'Rteraf"oarer7orîfera’ textului critic o claritate și un far­
mec”" special. .."Să^TjȚjKSoEiT clar, Tnra^a^TT nrolîx. este
tama d-1u^JbiSle?mi\ nota cu exactitate PauT
f^^C(^^^eJT^tn^iî^nîerare f în V. r., nr. 1—3,
1930^2Q2).)j
Am’^pfitea exemplifica aceste consideratii eu nu­
meroase extrase din paginile subtile dedicate lui Proust,
Anatole France, Turghenîev, Thomas Hardy saiT^ToT^
stoî, dar acestea sînt, în general, mai des invocate.
Pentru ceea ce vrem să susținem aici, anelăm la ,^£igu-
*
rina consacrată, în 1919, Iui Alecsandri- Realizînd o
rimb.iozL.4aeide&tă-^ perspectiva
istorică, Ib^aileao^ ciTeva adevaruri^funda-
menJtăfe despre creația BaMuîuî de Ta Mircești, care
 vor fi fructificate mai tîrziu, în totalitate, de G. Că­
linescu. ~ ~~
-— Latura rezistentă a operei lui Alecsandri rămîne
proza, mai cu ~seâma no^te de călătorie (încă din 1915
cfitîicuT că autorul lui Despot Vodă „a fost
un prozator de mare talent" — în loc de cronica tea­
trala, în V. r., nr. 7—9, 1915, p. 283). Poetul luat
global, nu mai satisface exigentele cititorulurde azi" ;
„poet epic $i mai afes "Eric" n-a fost Alecsandry deoa­
rece „i-alipsitadîncimeaVentTmentului, puterea de ilu­
zionare, fantezia creatoare, ispita lucrurilor de dincolo
de orizont^ Fund _ natura ed^bî^aT^Ta^cX^ar co-
chetînd, în spir ituL vremii, cu rom an ti smul, cîn tă rețu 1
Steluței a scris yer^Ț^.^rptice dar acestea sînt „slabe"
(N^teșt -impresii, p. 172 * 174). Se numără printre
„cele mai jbune poezii ale sale\^P^țe/Mrz7e. valabile
t una, întiro^ _m ~cnfneairie~ realiste.
„Dar — scria Ibrăileanu — teatrul și proza luî Alec­
sandri, pastelurile sale, alte cîteva pagini reușite, ca și
partea sa de contribuție la poezia populară, încă ri-ar
putea să-i confere titlul.-de. scriitor mare.
Atunci prin ce este mare Alecsandri ?
El este mare prin supr gfgța. .op^i și prin oontri-
buția.laraăaarea $i, rezervarea wturor proSfer^tox eul-
turaleșîEtem fe^~ale vremii sale", într-un,..aSKt prin
„mGE^^SEtatea", „um^rs^ESț^a^preocupărilor
a activității sale (idem, p. 175, 176). Prin modalitatea
expunerii și prin idee, aceste observații amintesc de
celebra caracterizare sintetica emisa de Maiorescu în
articolul Poeți și critici (1886).
Preferința lui Ibrăileanu atît de laccentuată pen­
tru daisici are o dublă explicație. Valorile trecutului,
văzute adesea ca întruchipări absolute ale artei, îi
 I satisfăceau nevoia obsedantă de certitudine și-i ofereau,
în același timp, un etalon estetic în aprecierea creației
contemporanilor. „Scriitorii mari — îi zicea odată,
într-un interviu, lui Demositene Botez — :sînt totdeauna
în trecut" (cf. Adevărul Ut. și artistic, nr. 269, din
31 ian. 1926). în al doilea rînd, ou muilți dintre ei își
găsea afinități temperamentale, trăind în intimitatea
lor o existența imaginară, dar, în fond, una profund
reala. Lectura operei acestora îi procură „delicii com­
plicate
*, iar impresiile, ce se adună valurî-valnri, favo­
rizează expansiunea lirica, vibrația intelectualului care
Rindea ca adevarata critica e o forma a vieții, o posi­
bilitate de a-ți arata deschis opțiunea pentru valori.
Poate tocmai: din acest motiv Ibrăileanu n-a
putut să-și comnrime puțin entuziasmul inițial și să
ajungă la acea detașare de sine necesară în elaborarea
unor studii mai întinse. Spontaneitatea criticului, ob­
sedat să rămînă mereu în ipostaza unui cititor neper-
verțiț d^ sisteme, este uneori mai puternică
. decît dispoziția 'Spre igeneralizare a istoricului literar.
I ..Salvarea criticului — declara el odată —^stă în tăria
Hui de^^devem cetitor * (P. Nioanor et Co., Trfhzeria
crT^aThater^ 4, 1920, p. 127), adică de
a-și menține totdeauna proaspăt gustul artistic, de a
nu-și altera impresiile prin tot felul de justificări teo­
retice care, implicit, l-ar duce la falsificarea realității
estetic^ a operei.
j Putem înțelege că Ibrăileanu era de părere că
$ ^udec^țile critice nu sînt verdicte (cum, de altfel, și
spunea odată), ci impresii devenite, cu vremea, de
autoritate prin însăși vocația criticului. Reluarea inter­
pretării și adîncirea ei prin recitirea operelor mari e
 un semn că istoricul și criticul literar se verifică pe
sine odată cu scurgerea timpului. Ca și Sainte-Beuve,
Ibrăileanu proclama necesitatea criticii „răbdătoare și
fărăjpirit de sistemu,J
Despre Caragiale, de pildă, îndrumătorul Vieții
românești rostSF6'’seXnă de păreri, mai imult de factură
sociologică, în Spiritul critic..,, isuisținînd, între altele,
în cihip prea tranșant, că în primele sale comedii dra­
maturgul iar ,Jugta exclusiv îimipotriya liber^i^idui".
Asupra scriitorului, — „cel miai mare creator de viață
din întreaga noastră literatură" — va reveni în mai
multe rînduri cu caracterizări estetice subtile, funda­
mentale pentru înțelegerea nuanțată ia operei acestuia.
Cele mai multe dintre ele (de exemplu, -acelea din stu­
diul de tipologie literară Numele proprii în opera co­
mica a lui Caragiale') sînt foarte cunoscute și nu in­
sistăm asupra lor.
I Rpmarcăm însă în aceste cercetări o fațetă ej
tială SțîSȘmwi _
perfecta iri/gF"ănaîiza^și sinteză în izolarea specificității
pentru'com-
paratir- fa j;e-
fîecta 'Thibau^erî'nfîzzd criticii) și formule critice
memorabile : /„dintre toții scriitorii vremii "sale, Caragiale
e cel mai măre artist. (Eminescu e mai poet decît artist,
oricît de mare artist e. Caragiale e mai artist decît poet,
oricît de mare poet e)" (Note și impresii, p. 229—230).
Puterea de creație și generalizare a dramaturgului e su­
perioară celei a lui Alecsandri în domeniile căruia gă­
sim totuși „accente precarageliene". Autorul Scrisorii
pierdute „chintesențiază" realitatea obiectivă ; persona­
jele sale sîpt „formule rezumative".
 | în centrul preocupărilor £Îe istorie-lițerară ale
uj EmineșcuOîncepînd din tinerețe
dnd, fn~pâ^mIenEf?e5^^2tSK^^fer^rr po&nizea^J ou
letractorul~ “poetului, _Ă r oipDensusîanu, șî~pînă îâ^șfîr-
ntul viețîr<dndTacu sa apară, în TffȘX-AipăjoJ^bo-
doasă^ critica a “textelor, o ediție a Poe^/iloz-acestuia,
ănaTd^^j^e^rnalJiune “Ta "vremea aceea. Intenția sa
i fost de-a realiza un studiu vast, prin cuprinderea
Integrală a operei poetului și raportarea lui la întreaga
literatură româna. Ceea ce ne-a rămas din această
pasiune af?șoluță pentru Eminescu sînt numai fragmente,
roate pline însă de sugestii și nu de puține observații scli­
pitoare care ne îndreptățesc :să vedem în Ibrăileanu pe cel
mai bun „eminescolog" de pînă la G. Călinescu, aceasta
în ciuda faptului că uneori a fost contestat cu ironii de­
plasate și înverșunare gratuită de Lovinescu și mai ales
de Pompiliu Oonstantinescu (cf. D. G. Ibrăileanu —
eminescolog, voi. cit., p. 183 ș. u.).
Vorbind de contribuția lui Ibrăileanu în dome­
niul exegezei eminesciene, de curajul său în emiterea
judecăților de valoare — cum ispunea Călinescu —
trebuie, firește, să nu ne cramponăm de stilul lui ne­
îngrijit și repezit uneori sau de o seamă de păreri dis­
cutabile sau, azi, de-a dreptul de neînțeles. Criticul
deJba~Ia$i-~«pedear^d£^ edita rea postumelor
„divinului poet" ar însemna o lip^/delpietate față de
m£nÎQ^^^ un întreg articol
problemei, iar cu un alt prilej nota în chip nejustificat:
„Cel mai mare omagiu, care s-ar putea aduce lurEmi­
nescu, mai mare chiar deciît cea mai înaltă .statuie, ar
fi distrugerea volumului de postume, care nu pot avea
altă însemnătate decît cia material de studii pentru
critici și istorici literari" (P. Nicanor et Co., Două
comemorări: Kogălniceanu, Eminescu, în V. r., nr. 10,
1911, p. 133). Potrivit acestei atitudini, Ibrăileanu
considera drept Postum^ _$î poeziile_ apărute pentru
prima dată („fărr~vdința Și știința poetului") jn ediția
Maiofescirn^ Păferda^^ fără’ nici
umtel de vătoarefTiind infirmată ulterior de Călinescu,
Perpessicius și, acum recent, de I. Negoițescu.
Firește, mai sînt și alte opinii contradictorii,
dar acestea nu sînt esențiale în cuprinsul paginilor de­
dicate lui Eminescu./ Ibrăileanu este jggă primul care
propupe o periodizare studiul poezieieminesciene,
romanțăoq (ana­
liza, din 1920, a poemei Pe Ungă,)/în-
cercînd chiar, m studiul Plote asupra^ versului (1929),
o cercetare — în' spîriit modern — a valorilor expre­
sive “ale sunerdor/-J^ISnuluiși măsudLjversului. Din
orice articol am putea decupa definiții și formule cri­
tice originale, pline de perspective interpretative ne­
bănuite. Toate acestea atestă strădania lui Ibrăileanu,
cane ;se considera doar un „simplu cetitor", de-a pă­
trunde esența lirismului „hipnotic" al lui Eminescu și,
prin expansiunea unei sensibilități vibrante și a unui
spirit critic subtil, de-a institui în critică un cult per­
manent pentru cea mai completă valoare artistica
națională.

