ISTORIA

LITERATURII ROMANESTI
DE

N. IORGA .
h

INTRODUCERE SIN1ETICA
(dupe, note stenografice ale unui curs) '

BUCURESTI

Editura Librgriei PAVEL SURU, Ca lea Victoriei 73

1929.
,

r
ISTORIA LITERATURII
ROMANESTI
INTRODUCERE
 ISTORIA
LITERATURII ROMANESTI
DE

N. IORGA

INTRODUCERE SINTETICA
(dupti note stenografice ale unui curs)

_
BUCURESTI

Editura Librliriei PAVEL SLIRU, Ca lea Victoriei 73

1929.
 INTRODUCERE.

Cred cA intaia datorie pe care o am, de la aceasta catedra,

in afarii de pomenirea cu cuvinte de reeunostinta a predeee-
sorului mieu, pe care 1-am serbatorit cu totii, acum doua zile,
este sa va arAt care a fost rostul catedrel acesteia, care peste o
tuna i jumatate de zile va disparea, pentru ca eu shit .ul-
timul care slut chemat la aceasta Universitate sa presint is-
toria literaturii romanesti in Intregimea si in legaturile ci
sin tetice. Catedra va disparea, dupA dorinta FacultAtii, $i as
adaugi: si dupà curentul vremii, care curent al vrernii, in
generatiile acestea noi, duce, de o parte, cattle generalisari, pe
care eu le cred pripite cind le incepe cineva la douAzeci ide
ani caci un teoretician de acestia care schimbA la douAzeet
de ani toatl stiinta de pAnA acum mi 'se pare putinte1
fara simtul ruspunderii, nesprijinindu-se, asa cum trebuie,
pe o lungd experientA analiticA cle o viata intreagA, iar,
de altä parte, catre eruditie, catre erudilia cea mai exacta,
cea mai precisA, cea mai folositoare, dar, ingaduiti-mi
cuvintul i, putintel, cea mai uscatà. Poate niciodatA nu s'a
intalnit intr'o generatie (si cu aceasta inchid parentesa) douit
lendinte asa de deosebite: de o parte, calAretii tuturor norilor,
de alta parte, adunAtorii tuturor nisipurilor. Nu este nevoic
srt va spun cA admir tot asa de putin eruditia care nu merge
catre intelegerea totalului, a ceia ce Se nurneste ansamblu,
ell de putin pretuiesc i aceste ratAciri zAdarnice in regiuni
nu neexplorate puma la acela care umblA pe acolo, dar neexplo-
rabile, care nu vor Ii niciodatA explorate. In sfirsit, acesta
este curentul timpului i potrivit cu acest curent al timpului,
mai ales catre eruditie, s'a manifestat dorinta de a avea mai
6 Istods literaturii romane§ti

multe catedre de istoria literaturii romine, catedre de eruditie,

in locul catedrei complexe si comprehensive, care exista ira-
inte. Nu se va mai putea face legatura de la cele mai ve-
chi cArti scrise in romaneste pana. la Eminescu i pana
la operele generatiei de azi, in cuprinsul unui singur curs.
Se va opri cineva la un anume moment, cu u.n profesor, si
va incepe de aici inainte, cu alt profesor. M. inchin i ina-
intea votului Facullatii i inaintea dorintii vrernii noastre. Dar
nu e mai putin aclevarat ca eu stilt chemat, in aceastA luna
si jumatatel, sA inmormintez catedra unitara a literaturii ro-
mAnesti, catedra de orientare i de directivA. Universitatea &-
vine, in genere, o scoala de eruditie, o scoala do specialitate
mic, domnii miei, nici prin gind nu-mi trece sà trec intr'o
directie care nu este a mea i sA intru in domenii 'pc care
nu le inteleg asa. Dar era de datoria mea s va spun in ci-
teva cuvinte, la inceputul acestor prelegeri, care a fost ros-
tul intemeierii accstei catedre, care a fost folosul pe care 1-a
adus, folos cu mult mai mic decit ii vedeau cei cari o into-
ineiasera i, dupä aceia, sa trec, in chiar cea d'intiliu din a-
cesle patrusprezece lectii, care vor alcatui o &culla islorio
a literaturii romanesti, pentru toata. lumea, nici pentru
filosofi, nici pentru eruditi, ci pentru toti Rominii cart ,,Tor
sa cunoabca istoria scrisului romAnesc, la insasi expunerea
sintetica pe care o am in gind.
Catedra aceasta s'a internciat, sint multi ani de atunci, pen-
tru cineva cu activitate multilaterala i n,u totdeauna sprijiniLA
pe cercetarea critica a izvoarelor. Nu este bine aici, in Uni-
versitate, sa vorbim rau de predecesorii nostri, mai ales ca
oricine este, mai mult sau mai putin, omul epocil sale si
predecesorii nostri au trait o epoca de multilateralitate, pu-
tintel cam deslinalä, dar cu un sentiment admirabil de ro-
mantism, inaintea caruia trebuie sa ne inclinarn, fiindca a
lost de foarte mare folos societatii romanesti i spiritului
ei de moralitate. Au fost de sigur exagerari, care s'au
corectat, dar o ideie traieste in mare parte prin exagera-
rile ei, a zice chiar ca, fart de exagerare, ideia insasi nu
ar putea trai. Pe vremea aceia catedra a fost intemeiata pentru
Vasile Alexandrescu Ureche, sau, cum 11 tii d-voastra, V. A.

De fapt un an.
 Introducere 7

Urechiä, care a scris i o istorie a literaturil romine (Curs de

literauird romind" publicat in Ateneul Romin", 1860-1861, si
separat), cu total insuficientä supt raportul informatiei i a
limilor celor mari. Era vorba, mi se pare, pe vremea aceia
si de confundarea istoriei Rominilor cu istoria literaturii roma-
nesti, un lucru nu tocmai asa de ran cum se pare. Ell nu in'-
teleg profesori de istoria literaturii romanesti caH sa nu cu-
noascii istoria Rominilor i nu inteleg profesori de istoria Ro-
minilor cari nu ar cunoaste, in acelas timp i fimdamental, is-
Lori a suiletului romanesc, oglindit in istoria literaturii romthiesti,
dupd cum iardsi nu pot intelege un istoric al artelor care
nu cunoaste perfect viata soeietatii in care s'au desvoltat aceste
arle (d. Focillon., pe care 1-ati auzit ieri segard, este un stra-
lucit exemplu de cum trebuie sä fie un profesor dc istoria
artelor), i, iardsi, nu pot intelege un profesor de istorie uni-
versalä care nu ar fi capabil sa tie curs, un an intreg de zile,
de istoria artelor in cutare epoc a. si nici un profesor de isto-
ria literaturii universale, care sa nu Ii irocut prin greaua dis-
ciplina a istoriei universale.
V. A. Urechid a tinut catedra cu pregatire cita era pentru
vremea aceia, cu o bunavointa care era nesfirsita i cu un
talent asa cum i-1 daduse Dumnezeu. Aceasta a durat mai
multa vrerne. Catedra, mi se pare, disparuse atuncea ciind d.
Ovid Densusianu i-a dat toarta stralucirea talentului sau si
toata soliditatea cunostintilor sale variate. Catedra a trecut a-
poi la cineva care ani intregi de zile deprinseso sa invete pe
elevii din scolile secundare i care, pe linga foarte multe in-
susiri, avea una extrem de rara, cea mai rant din toate, cu
durere trebuie sa o spun: foarte rail in insasi generatia d-voas-
tra i insusirea aceasta trebilie sa cautati a o cistiga, Insui-
rca bunului simt. Bunul simt plateste mai mult decit orisice
eruditie, cade mai greu in cumpand decit orisice talent. Talen-
tul desordonat i eruditia egoista, acestea nu servesc la nimic
ca sa conduca I,n viata; ci bunul simt, pe care-1 are orisice
teran, acesta este lucrul de pret si nu trebuie sa fim inferiori
oamenilor simpli pentru cit am invatat, nu trebuie sA ni pier-
dem fondul acesta de bun simt pe care ei il au. Caci bunul
shut aduce buna cuviinta, aduce purtArile frumoase. De a-
ceia teranul romin, avind bun simt, are si scaun la cap" si,
8 Istoria literaturii romAne§ti

