santier Mircea Eliade Coperta TEODOR POPA Roman indirect Editia a II-a Cuvnt nainte si ngrijirea editiei Mircea

Handoca Editura Rum-Irina Bucuresti 1991 n 1935, cmd o aparut pentru prima oara Santien, Mircea Eliade de-abia mplinise 28 de ani si era deja un scriitor celebru. Notorietatea si-o capatase n primul rnd pr in Maitreyi (1933), dar si prin celelalte romane Isabel si apele Diavolului (193 0), Lumina ce se stinge (1934) ntoarcerea din rai (1934), Huliganii (1935). O parte a eseisticii raspndita n periodicele epocii fusese strinsa n volumele Solilo cvii (1932) si Oceanografie (1934). Cartea de fata reprezinta o parte a jurnalului intim al autorului din perioada i ndiana (1928-1931) cu unele paranteze si aauvuu,,/- .o?.. Romanele anterioare valorificam... . ., , plari, experiente "copiate" din jurnal sau trhn-Qpte> Tffl-Qistic. In mod firesc ele nu au mai josi .reluate n' dtfKr. santier. . , Autenticitatea este trasatura de baza a acestor pagim. Notatiile, sentimentele, gndurile cartii au o puternica putere de convingere, fiind scrise cu o anumita fer voare, la cea mai nalta tensiune. Scriitorul si .mbintitule'aza opera "roman indirect", ple-dind in prefata pro dom o. In ultima instanta nu exista subiecte tabu pentru aceasta specie ; ,,Nu nteleg de ce ar fi "roman" o carte n care se descrie o boala, o meserie oarec are sau o cocota si n-ar fi tot att de roman o carte n care s-ar descrie lupta unu i om viu cu propriile sale ginduri, sau viata unui om ntre carti si vise.' Descri erea fazelor unui cancer nu e ntru nimic justificata - din punctul de vedere al " realitatii" sale _ deci descrierea fazelor unei cunoasteri oarecare .S.B.N 973-950-12-3-0

(de pilda nvatarea unei limbi straine sau a agriculturii sau a matematicilor). , De ce "analiza sufleteasca" a unei cocote ar fi mai interesanta clecit transcrier ea justa a dramei launtrice a unui matematician sau metafizician ? Orice se ntmpla n viati poate constitui un roman. si n viata nu se ntmpla nu mai amoniri, casatorii sau adultere; se ntmpla si ratari, enluziasme, filosofii, morti sufletesti, ave nturi fantastice Orice e viu se poate transforma n epic. Orice a fost trait sau a r putea fi trait"'. Exista, desigur n santier cteva fir.e epice reaUzate "i sine" ce-ar piitea constitu i ele nsele punctul de plecar. al unor nuvele (necarea lui Ernest si primirea vest ii d<-catre familia Hellenei, penibila ntmplare din strada spa latorilor, batutul cu perne si spargerea ochelarilor etc.i Ne ntmpina si cteva personaje schitate' doa

r, sau prezen tale n evolutia lor, pe parcursul celor trei ani de "obser vatie". m Printre "eiHii" acestei carti se afla anonimi, cu care t-narul a venit ntimpl ator n contact (portughezul Lobo, _j-"....... f. [in cu/e onciiu .........,. Dasgupta), Siella Kramrish. Cea mai mare parte a cartii este nsa introspectie. Nimeni nu va putea scrie vreod ata despre viata Iu Mircect Eliade neglijnd imensul material documentar oferit de santier. Numeroase reflectii ne dan prilejul sa aflam cie ceva din biografia spirituala a autorului nu numai din perioada indiana, ci cu larg caracter generalizator : "In mine se zbat, de cnd ma stiu, doua mari si seducatoare nostalgii: as vrea sa f iu n fiecare ceas altul, sa ma scald n fiecare zi n alte ape, sa nu repet niciodata __ nimic, sa nu-mi amintesc nimic, sa nu continui nimic". In tot ceea ce face p une pasiune si snt perspective ca va putea gasi n filosofia indiana lucruri esenti ale, neobservate de altii pna atunci. Doreste din tot sufletul sa devina un indiani st: "Ma descopar dintr-o data un pasionat filolog. Aflarea unei radacini sanskrite e o noua voluptate, descifrarea,unui text e aproape un ritual. l savrsesc pe ndelete , savurina ntreg ceremonialul, fara sa sar nici o etapa. Chiar daca stiu cuvntul, l caut nca o data n dictionar, l declin n gnd, i cercetez toate legile fonetice la care e supus. Un cuvnt, o tigara. Este aproape o euforie adncirea aceasta n amanuntul n esemnificativ, pasiunea aceasta pentru lucruri extremele mici, inutil de dificile ..Idealul meu, acum, este sa stiu tot despre coalescenta vocalelor n limbi le ariene". Termenii folositi n redarea acestei "furii" a studiului snt semnificativi: volupta te, savurare, euforie. Perseverenta si tenacitatea erau secretul senzationalelor succese obtinute cu aju torul unor biete, carti: gramatica si dictionarul. santier "comunica" istoricului literar date concrete privitoare la zamislirea uno r opere beletristice sau eseistice : geneza primului sau roman Isabe] si apele D iavolului, nceputul redactarii ntoarcerii din rai - numita initial Victorii precum si definitivarea. Tratatului despre asceta, ce va fi introdus ~- fara titlu - n prima sa carte ; Soli-locvii. In ceasurile triste citea din Bhagadgita, iar n cele neutre poeziile lui Shelley. Lectura era variata, alaturi de "clasicul" Goethe ajlndu'-se modernul Huxley, Din literatura indiana preferintele se ndreptau, spre Kalidassa si Acin-thya, - un sc riitor modem influentat de Joyce si Rabin-dranath Tagore.: Perioada studiului intens si a grandioaselor proiecte este ntrerupta din cnd n cnd d e frivolitatea petrecerilor la barurile China Town si Globe Theater si de viata sentimentala a tnarului doctorand. Nimeni n-a observat nca similitudinea dintre santier si Memorii. Perioada petrecu ta n India este descrisa aproape identic n cele doua opere, cu nxici deosebiri sti listice. Eliade nsusi marturiseste, de altfel, ca pentru lucrarea sa autobiografica i-au fo st de mare folos volumele santier si India,

Cititorul atent observa n santier cteva "pete albe" n cronologia sederii n India (li pseste anul 1930 n ntregime si primele doua luni ale lui 1931). Este epoca mutarii n casa profesorului Dasgupta, episodul dragostei cu Mai-treyi si cele sase luni p etrecute ntr-o cladire din Hima-laya. Cei dornici de cunoasterea totala a faptelor ar trebui sa citeasca India si Memo riile (Autobiografia). Daca n santier asistam la un praznic funerar si ascultam muzica bengaleza, volumul India adauga alte cteva observatii etnografice. Eroul nostru se mbraca n dhoti, un soi de camasa lunga, alba, la fel cu localnicii. Se contopeste organic, simte ca face parte din familie, atunci cnd sta la masa, asezat pe jos, cu picioarele ncru cisate, cu o frunza de arbore n loc de farfurie. Exact in dimineata zilei de 2 ianuarie 1930 paraseste pensiunea D-nei Perris si se muta n locuinta lui Dasgupta, iransportndu-si mobilierul: patul, biblioteca si masa de lucru. Hotarrea fusese luata cu cteva zile mai nainte, E propriu-zis un obi cei al Indiei traditionale ca ucenicul sa locuiasca alaturi de nvatatorul sau. Mamei i scria la 21 decembrie 1929, mndru de reputatia lui Dasgupta, socotit n Benga l a doua glorie nationala, dupa Tagore : "Voi avea astfel enormul privilegiu de a asimila cit mai mult din ntelepciunea si moralitatea indiana. (Cunosc de pe acum perfecta armonie, ntelegerea si senina familiaritate din casa lui Dasgupta. [Ace asta se afla in] Kalighat, cartierul cel mi placut al Calcuttei, aproape numai pa rcuri de palmieri. Cnd plec de la el, pe seara si ma ntorc n odaia mea din Ripon St reet, as crede ca trec din India n Europa, att e de mare deosebirea. Locuind cu el , pe Unga avantajul financiar si stiintific, ma voi bucura si de o alta viata mai linistita, fara agitarea inutila a oraselor occidentale, respirnd o atmosfera mbi bata de spiritual si arta"... (scrisoare inedita, aflata n arhiva noastra). ntr-adevar, entuziasmul e justificat, cel putin piua la S septembrie, cnd are loc c earta cu profesorul Dasgupta, care aflnd despre legaturile fiicei sale, Maitreyi, cu Eli-ude, ii cere oaspetelui sau sa paraseasca imediat locuinta. Dupa un intermezzo de citeva zile n Ripon Street 82, Eliqde se ndrepta spre Delhi, iar de aici la Hardwar, la ctiva kilometri de Rishikesh, dar pe celalalt mal al Gangelui, la Swaga Ashram. Cele sase luni de sihastrie snt cunoscute din volumasul ntr-o manastire din Himalaya (1932). mbracat n splendida roba portocalie, facndu-si rituala baie de dimineata n Gange, se multumea cu o hran a frugala : orez, legume fierte, lapte, rareori turte de orez cu miere. si consacra tim,pul meditatiei, exercitiilor yoga si lecturilor din textele sanscr ite. Are sansa de a-l avea drept guru pe Swami Shivananda, necunoscut pe atunci, autor, dupa aceea, a circa trei sute de volume. Medic de formatie, occidentala, parasise confortul si familia, venind n Himalaia. Acesta l-a calauzit n practicile respiratiei, meditatiei si contemplatiei. Swami Shivananda se minuneaza de rapiditatea cu care proaspatul sau discipol asi mila rudimentele practicei yoga. si regaseste seninatatea si ritmul de viata de a ltadata. Nu doarme dect trei-patru ore pe noapte, fara sa resimta oboseala. La sl aba lumina a unei lampi cu gaz continua lucrul la teza, scrie articole pentru "C uvntul", iar noaptea redacteaza noul sau roman Lumina ce se stinge. Tot acum defi nitiveaza studiul Cunostintele botanice n vechea Indie pe care-l trimite la Cluj lui Valeriu Bologa, alaturi de cteva rnduri explicative. Pentru a. avea o imagine de ansamblu a cadrului n care a trait mai bine de jumata te de an n Himalaya, e suficient sa desprindem un scurt pasaj din Memorii : "Gange le curgea repede printre stnci si jungla se ntindea pna . .aproape de mal, pad ure deasa plina de maimute, de serpi si de pauni, de pisici salbatice. Toamna trz iu, cnd vor seca izvoarele n munti, sacalii vor veni pna n marginea sihastriei si, d

in coliba mea, le voi auzi urletele" (p. 265). La nceputul lui martie 1931 va ple ca tot att de brusc ca si atunci cind venise. sL reia locul la vechea gazda din Cal cutta, care aproape nu-l mai recunoaste: ars de soare cu o micuta barba roscata. De aici ncolo faptele snt relatate amanuntit n saniier. r 9 h t l In afara de nsemnatatea documentara, aceasta opera de certa valoare literara exem plifica in mod concret teoretizarile despre autenticitate ale autorului ei. La peste jumatate de veac de la aparitie, ramne actuala caracterizarea lui Octav s ulutiu dintr-o cronicii literara : "E in santier o prospetime, o degajare, o simp liluv si o atitudine franca, precum si o redare directa, nefalxi-ficala a vietii si a gndirii, cari transforma acest "jurnai intim'' ntr-o carte de valoare, care va ramine fara-doa: si poate" ("Familia" iunie 1935, nr. 3, p. 89). . . . WRCEA HAMXX'A CAIETUL I

Ianuarie - Iunie 1929 Ma desteapta servitorul, din acel fericit vis care dura de cteva ceasuri... Ma vi sam mpreuna cu_ R,, amanti. Visul de asta noapte. A durat mult timp. R. se casatorise, iar eu am asistat la s lujba din biserica, si i-anv felicitat, pe ea si pe mire... Am visat, apoi, ca e ram prieteni. Dupa cununie, i-am ntovarasit acasa. Saracie, mizerie cumplita, cu naHr-t; ks+-~= --. - .",-.i--r,t"s Lundu-mi baia de dimineata, meditam zmbind asupra unor eventuale semnificatii. Snt numai de sase zile instalat aici. si as vrea sa plec mai departe, spre Benare s de pilda ; gndul ca ma voi nscrie la JLJniverjitate ma sufoca. Voi urma iar curs uri, ma voi lasa iar n voia lecturilor, voi cumpara iar carti. Azi mi-am nchiriat un birou si -o lampa de lucru. Trebuie sa marturisesc ca a fost trist. mi spun ca am de dus la capat o munca grea, etcaetera - dar dorul de vagabondaj ma face tris t, ma umileste. Poate mine voi fi mpacat, si voi ncepe sa rod gramatica sanskrita s i dictionarul lui Bhide. pe care le-am cumparat mpreuna cu D. Am sa scriu altadata despre toate acestea. Acum stau "Tn" odaia mea si privesc nostalgic un cer care a nceput I sa ma oboseasca. [Am spus ca nu voi transcrie dect acele nsemnari care privesc oamenii sau anumite s tari de suflet. Nu cred 17 ea pot avea vreun interes notaitile erudite, sau confesiunile unui descoperitor d e texte. si cu toate acestea, ce tumultuos lirism, ce nabusite pasiuni - munca un ui itinar ntr-o biblioteca. ncepusem sa lucrez n biblioteca lui D., cu adevarat fai moasa. Cteva zile/^jurnalul" nu "nscrie dect entuziasme erudite. Recitesc paginile acelea cu oarecare nostalgie. Nimic despre conversatiile cu D., nimic despre oam enii ntlniti n casa lui. O singura data vorbesc despre mine : "Snt fericit cnd pot lu cra si snt nefericit cnd ma doboara oboseala, noaptea. Acest jurnal ma intereseaza

putin, acum. Nu-1 mai recitesc. E att de lucru..." ntr-adevar...] Un fotograf din Bombay - citind probabil nota din The Statesman", care ma anunta drept un student roman venit aici sa studieze filosofia indiana cu D. - mi cere - - ^ .-,--.. A...S " ",, fin ce magazin ilustrat.

E amuzant si putin ridicol. [si cu toate acestea, m-am grabit sa ma fotografiez. D., ca sa-mi economiseasca o rupie, a adus n casa lui un fotograf amator, un nepot mi se pare. I-a fost foar te greu, din cauza ochelarilor. A trebuia sa mi-i scot, n cele din urma, si tot a iesit prost fotografia. Am trimis o copie pe adresa din Bombay, dar n-a aparut nimic. Cineva a suferit mai .mult ca mine : d-na P., singura care a pastrat numa rul din "The Statesman". Era teribil de responsabila, de fiecare dintre pensiona rii ei. Iar venirea mea n Ripon Street a fost, cum se va vedea, un eveniment nsemna t din mai multe privinte.] Am pierdut azi trei ceasuri jucndu-ma cu copiii gazdei. Cel mai mip, .Tnhn are sas e sau sapte ani ; cel mai mare, Willv sau Bill. douazeci si unul. Dar nu ei ma i ntereseaza, ci_Iris. si Helen, adolescente frumoase, ntre 13 si 16 ani. Mina de o bservatii. Am primit cea dinti scrisoare de la R. M-a tulburat, m-a zdruncinat. Toate efortu rile mele se pierdeau. Mi-a fost iar dor de R. ; sufera, e umilita si bolnava. E u am 18 ucis-o. Anumite propozitii din scrisoarea ei ma nspaimnta. E dispusa sa faca orice ca sa plece. Ce ?... Nota aceasta, scrisa n biblioteca la D... (caci pe adresa lu i primisem scrisoarea), o transcriu acum noaptea. Citesc pe Hafiz. Snt tulburat, nefericit, si totusi ma desfata viata aceasta a mea, brutala. Tot ce s-a ntmplat d e asta vara pna acum... Cea dinti nfrngem Am avut vertigii n biblioteca lui D., azi dupa amiaza, si a trebui t sa ma ntorc acasa. Dormisem putin si tulburat. "Voi nsemna de-acum stari de suflet trecatoare, incoerente, fragmentare. N [ntr-adevar, ce frumos ar fi fost sa ma fi tinut d.e cuvnt. n aceeasi casa cu mine locuia o lume ntreaga : ntre altii, doi francezi veniti de la Saigon cu aut omobilul, plecati ntr-un raid pna la Paris, unde au "sl- ajuns,. . nu stiu dupa cte luni. Acesti baieti tineri, pe nume Aba-die si Vairat, se oprisera n Calcutta num ai pentruTreT 2ftte~- ca s-si puna la punct masina - dar au ramas o lun'a ncheiata . Nu stiu cum au ajuns n casa d-nei P. Le-a placut att de mult, n orice caz, nct amnau din zi n zi plecarea. Pn ce li s-au sfrsit banii - caci -erau si ei colonial i, si iubeau petrecerile cu whisky, cu fete' si plimbari nesfrsite n taxi. A t rebuit atunci sa astepte bani din Saigon. ntre timp, s-au "mprumutat pe unde au putut, ca sa poata "petrece"... Amndoi erau nascuti si crescuti n Indochin a, dar facusera razboiul n Franta. Vairat fusese chiar ranit, ntr'Ain chip foar te ciudat, avnd fruntea strivita oblic pna n crestet. Abadie; ^ era proprietar de t erenuri, iar Vairat gazetar. Un gazetar destul de mediocru, de altfel ; mi-a dat sa citesc cteva impresii din jungla Anamului, de-a dreptul penibile ; iar un interviu cu Gandhi - pe care l vazuse cu cteva zile nainte de Anul Nou - d ovedea ca nu stie sa stea: de vorba nici cu cei mai pitoresti barbati...

19 Amndoi francezii faci>au curte lui Helen, care desi era numai o scolarita, crescu se repede si ostil, ca toate anglo-indiencele. O luau pe rnd la plimbare, n masinu ta cu care venisera din Saigon. si pe rnd mi marturiseau ca au avut-o, n cutare sau cutare parc al orasului. Cnd i spuneam lui Vairat ce-mi marturisise Abadie, nu sti a cum sa se veseleasca mai bine. "E cel mai mare mincinos din Indochina', mi spune a. "si a nceput sa se n-grase ; cum vrei sa-1 placa o silfida ca Helen?" Vairat ntr ebuinta ntotdeauna expresii si cuvinte care, probabil, impresionau la Saigon. D-l ui P. i spunea "padrone", cu un accent care nu poate fi n nici un chip evocat ; dnei P. i spunea "Hera", mie mi spunea "Romeo", cum spunea de altfel oricarui tnar c u care se mprietenea. Cita foarte des din "Le vase brise" si "L'Albatros". Intr-o seara a venit sa-mi ceara o carte frantuzeasca, si cum nu aveam d.ect "A la trac e de Dieu" de Jacques Riviere, daruita mie nainte de plecare de catre Ionel Jianu , i-am dat-o. A doua zi mi-a marturisit cu entuziasm ca a descoperit pe marginil e cartii adnotari extrem de interesante, scrise ntr-o excelenta limba franceza. I -am spus ca snt ale unui prieten si mi-a cerut voie sa le transcrie. Snt sigur ca le-a publicat n vreo revista din Saigon, sub semnatura ]ui... Despre Abadie avea, confidential, pareri proaste. "E un incult. Nu citeste nimic , si nu stie nici ce nseamna egiptologie." Totusi, plecase cu el spre Paris, n ace st raid despre care vorbeau ziarele si care, orict ar fi exagerat ei amndoi, a fost destul de primejdios. Nu i-am crezut niciodata ca au ucis un elefant salbatic d e-a dreptul din automobil, nici ca au fost muscati de cobra, sca-pnd teferi prin f recaturi cu amoniac - dar au trecut prin nenumarate riscuri. si cu toate acestea erau numai niste camarazi, brfindu-se unul pe altul n toate prilejurile. Cnd Vairat - ntrebat fiind asupra ranii sale ciudate - explica cum cazuse cu aeroplanul, si cum ohiar n acel moment un obuz explodnd linga el, i luase o felie de teasta - Abad ie clipea din ochi si adauga : "Fara aeroplan !"... Dupa versiunea lui, Vairat nu fusese niciodata ntr-un aeroplan de lupta. Rana i sa datora unei schije, dar ma i ales nepriceperii medicului 20 care o operase. "Era un veterinar", explica Abadie, "altminteri n-ar fi reparat o frunte ca pe o sa !" Fruntea era totusi una din mndriile lui Vairat. Era fericit sa vada un om prezentn du-se cu mna ntinsa si cu ochii cascati pe strivitura aceea hidoasa. Una din farse le care l amuzau peste masura de mult era sa se dea drept japonez. Cum era- putin galben si cu ochii rasuciti spre tmple, lucrul nu era greu. Pleca mpreuna cu Abad ie n Karaya, cartierul cocotelor franceze, si intrafuj ntr-o casa vorbind amndoi en glezeste. "Eu snt japonez si prietenul meu e anamit", spunea Vairat n englezeste. Sustinea o conversatie ct mai absurda, apoi izbucnea deodata, cu un accent pe car e l voia ct mai trivial parisian : "Noi sntem Vairat si Abadie !" Fetele i njurau, dar fara sa exclame, fara sa sara de pe scaune. "Nu stiti cine e Vairat si Abadie ? ", ntreba el, oarecum jignit. "Dar voi nu cititi ziarele, nu priviti fotografiile ? !", exclama de-a dreptul furios Vairat, si pleca fara sa-si aleaga vreo fata. Intrau n a doua casa si gluma ncepea de la capat. "I am japanese..." spunea zmbind Vairat. pronun-tnd sonor pe "z"... Cnd am venit eu in Ripon Street, d-na P. mi-a spus : "n casa mea veti fi fortabil dect n orice mare hotel. Am si doi pensionari din Saigon..." D-na -a prezentat chiar n acea seara, desi eram extenuat dupa cele 40 de ceasuri um. Asa de mndra era de ei, nct accepta sa-i sarute pe 'Hellen si sa o ia re cu masina.] mai con P. mi i de dr la plimba

Ieri am avut o zi ciudata. M-am desteptat obosit (lucrasem pna noaptea trziu) si mi -am nceput lectia de gramatica. Aceasta a durat pna la 11. Am mncat n graba, apoi am

alergat la Universitate, unde am avut trei Ore consecutive de filosofic La trei am nceput sa citesc putin (plecasem cu vreo cteva carti n servieta), iar la patru a trebuit sa ascult o conferinta a lui D. . asupra "Naturii perceptiei". (Confer inta la societatea de filosofie a studentilor din Precidency College). N-am nteles nimic. N-am putut fi atent nici cinci minute, cu toate eforturile mele. 21 Cnd m-am ntors acasa, vedeam lucrurile cu ochi schimbati. Am gasit cartea lui Ranade, trimisa de autor, de la Poona. Am scris cteva scrisori, aproape inco nstient. Am mncat. Am scris iarasi. Dar eram strain. si totusi nu aveam nca -acel lapsus care ma loveste la rastimpuri, si care ma deprima formidabil. Am adormit greu. Pasamite, oboseala a crescut n somn, si de-abia atunci a nceput "lapsusul". Cnd ma desteptam, nu prea ntelegeam e se ntmpla cu mine. Auzeam zgomote. ntarii tiuiau, oontru urechile mele n febra, groaznic. Un soarece care aitcaia - ca de obicei mi-a dat palpitatii. Visam vise iudate, neurotice, din care nu-mi amintesc dect . scene ara legatura. Una din ele : M. "V., pe care l recunosc dinlr-o data n spatele meu, ncearca sa ma strnga n brate, la nceput zmbitor, apoi cu o expresie grotesca, cu figura umflata, descompusa. "De ce-ai scris "Faptul magic ? .'" m i tipa el n ' urechi. [Scrisesem, sub acest titlu, un studiu pe care l-am trim is n tara din Colombo, si care nu s-a publicat niciodata). n zori, nu mai puteam dormi. ntarii intrasera sub polog. ncercam sa-mi nfrng "inconsti enta". Mi-aduc a-minte cum mi spuneam : Nu am nimic, nu s-a ntmplat nimic-cu mine ; nu trebuie sa ma gndesc... Vizita la Belur, la mnastirea lui Swanii Vivekananda. [Am descris de attea ori acest asliram, nct suprim cu voluptate pagina elegiaca din jurnal. Sa amintesc, totusi, prezenta acelei batrne americance, Miss Macleod, car e avea prin 1929 vreo 65 de ani, si care' cunoscuse bine pe Vivekananda si pe Si ster Nivedita. De Miss Macleod aflasem printr-o ntmplare amuzanta. Scrisesem unui e rudit din Almora, n Himalaya, fara ca sa stiu ca acesta murise de mult. Scrisoare a mea, n frantuzeste, ajunsese nu stiu prin ce miracol la Belur, unde se afla si Miss Matieod, una din sustinatoarele financiare ale "bisericii" lui Vivekananda. Miss Macleod traia sase luni in America si sase luni n Bengal, locuind chiar n Bel urmath. I s-a adus ei scrisoarea mea nenteleasa si ea m-a invitat sa o vizitez. N u-mi amintesc, acum, mai nimic din lunga :22 I 4 conversatie pe care am purtat-o chiar n foisorul ei, pe-malul Gangelui, de unde f luviul se vedea larg si obosit. Batrna Miss repeta cu o stranie voluptate cuvinte le : M> Master, My Brother, The Soul, The Heart of India etc. Nu stiu de ce, "sp iritualitatea" ei mi se parea extrem de dubioasa. t . Tot atunci am. ntlnit un tnar licentiatLJnL_filosofic, pe nume Banerjee, specialist n Vedanta, baiat cu inteligenta riguroasa, cu lecturi bine digerate. Mi-a lasat o excelenta impresie. Am mers amindoi pe drumul dinapoi a ?nat/i-ului, am mers pna ce s-a ntunecat de tot - si el mi vorbea cu aceeasi limpede modestie. mi spuneam atu nci : "cine stie daca ntlnirea cu acest tnar nu va nsemna o noua etapa n viata mea ?" Ne-am fagaduit unui altuia ca vom fi prieteni, ca vom nvata mpreuna, ca, el mai a les, ma va ajuta n studiile mele. Dintre tinerii pe care i cunoscusem pna atunci, fa ra ndoiala ca .era, daca nu cel mai nzestrat, n orice caz cel cu cart-, ma ntelegeam mai bine. Nu stiu ce s-a ntmplat cu ei, caci n-a venit la ntlnirea fixata. i notasem

adresa, dar din lene sau din timiditate, am ezitat cteva luni sa-I caut la el ac asa. Cnd m-am dus, plecase de curnd la parinti, n satul lui natal. Nu l-am mai vazu t niciodata.] L Ma descopar dintr-o data un pasionat filolog. Aflarea junei radacini sanskrite e o noua voluptate, descifrarea 'unui text e aproape un ritual. l savrsesc pe ndel ete,, savurnd ntreg ceremonialul, fara sa sar nici o etapa. Chiar daca stiu cuvntul , l caut nca o data n dictionar, l declin in ghid, i cercetez toate legile fonetice l a care e supus. Un cuvnt, o tigara. Este^ aproape o euforie adn-cirea aceasta n ama nuntul nesemnificativ, pasiunea a-ceasta pentru lucruri extrem de mici, 14314f51 o inutil de dificile Idealul meu, acum, este sa stiu tot despre coalescenta voca lelor n limbile ariene. (Ar fi inutil sa reproduc asemenea pagini, care si au si ele o valoare, ca tot ce e viu si omenesc, dar' care nu cred ca ar putea interesa prea multi cititori. s i totusi, cita pasiune nu s-a cheltuit acolo, alaturi de o gramatic.''.. ji un dictionar. Cta tinerete consumata cu cartea ntia din HifopadeSa) Cu cta febra n semnam cele mai marunte operatii filologice, ca si cum fiecare dintre ele ar fi fost o decisiva "experienta"... Ar trebui sa am mai mult umor dect mi poate ngadui acum viata ca sa reproduc cteva din asemesea colosale imnuri nchinate filologiei.) Lectie la Universitate. D. s-a ntrecut astazi pe sine. Vorbea despre logica lui C andrakrti comparata cu cea Kantiana. A fost admirabil. Dar din cnd n cnd se ntrerupea ca sa rgie. sau ca sa-si ridice discret'o fesa si sa se abandoneze unei voluptati de imperfecta dar .sincera digestie. (A trebuit sa ascult multe lectii ca sa ntele g n justa lor functiune toate aceste gesturi, care ma dezolau.) Observ ca ceilalti studenti, chiar studenta vedantina, nu acorda nici o nsemnatat e acestor ntreruperi. si reglementeaza, numai, respiratia ; respira cu gura nchisa,pe nari, foarte lent, cu foarte multa economie. Cu aceste lucruri trebuie sa ma n vat. si snt dator sa iubesc acesti oameni, cu toate straniile lor indecente. Un_iajian, prieten cu Vairat, pe nume Marconi, m-a Invitat sa scriu, n zece zile, un scenariu de film cu subiect si mediu indian. Acest MarconTa venit acum vreo < 'itiv~~ara~la Bombay, nu stiu cu ce treaba, dar a ramas n India, si a ajuns - iara si nu stiu prin ce miracol - regizor la o societate indiana de filme. Este un tna r nalt, brun si foarte italian. La el acasa era electrician ; electrician "de lux ". Ce-o fi vrnd sa spuna ? Ma mira, la nceput, cunostinta lui de limba engleza-; p oate vorbi foarte fluent, dar e incapabil sa citeasca un singur rnd scris n englez este. De aceea cum ma ntlneste ma ntreaba ce s-a mai ntmplat prin lume, "ce mai spun z iarele". O duce destul de mediocru, cu filmele lui. Vairat ma asigura ca e un om extraordinar, care stie tot despre bordeiele de aici. mi povesteste lucruri de ma re gazetar ; 24 fete de cinci ani perfecte curtezane etc. As putea scrie un reportaj ntreg. Propunerea lui, cu scenariul, ma cucereste. mi spune multe lucruri despre viata d in atelierele cinematografice de aici, si toate astea ma farmeca. Ma gndesc ca mu lte din fluviile mele fantastice, care ma alimenteaza zilnic, care ma mpovareaza cteodata pna la nevroza, ar putea sa se "realizeze" n film. Niciodata n-as cuteza s a scriu asemenea lucruri. si, cu toate acestea, le simt foarte mult "ale mele". Gndindu-ma la "subiect", ma plimbam prin gradina si ma simteam fericit. Snt singur , snt liber, snt disponibil. Cine stie ce voi ajunge ? Daca m-as lasa de eruditie s i m-as face de pilda autor de scenarii ? Eram fericit ca ma pot schimba oricnd, n umai sa ma tenteze schimbarea.

.,.Da, domnii mei, am dreptul sa-mi scriu romanele vietii mele ; pentru ca traie sc -- din toate punctele de vedere - o existenta prodigioasa. (Ce rau mi pare ca nu izbutesc cu nici un chip sa-mi aduc aminte ziua aceasta de 27 Ianuarie 1929, cnd faceam asemenea marturisiri... Ct priveste "romanele vietii m ele", e vorba de Romanul adolescentului miop si Gau-deamus, amndoua strict autobi ografice, scrise cu mult ii mp nainte si nepublicate.)....... Snt furios ca nu respir prin" toti porii India,, ca nu-mi dau seama n fiece moment ca ma aflu n orasul visat. Prea snt pasiv : prea lucrez mult n biblioteci, sau la m ine n odaie. Iar cnd ratacesc prin oras -- visez, n Joc. sa fiu prezent, Ma voi obs erva mai mult si ma voi sili sa sorb, sa ma tavalesc, sa ma mbat de viziuni asiati ce, de sunete, de mirosuri.fKu yreau sa treaca viata de nga mine, ntelege ca nu'vre aut^Daca as putea pleca tcurn... * aC=* \ 1 l Azi dimineata au plecat, spre Paris, cu masina, prietenii mei Vairat si Abadie. A m avut iarasi melancolia despartirii si nostalgia plecarilor. Peste citeva zile i voi uita, si ma vor uita. Toate irev. Iata care e imensa mea suferinta.tj5e_j^_jnj_x^IU.L.luc. >;-rrtercel ptn pina emet ne dezgustam noi de ele,, pi)!.-ce sntem noi gata sa plecam ?--^j Este o obsesie intima si nemarturisita : senzatia ci totul e pasager. Totul - di n lumea pe care o accept acum. Cnd va veni ceasul celalalt ? Ieri am avut 6 zi ciudata, de descompunere lenta si lucida, de negare a tuturor pozitiilor mele etice si metafizice, de realizare sincera a paradoxului, a iluzie i suprem scop. Dimineata n-am putut lucra nimic. Alaltaieri," de asemenea, am luc rat putin si neregulat. Am citit n biblioteca lui D, articole din "Enciclopedia" lui Ha.s-ting, ndeosebi asupra cultului sarpelui n India. Dupa breakfast am jucat tenis, pna la unu, cnd a venit, amicul meu persan, c u patefonul. (Acesta era un armean din Fersia, dar se dadea drept persan. l chema Sarkiz. Era un tnar spatos"pna la enervare, negru la fata, arogant si fermecato r - care ar fi facut sa sufere cumplit pe orice barbat, daca s-ar fi ntmplat sa fi e ce fata si iubita lui. Baiatul acesta,, totusi, era att de prosi nct ajungea cteod ata timid. Ct timp si echilibra prostia, era irezistibil. Se ntmpla, insa, ca de cte o ri incorc; sa forteze vrep fata ---prostia ii ntuneca instinctivi. Facea gafe dupa gafe -. si pierdea totul. Mai era pe deasupra si foarte s arac. n afara de patefon, nu avea nimic. Sau, cum i placea lui sa spuna, "mai a vea o mama batrna-'. Se afla vesnic n cautare de lucru. n fond, ei a un lenes si g asea mereu alte pretexte prin care sa refuze postul care i se oferea. si pierdea timpul duendu-se prin casele prietene cu patefonul, unde stia ca i se va servi o ceasca cu ceai, asteptnd ntoarcerea baietilor de la lucru si a fetel or de la scoala. Daca fetele erau acasa" 26 panea^o placa si [le] invita la dans. Despre Sarkiz a spus i'nlr-o zi d-na P. : "e att de sarac nct te apuca durerea de cap gndidu-te la el".) Eram multi invitati, baieti si fete. Am ascultat cel putin o suta de placi, si a m fumat cincizeci de tigari n patru ceasuri. Ma lichefiam. Nu aveam nici o criza sentimentala. Nu eram nici trist. Dar pierdeam punctele de contact cu realitatea mea. Lumea si viata mi se aratau altfel ca pna atunci, opuse ntelegerii si simtiir ii mele. mi spuneam : "Daca totul e aventura pentru cel ce nu vietuieste Absolutu -25

l, trebuie sa mbratiseze aventura cu toata sinceritatea, cu toata plenitudinea, f ara reticente si adaptari. Trebuie sa fumeze opium, sa traiasca n adulter, sa nu s e preocupe dect de placeri si de un ct mai variat passe-temps." Simteam o pofta ne buna sa las cartile si sa fumez opium. Dar nu din pricina cartilor. M-as fi ntors, apoi, la ele. Ceea ce pierdeam eu nu erau functiunile mele spirituale - ci semni ficatia lor. Seara am fost iarasi la cinema. Am nteles ca iluzia filmului e singura care mi ofe ra scaparea din curgere-a dureroasa a timpului, iesirea din mediocritate, din co tidian. Iluzie, iluzie... Vreau sa mbratisez alta viata. n scenarii mi pot descarca toate fanteziile, toate jocurile si poftele sufletului nesatisfacute de filosofi e, literatura sau mistica. Noaptea, n pat, m-am zbatut un ceas. Simteam cu o formidabila sensibilitate, luci ditate, atentie, claritate. - cum timpul alearga n jurul meu, cum fiecare clipa ngr oapa pe celelalte, cum tot ce ne Incinta sau ne. tulbura mi e dect sciipat efemer . Criza dureaza si acum, cnd vriu. Timpul, timpul -. ma obsedeaza pna la neurasteni e. De ce nu pot gasi puncte stabile, absolute, eterne? Cnd capat constiinta timpu lui care curge fara ca vreo putere sa-1 poata opri - ma cutremur. Mi se pare ca o ri nnebunesc - ori trebuie sa fac, urgent, o japta mare. As vrea sa notez disolutia aceasta completa si neasteptata a sufletului cu care v enisem. As vrea sa-i scriu istoria. Mi-e teama, nsa, sa nu ating prea repede o st are vnd toate povestile si paginile scrise mi se vor parea prostii sau copilarii. Noaptea. 27 Calm relativ. Lucrez cu un volum de Stcherbatzky. Dupa amiaza, n drum spre biblioteca lui D.,* eram att de tulburat nct mi spuneam ca n umai o viata de mnastire m-ar linisti. As fi vrut sa traiesc cu cei simpli, sa ma umilesc, sa ma rog, sa plng chiar, sa ma chinui... La D. n-am gasit nici scrisor i din tara, nici banii de la Maharajah. Lupt sa nu ma copleseasca disperarea. n biblioteca nu pot lucra serios. Citesc la ntmplare, rasfoiesc reviste. Ma ntorc la 4 acasa. ncep sa scriu, n frantuzeste, un scenariu fantastic pentru Marconi. Spre seara ma linistesc. Nu fumez. Citesc calm si lucid. Voi ajunge cndva la Leningra d si voi lucra cu profesorul Stcherbatzky. Lucrez anevoie, dar iucrez. Anecdota : am ramas fara nici un ban. De la D. nu mai pot cere. Am luat deja treizeci de rupii n contul bursei Maharajahului. Trebuia s a primesc bursa nca de acum cinci zile. M-am ntors acasa pe jos, trei kilometri. Ma i am o singura anna (3 lei) Hep, hep, ura !... (Urmeaza o destul de lunga perioada de lucru, drn care jurnalul nu retine dect vi ctoriile repurtate asupra oboselii, asupra saraciei. As fi vrut sa transcriu frag mente n legatura cu unele scrisori primite din tara, cu primele ziare si reviste romnesti citite. Dar toate acestea snt nca prea aproape de mine. Iar prietenii mei au ramas aceiasi. Observ nca o data ca numai un "jurnal" sens n strainatate poate fi publicat fara jena, cu toate ororile si naivitatile lui.) Sus, la etaj, s-a facut o nunta. Ascultam foarte linistit, din odaia'mea, marsul nuptial. mi amintesc ct de devastat eram acum vreo opt luni, la Roma, cnd l-am auzi t pe neasteptate. Biata R... . I (As vrea acum sa-mi amintesc mai mult despre a-ceasta nunta. stiu numai ca la eta

j locuia proprietarul casei, un anglo-indian negru, afabil si destul de bogat. O mul avea un baietas si o fata, pe nume Cynthia. Fata asta era enorm de grasa, cnt a la pian si nvatase frantuzeste la calugarite. De aici i s-au tras toate nenorocir ile. Cu ct se- ngrasa mai mult, si cu ct nvata mai bine frantuzeste - cu att se depar ta "de lume". ncepuse sa se jeneze de trupul ei, si prefera sa tapeze la pian dect sa fie invitata la dans. Dupa doi ani a marturisit parintilor ca vrea sa se calug areasca. A urmat un scandal teribil. Probabil ca -n cele din urma a nvins tot Cynt hia. Caci ntr-o scrisoare primita mult timp dupa aceea, am aflat incidental ca Cy nthia se calugarise si plecase n Indochina... si cu toate astea, ce frumos cn-tase la pian, n seara "aceea, marsul nuptial. Ce emotionata era, ce solemna si cu cta g ingasie ngna melodia, ca pentru ea singura. Mi-o aduc nca foarte bine aminte. Umbla mbracata n alb, desi avea o carnatie extrem de ntunecata. Se ducea si se ntorcea de la scoala cu bicicleta. Cum ajungea n fata verandei, tr-intea bicicleta si micul geamantan de carton care la Calcutta serveste drept ghiozdan, striga ascutit "b oy !" si alerga greu pe scara. O auzeam apoi cum se cearta cu frate-sau ; care s a intre nti la baie. Avea o serie de lecturi, din care evident nu putuse nvata nimi c. Juca fotbal aproape cu frenezie. Odata se ranise la mna si am ntlnit-o urend obos ita cele cteva trepte ale verandei. Am ncercat sa-i spun un cuvnt de ncurajare. Mi-a raspuns, foarte grav, foarte trist : "Oh, daca ar fi numai asta !...") ' Discutie lunga cu D., dupa ce iesim de la curs. mi spune : "D-ta, care vii att de tnar n Asia, .ai sanse sa ghicesti lucruri esentiale, care au scapat europenilor pn a astazi. Europenii nascuti n Asia, snt de cele mai multe ori brute, ignoranti sau frivoli : caci nu se poate obtine o e-ducalie europeana aici la noi. Iar europe nii maturi care vin dupa ce s-au format, snt ori sentimentali, ori eruditi. Nici unii, nici altii, nu au cum sa se apropie de sufletul asiatic. 29 .Noua nu ne trebuie omeni care sa ne iubeasca pentru poezia lui Kalidasa sau pen tru democratie. Ne trebuiesc oameni care sa ne cunoasca, nti, si apoi sa ne iubea sca. De aceea nu te pripi cu dragostea d-talqjDaca ai sa izbutesti sa ne cunosti, cu virsta pe care o ai, yei fi un miracol." M-am ntors acasa abatut. Acum e deloc usor sa reconstruiesti cnd_ scriu, masa i plina de carti. Nu