Ibrăileanu ? i5e numele poetului se~Teagă momentul,

crucial, pentru întreaga noaștră^lițeratură, c&d se trece
de la o epocă de inceriitudini^artîs^ioe^^e^-asiniilare
a influențelor, la o sinteză creatoare superioară, bazată

realiza acest salt („el este o apariție aproape neexpli­

cabilă în literatura noastră. El a căzut în sărmana noas­
tră literatură de la 1870 ca un meteor din alte lumi/
— exagera criticul — Note și impresii, p. 180) deoa­
rece „a avut în grad înalt“ talent, cultură, „comuniu-
nea cu caracterul specific al .poporului său" „și mediul
selectiv“ : „Prin îmbinarea, dacă se poate spune astfel,
de poezia populară, de literatura cronicilor, prin pere­
grinările sale în toate ținuturile românești, prin înfră­
țirea lui cu „tot ce mișcănn țara asta, rîul, ramul", el
era pătruns adine de spiritul specific al poporului său,
avea piciorul înfipt adînc în realitatea noastră națio­
nală, neatinsă încă de nici un suburbianism ; prin stu­
diile și lectura sa în limbi străine, el avea capul ridicat
sus, în cultura europeană (și nu suburbiană) ; prin
geniul său, adică prin puterea originalității, el era ferit
de imitația .servilă, era în stare să asimileze perfect
(și nu să caricaturizeze, suburbianizînd-o) cultura străină.
Și, din cauza acestei lipse de suburbianism, el,
ca și toți scriitorii noștri mari, a pășit cu prudență, s-a
ridicat deasupra literaturii noastre populare cu precau­
ție, atîta cit trebuia, icît permiteau condițiile țării sale
și literaturii noastre. Eminescu, cu toată cultura lui
mare, a fost poetul sentimentelor simple, generale, a
fost un poet „aryan" (adică universal — n.n.) ; el nu
a voit să fie „ultimul cuvînt" al literaturii europene.
Aceste condiții și această pază de a sări departe peste
stările noastre l-a garantat de orice suburbianism. lată
cauza pentru care Eminescu, fiind foarte național, este
scriitorul nostru cel mai occidental. Este cel mai occi­
dental, fiindcă este cel mai național. El a sărit din
cultura rurală în cea urbană — își nu în cea subur-
biană — pentru că, prin cultură și geniu, a dădit de-a
dreptul, pe poezia populară, poezia urbană" (Comple­
tări, în V, r., nr. 4, 1925, p. 84). Scriind despre ge­
niul eminescian, Ibrăileanu trăia, într-o manieră cu
totul .personală, atmosfera lirismului său, și-l apropia
cu emoție, prelungindu-1, cu simpatie și inteligență, în
sufletul cititorului.