avind sccaun la cap", aceasta Ii da in acelasi timp o perfectalo-

gica, ii da i felul acela frames de a se infatisa, care nu este
decit alta lature a unui bun simt.
Iata dar istoria acestei catedre; Sintesa care s'a facut pana a-
cuma de aiei, ramine sa o faceti d-voastra de aici inaintle
singuri, din ceia ce vor putea sa vli dea cele doua catedre de
eruclitie care sint pe pragul de a se intemeia si a carer spri-
jinire am luat-o asupra mea. Clici, intru cit ma ajuta puterile
mac, voiu cauta sA duc la bun capat dorinta Facultatii de Li-
tere.
Si acum sA vli expun in dourt cuvinte care este tendinta
acestui curs, care as dori sa va rArnin.a. E o dorinta personala,
pe care sA-mi ingaduiti sA o am, ca, de si nu o sa tree exa-
mene cu d-voastrA, asa 'Meat resultatul acestui curs nu voiu
putea sa-1 vad in forma obisnuita a examenelor, in studiile,
de specialitate pe care sinteti chemati a le face si care va vor
fi foatte bine facute, sa pAstrati oarecari amintiri de la mine,
pentru a avea legatura dintre aceste studii prin lectiunile pa
pe care le ineep.
Vreau sa incerc, in afara de cadrele pe care le-am in-
trebuintat plinn acurn, deci in niste cadre cu desavirsire
noi, marile legaturi, pe care nu le-am vazut nicA eu asa
de clar ca in momentul de fata, ceia ce nu exclude posibili-
tatea ca dupa citava vreme sa vad si mai clareici a te intrece
este cea d'intaiu datorie; in orisice cas mult mai bine decit a
te intrece altii, legaturile principale ale istoriei scrisului
ramanesc. De aceia nu va veti mira dacA, in aceste lectii, vor
lipsi o multime de lucruri care se gasesc in. Istoria mea a
literaturii romine, care vede chiar acum o a doua editie ce se
tIniite cu greu de la un volum la celalt. Nu veti intilni un ca-
pitol de literatura slavona; se presupune cunoscut: in orice
cas, nu eu voiu fi acela care sa vi-1 presint. Sintem pe cale de
a avea o catedra in domenii in care ni lipsiau pana 'acu.ma,
si de sigu.r o conferinta de cultura slavona la noi, in tara
noastrA, ar fi de foarte mare necesitate: ar scuti pe profer
sorii cari vorbesc de sufletul romanese sa se ocupe si de
haina straina in care acest suflet romAnesc a fost imbracat
o bucata de vreme. Nu-mi trece prin minte sa spun ceia ce
se spune foarte adese ori, cit sufletul natiunii nu se poate infa.-
 Introducere 9

tisa decit in limba nationala; ar fi cu totul gresit: poti sä scrii

in romaneste cu o orientare absolut sträina si poti sä scrii
in limba straina cu cel mai mare, cel mai adevrtrat i oel
mai complex suflet romanesc. S'a sods cindva la noi in lati-
neste, in greceste, mai tirziu in frantuzeste, dar prin aceasta
nu s'a schimbat ceva din sufletul celor cad scriau. Tin sa vO
spun d-voastra cari sinteti la o vristä la care puteti fi foarte
usor ispliii catre forme de cullura straine, in credinta ca,
&ea ati cuprins una dintre acestea, v'ati insusit i sufletul
acelei culturi, ca accasta este o incercare absolut zadarnica.
Yei invata destul de bine frantuzeste; limba francesä Iti va
Ii care i mijlocul de comunicatie prin care se va strecura
ceva din sufletul strain, deosebit, din sufletul alit de extraor-
dinar de complex, sprijinil pe o cultura de secole, al popo--
rului trances? Ginditi-va lii complexitatea uimitoare a d-lui
Foci lion de ied Val puteti trudi cil veti voi a Inv* cite gra-
matici francese sint, puteti sa frecventati tot soiul de saloane
de pasad i maimute din Bucuresti i cu toate acestea nu
veti ajunge sà o introduceti in sufletul d-voastra, plin de alitea
energii proaspete, care nu au nimic a face cu tot ce poate
sa fie inteun suflet ce a strins atita viath culturala, in curs de
alilea secole.
Numai crt, in ceia ce priveste slavona, nu se poate vorbi
do marturisiri de acestea ale sufletului romanesc in forma
slavonit Fiindca aceasta era o cultura de imprumut: era cul-
tura biblica trecuta la Bizant si de la Bizant la Slavii de dincolo
de Dunare. Prin urmare ce originalitate se putea 'Astra
in aceasta cultura de limba slavond? In general Stavii de din-
colo de Dunare ar avea toate motivele sa.' fie ceva mai modesti,
de cite ori ridica titluri de acestea de inaintasi ai culturii, C-
mai vechi in ale culturii, fiindca nu este de fapt vorba de
ceva care, la un moment dat, sa fi pornit din sufletul Ion
national, ci de o adaptare, cit de greoaiei dupa nevoile
unui mediu Inca nedepliu pregälit pentru exprimarea unor
anumite notiuni, a acestor ginduri care veniau din antichitalea
biblica sau din lurnea aceia a Bizantului, ea insasi resultata
din reunirea, confundarea, stralucitoare de multe ori, a unor
principii foarte deosebite intre dinsele.
Nu, de cultura slavona, nu va fi vorba; nu ni putem pierde
10 Istoria literaturii romänesti

timpul in aceste citeva lectii, prin care se isprdveste o Ca-

tedrA, cu amdnunte care privesc o culturd pc care d-voastrd
sinteti liberi sä v'o faceti singuri.
To t. asa de putin va fi vorba de istoria tipografiei la noi.
0 punem de obiceiu in artile noastre de istoria literaturii, pen-
fru cä proportiile mari ale acestor cdrti ni ingdduie luxul de a
vorbi si de tipografie. Dar acestea nu sint lucruri esentiale.
Eu imi pot inchipui pe cineva care, cunoscind istoria literaturii
noastre, nu ar sti momentul exact in care Macarie Muntene-
greanul, venit din Venetia, a intemeiat cea d'intaiu tipografie
in Tara-Romdneasca, ceia ce de fapt nu era o faptd rorMi-
neascd. Se muta omul cu sacul lui de Mere, cu scindurelele lui
de presii, de acolo din Muntenegru, de unde cartea slavond se
putea vinde cit mai multA greutate, la noi, unde era un centru
de desfacere pentru aceastä carte; venia rnesterul acolo uncle
i se deschideau drumuri mai largi pentru meseria lui. Tre-
bide s scddem din mindria noasträ nationath., in domenii
unde am pus-o pe nedrept, pentru a o strämuta in alte do-
menii pe care nu le-am väzut p5nd acum. Deci, nici de Lipo-
grafie nu va fi vorba
Nu va ii vorba nici de laturea filologicd a acestei literaturi
mai vechi, care nu cade in specialitatea mea; tolusi hni atri-
buiu oarecare comptentd de diletant in acest domeniu, de §i
d-voastra sinteti liberi s mi-o refusati i yeti avea si auto-
riUhU pe care sA Wt. sprijiaiti in aceasta.
Ci voiu cauta sA arat cum am creat noi deosebitele ele-
menle din care se alciituieste forma literard a cullurii noastre
nationale, opera noastrit de creatiune in aceste deosebite do-
menii.
 I.