Car parca nu se opreste totul aici, la sahskrita si !a filosofic Ct de mult as vrea sa ajung un indianist, sa fiu cel mai bun elev al lui D., si totusi, n acelasi timp, . ma ntreb daca nu e zadarnic tot ce fac eu, toata munca mea... Aseara am asistat la o sarbatoare brahmana, n casa prietenului Ghocal. Fratele lu i, mplinind."cincisprezece ani, a fost "initiat", a "luat firul sacru", cum se sp une. [Suprim lunga descriere ce urmeaza. Daca as publica toate observatiile de moravur i si notele etnografice pe care le-am adunat, cartea aceasta ar lua proportii ne ba -rmite. si apoi, ma silesc s-o fac ct mai putin pitoreasca, mai putin "indiana ". Vreau sa-i las numai oamenii, numai ntmplarile si starile sufletesti.]. Ce este curios n aceasta petrecere, este faptul ca oamenii se amuza excelent fara vin. Observ ca, n ceea ce ma priveste, pot mnca destul de decent cu degetele. Tot i- sunt foarte veseli, fac glume stupide de care rd grozav. Chiar acest Ghocal, c

olegul meu de la filosofic. Cu acest prilej aflu ca a nceput sa nvete greceste si latineste. Fratele lui, junele "initiat", este foarte frumos, foarte dezghetat. A re bustul gol, ca sa se poata vedea "cordonul sacru", si mi dau seama ca amanuntu l acesta l face fericit. Nu, nu, e inutila' toata munca mea, toata vointa mea e zadarnica. Nu voi ajunge niciodata un savant. Pentru ca snt un iremediabil aventurier, si parasesc o stiinta ndata ce simt ca o posed v irtual - pentru o alta stiinta, straina.TJCa sa ajung un bun indianist, ar trebu i sa renunt la patima -mea de hoinareala,- la multilateralitate, la gndire (care d izolva interesul pentru amanunte ; ori, n istorie, trebuie sa iubesti amanuntul, sa te predai lui), la personalitate si la libertate. Prea mult.."^Deocamdata, lucrez. Am acum n fata gramatica, desi pndul meu ar vrea sa se roteasc a n juruT unui vast proiect : "Carti reprezentative din viata Asiei". Cunosc pe dr. Stella Kramrish, profesoara de istoria artelor, aici ia. Universit ate. Am luat ceaiul mpreuna, in biroul lui D. Ce ncntat'a fost D. cnd i-am cerut voi e sa aprind o tigara. La nceput, i ofeream eu, chiar la Universitate. Mi s-a spus, de catre colegii mei indieni, ca un student nu poate fuma n fata profesorului sa u. De atunci, i cer voie regulat. Observ ca asta i face o deosebita bucurie cnd se afla vreun "alb" de fata. D-ra Kramrish este autoarea ctorva lucrari de istoria artelor. Bolnavicios de int eligenta. Foarte putin feminina. si cu toate acestea, prima data cnd i se prezinta cineva ,l priveste cteva secunde ca si cum ar fi gata sa i se dea. Ma ntreb cum- mi-as mai putea pastra eu "personalitatea" aici, printre oameni care habar n-au cine snt, ce gndesc, ce-am scris. Oameni cu care nu pot discuta, fata de care snt liber sa sustin contrariul. n afara de D. si d-ra Kramrish, nu am cu c ine discuta. Vorbesc destul de mult, dar cu oameni fata de care nu snt constrns sa fiu eu nsumi. Nici o stringenta, de nicaieri. tO "personalitate" se pastreaza pr in afirmarea si reafirmarea acelorasi opinii, n medii similare, n m- prejurari simi lare.^ Aici nu exista nici un om care sa stie ce-am spus ieri. E o primejdioasa invitatie la contradictie. 30 31 In sfrsit, primesc cele patruzeci de lire sterline Aveam exact patru annas n buzun ar, cnd m-am dus la banca. Banii au venit att de "trziu nct aproape ca nu ma mai bucu ra. [Cu banii asteptati prea mult nu stii niciodata <. sa faci. M-am simtit deodata att de bogat, nct nu stiam ce sa cumpar mai nti, desi aveam nevoie de foarte multe lucr uri, Aveam nevoie, n primul rnd, de haine. Venisem cu niste haine bleu-marine, car e ma sufocau. Se uita lumea la mine pe strada cnd ma vedea mbracat de iarna ntr-un o ras tropical. Multa vreme nici n-am stiut cum trebuie sa ma port; nu stiam, de p ilda, ca un. "alb" nu poate umbla pe strada cu pantofi albi, nu poate merge n rik sha etc. Am nvatat toate acestea cu timpul, de la d-na P. si de la un toYaras^_PX ovizoriu de camera, Lobo. Acesta era un portughez din Goa, venit sa se specializ eze n telegrafia fara fir. De fapt, era portughe?. numai cu numele, caci semana l eit cu un indian, era catolic fanatic cum numai un convertit proaspat poate fi, si avea toate poftele intacte. Mnca att de mult ncH gazda se luase la gnduri ; cnd pr egatea vreo prajitura nu o aducea niciodata ntreaga la masa ; asta, ca sa putem mn ca si noi dupa plecarea lui Lobo. Era si foarti zgrcit, sarind din tramvai cnd gas ea pe controlor, platind chiria cu o adevarata tactica. Omul acesta plin de defe cte (caci era si murdar, hot, las, mincinos) avea o singura calitate : si iubea c

u fanatism nevasta si soacra. Cum se scula dimineata, ntreba daca a primit vreo s crisoare do-la Goa. Daca nu primea nimic doua dimineti, devenea nervos, facea fe bra, rasufla greu si ncepea sa plriga. Toti din casa eram jenati sa vedem un colos negru si gras ca Lobo plngnd stupid n fotoliu, rugndu-se ntr-o portugheza coloniala, facndu-ne confidente. De altfel, felul sau de a face confidente era odios si dez guststor. Cit: timp erau cu noi Abadie si Vairat, ne poveste"3 mai in fiecare se ara farmecele neveste-sii, o desena goala, co~ muniendu-ne fel de fel de amanunte erotice. Francezii l credeau prost si-1 copleseau cu ntrebarile, lucru cart: 32 ii flata - dar nu-1 pacalea. Caci, dupa ce ramneam singuri, Lobo mi soptea la urech e : "Stricatii astia nu nteleg de ce vorbesc eu despre Lolyya. Cnd vezi ca barbatii t i poftesc nevasta, sa le spui ntotdeauna cit e de fierbinte ntre picioarele ei ; a sta face bine, face foarte bine sufletului..." De la Lobo am nvatat cum sa ma mbrac ieftin, de. unde sa-mi cumpar haine si cum sa fac economii. Cteo-data l duceam la cinematograf si-i plateam o nghetata n antract. l cstigasem cu totul. Odata m-a invitat n oras : "Hai sa ne distram !", mi-a spus si s-a privit multa vreme n oglinda/ Ara crezut ca ma va duce undeva, a vreun film sau la vreun bar. M-a dus nsa la catedrala,. Era concert de orga"; intrarea grat uita. Inte el si d-na P. staruia cea mai nversunata ura. Cnd a plecat, d-na P. a pus pe bucatar si pe ceilalti servitori sa se aseze pe rnd n veranda, tocmai in momentul cn d Lobo si lua ramas bun de la noi. Cnd i-a vazut, a ngalbenit si a nceput sa se scuz e ca nu are -schimbat pentru bacsis. Un servitor, dascalit mai diaamt de d-na P., s-a oferit sa alerge la pravalie sa schimbe, Lobo s-a scuzat iarasi, ca nu are destui bani pentru drum, caci si-a trimis leafa acasa, prin oficiul postal % in cele din urma, si-a adus aminte ca i-au ramas marci, cumparate n vederea vastei c orespondente cu Goa si le-a mpartit servitorilor. Apoi a cobort scarile, emotionat , si a binecuvntat din curte ntreaga locuinta, descoperit, cu ochii aproape nchisi, cu mna dreapta lipita da frunte. Sa notez acum, att de trziu, dezgustul care m-a cuprins dupa cteva nopti de chefuri . "Orasul chinezesc'5 ma primea n fiecare seara, la opt. Ce Dumnezeu faceam pna di mineata, nu prea stiu bine. Mi-e sila grozava da mine, mi-e 'sila de timpul risi pit. Am nceput^sa__le cunosc mai bine, pe cele doua fete mari ale gzdei_si pa prie tena lor Cathcrine. 33 Striu tot mai rar n caietul acesta. nteleg ca e mai bine sa petrec, serile pe tera sa, fumnd si privind cerul. Zilele se-fac tot mai calde. Vin repede acasa ; plin de gndurile care m-au napardi In ceasul pe care l-am avut liber la Universitate. Ma plimbam prin curte, ncer cam sa ma mprietenesc cu colegii mei de curs. Ct de greu sa ma fac nteles fiecarui n parte ! Ma trezesc vorbindu-le ca un strain, cautnd sa le dau dreptate la tot ce spun, creznd. ca astfel ma apropii de sufletul lor. Sa fie asta un obstacol' dat orit structurii lor asiatice ? Sau asa se ntmpla ou toti oamenii - sa nu-i ntelegi n iciodata, sa nu fii nteles niciodata de ei ? .-sa-^-Eram putin trist. Dar, gndindu-ma serios, mi dau seama ca e foarte greu - s i ineficace -. sa ma nteleg cu fiecare om n parte. Lucrul esential e sa ma nteleg c u lumea toata, cu toti oamenii la un loc. mele obscure," cu attia demoni n carne, cu

Sa nu uit seara aceasta, dupa o zi de munca atroce.Simt cum nu mai am nimic n cre ier, simt acolo un ghem de catifea, umed cald. E mai mult dect oboseala ; e scrba de idei, sentimentul pustiului, al imeijnutilitati universale. Tragica incinerar e, j* 34 Am nceput sa ma gndesc la o calatorie n marile de Sud. Cu harta n fata si eu un pros pect Cook, ce calatorie frumoasa am facut... nteleg ca dorul de duca si are o expli catie simpla. Iat-o : Saptamna aceasta am primit trei scrisori de la R. E att de stranie asteptarea acea sta fara sens. R. nu ntelege ca si-a facut datoria - ca si mine -. si ca trebuie sa dispara. Asteapta, spera. De ce ? N-am iubit-o mult, n-am renuntat la ea, nu m-am desprins de tara si de dragoste, ca sa-mi mplinesc viata mea ? mi scrie ca or icine ar fi facut la fel n locul meu, adica ar fi plecat. Eu snt convins ca nimeni n-ar fi fost att de nebun -- daca ar fi iubit cum am patimit eu - ca sa renunte la fericire pentru o aventura care i suprima pentru 'totdeauna fericirea. ^Lectie magistrala a lui D., vorbind despre Patanjali. si deodata, n mijlocul lec tiei, cineva de la cancelarie intra n clasa, se apropie de el' si i sopteste ceva la ureche, foarte emotionat. D. ne face semn ca sntem liberi. Iesim cu totii n cur te, nentelegnd nimic. Eu ma prefaceam consternat, dar marturisesc ca mi parea bine ; pe de-o parte ca scapam "de ora, pe de alta parte pentru ca banuiam vreun aten tat facut de unul din studenti. Fusesera arestati cinci, de la Presidency College , cteva zile mai nainte. Ma nchipuiam complicele lor si asta mi da fiori, ma flata. ntr-o jumatate de ceas aflam. Colega noastra Kamala Chatterjee s-a mbolnavit ieri pe neasteptate, la cursul lui Bacchi, de Istorie. A luat un taxi chiar din fata Universitatii, dar soferul a vazut-o aproape lesinata si n loc s-o duca acasa, n B aw-Bazar, s-a ndreptat spre Howrah. A violat-o n plin cmp si a lasat-o acolo.Fata s -a trezit seara, a nteles ce s-a ntmplat - si, mai ales, ce o asteapta. A scris b ca rte postala parintilor si, de pe 35 podul cel mare din Howrah, si-a dat drumul n Gange. Au gasit-o abia azi dimineata . Faptul acesta ma revolta, ma deprima ; apoi, mi dau seama ca sufar mai ales de ge lozie, ca imi placeau si mie sinii Kamalei, asa cum se zareau rotunzi si nestirbi ti, prin sari. Intru putin n clasa goala si-i revad locul. sedea acolo, ntotdeauna rusinata de privirea mea, de prezenta unui alb care silea pe profesor s-si tina lectiile n englezeste. O vad mai ales cum scrie, cum si ia note fara sa ridice och ii din caiet, cum zmbeste magulita de cte ori unul din noi nu stie sa traduca. Dar mai ales o vad goala, cu o precizie exasperanta, goala si stapnita de bratele so ferului. ncerc zadarnic sa-mi fie rusine". Prietenia mea cu Hellen si Iris ; cte etape, firesti si nefiresti cteodata. Cather ine e confidenta tuturor. Acum, mai ales, cnd Michael fi da trcoale, cnd o asteapta noptile, dupa 12, ca sa vorbeasca pe fereastra, ea n pijama, el baiat istet... Ritmul vietii anglo-indiene pe care o duc, aproape ca rusineaza. Am facut socot eala cheltuielilor : 10 000 si nca 5 000 si nca 10 000. Ei si? Cind traiesc si mi f ao de cap - nu am ce scrie n carnetul asta plin de stupiditati. Este amuzanta ncurcatura sentimentala a meu pentru Hellen. Astazi m-a rugat .sa i -o prezint; si cum m-a rugat... Pna acum, o vedea numai prin fe-retastra, cnd fete

le se jucau n gradina. Am vorbit cu Heller* si am ncercat s-o conving sa-i facem o farsa pandit-ului, dar ei i repugna orice contact cu "natives", chiar n gluma. As a ca trebuie sa asist cum eruditul meu profesor sufera fara nici o nadejde. (Pandit-ul era un brahman din nordul Bengalului, care si lasase ortodoxia odata c u nevasta, n satul lui natal, si venise la Calcutta sa-si cstige viata dnd lectii d e gramatica sanskrita pe unde apuca. D. mi-1 tocmise profesor, cu patru lectii p e saptamna, pentru zece rupii lunar. Era fericit ca ma are de elev, caci intra ntr -o casa eupropeana, fuma tigari bune si putea vedea de aproape fetele. La nceput nu banuiam nimic. si facea lectiile serios, pedant, stnd chircit pe scaun si refuzn d ceaiul sau tigarile nainte de terminarea orei. Era slab, negru, cu dintii rosi de betel si vorbea o engleza oribila. D-na P. mi facuse o adevarata favoare admitn d sa-1 primesa la mine n odaie. Cnd l vedea, trecnd prin hol, raspundea sec la salutu l lui mieros, si nu-i vorbea dect n hindusthani. Pandit-ul se ndragostise pe rnd de toata fetele anglo-indiene pe care le ntlnea n casa si prin curte. Dar aceea care i "intoxicase inima <- zumzetul unui stup de albine nnebunite de primavara" -*- cum traducea el ntr-o foarte aproximativa engleza o celebra expresie a poeziei lirice sanskrite - era Hellen. Mult mai trziu am nteles farmecul unei adolescente asupra oricarui indian. Hellen avea pe atunci 15 ani. Cnd venea de la scoala, parea o f ata pe care ai fi putut-o trage da coade fara ca cineva sa poata protesta. Numai dupa ce-si lepada uniforma si se mbraca ntr-o rochie de casa, sub-, tire si scurt a - o descopereai fecioara crescuta, mplinita. Era bruna ca o creola, si suferea mult pentru aceasta frumusete telurica, avnd si ea, ca toate anglo-indienele, sup erstitia pielii albe, "englezesti". si cheltuia economiile pe creme si pudre, ncer cnd zadarnic,sa semene cu o europeana. Era frumoasa si rece ; si mai trziu, cnd s-a lasat de scoala si a intrat n serviciile lui Mazda, se straduia sa-si ascunda ac easta raceala, dndu-si aere orgiastice, care n-o prindeau dect cnd era putin beata. n vremea cnd pandit-ul se ndragostise de ea, era nca foarte onesta, foarte fecioara. Se saruta cteodata cu baietii, dar mi marturisea ca nu simte nimic. Cind era ntre p rietene, nsa, mintea grozav. Catherine a fost. destul. de indiscreta ca sa-mi spu na cum Hellen a venit ntr-o -zi, foarte misterioasa, si i-a soptit : "Cathy, azi m-a sa66 3T rutat Y. pe ureche, si era sa lesin". Catherine, sincera ca de obicei, i-a raspu ns : "Te-o fi sarutat n alta . parte v Helen, dar ai uitat tu..." Apoi, catre min e, serios : "Asemenea fete ajung ntotdeauna cocote..." / Observ tot mai ncurcat amorul pandit-ului meu pentru Hellen. i scrie versuri sanskr ite, pe care le traduce apoi n proza englezeasca. i deseneaza flori, pasari si pal ate - fiecare palat avnd un lac n fata si doi paznici barbosi, cu turbane complica te, la poarta. Discutam adesea, dupa sfrsitul lectiilor, nenorocirea ce i-a cazut pe cap. Fara sa stie, bietul meu profesor mi desluseste taina contrastelor care c aracterizeaza India. nteleg ca nuimai n India, unde snt att de multe, de intolerante si definitive legatu ri (familia, stramosii, casatoria) - se putea dezvolta spiritul si setea violenta de "liberare" (mukti). Numai aici, unde societatea si comunitatea snt suverane se putea aprecia solitudinea. Pentru ca senzualitatea e luxurianta, de aceea asc eza e violenta si inumana. De altfel, numai n India, unde casatoria copiilor e apr oape obligatorie - e obligatoriu ascetismul n ultima etapa a vietii (vnaprsthana, s an- nys). Nu stiu daca pandit-ul meu se gndeste la acest ascetism de pe acum. Deocamdata, pa rca e apucat de friguri. Sufera nu numai sentimental, dar si de-a dreptul- n carn

e. Daca ar sti ca are vreo .sansa, s-ar repezi odata asupra Hellenei si ar viola -o. "E fructul copt. Dupa un an va fi femeie, va avea prea multe ntunecimi pe tru p..." Asist la sacrificiile funerare facute pentru detasarea si linistirea sufletului mamei profesorului meu. Pentru cea dintia oara de la moarte - ntmplata acum 14 zile - D. si rade fata ; dar si rade si capul. Seamana si mai ' mult, acum, ou o broas ca. E mbracat ntr-o dhoti obisnuita, ca un taran. M-a silit si pe mine sa mbrac una, dar de matase. Umblu n picioarele goale prin casa, si 38 .

asta ma ajuta sa visez, sa ma nchipui ce vreau eu si cum vreau eu. Cteodata ma ref ugiez n biblioteca, unde pot ramne singur, de unde privesc pe ferestrele zabrelite cu o dorinta nebuna de a nu mai evada niiciodata. Ma farmeca mai ales fetele si femeile, pe care ncep sa le vad mai de-aproape, sa le cunosc. D. mi explica ntreaga ceremonie, mi traduce versurile vedice prea grele pentru mine, mi comenteaza amanu ntele. Nu e loc aici sa ]e rezum. Nici impresiile nu le mai pot transmite. / Tot usi, trebuie sa povestesc un fapt care m-a emo-; tionat si care nu va fi lipsit de consecinte pentru cres-I terea__sufletului_ meu. (Cu toate acestea, n-a avut nici o consecinta. Ca attea ntmplari si ntlniri exceptionale, de altfel.) Am cunoscut pe profesorul xle engleza de la Presidency College,; un indiar* tnar, cu parul t uns scurt dar~cu~un~ fel de coc la ceafa, purtnd pe < frunte cele tFei linii tras e cu cenusa rosie, semnul sectei mistice sineretiste careia i apartinea (Mi-e imp osibil, acum, sa rechem n minte figura acelui profesor. Snt sigur, nsa, ca n-am not at exact semnele de pe frunte. Probabil ca nu erau trei linii simple, ci trei li nii orizontale, avnd n mijlocul lor, desenat vertical si schematic, un ochi,, ochi ul suprafiresc al lui Shiva.) Vorbeste perfect si neafectat englezeste. E entuzia smat de prezenta mea aici, "n inima religiilor", cum spune el. mi face o scurta co nfesiune : pn acum 4-5 ani si uitase India, traind si gndind europeneste, englezeste . Socotea ca tot ce e bun vine din Anglia. si, deodata, reactiunea. Se ntoarce el, civilizatul si omul modern - la vechile obiceiuri hinduse ; necredincios, aj unge devotat, ortodox, dar nu de o ortodoxie brahmanica, ci mistica. Totul se da toreste maestrului sau, un om prodigios, cu o cultura supraumana, pierdut - sau regasit - n iubirea lui Dumnezeu.__Prin el afla ca toate scolile _filosofice_:i.n .diene au acelasi "scop : gasirea lui Dumnezeu.^Doua lucruri i calauzesc acum "vi ata : realizarea sa personala prin devotiune si vointa, pentru ca viata spiritua la cere efort, cunoastere. "Ca sa functioneze un aparat electric, trebuie sa sti i sa mbini srmele, sa faci bine legatura. Iata de ce trebuie un maestru spiritual. El a realizat cele ce snt scrise ; e! stie .sa ntmpine caderile, sa explice exper ientele." Din ne39 f fericire;' patru ani dupa convertirea sa, maestrul "a parasit trupul4*. l calauzes te si acum, stie aceasta foarte bine, daF altfel era prezenta lui ncarnata... Al doilea lucru : numai dupa realizarea spirituala, India se va putea realiza politi ceste. Rentoarcerea la traditie, la adevarurile pastrate supra-istoric, salveaza n aceiasi timp sufletul si patria. Vorbea rar, patrunzator. Credea si vedea. Vazuse aureola' n jurul capului maestrul ui, n timp ce predica ; o vazuse chiar el, "sceptic si alimentat de stiinta europe ana"... Ceea ce m-a impresionat este perfecta conformitate intre gnd si fapta. Rezum o se rie de amanunte asupra vietii lui : locuieste n afara de oras, ntr-o casa vecina a celeia a maestrului. si urmeaza "calea" cu un efort dur, de fiecare zi, voind sa ajunga un om extraordinar, iar nu un simplu savant. Nu mannca si nu bea deoft buc

atele pregatite de el sau de sotia lui n perfecta curatenie trupeasca si sufleteas ca. Puritatea trupului e un mijloc, dar singur e insuficient ; hrana trebuie ale asa eu grija,.asa nct sa nu provoace senzualitate, nici mnie. iRIeditatie si contem platie ; vointa, mijloc de ajungere a [lui Dumnezeu, iar nu obstacol. Sotia lui l ntelege perfect, are aceeasi "chemare". Ar pleca amndoi ntr-o m-nastire din Himalaya unde - datorita puritatii locului si naltimilor spirituale ale yoginilor - si-ar completa "realizarea'' ; dar au doi copii mici pe care nu-i pot abandona... Ii spun ca ntlnirea e fericita si pentru mine, pentru ca vad un om realiznd un itin erariu complet. Aceasta mi da nadejde ; pentru ca, vzmdu-1, stiu ca oamenii pot aj unge ceea ce vor. -- Trebuie sa ajunga ! mi spune el, cu un glas de tribun, lipsit totusi de emfaza , de orice gest sugestiv, f _JRejjet, ntlnirea aceasta mi-a rascolit sufletul. Vie -tuiam, de cteva sapfamni, diletant. mi sfrseam munca zilnica cu victorie, dar sufle tul nu mi se lumina, nu crestea. Nu-1 alimentam cu nici o meditatie riguroasa, cu nici o substanta spirituala. Eforturile vointei mele se margineau sa-mi termin c instit - cu toata caldura de afara si toata oboseala mea - ceasupile de gramatic a sanskrita. 40 / Dar acum vreau sa ma ocup mai mult de sufletul ' meu. De cte ori se ntmpla ceva m are, care ma dezmorteste si ma ntoarce din nou n mine, mi recunosc sufletul ; desi a m o vaga impresie ca mi-e strain sau i sint strain. Am multe de facut. Deocamdata , trebuie sa .ncep purificarea trupeasca. Senzualitatea m-a ros mult n aceasta lun a, cnd am avut prea multi bani si am iesit prea mult noptile. Nu mai pot continua asa. Ma umileste stapnirea carnii. n acest ceas, n urma discutiilor si a ^iadurilo r pure, a nostalgiei dupa bine si Dumnezeu - spiritul meu e mai clar, mai vioi, m ai adecvat probleme-Ir care ma preocupa. Am nevoiei din nou, de ascetism. Altmint eri, de ce am venit aici ? Un cuvnt al lui Willy' P. : "Dect sa crezi n D-ze'u dar sa fii n afara Bisericii Cat olice, mai bine sa nu crezi deloc dar sa fii catolic". El mai spune si lucrul acesta : "Ce-i magaria" asta, sa ai dreptul sa crezi sau7 sa nu crezi ? Ce-1 intereseaza pe Dumnezeu daca tu, om, crezi sau nu n existenta lui ? El ti cere un singur lucru : sa fii romano-catolic !" Despre Catherine, Willy obisnuieste sa spuna urmatoarele : "M-as culca cu ea, dar ea att asteapta. Asta-i viata ?..." Sau, daca l ntrerupe cineva cnd vorbeste : "De ce .n-ai cerut mai bine un pahar cu apa ? Caci slava Domnului, avem apa la gheata..." Lumea spune despre el : "E un o riginal". Nu, saracul... Iris vine azi dimineata n odaia mea si-mi spune ca m-.x visat mort si apoi nviat. i explic ca a avut un vis extraordinar, si ca asta mi prevesteste un viitor stralu cit. Este foarte emotionata, priveste n jos si continua sa ramna n odaie, desi snt n p ijama si ea e singura. Ma apropii. Tremura putin. Ce simplu ar fi, ce simplu... Totusi, mi place sa fac gesturi mari, de barbat cu nenumarate succese. O iau de ure chi si o ntreb, cu un ton sigur, superior : "Ma iubesti Iris ?" mi raspunde stupid : "Da, frarte mult !" Tonul superior ma tenteaza. Aprind o ti59 gara si spun : "Rau faci, fata mea !" si apoi ca sa curm scena, scot capul din o daie si strig : "Buna dimineata d-*m P. E gata ceaiul ?" "n realitate, scena n-a fost chiar att de geniala pe ct o arata "Jurnalul". Este ad

evarat c Iris ma iubea,, cum iubea pe toata lumea. Ma iubea mai mult pentru ca.| o duceam la cinematograf si i cumparam ciocolata. Se lasa sarutata de toti musafi rii si cnd baietii o strngeau n brate rdea. "Ma doare, tu !" Desi crescuse uimitor n. ultimele sase luni, ma ntrebam daca ntelege ceva din transfownarea totala a fiint ei ei. D-na P. mi explicase ntr-o zi ca Iris suferise de febra tifoida la cinci an i, si dupa ce se vindecase au constatat ca uitase tot : sa vorbeasca, sa mannce, s a umble singura prin curte. A nvatat totul de la nceput. "De fapt, ncheia d-na P , I ns are acum inteligenta unei fete de zece ani, desi a mplinit cincisprezece." Nu s tiu daca stupiditatea de proportii elementare a frumoasei Iris se datora ntr-adev ar febrei tifoide din copilarie, sau daca nu cumva aceasta explicatie fusese inve ntata ad-hoc de d-na P., ca sa-i souze prezenta ntr-o familie de oameni destepti. In orice caz, inocenta lui Iris era notorie. Baietii de la Colegiul Saintj Xav' ier profitau din belsug de ea, si lucrurile ar fi ajuns poate primejdioase daca D-na P. nu-si ntovarasea ntotdeauna fata. Cnd se juca cu baietii n curte, micul John o pazea cu strictete. N-o lasa niciodata sa se ascunda nu [ vreun baiat. Totusi, unii din ei trimiteau pe John sa cumpere ciocolata, si apoi strngeau n brate pe Ir is. "Ce prostii !" striga Iris liberndu-se din strnsoare".] Muncesc ca un nebun ca sa termin romanul. Nu mai v/Sn nici la masa. Scriu cte dou azeci de pagini pe zi. Simt ca daca nu-1 sfrsesc n cteva zile, neurastenizez. ["Isabel" a fost terminat trei zile dupa aceea. Am fost fericit ca-mi pot relua gramatica sanskrita]./ Pacatul oamenilor moderni _- si al meu n special - nevoia de a-si explica gres elile, viciile, libertatile. upa fiecare "greseala", dupa fiecare libertate - n cep 60 sa! mii apar fata de mine n acest caiet. ncep sa evoc drepturile pe care le am la existenta mea, asa cum o ntefleg" eu - ca si cum mi-ar pune cineva la ndoiala aces te drepturi. Cred ca eternele mele justificari, eternele mele scuze, se datoresc pe deoparte lasitatii mele structurale, pe de alta parte conflictului permanent dintre subirea pentru "stiinta" (adica pentru studii, cunoastere tehnica) si iub irea mea pentru aventura, pentru risc. [Snt un tnar caruia "natura" i-a dat totul pentru i-i pregati o ratare mai glorioasa. Cum sa-mi .explic, iltminteri, calita tile mele de erudit, setea mea de carte, patima de a cunoaste si ntelege tot - al aturi de incapacitatea mea organica pentru orice efort prelungit, de instinctele m ele "poetice", adica gratuite, toxice ?"] si atunci dupa orice evadare, dupa ori ce experienta, se desteapta n mine omul de stiinta, si ncep sa ma scuz n fata lui d e timpul pierdut, de inutilitatea vagabondajului, etc. etc. Aceasta va dura pna l a sfrsitul vietii, pna la consumarea mea definitiva... a^s Am curajul, astazi, sa-i citesc lui D. cteva note pe care le-am scris asupra spir itului indian. Ramne putin uluit de concluziile mele, dar e silit sa le accepte, p e unele chiur fara discutie. Iata pe cele mai semnificative : *- Ideea de model -mi se putea naste dect ntr-un mediu anfropomorfic. Sfintenia e ea nsasi o imitatie a lui Dumnezeu. Modelul putea fi civic sau estetic, dupa cum p utea fi spiritual. Dar se pastra n cadrele umanitatii - chiar daca era umanitatea perfecta armonioasa - si pastra ntotdeauna, daca nu proportia si valorile umane, cel putin intentia, gestul, coincidenta umana. __Acum gnditi-va la repugnantul aspect al ascezii-indiene ; care e de-a dreptul irationala, inumana, incoerenta, absurda, inutila si barbara. Zeul ascetilor indieni e Shiva, cu imensele lui potente sacre, iration ale si primitive. Se neglijeaza orice echilibru ; se trece peste orice limite. D ar e ceva mai mult : Shiva e, n acelasi timp, zeul ascetismului violent si al orgi

ei violente. El e pastratorul ele-mtntului nonuman, care se revolta mpotriva cadr elor vitale, sociale, firesti ale omului. El ofera o iesire - pe oriunde - din umanitate. Caci are puncte de contact (7) (7%) cu ceea ce e dincolo de constiinta diurna, dincolo de orice valoare si experient a umana. Puncte de contact opuse, la dreapta sau la stinga, prin asceza atroce s au prin dezgustatoare orgii, amndoua excesive - dar amndoua efective, concrete ; act ualizare a irationalului. De aceea Shiva poseda mai multa religiozitate dect mult e alte divinitati ; pe care le iubim pentru ca apeleaza la omenescul, la esteticu l si emotia noastra. E fals sa se spuna ca institutia casatoriei, n Occident, e opera principala a Cre stinismului. Nu. Casatoria e opera principala a romanitatii, pentru ca e un cont ract. E adevarat ca Biserica crestina da o valoare religioasa, transcendentala, ac estui contact - dar ea ramne secundara. Caraeteristicife crestinismului snt : trai rea.n Duhul Sfnt, participarea la faptura carismatica a Bisericii, si "cresti-niza rea" (Christos n carne). Casatoria joaca un rol mult mai nsemnat n hinduism. In hinduism casatoria e un con tract prin care participantii se integreaza n seria nevazuta a stramosilor. Asadar , e indispensabila mplinirii functiunilor religioase, pentru ca orice sacrificiu (contact suprafiresc cu zeii si stramosii) trebuie realizat de catre sot si ajut at de sotie. Mai mult, casatoria este, pentru femei, un substitut al initierii r eligioase. Numai un barbat poate fi (si trebuie) initiat, ndata dupa pubertate. Ini tierea femeii e nsusi actul casatoriei. Nu ma intereseaza originile acestor instit utii. Fapt e ca mariajul e consonant si obligatoriu functiunii religioase. Ceea c e nu se ntmpla n Crestinism. n India, teologia e separata de Biserica. Propriu-zis, nu exista autoritate ecles iastica suprema, ci traditia institutiilor (caste, familii, etc). Omul e liber sa gndeasca orice, numai sa mplineasca riturile. Acestea constituie datoria sociala, legatura ntre generatii, continuitatea traditiei. Teologia nu are ce cauta n practi ca religioasa. Teologia e metafizica, si oricine o poate modifica sau respinge. N u exista persecutie religioasa, nici mpotriva liber-ougetatorilor. Exista nsa boic otul mpotriva acelora care, desi discrediteaza sau ignoreaza ostil riturile si tr aditiile sociale, accepta totusi sa traiasca n societate. Acestia nu mai pot fi t olerati n sinul societatii. Ei snt respectati 62 numai cnd, renuntnd la rituri, renunta si la viata sociala - si se retrag din lume, facndu-se sannyasini. Astfel totul e ngaduit, daca omul stie sa-si aleaga, s sa-si sustina calea. Teolog ia nu-si impune propozitiile. Nu intervine n viata religioasa a comunitatii. Nu d a pedepse. Pedapseste numai comunitatea, dintr-un punct de vedere social, nu reli gios. si pedepseste numai atunci cnd omul se face vinovat de hibridism etic ; adi ca ataca si dispretuieste riturile, traditia, si accepta totusi sa traiasca ntr-c societato permanenta si nsufletita de seva vie a acestei t'raditii unificatoare. -------______ __Desfasurarea si__maturitatea (istejnelor_ filosofice" in^

diene se aseamana istoriei stiintelor europene, iar nu Istoriei filosofiei europe ne. Gnditorul indian lucreaza pe probleme date, nu inventeaza el problemele ; com

pleteaza, perfectioneaza, apara sistemul din care face parte, punnd la punct cele scrise de maestrul sau. n Europa, dimpotriva, fiecare si creeaza sistemul sau, ncer cnd anularea predecesorilor, cautnd cu orice pret o problema noua, nemaintlnita pna at unci, sau un punct de vedere inedit, "original", personal. Se cunosc cauzele ace stui personalism ce caracterizeaza filosofia europeana ; care nu e o tehnica, ci un discurs. E vrednic de remarcat caracterul tehnic, stiintific, al "filosofiei" indiene. As emenea cresterii ideilor si practicilor stiintifice n Europa, filosofia indiana pr ezinta un perfect continuum ; fiecare filosof pleaca de la punctul u'nde a ramas maestrul sau predecesorul sau, reface drumul ndarat, stabilizeaza pozitiile cucer ite, si trece mai departe, pe aceeasi linie de gndire, nsa. Asemenea stiintei europ ene, filosofia indiana e o tehnica, se fundeaza pe experiente, si se nvata nu din carti - ca n Europa - ci de la un profesor, ca n laboratoarele Europei. De fapt, ma ntreb daca termenul de "filosofie" poate fi aplicat just n Orient. Dar sana nseamna cu totul altceva ; nseamna" "aceea prin care se poate ved>ea". Un punc t de vedere al lumii si al liberarii. De aceea feluritele darsana nu se anuleaza n tre ele, cum se ntmpla cu sistemele filosofice europene. Ele se completeaza ; pent ru ca fiecare are punctul sau" propriu de vedere asu63 pra lumii, si poseda criterii si valori proprii pentru judecata realitatii asa cu m cade n zona sa de analiza. Pentru ca ma simteam obosit de munca, am iesit asta seara sa ma plimb cu masina spre Maidan. n fata curtii1] am ntinit pe Hellen si Iris. Le-am propus sa le iau. A u; primit cu entuziasm. Hellen era ntr-o rochita rose, sub-; tire, din matase jap oneza. Iris avea rochia cu guler, care 6 prinde att de bine, i da un aer de profes oara ntr-p scoala de papusi.

Nu stiu bine - daca din ntmplare sau cu vointa - mna mi-a cazut pe_ gejnujachii Hel lenei. Am. pastrat-o o clipa, caci m-a ispitit deodata gndul : sa vad ce va face Hellen, daca mi-o va nlatura, daca ma va privi n ochi. Nu s-a ntmplat nimic. Mi-am a lunecat mna mai sus. foarte ncet, pastrnd palma ntreaga pe carnea ei necunoscuta, din care primeam si febra si gheata fecioriei. Vaznd ca totusi nu se ntmpla nimic si c a Iris nu poate observa nimic din cauza ntunericului, am ndraznit mal mult. Rochia de matase mi ngaduia totul. Helen vorbea din cnd n cnd, putin sugrumat, dar exasperan de stapna pe sine. Numai odata, cnd ne apropiam de casa si treceam prin Park Stre et, luminata puternic, Hellen. mi-a svrlit mna ca sa nu ne vada Iris. A fost un ge st; brutal dar bine executat. Probabil ca si-1 pregatise mr-i dinainte. Probabil ca mai pregatise si altele pentru orice-eventualitate. Acum, cnd scriu, mi dau se ama ce lucida (fusese tot timpul, vorbind din cnd n cnd, spionnd pe Iris, prevaznd zo nele prea luminate... Cnd ne-am dat jos din masina, d-na P. ne ast cu masa. Mi-a multumit ca i-am plimba t fetele. He m-a privit drept n ochi, zmbind foarte usor, si -m-n trebat cu glas s igur : "Mergem diseara la cinematogra . Eram ncurcat; ar fi trebuit sa accept, des i aveam de lucru pentru mine. Noroc ca n-a lasat-o d-na P. : ,,Pna smbata nu mai ai voie sa iesi la cinema, Hellen. Ai fc-:* si alaltaieri !" Toate amanuntele aces tea mi trec acu.-\ din nou prin minte ; mi amintesc fiecare mngiere p: 64 care i-am strecurat-o, mi amintesc ce neted, ce viu i-am intuit sexul, acolo, la n cheietura coapselor. Aproape ca mi-e teama de ce se va ntmpla. Noroc ca, n cteva zil e plec cu D. la Shantiniketan. Altminteri, batut cum snt de toate vnturile, ma pot

astepta la orice... [Nu s-a ntmplat nimic. A doua zi, dupa ce s-a ntors de la scoala, Hellen a dat trcoal e odaii mele, dar am fost destul de prudent ca sa nu ies. Seara ne-am plimbat In gradina ca de obicei, dar dupa mbratisarea ei am nteles ca nu face toate acestea d ect din razbunare contra Catherinei si, poate, pentru bani. Pna atunci mi cerea ban i indirect, rugndu-ma sa-i cumpar nghetata sau s-o duc la cinematograf. Dar era re ce, lucida, fara nici o abandonare. Cred ca nvatase totul de la colege sau de la C a-therine ; cred ca nici "viciile*' nu le practica cu convingere --n timpul acela, fireste. Mai trziu, lucrurile s-au schimbat dincolo de orice asteptare|. Aranjnd plecarea cu D., acesta mi se dezvaluie deodata un amestec straniu de genia litate si burghezie, de personalitate exceptionala si substanta groasa n acelasi timp. Azi, de pilda", mi-a vorbit despre dorinta lui de a se retrage la o mnastir e, desi acum cteva zile mi cerea lamuriri indiscrete asupra fotelor din Ripon Stre et. Prima vizita la Shantiniketan. n automobil spre gara, D. mi fagadulesie__sa_mlinit iezejn practica Yegi}Dupa opt luni... De ce a asteptat att7 "STriT'putfrf emotion at ascultndu-1. mi amintesc fabula din Upanishade (foarte frumoasa, dar nu am timp s-o scriu aici). D. pare visator, dispus sa se ocupe mai serios de mine. Nu mai ma ntreaba ce fac fetele P., nu mai ma cearta ca n-am organizat un "ceai" la care, ar fi putut si el lua parte, etc. etc. n tren, visator si el - visator si eu. Priveam cmpiile inundate. Orezul Bengalului , palmierii lui ! Imposibil sa scriu ceva. Scot de cteva ori carnetul, pun mna pe toc 65 - dar D. ma ntreaba mereu : ",Ce faci acolo ? Nu cumva ai un jurnal intim ? !" Neg, fireste. El nu poate suferi literatura buna, literatura intima, ndeoseb i. Daca ar sti ca ma "ocup" si cu asta, si-ar pierde orice ncredere n mine. Sa fiu numai un om de stiinta, asa mi spune. "Kil yourself in a single work !", asa mi s pune. Totusi, e visator ; ar vrea sa poarte o conversatie sufleteasca. Englezeasca mea e oribila ; nu pot dect sa-J ascult, desi aveam attea de adaogat la confidentele l ui. D. este un om ciudat. Dupa ce mi-a vorbit doua ceasuri do renuntare, de plan ul iui de a se retrage din lume dupa ce si-o vedea opera ncheiata (cele cinci vol ume 1} - ma ntreaba daca am fost la Paris si daca e adevarat ca acolo... Ajungem la Shantiniketan pe seara. Asteptam n gara automobilul lui Tagore. Nu se vede nimic dect ctevr. sate, cu vetre fumegnde, cmpii, palmieri - si departe. dunga incerta a parcurilor. Ma plimb pe peron emotionat aprndu-ma de tntari. mi trec atite a prin minte ; cnc am auzit ntia oara de Shantiniketan, fotografiile din "La Scienc e et la Vie", primele carti ale lui Tagore... Totusi, s-o marturisesc, nu trecea m prin starea sufleteasca pe care o asteptam. Doi sau trei kilometri cu masina. Nu vorbim. Soseau; buna. Ne oprim n fata "Casei oaspetilor". Un parfum ne-ntinit, de flori albe, pe care le zaresc de-a lungul zid ului. Trec prin curtea larga, plina de umbra ; nu pd vadea nimic nainte. mi duc si ngur ,,beddingul" si servieta. Servitorul ma ndreapta catre odaia mea, la terasa mi aduce o lampa frumoasa, puternica. - De ce nu aveti lumina electrica ? ntreb eu pe studentul care ma nsotise. - Aici nu vegheaza nimeni, cu lumina. Ne desteptan foarte devreme, diminetile..