/^Supunerea la obiect" și preocuparea sistema­

tică pMt'tu idee sînt și caracteristicile paginilor de
criitică literară propriu-zisă, recenzii, cronici, articole,
portrete^brăileanu scria, de obicei, despre autorii pre­
ferați, dovedind mai ales înclinații pentru poezie și
proză (realistă, de analiză sau plină de lirism ca aceea
a lui Sadoveanu, Turgheniev și, într-un mod cu totul
special, Eminescu : Fdt-Frumos din lacrima este o „crea­
ție foarte personală, până la transfigurare, ca să nu
zicem falșificarea genului." Basmul „poartă caracteris­
tica celui mai perfect eminescianism" ; cu el începe
„scrisul artist românesc" — cf. V, r., nr. 1, 1926,
p. 127, 128. Sărmanul Dionis „este prima operă româ­
nească de proză în stil «artist»" ; e „cea mai mare
minune din istoria literaturii române" — cf. rev. cit.,
nr. 5—6, 1929, p. 282).
în prima parte a activității sale la Viața roma­
neasca a recenzat și cărți minore, fără să sacrifice
vreodată adevărul în favoarea speculațiilor gratuite sau
a spiritului de grup preocupat de agitațiile culiselor.
Criteriul fundamental a rămas întotdeauna acela este­
tic;r chiar și atunci cînd din motive de politică literară
criticul ar *fi putut să-i substituie „ideologiei popora­
niste".
Un exemplu edificator pentru această orientare
suplă și de mare înălțime morală, și, în fond, struc­
turală criticului, este articolul despre Panait Cerna
(1915), autor îmbrățișat mai întîi pe considerente sen­
timentale : „Nu este în literatura românească un alt
 scriitor care, prin atitudinea sa față cu problemele
vieții sociale, să fie mai «poporanist» decît acest poet".
El e un „umanitarist", versurile sale sînt pline de
„idei și considerații“ dar nu-i poet „filozof" deoarece
nu le „traduce în imagini". Omul Cerna „n-a avut la
îndemînă un poet la înălțimea lui", adică unul cu „fan­
tezie abstractă". Valoarea estetică primează în judecata
critică: Cerna e „reflexiv" și „rece", îi lipsește o
„completă originalitate de formă (deci și de fond)",
nu procură cititorului „emoții" decît prin câteva poezii
erouce. Concluzia evită orice compromis pe conside­
rente „poporaniste". „Ceea ce va rămânea din opera
lui Cerna vor fi probabil două-trei poezii de iubire,
prin care el a îmbogățit patrimoniul poeziei lirice ro­
mâne" (Note și impresii, p. 193—201).
। N^joda^ciitiGului, mai ales în cronici și studiile
ampfe (ptăcum acela vibrant despre Brătescu-Voinești),
este acea a analizei obiectului pe toate fețele, adesea
pe un ton familiar, de causerie, ca în .cele din urmă
să-i pună operei un diagnostic sugestiv^ 1 s-a reproșat
adesea lui Ibrăileanu că nu are stil, ca scrie precipitat,
neîngrijit, oral, ceea ce în parte este adevărat. „Eu...
ouget, urmăresc ideea, care-i totul", îi replica lui To-
pîrceanu cînd acesta-1 făcea atent asupra unor imper­
fecțiuni stilistice. S-a mai spus că, spre deosebire de
Lovinescu, criticul de la Iași ar fi inferior pentru că
nu folosea metal or a. Observația este absolut gratuită,
deoarece el nu osândea, din principiu, imaginile, ci le
utiliza chiar, dar numai atunci cînd vorbea, în critica
lui orală de o valoare tot așa de mare ca și aceea a lui
Maiorescu dar, din nefericire, pierdută pentru istoria
literară. Cînd scria, Ibrăileanu se arăta, într-adevăr,
ostil metaforei, stilului impresionist. „Critica însă, îi
spunea lui Ionel Teodoreanu — nu trebuie să lucreze
Fragment din articolul
Ediția poeziilor lui Eminescu,
apărut în ziarul Adevărul din 1930.
 Pagina interioara de la Studii literare,
ed. a Il-a (șpalt), cu însemnările autografe
ale lui Ibrăileanu.
Șpalt din ediția de Poezii ale iui Eminescu,
apărută postum, în 1941,
la ed. „Ramuri", Craiova.
 |B| W jR 1^0
■ ■. ' - •■■ .. .■■■ - ■ -^.. ; x ■ '■ ■■ ■ ;- -;' ../.< ■■■■ -..

Aa •» **”•* iH-

■ LfFiJa %“ , *■ >■

Wsr r» l». «Mm s»

JlUt :i; ■< :

' - ț-.-i ■■■■ -’■.,;■, , ■. ■■: -? -■■■■ ,> ■: '■ ■: '- * - ■■■■■■■ '