Crearea limbii literare

Cel d'intaiu capitol dinleo istorie a literaturii rominesti in-
teleasA in fella acesta sintetic trebuie sa fie) numit, are drop-
tul de a fi numit capitolul creilrii instrumentului insusi
de exprimare", care este limba literard.
Cum s'a creat deci aceasttt ljrnbii literara romineascil i cind
s'a creat?
Nu mai trtiim in vremea in care lumea Isi inchipuia cA. In-
Erebuintarca Ihnbii 'rationale resulth dintr'o conceptie rlaril,
dintrun act de vointil: se desvolth sentirnentul national i, des-
voltindu-se, el intrA in luptA cu formele straine, ceia ce duce
la o impunere a limbii vorbite de toalai hunea. Trebuie sii ne
gindirn et, in timpurile mai vechi, nimeni nu avea respeclul
limbii vorbite de toatil. lurnea. Este un fel de snobism innrtscut
in aceasla miserabith. i admirabila filntii urnana, care ne face
sa despretuim un lucru care este al tuturora, pe cind, din po-
triva, lucrul care este al tuturora ar trebui iubit mai presus
de oricare, pentru ca el este mijlocul de frgie omeneascA;
dar sufletul omenesc sufere de acest defect.
Astfel, pretutindeni, limba nationali era limba vulgului, era
le vulgaire", ,,vulgare eloquium" si se intrebuinta cind nu se
putea face altfel. Se intrebuinta de oameni cari nu stiau mai
mull, pentru lucruri care nu aveau nicio valoare deosebith
de exteriorisare; era un lucru intim, familiar, lucru de ince-
put si de incercare; era o concesie pe care o faceai sthbiciunii
d-tale, sau mai ales shibiciunii altora, cari, dacii ai fi scris
in limba In care trebuia, nu ar fi primit, nu ar fi inteles
ccia ce spui; un fel de haina de interior i de dirnineata, u-n
halat, o pijama", daa voiti , pentru persoanele care..intre-
12 Istoria Iiteraturii romdne§ti

buinteazd acest caraghios vesmint iapones, potrivit pentru a-

mindouri sexele.
Deci a vorbi de formarea naiunii romine, de crearea spi-
ritului romanesc ca una dintre conditiunile intrebuintarii limbil
ronidnesti, este a sacrifica cineva in zadar unor zei cari au
murit.
Totusi, in clasele cu mult mai putind culturd si care nu
aveau in jurul lor un maliu cultural cad in timpul depth--
tat al formdrii celor d'intaiu alcAtuiri ale Statelor noastre nu
exista un mediu cultural pentru ele, anurnite necesitAti au
provocat intrebuintarea limbii romanesti, care Irma nu a pro-
dus monumente de literaturd scrisA. Fiindca nevoia de a scrie
nu o simte toatd. lumea; literatura", forma frumoasd, este si
salisfacerea unor nevoi practice sau, in uncle casuri, o tisnire
nestilpinita dintr'un suflet prea p1M, dar, nici intr'un cas, nici
pentru a servi necesitati de ordin practic, sau pentru
a-ti descarca suflelul, nu alergi neaparat la condeiu, cum alergi
une ori. farä nicio utilitate practica i fdrä sa ai nimic In su-
fletul dumitale. Toatd literatura aceasta curentd de astazi;
jocul de rime dificile, incercarea de ritnuiri desagroabile,intre-
buintarea de cuvinte stiintifice culese din dictionare, sm-Acia a-
ceasta sufleteascA de astAzi, plind de atitea pretontii, poate sä
serveasca in acest domeniu de inviltaturd.; literatura aceasta
nu o celeste nimeni, cdci Ii fac o ilusie poetii cari cred cd-1
celeste cineva: numai fiindca pretind c trebuie o rovolutie lite-
rarA pentru a exprima profunda miserie a unor biele sullete
sterpe, fArd nicio legaturd cu societatea i cu scopurile ace-
lea inalte care care Uncle omenirea.
Dar anumite necesitati de acestea, de ordin practic, au tre-
buit totdeauna sa creeze intr'un moment o literature, care
nu este scrisd §i care nu este prosd. Prosa este un produs
tirziu; cineva ar putea crede ca se merge do la prosa la poe-
sie. Nu, se merge de la poesie la prosA. De aceia i d-voastrd
trebuie sd faceti astfel ca i sufletul d-voastrà sd treaca
de la prosa programelor scolare din nou la acea poesie din
care se hraneste oinul: izvorul curat, adinc, nestiut, din care
porneste viata. Asa incit, am inceput cu poesia, cu poesia a-
ceia care merge din clasA in clasd i din curte in curte.
Cdci ii place oricui legatura armonioasa a cuvintelor i a
 Crearea limbii literare 13

silabelor; de fapt ce este poesia decit legatura armonioasd

rnisterioasd a silabelor? Citi nu au vrut sa disece pe Emi-
nescu, sd afle tainele lui; dar tainele acestea, el 1nsusi nu ar
fi putut sd le exprime; ele erau ceva format din adinci-,
mea subconstientului sdu si in care se ingrdmddise tot ce
aduserd atitea generatii. Caci noi purlam in noi chernarea
generatiilor de la care venim, i misterul acela poti oare sil-1
explici i sd-1 pui in formule rationale? Ce formidabild si
meschind eroarel
Se simtia deci nevoia de poesie in legatura cu unele rosturi
practice ale poporului nostru; se simtia nevoie de puterea
de armonie a silabelor, de puterea de rechemare a rimelor.
Caci rima este un mijloc de rechemare, iar nu o floare
push' la ureche; iese de multe ori rime extraordinare, dar nici-
odath nu se gindeste cineva, la Inceputurile unei poesii popu-
lare, sa uirneascd prin bogdtia rimei. Se folosia la sfirsitul
versurilor orisice forma verbala sau adiectivald, fart prea
multd alegere. Dupd abusul facut de Alecsandri, este natural ca
noi sd nu mai facem asa. Alecsandri Ii facea o placere deose-
bitt din intrebuintarea diminutivelor; orice cuvint, orice sub-
stantiv, orice adiectiv, rimA in diminutiv cu orice alta forma co-
respunzatoare. Numai cd nu rimau de fapt substantivele, ci
dirninutivele. $i critica. foarte asprd a unuia dintre oamenii
cei mai suptiri ai literaturii francese, Prosper Mérime,e, vor-
bind despre poesia lui Alecsandri, spunea cd, ciacd aceastal
poesie ar fi adevdratd, atunci poporul romanesc ar fi un
batrin popor degenerat. $i Ii plAcea lui sd creadd ca sin-
tem un popor cu mult mai serios, cu mult mai barbAtesc,
mai roman, dacd vreti, decit ar fi reiesit din diminutivele a-
cestea de gust levantin. Caci este ceva in Alecsandri dinteo de-
pArtatit suflare de vint levantin, de pe malul Bosforului, e ceva
dinteun Athanasie Cristopulo; nu se observd indeajuns, dar
este.