. D. a pornit mai departe cu masina, spre casa lui Tagore. Asta seara vor cina mpreu na. Mie mi se pregateste masa n "Guest Ilouse" ; oua nu mi se ngaduie ; numa: vege tale -si lapte... Acum, cnd scriu, ncerc sa definesc ntreaga emotir care ma strabate. Nu pot dormi, s i briza e destul de pla cuta. As vrea sa fac attea lucruri... Ar fi trebuit sa fa i 66 attea lucruri... Ma ridic mereu de la masa, si ma duc sa ma plimb pe terasa. Mili oane de greieri, si totusi nu se poate spune ca parcul acesta nu e linistit. si parfumul ! Cerul e cu adevarat exasperant ; un european n-ar putea munci sub un cer ca acesta. Te ndeamna pur si simplu la evanescenta. .ig, Mine voi vedea pe Tagore. Lucrul acesta mi. se pare att de ireal, att de teatr al. Parca ma vad pe mine, ca ntr-un vis, facnd si vorbind altfel dect pot face eu d e obicei. si totusi nu pot dormi. Am deschis de zece ori carnetul acesta. Vreau sa ma gndesc la ceva precis, sa-mi dau si eu seama cit de extraordinar este tot c e se ntm-pla. Satul prin care am trecut se numeste Bolpur. mi spu-,ieam : de ce-am pierdut eu a tta timp cu ,,things european" ? Deschid caietul acesta, acum dimineata, ca sa s;*/ ' : .espir binele, respir drag ostea. Cea mai pura experic.ti i fericirii. Asta e. Inutil sa adaog impresii. D. vine sa ma calauzeasca prin parc si prin Univera-atejJEoaie fetele de la cursu ri mi se par frumoase. Stc.iT )e prispa, au cosite despletite ; probabil ca si l e-au sculat n uleiul de coco ; parfumul greu strabate oriunde i-as duce. E o ad evarata minune. Cea_ dinti surpriza: biblioteca./Foarte mare, fe-rte retioasa. Guvernul francez, n urma cererii lui Rabin ~ iath, a daruit toate publicatiile stiintifice, filosofi c i ritice. Remarc n treacat un Renan ' integral, cu : > .etaiate. - Este un crestin ateu, mi spune studentul. Ma in-ireseaza mai mult crestinii ca re ramn crestini... i ntreb de cteva. carti. - Shastri stie, ma asigura studentul. hastri stie tot. "E o industrie ntreaga", spune D., care auzit expresia asta de l a Tagore. (Verificarea mi-a adus ciudata s'atisfactie : D. care spune ca Tagore e un na'v, de-abia merita sa fie citit...). 67 Shastri : un rs nervos si scurt; si cnd ti da buna-dimineata, si cnd ti aproba vreo o bservatie. Nu mai ma satur privindu-1 ; este cel mai formidabil filolog al Bengal ului. Lnga el, pe o rogojina, lucreaza un Lama ti-betan, care nvata aici sanskrita si pli. Ma uit sa vad ce face ; transcria calm, corect, atent, un manuscris tibe tan pe niste coli mari de hrtie. i spun ca am sa mai viu pe aici, si atunci am sa stau mult timp sa muncesc. - Toti spun asa, zmbeste Shastri. Toti care au fost pe aici s-au ndragostit de Sha

ntiniketan si au jurat sa se ntoarca. si nu stiu daca au fost doi sau trei care s -au tinut de cuvnt. Vezi d-ta, nimeni nu vrea sa recunoasca sincer ca a ajuns la marginea fericirii si sa ncerce sa se opreasca acolo. Ei spun ca locul asta e cel mai frumos din lume, ca se vor ntoarce aici - si totusi se duc mai departe, si ca uta alte locuri... (Am venit n odaie sa nsemn aceste cuvinte ale lui Shastri. M-au miscat foarte mult . Plec sa vizitez scoala de pictura si atelierele).

Obosit. Parca nimic nu ma ispiteste sa nsemn 'aici cele vazute. Ce superbe odai, ce curate, adevarate altare - si fetele care pictau nauntru, fete cu picioarele g oale si cu parul pe umeri. si ce ridicul, eu, n ciorapi - pantofii i lasam n curte cu casca n mna, ncercnd sa le spun ct de frumoase snt cadrele lor si ct de mult mi p ... D. mi spune ca Tagore e putin bolnav astazi. Am-nam vizita. Iarasi deschid caietul. Lunga convorbire cu D., astazi dupa amiaza, n odaia mea. m i spune : "Nu stiu daca d-voastra, europenii, ntelegeti natura. Iata, cnd am venit ultima oara la Shantiniketan, un profesor german lauda parcul. L-am ntrebat ce-i p lace. "mi place cadrul n care se mbina culorile si formele arborilor", mi-a raspuns el. Multa vreme n-am priceput ce vrea sa spuna. Eu nici nu observasem ca exista un "cadru", ca exista, cum sa spun ? - o limitare a naturii n jurul meu. D-ta, cnd spui cuvntul acesta, natura, ce simti ?" Am ncercat sa-i explic, dar parea nesatisfacut. 68 - Am sa te nu.; ntreb dupa un an, a adaugat D. Noaptea. Observ cu mirare ca n-am fumat astazi deloc. Nici acum, dupa cina, nu s imt nevoia sa fumez. Ce insipid ! Ce curioasa faptura snt eu, sa 'notez lucrul acesta att de putin esent ial, aici la Shantiniketan !... si totusi nu pot dormj-iLinistea ma oboseste cum plit. Ma ntreb daca e prudent sa ramn aici mai multa vreme. " Zi foarte bogata. Nu o pot nsemna n jurnal. Tagore nca bolnav. Am sa-1 vad deabia mine. Ma simt tot mai strain, tot mai putin eu nsumi. Oare "xista acest lucru, injluenta ? Oare se poate schimba un n prin decor ? As vrea sa aduc ct mai multi prieteni la '.antiniketan, sa verific influenta aceasta fascinanta a deirului. D. a fost tot timpul la Tagore. Eu, n parc si n bi-ioteca. Aflu amanunte interesan te despre Tucci si Stella ramrish... Vin la mine n camera mai multi studenti de aici. Ma reaba fel de fel de lucruri c iudate. De pilda : care este tudinea studentilor nostri fata de Evanghelii ? Are Gan-. vreo legatura cu Cristos ? Ne este teama de suferinta ? m privim raul car e se afla n lume, ca o existenta reala ca o parere a mintii noastre ?...

Dupa ce pleaca studentii, ncerc sa nteleg de ce ma t att de nseninat aici. Ma plimb mult pe terasa, ne-lind la nimic, simtind numai aceeasi inefabila emotie, 'asi d ragoste linistita( fata de oameni, de Creatie, de i faptura. Ma gndesc o clipa la un studiu, pe care rebui sa-1 scriu cndva : Spiritul franciscan n Asia. i sfrsit, cea dintii vizita la Tagore. Mi-am notat ime-conversatia, ntr-un caiet c umparat anume din Cal-, unde am transcris de asemenea tot ce-am auzit desuet aici . Emotia mea, de la nceput. Nu m-am putut ;a nu admir (poate prea uimit) bogatia din hali, elecovoarelor si a ventilatoarelor. 69 - Un confort necesar unui batrn poet bolnav, mi spune Tagore. Vorbeste foarte ncet, tusind sec, afectat. Ciuguleste tot timpul dintr-o rodi e. Lnga noi, pe o masuta de ara- , ma batuta, un vas cu fructe ; banane, mango. M a invita j sa iau si eu. i pun ntrebarile mai dinainte pregatite Raspunde foa rte afectat, ntr-o englezeasca perfecta, pu tin "swanky". ncerc, ascultndu-1, sa ma patrund de feri cirea pe care ar fi trebuit s-o simt; caci doar ma afl naintea l ui Rabindranath Tagore... D. e oarecum ncurcat. Se preface ca nu-1 intereseaza ce spune Tagore, ca astea snt numai "sentimentalisme", "emotional stuff". Priveste n toate partile n timp ce Ta gore vorbeste - si asta fara ndoiala ca-1 exaspereaza pe poet. mi si spune chiar : - Dar de ce ma ntrebi pe mine toate acestea, cnd prietenul meu Suren ti le-ar fi putut explica att de bine !... D. zimbeste magulit. - Eliade vrea sa cunoasca si parerea marelui poet, spune el, n gluma. Doar pe ntru asta a venit pna aici... Scena oarecum penibila. Zmbim toti trei, stnjeniti. Tagore tuseste foarte usor dup a fiecare fraza spusa. Sta pe un fotoliu, mna dreapta rezemata de genunchi, mn stin ga schitnd gesturi fascinante, de o superba eleganta. si vocea si gestul i snt fasci nante. n ochii lui, desi foarte blnzi, anevoie te poti uita. Parul miroase a cel m ai oriental parfum. n timp ce vorbea, mi spuneam : De ce nu pot fi mai atent n ceasul acesta, cnd traies c un eveniment important ai vietii mele ? ! Alaturi, n hali, erau multe femei. Am si vazut pe una, t/nara, privind pe geam sp re noi. Conversatia a durat mai mult de un ceas. Ma inivita poimine la masa. Se r idica anevoie de pe scaun. - Daca n-as fi fost si eu, ti-ar fi spus lucruri mai interesante, mi marturiseste D. pe drum. n fata unui filosof se intimideaza... Am venit repede acasa, sa-mi notez conversatia. Snt putin deceptionat. 70 Dejun cu Tagore. Imposibil de povestit ritualul cu care s-a servit masa, convers atia lui exasperant de stralucitoare, de nteleapta, rsul si tusea lui care te silea sa-1 admiri, sa tremuri pentru sanatatea lui subreda, pentru catastrofa ireparab *.

ila care ar fi nsemnat eventuala lui prabusire. Cred ca tot misterul fascinatiei lui Tagore consta n arta prin care el izbuteste sa apara, oricarui om, indispensa bil, peste putinta de nlocuit. Dupa zece minute de sedere n apropierea Poetului, te convingi ca lumea va ramne infinit mai saraca, mai stupida, mai trista dupa moar tea lui. Are un talent exceptional de a te face sa-i pipai vastitatea vietii si a sufletului sau. Cartile sale ti apar deodata mult mai frumoase dect snt ; ntelepci unea lui o judeci atunci ca pe o culme a spetei umane. Toti oamenii - si mai ale s toate femeile - care l iubesc, snt obsedati de gndul mortii lui. Pentru ei, lumea nu poate fi intuita fara magnifica lui prezenta umana. Tagore umple att de mult s i att de definitiv aceasta lume, net dupa el totul va parea haos, ntuneric, bestiali tate. Maretia lui este o adevarata urgie pentru Bengal. Dupa moartea lui, oameni i acestia se var descoperi mai singuri si mai lipsiti de barbatie dect snt... Ma duc din nou la biblioteca, si am o lunga conversatie cu Shastri asupra Poetulu i. - Sa nu uitati ca Tagore se pricepe destul de bine n agricultura rationala, mi sp une el, si ca a scris cele mai frumoase abecedare. Tot el este autorul acestei Universitati, pe care au admirat-o cei mai mari docto ri din lume, adauga Shasrri tu o usoara ironie. Mergem ci. spre apartamentele profesorilor eurepeni. mi arata locuinta lui Tuc

- Ne-a speriat pe toti cu stiinta lui, spune rznd Shastri. Daca nu va muri, va fi cel mai mare buddholog din lume... 71 De la un student aflu o serie de amanunte picante asupra unei fete frumoase, ndragostita de Tucci. Printre alte cuvinte "bine spuse" ale lui Tagore, am retinut urmatoarele : 4f - Observa te rog ca niciodata nu vei gasi o influenta n literaturile orie ntale. Cu toate acestea, literaturile o \ rientale, ce'a indiana n special, s-au inspirat cu vrf si u ) ndesat din literaturile europene. Cum se explica mira-"j colul acesta ? Pentru mine, explicatia e simpla : un orien-L tal, un rasaritean, nu poate fi dect el nsusi, orict ar imita pe altii, orict ar ncerca sa-i copieze... _ (De aceasta prima vizita a mea la Shantiniketan s< leaga foarte multe amintiri . Ele apartin, nsa, unui cieli de evenimente evolund prea strns n jurul Stellei Kram risch, a lui D. si a altcuiva, ca sa-mi permit a reproduc mai multe pasagii din "Jurnal". In ceea ce priveste p Rabindranath Tagore, conversatiile ulterioare p e car le-am purtat cu el, le-am pastrat ntr-un carnet specia? n care am adaugat si toate legendele, infamiile si zvonu rile care circulau pe atunci n jurul Poetulu i. Garier; erotica a lui Rabindranath ntrece chiar si pe aceea a li' D'Annunzio. De aceea nu voi putea publica amintirii mc' -i .dect peste multi, peste foarte mu lti ani, cnd toat ace! -i persoane astazi celebre n India nu vor mai fi. fn orice caz, Tagore este "omul mare" cel mai putin cu noscut pe care l are astazi lumea. Departe de a fi nunii' un poet si un ntelept, el este un barbat al Renasteri un D on Juan si un organizator, un om cu extraordint simt practic si deschis totusi o ricarei mistici. Oarecu! cabotin - imensele lui calitati l-au silit la aceasta el este totusi unul din oamenii care au cladit India Moder na, care a facut mai mult dect o revolutie...) Starea de liniste, realizata la Shantiniketan, se me; tine n ciuda tulburarilo r de aici. Hellen ma ispitest

72 tmintindu-si de acea ndrazneala altceva mai bun de facut. din masina. Rezist pentru ca nu am

La D-na P. s-a mutat un nou "border". Este, Franck, tnar din Madras, venit sa-si faca stagiul de doi ani la Galcutta. Odata cu el a adus si un prieten, care va s ta numai cteva zile. Este un tip de badaran, care seamana putin cu Lobo, numai ca nu e att de gras. Ieri noapte, Lorrie ntorendu-se' de la serviciu, a descoperit ntr-un colt al salonu lui un pui de sarpe, un python spune el, luptndu-se cu un sobolan. (Toate casele din Calcutta au sobolani, si n timpul noptii circula n voie prin cam ere. Locuiesc n gradina, iar au galerii care dau de obicei n camere de baie. De ac elo patrund usor n toate celelalte ncaperi. Se spune ^a e pacat sa-i ucizi, caci " snt fiinte oarbe". Mai mult au stiu nici eu.) mi amintesc cum am sarit din pat cnd l-am auzit pe Lorrie tipnd : "Sa nu vina nimen i ; e un sarpe n salon !"... * Calm, purificare. Las gndurile bune sa ma strabata, sa ma stapneasca. Snt strabat ut de o senzatie plina de omenie, de "bine", de "lumina". Practicile din ultimul timp snt revelante. . Mi-e foarte greu sa lamuresc intensitatea "binelui" si a linistei n viata mea acu m. (Starea aceasta dureaza multe zile. n "Jurnal" ntlncsc prea putine amanunte ca sa o pot reconstitui. Rnduri ca acestea : "Snt de un calm neobisnuit si totusi snt feri cit. Ma neaca fericirea ; sentiment plenar ^i viu, de bucurie, de liniste. Nu sti u cum sa scriu toate acestea, pentru ca niciodata nu le-am cunoscut". Sau, mai d eparte : "Am renuntat si la tigari, cafea, ceai, cinematograf, taxi, romane, jurn ale. Ma scalda curenti vitali, regeneratori. Ce stapnire extraordinara se obtine p rin renuntare... Nici un dezgust; nici o ndoiala". Cteva zile n 73 urma, gasesc : "Snt sincer, omeneste, total fericit". mi amintesc foarte vag de to ate acestea. stiu ca ma desteptam n zori si ncepeam o practica mentala foarte comp licata, care n-are nici un rost s-o rezum aici. Nu citeam nimic altceva n afara ca rtilor mele de studiu. Catheri-ne, Hellen si ceilalti din casa, nu ntelegeau nimi c.) ntr-un carnet special am nceput sa-mi adun impresiile asupra Indienilor. Vreau sa s criu cndva o carte de-finitiva asupra sufletului Indiei moderne. Tot ce-am citit pna acum mi se pare searbd,Hferatufir"sau "protestantism". Lauda europenilor este nt otdeauna protestanta. Poate ca si lucrul acesta si are o explicatie. n orice caz, am nceput de acum sa-mi adun sistematic conversatiile si observatiile pe care le recoltez la Universitate, ]a D., cu prietenii mei bengalezi. Ma ntreb nsa daca nu voi face si acolo "jurnal", adica daca nu voi apare eu, cu maniile si divagarile mele, daca nu ma va atrage n cursa setea mea tot mai puternica de a scrie mult, f rumos si interesant. (Ma temeam zadarnic. Carnetul a ajuns o excelenta foaie de observatii, politice si sociale. Nu regasesc aproape nici un om viu nauntru. Este o victorie de care snt mndru.) Ce rau mi-a parut astazi cnd, de bucurie ca primisem1 notele din tara, am invitat pe toti sa asculte la pian "Lyrische Stucke" ale lui Grieg si arabescurile lui

De-bussy... Am avut senzatia neta a refuzului lor, a prezentei lor obscure, compa cte, groase, napoia mea, n timp ce cntam din Grieg. Nici macar "Peer Gynt" nu le-;* placut. Catherine statea acolo ca o bucata de carne taiata.. Nici un suflet, ni ci o nostalgie omeneasca n toata odaia. M-am simtit grozav de singur. Voi face ca mai nainte ; ma voi aseza la pian cnd nu va fi nimeni acasa, ucar batrna Grany, pr in care toate trec ca printr-o plasa, chiai;-sunetele... 74 Ce stupide satisfactii descopar cte o data n sufletul meu ! Azi-Catherine mi-a spus : "my pal", si pentru ca mi-a spus asta ("camaradul meu"), am avut o magulita ncn -tare. Fumam cu un aer blazat, superior, si chiar zmbeam. Ma simteam att de ferici t ca am cucerit ncrederea definitiva a unei fete, ca snt "ales" pentru inteligenta si onestitatea mea - n loc sa fiu preferat pentru virtutile mele fizice si pentru tineretea mea. Catherine mi marturisea ca tinerii snt ndeobste prosti. "Cu tine est e altceva ; tu esti ndracit de inteligent, si ai citit o groaza de carti !" Rdeam f latat ; poate chiar rosisem. I-am raspuns : "Nu trebuie sa-i judecam att e le aspru, draga Cathy. Bietii baieti..." Acum, cnd mi amintesc fraz a aceasta, mi vine sa urlu. Ce lamentabila esuare, sa tin compania unei caraghi oase impudice si sa fiu nentat de aceasta prietenie. Ceea ce e mai dureros, m ai extraordinar, este simultaneitatea sentimentelor pe care le des-] .copar n mine . n aceeasi zi snt un gnditor calm, sever cu lucrurile si cu mine nsumi, dar snt si un june nevertebrat, care si ntrerupe o lectura pentru o plimbare cu o fa ta n gradina. n acelasi timp cnd nteleg cu D. , attea probleme si stabilesc o serie d e raporturi ntre mine \ si oamenii-iarve alaturi de care traiesc - n acelasi timp \ wint fericit ca "am cucerit ncrederea definitiva" a unuia I <1in ei. Dumne zeu sa ma nteleaga. Descopar o pasta in- J ferioara, balcanica, nevirila, n fiint a mea. Snt facut din mai multe substante, din mai multe toxine. Iubesc vulgaritate a. Ce e de facut ? (Fireste, nu e nimic de facut. Constat, numei, ce extraordinara tarie este aceast a iubire de vulgaritate. Ct de eficace salveaza ea o viata de orice schema abstra cta, de primejdia oricarei "perfectiuni" lumesti. n jurnal gasesc ncontinuu lamenta ri n jurul acestei "pierderi de timp". Dr. Stella Kramrich alimenta diavoleste re zistenta mpotriva vulgaritatii. Domnisoara aceasta inteli-igenta era de parere ca un_intelectual trebuie sa prefere vulgaritatea clasei sale, adica vulgaritatea i ntelectualilor. Kimic mai monstruos si mai hibrid dect aceasta erezie. i'oet si er uditi care se caznesc sa fie rau-crescuti, bada75 rani si vulgari moderne). - e cel mai deprimant spectacol al lumii , tSnt ceasuri tind ma ntreb unde merg, ncotro ma vorl duce ntmplarile. Nu nteleg nimic , nu banuiesc nimic. Este att de extraordinara senzatia aceasta de nesiguranta, d e aventura obscura - si mi permit totusi sa inccp lucrari care vor dura ani de zile, sa fac planul unei teze de doctorat revolutionare. Pe plaTTi ~Jstiiiitific'"Vad--jt>tata-mea ca un sir nentrerupT de ceasuri, de zile, d e ani - fiecare nsemnnd o anumita etapa n cunoastere. n realitate, tot ce se ntmpla cu mine ma face sa ma gndesc serios ca nu voi obtine niciodata acest plan perfect o rizontal, n fiecare zi ma pot pierde, o pot porni la dreapta sau la stinga, pot ca dea chiar foarte jos. _^J Nu stiu de ce, nesiguranta aceasta - de care snt pe deplin constient - ma ntarita sa-mi construiesc planuri de cercetari si mai vaste, pentru care nu mi-ar ajunge doua vieti de profesor burghez. Am impresia ca lucrez lnga un vulcan. si atunci, s ingurul sens al acestei,; munci este ca ea sa fie ct mai vasta si mai impersonala .

De observat mai de aproape noul "boarder", Franck, si prietenul sau despre care am aflat ca e copil din flori si-1 cheama Theodor. Franck, am impresia, sufera d e mania persecutiei ; i se pare ca mie mi, se da mai multa atentie, mai multa mnc are, si chiar patul meu este asezat mai bine. Cnd intru n odaie, tresare si si gase ste totdeauna ceva de facut. Idealul lui, mi spune Willy, cu care se ntelege mai bi ne, e sa aiba o masina de cusut. O data am intrat n camera cnd el se afla la baie. L-am vazut dnd buzna dintr-o data, aproape gol, cu un stergar' aparndu-si nuditat ea. Mi-am amintit scena cu pastorul suedez de la Madras, care a aparut deodata gol din baie,au-zind ca intrasem. "N-ai nici o grija, nu fur", i spun eu lui Fran ck, zmbind. El se retrage confuz. 76 Prietenul lui e, dimpotriva, extrem de jovial. Din prima seara a pus ochii pe Cat herine. E de mirare ca Michael n-a mai venit s-o vada de cteva zile. Cathy primes te noul flirt cu bucurie. As fi vrut s-o fac atenta, dar mi-am dat seama ca as f i ridicul. De acum, ce-ar mai avea de pierdut ? (Ca si cum mi-ar fi ghicit gnduriie, cteva zile dupa a-ceea Catherine ma ia de bra t si-mi spune : "Acum mi se pare att de greu sa flirtez cu altcineva afara de Mic hael... n fond, cnd esti fecioara, ti poti permite orice, cu oricine. Dar cnd nu mai esti, trebuie sa te porti mult mai corect... Zau, ce bine e sa fii fata ! Te sar uti cu cine ti place. Acum, ma simt att de prost, cnd stau cu un baiat ndraznet... P arca m-as vinde, parca as savrsi un adulter ca sa nu spun mai rau..." Cu toate acestea, Catherine petrecea o buna parte din " timpul liber cu Theodor. Din cauza asta se suparase rau de tot cu surorile - care ncepeau sa-i spuna de l a obraz o suma de lucruri grave - si se suparase mai ales cu Hellen ; biata fata fusese fericita ca a intervenit un nou tnar n monotona viata din pensiune. si din prima seara, Theodor a preferat-o pe Catherine... Hellen ncerca sa-mi faca avans uri, doar o atrage atentia lui Theodor. Cnd i vedea dansnd, spunea tare : "Ce-are s a zica Michael, draga Cathy ?" Catherine i raspundea peste umar "De ce nu vine sa ma vada ? Tot eu sa-1 informez ?"... Scena aceasta s-a petrecut ntr-o seara cnd venisera n vizita "familia Glaxton", com pusa din trei baieti si o fata, toti cu parul rosu si, desi evrei, avnd aceeasi u ra superstitioasa mpotriva "negrilor" ca toti anglo^ndienii. "Familia Glaxton" era cunoscuta prin corurile sale pe mai multe voci, n special prin "Moongli ght and roses...", pe care l cntau n orice casa ar fi fost invitati. De aceea, nici nu faceau vizite dect toti patru odata. Cnd erau numai doi, nu intrau n casa, ci s e opreau n curte sau pe veranda. Familia Glaxton gasea ntotdeauna pe cineva care, i mediat dupa ceai sau ntr-o pauza la jocuri, sa spuna : ,;"Hei, voi Glaxtoni, ce z iceti de-un cntec ? !" Nu asteptau ,'sa fie rugati de doua ori. Se adunau zmbind, s e aliniau "- fata la mijloc, si mai n fata, rezemata de bratul fra77 telui mai mare - si se priveau o clipa n ochi. Apoi plecau toti deodata capetele n jos si ncepeau : Mooooon-light-and-ro-ses..." Trebuie sa recunosc ca, de cele ma i multe ori cntau admirabil. Aceasta era, de altfel, bucata lor de succes. Nu acce ptau nici sa fie acompaniati la pian, tocmai ca sa pastreze intacta fantezia cu care c-armonizasera. Catherine nu putea suferi familia Glaxton. i era ciuda mai ales pe fata ; care av ea par cret si fata roz si trecea drept cea mai inteligenta eleva din Colegiu. n seara aceea, ca sa-i faca n necaz, Hellen rugase "familia" sa cnte mai mult ca nici odata, numai- ca sa nu poata Catherine pune o placa de patefon si dansa cu Theo-

dor. Dar Catherine si lua partenerul si pasi n mijlocul hailului : "Mai accentuat, mai, Glaxtonilor, caci puteti avea un ritm de jazz ndracit!" Corul pe patru voci se transforma dintr-o data ntr-un fel de jazz. Totul ;.; fi. mers bine daca d-1 P. n-ar fi aparut, n papuci si L. izmene - caci ncercase sa-si citeasca romanul p-: .:!tist confortabil, n dormitor, - si n-ar fi spus, cu tonii; cel mai confidentia l, adresndu-ni-se : "Care dintre vei a auzit de^Tom Williams, feciorul lui Willia ms din Bare--.'.'. ?" Jazzul a ncetat brusc ; noi ne uitam unii la altii, jenati si de izmenele gazdei, dar mai ales de fata rosie si congestionata a bietei D-nei P. "Ei bine, sa va spun cu. Acest Tom Williams a fost dat afara din armata pon truca a organizat un cor prost. Va jur ca a fost o crima. Pe vremea aceea nca nu se auzise cel mai prost cor, nu !.M Familia Glaxton a plecat ochii n jos. Numai d -na P. a exclamat : "Vai ! Dad !..."). Habar n-am de politica, si se ntmpla totusi lucruri-att de interesante lnga mine. Da r as fi ipocrit dac: os spune ca simt vre-o curiozitate pentru ele- Traiesc oare supra-istoric ? Nu stiu. Ma simt nsa de 22 de ani, si tineretea asta si cere toate drepturile ; care ma umilesc. fireste, ma fac sa sufar de multe ori - si ma apa sa n gndurile mele, n libertatea mea de ales. 78 si-apoi, mai am o banuiala. Politica nu explica India, nu explica nici viata de a cum, viata vie. Politica e o marfa de import. Aud mereu ca se fac adunari nationa liste, ca snt batuti oamenii. Toate acestea ma fac sa urasc si mai mult pe Englez i. Dar nici pe Indieni nu-i pot scuza. n fond, libertatea se cucereste barbateste , nu se cere. Toate lamentarile acestea ma dezgusta. Cu D. nu vorbesc niciodata politica. De altfel este si el extrem de prudent. Nu stie de ce "parte" snt (el c rede ca toti albii trebuie sa tina cu Englezii) si nu vrea sa-si compromita situa tia universitara si sociala. Cistiga doar de la englezi cam o suta de mii de lei lunar... Surprind o discute animata ntre Catherine si Mi-chael. Vreau sa-i las singuri, da r Catherine ma apuca de brat. "Nu, nu, rami si asculta. Tot dumnealui ma gaseste vinovata. Tot d-lui, care a stat asta-noapte n China-Town pna la ziua ; si fara ndo iala, n-a stat singur !" Michael facea o figura prostita. Dealtminteri, niciodata n-a parut -al prea inteligent. A vrut sa raspunda ceva, dar Catherine a izbucni t n plns. "si toate acestea acum, tocmai acum cnd m-am certat si cu d-na P., cnd tre buie sa plec, cnd de-abia ma mai tin picioarele..." Constat nca o data ct e de greu sa spui cuiva un cuvnt bun si nimerit, la nevoie. S tau aiurit. I-am mngiat capul : "Fii cuminte, Catherine, o fata ca tine nu plnge !" k Acum cnd scriu toate acestea snt putin umilit, putin furios. n fond, trebuie sa recu nosc ca scena m-a e-motionat. Aceeasi stupida, iremediabil stupida suferinta uma na, reactualizata nca o data n preajma mea, si nu pentru ultima oara. si cu toate acestea, ce am eu cu Catherine sau cu toate fiintele acestea care sufera, se iub esc, se nmultesc si se pregatesc sa moara lnga mine ? Ma ajuta ele sa rezolv ceva, sa nteleg ceva, sa fac un singur pas nainte, sa-mi nchid o singura rana ? As vrea s a ma pot libera odata de toata aceasta atmosfera sentimentala, mediocra, comuna, sterila, din jurul meu. mi propun serios sa 79 rup orice contact cu toti din pensiune. Sa ma izolez n studiile mele. Sa nu vizite z dect pe D. si pe Sukumar, de aparitia caruia n viata mea nici n-am scris macar c um trebuie n carnetul acesta. Sa se termine odata cu Ri-pon Street ! (si ntr-adevar, cteva saptamni jurnalul nu pomeneste nimic de toate acele mici drame si infinite nuaniv din pensiunea d-nei P. Nu gasesc dect liste de curti citite, p

lanuri de lucrari viitoare, "analize sufletesti" .*: celelalte. Acum mi pare rau. mi pare rau ca n-an notat lupta Catherinei ntre Michael si Theodor ; ct:J ntr-adeva r, biata fata a luptat mult pna sa cedeze. Mi se pare ca parintii lui Michael afl asera de idila si, te-mndu-se sa nu se transforme ntr-o casatorie, si luasera toate masurile. Nu stiu, nsa, daca nu era amestecat si Michael n toate aceste masuri repr esive ; caci e era un baiat las, incapabil sa-si poarte barbateste consecintele se nzualitatii sale, incapabil mai ales sa-si creeze o etica pe aceasta senzualitat e. Michael s-a dat la fund, pretextnd interventia parintilor. si nici Catherine n -a staruit prea mult. Am ntrebat-o odata daca l iubeste. ,,Nu stiu nici eu, mi-a r aspuns. Cred totusi ca nu-1 iubesc, dar mi place. si apoi, tin la el pentru toate cte am facut pentru el. Daca ar fi numai sa-mi iau cuvntul napei, ca la logodnele s tricate, ar fi foarte simplu sa ne despartim. Dar, acum, dupa ce l-am ales pe el, dupa ce m-am nvatat cu gndul ca l am pe el, ce-as mai putea face ?" Iata ce a facu t, cteva zile numai dupa ce-mi spusese mie toate acestea : s-a__culcat cu Theodor . Gestul 1-a facut fara nici o disperare, l^a~~acTfF pentru simplul motiv ca baia tul i placea. Dar era att de zapacita net a aflat toata lumea, si "d-na P. s-a scand alizat. I-a cerut sa plece chiar nainte de termen. Cele doua surori au mai ramas nc a o saptamna. Hellen a suferit cumplit din toate aceste ntmplari. si-a adus deodata aminte ca o iubeste pe Catherine, ca n-are nimic de a face nici cu Michael, nici cu Theodor, ca a fost de o gelozie absurda. Mi-a marturisit asta a doua zi dupa plecarea Ca therinei. Mi-a spus : "Eu nu-1 iubeam pe nici unul, pe nici unul nu-1 iubeam !" n ziua plecarii, Catherine a iesit din odaia ei foarte demna si ne-a sarutat pe rn d, stringndu-ne febril rni-nile. A sarutat si pe d-na P. Din prag i-a mai spus oda ta : - Good by, Mrs. P. D-na P. a raspuns zmbind sever : - Gooa by my girl, and God bless you ! Apoi ne-am ntors cu totii n hali, unde ne astepta ceaiul. Catherine refuzase sa ia acest ultim ceai cu noi. Pretexta ca o asteapta familia unde 'se mutase. Eram c u totii foarte tristi. Numai Willy ncerca sa faca glume proaste. Hellen avea ochi i plnsi, iar Iris avea un adevarat conflict de constiinta ; ar fi vrut si ea sa pln ga, caci ii parea rau de plecarea Catherinei clar se 1emea de d-na P.). As vrea, as vrea sa fac att de multe lucruri deodata '. Sa citesc toate cartile d in biblioteca lui D., sa ma cule cu toate fetele din Ripon Street, sa ma iau la n trecere cu toti baietii de vrsta mea - si sa fug totdeauna nainie, sa nu am nicioda ta amintiri, nici adrese. Ct sufar, acum, ca am odaia mea, ca am attea lucruri ale mele, n jurul meu, ca nu pot pleca mine pentru ca trebuie sa trec e-xamenele si p entru ca primesc bani de cart' va trebui sa dau odata socoteala ! Ct sufar ca snt legat ae attea lucruri, ca fiecare stiinta pe care o practic ma leaga, ca fiecare carte pe care o cumpar atrna greu pe umerii mei^ ca fiecare om pe care l cunosc nse amna o noua lega- lura. mi fac pretutindeni un culcus, repede, repede. Ma simt pr etutindeni la mine acasa, Dupa doua saptamni ntr-un oras indian, ma plimb pe straz ile lui ca pe strazile Bucurestiului. De ce nu ramn strain, adica singur, nspaimnta t, atent la viata din jurul meu ? Am instincte puternice ; ma acomodez oriunde. Sn t sigur ca nici o mare suferinta nu ma va putea dezlega de lume, de confort, de filosofie. Dumnezeu sa ma nteleaga... 80 81 Snt zile cnd mi simt creierul, inima, trupul ntreg, ca o uzina stranie n care se adun

a substante vrajmase, culese din vazduh, din arbori, din carti - substante care irit necontenit prefacute, asimila_te_j Este un sentiment -"xilirant, toata aceasta asimilare, toata aceasta alchimie pe rare o ghicesc n carnea si n creierul meu. Nu stiu uri sa exprim mai precis, fara nimic liric, alimentarea iceasta uriasa a ntregii mele fiinte. Parca as avea mii :!? guri si mii de brate, care culeg totul, aduna totul, nesteca totul - si transforma toate aceste substante. 'Taine mie, ntr-un snge si o inteligenta care snt ale .T.ele. Fireste, rndurile acestea snt asternute n graba, i spun prost ceea ce as putea spune frumos si simplu i,TT-un alt moment. Dar snt dator sa nsemn acum, cnd o .v'rnt la lucru, activitatea aceasta de absorbtie a ntre -iui mele fiinte. Am stat astazi multa vreme lungit n oh?.ise-longue, si simteam cum intra n mine cicloane de lumina, de caldura, de clorofila. Cteodata am impresia neta ca teasta mea primest e concret toate cartile pe care 13 nghit, toate gndurile cu care ma lupt, tot haos ul caruia ncerc sa-i dau o forma. Astazi am simtit toata ziua un interes neobisnuit, ; -' !ne o pasiune, pentru jur nalul acesta si pentru cele-: caiete n care mi nsemn observatiile. Am stat de :!: >e ata si pna seara la birou, transcriind, adnotnd, to nd' texte mai vechi. Am descop erit o duzina de hr-tiu ,: n sertarul biroului, si toate mi s-au parut admira-bile .vrednice de a fi copiate n jurnal. O febra intelectuala ; o voluptate cu care ma n tlnesc extrem de rar : aceea de a ma "edita", de a rascoli prin hrtii pentru a gas i o nsemnare pretioasa, o fraza justa, o stare de suflet obscura care nu trebuie pierduta. Citesc n special notele din Chandernagore, si le transcriu pe curat, n o rdine. mi place chiar aspectul lor fragmentar ; snt u-; nela fraze fara ncheiere, p e care le las asa, ca sa-mi B2 pastrez mai intacte amintirile. Gasesc si o serie de schite pentru romanul "Petre si Pavel" (n-a fost scris niciodata) desi n-am scris niciodata un roman folosind u-m de note si schite. Fac toate acestea ca sa ma adun mai mult, sa ma simt mai nt reg, sa nu pierd nimic din ce-aa gndit. Toata aceasta activitate mi da o anumita e uforie ; am impresia ca ma gasesc ntr-un laborator de unde vcr iesi mai trziu oper e de seama. In Park-Street, toamna se observa mai bine. Ce miracol, o toamna indiana, ce neve rosimila purificare vc, tala, ce vazduh de clestar! Nu poti spune nimic, nu pot i macar preciza simtirile. Acum, cnd n alta p; cad frunzele si se despoaie pomii, aici asisti la o mo::.i :: extatica, asemenea unei morti prin clorofo rmizare. F antele mor att de repede net nici nu snt observate. n locul lor, o clipa n rma, apare o vegetatie noua, luxurianta, purificata. D-na P. sta pe veranda si-mi spune, la ntoarcere : "Acum ncepe sezonul frumos, a ici la Calcutta. Sa v: ce de turisti vin... Acum sa fii bogat, si sa te plimb? fiecare zi cu masina la Lacuri, pe Maidan... Sa vezi c~. jia soseasca si alte pa sari..." Apoi, dupa o pauza : "C4 mult as vrea sa vad si eu zapada... stii, dar n

u aici ; u ; deva la munte..." Au plecat, demult, si surorile Catherinei. In od;-J s-as&trtat acum o noua pensi onara. Aseara s-au facu. .antarile. Este destul de nalta, frumoasa ca toate i indi enele, dar mai vulgara, mai necioplita. Are totu rs extraordinar. O cheama Ruth, si lucreaza deoca;. ntr-o scoala superioara sanitara. ~ ' Reorganizarea ntregii activitati intelectuale. Jurnalul trebuie pus n ordine. Ma h otarasc sa inaugurez o sc-r-e d'e caiete noi, legate n carton, pe care le-am botezat 83 "Monstrii". In ele voi nota tot ce-mi trece prin cap n legatura cu vreo idee, problema sau chiar imformatiej istorica. Pastrez jurnalul numai pentru fapt e personale,? intime, si pentru urmarirea vietii mele a ici. Simt ca acestia snt ani decisivi, cu care nu ma voi mai n- j tlni, si pe care trebuie sa-i folosesc pentru urmatoarele jj scopuri... (Suprim o pagina ntreaga). A nu vorbi romneste atta timp, e un exercitiu spiritual rareori acordat unui romn. T rebuie sa ncerc sa pastrez limba vie aici, scriind n fiecare zi ceva. Apoi, nu" ui ta "cercetarea sensului cuvintelor- Cuvintele care se purifica, se abstractizeaz a, atunci cnd nu le mai pronunta nimeni linga tine. Fii atent mai ales la prefacer ea stilului tau. Se observa vreo influenta ? Care e ? Nu e vatamatoare ?... Discutie cu Sukumar. "Tu de ce traiesti ?" - ma ntreaba. "Ca sa aflu cine snt" i ras pund eu, putin cam obscur si pentru mine, si pentru el. Ma priveste o clipa nciud at. - N-are nici "un sens ceea ce spui. Ce te poate intere-' sa pe tine cine esti ? Ce ai fost, cndva, nainte de nas- ( tere, ce poti fi, de acum nainte, iata lucruri demne pentru a da un scop existentei. Desi, pentru mine, nici astea nu-si merita numele. - Dar atunci, l ntrerup eu, atunci de ce te mai fra-mnti ? Tu vrei tot timpul sati dovedesti tie nsuti ca poti face mai mult chiar dect nadajduesti... - Da, e adevarat, dar nu asta e scopul vietii mele. Eu vreau un lucru mult mai mare : vreau sa ajung ziua aceea n care sa-mi pot spune sincer : "Daca nu ma deste pt azi nainte de soare, soarele nu va rasari si pamn-tul va ramne suspendat n ntuneri c !" Este putin intimidat de tonul cu care a rostit ultima pro-' pozitie. Totusi are puterea sa ma priveasca" n ochi. Adauga ; - Sa poti spune aceasta fara a fi nebun, fara a fi prost, mai ales... 64 Cnd am ceva urgent de lucru, descopar ntotdeauna n jurul meu carti pe care as vrea sa le recitesc, hrtii care trebuiesc revazute, reviste care trebuiesc citite din scoarta n scoarta . Cu ct munca pe care trebuie s-o ncep este mai urgenta si mai ne cesara - cu att tentatiile mele ma mping catre lucruri fara nici un sens. Am pierdu t astazi doua ceasuri bune de dimineata, rasfoind pentru a nu stiu cta oara Tristr am Shanay, numai pentru ca aveam de scris urgent - pna seara - o lucrare de semina r despre al treilea capitol din Veaanta-paribbasba. n acest incident se rezuma to ata sterilita-tea vietii mele ; toata umanitatea ei. D-na P. intra alarmata la mine n odaie.