>.• s ■■ .-

g£5»s«M

Prima pagină din cronica despre

Viața lui Eminescu de G. Călinescu,
apărută în Adevărul literar și artistic (1932).
 cu imagini, ci cu lumina diurnă a inteligenței" (Pro-
fesorul Ibrăileanu, în V. r.> nr. 4—5, 1936, p. 127).
Dacă Ibrăileanu nu oferă un model stilistic de
urmat, se recomandă m schimb ca o conștiință critică
dublată de o fină sensibilitate care s-a cristalizat în
texte ce-și păstrează și azi prospețimea prin adîncimea
judecății estetice, adesea aforistice, și prin felul origi­
nal de-a stimula cititorul în procesul de percepere a
valorilor ascunse ale creației analizate, lot discursul
se desfășoară sub semitul simplității, criticul preferind,
în locul răcelii „omului de științăsă-și deschidă su­
fletul în fața operei, să-și arate nedumeririle, să vibreze
fără reținere, să-și mărturisească fără echivoc opțiunea
pentru, valori.
/C^re este „la qualite maîtresse" a criticului
Ibrăileanu ? fyob>it^^a (pe care Faguet o găsea lui
Taine) și fir^ea. Sub aparența unei modestii exem­
plare (a Omului), se ascundea un interpret de rară
comprehensiune ceea ce-1 determina pe Călinescu să
afirme ca „.în rebarbativele lui critice, Ibrăileanu a
spus cele mai fundamentale lucruri despre un scriitor
și rămîi surprins să găsești un lucru, evident abia azi,
bănuit cu mult înainte" (Ist. Ut. romane, p. 590).
Recitind azi paginile sale despre Brătescu-VrtP
neșțti, Sandu-Aldea, Spindon Popesou, Gala Galacticii,
Hortensia Papadat-Bengescu, I. 1. Mironescu, Jean Bart,
D. Zamfirescu, Mihai Codreanu, Oitilia Ciazimir, Pa-
nait Istrati, Lucia Mantu, G. Topîrceanu, în mod deo­
sebit Sadoveanu, apoi Tolstoi, lurgheniev, A. France,
Proust, Th. Hardy rămîi frapat de aouOî^^^malitkă
a criticului, de formulările lui pregnante, însoțite per­
manent de o undă. de.shnpatie ce pare a-ți aminti me­
reu că adevăratul critic este și un caracter. Obiectivul
interpretului nu este numai personalitatea artistului în
reacția ei individuală care este arta, ti și înțelegerea
latențelor sufletești ce o emană. Asistăm la o îmbinare
a punctului de vedere intrinsec (temperament, speci­
ficul artistic al autorului) cu lacela extrinsec, utilizat
cu măsură, în linia teoretizărilor sale moderne (ana­
lizate în alt capitol).
Aproape din oricare articol am putea extrage
pagini exemplare, dar mai ales din și
studiu„«xK^pțional^ capodopera crinoT^
O putere disociativa extraordinară, o simplitate și o
adîncîme “'"ar discUțîă^mîce'^^
găție de idei șF sugestii, acestea sînt trăsăturile acestei
cerc^fOn^c^r^jSOFSțe esența, observații sedimen­
tate după o îndelungă contemplare' a diteratunîr în
speță'^fom^otar. —— ---- — ~—
Critica estetică roman^ș^^,gxinge_ jprin acest
studiu din 1926(traduși’pînă acum, numai în italiana)
urî~ moment de supremă plenitudine. în Creație și ana­
liza, nota entuziasmat Paul Zarifopol, „e dezvoltat
unul din'^^^F;; teoria
arrri" ti^efare ; în definitiv. un magistral tratat
de r., nr? 1—3, 1930, p. 201)/
^Ca orice critic cu preferințe afișate în spiritul
unei remarcabile independențe morale, Ibrăileanu a
avut curajul să apară în fața contemporanilor cu unele
omisiuni. Pe Macedonski l-a primit reticent, lui Re-
breanu, „romancier remarcabil", i-a semnalat, în treacăt,
„un deficit de artă" în favoarea „sociologului", despre
Arghezi, „cel mai talentat poet contemporan", acela
care „a creat poezia vremii noastre" (observații din
1928), a vorbit în grabă. Intenția de a le consacra
articole speciale n-a lipsit (cf. miss., Arhiva „G. Ibrăi­
leanu"), dar, desigur, lipsa unor afinități tempera­
mentale și-a spus cuvîntul.
 Ami.ntindu-’și, poate, mereu de ideea lui Alecu
E), — „critica e o faptă românească de nevoie" —
leanu a înțeles isa așeze critica tsa sub semnul
vității și al inteligenței, al cugetării lucide și sen­
sibile, al unei pasiuni nepotolite de-a afirma idei și a
le pune în slujba propășirii literaturii române. Prin
scrisul sau conștiința^j^i^icd.. o
dimensiune noua, ?
 V. ROMANUL „ADELA"