Care Ant aceste necesitati de ordin practic din care tre,buia

sd iasa poesia romaneascd?
In vremea veche nu avem poesie romaneascal scrisd, pant
in secolul al XVII-lea, cind apar pentru intdia data rinduri
rilmate i rimate. Dar trebuie sa socotim citeva secole ina-
14 Istoria literaturil românesti

inte de bietele versuri de la sterna terii sau inainte de in-

cerearea, foarte complicatl, a lui Dosofteiu de a scrie psalmii
in romäneste, psalmi ai lui cari nu sint de loc o traducere
exactg; nu numai ca text nu este exactä traducerea, dar nici
macar sensul nu este exact. i poate cg. tocmai aceasta ii
face frumuseta :recunosti in psalmii liii Dosofteiu o poe-
sie populard, si de aceia Dosofteiu ar trebui sA Intro In ori-
sice antologie, i as zice, potrivit cu timpul lui, caci ar pg.-
rea altfel un blaslèm, sd capete un loc pe care Alecsandri
nu are dreptul sg. i-1 dispute.
Dar trebuiau descoperite irddiu ritmurile. Fiindcg lucrul e-
sential sint ele, i, odatä create, se gAsesc i cuvintele. Nu cu-
vintele creiazA ritmul, ci ritmul creiazg. cuvintele, i desco-
perirea cea mare nu este sA le gase,sti pe dinsele ci ritmul
amplu, care Amine in ureche. Pc ritmul acesta poate face
apoi cineva oricità poesie popularg. vrea; El este, de altfed,
esential si pentru alt motiv: fiindca de la el trebuie sà se
piece. Cercetind nevoile esentiale ale poporului, rdpede ni dgm
sama de necesitatea de a gäsi ritmul potrivit cu aceste ce-
rinte de ordin practic.
Am crezut i eu cindva, si am scris i o pagind care se
citeazä dese ori, de persoane care nu au milt niciodatä cartea
din care e extrasA aceastä paging, in existenta unui anumit 'As-
tor romantic; aceasta inteo vreme de romantism, pentru mine,
cind cram aproape de vrista d-voastrA, sau chiar intr'o vristd
mai mica decit cel mai bAtrin dintre d-voastrA, cind am scris
Istoria literaturii romdnesti In secolul al XVIII-lea". Am spus
si eu atuncea cg. pastorul sta, se uitA la stele si cintd. Numai
cit pastorul nu cintg cind se uità la stele. Curd se uitd la stele,
le admiri, le numard, le cunoaste; dupd aceia, ca orisice
om, supt zimbetul stelelor si al lunii, adoarme, si are un
semn bun, un somn ritmat dacd voii, dar rilmat printeo su-
flare adInca, odihnita; in tot casul nu suflarea care produce
poesia In cea mai mare parte, ceia ce ni inchipuim noi cii
este un mesagiu de iubire trimes prin vazduh care depdr-
tata aleasd a inimii lui, flu e decit o IntovgrAsire ritmatid
a nevoilor vietii pastoresti. Merge ciobanul cu oile, i II cintd;
le &hinge la mulsoare i li cMt.g.. De sigur ca, in anurne mo-
mente, legate si ele de nevoi practice, dese ori colective, nu
 Crearea limbii literare 15

individuale, se produce poesia populard. I§i inchipuie cineva

un cioban mut? Un cioban care nu are sirntul armoniei cind
vorbeste? Sint casuri, dar acesta nu este ciobanul tipic. A-si
inchipui cineva un cioban care std numai inteo timid si
mulge, inseamnd a cunoaste numai o parte a vietii pasto-
resti, iar nu viata pAstoreascd in intregime. Cred ad la acesi
capitol avem Inca nevoie de foarte multe lamuriri, fiindcd
lucrurile acestea le spun in cea mai mare parte oameni cari
ldiesc la orase, nu acei cari sint amestecati in viata de toate
zilele a ciobanilor.
Spunea d. Bianu, asa de frumos, cd isi aminteste de vremea
cind pdstea oile pdrintesti. Ar fi bine sd se gindeasca a ni
spune, pe vremea aceia, cind i-a venit sd cinte, sau cind
li-a venit acelora cu cari era impreund, sd cinte ? Cdci mi
se pare cd acest cintec nu 1-a putut da d-lui, care 'a plecat
de tindr la scoald, ci pentru a cinta iti mai trebuie, pe IIngä
oi, i altceva: o anumitd vristA si ceia ce aceastd vristd aduce
cu sine. In orice cas, inteun suflet copildresc se poate naste
intr'o mAsurd mult mai micA ceia ce se poate naste inteun
suflet de adolescent, care se indreaptd cAtre sentimente, cit
se poate de lAudabile cind sint curate, si cit se poate de pele
a tunci cind sint provocate de sentimentul netrebnic al flirtu-
lui" de care sint vrednice numai sufletele omenesti cele mai
sterile in ce priveste sentimentele adevdrate: este a-ti halo
joc de propriile tale sentimente pentru ca, atunci cind vei
avea inevoie de dinsele, sA nu le mai poti gAsi pentru cd le-ai
vestejit in tinddlelile acestea stupide si imora1e.
Deci iatä una din oriOnile acestui cintec: nu se poate in-
chipui viata pastoreasca fdrd un anumit cintec, fArd trezirea
ritinului, fard cuvintele care se perinda de la sine in acest
ritm. Noi am dori sA stim care sint cele mai vechi dintre
cintecele bdtrinesti. Din nenorocire nu se poate, si iatd de ce:
nu se poate, fiindcd aceste cintece se tin in curent cu aro-
mea. 0 vreme le-a creat, alta le-a transformat; unei vremi
i-a pllicut inteun fel, altei vremi ii place in alt fel. Asffel sa
introduc mereu modificArile necesare pentru ca sd rdmiie
cintecul in curent cu nevoile vremii noi. S'au fAcut in aceastai
directie cercetdri foarte interesante asupra poesiei spaniole
conternporane. D. Ramon Menéndez Pidal (Par ruzeva dc ro-
16 Istoria literaturil românesti

niances vie jas; 1928), cel mai bun cunoscAtor al poesiei epice
spaniole, i, pe alAturi de aceasta poesie epicA, al oricArii
poesii de caracter popular din provinciile spaniole, a gasit o
poesie foarte cunosculd a unui poet romantic spaniol trecutA
in poesia poporului i Inteo formA mai bunA decit aceia
pe care o avea in original: anumite asprimi In silabe, anu-
mite nesigurante de ritm, au fost indepArtate de paper.
SA zicem cA poesia va trece mai departe si se vA gdsi ciner
va care va indrepta ceia ce indreptase cel d'intAiu: se poate
intimpla sA strice forma poesiei si forma stricatA va merge
mai departe i va omori forma cea bunA, de i din fericire, in
materie de poesie, nu se intimplA acelasi lucru care se in-
timplä in materie de monedA: aici, moneda proastA goneste
toldeauna moneda bund, dar in poesie nu Lotdeauna forma
cea proastA goneste forma cea bunk.