- A fost Hellen pe aici ? Ma uit la ea sever .- caci ma jignise banuiala ei, iar pe de alta parte eram con centrat n traducerea unea fraze pe care nu o puteam ntelege - si-i raspund ca nici n-am vazut-o azi. - Atunci s-a dus cu Regie Peter, s-a dus cu ticalosul acela... '-' ' Pare deprimata si mnioasa n acelasi timp. Pleaca din odaia mea fara sa-si ceara sc uze, dar se rentoarce dupa zece minute si-mi povesteste o serie de ntmplari din car e nu nteleg prea mare lucru. S-ar spune ca Hellen se ntlneste iar cu Regie Peter : "iar", pentru ca se ntlnea si acum doi ani, cnd era nca o fetita. Cine o fi acest Re gie Peter nu stiu, si d-na P. nu mi-1 descrie dect sumar : un ticalos, unul care a fost dat afara de la Colegiu, dar care locuia pna acum doi ani aici, n Ripon Stre et, platind o suma ridicola, pentru ca d-nei P. i se facuse mila de el, caci era sarac si orfan de tata. Pe urma l-au dat afara si de aici ; probabil pentru ca se mprietenise prea mult cu Hellen. Regie Peter avea o bicicleta albastra, .spune d-na P., si o nvata pe Hellen sa umble pe bici-clgta. Cnd mi povesteste amanuntul acesta, care mie mi se pare cu desavrsire inofensiv, d-na P. si pierde si mai 85 mult firea. "n seara aceea i-am spus totul lui Dad", adica d-lui P. Dupa ce l-au dat afara, Regie Peter o astepta pe Hellen la iesirea din Colegiu. Iris, proasta cum o, nu spunea nimic acasa. Hellen a fost batuta serios, si Regie Peter a pri mit un avertisment de la d-1 P. si Willy. De atunci lucrurile s-au linistit, pna mai acum cteva seri, cnd Regie Peter a fost surprins dnd trcoa'e casei. Iar astazi, Hellen a disparut fara veste. - Oh, n-a disparut pentru totdeauna, precizea/a d-na P. vazndu-ma ca h olbez ochii, dar s-a dus probabil sa se plimbe cu el... Cu acest prilej d-na P. mi mai spune ca a vazut-o pe Catherine n "New Market". Era palida si putin mai grasa ca de obicei. - Catherine n-a fost niciodata grasa, rectific eu. D-na P. continua. Am impresi a ca se scuza. - Trebuia sa ajunga aici. Ct n-am ncercat eu s-o opresc. Ii spuneam ; "Fata dra ga, nu uita ca tu nu ai dect. lucrul asta, dar lumea are un milion de fete c ti ne''. si apoi Michael, si apoi nerusinatul ala de Theo-dor. Franck este cu totui altceva, Franck este un gentleman... Cred ca d-na P. se gndeste de pe acum sa-1 cultive \ pe Franck pentru Hellen. Des i la nceput l socotise, ca| aoi toti de altfel, un maniac primejdios si sarac. Sa nu uit sfatul pe care D. mi 1-a dat nainte de plecarea lui la Darjeeling : - Fii atent noptile. Nu dormi cu flori n odaie. Nu dormi mai ales cu "Doamna nopt ii". (Este o floare alba, de tufa, cu un parfum salbateci si toxic, despre car e se spune ca ucide cnd e adusa ^noaptea n dormitor !). Prin Franck, care e bolnav, cunosc pe doctorul Cunha. Sta ntr-o vila admirabila, este portughez - dar de fap': indian convertit acum cteva generatii - vorbeste fr an86

tuzeste si are un frate la Paris, n redactia ziarului; "L'Humanite". Este si el aproape comunist. Urmareste tu pasiune miscarile politice de ai ci. Pentru Gandh r, nici o stima, dar l adora pe Jawaharlal Nehru. ,,A fost n Rusia !", mi spune. E comunist, dar si bate servitorii, traieste n din cele mai frumoase vile ale cartierului si se toc; te pentru onorariu. "Spune amicului d-tale, mi eomu el n frantuzeste, ca aici nu sntem la anticari, saf (., > pretul cel mai mic". "E baiat sarac, raspund eu, e functionar". Are o expresie nfuriata : "Sa nu se mbolna veasca, atunci. Medicina, n Statele capitaliste, nu e pentru oamenii saraci". Ne mprietenim totusi. Este anti-eatolic fervent. rnf arata o nepoata, adolescenta, care traieste n aceeasi cnsS cu el. "Elle~ est catholique, la petite. Elle ne pa rle que ]e-portugais. Mais je fais des cochonneries avec elle, r":i. son once..." Rde strivitor. Fata l priveste candid. si e o fata, o minune... Noaptea, acum cnd noptile sunt att de frumoase r mn cteodata pe terasa, si ncerc sa -mi dau seamc: toata fericirea pe care sunt dator s-o simt. mi sp': ..Nu te ve i mai ntlni cu asta, nu te vei mai ntlni !' Altadata mi spun : "Sa ma pazesc de toata ace:. magie din jurul meu. De la limb a pe care o nvat filosofia pe care o- gndesc si la decorul al carui r'r rri -1 nsusesc, totul e strain, profund strain sufletului rr: Catre aceasta limba, ca tre aceasta filosofie si decor ; atrage ceva - ceva fascinant si demon iac, mpr:. caruia singura mea rezistenta snt cele cteva carti fr oeze pe care mi le-am procurat si vulgaritatea ;.r:: indiana care ma nconjoara. Aventur a este o arm;'; doua taisuri ; de aceea mi si place ^.att. Eu i zic ;r-tura, dar n deobste se cheama : viata libera. Orice v. libera poate suprima un om, l po ate anula sufiefet dar l si poate diviniza, transforma substantial. ?/Ja p pie rde, sau ma pot mntui, ca sa vorbesc n limbajul nx din 1927-1928. Sa nu uit ca D. m i arata o dragoste pr -u 87 rnare, mult prea mare. Sa nu uit ca ma simt prea bina aici, ca acest confort suf letesc sa nu fie magic." Trebuie sa povestesc trista si extraordinara ntmplare | de azi-noapte. Ma ntorceam de la Colegiu, unde fusesem sa ntlneso pe Willy, ca sa merg cu el la bibliotecar, '] sa-l rog sa-mi mprumute niste carti acasa. Bibliotecarul lipsea. Am gasit nsa p e Willy, care mi-a prezentat un ] neamt tnar, al carui nume de familie mi scapa, d ar. caruia baietii i spuneau Ejdd_v. Venise de cteva luni n India, ncercndu-si norocu l ca sef de fanfara, la nevoie chiar de orchestra. Era ncntat ca ma cunoscuse, cac i auzise de la Willy care sunt relatiile mele cu Mahara-jahui, si chiar mi-a cer ut sa-l prezint lui D. [ntr-adevar, peste cteva zile l-am ntlnit la D. Nu stiu ce-au vorbit mpreuna ; dar dupa plecarea lui, D, mi-a spus, foarte ncurcat : Am impresi a ca tnarul acesta ma confunda. Eu sunt doar profesor de filosofie ; cum as putea organiza o fanfara pentru Maharajahul de Kassimbazar ?}. Am iesit sa ne plimbam putin. Willy avea o ntlnire cu o fata, si ne-a lasat singur i. Prin dreptul lui "Firpos", ntlnim un grup de indieni galagiosi, adunati cine st ie de unde, caci la ceasul acela strazile erau aproape pustii. O masina eleganta , condusa de un englez, rasturnase o ghari (trasura cu un singur cal). Birjarul cerea sa mearga la politie, englezul refuza. Deodata l vad pe Eddy ca se zvrle n mi jlocul grupului, striga : "Policeman", se preface ca nseamna ceva pe un carnet, se uita la numarul masinii - apoi i spune sa porneasca. Multimea s-a J potolit ca p

rin farmec. Dar dupa plecarea masinii, birjarul se apropie de Eddy si ncepe sa-i povesteasca n hindus-thani ntmplarea. Neamtul ncepe sa rda si raspunde n englezeste. - Nu nteleg o boaba-din ce spune asta. Eu nu sunt politist, sunt muzicant. Indienii care stiau englezeste s-au revoltat. Apare si un paznic. Eddy continua sa rda, desi grupul l invita la politie. n momentul acela se coboara de la "Firpos" - probabil unul din ultimii ntrziati - un englez trecut do 10 de ani, mirosind grozav a whisky si abia tinndu-se pe picioare. In cteva cli pe afla de tot ce se ntmplase. - Hai ia politie, articuleaza el cu oarecare dificultate, hai la politie, ca si m ie mi s-a furat masina n noaptea asta !... ntr-adevar, tovarasul care coborse ndata dupa el da la "Firpos", ne povesti ca masi na disparuse ntre 11 si 12 noaptea, si de necaz proprietarul bause o sticla ntreag a de whisky. A venit un taxi, ne-am urcat mpreuna cu englezul beat, lnga sofer s-a suit paznicu l, iar pe scari birjarul si cu martorul lui. Am pornit spre Bow Bazar. Englezul n jura, Eddy rdea ca un inconstient. Deodata l vad pe englez pregatindu-si pumnul (s i 1-a pipait, si 1-a miscat), ridicmdu-se si lovind cu sete pe birjar. Omul s-a pravalit de pe scara. Vazndu-1, martorul a nceput sa tipe, si s -a retras spre mot or. soferul a ncetinit putin mersul, ca sa poata acesta sa sara jos fara primejdi e. L-am zarit n urma, n mijlocul strazii, cu pumnul ridicat spre noi, . urlncl. Am n tors capul, rusinat, umilit. Paznicul, cu turbanul lui rosu, cu latbi n mna (basto nul acesta bun numai ca sa bata n timpul grevelor si a manifestatiilor nationalis te), zmbea prosteste. Englezul i-a dat o rupie, si s-a cobort din masina multumind "Salam, sahib .'" Numai soferul se vedea ca nu e deloc ncntat de aventura. Era un sikb barbos, ca toti soferii, si ma ntrebam cu mirare ce asteapta el, de ce nu op reste masina - caci eram doar ntr-un ^cartier pur indian - si nu ne ia la bataie. Mna totusi nainte. Dupa vreo jumatate de ceas, am trecut de ulitimele case indien e, si am intrat n cartierul fabricilor. Ne-am abatut din soseaua buna, pe un drum ca vai de lume. Habar n-am unde am fost. Nu colindasem niciodata prin partea ace ea a orasului. De altfel, cred ca iesisem chiar din oras, depasiseram brul fabric ilor, caci nici d-na, nici d-1 P. nu m-au putut lamuri, dupa descrierile mele, pr in ce locuri se afla vila unde ne-a lasat masina. De mai multe ori ncercasem sa-l conving pe englez sa ne dea voie sa ne ntoarcem. Erau orele doua noaptea, si n-a veam la mine dect sase mnas, iar Eddy nu avea nici att. Ciudatul nostru tovaras 89 nu voia n ruptul capului. "Mergem si luam cte un pahar de whisky", repeta el, pros teste. Am ajuns n sfrsit. A scos din buzunar un purm cu rupii si a platit soferul ui. Apoi am intrat n vila. Din veranda, am nteles ca ne aflam n spatele unei cladi ri-destui de vagi, fara cosuri, iar spre stnga noastra lueeas-un iaz. - Aici am sa ma nec ntr-o zi, glumi englezul r;:.s-tru. am sa ma nec cnd m-oi ntoarc e beat acasa... L-am ntrebat de rostul iazului. - E bun la fabrica, face aur... Atta a putut sa ne spuna. A sculat apoi din somn,. cu picioarele, un servitor car e dormea pe veranda, in fata unei usi. L-a trimis sa-si destepte stapnul, tovaras ul iui de afaceri, probabil. Somnoros, a rasarit un barbat nalt, gras, ntr-o pijam

a fara nasturi. Ne privea uluit. - Mi-a furat masina, spuse omul nostru sughiti nd. si prietenii astia ai mei m-au scapat de la o nenoroc-. . : era sa ma omoare... A cerut whisky, dar n-a m ai p; bea. n cteva clipe i s-a facut rau, a disparut inu ; odaie, si nu sa mai ntors. Noi asteptam cu paharek whisky n fata, deprimati. si eu, si Eddy, nadajdui: puia Ja ultimul moment o aventura propriu-zisa, o c ntreaga pusa la di spozitia noastra, whisky din her paiefon. Cel putin, daca ne-am pierdut noapte a prosteste, sa se ntmple ceva, cel putin o orgie... Nu s-a ntmplat nimic. Tovaras ul sculat din somn a ascultat povestea masinii furate, asa cum o stiam si noi, si apoi ne-a ntrebat ce avem de "gnd sa facem. Erau ceasurile t rei jumatate. n oras nu ne puteam ntoarce n nici un caz. Ne-a sfatuit sa dormim aic i, si sa ne duca el a doua zii1 de dimineata cu masina, n oras. Era amuzant, nsa. ca n-aveam unde dormi, dect pe veranda, n chaise-longuf;: In celelalte camere sunt femei, preciza el. Nu cred. Cre:1, mai degraba ca se temea de noi ; era m cu pantelor a albi murdari, cu camasi ieftine, paream destul de sus pecti, m ai ales dupa vorba. Ne-a oferit totusi pijamale, pe care le-am refuzat, cu demni tate. S-a ntors apei :n odaia lui, si ne-a lasat sa dormim, luptndu-ne cu 1 >-tarii. (Desi ne spusese : "Este o briza admirabila aici, r.-o. sa aveti nici tntari !" ). Am avut cteva ore de infern. Dimineata, am descoperit n jurul nostru unul din cele mai frumoase decoruri pos ibile n Bengal. Un lac nconjurat de palmieri, cteva banci albe, un chiosc n mijlocul apei, si o cladire stranie, albastra, n fata. De jur mprejur nu se vedea dect cmp. Un drum serpuit ducea spre soseaua principala. Nu parea un peisaj specific Calcutt ei. Totul avea un aer de ferma izolata, ca ntr-o insula din marile de Sud. Domnul gras ne-a invitat n masina. Nici una din femeile de care ne vorbise nu se auzea, nu se vedea. Singur servitorul. Nici macar "fabrica" nu era nsufletita'. - Doarme dus, ne spuse el pornind. Dar ce-a facut a camera.. A stricat toate covo arele. si-a cerut scuze ca nu ne-a oferit un ceai, si ne-a dus la prima gara ntlnita. Am luat acolo un breakfast copios. Apoi ne-am despartit, prezentndu-ne. Cum nu aveam dect sase annas, a trebuit sa mergem r-iult timp pe jos ca sa gasim tramvaiul care ne trebuia. Am ajuns acasa pe ia noua. D-na P. rn-a mustrat cu deg etul. Nimeni n-a voit sa creada ntmplarea pe care la-o povesteam. Erau convins i ca am avut o aventura de dragoste, si Hellen se ruga mereu sa-i spun adevarul"... [Cteva saptamni n urma, umilit ca asistasem pasiv ia o bataie nedr eapta, i-am povestit totul lui D. Ma asteptam sa-mi spuna : "Cum ai put ut rabda d-ta sa fie azvrlit din masina un nevinovat, de catre un englez beat ca un porc ? D-ta esti alb, ti-ai fi putut permite sa intervii, sa lovesti chiar. Da ca ar fi ncercat sa-ti faca ceva, am fi protestat noi, toata Universitatea, etc, etc." M-a ascultat totusi foarte calm. Iar la sfrsit, dupa ce eu exagerasem numa i ca sa apar mai las n ochii lui, si sa-mi iau astfel o pedeapsa pe care eram sig ur ca o meritam, rai-a spus : "De ce te amesteci d-ta n asemenea scandaluri vulgar e ?..."] Ramnnd singur cu Ruth, noaptea, pe terasa, mi s-a parut ca-i descopar deodata un f armec umil, numai al ei, numai al tineretii ei sanatoase, ferite de orice cultur a, 90 91 de orice canon feminin. Ne-am apropiat firesc; nt irupurile, si apoi gndurile. Am av ut certitudinea ca ar putea fi a mea n orice clipa. si nu a "mea", ci a oricarui tn

ar care s-ar fi aflat alaturi de ea n acel ceas de noapte, sub acel vazduh regal, sub aceleasi stele reci. Sentimentul acesta - ca pot fi nlocuit, ca sunt o functie , o prezenta - m-a facut fericit. Eu, att de plin de limitele mele, att de singur ,cu bogatia mea - eram \ fericit ca se gasesc fapturi care sa ma ignore, n ceea; ce am eu iremplasabil, si sa ma ia numai pentru ca timpul o cere. Timpul - adica tineretea mea, noaptea de afara, sngele din vinele ei. mi amintesc astazi, fara sa stiu de ce, un cuvint &1 Stellei Kramrisch : - Pentru viciile d-tale, ca si pentru marile d-tale virtuti, ai ochi prea blnzi. Cum au sa te gaseasca oamenii, cum au sa te caute, mai ales ? Starea aceasta de torpoare, de cumplita oboseala a tesuturilor si de -actytx int electuala, o cunosc prea bine din lunga mea experienta, din permanenta mea ceart a cu igiena. si totusi, ce mult mi place, acum, sa ma chinui, sa nfrng aceasta oboseala a carnii , aceasta scrba a spin tului. Nu vreau sa mai tin seama de "rezistenta mat< riale lor". Iata o lege pe care, astazi, ma lupt s-o ignor Zilele sunt tot mai frumoase. Un astfel de Octombrie, n-am ntlnit nca niciodata. Orgoliul soarelui, orgoliuli pamntului, pe care arsita nu 1-a sterilizat, pe car e mon-fj sunul nu 1-a nghitit. Cum sa te poti nfrati cu un ase-' menea pamnt ? si ct ar fi de frumos soarele asta, pot eu uita ca, patru cinci luni n urma, avea cele mai crncene virtuti idiotizante ? Aici, soarele e mai mult al mortii, | dect al vietii.^Furia cu care loveste carnea, siguranta cu care ucide inteligenta . Orice viata sufleteasca, orice omenie, o risipeste, o consuma. Nu, aici "viata" e purtata si spusa frumos de luna. Lumina ei e irfeigenta, e umana, e vitala. Gnde sti si respiri noaptea... Ma mprietenesc cu Franck. Locuim doar n aceeasi odaie. Cnd vine de la "cursurile" l ui, ma gaseste de cele mai multe ori la masa de lucru, si asta ma nalta enorm n oc hii lui. mi spune ca si el are preocupari intelectuale, citeste si el "carti", nu numai romane politiste, ca familia P. - La Madras, sopteste el tainic, am citit si teozofie... Pot discuta orice subie ct, eu oricine. stiu si alfabetul malayalam (ntr-adevar, mi aratase ntr-o zi cum se scrie ",Franck" si "Mircea" n acest alfabet). Dar ce sa discuti, serios, cu incu ltii astia ? Dispretuieste pe toata lumea din casa, n afara de mine. Are un talent irezistibil de a-i imita pe fiecare, n special pe batrna Grany, care priveste ntotdeauna } furis cnd ne turnam lapte conservat n ceai, sau cind

ne servim cu zahar. Franck are o leafa destul de mare, dar aproape jumatate i e confiscata, pentru res tul vietii, din cauza unei nenorociri. Cnd se mbata, mi spune el, si pierde mintile. Odata, ntr-un local din Madras, i s-a parut ca un boy a fost obraznic. S-a ridica t sa-1 plesneasca, dar baiatul a fugit si atunci Franck a zvrlit dupa el cu o mas uta de , marmura. Cum fugea pe scara, masuta 1-a lovit n sold .; si i-a rupt spin area. Omul a ramas paralizat. A fost proces si Franck a fost condamnat sa-i plat easca 50 rupii lunar toata viata... De aceea uraste de moarte pe indieni. Dar "se controleaza", cum marturiseste el ns

usi. stiind de ce-am zenit si ce studiez, se jeneaza totusi sa nceapa vreo discutie pe tema aceasta. Ma admira pentru munca mea, dar i e mila de mine din cauza obie ctului pe care l studiez. 92 93 | Zilele acestea, n urma invitatiei lui, am nceput < //' predau elemente de_ limba franceza la institutul lor ci |j__Telegrafie. Lectiile vor dura pna la Craciun s "voi ave.i pentru aceasta 120 de rupii. (Lectiile s-au ntrerupt dupa o saptamna, caci v veneau elevi. Onora riul trebuia sa mi-1 plateasca ei vaznd ca nu au timp sa mai nvete si franceza, au nuntat. seful lor de lucrari, un englez get-beget, n. tnar, se nscrise se si el la lectii. Statea n prima ban. si avea ntotdeauna o fata foarte nenorocit a. O luna du;..1 aceea, colindnd localele de noapte - caci, dupa cte j"> amintesc, eram surmenat, aproape neurastenic - .r.r. ntlnit pe acest sef de lucr ari, aproape beat, refuznd sa se duca singur acasa de frica nevesti-sii. mpreun a cu Franck si cu un alt coleg de-al sau, l-am suit masina si l-am dus la ad resa indicata. O casa mare, \-cu mai multe caturi. Parea un palat de negustor' Victoria, avnd o nobila frumusete, dar ngrozitor do tinut. seful de lucrari parea foarte vesel n masiiv pupa pe rnd, si chiar ne invita sa bem un pahar v Iui. Am sun at si ne-a deschis o femeie neagra, d tator mbracata, care ne-a zmbit acru. Am int rat c n salon ; dintr-un perete ne privea majestuos sei. lucrari n costumul univer sitar, cu mna asezata nic pe o carte. n alt perete, familie de batrni, c cumsecade, probabil parintii lui ramasi n Angli, ghicit ntreaga tragedie : el, tnar, ven it n India j un salariu mai mare, dar venit provizoriu, sfrses pede prin a se logo di cu o fata anglo-indiana. Dup"; torie, i e rusine de parinti, de toata tradi tia de acas nunta sa se mai ntoarca. Ramne aici, terorizat de ne ndobitocit de munca . Cum intra, se aseza pe canapea, rasuflnd greu. chema copilul, pe care l tine ntre g enunchi, ca vaza. Nici gnd sa mai ceara whisky. Nevasta-sa i\. Unga usa, cu acel asi zmbet incert, ascultnd mint-noastre. Cnd dispare pentru cteva clipe, chemata ."-O a a, seful ne sopteste : "Sa nu plecati acum, va teti sta fara grija, ea nu zice nimi c...") 94 plor Pentru sase luni, cartea mea de capati a fost Tristram Shandy. Acum am Bhagavadgi ta, pentru ceasurile triste, si Siielley pentru cele neutre. --Ar trebui sa ma ocup odata mai serios de formidabila mea capacitate de a uita. Niciodata n-am izbutit sa tin minta pe dinafara mai mult de cinci-sase versuri. Dar asta nca n-ar fi prea grav. Uit, nsa,_ tqt..jatt-.d-_lesne propriile mele gnduri

, sentimentele mele "trecute". le-citesc cteodata acesT'jurriaT cu multa uimire. N -am memorie "personala". De dus mai departe gndul acesta : Stau de multa vreme aproape de un om mare, cum 9 de pilda D. Atta timp ct l am lnga mine, ct l simt viu, disponibil, oricnd n stare a se ntrece i;e sine - nu-i judec cum trebuie "marimea". Daca oraui acesta ar mur i brusc, toate lucrurile s-ar schimba. Orice gest al sau si-ar capata o extraordi nara importanta, orice pagina scrisa ar fi pretuita. Pentru ca totul, atunci, ar fi limita; peste nimic din ce a facut sau a scris .eh nu s-ar mai putea trece, n -ar mai avea cine sa treaca. f~ A sta alaturi de un mare creator, curn e D., e un 3 creatoi\curn cepatorj/lncep; prost exercitiu pentru un ncepatorj, ncepi sa crezi ca aceasta creatie e continua, ca va "dura ct lumea. Uiti ca e un accident, o ntrnplare. Uiti ca D., de pilda, e un geniu, de nenlocuit. Acum, orice ar face el, ti se pare "X" bine sau rau facut . Moartea lui va sterge deodata acest "bine" sau acest,, rau". Totul va apare at unci extraordinar, -unic. Ct timp traieste un geniu, nimic din ceea ce face el nu pare "unic", caci oricnd el se poate depasi. El e propriul sau dusman. El, prin v iata lui, prin posibilitatile de creare, si micsoreaza grozav valoarea creatiei s ale. Numai moartea reda adevarata valoare. Cnd "opera" nu mai risca sa fie depasi ta sau umilita de "autor". _| O ntlnesc pe Catherine, asteptnd n colt tramvaiul, putin mai trista dect mi-o nchipuia m, putin mai urta. 95

mi strnge bratul, ma strnge aproape ea. O emotie perfe<t retinuta. Emotie de femeie , de amanta consumata, nu de fetiscana. Ne plimbam mult timp pe o strada latural nica,, pe sub pomi. mi spune ca au parasit-o "amndoi". Lucreaza acum mai greu, d esi ar vrea sa cstige ct mai mult, ca sa se poata ntoarce n Anglia. Ezita, se blbie e cteva ori, dar pna la urma mi marturiseste : "Am un baby !" Nu stie al cui e, sa u se preface ca nu stir Are nca planuri eroice : l va naste, si-1 va trimite ape p rintr-un comisionar, ntr-un cosulet cu flori, lui Mic:ha<; Vorbeste febril, se ag ita, mi strnge bratul. mi spune 1< ce are de gnd sa faca ; tot lucruri copilaresti, absurd-ineficace. Tac stupid o bucata buna de vreme. Apoi c ntreb brusc : - n definitiv, Cathy, ce te-ai hotarit, serios, sa faci ' Se opreste ; parca ar vrea sa plnga, apoi raspunde cu un ton gros, vulgar : - Ah, ce mi-o trazni , aia am sa fac... prin cap, atunci, ce film oi vedea n saptamna aia

Hellen s-a facut acum visatoare. Cultiva zmbetul misterios, i place sa stea singura , e ntotdeauna uluita cinci o ntrebi ceva. Fata i s-a facut mai palida, mai frumoa sa. si Iris s-a schimbat putin, foarte putin, fireste. Nu se mai lasa strnsa n bra te de baieti. E ndragostita de-j Roman Navarro. Dar banuiesc cum, pentru ca am fo st destul de perfid s-o ntreb. Iris l iubeste ca pe un logodnic ; s-ar plimba- cu e l prin parc si poate s-ar lasa sarutata pe frunte. Habar n-are de ce saruta ndrag ostitii pe gura. Am o pofta nebuna s-o scutur si sa-i spun brutal cum stau lucru rile ; sa i le spun pe nume, ca sa nteleaga, orict ar fi ea de imbecila. Caci ma e xaspereaza fericirea' ei de fetita, cnd aude povestindu-se ceva de Roman Navarro ; parca ar fi de cinci ani si ar auzi o poveste cu zmei si feti-frumosi. Ma exasp ereaza, pentru ca e inconstienta de trupul ei care a crescut sincer si sanatos. N u-i cer nimic inteligentei ei. Dar nu pot ntelege de ce nu-si simte nca sngele si c arnea. Ce Dumnezeu, nu mai exista instincte pe lumea asta ? /

96 Ce stupid s-au ntmplat lucrurile ; ca, de altfel, to ce se ntmpla cu mine. Am fost to t "tineretul" in China Town, sa mncm chau si chiar sa bem. Asa, pentru ca s-a nime rit sa avem toti bani. Hellen si cu Ruth au facut un pariu si au golit trei paha rute cu gin fiecare. Asta a creat cunoscuta atmosfera vulgara, europeana, cinema tica, a unui grup de tineri imbecili care se amuza cu doua fete pe jumatate mbata te. Atmosfera care, atunci cnd snt surmenat, mi place ; ma gdila, ma umileste, m purg heaza de tot ce e neurotic, abstract, rafinat n clipa aceea In constiinta mea.' Am petrecut astfel pna trziu dupa miezul noptii. Se stabilise si o usoara frivolit ate directa, ca de obicei. Perechile se sarutau si pulpele primeau orice mngiiere . Orgiile acestea ipocrite, burgheze, au un farmec nespus tocmai prin limitele e i fatarnice. Recunosc ca nimic nu ma odihneste mai mult, nimic nu ma ajuta sa re zolv brutal o serie de probleme sufletesti - dect un asemenea spectacol. Cnd consta t toate superstitiile in legatura cu virginitatile emblematice (caci reale, nu l e au niciodata europencele) si, de asemenea, toate superstitiile legate de Don Jua n-ul european. Nu exista victime-; exista numai ntmplare. ntmplare benigna sau nociv a, tragica sau comica, majora sau minora, decisiva sau insignifianta. Ruth era lnga mine. A vazut asta de la nceput ; dai? a constatat mai concret n timp ul mesei. Nu stiu ce demon s-a desteptat n fata asta cuminte, cu care nu vorbisem d e douazeci de ori pna acum, care nu-mi placea (pentru ca n general nu-mi plac asem enea fete), despre viata careia nu stiu nimic, dupa cum nici ea nu stia despre a mea. Nu stiu ce demon a ndemnat-o sa na izolam si sa pretextam o plimbare cu mas ina, n timp ce ceilalti plecau acasa. Probabil, n plimbarile cu masina, n toiul nop tii, spre Lacuri, experimentase ea cele dint' revelatii erotice. Nu stiu nimic din toate acestea. Fapt e ca in masina mi s-a oferit fara nici o rusine, ceea ce ma facu sa-mi para rau ca acceptasem sa merg. Dupa o cursa lunga, am ntors masina d in nou n China Towa si m-am oprit la locul stiut. Ruth era nca beata. Alt 97 ~ .

,5*2,* minteri, poate s-ar fi jenat sa intre ntr-o casa neoa-l noscuta ; sa stea, mai al es, rezemata de mine in timpul | cnd eu achitam anticipat nota asa zisei "pipe de opium" De-abia cnd am ramas singuri n odaie si-a dat seama.M Dar nu s-a razgndit. M-a ntrebat, n treacat : "Ce vreil de la mine ?" As fi avut pofta sa-i spun : "Eu ? Ce vreauj eu ? Dar esti ridicola ! Cine ne-a adus aici ?" Totusi, ni i-arn spu s nimic. Timiditatea ei ma facuse s-o doreso din nou. Urma aceasta de pudoare, a paruta deodata din cine stie ce strafunduri sufletesti, destepta n mine setea pen tru trupul ei. Ruth a crezut ca ezit - caci nu spuneam nimic - si mi-a marturisi t : "Te iubesc demult!" Eram furios ca-mi pastrez luciditatea, ca observ toate g esturile acestea stupide, ca-mi dau seama perfect de ridiqolul de a fi iubit "dem ult" de catre o fata_ca Buih.. Ca sa curm scena, am dezbracat-o'TepMe^cu ajutoru l ei mai ales. Era frumoasa Ruth, asa bruna si goala, cu snii mici, cu inima zbatn du-i-se... Am venit destul de repede acasa, ca sa nu observe ceilalti. Nu trebuia sa-i lasa m sa creada ca s-a ntmplat ceva ntre noi, n afara de obisnuitele stringeri n brate si recunoasteri timide, pe care le cunosteau din. propria si lunga lor experienta. In masina, a urmat inevitabila* criza de plns ; si inevitabilul meu marasm. Fuma m in nestire si-mi dadeam nca o data seama de tot ee a inferior, vulgar si ireduc tibil plebeu n mine. Acum, cnd scriu, ma redau ceva mai constient dect am fost. n re alitate. Caci, n. realitate, eram si eu aproape o crpa ; ceea ce nu constituie nic i o rusine.

Am dus-o n odaia ei si, mpreuna cu Hellen, care s-a desteptat ndata ce-a auzit masina oprindu-se n|l fata casei, am dezbracat-o si am linistit-o. Nu ma puteam,!*. totusi, desparti asa'. I-am scris dy'ci urmatoarele rnduri i t "Te iubesc foarte mult. Dar trebuie sa fii prudenta. ntelegi ce vreau sa spun." L-am gasit pe Franck sforaind. Contactul acesta prim J si brutal mi-a risipit to ate superstitioasele mele temeri,' toata melancolia ntmplarii. Pentru a nu'stiu ci ta oara, Franck ma nvata Firea... 1 Reflectez asupra consecintelor. Pna acum, nimic grav. Ruth mi-a zmbit si mi-a spus ca are sa-mi scrie o scrisoare. Toata ziua de azi am avut enorm de lucru. D. mi-a telefonat sa iau masa cu el, c aci are invitat pe un profesor din Madras, un ilustru editor din texte vedice. A trebuit sa revad o serie ntreaga de note si sa reciteso pasaje din cteva carti, pe ntru ca stiu obiceiul lui D. de a aduce discutia asupra "specialitatii'' musafir ului. Lunga convorbire cu Ruth. Ma nvata cum sa patrund a camera ei fara sa atrag banuial a cuiva ; dupa ce adoarme Franck," sa nchid usa odaii noastre spre hol si sa sar pe fereastra n gradina ; si de acolo sa viu pe iinga zid pna la fereastra ei, care va ramne deschisa n fiecare noapte. Vizitele acestea tainuite ma farmeca. O rog t otusi sa nu tina n fiecare noapte fereastra deschisa. "N-ai nici o grija, spune ea nentelegnd (sau prefacndu-se ca nu ntelege), dorm ntotdeauna cu o patura usoara pe m ine..." De-abia acum mi dau seama de gafa pe care am facut-o. Ruth si-a capatat drepturi asupra-mi. ntra la mine cnd vrea, ma ntrerupe de ]a lucru, ma excita ncontinuu prin prezenta ei sexuala, mi cere sa mergem in fiecare seara la cinematograf... D. mi-a vorbit iarasi de necesitatea de a parasi pensiunea d-nei P. n ultimul timp m-a vazut slabit si neatent ia lectii, si asta 1-a nemultumit. Helen ma ia de brat si mi spune : - stii, eu am ghicit totul din prima ?.]. stiam c va *ubiti... Asta e buna. ncep sa am si confidente; ncep sa fiu patronat. Prima fata care ti cad e n brate pentru e 6-a ntmplat sa fii acolo tu si nu altul, te iubeste ! Ne iubim ! Nu, e groaznic... Ruth are aerele materne. Cnd se ntoarce de la "ore" ntreaba de mine. Vine n odaia me a ca intr-un dormitor. Ma ntreaba mereu ce citesc, de ce citesc att, cui scria ete . Mine are sa ntrebe si de mama... Fetele, cnd ajung femei, ori se pregatesc sa se transforme n cocote - ori si transfo rma iubitul ntr-un pui. Gred ca cea mai mare bucurie pe care i-as mar putea-o fac e acum lui Ruth, este sa-i daruiesc o fotografie de-a mea de cnd aveam doi ani. Se isca scandal. Sntem nconjurati, si ne aparam cu bratele- deasupra capului. Spal atorii dau cu lemne scurte, lemne despicate pentru foc. Lorrie, care era putin b eat, intra ntr-o odaita luminata prost cu un opait. Acolo ac fi putut fi pisat pn l a lesin. D-l P. alearga s-1 scape. Intru si eu, dar primesc de la nceput cteva lovi turi, brzdndu-mi fata, fruntea, bratele. Am izbutit sa-l scoatem pe Lorrie'. Ceilal ti doi luptau afara, brutal, nebuneste. Vedeam ca spalatorii lovesc si ei cu o fu rie crescuta si amnat ani ntregi. Ce sansa fericita pentru ei, sa le cadem n cursa, c inci albi, n toiul noptii, n inima mahalalei lor...