In jurul acestui roman s-au dezvoltat numeroase

speculații privitoare la așa-zisul său caracter autobio­
grafic. Intelectual (sentimental și lucid, Ibrăileanu nu
se arată aici preocupat, — cu gîndul la sine — de
„problema melancolică a dragostei tîrzii" (pe care o
teoretizase vorbind despre nuvela lui Duiliu Zamfi-
rescu O muza), de transcrierea unui incident personal,
posibil în planul vieții^ reale dar lipsit de semnificații
adînci în spațiul arteLZQartea e unl^^D „fragmente
din jurnalul jui^ deci un jurnal de
conștiință, cu reflexe autobiografice în măsura în care
sensibilitatea eroului, pasiunea lui" exacerbată pentru
analiză definesc, în phip simbolic, structura tempera­
mentală a scriitoi^duU 4
Antecedentele romanului, apărut, după multe
*
ezitări în 1933 (era terminat, într-o primă versiune,
în 1925), sînt paginile de avîniț liric și lucidă intro­
specție din Amintiri (scrise în 1911, dar publicate pos­
tum, în 1937—1938), precum și cugetările din volumul
Privind viața, scrutări interioare de psiholog, neliniștite
și subtile, asupra iubirii și a morții, cu unele reminis­
cențe din atmosfera pozitivistă de la sfîrșitui sec, XIX
și din viziunile lui Schopenhauer asupra femeii și a
etosului. Aceste texte, în care, așa cum ar spune Ibrăi-
leanu în Creație și analiza, „moralistul observă mai
mult pe alții "^x^prezintă, în pofida gustului pentru
ideile generale, „niște memorii sufletești", ne prevenea
Paiul Zarifopol (Adevărul Ut, și artistic, nr. 496, din
8 itinfe 1930), un jurnal indirect, am zice, care dezvă-
luieun torturant Adramaitism sufletesc, dorința pustii­
toare a unei sensibilități vibrante de a se înțelege, de
a-își depăși condiția umană printr-o acută experiență
interioară cu propensiune spre unicitate. [
Culegerea de maxime PriyiTyl ^viața (publicate,
aproape, în totalitate, în reviste, 1922, .și
apoi, în volum, în 1930) formau un roman (abstract)
incomplet ; Adela reia aceste viziuni și curiozități ana­
litice și le cristalizează în niște acte crescute, deopotrivă,
din reflecție și intuiție, dintr-o intensă memoid^«fec-:
tivă și din facultatea de a pune în mișcare și a face
să vibreze adîncurile ființei -umane. Să notăm în trea­
căt că Există o similitudine între această carte și studiul
Creație analiza în sensul că ^romanul răspunde în
mare parteideilor teoretice ale criticului : „Analistul
observă sifletuf, îl descompune („analizează"), îl de­
scrie, îl redă, așa cum este el, cît poate mai exact" ;
„analiza cere inteligență, inteligență rece. Și un fel de
mizantropie crudă, nefirească femeii" {Studii literare,
ed. a Il-a, p. &—9, 45QJ
Romanul Adela este o dramă a,lud©ieluxorn-
plfcata .prihtro analiză^dusa adesea pînă la. paroxism.
Doctorul Emil Godresicu, de 40 de ani, spirit hamle-
tian, trecu1 prin., experiența științifică și romantică,
posteminesciană, de la sfîrșitul secolului XIX, devenit
un „blazat lucid", se îndrăgostește de. Adela (mai tî-
nără decît el cu 20. de ani) pe care, în copilăria ei, o
dezmierdare și o iubise ca pe o soră.
 în ciuda inteLectuaUtății sale tăioase, cvadrage­
narul „intempestiv- și pervers de lucid" a rămas, în
subsolul vieții sale intime, un adolescent, capabil să
iulbeascăpasionat, să .spere într-o fericire eroticătotală.
EITeste însă, In același timp, cuprins de îndbSi crude
și chiar în /stare sa se simtă complet anihilat, gîndin-
du-se la urmarea faptelor sale (aceste date psihologice
*4nsuși).
aparțin lui Ibrăileanu Mai exact spus
* lucidita­
tea lui Emil Codrescu, personaj
ța proporții t^gice.; Qgea. ce' îl tul-
bura profund este „dorința de femeia unita și spaima
de moiafte"^/
întîlnindu-se cu Adela, în stațiunea ^ălyțeșți,
în peisajul romantic al munților Neamțului, Codrescu
încearcă o „experimentare" a sufletului cu gîndul să
se elibereze de frica de a trăi (pentru el Adela „există",
e însăși viața) și de spaima morții : „în strigătul de
iubire, — cugeta el, reluînd o maximă din Privind
viața — bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții.
(...) De aceea posibilitatea imaginilor voluptoase de a
ține piept în conștiință imaginii înfiorătoare a morții".
Iubirea pentru Adela, în ciuda argumentelor pe care
le; imaginează și le disecă viril pentru a se împotrivi și
a /se îndepărta de ea, este frenetică, tiranică aproape,
absolută, dar în ficțiune. Nevoia de senzualitate (de
viața, altfel spus) a acestui intelectual inteligent, fin *
necruțător în analiză, aparent rece (în fața Adelei), se
rezolvă în spațiul unei imaginații convulsive, susținută
de o mare prospețime sufleteasca, terorizată, în apa­
rență, de incapacitatea unei opțiuni din cauza vîrstei
înaintate, dar adîncă și subtilă în justificările ei.
2, * Apariția Adelei în viața lui Emil Codrescu are
*
o dublă semnificație. Ea îi deșteaptă pe de o parte,
„conștiința amorțită", gîndul de a-și completa sufletul
cu o experiență de viața decisivă, în stare să-i salveze
definitiv din gîndurile morții și pîcla trecutului („tine­
rețea pierdută", „viață pierdută" din cauza neîmpli-
nirii erotice). Pe de altă pante, conștient de imposibili­
tatea acestei iubiri, satisface -setea de viață și
frumos, contemplînd trupul de taină și străduindu-se
să pătrundă misterul sufletesc al Adelei, caracterizată
întotdeauna -cu un -gust obsedant al^ volupț^i^tM^Wb
bloc de frumuseți vii și calde", ^rumenă și fragedă".
„gWțiOasa^, „tulburătoare", „femeia încfntatoare"^ „de
un farmec ~ floar^ț^^
acele flori tropicale care atrag îrezistSSL amețesc și
omoăfătr)r-
TParadoxial, dar acum Codrestu, -prizonier al fan­
teziei, trăiește mai mult în trecut, insatisfacțiile de altă­
dată dictîndu-i, în adînouri'le insondabile ale sufletului,
atitudinea retractilă față de Adela care-i admira ca
inteligență și finețe intelectuală (e doar „maestrul" ei !).
S-a pius întrebarea dacă această femeie vioaie,
inteligentă, (feminitatea ei ațîțătoare, plastica feminină
de pură poezie este în roman mai mult un rezultat al
imaginației excesive a eroului),) realistă și totuși enig­
matică (fiind, 'cum s-a spus demult, din familia - eroi­
nelor lui Turgheniev) l-a iubit pe Emil Cpdrescu. Nu,
Adela nu L-a TfeSff' spiritualicește,
căci — văzîndu-î îndrăgostit ca un adolescent, „îne-
bunit de ființa ei", l-a îmo^deatfHâ cu
o „ușoară ironie în ochi" (dar „lubirea adevărată nu