AC1.1111 se deschide o problemA asupra cAreia voiu trece

foarte usor, de si ma simt dator sa o ating, pentru ca a lost
ridicatä, aici chiar, de cAtre cineva care cunoaste bine litera-
tura aferentA, dar care, in conclusiile sale, merge prea departe,
in alt sens decit in sensul obisnuit.
S'a spus: ce este poesia populara? 0 intrebare care s'a re-
petat si in ceia ce priveste costumul popular. Acuni citva
Limp, cind a venit in Bucuresti unul dintre cei mai buni
cunosatori ai costumului popular din Peninsula BalcanicA,
raposatul profesor si InvAtat bulgar Sismanov, spunea: toate
costumele acestea, sa zicem cele din Muscel, sint costume de
Curte, care au cAzut pe urmal in intrebuintarea poporului.
Este foarte adevArat, atit de adevarat, incit intilnesti costumele
cele mai frumoase, cele mai originale, cu mai mult aur
coloare rosie, mai bogate, tocmai in partite acelea unde s'a
intemeiat i s'a desvoltat la inceput viata istorica a princi-
patului muntean: in Arge i In Muscel. Nu gAsesti dincoace,
in Vilcea, uncle nu a existat viata de Curte, uncle costumul po-
pular este in alb si negru si in desemnuri extrem do simple,
doar o usearA sineleall albastrA deschis; pe cind clincolo sint
cele mai triumfAtoare colori ce se pot inchipui.
Tot asa, s'a zis: poesia popularA a fAcut-o un om, i, daca
a fäcut-o un om, ea nu mai este poesie popularl.
 Crearea limbii literare 17

Dar nu se tine samä de faptul eä poesia vine din subcon-

stient, din acel misterios, adinc i totdeauna incontrolabil sub-
constient al omului. i nu e mai putin adevth-at cd. poporul
lrdieste neindividualisat. Noi ne indivzidua1is.m, ni crethn in-
dividualitati, asa cum putem: unii mai modesti: in felul de
a purta p5ru1, sau imbrdeamintea; altii Ii inchipuie cd s'au
individualisat in domenii superioare, fie chiar dacA aceastd in-
dividualisare are valoare numai pentru ei singuri; dar po-
porul nu este individualisat: fiecare este popor; un om, este
pcpor. Asa incit poesia pe care o face unul dintre acestial
este populard, fiind corespunzAtoare intregii colectivitati. Pe
de altd parte poesia aceasta populard nu poate circula asa cum
circuld produsele noastre literare,: avem bani, dam opera la
tipar; existä o institutie care îi face pdcatul cu noi i din
causa acestei institutii mergem cu produsul nostru literar la
lipar; dar poesia popular d. trebuie sd fie primita de toatd acea
masa pe care o represintä insusi crealorul, i nurnai astfel
oirculd. Asa dar poesia populard este populard prin toatd jio-
pularitatea celui care o produce, prin taaki acceptarea eelor
cari o transmit.
In felul acesta va puteti inchipui cit de adinc trebuie sà ni
inchipuim existenta unei poesii populare, adecd a poesiei in-
sesi, caci deosebirea aoeasta a poesiei In populard i nepo-
pularä se sprijind adesea pe o simpld aparentd. Existd o poe-
sic, dar se poate intimpla cineva care sd. o scrie i atuncefa,
dacd a scris-o cineva, de multe ori nu scrie", ci mai mult Ii
inccarca doar condeiul iat'o cultivate, pe manuscripte, pe
tartajul" lor. Multe dinteinsele sint absolut necuviincioase si de
sigur n'ar putea fi cetite aici; altele sint insd foarte cuviincioase;
de pildd Conachi si-a cercat odatà condeiul i poetul tuturor
oftdrilor pentru cucoanele fanariote ale secolului al XVIII-
lea a scris:
Lunca strigd, lunca zbiard,
Pentr'un puiu de cdprioard.".
V5 puteti inchipui d-voastrd pe Conachi, cu 44c i cu ciu-
buc i papuci, Mta in fatd cu un puiu de cdprioara! Nu se
poate inchipui.
Astfel deosebirea intre poesia populard i poesia care n'ar
fi populard, c cu de.sdvirsire de_supraDatA, ~siv cu toate cd. de
2
 8 Istoriafliteraturli romAne§ti

Intrebuintare curentg, nu are nimic care sg o legitimezo tn

adinc.

Dar mai este altceva decit ciobanul in cale si la lucru: oa-

menii joacg, danteaza. Este la inceput o datorie religioasg, in
afarg de o manifestare instinctiva. Cad fiecare, In anumite im-
prejurari, simtim ca ni vine a juca si nu intelegi in adevar
musica, dacg intr'un anume moment nu simti tresgrirea, pe
care o stapinesti, a intregii tale fiinte, chiar dad. nu ai Inva-
tat cindva dantul, i, iargsi, nu exista poesie bine ritmata care,
far g.sa-i cunosti melodia, sä nu provoace un inceput de me-
lodie in urechea cui este un om complect, cad sint fiinti ne-
complecte care nu pot prinde o bucata de cintec, ceia ce e
o infirmitate.
Poesie, cintec, adecg musica, si dant shit lucruri legate lm-
preung, i zeii din antichitate asa erau slaviti; In timpurile
noastre acestea nu se mai poate inchipui. VA. inchipuiti in
mijlocul sujbei credinciosii incepind a sAlta dupa cuvintele
ritmate spuse de preati Decenta noastra de astazi ni-o in-
terziee. Dar odinioara nu era asa; ar fi fost suprema hide-
centa sa continui, In asemenea momente, raminerea In starea
de incremenire paralisata, asa cum cere buna cuviintA din
timpurile noastre. Prin urmare era dantul. Totdeauna an
fost danturi, i, ele au o vechime imemorialA: vom intilni tot-
deauna aceste miscgri ritmice ale picioarelo i une ori si
ale minilor, In felul cum, de pildA, fac astazi teranii nostri.
Dar dant& cere cintec, i cintecul cere poesie. Dantul se cere
punctat, fi se puncteazd cu literaturd. In dispositia aceia cu
totul speciala pe care o provoaca dantul, singele merge mai ra-
pede, mai bogat; in contactul acesta al minilor, at trupu-
rilar, in atmosfera aceasta cu totul speciala, fiecare, de la o
bucata de vreme, nu mai vede po toatA lumea, ci un su-
flet prieten sau unul dusman, i pentru sufletul dusman aruncg
intepaturi, pentru sufletul prieten trimete zimbete, care toate
se cristaliseazA in literaturg.
Asa incit poesia cea mai veche este in legdturd cu necesi-
tdtile unei vieti practice, care cer neapdrat, fdrd niciun fel
de mindrie, gird niciun tel de pretentie sau aspiratie cdtre
eternitate, creatia literard.
 Crearea limbil literare 19

Dar mai este si altceva: viata de Curte. Viata de Curte do

astazi este prinsa, de o parte, intr'o anumita eticheta, de alta
parte in intriga. Din aceasta se compune viata de Curte In
timpurile noastre: solemna eticheta in fata tuturor, intriga pen-
Lea intimi. Dar viata acceasta de Curte nu era asa i odinioara.
Odinioara erau ospetele cele marl. In a mea Istoria Romi-
nilor prin calatori", se poate vedea o sumedenie de ban-
chete din acestea domnesti. Ni descrie un Frances pe la 1570,
aici, in Bucuresti, Curtea lui Alexandru-Voda, fiul lui Mir-
cea. Intr'un anume moment se aduce vin, si era o datorie
pentru boieri sa bea, de cite ori se ridica paharul, in ,sa-
natatea, intaiu, a lui Dumnezeu, trei cuvinte romanesti, care
ni-au fost pdstrate in. descrierea lui l'Escalopier, apoi in sana-
tatea Impamtului, adeca. a Sultanului, si in unele casuri, cind
era un trimes strain sau un calator venit din Occident, Domnul
Mem din ochiu cind spunea Imparatul", ceia ce insemna cä
era vorba, nu de Imparatul din Constantinopol, ci de cel cres-
tin de unde venia solul sau calatorul. Apoi se bea in sanAta-
tea lui Vodd si in sfirsit in sanatatea tuturor. Mese le aces tea
tineau ceasuri intregi i, pana nu adormia toatä lumea, nu in-
cetau.
Dar pentru astfel de petreceri trebuie cintec: vechiul cintec
batrinesc, cintec batrinesc pe care II intilneste cineva si in
vremea lui Attila; cind se intoarce in ringul lui panonic In se-
colul al V-lea, era intimpinat de fete germane care c1ntau
pe cloud rinduri, glorificindu-1. In locul lui Attila, inchipuiti-va
un Domn de al nostru care se intoarce biruitor. In loc ca la
primire s i se presinte discursuri, era primit cu cintece.
Cind a intrat Mihai Viteazul. In Ardeal, avem marturii ungu-
resti contemporane mergeau aldturi cu dinsul lautarii cari
ziceau". Ii inchipuie cineva c ziceau numai din vioara?
Ziceau din vioara, dar, in acelasi timp, cintau cintecul, poesia
aceia, venitä din Peninsula Balcanicä la noi.
Sa-mi dati voie sA strecor cu aceasta ocasie o explicatie
la care tin. Eu nu cred ea Sirbii au creat cintecul popular;
i-au dat o forma strälucita, dar ca 1-au c.reat, nu pot admite.
Iata de ce: fiindca de obiceiu cintecul popular se afla. In mo-
mente de mare triumf national, sau in clipa unei adinci su-
ferinte nationale. Dar cind s'a ivit cintecul popular sirbesc, ba-
20 Istorla literaturill romAriesti