Am scapat ea'prin-minune, fugind ca iepurii. si n-am fi scapat daca n-am fi gasi t la capatul strazii un taxi. n masina mi dau seama ca am lovit, ca am lovit indie ni, si asta ma umileste. Snt plin de snge. As fi vrut sa ma doara minile mai tare. Self-diszgust.../ Nu spun nimanui ca, cel mult ntr-o luna, voi plecai din Ripon Street. Va fi o lov itura de teatru. Va fi sij un lucru ntelept. Virtutea esentiala a lui Ruth : nu-mi cere nimic. a mereu o ntelegere ca nu-mf cere nimic. Franck mi spune : - Ah, sa-ti petreci vacantele pe coasta Malabar \i Fetele umbla goa le pna-n bru si au niste sni ca doua] mango verzi. J Vazndu-ma ca tac, ca nu arat nici un interes fetelofi cu bustul gol, adauga : t - Uitasem. ie ti de doua mii de ani... plac mai mult ruinele. Dar si] acol snt ruine. Vechi I Viciul ei esential : mi d

Penibila ntmplare de azi noapte. Ne ntorceam din oras, d-l P., Willy, Lorrie, Fran ck si cu mine. n stradal spalatoriilor, Lorrie da cu piciorul ntr-o oala de pamnt. 100 Ce stupiditati se pot spune asupra singuratatii. Eu, care lupt contra singuratat ii fiindca m-am convins ca trebuie sa lupt contra egoismului meu coplesitor, sti u foarte bine ce greu e sa fii singur cnd nu mai e nimeni lnga tine. Atunci te nav alesc amintiri, nostalgii, doruri, - cte nici nu-ti trec prin minte. Atunci mai a les esti mbu-catit, sfarmat, tocat. si tocmai atunci - pentru ca nu vezi pe nimeni alaturi - ai iluzia ca esti singur... Cealalta singuratate, n mijlocul oamenilor, ct e da definitiva, de maeeranta. Sa s imtL ca nu mai poti sa-i asculti, ca nu ti se mai da voie s-i asculti... Astazi a ra cunoscut iarasi voluptatea aceasta, suferinta aceasta daca vreti. Am sarutat pasionat pe Ruth, am vorbit chiar mult - si eram singur, nu departe, ci singur. Biata fata a fost fericita ; de asta data m-a avut complet... Am anuntat plecarea mea la 2 ianuarie. Panica. Toata lumea "e surprinsa, suparat a, insultla. Ma amuza aceasta atitudine ostila a ntregii pensiuni. Toti. si capatas era drepturi asupra mea, asupra libertatii mele. Toti, nu 101 numai d-na P., careia i dadeam bani, si Ruth, careia dadeam "dragoste".' - Snt foarte calm si ma fac ca nu bag de seama aceast ostilitate. Hellen nu mi-a vorbit toata ziua. Doar Francf mi-a propus sa facem un chef nainte de plecare. Pa rc| as pleca n alta lume... ncerc sa am o "explicatie" cu Ruth, s-o conving ne vom mai ntni, chiar noptile. Refu za ndrjit. Cu a mai bine.Un Craciun trist, petrecut n lecturi, cu nopti lungi de"7sTucTuX~In orele libe re, fac planul unui roman fan- . tastic, pe care ljportn cap .nca" "de acTm~doIij?-i mna^ce^'se'stinge" Scriu multe scrisori Mi-e d

g Scriu multe scrisori. Mi-e dor mtrfirerarrrenrMi-e dor de mine, mai ales, de ad olescenta mea consumata echivoc, de tineretea pe care trebuie s tin n fru... f 1 N H M E Z Z O __ Fragmente clin revohtiiacivUa Aprilie - Mai 103CL,. Seara. Am mpachetat totul. Am trirpj8 nr*5 _dg_ dimineata catUe^u1apid^sj__m.asa_dg, inci;u a..J). Came' mr?;r^ste7"ajm7goaia. tWieu TFrancke nauc. Impachetnd, traiam aceeasi salbatica bucurie a pi carilor, a ruperii de un "trec ut confortabil si familiar pentru a ma azvrli ntr-un mediu incert, strain. Marturi sesc, ajunsesem prea'comod, prea la mine acasa. Nu mai eram silit de nime ni sa ma schimb ca sa pot .supravietui. Evenimentul Ruth n-a avut. nici o .importanta. Nu mai lucram cu pofta. mi gasisenrparinti, frati, surori, priateni. Nu am nici o melancolie pierind. (Suprim din jurnal eteva sute de pagini ; ntmplarila si oamenii ntlniti timp de 14 lu ni. Nu pastrez, n "Intermezzo" oe urmeaza, dect o serie de note din timpul revolutie i civile.) m?. Gopal Chauddhuri,)student n medicina, de 20 de ani. E nalt, brun, frumos. Mna stnga paralizata, .piciorul sting i tremura. A fost batut de luni noaptea pna alaltaieri, miercuri dimineata. mi spune : - Scrie, domnule, scrie n frantuzeste ca sa afle toata lumea... Noi ne-am trntit p e jos, n strada ; nici unul din noi n-am ridicat mna. Gandhi stie ca nici unul din noi nu putea ridica mna. Ne-au batut nti 3 os, pna ce am lesinat, doisprezece sau t reisprezece din ncizeci, cti eram. M-am trezit la nchisoare. Am lesinat iarasi, cnd au nceput sa ma bata. Era un politist mahomedan, si ne lovea cu o teaca de arama. D e atunci tiu mai mi amintesc nimic. Toti am declarat greva foamei, fara sa spunem cuiva. Cnd m-am desteptat ultima oara, trupul mi-era plin de muste. Varsasem snge toata noaptea... Benoy Banerjee, elev de liceu, fiu de negustor bogat tiin Dacca. A venit pe ascu ns n Calcutta, sa povesteasca la Centru ororile mahomedane de acolo. A fost prins de manifestatia din gara, de dimineata. Grupul n care se afla el a fugit pe o st rada laturalnica, la apropierea sarjei Calaretilor. Nu stie prin ce ntmplare a fos t prins, singur, de o gloata mahomedana. A fost circumcis si rana i s- infectat p e loc. Acum. aiureaza. Vecinul lui mi povesteste : - La Dacca, mahomedanii au nceput rascoala cu ajutorul politiei. Atacau casele hi nduse, violau femeile si mpuscau pe cei care rezistau. Au ars cartiere ntregi sub ochii politiei. Politistii nu interveneau -dect atunci cnd vreun hindus se apa ra cu arma. Intrau n casa si J confiscau pe loc armele, arestnd pe barbati. Mahome danii | erau narmati ; ei aveau voie. Toate ncercarile Congresului de a-i linisti n -au izbutit. - Cum au nceput luptele la Dacca ? ntreb eu.

- Nu se stie. Probabil, cum ncep de obicei. Politia a platit ctiva derbedei sa az vrle un porc njunghiat n curtea unei moschei, noaptea. Asta e ntotdeauna . de ajuns sa aprinda un foc pe care nimeni sa nu-1 mai poata stinge... Shakuntala Das, studenta la fizico-chimice. A. fost n cordonul de boicot din BowBazar. Aveau ordin sa .se tina strns de mna r?i sa nu lase pe nimeni sa intre n mag azinele cu miiuri englezesti. La 11, cordoanele au fost sarjate de un escadron nar mat cu lathi. si aduce foarte bine aminte cum au lovit-o copitele ntre sini. Atunc i a lesinat. Este att de cumplit batuta, nct de-abia se poate misca. Nu stie ce s-a ntmplat cu ea. (Medicul mi precizeaza ntre patru ochi : viol repetat, contuziuni pe pintec, organele genitale.lovite.) Ilellen Majumdar, studenta la farmacie, -crestina din-parinti crestini, locuind n Howran. A facut parte din cordonul de boicot din College-Street. Nu aude nimic. Ambele timpane sparte. Buza de jos rupta, gura nsn-gerata. ine n mna dreapta un cruc ifix. .Indira Chakravarti, studenta n filosofie ; fratele m-puscat n 1928, tatal condamna t la zece ani nchisoare n acelasi an. In timpul sarjelor de dimineata se afla la b iroul Sectiei Universitare, avnd ordin sa ridice ranitii si ranitele si sa faca le gatura cu Spitalul Congresului. Au fost atacati la. ei n casa. N-au opus nici o re zistenta. Biroul a fost complet devastat, fetele arestate si lovite. Nu vrea sa m ai spuna nimic altceva... . Asist fara sa vreau_ la devastarea cartierului. sich_ din .Bhpwanipore. ~ Pret extul e'"~ufmatofu : aseara, o domnisoara ango-indiana, venind cu motocicleta pe Asut osh Mookerj, a fost acostata de ctiva sikhi. Azi noapte au nceput arestarile, batai le. n zori sint desteptat din somn de o larma grozava ; cai, strigate, vaiete. Ma sui pe terasa ca sa vad mai bine. Aceeasi bine cunoscuta tehnica -a politiei : i ntrarea violenta n case, lovirea n dreapta si-n stnga, provocarea, distrugerea. Sik hii cu greu pot practica nonviolenta. Snt sigur ca nu putini politisti aii . fost crunt pedepsiti pentru devastarea aceasta fara sens. Ma ntreb, totusi, cum pot r ezista asemenea barbati puternici si curajosi, cum pot rezista ei tentatiei de a calca ordinele .iui Gandhi, si a raspunde cu violenta la violenta ? Ce usor ar fi fost sa masacreze escadroanele politiste. Ar fi urmat apoi, represaliile firest i. Ar fi rapait mitralierele, ar fi ars casele. De cnd asteapta sta-pinii Indiei o masacrare adevarata, care le-ar justifica apoi un nou Jallanwala. Cu cta nerabdar e asteapta ei sa scoata regimentele "albe", sa trimita tancurile pe strazile Calc utte... . . . Discutia cu D. Eu, revoltat, muscndu-mi pumnii, ii povestesc barbariile la care am asistat, neputincios. i spun cit mi-e de rusine de pielea mea alba, de continentu l meu. D. este calm, dispretuitor, cu vorba sigura. --~ Nu-ti folosesc la nimic nervii, mi spune el. Da ce-ai privit barbariile, daca stiai ca nu poti face nimio si sti ai ca ai sa le pastrezi apoi n memorie ? India are .sa-si capete odata libertatea , dar nu prin non-violenta. Agonia asta prelungita nu foloseste la nimic... Ziarele de astazi anunta pe prima pagina : 50.000 de oameni in temnita. Congresu l da un numar mai mare. n orice caz, revolutia civila se ntinde ca un foG de paie, 306 107 n toate provinciile. Sen, pe care l vad nainte de amiaza,, mi spune fericit : - ntr-o saptmna vor fi nca 30.000-40.000 de condamnari. Daca revolutia dureaza o luna de zile, guvernul va trebui sa renunte a mai tine oamenii n temnita ; v costa pre

a mult si nu vor mai fi locuri. Deja au nceput sa serveasca drept temnite scolile primare si cantonamentele vechi. Sa gasim un milion de voluntari, din a-ceasta t ara de peste 350 de milioane, si Dominatia Britanica se sparge ca un balon de.sap un. * , Sen ma duce spre Alipore, sa asist la mitingul de protestare al celor patru mii de femei - majoritatea din. lumea buna a Calcuttei. Femeile s-au ndreptat n masai , spre nchisoarea din Alipore, cerind sa fie nchise si ele alaturi de nationalist i. Intlnim grupuri compacte, multe-din ele conduse de studente sau voluntari, ace i care au scapat pp acum nearestati. Sntem opriti la doi kilometri de nchisoare. Un r egiment de gurkas si ctevs* detasamente englezesti, din Fort William. Ct pot vedea eu ochii, nu snt dect femei. Nu stiu ce se petrece naintea noastra. Femeile se asea za jos. Aud ca vor sa stea; asa trntite pe sosea si pe cmp, pna cnd autoritatile sevor hotar sa le aresteze. Trupele, att ct pot observa e,u" tin numai cordon ; nu at aca, nu lovesc. O delegatie parlamenteaza cu un ofiter englez. Probabil ca s-au h otart si englezii sa practice non-violenta. Soldatii gurka stai lipiti unii de alt ii, cu armele la spate. Trebuie sa ma ascund dupa Sen ca sa nu fiu observat. Deja, n jurul nostru, oameni i ma privesc banuitori. Sen. le spune ca snt un gazetar francez, trimis sa scriu despre revolutia civila. Trebuie sa spuna asta fiecarui nou: grup care ma nconjoar a. Din pamnt rasar trei studenti,, voluntari, care se ofera sa ma nsoteasca n tot r estul vizitei. Vizita care, totusi, se margineste aici. Mi-este imposibil sa patru nd printre zecile de femei care stau culcate, linistite sau vorbind n soapta, mest ecnd pan sau alaptndu-si copiii. Au procedat si de asta data ca i& mitingurile cla sice ; au venit foarte multe femei cu copii de tita, ca sa se aseze n primele rndu ri n cazul unes 08 sarje de politie calare. De ctva timp, nsa, tactica aceasta nu mai pacaleste politi a. Oamenii au primit ordiji sa atace, trecnd si peste copii si peste femei. Astaz i, nsa, trupele par a imita sistemul revolutionarilor; stau n ata lor, non-violenti , barndu-le numai-cu trupurile trecerea spre nchisoarea Alipore. D. ma cearta aspru aflnd cum mi-am petrecut ziua. Ce fapt, mi dau seama ce mare e responsabilitatea lui ; daca ma prinde politia, ma elimina de la Universitate ia r numele lui e patat, caci a jurat credinta Maiestatii Sale mparatului Indiei si n-are voie sa faca politica. Pe de alta parte, stie ce mi se poate ntmpla ntr-un gr up de indieni. Pot fi luat drept englez, si batut de moarte. - D-ta ai venit aici sa nveti. D-t trebuie sa ai ochi si timp numai pentru carte. D upa ce-ti termini studiile, te poti apuca si de reportaj politic, daca crezi ca asta ai de nvatat din India. Daca te preocupa durerea lumii si a Indiei ndeosebi, t i atrag atentia ca nu e nevoie de limba sanskrita nici de filosofic ca s-o ndulces ti... De cteva zile, primarul Calcutei si pandit-u\ Jawar Ia Nehru, presedintele Congre sului, au fost condamnati la 6 luni nchisoare. Vestea a provocat hartal (nchiderea pravaliilor, ncetarea lucrului) si mitinguri, sngeros reprimate. ncep sa se afle amanunte senzationale asupra atacului depozitului din Ghittagong. Atacul s-a produs n noaptea de 18 aprilie. Insurgentii au capturat peste cinci su tg de arme, o mitraliera si, se spune n soapta, un tun de munte. Au ncarcat mai mu lte camioane. Au fost inteligenti si prudenti ; este singurul atac izbutit asupr a vreunui depozit de munitii englez. mbracati n haine ofiteresti, insurgentii s-au apropiat de santinele, le-au sugrumat

, si au ncarcat pna n zori. De-abia atunci s-a dat alarma. Au fost urmariti, s-au s chimbat focuri de arma, dar li s-a pierdut urma n jungla. sase morti. n jungla Chi ttagongului cu greu vor ti prinsi, daca nu vor fi tradati. 109 Pentru ntiia oara de ia izbucnirea revoltei civile,. l vad pe D. multumit. - Au sa aiba de-aeum destule arme ca sa terorizeze pe administratorii districtel or. Puterea britanica va. slabi atunci cinci va pieri ncrederea administra torilor. In tramvaie, baietii indieni scuipa n fata "europenilor". Asta e o schimbare ntr-ad evar revolutionara. Prestigiul albilor se naruie. si englezii stapnesc India prin prestigiu. parcului, cineva a aruncat o oala de lut, care a cazut la doi pasi n urma mea. Ri d fericit si povestesc asta iui D. li spun ce noroc am sa asist la rasaritul une i Indii noi. Se nfurie, mi interzice sa ies''serile' din casa. Cu teate acestea, a tacurile mpotriva mea ma bucura ; verific prin ele ura mpotriva asupritorilor. ntel eg ce forta invincibila nseamna aceasta ura, aceasta suprema ncordare eo-lectiva mpo triva unei civilizatii straine, mpotriva unei rase si dominatii barbare. Din ncord area aceasta se va naste o lume noua. Aceasta extraordinara nebunie a Indiei, sa iasa nenarmata n fata tancurilor si mitralierelor europene. Daca nvinge, asa cum dor esc din tot sufletul sa nvinga, ncepe o etapa noua n istorie. Spiritul se va dovedi nc a o data invincibil. Pentru ca'forta nationalismului indian o face ncrederea inst inctiva n spirit, in puterea magica a suferintii, a non-violentei. Cit de mult se amana miscarea aceasta cu crestinismul primelor veacuri, au observat-o oameni fo arte deosebiti unul ds altul. Probabil ca asemanarea nu e iluzorie. Asta-seara orasul a fost alarmat de vestea ca primarul Sen si liderul nationalist Subhash Chandra Bose au poro a fost din nou asediata. Gurkas si soldati englezi a colturi. n fata Fort ului William, au defilat demonstrativ tancurile. ' Nu stia ce sa fac, unde sa ma duc, ca sa vad mai bine, si totusi cu mai putin risc. Asta-sear arestari _n_masa. Mitingul din College Square sarjat de "politia calare. Aproape toti colegii si colegele mele de la facultate sint n temnita. De Sen n-a m mai auzit nimic. Nu stie nici D. Spitalul Congresului a fost evacuat. Urasa ncet, retinut, dar atroce. De la Consulatul'Francez cer un carnet de libera trecere a nchisori. reu, dar observ ca nu prea pot scV ma folosesc de el. La Alipore nu pot n cauza multimii de afara. (Am uitat sa spun ca non-vio-lenta,politiei, ese privita cu atta haz la nceput, n-a putut rezista dect 24 de ore. lictisit, si au sarjat femeile cu lajhi, ca de obicei). .11 obtin cu g intra di care fus Pe urma s-au p

Azi, 5 Mai, arestarea lui Gandhi. Consternare generala ; hartal, mitinguri repede risipite. Represaliile au a-juns in toi. Toate ziarele indiene snt suspenda te ; redactorii condamnati la 6 luni nchisoare si la sute de inii rupi amenda. D in "The Statesman" nu pot afla nimic preuiii, pentru ca e ziar englezesc, i mperialist. Arestari pe capete. Universitatile nchise definitiv. Circula z vonuri groaznice, care rri neurstenizeaza ; guerila n Chi-ttagong (o suta de indieni mpuscati prin tragere 3a sorti, revolutie militar.; la Patna. ntr -adevar, nu se mai vnd bilete de tren pentru Patna. Motivul : epidemie de ciuma.

S o simpla inventie; n fiecare an snt epidemii " de ciuma n Patna, si totusi- nicio data pna astazi nu s-au interzis biletele de tren. Nu stiu nimic,'si nesigurant a 111 a io aceasta ma copleseste. Am telefonat la toti prietenii. Sem e arestat de smbata, s i condamnat la 6 luni nchisoare, j Sukumar a murit, nu se stie cnd, probabil dupa ce &.i fost dus a doua oara la politie. Au nceput pedepsele-: reglementare ; la sate, femeile sn't violate cu bastoanele,, organele genitale sfsiate. Se pare c a e un mijloc sigur de intimidare. ; e un fel civilizat de a trage n teapa.. C a la Jallanwalla... Nu mai pot culege nici o informatie de la schingiuiti,. Imediat snt arestati, si condamnati automat la 6 luni nchisoare. Unele familii au voie sa-si retraga morti i din temnite, ca sa-i arda. Mi se spun grozavii despre nchisoarea femeilor. Stau cte cincizeci ntr-o camera, n-ai^ apa de baut nici de spalat, nu li se da voie sasi preg- teasca mncarea. Greva foamei e generala n toata India. Gandhi nu e-judecat. Exista un articol n " Constitutia" Indiei, pria .] care Vice-Regele poate tine la dispozitia lui, fara justi- 1 ficare, pe orice om. Gandhi e tinut la dispozitia Vice-Regelui. Nu mai pot afla nimic. Izbutesc sa conving pe D" sa-mi dea voie sa plec la Benar es. Sushil Kumar, care a scapat pna acum ca prin minune, mi aduce* ultima lista de mort i. mi arunc ngrozit ochii deasupra numelor. In afara de Sujumar, nu am nici un pri eten printre ei. El are. Mi-i arata. si mi spun eum au murit. Unul chiar pe strada , calcat n picioare Nu ma mai impresibneaza. Cnd snt attea femei ucis prin siluire cu bastonul, ce mai nseamna o moarte p strada, sub copite sau sub lafhi ? Aflu n tren ca la Cawnpore au izbucnit luptele comunale ; ca de obicei, musulmanii au nceput sa macelareasca pe hindusi, protejati de politie. 112 Vecinul meu de compartiment, un anglo-indian. mi spune : - Lasa Domnule sa se bata bine ntre ei. Nu vor independenta ?... ntorc capul pe fereastra ca sa nu-1 pleznesc. Totusi,. continua sa vorbeasca. - Daca se ntetesc lucrurile, ai sa vezi ce parale bune ai sa poti face. Au sa-ti plateasca o suta de rupii sa nsotesti vreo femeie dintr-un caftier ntr-altul, sau de-acasa pna la gara. Acum trei ani, eram la Calcutta si un marwari mi-a dat trei sute de rupii sa-i trec nevasta si fetele peste podul de la Howrah. Daca ar fi f ost noapte, poate m-as fi ales si cu altceva... _ Cawnpof^v Scriu n gara. E prapad, mai mare dect m-asteptam. Din tren vedeam flac arile deasupra ntregului cartier indian. nainte cu o statie s-a suit n fiecare compar timent cte un- sergent englez, sa ne examineze hrtiile de identitate. Noroc de perm isul Consulatului francez.

Asteptam n restaurant, sa ni se spuna la ce hotei putem trage. N-avem voie sa ies im din gara. O mbulzeala groaznica ; trupe masate n fata peronului. Indienilor nu li se da voie sa coboare din tren dect cu permise speciale. Se aud si salve de arma. Aflu ca politia nu are voie sa intervina. Este doa? un mic conflict ntre hindusi si musulmani. De ieri noapte ard ntruna casele. si mi se spun grozavii. Copii mic i aruncati de vii n flacari, femei despicate vertical, dupa obiceiul turcesc. Nic i nu mai stiu ce sa cred. n-tlnesc doi gazetari americani, cu aparate de fotografi at. Vin de la Delhi. mi spun ca acolo revolta civila nainteaza n liniste. Bat si sch ingiuiesc numai autoritatile. Conflictele comunale nca n-au izbucnit. Pna la hotel sntem ntovarasiti de o patrula pe motociclete. Strazile pustii, magazi nele nchise. Miroase a ars, a praf, n tot orasul. 1 . 1-13

Europenii si anglo-indienii s-au retras n cartierul \ cantonamentelor mili tare. ntlnesc ctiva anglo-indieni^ cu aere severe, si triumfatoare, "In sfrsit, s e arata adevarata Indie !" Nu-i chip de circulat pe strazile laterale. Dincolo da cordeanele militare oamen ii se aventureaza pe cont pr priu. Sa am acum un tovaras ntreprinzator, numai' unui... Dr. Thomas Patel, crestin indian, din Indian Medical, Service; are peste cincize ci de ani, copii nsurati; fara avere. Se afla n Cawnpore de ctiva ani. mi spune ca? -a dat cteva telegrame, la Delhi, la Calcutta, rugind au-> toritatile sa intervin a. A telegrafiat si Vice-Regeliu\ dar crede ca nici o telegrama n-a fost expedia ta, pentru ca. politia n-are nici un interes sa intervina. Dimpotriva, masacrele acestea din Cawnpore snt un mijloc sigur de. paralizare a campaniei natio naliste. Ce a vazut : un grup narmat de mahomedani, apro-i vizionati cu gaz si benzina, at acau casele, pradau si dadeau foc. Pe barbati i mpuscau. Pe femei le violau,! ap oi le spintecau vertical si le zvirleau n foc. LuauT copiii de pici oare si i zvrleau peste jaratic. Asta a durat1 pn ce s-au organizat si hindusii n gru puri compacte, dar insuficient armate. Au atacat si ei un cartier musulman. Au d armat moscheea, au spintecat femeile,, au azvrlit copiii n foc. De atunci, lupte le au -nceput in tot orasul si s-au ntins 'si la sate. Oamenii se lupta cu ce po t; unii cu dintii si cu pumnii. ' Doctorul evalueaza mortii la vreo doua mii, ranitii la cinci-sase mii. ndata ce-a u nceput masacrele, populatia anglo-indiana si europeana a primit ordin sa se retra ga n cantonamente. Armata a iesit pe strazi, dar numai ca sa mpiedice ntinderea lupt elor n cartierul an-glo-indian. Noaptea. De pe terasa, vad cerul nsngerat in toate partile. Acelasi miros acru d e paie arse si putrefactie. Un zvon.de geamat de larma. Pocnituri de arma. Ra -j bufniri scurte, nfundate. Snt casele care se darma, mi spune vecinul meu. n fata hotelului, o patrula de soldati englezi. Automobilele, rare, au un soldat p e scara. Trec foarte multe motociclete. Un tnar anglo-indian mi marturiseste ca daca "revolutia" se ntinde, vor fi mobilizat i si narmati toti anglo-indienii. Asa a fost si n 1925. Va primi si el, atunci, o c arabina si un revolver, cu destula munitie ca sa-si permita nevinovate caprici i. - Te plimbi pe strada si daca vezi vreo lumina pe terasa, ochesti si tragi. Un negru mai putin...

Ce-a vazut el n Cawnpore : - In fata casei, dear Sir, statea o namila de indian cu un cutit n spate. Bine l lovise ! Chiar n fata casei noastre. Toata strada era plina de snge, dar erau puti ni morti. Puteai calca fara sa te lovesti de ei. Ranitii ii luasera de cu n oaptea... l ntreb de ce-au izbucnit luptele, daca nu cumva au fost provocate de politie. Rde. - Nu e adevarat. Au vrut sa faca revolutie, cu Mister Gandhi. si atunci mahomeda nii au spus ca india e a lor. si ca sa-i faca pe toti mahomedani, au nceput sa pr inda pe indieni si sa-i circumcida. N-au avut e timp, caci altminteri i-ar fi sil it sa mnnce carne de vaca... Focul se ntinde n India ntreaga : Dacca,, Patna,, Cawnpore, Allahabad. Numai n Gujer at revolutia civila cistiga n liniste. Aflu ca Congresul a trimis grupuri de volun tari, atlt mahomedani ct si hindusi, ca sa linisteasca centrele luptelor comunale. Politia n-a vrut a-3 lase. Alei a nceput sa miroasa a carne fripta. Socoteli scurte cu Jenny. Ii dovedesc ct de ridicofc ar fi sa ma urmeze la Calcut ta. Ne-am ntlnit, ne-am intoxicat, am colaborat amndoi cu furie la cea mai mediocra cadere - ce sens ar avea o prelungire a acestui spital sufletesc ? CAIETUL. III Martie-Noiembrie 1931 "...nu ma uimeste faptul ca oamenii, dupa ce cunosc asemenea ceasuri, pot relua vi ata comuna si odihnitoare a tuturor zilelor. Nu ma nspaimnta o schimbare, o profeti e sau o revelatie - ci putinta omuiu de a le uita, curajul de ntoarcere n vechea ma re moarta." "Isabel si Apele Diavelului'*4 Din nou n acest oras n sare. .am suferit att, n care jjurasem ca n-fri sa mai ma ntorc , n care credeam cu n-am-sa mai ma pot ntoarce. Franck, Hellen, d-na P. -- toti au ramas aceiasi, toti snt cordiali, fierbinti, astenici ; ca un somn urias, ca un somn blnd si colorat. Invitatie Ia viata. Cum am ajuns, m-am asezat .pe munca. Direct la biblioteca. Van Manen ma primeste n .usa biroului. Nu ma recunoaste la nceput, cu barba mea, dar ma strnge n brate. y^ - Ei, ce-ai adus de-acolo neodihnitule ?... Ezit, nu-i povestesc nimic, ii amete sc mai mult cu vorba. mi arata locul meu la masa din sala de lectura. "Nu s~a ati ns nimeni!" ma asigura el. Privesc mprejur. Aceleasi chipuri cunoscute ; numai stu dentul japonez lipseste. si prepara doctoratul acasa, mi spune Van Manen, privin-d u-ma banuitor n ochi. A putea nvata ceva de la viata, a izbuti sa faci sa-creasca nu numai inteligenta si celelalte glorii umane, ci si facultatea de a vedea clar ntmplarile, de a le pr evedea... De ce ramne insul tot att de viu, de trist, de exilirant, orice s-ar ntmpla cu el, oricum l-ar bate vnturile ? mpacare definitiva cu Ruth. mi fagaduieste ca nu ma va ntreba n"mic,"nTc6u'aa7"'despre M., despre lunga mea absenta n Nord. Nu-mi va deschide scrisorile, nu va fi tris ta, nu ma va suspecta. Sa fim ca nainte : buni prieteni si amanti. ntr-adevar, dup

a ce ne ntoarcem de a cinematograf, ma primeste n camera ei si veghem 117

toata -noaptea ; mbratisari zgltite 'de friguri, care ai extenuat-o, care au umilit-o. Se desteapta greu, si are criza de plns. si calca repede cuvntul : "C u cine m-s nselat atit ? Cine te-a schimbat att ?" Iar n fata prii virii mele crunt e, reci, - pe care nu stiu prin ce mira-^ col am gasit-o - si ascunde capul n pern e si plnge O mngiam pe par. Ma gndeam : totul de la nceput^ .ntocmai ca la nceput... P ate ca asta e o victori* a me,aJ Am recitit cu grija jurnalul. Am adaugat note si ex-p plicatii noi, le-am adnota t. Totul trebuie pus la punct, totul trebuie limpezit. mi place leit-motivul aces tor c-teva sute de pagini : trecutul nu intereseaza, orict ar fi fost el de grandi os. Regasesc aceasta marturisire n August 1928. Eram atunci la Bran, cu Picky si c u ceilalti, si ma gndeam probabil la R. stiam ca o voi lasa n urma, ca eu voi plec a nainte, singur. Episoadele s-au succedat apoi pe rnd. Se poate oare iubi asa la nesfrsit ? Iubi si arde, fara rod, fara glorie ? Nuantele, ntrnplarile, amanuntele - poate fi altceva mai valabil pentru ju rnalul acesta, acum, cnd snt surmenat de lucru, de vointa mea de a lucra, mai ales ?, Ce odihnitor sa nsemni fleacuri. Ce reconfortant, sa| notezi ni micuri care ti se pare "gnduri"... Van Manen mi spune ca D. a ntrebat de mine, ini treacat. Cred ca am fost putin "in timidat, surprins. Mai grabesc s pun tot felul de ntrebari. Aflu lucruri triste... De la Ruth aflu o sumedenie de amanunte. HeHenj dupa ce a iesit din serviciul lu i Mazda, a intrat la Telefoane. (Hellen refuzase ntr-o buna zi sa se mai duca s sco ala. si gasise un "protector" : d-i Mazda, milionar parsi, cu magazin ilustru n New Market, care o angajase un soi de domnisoara de co mpanie la cei doi copii ai sai, unul de patru si altul de sase ani, sub pretext de a-i nvata englezeste si de a-i plimba cu masin-a. De fapt, Mazda ncerca binecun oscutul lui truc, cunoscut si de nevasta-sa si de ntreaga comunitate parsi si ang lo-indian ; acela de a obtine un trup de adolescenta pentru sarutat. Numai d-na s i d-1 P. se prefaceau ca n-au auzit nimic de acest obicei al lui Mazda. Nu prote stau nici end Hellen se ntorcea seara trziu n masina cu Mazda, de la o inevitabila p limbare cu copiii la Lacuri. Ce s-a ntmplat mai trziu nu stiu. Dupa un scandal pe c are cu totii s-au trudit sa-1 ascunda, Hellen a renuntat 'sa-nvete' englezeste pe cei doi mici jxirsi. D-na P., a trebuit sa cumpere coloniale de la alt magazin, si sa le cumpere de astadata. cu bani. Hellen adunase destule economii, dar le d epozitase pe la prieteni. Nimeni nu stia nimic precis. Fata asta se schimbase en orm ntr-un *an. Se fotografia, si facea rochii si visa sa Jtaga n Europa ; probabil visa sa ajunga artista de cinematograf,,, dar ar fi acceptat sa fie si cocota. n timpul cnd nu locuiam n Ripon Street, am ntlnit-o a data singura si mi-a spus : "stii , nu m-am suparat de ce-ai facut atunci n masina. Am aflat o suma de lucruri noi acum." Probabil de la Mazda, sau de la numerosii ei prieteni, care o fac pe d-na P. sa sufere de cord). A intrat la Telefoane ca sa se emancipeze, sa scape de tir ania d-nei P. n "realitate,, ca sa se ntlneasca cu fel de fel de tipi, precTzeaza R uth. mi vorbeste mult de Ernest Mann, bunul ei prieten de ast-vara. Se pare ca omu l acesta vast si viril e cu desavrsire fermecat de Hellen. Se vor logodi n curnd. D e altfel, familia Mann se viziteaza acum foarte des cu familia P. De cnd m-am ntors, i ntlnesc aproape n fiecare seara ; veniti ia inevitabilul pahar de whisky, platit d e Ernest sau de Cyril Mann. Franck e cu desavrsire n umbra. Idila lui cu Ivy 1-a departat mult de Ripon Street. Citesc Tarr de Windham Lewis. Snt cel putin sase-uni de cnd n-am mai citit un roma n. Lectura imi da

1 i 3 a nceput voluptatea unui viciu nepermis, experimentat pe ascuns. Este adevarat ca . tocmai astazi aveam mult de lucru - si am lasat toate ca sa citesc acest roman st raniu si caritabil, care seamana cu attea romana scumpe mie, cu Dostoievski si cu Dos Passos de pilda. Viciul acesta pe care mi-1 satisfac alaturi de o biblioteca plina de tratate erud ite, la o masa ncarcata cu dictionare si texte - ma nalta brusc n propriii mei ochi . mi da un ciudat sentiment al libertatii. mi spun ca totul nu e nca pierdut daca a cum, n loc s fiu linga Bogdanof, stau cu picioarele pe birou si citesc un roman. C u lectura aceasta "laica" mi satisfac tot dispretul meu pentru eruditie, pentru m unca- onesta si inutila, pentru attea stiinte dragi ,- pe care, tocmai pentru ca m i ' snt dragi, ard de dorul de a le dispretui, de a le "nsela", de a le umili. Daca as citi un roman detectiv, n-as avea aceeasi satisfactie. As spune ca e o l ectura igienica, odihnitoare. Dar -lui Tarr ma dau tot, l citesc si cu inteligenta . Am ales drumul acesta : de strivire, de calcare n picioare, de umilire. Abia acum nteleg imensa forta a umilintii. Am umilit pe Jenny, umilesc pe Ruth n fie-care n oapte - dar cine stie salbaticia cu care ma umilesc pe mine nsumi ? N-a ramas cand ela din memoria mea pe care sa n-o fi stins... Asta se ntmpla astazi, de pilda, pentru ca slabi-unea si memoria m-au facut trist. Nu s-a ntmplat ieri si nu se va ntmpa mine - caci stiu sa-mi faa zilele neutre, stiu s a muncesc. ^ Cjj^JFranek, ppir^r ?iic hiinf i pa nainte. Mergem se-riltfla cinematograf - el _cu Ivy, eu cu Ruth - si bei whisky, facnd glume porcoase, nzind de toate fleacuril e, brfind pe cei din Ripon Street. Ce extraordinara capacitate de ignoranta desco par n mine ! "Ignoranta" n sens dinamic, .creator ; -"sa poti sta lnga un vulcan n. actiune, sa stii asta si s-o poti totusi uita. Nu o niei ** 120 "uitarea" fireasca, nici lipsa mea de memorie att de cunoscuta, ci un sentiment no u, pe care l-au avut poate M-ei oameni care au facut. razboiul n linia I-a. De cte ori simt amenintndu-ma tristetea, procedez :a o adevarata fiara cu mine nsum i, cu sufletul meu, cu memoria mea. Eram att de aproape de combustiunea finala, d e extinctia definitiva a carnii mele, a omeniei inele. Nu-mi iert niciodata ezit area de atunci. si pentru ca n-am facut singurul pas care trebuia facut - nu-mi m ai ngadui nici o tristete, nici o melancolie, nici o re-muscare. Pe vremuri crede am ca dorinta de macerare si desfacere, de umilire si pacat - este o tendinta dem onica, este strigatul ntunericului din mine. Astazi stiu - si n-o stiu de astazi - ca dorinta aceasta e balsamica, e dulce ca un instinct pur. Sa ma desfac, s ma d escompun, sa ma risipesc - cu orice instrument pe care mi-1 pune la ndemna viata iata razbunarea mea mpotriva mea nsumi, iata singurul meu liman. Cu ce pofta mi ba t joc de M., tavalindu-ma n paturi straine, u ce ura mi ajut toate ororile, sa iasa la lumina, sa (.reasca, sa ma sufoce. Simt un adevarat extaz, al raului, ai pac atului. Simt ca numai pe acest drum mai pot nadajdui o experienta finala, ca cea de asta-vara. Drumul drept, drumul luminos, mi-a fost nchis. Pe alt drum, de mijl oc, nu pot merge. Gasesc n The Naulakhct a lui Kipling doua versuri de epitaf, pe care le-as pune b ucuros pe. ntia pagina a autobiografiei mele : V,A fool lies here

Who tried to hustle the East." mi amintesc, nsa, ca am mai gasit cel putin doua duzini de versuri, din toti poeti i cititi n ultimii ani, pe care le-as merita cu vrf si ndesat. Probabil ca nu voi p astra pe nici unul... 121 Daca as putea gasi vreun rost existentei mele de acum (caci adevarata mea existe nta, careia i cunosc sensul, o astept de acum nainte sa mi se reveleze), probabil ca ar fi acesta : sa-mi consum cu furie trecutul, partile acelea din trecut pe care le simt inca straine, detasate, toxice, in suflet. Trebuie sa-mi ascut atentia, s-o fac destul de robusta ca sa se poata alimenta si delecta n vulgaritate. Trebu ie sa-mi dezmortesc inteligenta, obisnuita prea mult cu simbolurile, cu emblemele . Sa nu mai dispretuiesc cotidianul, concretul, insignifiantul. Nu stiu prea bin e ce vreau sa spun, dar simt ca am dreptate, desvrsita dreptate. si mie de-ajuns. Adormisem anevoie, trziu dupa miezul noptii, si in-i toarcerea lui Franck de la b al m-a silit sa ma destept | iarasi. El, beat si desfigurat de caldura. Fetele l -au adus pna n odaia noastra, apoi *.s-au asezat pe patul meu, fumndu-mi tigarile (erau ultimele) si povestind stupi-i ditati de la bal. mi era somn, aveam a doua zi de iu-' cru dincolo de Howrah, ma exasperau cu vorbaria lor tmp - si totusi zmbeam prefacndu-ma amuzat. Probabil din obisnuinta si groaza de disconfort. Mi se pare ca ceea ce numim ipocrizie nu e dect lenea de a ne misca de pe o pozitie cu care ne-am familiarizat - pe alta cu riscuri neprevazute. Snt un mare ipocrit cind mintea si energia mi snt furate de un gnd, de o munca - asa cum s e ntmpla sa fie zilele astea. Cnd fetele au plecat sa aprinda masina pentru o ceasca cu cacao, se apropia trei. mi trecuse somnul. Franck din ce in ce mai beat, ncerca sa ma amuze cu un balon. Vaznd ca nu rid, m-a njurat si m-a amenintat; A trebuit sa-i fac capriciul ; sa ne batem cu perne. Fetele, din usa, mi sopteau sa nu-1 lovesc prea tard caci are sa cada jos. Dar tot a cazut. S-a ridicat nfuriat, vnat-rosu, cu njuraturi penibile - s i mi-a zvir-lit perna drept n fata. Perna m-a pleznit agreabil sijj mi-a zburat o chelarii tandari pe piatra dusumelii. Panic.l Franck calmat fara veste, fetele adunnd bucatelele de] 122 sticla si tipnd, eu avnd probabil o mina prostita sub dezgustul izbucnit deodata d in tot grotescul si stupiditatea situatiei. Franck ncearca sa se culce, dar nu izb uteste sa-si scoata camasa. si rupe gulerul, njura si scuipa. l culcam noi, cu oarec are greutate ; apoi ne asezam din nou pe pat si bem din cacaoa racita. Episodul n u ma impresioneaza ; parca ar fi fost un vis. Dar ncep sa observ ce frumoase mi ap ar fetele, vazute prin miopia mea. Toata odaia se transforma, si eu ncep s o explore z fericit. Ceea ce ma izbeste de la nceput e patul si cu Franck trntit n el. Parca ar fi o saltea ciudata. umpluta monstruos si scoflcita la mijloc ca un iepure mar e de cauciuc. Cnd spun aceasta fetele cred ca fac o gluma -- si rd. Rd si eu de stu piditatea lor, si le privesc iarasi, silindu-ma sa tin ochii bine deschisi. Iris are fata ca de ciocolata : att'a vad, si-i vad pe utma pijamaua japoneza, trup n egru cu aripioare portocalii. Parca n-ar rnai fi Iris cea de toate zilele, Iris proasta si cocheta. Din Ruth vad mai mult, caci sta aproape de tot; i simt amndoua pulpele, si bratul si-1 reazima de pieptul meu. Vad ochii, parca ar fi argintat i, si ovalul fetii e mai fermecator acum, mai ireal. De altfel, totul n jurul meu e mai frumos si mai fantastic. n odaie parca n-ar arde un bec electric, ci ar pl uti o boare lunara, o lumina densa, prin care poti trece simtind-o'la dreapta si la stnga ta. Biroul s-a departat ntr-un spatiu cu umbre animate. mi rezem bine capu l pe perna, si descriu odaia ct pot mai frumos. As vrea sa patrunda si ele o clip a n fascinanta mea viziune. Pacat ca nu pot scrie si nu pot citi. Franck, iepure de cauciuc, se rostogoleste iritat de caldura. Cnd se misca Rutb, pijamaua ei roz