glumește,eroul), cu o su­
perioritate di^^^jdișțmn^ită (e un „înger care ^per­
siflează"), poate chiar ctr puțină milă. în fernd/W îl
„sfidează cu frumusețea ei", acceptând un flirt (eră
văduvă, dar nu se știe în ce circumstanțe), un „sport
sentimental", cum subțil intuiește eroul, pe care-i curmă
elegant prin plecare, atunci cînd părea a deveni grav
și iremediabil pentru bărbatul pvadragenarz
Emil .-Codreșcu, suflet eminescian, este stăpînit
de un riujjbure elan erotic.^ în^^ga- lui se
concentreară^a^^^ pînlpțh. halucinație
*, ima­
ginea ei îi, ^încremenește gândirea
*, atingerear-mfinu
Adelei î£ ^răspîndește în șhige și în suflet otrâvă *
,
vederea brațelor, ,JncTdenCprdb/ETr/ii fotul neînsem-
*,
riatTn univers *,
îT „paralizează inteligența /natura
întreagă respira pasiunea lui răvășitoare, nebunească.
De ce atunci nu încearcă totuși gestul decisiv, viril,
mai ales că, nu o dată, are iluzia că ea „joacă * „încli­
narea de a consimți la apelul lui pasionat și mut *.
Prea marea diferență de vîrstă (dar „ar fi lamentabil,
chiar dacă aș avea zece ani mai puțin. Experiența tre­
cutului este concludentă
*), pudoare excesivă, timidita­
tea despre care s-a vorbit atîta, scrupule de ordin
miaterjail ?
[ în. structura lui Emil Codrescu nu este numai
timiditate ancestrală, complicată, odată cu trecerea
ariilor, printr-o accentuare a abuliei și a pasiunii ana­
litice („boală veche și incurabilă
*
)Jci și o dezamăgire
trecută care-i jpbs^^ază și ia picum, Ei ființa lui, pro-
poriu dezarinanteJla 10 anr £<iubit-o pe Emilia, „sin-
guruDTiH famoEjwat, pentru că n-a fost amor *, la
16 ani jpeTCeohom, făEă/,briinetă, subțire" care a fugit •
^cu bărbatul surorii ei* viarlal9 ani avu o experiență
hotărîtoare penfnT"sufletul .său pătimaș : (Elîza^ ființă
u2ca/miangibil^f>e- cu neputința sa fi existat cîndva
pe planeta o apariție mai încîntatoare"), dar ea muri,
aruncîndu-1 în neagră disperare^ Asemenea iubitei de
Ipotești, în cazul lui Eminescu, imaginea E&ei îl
va^măfu pe eroul lui Ibrăileianu, ca un ideal al femi-
nității deșă^rșiter eterne și inaccesibile. Jîn fine, un alt
amor defunct (punct de referință pentru aspirația lui
spre senzualitate), fu acela din epoca studiilor la Viiena
cu femeia „subțire și înaltă", cu „temperament arzător“
care „știa isă iubească. Cu instinctele puternice și sănă­
toase, cu inteligența lucidă, ea iubea fără lună, fără
fraze, cu toate fibrele corpului ei, cu căldura ei exas­
perată". Legătura definitivă a fost imposibilă deoa­
rece, prin concepțiile stupide ale familiei sale, „ea
aparținea de drept altuia, unui om mult mai în vârstă,
un bolnav, un paralitic". „Experiența e săracă, va
reflecta retrospectiv EmilCodrescu, dar concludentă"
sau, imlai exact, esențială pentru înțelegerea evoluției
sale ulterioare.
/ Privind jurnalul doctorului pasionat și lucid în
laturile lui ascunse, înțelegem că el trăiește,»..da dimen­
siuni .cosmice (e doar un rojniantic
țiL de-a Qpta încă o datăj}Aceasta -se dătorește nu in-
suficiențelor lui tempe?S!T^n,tale (cum au crezut unii)
sau timidității, crispării în fața vieții (cauza : abuzul
de autoanaliză), ocolirii imperativelor normale ale iu­
birii (cum iau apreciat alții).
^ ..Complacerea lui în platonisj^ alunecarea în
conjecturi de tot felul și ^autoanaliză de o voluptate
dureroasă nu/se datorează! îndoielii față de sentimen­
tele sale, a ^convingerii^ fprmată prin observație și in-
tro;speiGț;ie._nemiloasa7^ădz^Z?zre^' Adelei pentru el „nu
se pcxate concepe în nici o ipostază" deoarece ea numai
„cochetează", „simulează", deci nu-i „poate da și ceea
* nu are :
ce locul unui gest promi­
țător (lui 'CodrScu ‘i-aFli plăcut agresivitatea unei
femei rom antice !), ea îi dă să înțeleagă că i-a intuit
pasiunea și-1 tratează iau un zâmbet ironic amestecat cu
gingașii provocatoare ce întăresc ideea că adeseori ea
 este „naaestrul
* dedat <ca voluptate „experiențelor de
*.
psihologie
Eroul s-ar fi trezit din frămîntarea surda a
visului dacă, „anihilat de existența ei", ar fi trăit ple­
nar senzația „dispariției totale a trecutului
* . Aceasta
nu se întîmplă ; cu toate că Emil «Codrescu dorește
femeia din Adela^ constată, în cele din urmă, în „semi-
।halucinația lui tulburătoare
*
, că „sufletul i-1 iubește".
|în fața femeii, frumusețe enigmatica, accentuată cu
necare gest, eroul se îndoiește, în fond, de capacitatea
eide~a deveni, dintr-o promisiune a fericirii, femeia
absoluta, arhetipujLjCodrescu, obosit de cugetare, are
clar intuiția că apropierea între ei ar fi mai mult de
suflet. Nu crede deci că, alături de ea, ar putea trăi
*,
Ifericireaz,infinită să atingă prin dragoste marginile
eternității ; orgolios, durerea prezentă n-o schimbă cu
o „nefericire
* maî mare, ^Cotropit, ca și Hyperion, de
nostalgia realizării totale" prin iubire, /"Emil Codrescu
are puterea să renunțe.deoarece are conștiința^ nefeali-
zărîî : „tot ce se realizează, se împuținează și se trivia-
lizeaza^...Adelar unica prin enigma și nerealizare, ră-
mîne’ îrțimaginația dramatică, a finuluL^profundului
•interectual Codrescu „o iluzie paradisiacă
*, un miraj
(peși mai muTt)^
fijiețe^^-ăHixtmcția “. „unicitatea
* ei „iți -sînt pre­
țioase — se consolează îndurerat eroul — ca tot atîtea
cauze care o fac mai intangibilă, mai inaccesibilă,
ășădarmai dorită *
. Despărțirea de Adela simbolizează
neputința realizării idealului, cufundarea lentă în
moarte.
Capodoperă de analiză sufletească microscopică
d finețe Anteleetuală,romanul Adela (apreciat chiar și
de Adversarii criticului : E. Ldvinescu) îl situează pe
Ibrăiteanu în rîndul întîi al prozei interbelice (au spu­
 s-o aceasta, în epocă, G. Călinescu, Paul Zarifopol,
OctaV Botez, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu).
Poeziaunică a acestei cărți plină de atita viață izvo-
rășS'din tristețea nemărginită a lucidității eroului,
..proiectată într-un cadru de natură agitată căreia i se
aplică o formulă psihologică extraordinară prin prb-
furrârnea ei. Interpretarea vieții și a naturii formează
* b sirrtbioză perfectăjîntors spre trecut (dragostea pen­
tru Otiilia — care apare o dată iîn Adela — fusese ^du­
reros de dulce u prin frenezia ei cerebrală — cf. Amin-
fmMlbrăileanu retrăia acum concentrat, în planul artei,
drama imposibilității atingerii absolutului A
 VI. PERMANENȚA CRITICULUI