lada slrbeasca? Nu In epoca de triumf a lui Stefan Dusan,

nici dupd adinca umilinta din secolul al XV-lea; a doua zi dupa
Cosovo nu era atmosfera trebuitoare pentru a se crea balade.
In timpul din urma s'au Bent analise foarte amanuntite
ingrijite asupra baladei sirbesti i s'au descoperit parti luate
de-a dreptul din chansons de geste ale Francesilor. Asa, Ineit
migaloasa cercetare filologica dii dreptate indraznetei mele ipo-
tese. Un singur popor a creat cintecul acesta in epoca eyului
mediu: e poporul frances. De la Francesi a mers cintecul in
Italia, prin dinastia de Anjou, In Neap° le, si Sicilia, si de a-
colo a trecut pe coasta Peninsulei Balcanice, In Albania, unde
a influentat viata sirbeasca. Asa Incit de la luthierii departatului
ev rnediu pana la alautarii sau lautarii de pe vrernea lui
Mircea-cel-Balrin este o continua. desvoltare.
Am ascultat Intaiu la Curtea noastra cIntece de serbaloare
sTavone care au mers pan g. in plin secolul al XVI-lea, eaci la
1570 Intilnim Inca astfel de cintareti arnbulanti la Curtea lui
Stefan Báthory, rege al Poloniei. Apoi s'a cintat romaneste.
S'a cintat supt Constantin Basarab, pe la 1650, viersul fetei,
care si-a pierdut oile in munti", care se cInta i azi in Po Ionia
si care si azi rasunä la läutarii din Valenii-de-Munte. In Viata
liii Constantin-Vodd Cantemir, de Dirnitrie Cantemir, se poate
vedea un pasagiu de care s'a ocupat i profesorul polon Wend-
kiewicz, in care se prisinta un mare rege potion, loan Sobieski,
stind la o masa de acestea i, dupd ce Muse putintel ,mai
mult, cum n'avea la indemina eintareti, cintind, el, care stia ro-
maneste:
Constantine, fugi bine,
Nici ai casa,
Nici masa.,
Nice draga jupaneasa.
51 Constantin Cantemir i-a raspuns ea' jupaneasa i-a mu-
nit de multä vreme, dar, In ce priveste casa, a preigatit-o
pentru oaspetele pe care ii astepta. Fiul de razes din Fa ledu
a avut liira indoiala mai multd atitudine de Curie, in felul lui
Ludovic al XIV-lea, decit marele rege polon.
Dar pana in acea epoca, .foarte tirzie, obiceiul se pastreaza.
Intau in slavoneste s'a auzit cIntecul, pe urma, In a doua e-
 Crearea limbii literare 21

pocd, s'a auzit acelasi cintec in rornäneste, pe subiecte ser-

bdtoresti. Literatura noastrd a fleut, in desvoltarea ei, pAnd
foarte aproape de nth, acelasi lucru: pe subiecte strdine a pus
cuvinte romilnesti i pe urmd a ajuns la ceia ce este de dorit
sd se ajungd din nou asth.zi in domeniu1 literaturii mult mai
inalte: pe cuvinte romdnesti sd se pund lucruri care, fling
romanesti, sa se integreze in cultura generald a thnpuhii.
Asa se pune problem; iar nu ca in anumite foarte preten-
tioase reviste care sint in mina d-voastrà a tuturora. Nu te
pofi integra in cultura urziversald decit aducind o notii noud in
aceastd culturd. Nimeni nu ni cere sd implinim funcfiunea de
umili represintan(i, intr'o lard inferioard, ai unei glorioase
culturi care incape foarte bine in margeaile unui mare popor.
Va srt zicd, lath cum s'a produs poesia la noi: cintecul Wirt-
nese de Curte, cintecul epic, alaturi de cintecul ciobanesc, te-
ritnesc, insotind actele vieii obisnuite ale vietii teranului.
Dar intre aceste cloud trebuie sd se mai adauge incA un iz-
vor de poesie : Sint serbdtori care cer neapdrat cintec acesta
este domeniul religios sint supersti(ii care cer neapdraf, §i
de, cintec, caci nu poti sa vrajesti pe nimeni cu un discurS
in Parlament. Nu poti cu prosa, ci trebuie poesia neinteleasa,
misterioasa, de cuvinte rare, legate intr'un chip neobisnuit,
adecd descintecul. Dar, de altd parte, sint i serbatori i acte
religioase in viata omului care nu se pot fIrd de cintec. La
nastere, la botezul copilului nu se mai cIntd la nth, dar, de
sigur, slut popoare la care se eintd, popoare care IntovIrd-
sesc fiecare moment al vietii Cu un cintec. Nu se mai cintd
la nunti, dar odinioard mergeau f1itcii ctltri, cari ajungeau
la mireast spunind cd sint soli ai Imparatului la Curte straind
0 se vorbia 0 de o ciutd care se afla ascunst In pridure 0,
clacd nu se dd, amenintau cu rdsbunarea. S'ar mai putea gbsi
asemenea obiceiuri 1.n care cintecul 10 are rostul lui. Am putut
st vdd cindva o aslfel de nunth, in Secuime: treceam cu trenul
soseaua era plind de asemenea flitciti cdldri cari flecau
cal
nunta ca in vremurile cele vechi, acurn vre-o doudzeol de ani.
Pe lingd crape acestea de nunta, sint bocetele la ingropare,
asemenea cu cele din Corsica , din care uncle Sint foarle
fruinoase, i atitea generatii au simtit nevoie de ele. Pe
urmd, la serbalorile religioase, la Pasti, la Crdeiun, erau de
22 Istoria 1iteraturii romdnesti

sigur iardsi cintece. Biserica a mincat in mare parte ctn.

tecul popular, dar nu 1-a putut minca de tot si pretutindeni,
si nu se poate nici astazi serbaloare de iarna fard sa se auda
acest cintec, care, lucru foarte curios, dupd cum 1-am spus si
en alt prilej, 1-am intilnit 0 in Norvegia, cu des,avirsire
la fel ca si la noi.