se subtiaza ca o dra. nca un pas mai mult. spre zona semintu'necata, si ar dispare. Spatiul meu e acum prodigios. nghite si produce obiectele fara nici o regula de perspectiva. Ma gndesc ce admirabil instrument.-de contemplatie am eu, orcnd la ndemn a, n miopia mea. Ruth mi ntinde ultima tigara n cutie, si eu nu o vad. O caut, nsa. O gasesc, si cnd mi aproflii chibritul, aproape ca snt fericit. Nu stiu de ce, nu ma ntreb. Pacat ca fetele snt att de proaste. Le-as fi spus ceva despre mine, ceva ce nu le-am spus niciodata. Simteam 123 nevoia de a marturisi ouiva fericirea aceasta inpronun-tabila, de a vedea attea m inuni n jurul meu, si toate, printr-un simplu accident. Au plecat n zori din odaia mea. nedumerite. Plimbare cu Bogdanof: mi marturiseste nca o data ct de nefericit traieste n India, c it de mult l dezgusta hinduismul si ct _ uraste pe indieni. "Un popor barbar. Sin gura infuzie de umanitate le-a adus-o Islamul ; iar acum in urma, stapnire a britanica". E zadarnica apologia mea, caci profesorul de persana s-a stabil it deasupra oricarei discutii. "Priveste-le arta ; monstrii cu opt brate, cu gur a cascata si urechile mari ; ce imaginatie barbara, neritmica, draceasca, le-a inspirat asemenea creatii ? !" Eu ncerc sa-i explic ca arta indian a e procesul conceptiei mitologice, iar zeii indieni nu traiesc n aceasta lume, nu participa la Creatie, ca cei medite-, raneeni si cei crestini. Ei snt n ei nsisi : transcend for- i mele reprezentatiei umane (naturale, aritropo morfice). j Forma lor e simbolica, sau mai precis forma e subsumata simbolului : de aceea par grotesti, cruzi, dezgustatori. Un zeu grec e reprezentat ca un om perfect. Un' zeu indian, se afla deasupra oricarei investituri umane ; j e l e astfel facut Incit sa-ti dai imediat seama ca nu are] nimic comun cu tine, o m, ca e liber, si bate joc si de echilibru, si de proportii, si de frumos... Bogdanof mi raspunde. "Eu n-as putea tine n casa un idol. Se afla n jurul lui o for ta tulburatoare, necurata, spurcata. Aceasta e tot ce-ti pot spune despre asemenea zei"... Cnd i raspund si eu, rznd, profesorul se nfurie. "Domnule, sa-ti spun la ce grad de umanitate au ajuns indienii"... Dar se opreste deodata, si mi face sem n, sa grabim pasul. si zarise la ctiva metri, argumentul si ilustrarea ; un cerset or lungit pe trotuar, unul din attia. II urmam cu un zmbet superior. Era batrn, ntin s cu fata n sus n plin soare, vnat. Trecea pe lnga el ntreaga circulatie ndesata din Chowrenghee, Road,, si nu se oprise nimeni. Bietul batrn murea ; vomitase,] n lemnise, si prin zdreanta prinsa n jurul soldurilor arrJ constatat stnjeniti erec tiunea finala. Poate murise. Bog-f 324 dnof si-a . facut precipitat o cruce, si a zvrlit priviri de scrba trecatorilor car e ncepusera sa se opreasca pentru ca ne vazusera pe noi. El a fost acela care a adus pe politist sa ridice cadavrul, dupa ce telefonase di ntr-o farmacie pentru o masina sanitara. Era att de furios nct abia mi vorbea. "Cinc i mii de ani de cnd au o civilizatie, n-au nvatat si putina omenie... Cum au apuca t acum cinci mii de ani, asa fac si n 1930 : matura tot asa de prost ca si acum c inci mii de ani ; snt tot att de lipsiti de omenie, ca si acum cinci mii de ani"... ncercam sa-i explic ca pentru" ei orice interventie ar fi fost inutila, caci batrn ul muribund avea de facut socoteli cu Karma lui, si n relatia aceea personala nu s e._ putea amesteca nimeni. "Domnule, mi raspunde cnd eu obosisem argumentnd. D-ta e sti un indianist si poti scuza India. Dar eu snt profesor de persana, am stat 17 ani n Persia, si pentru mine India nu are nici o scuza !" (Bogdanof fusese nu numai n Persia, dar si n Afganistan, timp de patru ani, secreta

r la Legatia Franceza. Studiile sale asupra dialectului Kabuli snt renumite. Refug iat rus n Orient - pentru ca si nainte de razboi petrecuse cei mai multi ani n Orien t, n special n Persia - a fost pe rnd profesor de persana la Shantiniketan si la Ca lcutta, functionar la Legatia Franceza de aici, traducator din nemteste si ruses te la Cama Oriental Institute, etc. Era un barbat fin, erudit, blnd si pur ; cu b arbison si ochelari de aur, ca rusii din nuvelele copilariei noastre. Discret pna la umilire, nu mi-a spus niciodata motivele fugii lui din Rusia. Are un fiu ing iner, la Londra, si nu mi-a fost greu sa banuiesc greutatile cu care 1-a crescut s i 1-a tinut n Europa. Rentoarcerea n Europa era visul sau. Clima indiana nimicise san atatea, si lui si sotiei sale. Ar fi vrut sa vie n Romnia, profesor de persana, ara ba sau turca - si am scris chiar arnndoi profesorului N. Iofga, ntrebndu-1 daca nu s-ar putea crea mult asteptata catedra de limbi orientale la Bucuresti. N-am pri mit nici un raspuns; Bogdanof, a carui biblioteca rara ar fi daruit-o Universitat ii noastre, se lupta si acum cu frigurile si ^muhea la Asiatic Society of Bengal ...) " 125 ntinesc pe. Theobld Karr, venit de-a dreptul dis Assam. Sta acolo de "douazeci si tr ei de ani, "agent pe-litic", magistrat si mai stiu eu ce. Odata sau de doua ori pe an coboara n Calcutta ca sa-si supravegheze tiparirea monografiilor antropologi ce la GovernmentJPress. j Un om nalt, chel, uscativ si palid. Nu are "nimic de explorator, nici n privire, n ici n carura. Gesturi de birocrat politicos. Intrutotul, remarcabil. Cum mi strnqe mna si afla de subiectul cercetarilor mele, ncepe sa ma interogheze. Pasamite influ enta attor anchete antropologice ; si fixeaza omul ca pe un "subiect" : l ataca, la n ceput, cu o serie de ntrebari asupraxmeto-__ dei sale de gndire si de lucru. Apoi l lasa sa vorbeasca, despre orice, privindu,-! absent. Cnd i se pare ca a surprins ceea ce l intereseaza n structura sa intelectuala' - 11 nterupe politicos cu alta serie de ntrebari. E un ateist cu logica solida. Ma ntreaba ce cred eu despre originea ideii de Dumn ezeu la popoarele primitive. Cteva clipe de dezorientare ; caci iata una din ntrebar ile 3a care n-am avut nca timp sa ma gndese serios n acesti douazeci si patru de an i ai mei. Totusi, improvizez o teorie - poate pentru ca ma simteam stn-jenit ca n u am nici una, dupa ce i fusesem prezentat att de elogios de catre Van Manen ; poa te pentru < a m-a iritat tonul lui, malitios. Ma amuzam eu nsumi argumentnd, dest nu credeam nici o clipa n cele ce spuneam. Admiram coerenta teoriei mele, dar ea imi ra-mnea exterioara ; nu ma interesa. La urma urmelor, problema originilor e, pentru mine, de mult clasata pi neglijata. Poate ca am avut dreptate spunnd ca in tuitia unitatii revelata de Cer, de bolta cereasca - se afls la radacina ideii d e Dumnezeu. Ei si ? N-am dezlegat ni- ' mic eu asta. D-i Karr ma asculta respectuos, dar nu ma ncuviinteaza. "Domnul meu, mi spune el n c ele din urina, lucrurile du pot fi att de complicate. Mintea primitivului e lovita de un i'apt mult mai simplu ; de cadavru. Cnd vede un mort, primitivul se ntreaba : ce a pierdut 126 omul de a ramas asa cum e acum rece si galben si nemiscat ? Cadavrul, iubitul meu domn, e impulsul catre cunoastere"... i ascult cum argumenteaza, si mi vine sa rid, si snt isptit n acelasi timp de o imen sa tristete. Va sa zica att a nteles el timp de douazeci si trei de ani petrecuti printre triburile din Assam. Att. O teorie pe care o citise n liceu, care i intrase perfect n cap, si de care nus-a putut 'dezbara. Tot ce observa, observa prin och eanul acestei teorii. Nu aduna material dect ntruct o confirma...

Ma gindeam si eu ; daca tot ce fac nu e, n realitate, dect ceea ce a facut si d-1 K arr : adunarea pieselor demonstrative unui adevar ales la ntmplare, n adolescenta, s i sustinut pna acum din lene, din mn-drie sau din cine stie ce dorinta ascunsa ? s i credem, amndoi, ca facem stiinta, ca lucram sa descoperim ceva. E groaznic. Coborm amndoi de la Biblioteca si o luam agale pe Park Street. Era n acel ceas dupa apusul soarelui end Calcutta ajunge ntr-adevar un oras feeric. Dumnezeu stie la c e ma gndeam eu n timp ce d-1 Karr si continua discursul asupra cadavrului. Prin fata Consulatului Francez se apropie un tnar mbracat n dhoti, un bengalez dragut si ma nt reba, n acea englezeasca specifica laureatilor din "Calcutta University" : - Domnule, va pot vorbi doua minute ?

Era att -de fermecatoare mirarea d-lui Karr. I?re-seau masini luxoase pe Park Str eet, stoluri de miss porneau la tenis - si tnarul indian nu era nici macar un cers etor. Era de nescuzat o apropiere, n plin centru, noi doi albi si savanti, el n ca pul gol si n dhoti. a - D-stra nu ma urti ? nu credeti ca rfoi vrem moartea europenilor ?

D-1 Karr l privea clipind ncurcat din ochi, eu l ascultam cu un zmbet pe care l dorea m prieteaese si superior totodata. Nu stiu de ce simteam nevoia, alaturi de d-i Theobld Karr, sa apar cu totul altul dect eram. - Asadar va pot vorbi, se precipita studentul. Vorbi repede cu accentul degradnd u-se sub emotie, fapt cdre enerva pe d. Karr. Era student si venise din satul lui chiar azi-dimin eata. Pe drum i se furase bile. 127

tul de tren, carnetul de student si banii. Calatoris atunci dndu-si ceasornicul g arantie - "un ceasornid foarte frumos de argint, primit n dar de la socrul meii n ziua fericita a casatoriei". Daca mi va achita pine mine dimineata suma, va pierd e ceasornicul. Singur i lui ruda n Calcutta, un medic, se afla acum la Puri, etej - Ct trebuie sa platesti ? ntrebai fara sa-1 ,privesc| caci ncepusem a fi stnjenit si de discurs si de tovarasia lui. - Patru rupii, mi raspunse prompt. Am fost fericit ca aveam argint schimbat, si i-arr dat banii cu o usurare ciudat a, fara sa astept multumirile. Aproape alergam ; am traversat trotuarul pretexj tn d d-lui Karr ca ma intereseaza vitrina farmaceutici de vis-a-vis. Eram ntr-un fel de transa de jena si furie| si pe mine si pe d-1 Karr. Ma ajunse din urma n fats vitrinii, si-mi apuca deodata mna. - Va felicit, ati facut o fapta buna. Asta e ceea ce numesc eu o fapta crestine asca. Admirabil... si pentru ca jiu raspundeam, nu stiam ce i-as fi putut raspunde, adauga pe un ton scazut. - O sa-mi faceti placerea sa acceptati doua rupii| de la mine. Zmbeam nauc, numarnd mental de la unu Ia doua-l zeci, cu o iuteala vertiginoasa, e xercitiu care mi aparerj ntotdeauna salvator n clipele penibile. - In felul acesta am facut amndoi cte o fapta! buna pe ziua de azi, sp

use el introduendu-mi abil doua| piese n buzunarul de sus al hainei. Apoi ncepu sa rda. Ceea ce m-a uimit, era ca rdeaf] ntr-adevar sincer. critica pe bengalezi, caci astazi zmbeam si eu privin-du-le costumul hibrid - cio rapi verzi cu jartiere mauve n ciupici de casa, si diofi albe cu vestoane europen e, de un ridicul inimaginabil. La Uttarpara, zemindarul ma primeste iarasi n biblioteca lui magnifica, si mi arata ultimele achizitii, printre altele si Lady Chatterley's Lover. mi ofera acelasi ceai cu prajituri bengaleze, si apoi trabuce "Corona". Dar astazi si-a pus n cap sa ma fotografieze. Pe terasa, cu ochii la el si tigara n mna. ncearca din trei poz itii, caci desi e amator fotograf cu nume ilustru n Bengal, i e teama ca sa nu-i s trice placile caldura. si ia toate precautiile. Ghicesc cum, prin ferestre cu obl oane, ma cntaresc ochi de fete lacome. Pe fata ze-mindarului cea mare am vazut-o n fotografie; cu vina pe genunchi, frumoasa printre frumoase. Dar Mukerj e ortodox ; nu-mi prezinta dect pe fiii lui, nu mannca cu mine, si tot luxul cu care ma ncon joara nu poate ascunde faptul ca omul acesta ar fi dezonorat daca ar mbuca dint r-o bucata atinsa de mine. Vine si panditul familiei, si discutam Tantra. Apoi ma asez la lucru n biblioteca de manuscrise. Zemindarul ma priveste lucrnd, vorbind n argot cu fiii. A mai venit un tnar profesor din district, si auzind c-Tri stat attea luni ntr-o mana stire din Himalaya, mi-a cazut la picioare, plnglnd. si mi-a spus : ltFratp' tu vp ajunge Mntuirea, tu ai avut curajul celei dinti renuntari..." Daca ar fi stiut el t otul.. Vizita la Uttarpara, invitat din nou de zemindarai? Mukerji."Pe""po3ul"3e~T5'"Ho wrah se nghesuira siruri de care trase cu bivoli. O larma si o deznadejde cu adev arat asiatica. soferul meu striga : "misca nainte ma, fiu de scroafa !il Ceilalti, de pe care, l blestemau aratncjf bivolii, aratnd pe policemanul isterizat de larma. T catorii se opreau amuzati, unii mngind bivolii, atij lund apararea carausilor. Av ea dreptate Bogdanof cnc 328 Am strabatut drumul pna la Biblioteca fara sa stiu ; ma gndeam cu atta entuziasm la Subbasifa-Samgraba pe care o descoperisem ieri, sufletul mi-era ndulcit de pasiu nea aceea de bibliofil si de cercetator al ideilor obscure, aproape ca traiam ntro transa de bucurii, fantastice, n care bucuria ntelegerii unui simbol tantrik nflore a alaturi de bucuria manuscrisului pe care l voi descifra meticulos cu ajutorul pa nditului. Doua luni de asemenea pasiuni, doua luni de febra - fara somn si fara 129 distractii - si as pune Ia punct ntreg dosarul tantril gndeam eu. Am ajuns naintea panditului. Dar mi-am adus manusl crisul de la bibliotecar si am nceput lucrul singur. Daci as fi avut timp sa nsemn toate asociatiile si ipotezei * care mi treceau prin cap atunci... Vedeam naintea med zile si nopti de benedicti na munca ; orice altceva mi sJ parea frivol, absurd, incomprehensibil. Subbasita -Sam| graba era pentru mine ratiunea de a exista ; era, poate suport sau, cine s tie, elanul care ma facea sa nteleg lu-j cruri pe care nu le ntelesesem pna atunci, sa patrund simpatic n zone straine simpatiei mele. Nu era eruditie vai de mine, caci eu n-am fost niciodata un simplu erudiij ci era o punte care ma lega de fan tastic.

Nu stiu de ce am vrut sa fumez o tigara odihnindu-m! n fata rafturilor de carti n oi. Nu stiu de ce am nceput sa frunzaresc carte dupa cai-te, asa ca sa aflu ce sa mal scris si gndit n lume. Ce a fost, nu stiu. Dar m-am trezit deodata disponibi l oricarei alte pasiuni, oricarei alte ideii] Parca mi crescusera ochi si simturi si pentru alte fapte dect manuscrisul meu tantrik. si apoi - saltul s-a facut far a sa-mi dau seama - o acuitate totala, o deprij manta predare, o toropeala a gndu lui. M-am ntors nel pasator la masa mea. Hrtiile din fata si pierdusera farmecul. Mu nca mea mi ,se parea dintr-o data fara rost sij fara maduva. Nu-mi parea rau dect de stupiditatea aceas-j ta a destinului meu, care ma zbate ntre attea lumi si ni ma lasa sa traiesc si sa rodesc n nici una. Ar fi fost inutii sa starui. O lunga experienta m-a nvatat sa nu-mi piere timpul cu eroice framntari de vointa. Caci vo inta nul m-ar fi ajutat, n ceasul acela, sa nteleg : cel mult, asj fi descifrat si tradus anapoda nca o pagina de manuscris]" Acum, cnd snt calm, nu ma pot stapni sa nu flectez nca o data asupra umilintii de as tazi. Jurnalul i acesta le cunoaste prea bine. De ce pasiunea aceasta in-1 cande scenta pentru un lucru care mi pare ntotdeauna,J dupa un ragaz mai mult sau mai pu tin lung,, inutil, raghios, strain? De ce nu ma pot fixa, sa ajung si e\i ntr-o z i un orientalist ca *Tucci, ca Bogdanof ? Cit mult nu invidiez eu cteodata creier ele acelea monovalentd 130 care nu snt tentate dect de un singur lucru, dar care ajung cu timpul sa-1 cunoasc a, sa-1 stapneasca, sa-1 asimileze total... Daca as avea acum mai mult timp liber, iar serile nu mi-ar fi att de ridicol pi erdute (Jeny care s-a ntors, iprocrizii, jocuri, tmpenii) - as_ mai_s_crleun..XQ.m aQ,,_aur_ tobiografic _sL_succint. Pentru ca a ajuns sa ma obsedeze.T dualismul meu, acest binojrn ipotetic care se desface si reface cnd la stnga cnd la"dreapta so lutiilor mele. Cteodata, asist la o adevarata simultaneitate dramatica : orice gnde sc, mi se pare ca ar fi tot att de just contrariul. Cnd ncerc sa-mi nchipui ideile altcuiva, fata de un-fapt sau fata de mine, procedeu l e identic. De pilda cazul M. De cte ori doresc sa aflu mental ceea ce crede M. despre anumite acte ale mele, solutiile contrare se prezinta simultan si ma chinu ie. Cnd snt brutal, gndesc si argumentez ca ea apreciaza numai contrariul. Cnd ma . port blnd, ipoteza, contrarie se cristalizeaza si e adoptata. Daca naerc sa mi-o nc hipui singura, n lipsa mea, o vad n acelasi timp trista si n bratele altcuiva, desi stiu ca aceasta e imposibil. Oare la mine gelozia a ajuns structura logica ? Sfrsisem tocmai "The Tillotson Banquet" a lui Al-dous Huxley, si rdeam mai amuzat ca niciodata, cnd auzii pasi pe scara si ciocanituri la portita hallului. Nuvela e ra prea antrenanta ca sa-mi ntrerup lectura si sa vad ce e. Apoi am auzit soapte, un tipat, alte soapte, alti pasi. Mi-am azvrlit repede un halat pe deasupra pija malei si am iesit n hol, cu tigara aprinsa ntre, dinti si cu tabachera plina ntr-o mn a. (Nu stiu de ce, mi se parea ca ma asteapta ceva solemn acolo, si ca trebuie s a am ceva de oferit, ceva care poate curma o tacere). - S-a necat Ernest ! mi spuse cu un geamat penibil d-na P. (Venise ntr-un soi de ca pot roz si murdar, 131 prul carunt despletit, n picioarele goale - si ochii aveau' acum cearcane de prezb it nlacrimata). - Nu se poate, am exclamat eu mecanic. Cei carei venisera cu vestea era u Willy Mann, fratele necatului,| si Sonny, cumnatul lor. Stateau amndoi rezemati de p tal, povestind; daca se poate numi povestire ceea ce fa-j ceau ei (mai ales

Willy, caci Sonny aproba cu sprncenele] mpinse pe frunte, furnind ndesat). O te legrama sosita ] seara ; de la managerul unde lucra Ernest Mann. Se crede' ca a plecat la vnatoare de crocodili pe un brat al fluviu-liu, ntovarasit numai de ser vitor. Au fost prinsi de fur-" tuna si li s-a scufundat barca, aproape de mal pr obabil, caci servitorul - care stia sa noate - a scapat. Cyrill Mann a plecat ndat a ce a primit telegrama, departe n East Bengal, unde se afla bungalowul si depozi tul de iuta al lui Ernest. Pna acum, nimic altceva ; Cyrill va ajunge acolo tocma i azi pe seara. Mi-e cu putinta sa redau scenariul montat cu atta dificultate si sinceritate de d -na P. Avea de ce sa plnga, si totusi eforturile ei de a-si exprima emotia erau v adite. D-na P. pierdea pe unul dintre cei mai pricopsiti candidati ; sase sute de rupii pe luna, bungalow propriu la j tara si casa n Calcuta - si ndragostit de mo arte de Hel-len a ei. - Sa nu-i spuneti nimic ! ne implora ea, plngnd. Venisera si fetele, af ectnd o tristete nmarmurita "Bine, dar cum se poate, de ce a plecat la vnatoare nainte de furtuna ? De ce n-a s trigat dupa ajutor ?" Ruth se ncapatnase sa creada ca nu s-a necat. D-na P. exclama : "Ce bine ca Hellen e la lucru !" (Era de serviciu, noaptea, de la opt la sase). . Sa nu-i spuneti nimic ! Iris, sa-ti ncui gura ! sa nu cumva... Vai, vai !..

Tinerii stateau rezemati de portal ; eu tot att de ncurcat si tot att de mecanic le ofeream tigari - iar fetele, care venisera n picioarele goale, ncepeau sa se scarp ine tot mai accentuat ; le iritau tntarii. - Du-te si puneti ciupicii, sfatui Willy Mann pe una clin ele. Lui Sonny i-a fost sete, si eu m-am grabit sa scot sticla din fundul ghetarului, sr dupa ce i-am adus un pahar, 132 l-am ntrebat pe Willy cu cel mai trist glas pe care l-am outut nchipui : - D-ta nu bei un pahar cu apa ?... Au fost singurele mele condoleante. Dupa ce-au plecat tinerii, condusi de plnsul d-nei P.. noi am ramas putin n hol, n care timp fiecare ncerca sa-si configureze moartea, experienta aceasta ireversibi la pe care colectivitatea si-o reprezinta ntotdeauna att de amuzant si de straniu. Ruth sustinea ca e numai o greseala, caci nu se poate sa fi murit. D-na P. si ami ntea ca Ernest mai avea numai o saptamna doua pna la concediu, si atunci ar fi veni t n Calcutta, si s-ar- fi logodit cu Hellen. Nici mie nu-mi venea sa cred ca Erne st, asa cum era el, mare, negru si jovial - s-a necat ntr-un accident stupid. El e ra croit pentru alta moarte : n uzina, la baricade, ntr-o revarsare uriasa de ape. M-am ntors n camera mea gol de gnduri. Cartea lui Huxley ma mbia sub globul lampii, si auzeam tntarii roind n jurul patului lui Franck. Mi-am amintit ndata ca bietul o m nu stia nimic. Am ridicat putin plasa si l-am scuturat de umar. - Hei, Franck, s-a necat Ernest... Nu glumesc, zau, acum am aflat si noi... N-a uzi ? Ma privea buimac. Apoi 1-a prididit iar somnul, si a oftat lung.

- Pacat de el, saracul... Hellen ce zice ?... Dar poate nu s-a necat... Ce zici ?... Am pus la loc plasa, caci adormise. M-am ntors la masa mea cu o turma informa de gnduri, de premonitii. si reprosuri. Mi se.parea ca snt foarte singur, n. casa acea sta unde pna mai adineaori ma simteam att de bine. Adesea ncerc ascensiuni de acest ea spontane, apoi ma trezesc iar cum am fost. - Te-ai dezbracat ? In dosul perdelei, era Ruth. I-am spus sa intre, caci nu ma temeam de Franck. - Mi-e frica, mi marturisi ea, mi-e frica sa nu-1 fi mncat crocodilii... Saruta-r na. 133 .:*':. Am-intrat pe seara n biroul lui Van Manen ca sa-i napoiez o carte si sa-i multumes c, li vorbeam de ea, si Van Manen ma privea. Nu stiu ce i-a trecut prin minte,-s i mi-a spus : ' . - Old man, are sa-mi para tare ru cnd te vei napoia n tara... Att, si mi-a dat un trabuc olandez, "de zile bune", cum spune el. Am fost mai fericit dect daca as fi scris o carte. Acasa: Hellen s-a ntors dimineata de la serviciu, si vS-a culcat. N-a avut timp s a observe nimic. Fetele asteapta nerabdatoare n hol sa se destepte, sa vada daca H ellen va ghici ceva. D-na P. a fost tot timpul acasa la Mann. Lucrez nfrigurat la traducerea manuscrisului, desi primele pagini au fost cu desa vrsire gresite. Franck si-a amirtit de bataia n6astra cu indienii din vacanta Crac iunului de acum doi ani, si se amuza sa reconstituie amanuntele. - Bill cazuse pe pamnt, old P. intrase n dugheana ca sa-1 scape pe Lorrie ; ram asesem eu singur cu tine, dar tie ti se sparsesera ochelarii si loveai pe unul c are era knock-out demult. Atunci am apucat lemnul din mna unuia, si cnd l-am traz nit... Sta n pat, cu fata sub ventilator, fumeaza si-si priveste degetele pe care le mi sca n claviatura sub ciorapi. 3 Vorbeste pentru el si pentru mine, desi stie ca nu-1" asj cult. Din cnd n cnd strig fara sa ridic ochii din dictionar :. - Liniste, va rog. El ma priveste nciudat, si-si repeta profetia : - Ai sa nnebunesti... Continua, totusi, sa vorbeasca. - Aveai un semn pe frunte, deasupra sprncenei stingi, parca l vad si acum. Un semn ca un L, pe care l zgndareai mereu si-1 ardeai cu iod ca sa nu treaca. Am mers od ata la un cinematograf si o femeie a exclamai "Vai ! a avut un duel !" Dar nu sa prins semnul. N-ai noroc n dragoste.

134 1 D-na P. intra la mine ca sa-mi ceara chibrituri, si se aseza la vorba. - Hellen l iubea prea mult. De aceea nu puteam sa-i spun dintr-o data adevarul, da r nici nu puteam s-o chinui cu ndoiala. Cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-am zis si am sarutat-o pe frunte si i-am spus : "Hellen scumpa, Ernest al tau e pierdut !" In ti n-a nteles, a strigat numai : "Cum ?" Mi se rupea inima, am cazut lnga ea n hohote si atta i-am spus : "Vointa lui Dumnezeu !" Dar ea s-a smuls din bratele mele si mi-a spus : ,,Unde e el ? Unde s-a dus ? De unde stii ?" Atunci i-am spus cum a m primit telegrama, cum Cyril 1-a gasit pe jumatate mncat de crocodili si 1-a pus de 1-a ars chiar pe mal, acolo, ca era putred si umflat, si cenusa si oasele ntr -un . sicriu de plumb mic ct'al unui prunc le vor ngropa mine. Sa fi vazut cum s-a trntit cu palmele amndoua pe fata, ct e de lunga, de a troznit patul si am crezut c a-si frnge mijlocul caznd. I- am adus apa, fetele au venit lnga ea si au mngiat-o : " Taci baby, uita baby, vointa lui Dumnezeu !" - dar copilul meu suspina : "Ernest ! Ernest !" Am ncercat s^o dezbracam, zadarnic. Acum a ajuns ca o statuie. Bietu l copil. Dupa ce-si sterge ochii cu sortul si ia chibriturile, am zavorit usa ca sa pot s crie o scrisoare de dragoste pe care o amin de attea saptamni. Ce bucurie mi provoc ase plicul acela mov cu caligrafie infama, primit din tara ntr-o duminica diminea ta. Cred ca am scris atunci n Jurnal lucruri ceva mai calde. Dar, acum, fata din tara se stersese iarasi n acea negura de amintiri inutile, viata mea pna n noiembri e 1928. Nu simt nimic, absolut nimic pentru cei de acolo. Cnd le citesc scrisoril e, ma nduiosez o clipa, mi amintesc fetele lor si dragostea lor - apoi asez scriso rile n sertar, si viata mea de aici ma prinde iar. Ernspaimntator ct de repede uit fara vointa mea si fara nici o satisfactie ; uit asa, cum uit foamea dupa masa. Trecutul nu m-a tentat dect ngrijorator de rar, si atunci n mprejurari ridicole. Ui t cu un instinct ciudat, uit chiar cele mai mndre din faptele mele, cele mai frumo ase privelisti vazute, cele mai frumoase pagini scri135 se. Nu-mi amintesc niciodata continutul unui articol scri| de mine - desi pot re zuma fara eforturi sute de articole studii si carti scrise de altii. Cnd ma recit esc, ma amuzi reflectez si adnotez ca si cum as citi un autor necunoscut} Am fos t de trei ori n Italia, am stat doua luni ntr-c casa cenusie pe Via dela Scrofa, n Roma, si nu-mi amin-j tesc nimic. Totusi, nu le-am uitat cu desavrsire, viziunile acelea. Cteodata, la rastimpuri mari, revad ca ntr-ur film case si locu ri cunoscute - le identific, si apoi le contemplu cu o bucurie proaspata. Cteva m inute, o jumatate de ceas. Apoi, ajung iar cetateanul orasului unde ma aflu. Am nceput de mai multe ori scrisoarea de dragostei nainte nu ma sfiam sa scriu "Sc umpa mea, draga mea,' dragule", cine stie ce alte cuvinte frumoase, care mij apar acum stupid de exterioare. Am ezitat minut dupa mi-J nut, cu condeiul deasupra foii albe. mi spuneam ca va trebui de aici nainte sa raspund urgent unor astfel de l scrisori mauve - altminteri, neputincios sa evoc emotia] primirii lor dinti, vo r ramne fara raspuns. Eforturi, fraze care poate spun ceva ei - dar mie, acum cnd le scriu, nu-mi inspi ra dect plictiseala, resemnare si oarecum dezgust. Ma gndesc ca, dupa multi ani, vo i uita tot din aceasta Indie prodigioasa - voi uita chiar si cele mai intime rev elatii, nebuniile mele si drumurile. Ruth mi va pare atunci' un nume ce nu e-vsca nici macar o figura ; M., o fata stranie, care m-a torturat si mi-a lamurit cel e mai nefiresti bucurii-, Franck, s Van Mneri, Jim, Bbgdanof, D., Sen, Tagore - n ume, cteodata figuri, cteodata idei. Poate voi povesti la Bucuresti unele din ntmplari

le mele, si repetndu-le, voi nvata, ca pe ceva citit sau discutat. mi voi aminti Ind ia ntruct si numai att ct voi povesti sau discuta despre ea. Poate snt un tip mult ma i intelectual dect mi place sa cred. Numai aceasta explica setea mea de experienta nuda, instantanee, variata si consumata prin simpla ei actualizare. Numai exces ul de abstract n care ma misc poate explica vesnica mea vagabondare n senzual, n em piric, evadarile mele fara sens, fara continuitate, fara pedagogie mai ales. Numi pare rau, de pilda, ca din toata drama din septembrie, ceea c. mi pot aminti ac um 136 precis e numai traducerea primului capitol din Bhamati, o traducere proasta de a ltfel. O adevarata agonie, scrisorile de dragoste. nmormntare lui Ernest, a micului sicriu de plumb cu oasele si cenusa lui Ernest. Aj ung la cimitir dupa ce fusese ngropat, dar ajung la timp ca sa asist la lesinul l ui Hellep^ A prins-o n brate d. P., si a scos-o din multime ; era n rochie strnsa, b luza alba si fusta neagra, si parul i atrna negru ; capul palid, buzele tot att de frumoase ,dar capul parca era retezat, att atrna de inert n bratele d-lui Pf D-na s e tnguia n vazul tuturor, dar nu-si putea ascunde satisfactia ca.fiica-sa a lesina t, sensibila si romantica Hellen. Am plecat, nainte ca sa pot fi vazut de Ruth car e mi daduse a ntelege ca un cinematograf i-ar risipi tristetea. Am ocolit cimitirul , gndind la tot ce citisem astazi despre sapaturile de la Mohenjo-Daro. Citisem ul timul raport al-lui Sir John Marshall,, apoi alergasem la Muzeu ca sa vad hierog lifele gasite la sapaturi. Mi le explica Chanda. M-a prezentat si directorului s erviciului antropologic, dr. Guha, care mi-a aratat vreo cinci cranii, si de la Mohenjo-Daro si de la Harrappa. Discutie serioasa asupra problemei indo-sumeriene . Eu cu argumente iconografice si arheologice, Guha cu craniile lui. nvat enorm, s i-mi daruieste o suma de rapoarte. Cnd i le arat lui Van Manen, mi spune : - Se scrie prea mult astazi, mult prea mult. nmormntare ma detasase de zona aceasta fascinanta, de laborator, de austeritate si v oluptate n acelasi timp, de simposium rafinat - singuia care ma poate face ferici t. Am trecut pe la Andre. Eu i vorbesc n englezeste, iar el se jeneaza si ncepe pe fra ntuzeste, lucru care ma ncurca ntotdeauna. n sfrsit, mergem la "Firpos". Vorbim friv olitati ; mi spune ca a auzit de un s'oldat care a posedat o rata."Nu cred", mi sp urje. "Nici eu nu cred", adaog. Bem cte trei whiskiuri cu gheata. Hellen a plecat undeva pe lnga Puri, la mare, sa se ntremeze. A plecat cu o ruda d e a lui Ernest, dupa ce s-a certat ridicul ntr-un magazin pentru ca nu-i daduse c ostumul de baie cu o taietura mai moderna. Am vazut-o coborind scarile, foarte p alida, dar mi-a zmbit si mi-a spus ca are sa se amuze bine trei zile. Atta capatas e concediu de la Telefoane. L-am gasit pe Franck frecndu-si minile cu o piatra, si fata pudrata pna la sat ; sub ventilator. - Ea spune ca sunt prea negru, dam' her... Ah, sa am eu pielea ta, n-as ma i citi carti indiene ca s-mi cstig pine... Un motocar, haine de" la Gullam Moha m-med, o perla n cravata si parlez-moi de pariez vous, mademoiselle... Apoi Sie scoala brusc din pat si se nclina unei dame imaginare, vorbind afectat s i teatral cu "Oxford accent" si imitnd pe snobii englezi. . How do you do?! Oh? Oh!?!... Trrully?!... Va znd ca nu ma am

uza deloc, sari din pat cu evidenta agilitate - si rencepu operatia.- si freca minile si le privea mereu, sa vada cum se nalbesc. - Fir-ar a dracului de trfa, zice ca sunt negru... n acel moment intra d-na P. cu ceaiul, si auzindu l admonesta cu prefacuta oroare : - Franck, Franck, ce vorbire murdara !... Apoi, ce sa nu profit de ocazie si s-o sterg n alta camera sau pe terasa, mi se adreseaza, podidind-o lacrimile ^ - Tare mi-e teama de Hellen a mea. D-l P. si cu mine n-am dormit toata noapte a. "Baby, i-am spus, Ernest al tau e n ceruri si sufera daca nu mannci, nu dormi si nu vrei sa uiti. Sufletul lui nu se poate odihni vz:ndu-te cum te tbati..." i-am spus ? Cyril a gasit la pieptul lui tabacherea cu tigari, si le-a dat He llenei, Cind a vazut tabachera, fata s-a facut ca hrtia de alba Toata ziua citest e scrisorile lui .Acum ntelege ea ct i iubea. N-am crezut ca Hellen a mea are sa su fere att..." Nu spuneam nimic, dar la un moment dat nu rn-am putut stapni si am ntrebat-o, ncepnd a ma descheia la camasa. 138 - Va jeneaza daca ma dezbrac n fata d-stra, d-na P... ? Eu ma jenez. A plecat, si amndoi am sarit sa nchidem usa. Franck a nceput s-o imite : "Hellen a mea... Oh ! D-nul P. spunea : Minny .copilul nostru se prapadeste..." S-a dus apoi sa-si faca dusul, si-1 auzeam cntnd : "Hellen, fata a visurilor me le, "Are ochii albastri, "Iubirea patrunde adine sub coate, "Visurile nu se pot repe ta..." Plec pe terasa cu o perna si cutia de tigari, sa fumez si sa ma odihnesc, caci lu crasem astazi din zori pn la apusul soarelui. M-am asezat ct am putut mai comod, si priveam cerul ; departe de tot, peste meterezul terase^ zaream palmieri si turle . Calcutta capata acum, la caderea serii, un aspect mai sincer oriental, cu o la rma tot mai accentuata dinspre cartierele indigene. Cald. De cealalta parte a terasei, Iris flirta cu tipul ei, un baiat de la Saint Josep h, fiul unui vnzator de mobile. Stateau si ei pe un covoras, rezemati de meterez. si cum se ntuneca mai mult, cu att tipul o presa mai insistent. Auzeam tipete scu rte, rezistente, surde, fosnete. Tipul profita de prezenta mea, si ndraznea. Fuma m, sl lupta lor ma nseninase. Biata Iris de abia se mai stapnea acolo, n ntuneric. Ce chin, virginitatea, n clima aceasta venerica, singurul tarm unde priapismul ajunge, din viciu, obligatie, pent ru o decenta supravietuire... Surprinzndu-ma scriind n acest jurnal, Ruth m-a silit s-i traduc rndurile unde si vaz use numele. Ce spune aici ? ma ntreaba, punnd degetul tocmai pe un rhd unde marturi seam ca ma indispune legatura noa str. Improvizez foarte calm : "Azi Ruth a fost mai frumoasa ca oricnd". Ea se uita la data si face o socoteala : "Vineri, eram at unci cu rochia verde". 139 Ma oboseste asa jumatate de ceas, seznd pe genuni chii mei si fumnd din aceeasi ti

gara, vorbind stupiditati ca ntotdeauna si povestind ca o prietena a ei s-a sinul cis din dragoste. ncepe apoi sa vorbeasca despre neno^j rocirea lui Hellen. - Crezi ca l iubea pe Ernest ? Pfuf !... N-a fosj chiar saptamnile trecute^ la Lacuri cu automobilul Iul Mazda si cu doua perechi? Flirturi, p ur si simplu. Ade-| varata ei dragoste a fost Regie Peter, numai Regie Pe-j ter. .. tenia unui anumit om e o povara ; nu-ti mai spune nimic, si nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfrsit. Sunteti acum unul fata de altul, doua organisme complet nchise. Trebuie sa cauti alte organisme, alte suflete carora sa va puteti deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiente de tot felul. O prietenie care dureaza o viata ntreaga este, pentru mine,. un miracol. P oate sa f.'e o simpla obisnuinta si atunci e trista si neinteresanta. Dar poate sa fie si o "casatorie spirituala", un miracol propriu zis. Unirea sufleteasca s -a facut, atunci, peste granitele omenescului Sunt orgolios, cum mi se pare cteodata, sau umiliti cum mi se pare de cele mai mu lte ori ? Nu stiu, si nicij nu ma ntreb. Problema aceasta a orgoliului nu mi-arr pus-o. Aici, ntre prieteni de adunatura, sunt luat peste picior, sunt prilej d e glume scara, la bar sau la petrei ceri familiale. Ieri noapte, la Seritta, am fost tnarul per-| fect monden, tnarul "amuzant", si probabil ca toti se d istrau grozav "pe socoteala mea. Dealtfel, nu e ntigj oara cnd arat mai pr ost dect snt, si cnd ma simt fe-j ricit sa pacalesc lumea asupra adevaratei mele fiintei Nici un demonism n aceasta prefacere. Eu ma arat at| ct vor altii sa vada n mine. Dau numai cnd si cit mj se cere. Snt att de sigur de marimea mea, pe capacitatea mea de existenta si de crea tie, nct nici nu-mi trece prir cap ca ar trebui sa ma port astfel nct ea sa se ucida -.'] De multe ori ma trezesc spunnd si facnd prostii, si nu] ma nspaimnta aceasta "cadere". Am impresia ca ori- ? ct m-as zbate, nu pot altera substanta fiint ei mele. Del aceea, poate, nu mi-a fost niciodata teama de greseala,' de comprom itere. Mi se pare firesc sa fiu scuzat (sa fiu nteles) orice as face, orict d e grav m-as compromite. In legatura cu ultimele scrisori primite din tara. prieteniile si au viata lor. Dureaza att timp ct sin necesare cresterii a doua suflete. Vine un timp cnd prie 140 De ct ori ma gaseste scriind, Ruth ma ntreaba daca scriu un roman. si dilema mea, n ainte de a-i raspunde, e ntr-adevar mare. Caci daca spun "nu" - socoteste ca nu e nimic, daca spun "da" - ma roaga sa-i povesteso subiectul. O amn cu un gest vag : "am inspiratie, Ruth" Atunci pleaca imediat, fericita, ca sa se ntoarca peste c inci minute si sa ma spioneze prin perdea; sa vada cum ma transfigureaza inspira tia. Astazi scriam despre "experienta si realitate n Ve-. danta", si gndurile se aster neau lin, precis, fara mbulzeala - ceea ce mi se ntmpla nenchipuit de rar - cind o auzii batnd la usa. - A venit o scrisoare din tara, mi spune. - Bine, las-o pe mas, i raspund eu, ntelegnd ca vea chef de vorba. - E urgenta. E de la iubita ta, adauga, rencepnd loviturile.