iFire blinda, singuratică, analist lucid și deli­

cat, sfentimentalul Ibrăileanu se dovedea, în planul
manifestăirilor intelectuale, un temperament febril, de
luptător suplu, polemist vehement uneori, .care n-a ab­
jurat însă niciodată de la regulile celei mai depline
urbanități. JDeparte de fascinația deșartă a vanității,
de spirMT de grup animat de idiosincrasii, Îndrumăto­
rul Vieții românești ne aipare astăzi, prin opera scrisă
și activitatea orală, ca un intelectual de înaltă umani­
tate, dedat cu lăcomie și -spirit critic studiului sever și
prob, propășirii literaturii și culturii naționale.
El n-a fost un profesor și un gînditor de cabi­
net, rece și inabordabil, ci un chinuit de demonul cu­
noașterii, niciodată împăcat cu sine, dar întotdeauna
independent în cugetare, față de onoruri și averi. Exis­
tența lui este o renunțare în folosul celor din jur, a
scriitorilor, pe care i-a slujit cu conștiința unei grave
responsabilități pentru destinul literaturii române.
Ibrăileanu, observa Călinescu, este „cel mai de seamă
continuator al spiritului maiorescian în latura lui etică.
El scrie pentru adevăr și numai cu acele mijloace care
dezvăluie adevărul “ (Taine al nostru ; G. Ibrăileanu,
în Adevărul lit, și artistic,. nr. 798, din 22 martie 1936).
 în ființa lăuntrică a criticului coexistă fericit
un teoretician literar -cutezător și -comprehensiv cu un
istoric și un critic literar de .mare autoritate la care
intuiția, inteligența, capacitatea dialectică și afectivi­
tatea formează un tot unitar/ Romanticul eminescian,
cu o viață sufletească torturătă“de boală, de avîntul
imaginației și de luciditatea meditației introspective,
aspiră, și în plan intelectuiall, la completitudine,^ Teore­
tizarea criticii complete, cu idei libere și perspective
atât de actuale, 'simbolizează gestul dramatic al lui
Ibrăileanu de a ieși la o răspîntie luminoasă din care
să poată cuprinde total realitatea estetică a operei.
Gustul -marilor valori, prețuirea vibrantă a tradiției
autohtone, consecvența în opinii, pasiunea organica
pentru literatură, onestitatea exemplară a criticului
care nu „s-a înjosit să aibă idei", cum. singur spunea
cu modestie, ne oferă și azi, citindu-1 ou atenție și pro­
bitate, spectacolul viu, .adesea fascinant, al unei con­
științe de superioară intelectualitate..(hi multe privințe
avea dreptate Călinescu atunci cînd scria : „Calea cri­
ticei -de mîine este aceea pe care o arată Ibrăileanu :
predispozițiune -speculativă și experiență interioară,
lipsă de stil, ariditate chiar, talent ide-a exprima ideea
critică, un talent literar cu temă critică, sforțare de
penetrațiune și ifuga de arta superficială a paginilor
ritmate" (idem)^j
Dacă unele pagini din Ibrăileanu și-au pierdut
actualitatea iar altele nu pot servi ca exemplu în pri­
vința stilului, opera sa critică, privită în totalitate,
citită și recitită fără prejudecăți, și-a păstrat în mare
parte interesul din vremea publicării ei. f Cgea ce im­
presionează peste vreme este curiozitatea intelectuală
.mereu proaspătă, luciditatea critică, talentul extraor­
dinar în exprimarea ideilor, demnitatea în rostirea
adevărului, simpatia vibrantă pentru vialori, pledoaria^
pentru specificul, național, perisuasiunea polemicilor.
Generațiile tinere de azi se poit apropia de Ibrăileanu
cu <mai multă încredere și isimpatîe. Cugetarea criticului
de la Iași rămâne, în esența ei, o valoare permanentă
și semnul viabilității sale este invitația continuă la
reflecție.
 VIL BIBLIOGRAFIE

în elaborarea acestui studiu critic am folosit un larg

material bibliografic din care am citat în text ceea ce ni s-a
părut demn de luat în considerație pentru a susține sau a com­
bate o părere. Din motive lesne de înțeles, în această bibliografie
finală nu mai înșirăm, la referințele critice, toate titlurile con­
sultate, ci numai pe acelea care, pe de o parte, se integrează vi­
ziunii noastre, iar pe de alta reprezintă un punct de vedere, uneori
profund discutabil, dar instructiv pentru cititorul dornic să se
informeze mai pe larg asupra lui Ibrăileanu.
Cine dorește să urmărească scrierile criticului risipite în
reviste sau să cunoască mai multe referințe despre opera sa, poate
folosi bibliografiile întocmite de: 1) G. C. Nicolescu, Ideologia
literară poporanistă. Contribuțiunea lui G. Ibrăileanu, Buc., 1937,
p. 177—184 ; 2) Biblioteca Centrală „M. Eminescu", Iași, G. Ibrăi­
leanu (biobibliografie pentru uz intern), Iași, 1954 ; 3) Al. Piru,
G. Ibrăileanu, E.P.L., 1967, p. 375—428 ; 4) G. G. Ursu, G. Ibrăi­
leanu — scriitorul, în Studia bibliologica, voi. II (1965—1966),
Buc., 1967, p. 244—255 ; 5) I. Crețu, G. Ibrăileanu. Restituiri
literare, Ed. Ac. R. S. România, 1968, p. 178—223.