Dar viata se cere i indreptata. Mosnegii, cari au trait-o,

spun cuvinte care sint bane de pdstrat. Ritmul, pe care I-au. ga-
sit, ajutà la aceasta.
Avem astfel i proverbele. Proverbele acestea, intr'o forma
ritmicA,Sint 'carte dese ori rimate. De ex. frate ca frate, dar
brinza cu bani", sau, cum se zice in Moldova: mita cu clopo-
tei, soared nu prinde", cu mai mult simt al ritmului decit
dovedesc Muntenii spunind : pisica cea cu clopotei nu prin-
de soareci". De uncle yin proverbele? De ce s'au raspindit pm
verbele? Sint ele un lucru care a rasarit la inceput, asa
dintr'odata, sau slut ramasitele unor bucati literare care au pd.
truns in sufletul poporului i s'au pastrat acolo cu forma nit-
mica pe care li-a atribuit-o un .om la un anume moment? Eu
stnt pentru ultima solutie. De altfel ginditi-va la Grigore A-
lexandrescu si la altii: din fabulele lor, anumite fragmente au
devenit populare.

Iatä deci un ultim izvor de poesie. Acum ajung i la ,ori-

ginea prosei. Si aid shit intr'o divergenta de pareri, pe care
din nenorocire nu o pot inlatura, cu o parte din cercetatorii
limbii romanesti.
Noi avem, in afarä de unele insemnari in margenea docu-
cumentelor documentul este slavon 0, in margene, slut in-
semnari romänesti, prea putine, In afara de anumite insem-
nari de pe dosul documentelor unde se resuma in citeva ea-
vinte cuprinsul actului, i alte insemndri, precum, de pilda,
mentiunea In care se spune, cu privire la tratatul de pace in-
cheiat intre Stefan-cel-Mam i Ioan-Albert regele polon, ca au
existat trei forme: o forma latinà, o Tonna ruteana i una va-
lahd". Ruteana, aceasta insemnea.za forma slavonä; prin ur-
mare a trebuit sä existe o ciorna in limba romaneasc.d. Cior-
nele acestea In roinAne4te se vAd foarte bine prin hIrtifie lid
 Crearea limbil literate 23

Petru Schiopul. Inainte insa de aceasta existau i altfel de

Insemn,Nri, in Socotelile Sibiiului, la inceputul secolului al
XVI-lea, se vorbe0e iara0 de acte scrise in roinane0e. $i Inca
de la 1521 avem scrisoarea lid Neac0.1 din Cimpulung, care
da stire Bra§ovenilor de anumite miscari ale Turcilor: e scrisa
intr'o romaneasca perfect gramaticald. Iatä atitea casuri de
intrebuintare a limbii romane0i In acte scrise paha la 1550.
Dar mai este 0 altceva i aceasta nu am spus-o pana acuni:
Chid se facea pe vremuri o vinzare, la noi, se redacta un zapis
in care se arata felul In care se Intelegea cumpAratorul cu yin-
zAtorul; zapisul era in romaneste i cu acest zapis se duceau
partile la Domnie de unde se da actul slavon. Pentru epoca
mai noua, de la 1590-1600 inainte, zapisele Ant foarte multe ;
pentru epoca mai veche zapise private nu mai exista, nu ni-au
ramas decit actele publice slavone. Dar ce inseamnA aceasta:
cä pisarul Ii da osteneala sa culeaga din auz, din ceia ce Ii
spuneau impricinatii, care sint conditiile vinzarii? Gine 0-ar
putea inchipul un pisar avind aceasta insu0re ? Oriundo
este a se stabili un act definitiv, se cer alto acte ;dupa care
sa se poata lua scriitorul. Aid, in Facultate, de pildA, nimeni
nu ar consimti sa fie secretar daca ar trebui, la inscrierea
studentilor, sa Intrebe pe fiecare unde s'a nascut, cum i se
numiau parintii si care Ii este vrIsta. Se cer acte i pe basa
acestor acte mai vechi se scrie i actul non. Sint convins ca in
vremea aceia veche, cind satele nu aveau logofeti de slavo-
neste, zapisele se faceau In limba vulgarä ci apoi partile
mexgeau cu aceste zapise la logofatul domnesc. Numai cit,
pentru vremea mai veche, insesi actele de proprietate s'au
pfistrat atit de rar si este adevarat a In vremea aceia hir-
tia se intrebuinta cu mult mai putin; ceia ce ar putea ,sa
fie o obiectie fata de ipotesa mea, dar nu una care s'o poata
inlatura.
Dar, pe linga aceasta presupunere, pe lingA faptul ca, o-
data ce limba nationala a fost Intrebuintata in. poesie, nu pu-
tea zAbovi prea mult momentul cind se va ajunge la intre-
buintarea ei in prosA, experienta o putem face cu Franta,
cu Italia, cu toate popoarele din Peninsula Balcania, mai
avem i aca-numitul Codice Voronefian, anume partile de
Scriptura din Voronet, tipärite de räposatul Sbiera In mod
24 Istoria literaturii romAnesti

foarte solemn, de si ele fuseserd descoperite de un modest

diletant din Bucuresti, profesorul Cretu, care avuse naivi-
tatea sA creadd cä descoperirea i-ar da dreptul i la publicare.
Acest Codice Voronetian'', impreund cu Ps:dtirca 5.cheiand si
cu Psaltirea Hurmuzachi, formeazd un grup de trei ciirti in-
tregi, la care se pot addugi fragmente, i sint sigur 'ca
Inca nu s'a isprdvit cu descoperirea acestor fragmente, numai
cit lumea nu-si da totdeauna osteneala sd caute in legdturile
cdrtilor, unde am gasit adevdrate tesaure; acum mai de curind
am aflat din ale lui Cored o Psaltire slavo-romina din care se
pNstreazd numai citeva rinduri trunchiate. 0 cercetare adincith,
mai ales a locurilor arcielene, ar putea duce la bune resullate
si nu voiu uita niciodath. placerea pe care am avut-o gdsind
textul ronitinesc i slavonesc, unul in rosu, altul in negru, in-
tr'un fragment care dadea indatd dupd 1500 Inca o forma a u-
neia din cartile sfinte. Dar Loate aceste carti si fragmente, care
ni s'au pastrat, de fapt nu constituiesc o literatm-ä. Ele repre-
sinth numai fabricarea instru'mentului literar, fabricarea prosei
romdnesti. De aceia am dat primei 1ectiuni caracterul acesta.
Eu cred ca aceste traduceri in romdneste ale cartilor religiou-
se sint in legdturd 11 miscarea husitd; nu cred nici acum ca
ar putea fi in alta legatura', cu vremea luteranismului. E sigur
cif nu avem a face cu lucrari pornite din hillenmul. nostru. In
privinta aceasta dovadd foarte bunä e faptul ca se &este Cro-
zul cu pucederea Sfintului Duh din 'Fatal si din Fiul, acel fi-
Roque" catoliccare e drept, s'ar potrivi i pentru epoea
luteranismului; acest filioque" aratd ea' traducerile romänesli
au fost lucrate nu numai in afard de ortodoxie, dar i in a-
fdra de constiinta dcosebirilor dintre catolicism fi ortodoxisM,
de vointa de a face deosebire intre crezul catolic si intre cre-
zul ortodox. Este vorba prin urmare de introducerea limbii vul-
gare dupd exemplul Apusenilor, infro vrerne in care Apuse-
nit ar fi cerut acest lucru, si uremea aceasta nu poate fi de-
cit vremea husitd.
De ce cred eu astazi oi cu argumente noi cd aceiste tra-
duceri sInt din epoca husita? Intdiul argument pe care-1 pot
aduce,resulta din cetirea insdsi a tr.xtelor: nu avem &tell sil pu-
nem aldturi limba din Codicele Voronetian, din Psaltirea *cheia-
nA §i din Psaltirea Hurmuzachi cu scrisoarea mi Neagu din
 Crearea limbii literare 25