Ma scol plictisit de la masa si i deschid. mi com-pusesem n graba cea mai preocupat a fata. mi era ciuda pe Ruth, cu att mai mult cu ct i fagaduisem si-o duc seara n China Town si putea sa-si gaseasca ceva de facut pna seara. - Scrisoare de la iubita ta, repeta ea glorioasa. I-ai raspunde ca iubesti de-a cum pe alta ? Continua sa vorbeasca n timp ce eu citeam. mi scria Ionel Jianu ; erau attea lucruri pe care plicul acela le mprospata deodata , nct ramasei cteva clipe cu privirea n gol, zmbind, putin mirat, fericit. 141 - E de la iubita ta ? ma ntreba iarasi Ruth, de asta| data putin intimidata de a bsenta si extazul meu. li aratai semnatura : Nelly, si apoi dadui afectat umeri. Mi se dezvalui deodat a o noua intriga pe tem| acestei coincidente. Ma bucurai copilaresc de d racest ca Ruth si va nchipui cine stie ce pasiuni, dincolo, U tara. Continuam sa f umez, tacnd, visnd. - Deci e de la iubita ta ! - izbucni Ruth, voind fie ironica. (Caci daca tipa, ea se crede ironica). - E drept, n-o mai iubesc asa de mult, acum, adau-gai eu cu un oftat. Asta n-o pot spune. - si eu care ti-am adus-o ! - exclama Ruth, si mal ironic. De-asta chelesti si ai sa rami la treizeci de ani chel de-a binelea : din pricina femeilor, ale ba rbarelor alea. Nu din pricina cartilor. Bluff, cartile : cel mai m are bluff. D-na P. a avut dreptate : fetelor, omul asts e un vicios, e un mare v icios - asa ne-a spus, si-a avuij dreptate. stiam ca e de la iubita ta. Nu ncerca sa scuzi. Bluff, scuzele tale, le stiu eu. Chiar daca te-ai juraj nu te-as cr ede. Poti sa spui' orice, nu te cred. Inutil) inutil ; spune orice, te-asc ult pentru ca nu vreau sa fac scandal, caci am si eu mndria mea, te-ascult dar nu tel cred. Nu te mai pot crede. M-ai mintit tot timpul. stiuf ca e de la iubita ta. De ce n-ai curaj sa spui ? J> In mine se zbat, de cnd rla stiu, doua mari si sedu-] catoare nostalgii : as vr ea sa fiu n fiecare ceas altul, sa ma scald n fiecare zi n alte ape, sa nu repet ni ciodata nimic, sa nu-mi amintesc nimic, sa nu continui nimic. Dar as vrea, n acel asi timp, sa pot gasi un punct fix de unde nici o experienta si nici un rationam ent sa nu ma poata deplasa ; o viziune statica, o contemplatie directa - "fara mi jlocirea experientei, - si universala (oh, mai ales universala !) - un absolut. > Nu-mi amintesc a-mi fi spus : ori unav ori alta ; ori" tot, ori nimic, etc. O as teptare nelamurita n mine : poate i ca, daca as sti sa ma distribui corect n aceas ta expe-j rienta, dorurile amndoua s-ar putea mplini. De ce s mi se para absurd ? Tot ce nu nteleg, acum, si tot ce pateste experienta mea umana de-acum - e absurd,^ 142 ireal, e ilogic. Notiunile acestea (absurd, fals, ireal, etc.) nu snt imediate ; mi se impun ntotdeauna prin relatie la ceva. La ceva care mi-e dat acum. Dar stai o clipa ; acum ma aflu ntr-o anumita conditie - si eu, si restul oamenilor - si

fata de aceasta conditie tot ce nu poate fi experimentat si gndit, e absurd sau i real. Nimeni nu-mi poate dovedi nsa - logic, cel putin - ca lucrurile nu pot fi al tfel, ca legile nu se pot schimba. Willy Mann a venit pe seara si, pentru ca ne-a gasit n hali, s-a asezat la taifas sfrsind aproape o sticluta de whisky si doua sticle cu soda. Ne spune ca Cyrill a facut o mare magarie ; a luat toti banii gasiti la Ernest M ann si cei pe care i avea la Banca, iar lor nu le-a dat nimic. Cam zece mii de ru pii, si nici macar o piatra la mormnt nu s-a nvrednicit sa puna. D-na P. e mpietrit a, chipurile de surpriza, desi cunostea lucrurile de mult, de la So.nny, care ve nise odata beat ca a strigat n fata fetelor : - That dam bloody son oj a gun .'... ceea ce a produs o panica de nedescris. (D-l P., care spera o sticla de whiysky de la Sonny, 1-a mbratisat, spunnd u-i : - Nu fii porc !). Hellen se- face din ce n ce mai frumoasa si flirteaza acum cu Willy Mann. Se lasa pipaita pe terasa si sarutata pe gura n hali. D-na P. tolereaza si-mi spune : - Hellen e foarte sensibila. Consoleaza pe Willy pentru adnca lui durere sufer ita prin moartea iubitului nostru Ernest. Dar de iubit, pe Willy, n-are sa-1 iubeasca niciodata. Iris nu stie cum sa-si ascunda gelozia : Willy ar fi trebuit sa fie tipul ei, ma i ales ca acum are o leafa mai mare si si-a cumparat o motocicleta cu atas, cu c are se plimba -- lund si pe Hellen - la Lacuri. De cte ori vine Willy, Iris se ret rage n camera fetelor, sau ncearca sa-mi faca curte, sau pleaca la tenis, singura. Aproape ca se bucura de magaria lui Cyrill, de acele zece mii de rupii puse n buzunar. mi spune : - Niciodata n-as fi crezut pe Hellen sa fie n stare de o asemenea minciuna. si ar e curajul sa se mai laude 143 *j$$f ca e o fa UI' onesta. Parca eu nu stiu ca a luat odata zece-pastile de chinina, si plngea, si ma implora : Iris, sa nu spui, te rog sa nu spui... M-am ntors acasa abatut, fara sa nteleg. Un trecut care se macina penibil. Reminis cente, idile, sentimentalism, respect - constiinta descompusa si mixta, care ma a pasa si ma sugruma si ma epuizeaza. Cu greu am putut adormi, si am avut tot timp ul visuri atroce. Azi dimineata, acelasi lucru ; n-am putut lucra, ci am citit. O teribila solitudine si ariditate sufleteasca. Not a soul... Totusi, trebuie sa trec si asta, si sa muncesc, sa creez. O fac. Deja am nceput s a izbndesc n uciderea patimilor. Moartea pasiunilor aduce o nseninare reala, fireas ca. Iar pasiunile mele mor. E un desert n mine si in jurul meu, dar nu ma predau ; astept -si sper seninatatea maturitatii. Cteodata, gndurile mele "originale" izbucnesc nepotolit, variat, sufocndu-ma si depa sindu-ma. ncerc sa prind din ele, pe bucati de hrtie (pe care le adun apoi in "cam asi") - dar se refuza, se risipesc. Ceasurile acestea de posedare snt dramatice. U n adevarat entuziasm, un raptus ; si incapabil sa le exprim. Iar n orice alt timp mi-e peste putinta sa ating acest domeniu al teoreticei mele, al "sistemului" me u metafizic, estetic, religios. Am scris attea, am publicat attea mediocritati si m inciuni - dar n-am publicat nca nimic asupra celor ce gndesc eu, numai ce gndesc eu singur.

Sunt nedrept cu acest jurnal. Cteodata ma ntreb de ce l mai scriu ; pentru ca nu nse mn niciodata aici ce e mai bun si mai viu din gndurile sau simtirile mele. Scriu n totdeauna la miezul noptii, dupa ce mi sfrseso lucrul, cnd sunt ostenit sl gol. Sim ple nsemnari searbede, care nu spun nimic din agonia mea la Calcutta 144 -

din eroismul cu care lupt. Pentru ca, da ! am dus o viata eroica n aceste ultime zile. Am fost abatut de moarte citind si gndind scrisoarea lui D. M-am vazut dint r-o data nu numai singur, ci nconjurat de oameni care ma urase, care ma detesta, care, daca ar putea,- m-ar ucide sau m-ar orbi. Iar sufletul meu, nevindecat nea de dragoste, e neputincios sa-mi mprospateze forte le. Fara nici un tel, asa sunt. Ma njtreb_Ja_g_bjio_--sansjh^taj^jtejpildJLjQr^^^^ e un ideal meschin, sTlofus -am nchinat trei JtnF^^ffSSMISillSuzasm. N-am nici--tmiDati, tfeBule'sa parase sc Calcutta si nu stiu unde ma voi duce. Astept cu ncordata patima toamna. si rteva intimitati : D. mi-a trimis revistele si antichitatile ce le aveam depozi tate, nca de asta vara, n biblioteca. soferul - caci a trimis automobilul - m-a re cunoscut cu greutate - (nu ma stiuse niciodata cu barba) si a zmbit. M. a telefon at iar azi dimineata dar cineva din casa - dupa hotarrea' mea - a raspuns ca sunt plecat pentru o saptamna. M. n-are. sa ma uite niciodata, stiu aceasta. Ce-am aj uns eu pentru ea, acum ? Un mit, un sfnt, o legenda. Dar carnea mea unde e, earne a mea ? .De la "Victorii" la acest caiet intim, ce stranie distanta. De ce mai scriu eu u n roman, pe care nu stiu daca am sa-1 transcriu vreodata - dar sa-1 public- ? Ju pot faee niraie altceva ; si de ciuda scriu cte douazeci-treizeci- de pagini pe z i; sa scap mai repede de obsesia aceasta, sa scap si sa ma ntore la munca mea. Mi -e si rusine sa-mi privesc- cartHe. Dosarele si caietele de pe masa le-am vrt n cuf ar, s nu le vad. stiu ca ar fi inutil sa lupt. Ct timp va dura febra, nu as fi bun de nimic; alaltaieri, la Biblioteca, am fumai tigara dup tigara, am .vorbit cu V an Manen despre Tris'tan Shandy si am plecat la sase, fara sa fi deschis o carte . Ce rusine mi-a fost ntlnindu-ma, n hali, eu Chintaram Ghakra-varty care, de cte or i ma vede, nu se poate stapni sa nu ma laude : "Europenii pot lucra att de mult!" El tinea cu orice pret sa-i spun ce-am mai gasit n manu145 I scrisele de curlnd primite la Biblioteca. Se entuziasma si-si freca picioarel e goale unul de altul, ca sa izgo-j neasca tntarii. Eu, livid si e nervat, duceam mna laj frunte, vorbeam de surmenaj, mimam o oboseala cere-j brala ca sa ma compatimeasca - si n gnd : "Haide,' cara-te ! Ct ai sa ma plictisesti, imbecilule?!" Aveam j senzatia ca ma suspecteaza,, ca stie pre a bine de ratacirea mea, stie ca nu mi-e gndul la manuscrisele din Nepal' - ci la romanul meu ; si ca ma lauda si ma cerceteaza f din batjocura ; noi, albii, care venim n India ca sa-i dezlegam tainele, si sfrsim prin a scrie romane. M-am dus acasa cu o sila nespusa de mine si de norocul meu. si ntelegeam nca o dat a ca nu aceste mici si- trecatoare rataciri constituie pericolul, ci involuntara rezistenta morala a fiintei mele. Conflictul pe care l cream si l alimentam zadar nic ma consuma si deprima ; conflictul ntre austeritatea muncii pe care mi-am impu s-o de attia ani - si vinovata tentatie a unui nou roman. Un nou roman nseamna alt

timp pierdut, alt lapsus n colationarea textelor Subhasbitei. si tot ce e moral si amant perfect n mine - rezista acestei acuplarr pasagere. Cu adevarat dantesca e dragostea mea pentru munca zadarnica si oarba. # Acasa m-am dezbracat n friguri, mi-am fiert un sfert de kilogram de cafea, am urlat fetelor sa nceteze cu patefonul - si m-am asezat la masa cu hotarrea sa nu | ma gndesc la altceva pna nu voi sfrsi partea I. A mers greu la nceput. Am des enat cel putin doua duzini de oameni si draci, asteptnd inspiratia. si cnd a ven it, am scris nebuneste, cu litera marunta si rnduri nghesuite,*;; c'te cinci coli p e ceas. Tensiunea s-a ridicat bolnavicios catre nceputul noptii, apoi a urmat o p laciditate typ-hoida - cnd am scris cel ma bun capitol, al 6-lea - apoi, n zori, o facilitate dezordonata care mi-a ratat doua ^ capitole, pe care va trebui sa le reiau altadata, daca ma voi hotar sa arat si acest roman prietenilor. De alaltaie ri si pna astaseara, am scris 119 pagini compacte ; ceea ce m-a facut, acum vreo douazeci de minute - cnd m-ami ntors la acest caiet intim - sa-mi piara orice poft a dej roman. Toate socotelile facute, "Victorii" m-a nspaimn-J tat degeaba. Am pie rdut numai trei zile scriind, asa cum* as fi putut pierde ntr-o plimbare pe Gange , sau cu un 146 weeck-end la Puri. (Sunt nca narcotizat de "proza" ; observ o anumita ritmare a p ropozitiilor ; de cercetat ce cuvinte am nvatat scriind acest roman, daca nu cumv a descoperiri pur fonice vor trece apoi n lexicul gndirii mele nsemnate n caiete; pr oblema e esentiala, caci adesea mi s-a parut ca nteleg un lucru numai pentru ca a flasem cum sa-1 exprim). Ultimele opt pagini, pe care le-arh recitit acum, bn-du-mi ceaiul (D-na P. e ncntat ca am scapat de inspiratie) sunt cu desavrsire ratate ; si stiu cauza ; am ncercat s a fiu strict autobiografic. Scrisul e penibil, si n loc de justeta am pus retoric a. Le voi arde chiar acum. O pagina ma intereseaza ndeosebi ; caci am regasit-o c hiar n acest caiet al Jurnalului, cu data - Ianuarie. Dar cta deosebire ntre Jenny din caietul meu si fata din "Victorii" ! Iata (trebuie retinuta pagina Oft" oric e pret .) : . "Ce ai Paul?" Bratul ei i mngie pieptul, umerii, si ochii ei l'sorb ; sta abatut, cu "expresia aceea concentrata, tulburatoare, parca si-ar fi rascolit mintea pentr u un nimic hotrtor, o cautare urgenta, napraznica, de soarta careia sta legata fer icirea lui... Nu gaseste. Ce ai Pau] ? Le ce te gndesti ? la mine ? Se alinta. 6 prapastie ntre noi ;. iar eu o iubesc, si o am, si ne-am unit sufletele prin mart urisiri de dragoste ; trupurile noastre sunt dureros de apropiate, dureros. E lng a mine. O ating; - bratul lui o mngie potolit, concentrat, cu o ngrijorare melancoli ca, parca s-ar fi temut sa lunece mai departe si sa nu afle nca nimic, nimic. O s arut ; - buzele lui se ntredeschid fixnd chipul cu ochii si narile si gura asteptnd u-1. Cad salbatec, ignorndu-i protestarea, lupta. Unde e? unde e?... Tot te mai gn desti, Paul?... l palmuieste n gluma. Da-mi o tigara... si acum spune-mi la ce te gndeai... Dar cum sa-i spun ca mi pare rau, mi pare rau de castitatea si izolarea m ea pierdute, pierdute pentru un nimic, pentru o simpla lupta senzuala, dupa care amndoi sntem abatuti si stupizi... 'Iata cum ne privim, si nu avem ce sa ne spunem . Creierele noastre, n trezirej goale, desarte. Sensibilitatea nghetata; trebuie s a asteptam ca sngele sa circule iarasi un anumit numar *) De altfel, a trecut n ntoarcerea din Rai (p. 74-75). 147 de minute, si anumite tesuturi sa procedeze n procesa obscure si dezgustatoare... Iar pna atunci, ne privim straini si beti, doua bestii cerebrale. Nimic de spus. Inteligenta.e amortita, si apoi, ce i-as putea spune ? Recordul ei cerebral e Be rnard Shaw. Iar imaginatia, sensibilitatea, orice contact simpatiG si generos e

cufundat n negura ; depresiuni- animale ; asta e tot, acum... Probabil ca singura solutie a problemei sexuale ar fi prostitutia : contact. si bunaziua, lasa-ma si ngur si du-te cu altul. Ce stupid...'! A fost amara transcrierea. Caci, dupa cum marturi-. seste acest jurnal, de experienta lui Paul - mereu uitat si mereu des coperita - se leaga cele mai corosive zile ale tineretii mele. (Sexul. Brrr ! Da ca s-ar ghici cndva cu ce sa se umple clipele post coitum. Trezirea e pest6 putin tele mele, trezirea aceea hidoasa si zadarnica)). si| . ot de plata, de "oarecare ", e pagina... Se ntmpla un lucru ciudat; nu ma pot hotar sa lasl tocul din mna. M-am ntors acum aca sa si, fara sa ara! nimic de spus, am deschis iar caietul si m-am hotartj sa sc riu mai departe. Sa scriu despre orice, despre mine.] Pe drum, continuam sa lucr ez la roman, sfrse'am pagina dupa pagina, ca ntr-un somnambulism (sau poate trebui sa spun automatism ?) Asta nseamna ca am avut inspiratie. si pastrez totusi o anumita enervare, o foarte discreta nemultumire fata de ceea ce e hibrid si inconsistent r mine acum. Ceva perfect manque, in tot ce fac de ct eva ceasuri. Vreau sa nu-rrii para rau, sa ma scuz, sa ma nteleg - si nu pot. Ca de obicei./ /

mea pentru oameni ? Eu iubesc nchis. As vrea sa mn-gi, si nu pot. Mi-e rusine. Mi s e pare ca as fi ridicol, ca as fi rus. (Am oroare de Rusi, de tot ce e ieftin si victorios n bestiile acestea din noi si din carti. Caci fiecare avem cte un rus n s uflet). Cnd iubesc mult pe ur. prieten, l fac sa sufere fara voia mea. Cazul recen t al lui Jimmy, pe care l-am ranit salbatec, lucid si suferind cumplit de fatali tatea aceasta care ma mna. Nu ma got, deschide.dragostei... Ramn nchis, mut. Confes iunile mele nu snt pormtejdin dragoge".^J20JSIM!3?LlS?^"^un~ trca.. JSpun - ca sa nchi un capitol, ca sa verific o rana. Cnd i-am povestit de-a fir*a par povestea mea cu M., Jenny a nceput sa plnga si mi s-a dat. Ce-oi i crezut eu atunci si ce-am not at n caietul meu, nu stiu. Dar scrisoarea de ieri mi descopera un fapt interesant : Jenny a crezut ca o iubesc, de aceea i marturisisem episodul M. Stupid. N-o iube am deloc, iubeam ca un smintit pe M., si ca sa-mi verific pasiunea aceea, sa-i cu nosa marginile, ncercasem confesiunea. Ciudat, confesiunea si cunoasterea carnala care a urmat, a minat indirect memoria dragostei mele. Cu cta multumire ma tavale am eu pe covor cu Jenny, amndoi isterizati si inconstienti, numai ca sa pot const ata : daca pot face asta, ncep a o pierde pe M. Just; dupa cteva luni, o eliminase m - cu cta truda si tehnica, nu ma intereseaza - din amintirea mea pasionala. Recitesc ce-am scris. mi propusesem sa nsemn incapacitatea mea de a exterioriza dra gostea, de a o face sa traiasca, de a o experimenta. N-am dus gndul pna la capat. As fi fost mai trist daca l-as fi dus. NusUu_jcjjrn_aa_liil2egc. Sandu Tudor mi spunea prir 192lTcaodta au venit oamenii la Iisus si l-au rugat :1 "nvatatorule, nvata-ne sa ne rugam!" mi place sa-mij amin tesc ca Sandu Tudor mi-a spus aceasta, desi ar fii fost foarte simplu sa caut pa sajul n Noul -Testament si* sa-1 nvat. Dar atunci, ascultndu-1, am simtit o ealda mhnire si multa dragoste. Att; am simtit. Cum s-o dau, cum s-o arat celorlalti, c um s-o fac sa traiasca dragostea 148 Lucrez nebuneste la Imperial Library ; matraguna n botanica si fantastica asiatic a, iata un lucru care mi va dezvalui multe. Johah Van Manen ma ntlneste a statia de tramvai, ma vede slabit si ma cearta ca mi pierd timpul cu fleacuri. - Dar studiul matragunii nu e un lueru de' niraio, Sir, i spun eu eu o politete r ece. Planta asta, n nchipui-

143 rea asiaticilor, pretuieste cit o biblioteca taoista. Simbolul,] Sir, simbolul, fantastica matragunei ma intereseaza. | Nu ma ntelege nici el. Ma ntorc acasa cu geanta] doldora de fise. N-am citit n toate zilele mele atta por-; tughe za ct am citit acum, ca sa strabat dincolo de far-macopee, sa nteleg ce se ascunde sub toate acele mituri botanice. Ruth mi da trcoale pentru cinematograf. "N-am ba ni, i spun sec, n-am bani, nici pofta de cinema." Apoi mi pare rau ca n-am fost si ncer, deplin sincer. Sa-i fi spus asa : Scumpa mea Ruth nu te pot suferi, pentru ca est'proasta si inculta, si n-ai nici un pic de demnitate. stii bine ca mi-e d raga M. si totusi te bagi n sufietul meu pentru o mbratisare, un cadou de nimic si un loc la cinematograf. Esti goala, Ruth, goala si obositoare. Ma preferi pe mi ne nu pentru ochii mei - caci dupa toate celelalte mai snt si miop - nici pentru sufletul meu, ci pentru ca snt alb, snt european si membru la Cal-cutta-Club. ncol o nimic nu te leaga de mine, scumpa mea. Cnd mi te-ai dat, erai "pe jumatate beat a. Te-am avut fara nici un sentiment de sacrilegiu, de dezvirginare, de intrare n tr-o dragoste straina. Erai beata si eram alb. Pe cnd cealalta, M., cnd i-am atins umarul - am simtit ca ptrunsesem n cele mai intime zone ale trupului si i sufletu lui ei, ca mi se oferise toata, ca eram cel dinti 1 care savrsesc acest sacrilegiu , ca, n sfrsit, intuisem o J cunoastere noua, aproape mistica, a dragostei, a viol entei si -a ofrandei. Ruth, draga mea, esti cea mai delicioasa feinausca, dar n u esti o femeie. si mie asta mi trebuie. Iar acum, nici att. Acurri am o ntreaga fa rmacopeie n cap si pofta nebuna sa descifrez matraguna, Snt un tip abstract, crede -ma, Ruth... n monstrulJ) recent inaugurat (am recitit paginile asupra jocurilor de circ ; bun e) am transcris astazi toate rezultatele meditatiei mele de ieri noapte asupra t ranzi1) Autorul obisnuia s-si adune observatiile cu caracter tehnic sau experimental n niste caiete pe care le numea monstri, probabil pentru ca se adaugau si se lipeau fel de fel de notite pe ftrtie deosebita, care le dilata pna la rebarbativ., 50 torietatii. Ajunsesem, aproximativ, la doua specii de tran-zitorietate : 1) proc esul faptului individual, ce se realizeaza manifestndu-se n forme care se anuleaza sau se asimileaza de la sine ; 2) pieirea faptului, cnd procesul se termina ; moa rte - n timp ce n celalalt caz era numai memorie. Mi se pare ca experienta se redu ce (sau se defineste) prin memorie sau transcendere (moariej-- Evident, exista sau poate fi justificata prin experienta noastra directa - o alta transcendere, care desi e "viata", nu e concrescenta si nu pastreaza \ memorie. (Dragostea, c ontemplatia metafizica, experienta religioasa). Ei bine, mirarea si furia, alaturi de entuziasmul meu, descoperind cam aceleasi lucruri n "process and Reality" p. 297, a lui Whitehead. Ceea ce e amuzant : la r ezultatul acesta ajunsese deja Loeke... Aportul meu personal nu fusese dect discu tia notiunii de "memorie" fata de "moarte", si celelalte posibilitati de transce ndere - necunoscute lui Locke, vag situate n Whitehead. Acum ceea ce ma intereseaz a e aceasta : ce e adevarat din meditatiile mele ? ceea ce se verifica prin Lock e et C-nia - sau ceea ce se deosebeste de ei ? Sau - mai pot fi eu nsumi, "origina l", daca nu cunosc prealabil, si bine, istoria filosofiei, ca sa suprim din "mon strii" mei tot ceea ce ntlnesc si aiurea ? Cea dinti zi de furtuna si ploaie lunga. Acum e seara trziu, dar ploua nca. Am lucr at ziua ntreaga la studiul pentru "Rioherche Religiose", si acum ma trezesc deoda ta pe gnduri ; o tristeta calma, mai degraba o contemplatie senina si sobra. mi am intesc de monsoonul verii trecute, n Bhowanipore, de nebuniile mele alaturi de M. n ploaie, cnd alergam prin curtea inundata, leoarca de apa, apoi eu fugeam prin p otop pna n parc, iar ea ma ameninta ca ma va spune profesorului, si eu o imploram n

genunchi, glumind amndoi, rznd de tunete, dorindu-ne, stringndu-ne minile. Cred - stiu - ca si ea gndeste acum acelasi lucru, caci a fost furtuna mare astaz i, si nu se poate ca ea sa nu fi iesit n balconul cu acele lians ros nflorite, si sa 151 nu-si fj amintit 'lianele, parcul, printre ele... dragostea noastra. Veranda, balconul, - ma ntreb cum poate supravietui M.

De cte ori ma ntorc cu gndul la viata si activitatea mea de acum trei ani - pe vrem ea polemicilor "genera-. tiei" si a romanului universitar - ma nteleg mai bine. T oata zarva si gesticulatia mea - cteodata seducatoare, cteodata copilareasca pna la compromitere - pornea dintr-o imensa nesatisfactie si o uriasa sete de spiritua l. Greseala era ca nu stiam unde sa aflu_jpjrltuaIuLji cnd am descoperit ortodoxia - prin Ignatiu de Loyola,~p3n "apologia virilitatii" gndit anapoda, prin Nae Ione scu si Mircea Vulcanescu - ea mi s-a parut singufa~cogrna consistenta tt cu absolut ul pe care l cautam, ct si cu o experienta eolectiva, isterica. De aceea m-am zvrli t trup si suflet n ortodoxie, nainte de soroc. De aid reac-tiunile si critica ulti milor doi ani. Acum, cred ca stiu pe ce drum trebuie sa umblu. si ma uimesc nteegnd ca va trebui sa pastrez mult, foarte mult din ortodoxie. nspaimntatoare . toropeala (de cte ori ara sa mai scriu cuvntul acesta ?) Nu-mi gase sc nimio de facut, desi lucrul ma copleseste din toate partile. Totul mi se par; zadarnic, stupid si fara nici un sens. Acum doi ani numeam ceasurile acestea de acetya "crize nominaliste" si le treceam pierzndu-mi timpul cu prietenii. Umblam si vorbeam prostii ; ce cura fara gres. Dar aici e prea caid, nu am pe nimeni, n u-mi gasesc n nimic un sprijin. Poate snt putin bolnav, caci mi tremura minile, ochi i mi lacrameaza, nadusesc n continuu chiar sub ventilator. Am ncercat sa dorm, mi spun eam : snt obosit, am sa adorm si are sa treaca ; trebuie sa treaca ; mine am de lu cru ; nu-mi pot permite nici concediu, nici boala... ncercam sa gonesc toate gndur ile. Ventilatorul fluiera, auzeam n go-down pe bucatar batndu-si nevasta, strada v uia - si nu puteam dormi, nu puteam trece peste ghim452 pele acela de luciditate care ramnea nfipt n toropeala mea totala. Asteptam seara ca sa pot. iesi. Sa beau, sa-mi fac de , cap, sa ramn singur, fara obsesia vecinilor care ma cunosc. Pna seara am crezut ca am sa nnebunesc. Crestea, crestea n mine dezgustul de tot - si nu mai aveam puteri nici sa fiu cinic. Mi-e ra grozav de mila. Ma ntrebam de ce snt ursit eu sa port n mine attea suflete si attea bestii. Daca nu snt destul de tare ca sa rezist o vara indiana, de ce aflu att de trziu ? Daca nu voi ajunge un savant perfect, de ce atta sete de munca si attea gnd uri care se cer verificate ? Sa fi ramas mai bine un oarecare, un om. Ies noaptea, cu gncl la orgii. Direct n Kharaya. Intl-nesc doua fete^care ma ntreaba de Ernest Mann. "A murit, le spun, a murit necat si ros de crocodili". Ma apuca deodata un imens dezgust, si plec aproape n goana. Apoi ncep sa ma mustru ca snt la s, si fug ca un ratat sentimental, si caut uitare n decor. Am ratacit pe strazi pna ce nu mai m-au dus picioarele. La "Globe Theater" m-am op rit sa beau un ver-mouth.cu gheata. Era tocmai n antract, si barul plin de soldat i. Aici veneam cu George, n 1929, mi amintesc eu inexplicabil de trist. Cte au trec ut de atunci. Eram mai tnar, nu stiam mai nimic dar credeam ca nteleg de minune In dia, eram ncntat de decor, nu treceam pe sub nici un palmier fara sa nu zmbesc, ma sculam n zari ca sa-mi fac inutilele mele lectii si munceam pna la miezul noptii, creznd ca va veni o zi cnd voi ntelege orice text sanskrit, voi sti orice se leaga

de India... si inocentele mele conversatii porcoase cu George, ideea extraordina ra ce mi-o faceam despre mine pentru ca cinam la "Nanking", n plin oras chinezesc , si puteam fuma, daca voiam, orict opium as fi cerut... Un al doilea vermouth, u n al treilea. Soldatii au intrat n sala, aud pe Ramon Novarro cntnd, si ramn asa, st upid, melancolic, bruta. Asa m-am ntors. Am crezut ca scriind aici, are sa treaca. Nu e ntia data cnd ma pacalesc. Numai dac a as putea dormi. 153 Telefon de la M., cnd nu mai ma asteptam. D-na P. vine sa ma cheme. Sar din pat s i urlu : "Ce vrea de ia! mine ? Ce vrea de la mine ?!" D-na P. se rentoarce -:| cnta ta la aparat, si i spune ca nu snt acasa. Stau lngal usa si o ascult, palpitnd, de scompus. Nu ma pot eon-j trola, repet stupid : "ce mai vrea de. la mine? ce m aij vrea ?" si ma apuca deodata o furie de animal ca n-amj izbutit sa fiu decent , ca nu m-am putut stapni fata de., anglo-indienii acestia banuitori si lasi. Au sa afle tot, au sa nteleaga. (M-am fi batut). ' M. mi-a auzit glasul, caci nu vrea sa nchida aparatul,, si continua sa ma cheme. D-na P. si face o placere sa' vorbeasca si repeta : "Va asigur ca nu e acasa. Pe Dumnezeu din Ceruri, de ce v-as minti ? Daca ar fi acasa, credeti ca l-ar rabda i nima sa nu vorbeasca ?" M-am asezat lnga usa, pe piatra, si-mi spuneam mn-l gindu-ma : "Iaca ca trece si as ta, Mircea Eliade, trece'? si asta". Ma apuca iarasi mila de mine, si vorbesc ro m-s neste, singur : "iata cum te-ai dat de gol tinere, sminti- i tule, scumpule ; si totusi nu esti prost, si nici crpa nul esti ; nu esti om de paie, Mircea Elia de, ntelege aceasta.! Bine. stii ce trebuie sa faci ? stii." ncep sa fluer, privin d.] tavanul si ventilatorul care se nvrteste ntruna. De partea celalta a u sii, n hali, s-au adunat ei; care m-auf auzit vorbind singur, si ma compatimesc s au se amuza, i aud cum calca ncet, si soptesc. John a venit de 3a.| scoala si-si cere portia lui de barka-kani ncalzita. D-na P., la pnda, i striga pe nfundate : "Jo hn, fir-ai al dracului ! mai asteapta un minut !" Ma ridic, fluernd, si continui sa fluer tot timpul ct mi iau dusul si ma mbrac. Ies cu o fata senina, si zm-besc tuturor n hali: "buna seara,. D-na P... buna seara i Johny, buna seara, buna seara..." Toti se prefac ca nu banuiesc nimic, si fiecar e si face de lucru n hali. stiu ca ard de curiozitate, ca ar da orice sa ma auda v orbind rau de M. Sunt de un calm magnific, si ntrzii de bunavoie, rasfoind reviste le, deschiznd si nchiznd pianul ca si cum nu m-as putea hotar ce sa cnt. n cele din ur m;, 154 obor scarile cu un zmbet amabil strigind : chereeo, ehereeo !

Trec direct n go-down si gasesc biletul la locul nostru .stiut. "De ce n-ai venit ? Vream sa-ti mai aud glasul. Nu stiu ce are sa se ntmple cu mine. For ever. M." Ies din go-down cu un aer indiferent, stiind ca rna asteapta. Chokra vorbea cu b ucatarul, si cum ma vede sare ars n sus, si se ia dupa mine. "Sahib, sahib", ma s triga ncet. Ma opresc ntr-o doara. "A lesinat, sahib. Asteapta raspunsul, mi-a spus sa-1 astept chiar pna mine." i raspund : "asteapta", si pornesc fumnd spre tramvai, groaznic de ncurcat, cu chokra dupa mine. Numar pasii spu-nndu-mi n gnd : "calm, nti t gndesti si pe urma faci, n-ti te gndesti si pe urma faci..." L-am gasit, seara, asteptndu-ma lnga poarta. Mi s-a facut deodata o mila nespusa d e el, de mine, de M., de oricine sufera pe lumea aceasta din prostia oamenilor, din nenoroc. "Ce vrei, ma copile ?" l ntreb eu n cea mai mngietoare bengaleza pe care o putui improviza. El mi raspunde respectuos n hindusthana ; nu se cuvine unui ch

okra sa vorbeasca alta limba cu un stapn. mi spune de M., cum vor s-o marite cu un profesor de matematica, si cum a amenintat ea ca se zvrle dupa terasa, si cum o t in nchisa n odaia ei, si plnge ziua ntreaga printre flori. Vreau sa-i scriu, cteva rnd uri, apoi mi amintesc de cele ce-am fagaduit - si ramn mut. Ct am fost de stupid, n umai acum mi dau seama. si, totusi, nu se poate sa nu ma duca undeva, sus, n sigur anta, onestitatea' si ncapatnarea aceasta a mea n suferinta... De ctva timp, serile mi snt luate cu dineuri care ma amuza de minune. Superstitii s i voluptati pe care le descopar trziu, dupa doi ani si jumatate de viata indiana, pentru ca de-abia acum europenii din India ma intereseaza, de-abia acum ma pot mp rieteni cu ei. Alaltaieri seara am cinat cu Van Manen. Nu stiu de ce mi-e att de drag batrnul si nu pot spune ct mi-e de drag. A ramas si el vara aceasta n Calcutta, si cnd se nchid ea Biblioteca noi ntrziam, numai noi doi, fu155 mnd trabuce .>i "talking life". A fost 11 ani secretar general al Societatii Teos ofice si bibliotecar la Adyar ; acum e numai un tibetanist. E plin de taine, si totusi debordeaza de viata si sinceritate. (Cteodata joaca teatru ;, de pilda cnd vorbeste n tibetana cu servitorul lui, care stie si engleza si hindusthana. Vorbe ste prost, gngavind, dar vorbeste ; ca sa ne epateze pe noi, pe Bogdanof, pe Andr e, pe mine. Sau cnd pozeaza n surmenat din pricina muncii la Asiatic Society, ca s a-si scuze inactivitatea ; caci nu scrie aproape nimic, si nu a publicat dect ctev a brosuri de texte si bibliografii). Sta de treizeci de ani n India, n-a fost niciodata nsurat si are cea mai gratioasa biblioteca din Calcutta. Cum le-a adunat din toate colturile pamntului, manuscris ele lui tibetane si mongole, zeii lui nepalezi, picturile lui. Singur si cu serv itorul. O viata ciudata; solitar si nfrnat n timpul saptamnii, dar sarbatorile n cerc urile cele-mai nalte, bnd zdravan cocktailuri si whisky, raznd si glumind (gusa lui cu barbison, cnd rde ! ; buzele lungi, umede, fata lui lucie si obez, de colonist olandez). Alaltaieri am stat la el pna aproape de zori, poves-tindu-mi de pe vremea cnd acti va in Societatea Teoso-fica si era secretarul lui Leadbeater, mi spune : -Draga Eliade, inteligenta nu se masoara dupa adn-cimea cu care descoperi si diso ciezi adevarul de minciuna, ci dupa perspicacitatea cu care poti salva un adevar compromis. E foarte simplu sa descoperi un adevar ntr-o jungla unde n-a lucrat ni meni, sau daca au lucrat au lasat ordine si decenta n jurul lor. E foarte greu sa descoperi un adevar n opera unui magar ca Leadbeater, care a compromis totul n ju rul lui. Trebuie curaj, old man, mult curaj. Te-am ascultat batndu-ti joc de M-me Bla-vatsky. Crede-ma, daca "Doctrina Secreta" ar fi aparut acum doua sute de an i, s-ar fi scris asupra ei, astazi, tot attea carti cte se scriu despre Boehme... mi spune despre experientele lui de chimie ocult, si l ascult fascinat - nu de ce le ce-mi spune, ci fascin de faptura lui robusta si suculenta, de setea lui de a -1 justifica oarecum cei treizeci de ani petrecuti n Indi India, tara fara miraco le si fara fachiri, tara monoton.:, plata, deprimanta - daca nu izbutesti sa te desprinzi 156 data de toate farmecele orasului si sa te asezi la drum cu hotarrea : ori aflu, or i nu mai ma ntorc... E ngrozitor de cald, aproape 110 Fahrenheit, si o zapuseala terifianta. Nu ies din casa dect serile, si snt att de tentat sau deprimat, nct ma duc la cafenea si beau c

oktailuri sau vinuri tari pna la miezul noptii. Daca snt singur, tes soliloquii an a*rhice, ntrebndu-ma "la ce bun ?" despre multe lucruri care mi-au placut cndva sau mi plac, nca. Daca nu snt singur, ma antrenez n conversatii sclipitoare, paradoxale, si vietuiesc nebuneste pna dimineata. "Viciul a ajuns, acum, nu numai o supapa de siguranta a echilibrului fiziologic si cerebral - ci o realitate a experientei m ele "nediferentiate", a substratului difuz al personalitatii mele. Viciu, adica dezorganizare morala, dezorientare, marasm si abulie. E mai mult dect o criza, pe ntru ca tine de mult, si nu ntmpina rezistenta nici nu produce tensiunea unei criz e. n timpul acesta am scris numai cteva pagini pentru romanul "Victorii", dar snt proa ste, si va trebui, probabil, sa le nlocuiesc. Lecturile mi-au fost, totusi, extre m de serioase ; Pater Schmit asupra originei religiilor, doua carti din Yoga-Suf ra cu comentariul lui Bhoja, "primitive culture in Greece" a lui Rose - iar nopti le, cnd eram prea obosit ca sa ma duc sa-mi beau coktailul, citeam din "Tristram Shandy", o carte care mi-a ajuns iarasi de capati. si cte carti n-am compus mental n aceste saptamni de anarhie, de libertate, de mara sm !... O "educatie, a fetelor", n care arat ca virtutea e mai voluptoasa si mai putin dezamagitoare dect viciul, ca tinerii snt prosti, mediocri si sentimentali, ca amantii snt egoisti, malaieti si fricosi, etc. nchin un capitol lecturilor nece sare unei fete moderne ; un capitol educatiei sexuale, altul problemei libertatii sexuale (cel mai important, pentru ca socot ca am gasit motivele pentru care li bertatea sexuala masculina e superficiala, nchipuita, si nuc antreneaza nici ,'o problematica morala sau conflict de psihologii; barbatul e mai mult bruta dect fe meia, desi e si mult mai senti157 mental; el poate avea cojmotia sexuala cu oricine, si poate uita ; n timp ce feme ia nu atinge orgasmul dect prin-tr-un barbat care i e "simpatic", si ea nu uita ni ciodata primele experiente). Multe pamflete si aforisme mi-au trecut prin cap, dar nu le-am notat, si s-au pi erdut. Am compus mental o piesa de teatru fantastica si cu mult sarcasm, "Comedi a mortii". " Macchioro mi scrie patru pagini admirabile, din America, asupra inutilitatii crest inismului. Intlnesc n "The Journal of a disappointed man" de Barbellion, un pasaj asupra Mari ei Bashkirtseff care mi aminteste ciudat de literal ceea ce scrisesem eu n "Romanul adolescentului miop" asupra lui Giovanni Papini. "Nu vreau sa fiu o replica, un duplicat al Mariei Bash-, kirtseff" - spune Barbellion. mi amintesc ca si eu uzas em cam aceleasi cuvinte. De altfel, cartea aceasta are multe similaritati cu rom anele sau personalitatea mra ; viguros egotism, pofta de lucru si instabilitate, risipire pe multe carari, obstacole fiziologice, etc. Am luat ceaiul la Bogdanov, eu si Andr. L-am vizitat pentru ntia oara astazi. Sta nt r-o singura odaie mpreuna cu sotia, care sufera de stomac si a trebuit sa-si scoat a toti dintii. Cuid vorbeste d-ria Bogdanov, o ntelegi mai mult ghicind-o . E foa rte stnjenita (orgolioasa si aristocrata cum e : Van Manen mi-a spus ca erau foart e bogati nainte de a' emigra) si dupa ce se serveste ceaiul, si cauta mereu de luc ru pe afara. Bogdanov e tot at de timid, de ncurcat - si vazndu-1 suferind din nimj ca toata, mi-e foarte drag. Simt caldura dragostei n apropierea acestui om cu care nu ma nteleg niciodata. Vorbim despre poezie, despre sex, despre Persi^' l . hotarm sa ne. citeasca ceva n persoana, si l ascultam vrajiti - caci Bogdanov ne citeste cntnd, .cu" un glas ca o litanie. Andre sare entuziasmat n sus i va nvata