★
A. Opera autorului (în volume)
Spiritul critic în cultura romanească, „Viața românească", Iași,
1909 ; ed. â Il-a, „Viața românească", Iași, 1922 ; ed. a III-a,
Iași, 1922.
ȘjCJ,iiwrL_și curente, „Viața românească", Iași, 1909; ed. a II-a;
„Viața românească", Iași, 1930.
Opera literara, a d-lui Vlahuță, „Viața românească", Iași, 1912.
1, Al. Brătescu-Voinești, „H. Steinberg", Bibi. „Căminul", nr. 16,
Buc., 1916.
Note și impresii, „Viața românească", Iași, 1920.
După război, „Viața românească", Colecția „Foi volante", Iași,
1921 ; reapărut sub titlul Cultură și literatură, Universala
„Alcalay", B.P.T., nr. 1459—1460, Buc., 1936.
Scriitori, români și străini, „Viața românească", Iași, 1926.
Studii literare, „Cartea românească", Buc., 1930 ; ed. a Il-a,
„Cartea românească", Buc., 1931.
Privind viața, „Cultura națională", Buc., 1930.
Adela, Ed. „Adevărul", 1933.
Studii literare, ed. îngrijită și prefațată de Savin Bratu, Ed. tine­
retului, 1957.
Pagini alese, I—II, ed. îngrijită și prefață de Mihai Ralea,
B.P.T., 1957.
Adela, text stabilit de Gh. Agavriloaei și prefață de Const. Cio-
praga, E.S.P.L.A., 1959.
Adela. Privind viața. Amintiri din copilărie și adolescență, prefață
de Const. Ciopraga, B.P.T., 1966.
Scriitori români și străini, I—II, ed. îngrijită de I. Crețu și pre­
față de Al. Pini, B.P.T., 1968.
Studii literare, antologie și studiu introductiv de Ion Baiu, colecția
„Lyceum", 1968.
^Spiritul critic In cultura românească, ed. selectivă și prefață de
Const. Ciopraga, ed. „Junimea", Iași, 1970.

Cursuri litografiate (folosite de noi)

Epoca Conachi, Iași, 1920.
Estetică literară, Iași, 1925—1926.
Epoca Alecsandri, Iași, f.a.
Epoca Eminescu, Iași, 1927—1928.

Documente, scrisori și manuscrise, Fondul „G. Ibrăileanu", Biblio­

teca centrală universitară „M. Eminescu", Iași.

B. Referințe critice
Ion Apetroaie, G. • Ibrăileanu, „critic complet', în Ateneu, nr. 3,
1966.
Demostene Botez, Memorii: G. Ibrăileanu, în Viața românească,
nr. 10, .1969, p. 29—52.
Octav Botez, Figuri și note istorico-literare, ed. „Casa școalelor",
1944, p. 63—81 ; G. Ibrăileanu, în însemnări ieșene, nr. 7,
1940, p. 150—154.
G. Călinescu, Romanul d-lui G. Ibrăileanu: Adela, în Adevărul
literar și artistic, nr. 652, din 4 iunie 1933 ; Taine al nostru,
rev. cit., nr. 798, din 22 martie 1936 — republicat în Ulisse,
E.P.L., 1967, p. 67—72 ; Istoria literaturii române, Buc.,
1941, p. 586—591.
Matei Călinescu, Eseuri critice, E.P.L., 1967, p. 110—117.
Șerban Cioculescu, G. Ibrăileanu, în Revista fundațiilor, nr. 5,
1936, p. 375—390.
Const. Ciopraga, Portrete și reflecții literare, E.P.L., 1967,
p. 103—128,
Pompiliu Constantinescu, Scrieri, III, E.P.L., 1969, p. 178—205,
400—403.
Al. Dima, G. Ibrăileanu. Concepția estetică, ed. „Casa școalelor",
1947 ; Concepția despre artă și literatură a lui G. Ibrăileanu,
„Mica bibliotecă critică", 1955.
Paul Georgescu, Polivalența necesara, E.P.L., 1967, p. 222—227
Dan Hăulică, Critica și cultură, E.P.L., 1967, p. 276—293.
I. D. Lăudat, Contribuții la cunoașterea activității lui G. Ibrăi
leanu în etapa sa socialistă, ed. Universității din Iași, Iași,
1965.
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, ed. „An­
cora", Buc., I, p. 80—95 ; II, p. 72—106 ; Istoria literaturii
române contemporane, Buc., 1937, p. 29—32, 293 ; T. Maio-
rescu și posteritatea lui critică, ed. „Casa școalelor", 1943,
p. 309—317.
Adrian Marino, Obiectul și metoda criticii literare la G. Ibrăileanu,
în Viața românească, nr. 3, 1966, p. 121—129.
D. Micu, Început de secol, ed. „Minerva", 1970, p. 82—99,
199—235.
Perpessicius, Mențiuni critice, V, Buc., 1946, p. 290—298.
Al. A. Philippide, Opera critica a lui Ibrăileanu, în Viața româ­
nească, nr. 4—5, 1936, p. 78—83 ; G. Ibrăileanu, în Ade­
vărul literar și artistic, nr. 846, din 21 febr. 1936.
Al. Piru, G. Ibrăileanu, E.P.L., 1967.
N. I. Popa, Ibrăileanu și „Viața româneasca', în lașul literar,
nr. 3, 1966, p. 24—34.
Lucian Raicu, Ibrăileanu, critic literar, în voi. Caiete critice, nr. 1,
E.S.P.L.A., 1957, p. 143—156.
Mihai Ralea, Scrieri din trecut în literatură, I, E.S.P.L.A., 1957,
p. 34—58 ; Criticul științific G. Ibrăileanu, în Viața româ­
nească, nr. 9, 1955, p. 196—216.
Vladimir Streinu, Pagini de critica literară, II, E.P.L., 1968,
p. 238—244.
Ionel Teodoreanu, Profesorul Ibrăileanu, în Viața românească,
nr. 4—5, 1936, p. 119—131 ; Masa umbrelor, E.S.P.L.A.,
1957, p. 13—89.
Tudor Vianu, Scriitori romani și străini (recenzie), în Gîndirea,
nr. 5, 1927, p. 190—191 ; Jurnal, E.P.L., 1962, p. 15—26.
Paul Zarifopol, „Creație și analiză", în Adevărul literar și artistic,
nr. 286, din 30 mai 1926 ; Delicate lucruri vechi: notă des­
pre romanul domnului Ibrăileanu, în rev. cit., nr. 666, din
10 sept. 1933 ; Studii literare (recenzie), în Viața românească,
nr. 1—3, 1930, p. 200—203.
 CUPRINS

jln loc de prefața .. *

•fi. Narațiune biografica 7

este^CJ:
81
III .[Teoria specificului național 137
IV ] Istoric ei criticL literar 161
/y. Romanul '„'Adeta” "" 188
l/VIj Permanența -.criticului 1%
VII. Bibliografie 199