158 persoana. De cnd a venit aici, nu stie ce limba orientala sa nvete. Pna acum s-a ho tart de mai multe ori pentru chineza, birmana, bengaleza, persana - dar nu ncepe n ici una, pentru ca nu stie pe care sa o nceapa. D*ipa ce plecam , Andre ma invita la un pahar cu whisky. Sus la "Firpos". Stam p e terasa si privim apusul pe Maidan si cum se nroseste rnarmora alba a Victoriei Me morial. Decorul acesta ne apropie deodata. Andre ncepe sa-mi spuna ct de goala, es te viata lui, colindnd capitala dupa capitala, neamestecndu-se niciodata cu poporul n mijlocul caruia sta ctiva ani, necunoscnd dect patura cosmopolita, numai consuli si diplomati, pierzn-du-si noptile n receptii si banchete. Ar vrea sa nvete ceva, d ar nu stie ce, si nici nu are timp; Ct a stat n Canada", a nvatat englezeste, apoi a venit n Romnia - si a uitat-o. Aici trebuie sa o nvete din nou - si apoi cine sti e unde va pleca ? mi spune ca i plac revolutionarii si comunistii. Noi, romnii, nu vom putea face nic iodata revolutie. Daca ar fi romn, ar sti el ce sa faca. Apoi mi spune ca a ncercat sa violeze o fata de 11 ani - si aceea a fost cea mai mare voluptate pe care a cunoscut-o vreodata. [Andre Vissiere, al doilea atasat de legatie, probabil a pl ecat acum si din Calcutta. n 1931 era nca destul de tnar, s avea o foarte vaga exper ienta diplomatica. Avea nsa o serie de informatii pe care numai un francez umblat prin lume le putea avea. Acesta era^ si marele lui farmec, de altfel. Petrecuse doi ani n Romnia, si cnd a plecat spre India, a luat cu el si pe servitorul lui di n Bucuresti, un baiat din Banat, care nu stia o boaba frantuzeasca si cu att mai putin englezeste. Nu stiu prin ce miracol a izbutit copilandrul asta sa se descu rce n Calcutta. stiu totusi ca Andre l trimitea sa cumpere bilete la anumite cinem atografe, si nu gresea niciodata. Facea de asemenea o serie de comisioane prin o ras sau ohiar prin cartierele indigene, fara sa se ncurce. La rndul lui avea un bo y, un baiat din Orissa, care nu stia dect hindusthani, si cu care iarasi se nteleg ea foarte bine. L-am gasit odata stnd Ia masa si asteptnd sa fie servit de boy. Nu parea de loc uluit de subita lui ascensiune sociala. Nu parea de asemenea ului t de miracolul indian din jurul lui. 159 Avea o fata ca de piatra. Avea cteva mii de ani de experienta a miracolului n urma s a]. * Ct de surprinzator ar parea aceasta, am fost gelos pe Ruth. Pe fata care m-a sqit s i m-a desgustat ntotdeauna, pentru care n-am simtit niciodata nici cel putin gene rozitate, de care nu stiam cum sa ma scap. M-am convias* nca odata ca gelozia nu a re nimic de-aface cu dragostea, ca daca se experimenteaza alaturi de dragoste ac easta se % datoreste orgoliului, spaimei de a ramne din nou singur, sentimentului proprietatii, care ntovarasesc orice dragoste. Dar gelozia se poate experimenta s i singura, fara pic de dragoste. E destul sa fie orgoliu acolo, sa fie un sentim ente de l'aise, de familiar, de posesiv. Sufeream stupid, astazi, pentru ca Ruth dansa cu Sonny si apoi a plecat cu el pe terasa. Rsetele acelea fortate, verva m ea, sclipitoare, razbunarea mea idioata (am plecat cu masina la matchul de hocke y, cu Iris si Hellen), banii pe care i'-am cheltuit prosteste - ct ma. dezgusta a cum, mi fac sa rosesc scriind acestea. Eu care ma consideram un om liberat de sup erstitii, care meditam adesea cu anticipata bucurie la ceasul cnd Ruth se va daru i altuia. Ct de imensa e bestia adormita n mine numai n . clipe de acestea nteleg. D ar ca ar fi fost ct putin dragoste, daca m-as fi temut s-o pierd. Dar nu era dect inertia instinctelor mele : ceea ce a fost odata al meu, sa nu mai fie si al altu ia. ,

Ma ntreb daca nu a venit timpul sa ne emancipam de primatul cunoasterii prin inte ligenta, prin spiritul pur. Daca nu trebue sa ncercam si o cunoastere globala, or ganica, prin pasiunile, entuziasmele, pacatele si somnul nostru. Ce mai avem de a flat prin inteligenta si ratiune ? Adevaruri din ce n ce mai abstracte (cum a aju ns fizica moderna), tot mai simbolice, mai departate de om si de ' viata. Drumul acesta a fost prea mult batatorit. Haide, curaj, pe un drum nou, cu alte instru mente, cu alte tinte, j O pasiune si o turpitudine - nu ne releva oare un adevar nou ? De ce sa credem ca pasiunile snt numai o ntunecare a ratiunii ? De ce sa pun em ntotdeauna r nainte ? As vrea sa cunosc un om nou, unul care sa-mi spuna ca a gasit viata si adevarul n afara inteligentii si n afara misticei. La urma urmelor, a nceput sa ma exaspereze adevarurile acestea aproximative, cu inevitabila lor ctime de irational, pe care le adunam ca furnicile de trei-patru mii de ani. Haide, un singur om nou, cu de sa-vrsire nou, altul, el nsusi eu adevarat! Pe seara ma viziteaza un tip extrem de interesant, d-1 Jamini Santa Sen, "an aut hority on Indian Art", cum se recomanda el. Vine cu o scrisoare de la Mukherji, zemindarul din Uttarpara. Sta trei ceasuri, n care timp vorbeste necontenit. E un maniac al vorbirii, nu oboseste, nu se lasa ntrerupt, "si schimba subiectul de l a mima pna la gura : arta, drama, filosofie, misticism, Est-Vest, Niet&he, Christ os, eto. Asupra oricarei probleme are solutie originala. Unele din ele epatante si consistente, altele fantastice. Dar e un amestec fascinant de geniu si de far sa. mi prezinta o brosura n care se afla tiparite "opinii" asupra sa, de la Tgore s i altii. Orice nume as pomeni, mi spune, "ca i este prieten". E un soi de iMag-nif icentius al nostru. Ceea ce ma intereseaza n el e extraordinara usurinta cu care g eneralizeaza si divide cultura uniyersala. mi spune ca a fost invitat n Europa si A merica, pentru "a releva Rasaritul". Tagore ("marele Poet") de cte ori l ntlneste, l n treaba : "Ei, d-le Sea, cnd te duci n Europa !..." Ma convinge sa-1 ntovarasesc mine la un Rishi dia Howrah, un soi de iluminat care "e superior chiar lui Aurobindo Ghosh". Ma gndesc ct de nepasator am trecut pe lnga astfei de oameni, aici n India, fara a ns emna eteva linii n "Jurnal". M-am marginit s* scriu despre mine, end aveam timp si dispozitie, sau despre gruparea d-nei P., despre anglo-indieni Daca ar trebui sa scriu cndva despre oamenii pe care i-am cunoscut - Jurnalul acesta nu mi-ar sluji mare lucru. * E o tragi-eomedie viata mea. A trebuit jsa stau trei ani n India, s-o strabat n lu ng si n lat - ea sa-mi gasesc omul la ctiva kilometri de casa mea, n Howrah... 160 161 Suprim cteva zeci de pagini, care n-au nici o legatura cu Ripon Street]. ...Nu mai stiu ce sa scriu. Este att de cald nct am impresia ca odaia ntreaga se tra nsforma ntr-un stomac de cetaceu, si faptura mea fizica se descompune ; este mace rata, supta. O stranie senzatie ca ma aflu ntre perti vii, viscerali. Parca si tru pul ncepe sa miroasa, ncepe sa se lichefieze. Oarecare greata. Sub ventilator, mi se raceste respiratia ; si asta mi da o senzatie penibila de boala. Cu toate ncerc arile mele brutale, nu pot faee nimic : nici citi, nici dormi. n casa nu se aude nimic, n afara de ventilatoare ; si toti dorm, asta ma nfurie. - Snt ametit, obosit , si totusi nesatisfcut. Parca as vrea sa fac ceva, sa mi se ntmple ceva. Cred ca s ufar foarte mult din cauza aceasta ; nu ma pot preda complet nici n fata oboselii

, nici n fata odihnei. Pastrez ntotdeauna o urma de luciditate, putina parere de ra u. Toata dupa-amiaza mi-o voi pierde astfel. * * ...Vara aceasta care nu se mai sfrseste, sufletul asta care nu se mai satura. Ce mai vor de la mine ? Ce pacate mari am de ispasit ?... si totusi nu se poate ca toate acestea sa nu-si aiba un rost, o tinta ; doar nu traiesc nainte de Creatie, nu traiesc un vis. Probele astea si au fara ndoiala, o f inalitate. Ma vor duce undeva. Altminteri as nebuni, m-as da la fund. Nu se poate. Nu o spun din teama. Toti diavolii din mine stiu ca o dupa-amiaza ca asta ma lim pezeste de orice teama. Undeva, trebuie sa-mi gasesc fratele. Sa-1 vad numai odata , sa stiu ca este. ntmpe-se orice, dupa aceea. Ori unde as cadea, as sti ce trebuie sa faG ca sa ma ridic. Acurrrsnt aici, toate merg bine, nu ma mai nelinisteste n imic de-alaturi - si totusi as sfa-rma sticla, as plnge, m-as bate ca sa ma pot tr ezi. Daca si asta este o criza, si si are leac la farmacie, daca si asta vine tot din carne - atunci snt nauc si nici o etica din lume n-ar avea dreptul sa interv ina n socotelile mele cu mine nsumi. mi iubesc att de mult slabiciunile si superstitiile, 162 nct inventez mereu o teorie a omului ca sa mi le scuz. mi spun mereu ca n-as fi om. daca nu le-as avea. Nu stiu de unde mi-a venit spaima aceasta de a nu ma transfo rma n nger. As vrea sa nu mai scriu pe hrtie, sa inventez ceva nou pe care sa nu-1 nteleg dect eu, care sa piara odata cu mine. Nu mai pot suporta catharsisul acesta simplu, a l "jurnalului" ; care nu purifica nimic, si ma mbata,, ma pacaleste. si totusi, ceva prin care sa pot spune tot. * Noaptea de azi ; ct talent mi-ar trebui ca sa pot pastra aici, pentru mine, miraco lul noptii acesteia neverosimile, fara luna, cu vazduhul limpezit* de ploaie ? Mam cobort dupa terasa numai ca sa scriu. Simteam ca nu mai pot ramne acolo, sus, s ingur. Vreau sa-mi mpinf in memorie - n memoria mea ridicul de proasta - acest mira col' S-a ntmplat ceva asta seara. Nu s-a cobort noaptea pe care o cunosc eu. Nu e n ici ntuneric, nici spatiu, nici muzicalitate. Tufele din curte, plantele din vera nda, toate acestea mi spun ca s-a ntmplat cev deasupra noastra. O fi poate vreo stea noua, vreo constelatie glorioasa sub care a intrat pamntul astaseara. Ce rau mi pa re ca nu cunosc astronomia, sa pot patrunde semnul sub care ne-am asezat acum. Totul e schimbat, transfigurat. sobolanul pe care l-am ntnit intrnd n odae, era si el mai nauc ca ?'e ob'cei. Avea o anumita bunavointa. Parca ar fi vrut sa-mi spuna ceva. si cu toate acestea nu nteleg, nu nteleg nimic. Banuiesc numai ca frumusete a aceasta nu e gratuita, ca noaptea asta s-a linistit deodata cu un anumit scop .- sa asculte ceva, sa surprinda ceva. ncerc sa ma abandonez complet acestei linis ti suprafiresti, doar voi ntelege ceva. Ar trebui sa nu mai am gnduri, sa nu mai a ra memorie. Poate asa voi comunica cu tot ce se urzeste acum deasupra mea. ...Nu poate dormi' nimeni din casa. i aud vorbind. Cum se apara nenorocitii astia contra farmecului... Citind un filosof modern, am ntotdeauna impresia ca citesc lucrurila~mintea omulu i, ca observatiile lii fine' ] 63 !ji disociatiile sale subtile le pot face si eu, oricnd. Numai! : ni" Tilosof mat

ematic, ;uri' ^itelel|r ^jjrda^Tfn "da Honzatia noutatii, a unei altertati ~.....................""....... Poate ca snt un esprit de finesse. De aceea, de cte ori citesc din seria Kierkegaa rd-Bergson-Chestov, urmaresc foarte bine, ca si cnd as fi gndit de" multe toate ace ste subtile si fascinante analize. / Filosof ia iridiima-'- ah, aceasta este cu totul alta poveste, "liste ceva car e ti da pofta sa bati cu pumnul n masa, sa abandonezi totul si sa fugi undeva n sal baticie, spunndu-ti : ori nteleg - ori crap. De cte ori citesc un text indian, mi dau seama ct de mult mi pierd timpul, si eu, si toti ceilalti moderni, mi promit ntotdeauna, solemn, sa nu mai fac nimic altceva. Fireste, nu ma tin de cuvnt. Dar nu aceasta rna intereseaza, ci aceasta invitati e a filosofiei indiene ia realitate, la viata, la eternitate daca vreti. * Nu ma grabesc. Nu pot face nimie mpotriva destinului meu. Las oamenii sa ma astep te. Cei care despe-reaza, cu att mai rau pentru ei. stiu ca as putea face orice, numai sa traiesc si sa nu-mi pierd vederea. Acum cnd am adunat atta material ,si mt cum nu mai mal intereseaza. Nici examenele, nici teza - nimic, nimic. Ah, respiratia adnca a plecarilor ! De ce mi-a fost miel ursit sa fiu un erudit pasi onat de vulgaritate, de ratacire,! de "aventura ? Sa nu ma pot fixa nicaieri, sa nu pot sfrsi; nimic din ceea ce am lucrat... Willy P. mi spune n sfrsit toata dragostea lui cu' Iris Moggeridge: Este un iures d e iubire, de patima si de desradacinare n toata aceasta casa. Au nceput toti sa iu beasca. Ceea ce este interesant n cazul lui Willy, e faptul ca Iris Moggeridge - n alta, zvelta, banala - ( e protestanta iar d. Moggeridge un protestant fanatic. Nu vrea cu nici un chip sa-si dea fata dupa un romano-catolic. Willy mi arata scr isorile acestui old fool, n care face exegeza neo-testamentara ca sa-i dovedeasca "pacatul" n care traieste, si termina fiecare scrisoare cam asa : "Dea Domnul sa te ntorci la duhul adevarat al Evangheliilor,-si sa te botezi n Ghristos !" Scriso rile d-lui 164 Moggeridge nu snt ale unui maniac, ci ale unui fanatic. Willy, care pe vremuri nu putea suferi pe protestanti nici pe protestante, mi spune : - Ce se amesteca el n dragostea si fericirea noastra ? E destul ca am intentii on este... D-na P. priveste cu ln-ceda prudenta toate aceste obstacole. stie ca nu m ai poate interveni. Willy este cu totul al d-rei Moggeridge si ar fi n stare sa t reaca iar .la protestantism pentru ea, daca n-ar sti ca si-ar pierde astfel post ul de repetitor 3 a St. Xavier Colege. Ieri seara m-a invitat la d-1 Moggeridge. "i jspusese de mult ca snt ortodox si ma lua probabil ca arbitru. Ma asteptam sa gasesc un batrn nervos care sa ma provoac e de Ia usa la o disputa teologica. Marturisesc ca mi revazusem chiar un caiet cu note si rasfoisem Noul Testament, ca sa-i pot tine piept. Am ntlnit totusi un batrn nalt, foarte englez, uscativ, care ne-a vorbit toata seara numai de colectia lui. de oua. ntr-adevar, avea o colectie . magnifica. Cinci dul apuri, cu nu stiu cte sertare si sertarase, pline cu nisip curat, n care stateau p e jumatate ascunse fel de fel de oua, din China, Australia, America, India. D-1 Moggeridge mi spune cu o usoara mndrie, ca va darui colectia Muzeului. A muncit la ea treizeci de ani, si a cheltuit o adevarata avere, scriind n toate partile lum ii si asteptnd n fiecare Luni pachetul bine sigilat de 3 a posta. Snt n acele sertar e si oua fosile, precum si oua n forme ciudate, aproape paralelipipedice. Toate p

urtnd o eticheta lipita pe peretele cutiei, n dreptul oului respectiv. D-1 Moggerid ge mi da amanunte, jnai mult de ordin sentimental. ,.Oul acesta, mi spune - si spune s numele latinesc al pasarii care de obicei iese din el - l am din sapta-mna n care s-a nascut Iris." si asa mai departe. Dupa un ceas, ni se serveste limonada. D-1 Magge-ridge e vaduv de nenumarati ani . Simt o anumita raceala, o foarte usoara melancolie si. sterilitate sufleteasca n 1 aceasta casa bogata, curata, bine orrtduita. De abia cnd apuca paharul cu limo nada, d. Moggeridge si marturiseste ce are pe suflet. - Hei, Bill, cnd ai de gnd sa te botezi ? 165 Willy si cu Iris rid, simulnd un bien-etre pe carel .snt departe de a-1 avea. - -De ce sa se mai boteze odata ? - intervin eu. D-l Moggeridge ma priveste mira t. i nteleg deodata \ gndurile ; ce se ainesteca tnrul acesta aici, cu gnduri j care p oate snt bune, dar care n-au nimic de-aface cu i nunta noastra, cu superstitiile noastre, cu viata noastra. concreta ? Plec ochii n jos, rusinat. Veneam cu idei g enerale, cu principii ; veneam poate cu "adevarul". Dar, 1 ce-are aface "adevarul " cu micile manii si marea Carne J care constituie viata lui Moggeridge, a lui B ill, a tuturor*! oamenilor de lnga mine, care mi rmn straini tocmai pentru ca nu ma pot primi n launtru caldurii lor colective, legate prin snge, prin limba, prin trad itii, prin superstitii ! Veneam eu, un intrus, un vizitator, sa interviu ntr-o dis puta care poate n-avea nimic de aface cu textele care o sustineau - ci cu un ntre g trecut familiar, cu traditii geografice si tribale, n care eu nu puteam niciodat a intra. Vizita aceasta mi descopera deodata singuratatea. Dar nu o singuratate creiata di n incompatibilitatea mea spirituala fata de lumea celorlalti - ci o singuratate p rovocata chiar de carnea mea, de traditia' pe care o am n spate, de limba pe care o vorbeam nainte de a vorbi limba lor. Nimeni nu poate uita ca esti altceva dect c e ti-ar fi dat drept tribul lor sa fii. Simteam ca nebunesc daca nu plec. Noroc ca aveam bani. D-na P. n-a mai ramas uimi ta n prag, uitndu-se dupa mine. nceput sa ma cunoasca. Marea de la Puri. Asta toamna venisem aici sa vad templele si ruinele. La dracu cu toate templele. Am iesit (iin oras, si astept sa apuna soarele. -Nu ma intere seaza Ai mic. As vrea sa vina mai repede noaptea, sa ma ntind / Pe nisip si sa privesc mareai Nu stiu ce vreau. Este n .'nne acum, cea mai melancolica nemultumir e pe care o ^oate cunoaste un om. / Puri. Legenda, numai legenda. Nu poti simti nimic golful acesta bengalic, da ca nu cunosti trecutul, daca iubesti evul mediu indian, cu exasperanta lui zbat ere. Stau la hotel eitind pe Chaitanya. Poate am scris aceasta ca sa ma justific. ' Pe plaja aceasta pustie, peste cactusii acestia prafuiti^ a trecut odata si M. c u prietena ei. Atunci s-a ntmpJat scena aceea hidoasa, cu batrnul tantrik. Caut sami aduc bine aminte toate amanuntele povestirii. Probabil ca ruinele, catre care s-a simtit atrasa, snt chiar acestea pe care le vad eu. Fetele au mers cu pasul lor hipnotic de-alungul marii. ntr-acolo, ntr-acolo. [Ele s-au simtit aproape "chemate", aflndu-se totusi n oras, la o departare de ctev a mile de ruine. Batrnul le zarise cu o zi mai nainte. Cum au plecat de-acasa, far

a sa stie, si cum au mers spre plaja, fara sa-si vorbeasca - nu au nteles niciodat a. Au mers mai mult de doua ceasuri. Au ajuns ntre ruine. Au vazut pe tantrik ast eptndu-le pe un soi de prispa de piatra veche. 14 s-a parut c-a zmbit, si poate el nsusi le-a dorit prea devreme ; n orice caz, s-au desteptat parca dintr-un vis, s i au calcat deandaratele, peste cactusi. Durerea le-a ajutat. Au fugit spre mare, acolo unde zarisera o barca de pescari...] . Seara. Valurile au ceva jalnic n marunta lor rostogolire. Parca as fi ultimul om l asat pe pamnt sa contemple apele unui golf. Ma simt departe. Ma simt ultimul om, i ar nu unul singur ntre un milion de oameni vii. . Jimmy mi spune ; "Cnd ma despart de lng d-ta, am impresia ca trebuie sa fac ceva mar e, care sa uimeasca lumea. Ce crezi ca trebuie 6a fac ?" i raspund ct se poate de serios : "Sa nveti limba tibetana". si pentru ca ma prives te zmbind, adaug : "Da, draga Jimmy, vei fi ntr-adevar un om mare, un om rar, daca vei arata lumii ca nu esti numai un bun conducator de tren, ci si un excelent or ientalist. E inutil sa cauti alte fapte mari." Discutam multa vreme, caci azi e liber ; e de-abia ntors cu expresul Lahore. ncerc sa-i explic formidabila senzatie pe care ar strni-o el, conducator de tren, ntr-u n viitor congres de orientalisti. Toti acei savanti mbatr-niti n scoli. si el, Jimm y, venind pe o locomotiva ca au 167 rfca o docta comunicare asupra unui dialect tibetan. i de pare foarte greu. mi ma rturiseste ndoielile lui : "N-ar fi mai bine sa plec n lume, sa ajung bancher sau actor de cinema ?" Nu, nu, toate lucrurile acestea snt banale, toate s-au mai fac ut, de sute de ori. "Dar daca n-am sa gasesc nimic, n limba tibetana, care sa mer ite sa fie spus la un congres stiintific ?" Raspunsul acesta mi da de gndit. Poate ca are dreptate. * O scena penibila, astazi. Lorrie ma ducea cu mote-sicleta la biblioteca. Eram, c a de obicei, atrnat de spatele lui. si deodata, n Park Street, mi luneca de sub bra t mapa cu hrtii si fise. Niciodata n-as fi crezut ca pot zbura att de frumos, si a tt de departe una de alta, cteva sute de foi. Am oprit motocicleta si eu, rosu pn n vr ful urechilor, am alergat n mijlocul strazii sa le culeg. Este o statie de masini , acolo, si toti soferii s-au grabit sa-mi dea ajutor. Batea putin vnt, ,si foile se mprastiau necontenit. Alergam cu totii, ei amuzndu-se, eu intrnd n pamnt de rusin e. "Europenii" se apropiasera de tro tuare, savurnd scena. M-am ntors acasa cu map a plin. de hrtii vraiste, cele mai mult patate de ulei, calcate i; picioare. si un lucru emotionant : doua foi ajunsera n leaganul i inui copil, ntr-o curte. A m ezitat daca merita sa intru si sa le iau. In cele din urma, mi le-a napoiat doi ca prin grilaj. . * Ribeiro mi daruieste astazi doua memorii entomo-logice de ale sale. i multum esc cu atta caldura, cu atta verbozitate, nct ma priveste putin jenat, si snt sigur c a ma suspecteaza. Caci memoriile - tratnd despre anatomia a nu stiu carei larve - snt ntr-adevar ilizibile. si-apoi, ce ma poate interesa pe mine, care nu snt natur alist, aceste cteva pagini savante ? Totusi, mi dau per-;Vect seama, am fost since

r n multumirile mele. Memoriile ma facusera fericit ; este ceva lucrat n ele, ceva !e efort precis, de rigurozitate stiintifica (desi minima) are ma ncnta. rni da o pofta nebuna sa fac si eu un isemenea lucru. Este o invitatie la munca marunta, la sacrificiu, la asceza. i spun toate acestea - dar Ribeiro ma aproba zmbind. si-o fi dnd ei seama ca memoriile lui,. ntruct snt riguroase, fixat e, canonice, ajuta la stabilitatea cosmosului ntreg ? Ca reprezinta aproape o dog ma ? . De continuat; ceva care trebuia facut, si 1-a facut el ; participarea lui Ribeir o la cunoasterea universala prin-faptul solidaritatii tuturor disciplinelor stiin tifice : dar, mai ales, valoarea cosmica a acelor cteva'precizari att de putin nsem nate n aparenta. [Ribeiro era catolic ; dintr-o "veche" familie de spanioli, fanatici, veniti din India prntr-o greseala a nu stiu carui stramos. Adevarul este ca are foarte puti n snge european n el ; cum dealtminteri putin e n toata familia. Toti snt negri, acc entuat, cu dinti albi, de structura celor indieni; iar femeile snt grase. Mama lu i e bigota, ; Iestul de agreabila dealtminteri. Numai originea sa pur indiana, c red eu, l mpiedica sa nteleaga - n toate consecintele - entuziasmul meu pentru lucru rile precise si minime, care toate la un loc constituie o armatura de valoare co smica ; adica de lupta contra confuziei, a haosului, a aproximativului. Ribeiro, ca orice anglo-indian mediocru, nu trecea niciodata peste ctechism. Dealtfel, nu stiu daca dintre toti anglo-indienii catolici pe care i-am unoscut, era vreunul catolic n spirit, n "filosofie".] D-na P. era foarte plictisita astazi si m-a tinut mult de vorba, n camera mea. La nceput, prezenta ei ma exaspera - dar m-am antrenat si am sfrsit prin a-i spune c a "toti oamenii au o filosofie". - Declamam cu patos : "Da, D-na P., chiar aceia care cred ca nu fac filo-soi'ie, .snt totusi filosofi. D-ta n-ai' iubit, nu ai s uferit ? Ei bine, asta nseamna ca ai facut filosofie !" Ma asculta atenta, si chiar putin flatata. Ma ntreaba cu oarecare jena : "si ce f el de filosofie crezi ca as face eu ?" Dupa ce ma prefac ca ma gndesc o clipa, ra spund : "D-ta esti catolica, nu poti face dect o filosofie realista", mi spune : " Ai ghicit !" Cnd; pleaca, o observ : umbla mai teapana, ncearca sa para mai decisiva n priviri, n vorbe. Are ceva "revelat" n ea. La masa, seara, i se adreseaza lui Ruth : "Fetite , "consoleaza-te cu realitatile. Nu poti avea inghe168 169 tata la fiecare cina, si nici nu poti merge la cinematogra n fiecare zi." Apoi ma priveste pe furis, complice. / * rul de a s / Scrisoarea de la H. Ma apuca deodata do

de vorba cu el, cu singurul meu prieten din copilarie. A impresia ca ne-am despa rtit o viata ntreaga. Vreau sa-: scriu, si apoi mi amintesc ca au trecut patru sap tamn de cnd mi-a trimis el scrisoarea, si rndurile mele i vor ajunge peste patru sap tamni. Totul se raceste pe drum Am sa-i raspund la o durere care, poate, va fi de mult. depasita cnd mi va citi el scrisoarea. Vorbim ca doi 'morti. *

k Lorrie ma ntreaba daca vreau un canar chinezesc, ti spun ca n-am ce face cu el. T ace. ntorc capuL, si nteleg ct de mult l-am jignit. Zmbeste stupid, fumeaza stnjenit. Baiatul acesta mediocru, sterp, ngmfat - si descopera. deodata . un suflet ntreg, un suflet de om. mi pare grozav de rau. Ma ridic de la masa, zmbesc si eu, si i spun : "stii, Lorrie, canarii astia snt extraordinari de sensibili. Racesc la cel mai m ic curent. si-apoi, cntecul lor e melancolic. Eu am de lucru, stii si tu"... E inutil. Am impresia, penibila, ca nu pot repara ga;'.:;. Reflectez mult dupa c e ramn singur. Gafa aceasta de i crede ca un tnar stupid si ngmfat nu poate fi totus i, cteodata, un simplu om. . .

Plimbndu-ma astazi singur pe terasa ma gndeam j asa : "Am mbatrnit eu oare att de mul t ca sa nu mai pot iubi o fata proasta si ieftina ca Ruth ?" M-a. apucat deodata groaza : ce ar fi daca viata si munca n-au schimbat Tntr^itt; tnct sa nu-mi mai pla ca dect lucrurile perfecte ? si-mi spuneam: Doamne fereste !... [Suprim din nou cteva zeci de pagini]. . Despre brusca plecare a lui Franck n insula Anda-mane, fara sa-mi napoieze cele ci ncizeci de rupii pe care mi le datora, nu am nimic de spus. Mi-am nlocuit tovarasii de seara ; ies n oras cu Jimmy, cu Andre. Am avut un singu r ceas prost; astazi, cnd m-a zarit Ivy alaturi de Ruth, si a venit la noi pln170 gnd. Mi-am dat seama ca era putin mai grasa, si cosurile de deasupra sprincenel or o desfigurau. As fi vrut sa-i spun un cuvnt bun... N-am gasit niciunul. * Ce extraordinara ntmplare ! Sa asculti de pe buzele fericitei Iris povestea ntreaga a dragostei ei, sa ntelegi ca s-au ntmplat lucruri grave cu ea, si nu din stupidita tea ei ci din dorinta si vointa ei... Sa afli deodata ca acest trup a fost despi cat pentru ca nti se facuse lumina n creierul ei haotic !... Acum ntelege si povestea pastilelor de chinina, ntelege si oftaturile lui Hellen. O ncurajez. - Fa-ti de cap, Iris ! Nu-ti fie teama de nimic... . Snt anumite lucruri pe care nu vreau sa le fac, nu trebuie sa le fac si contra ca rora voi lupta ct voi putea. si, cu toate acestea, nu ma ndoiesc ca oamenii sau mpre jurarile (sau poate chiar anumite parti din sufletul meu, mai putin cunoscute) m a vor sili sa fac si asemenea lucruri. Atunci, la ce bun sa mai lupt, sa ma mpotr ivesc lor? Pentru simplul motiv ca ceea ce importa n asemenea lucruri este vointa de a le face, conformitatea ta cu ele. Caci ntmplarile pot fi legiune. Iar ntr-o bu na zi ma pot trezi ntr-o mprejurare pe care nici prin vis n-o gndesc acum. Dar ea n u-mi va fi conforma structurii mele. O voi suporta pentru ca mi-a fost data, si att. nvata-te sa judeci oamenii nu numai prin cele ce fac - ci prin conformitatea ' *

dintre fapta si structura lor. E foarte grav sa se poata spune despre un om : n o rioe mprejurare s-ar afla, orice conditie i-ar fi data - i este conforma. Rezisten ta materialului uman n fata jocului vietii - iata ce ma intereseaza. * Disparitia lui Hellen.

Hellen trebuia sa se ntoarca dimineata de la Telefoane si n-a venit nici la prnz. D -na P., care stia ca niciodata nu ntrzie, pentru ca se ntoarce att de obosita nct adoa me din picioare, s-a nelinistit. Au nceput telefoanele la birou. Nu stia nimeni d e ea. Nu venise de doua nopti. Nu venise pentru ca aflase ca va fi concediata ia chenzina viitoare. D-na P. a avut un dublu soc ; ntiul, 171 probabil, pentru ca Hellen a ramas fara slujba ; al doilea,!] pentru ca fugise d e doua zile. Plnsete, tnguiri. ncercam, fiecare din noi, s-o consolam ; ca poate a d ormit i, vreo prietena, ca i-a fost rusine sa se ntoarca acasa eon cediata, etc. Dupa ce s-a ntors si Willy, am hotart s-i cautam, pe la toate casele amice. Am gasit-o eu, la Clara Casey ; de altfel, banuiam di la nceput ca e acolo. Clara e o fata stricata si cinica. Hellen s-a mprietenit cu ea de cnd a cunoscut-o la T elefoane. Avea nevoie de o asemenea tovarasie. Clara stie sa se culce cu cine tre buie, cu cine stie ca i poate face daruri scumpe. S-a culcat cu Andre dupa cteva c inerna-j tografe. si era tt de prompta, att de contagioasa n. meseria ei, nct Hell en ncepuse sa-mi faca avansuri. Din nefericire, era si Ruth acolo... ndata ce m-a vazut, Hellen a nceput sa plnga s sa-mi spuna ca nu se mai ntoarce acasa . S-a hotart sa plece n Europa, sa "lucreze". Are nca economii de la Mazda ; si i s -a promis sprijinul unui domn al carui nume .nu vrea sa mi-1 spuna> Ma uitam la ea; ntr-adevar ca s-a facut foarte frumoasa, foarte attatoare, cu toata frigiditate a ei .temperamentala. E menita unei mari ascensiuni ; prea . e lipsita de primejd iile feminitatii. Nu va risca nimic, niciodata ; caci se va da de nenumarate ori , dar nu va iubi. n fata ei, aveam sentimentul straniu ca poate ma aflu alaturi d e o femeie predestinata unei mari cariere. Nu stiu de ce, banuiesc ca Hellen va intra ntr-un fel sau altul n istorie. Are un destin, de asta snt sigur. Ar putea fi oricnd o Mata-Hari. Fiind frigida, a ajuns inteligenta. A putut nvata repede o teh nica ntreaga ; stie sa priveasca, sa umble; sa raspunda. Cine stie ce curtezana in diana o fi avnd n sngele ei amestecat... Ii spun, totusi, ca eu mi-am luat nsarcinarea s-o aduc napoi. Discut cu ea foarte calm, ca si cum ar fi vorba de o afacere. i marturisesc sincer ca si eu o aprob n hotarrea ei de a pleca n Europa. Dar lucrurile acestea nu pot fi facute asa, bruta l, ca sa "distruga inima parintilor". Ma mir putin ca snt n stare sa debitez asemen ea minciuni. Ma amuza rolul meu de pedagog, de confident care trebuie sa tina pa rtea moralei constituite. Dar Hellen 172 mi usureaza enorm sarcina. mi spune, scurt, ca nu vrea sa se ntoarca sub nici un mo tiv acasa. Daca vor trimite dupa ea, se va omor... N-am crezut n amenintarii^ acestea si am marturisit, ndata ce am ajuns acasa, ca H ellen se afla la Casey. Apoi m-arn nchis n camera si am nceput sa lucrez la tratatu l de spre-asceza, pe care l-am neglijat n ultimul timp. Nu stiu precis ce s-a ntmplat. Willy si cu d-na P. s-au dus s-o ia pe Hellen, si a u izbutit. Probabil ca au facut un pact ntre ei, caci Hellen parea destul de lini stita. > masa chiar a rs, si mi-a cerut o tigara. D-l P. a ntors cu dezgust spatele.

Grany a mormait. Hellen fuma privind tavanul, si a spus : "Drumul cel mai iefti n este prin Bombay"... Am petrecut o buna parte din noapte scriind. Despre toate, dar mai ales despre m ine. O sete nestinsa de a spune ce gndesc, de a da socoteala de tot. Aveam impresi a-ca am surprins si lucruri mari, impunatoare, rotunde. Gndeam sigur, inspirat, fa ra obstacole. Cte nu se lamureau de la sine... * si iata, acum cnd recitesc, totul mi se pare searbad, inutil, copilareste spus. s tiu ca asta se ntmpla la toti. Dar de ce destinul acesta - de a ncepe mereu, de a r elua mereu ?... Sa nu fie nicaieri o oprire definitiva, un adevar hotartor ?... . Noapte frumoasa. A nceput toamna. Simt o dulce si otravita oboseala. Sa ma desfac , sa ma topesc cu aceasta caldura intoxicata, sa-mi pierd carnea, sa-mi mprastii spiritul... De ce nu-mi pot schimba memoria, asa cum aceasta vegetatie din jurul meu si schimba verdeata ? Heilen vine lnga mine, pe terasa. Fumez, privind peste metereze. Ma fac ca n-o vad . - Iris iubeste, mi spune ea, cu glas blnd. Au nceput copiii sa creasca... Ma ntorc si o privesc n ochi. - Te simti batrna, Hellen ? o ntreb. Ezita cteva e, si ma apuca de brat, prietenes te. Nu, stiu ca snt nca foarte tnara. Doar poate as 173 fi putut fi si eu fericita... Nu stiu ce sa raspund ; nu stiu daca se gndcste Ja Regie Peter sau la Ernest Mann . Tac, i strng bratul. - Ma ntelegeam bine cu tine, adauga Hellen cau-,tndu-mi ochii. Dar acum, mai snt doua luni, si pleci... - Ai sa vii tu n Europa, si atunci ne vom revedea, o consolez eu. Hellen ramne deodata visatoare. mi dau seama ca si ea e trista, t^cum, cnd scriu, nt eleg ca tristetea e n aer. n noapte, ca de pretutindeni se ridica aceeasi dulce ev anescenta, aceeasi ispita a somnului sufletukn)3 Stam asa o bucata buna, pna ce au zim pasi pe scara. Ruth apare la capatul terasei, si ne cauta. - Ce stati pe ntuneric, tacuti ca doi ndragostiti ? ne ntreaba ea cu un glas care vrea sa para glumet, dar e numai de o triviala gelozie. Dealtfel, Hellen mi-a spus zilele acestea ca Ruth spera sa plece odata cu mine, m preuna cu mine. Biata fala .. *

Tratatul despre asceza e gata. i citesc fragmente lui Van Manen, care l gaseste pr ea abstract. Ar fi trebuie sa fie un tratat tehnic, mi spune el ; un manual din c are oamenii sa poata nvata o "cale". si-apoi, nu citez,cieioc texte mistice, desi el e sigur ca am adunat destule n caietele mele... Nu stiu cum sa-1 lamuresc. mi amintesc zmbind nevinovat, ca tot/ce-am scris n acest tratat de asceza am nvatat de la celeTtrei femei, care m-au chinuit si m-au desg iistat dupa capacitatea lor carnala si spirituala. Trei femei, M., Ruth si Jenny , care nu se deosebesc ntru nimic una de alta, -desi apartin unor rase si unor mi tologii att de deosebite. n fond, nici scrba nici durerea nu ni Je provoaca ele. Si nguratatea noastra umilita, virilitatea "noastra ofensata - de aici izvoraste se ntimentul acela de dezastru si de nimicnicie pe care l cunoaste orice barbat n alt pat dect patul sau.Asceza nseamna pur si simplu restaurarea unitatii primordiale, fortificarea solitudinii, rentoarcerea la virginitate.^ - E abstract, adauga Van Manen. stiu foarte bine ca ai dreptate, dar asa c um l-ai scris, pare schematic si 174 neurotic. Pare prea mult gndit, si prea putin trait. Ii lipseste viata, caldura, comunicativitatea... D-na P. mi spune ca a ntlnit-o pe Catherine. E slaba, urta -- dar braveaza. Aduna bani ca sa se ntoarca n , Anglia. Aduna de doi ani... D-na P. are un zmbet rauiacios cnd spune asta. mi da a ntelege : Lasa ca si-aici c bine ; si aici e loc destul sa moara oamenii... Plimbndu-ne mult mpreuna fara sa ne vorbim, Ruth s-a asezat deodata pe banca. Se f acuse de mult ntuneric. Se uita undeva naintea ei, deasupra apei, poate. - N-ai s-o uiti niciodata, nu e asa ? ma ntreba ea direct, ca si cum ar fi conti nuat o conversatie de mult nceputa. N-am raspuns nimic ; m-am asezat lnga ea, si am apucat-o cu bratul drept, repede, tragnd-o catre mine. N-a nteles nimic din acest gest, caci a adaugat. - Iar pe mine nu m-ai iubit niciodata, spune, nu e asa? De data aceasta "m-a privit n ochi. Era mai putin trista dect as fi banuit dupa gl asul ei uscat. Am raspuns ca i-am dat destule probe, pna astazi, de iubirea mea. I -am amintit de Jenny, etc. - si cu toate acestea, ct as fi vrut sa ma iubesti si pe, mine, putin, putin de tot numai... ^svAm ncercat sa rd, si am izbutit. I-am aratat \>3fcele de cinematograf ; vezi eu ma gndisem la ea, Q^prega-tisem si asta seara o surpriza. . ' ^ . Acum, a trecut si asta. Self-disgust... [RestitiiJurnalului

se suprima.] - SFRsIT CUPRINSUL : Prezentarea unui roman indirect Caietul I........ Caietul II ...

Intermezzo........ Caietul III............ Pagii 15 53 103 116 Tiparit la Imprimeria "Bacovia" Bacau sub cd. 5115/1991