Cintpulung, care este perfect databilg, pentru cà e vorba al

colo de o expeditie a Impgratului turcesc Soliman, din anul
1321: de o parte o limbtt care se intrebuinteazA prima omit,
de alta o limbg de inirebuintare curentä. Dar s'a spus: inteo
parte avern limba unui colt pierdut de lume, pe cind din-
coace avern limba din cuprinsul regiunii aceleia in care s'a
(Teal limbg ronigneascg literarg. Da, aceasta ar fi adevgrat
pentru teritorii mutt mai intinsc §i care nu ar avea o circula(ie
int erioard; dar poporul romänese este un popor de continua
circulafie interioard, caci omul din muntii Ardealului merge
Wing lii Nistru i dincolo de Nistru, p'ang. In fundul Dobrogii,
aceasta regiune alipitä mai tirziu la regatul RomAniei. Pe de
allä parte, deosebirile Sint. asa de maH, ineit este, imposibil
sg nu se simtä, i instinctiv, ca este vorba de o limbà din altà
epoc.a.
Dar nu este numai atita. Husitismul ajunsese pretutindeni in.
vecinAtatea noasträ: era in Ungaria de Nord, in Po Ionia. Mai
mult: husitismul a intrat la noi in Moldova, in cea d'intgiu ju-
matate a secolului al XV-lea: la Trotus s'a scris Sfinla Scrip-
tura' pe ungureste, de refugiati husii, pentru cari am si a-
vitt conflicte cu Polonii, cari invinovätiau pe Alexandru-eel-
Bun eg. adliposteste predicatori eretici. Influenta aceasta hu-
sit't in urma lucrarilor d-lui Macurek, un tingr Cell care a slat
la noi mai mult timp si care stie bine ronigne§te, capatg. Inca
mai multä amploare: vedem o parundere si mai adinc .

decit ni-am putut-o inchipui rang. acuma.

Fires Le cg., discutind limba, poate sg. ajung cineva la alte
conclusii decit ale mele, dar, dui:a cum am ardtat in iltä
parte, in expunerea mea despre istoria literaturii religioaset,
care a trecut apoi si in Istoria Literaturii Romine, sint acolo
termini, in ce privesle guvernarea i administrarea poporu-
lui cari sint anteriori epocei in care s'au organisat principa-
tele noastre, anteriori de sigur epocei lui Alexandru-cel-Bun
in Moldova.
Cred eA locul de aleituire al cgrtilor a fost in Maramurg.s. A-
colo era marea manastire din Peri, stavropighia legatä de
Patriarhia din Constantinopole, Inca la sfirsitul secolului al
XV-lea. Acolo s'au fäcut, dupa mine, cele d'iniliu traduceri ale
ScriPturii, din care o parte este cuprinsg. in Codicele Voro-
26 Istorla lIteraturit românesti

netian i alta in cele clouä Psaltiri. Maramurasul nu era o re-

giune razleatä, ci stätea in cea mai strinsA legatura cu M31-
dova. S'a dovedit acum in urmA prin descoperirea fAcuta de
d. Petrov, profesor rus de la Universitatea din Petrograd, legN.-
tura strinsA a Maramurasului, confundarea aproape a acestei
regiuni cu tara de peste munti. Precum undeva In Tinutul
Inidoarei, la o bisericA de la inceputul secolului al XV-lea,
fAcuth de ctitori romini din jurul regelui Sigismuna, este o
inscriptie slavond, aratind cA regiunea era in strinsA legNturà
cu regatul muntean, tot asa s'a gAsit un zapis slavon de la
inceputul secolului al XV-lea in MaramurAs, regiune supusN
stApinirii ungare i uncle ar fi fost Tireasca Intrebuintarea
lirnbii latine, care e redactat in limba slavond, intrebuintata asa
cum era intrebuintatä la noi, ceia ce inseamna cA intr'adev5r
era acea comunitate de viatA Intre MaramurAs si Moldova.
In sfirsit un argument care mi se pare absolut decisiv: se
aflA in Codicele Voronetian, cuvintele chesar" i craiu", gi
aceasta nu poate insemna decit Sigismund regele Ungariei,
care era si ImpArat, o notiune a puterii supreme care apar-
the inceputului veacului ad XV-lea.
Limba cArtilor acestora este, o repot, cu desAvirsire asprA,
simt-ul stilului nu existä de loc, traducerea este pAnd intr'atita
de nedibace incit, dacd se gAseste un cuvint de origine groceascl
pe care traducAtorul nu 1-a inteles ce InseaninN, II reproduce
tocmai asa, (estacti"--- orixtri, tAmiia).

Dar elaborarea limbii s'a Meat i altfel. Prea mull se crede cA

o limbA se desvolta numai prin scris; ea se desvoltA i prin
intrebuintarea ei curentA, i, cu cit o IntrebuinteazA o clasA
mai mult, foloseste aceastA limbA literarA. Nu as zice c Iimtm
romAneascA de astazi s'a format in Adunarile Regulamentului
Organic sau in cele d'intAiu parlamente romanosti, dar nu
se poate spune cit de mutt a folosit limba literara pe care
o scriem i o vorbim astAzi, de la desbaterile acestea parlamen-
tare, de la procesele de tribunal, de la toate aceste Impre-
jurari in care limba nu se poate InfAtisa oricum, ci trobuie
st imbrace oarocare decentA, Si, iari, dacA scoala noastrA, ii-
teratura noastrA au capAtat, de la o bucata de vretne, un trivial
aspect pornografic, scirbos, aceasta se datoreste faptului de-
 Crearea Ilmbil literare 27

generdrii vietii politice i sociale de la noi: limbagiul noier

resc se cobora odinioard pänd la circiumd; limbagiul de cir-
ciuma se ridicd acum pdnd la presa cea mai cetitä si este de
gdsit pand si in discutiile din Parlament.
IAmba romaneasca, instrumentul nostru literar a trecut ae
la sovdirea naivd a celor d'intdiu traduceri la limba clara a
hd Neacsu din Cimpulung i apoi la frumoasele scrisori din
vremea lui Petra chiopul ori, la acea scrisoare minunald de
pe la 1610-20, pe care boierii munteni o trimeteau lui Radu
Serban, Domnul lor pribeag1.

Prea-milostive Doamne, sA fii dumneata sAnAtos. RugAmu-ne Domniel Tale

ca Domnului nostru cela milostivul. Pentru care lucrurl tii dumneata când ne-am
despAdit de dumneata : In ce credintA ne-ai lAsat In acela sintem 1 pAnA
acum, 0 de citeva orl am trimes de am dat in stire dumitale, l cu mare
flick ca sA nu pierdem capetele de acest Domn turc. l dumneata pänä acum
niciun lucru adeverit nu ni trimeti, ce numal Weide. Ce noi InteaceastA nAdej-
de cAdem la lucruri foarte grele, cl, intA4 In tara noastrA acum strigA hogea,
cA-0 tine acest Domn fratii t surorile In casA cu el si sint Turd. SI robil cari
au scApat de prin catarge si de printr' alte robil, macar de la Milial-Vocia,
Domnul cine este in tarA el II dA Turcilor, i alte multe nevoi care nu le-am scris.
Acum Intelegem cl are Turcul gAnd sA se puie In tara noastrA Pad, asijderea
si In terlie ce stnt vecine cu nol. Decl, dacA vom cAdea noi la aceia, sA rAmile
In tam noastrA PasA, l mAnAstitile l bisericile noastre sA fie meceturi Turcilor,
It coconli nostri sA-1 facA leniceri, l fetele noastre sA le lea Turd lor muled, cum
fac intr'alte ten ce sint supuse lor, decl nol, din zilele lui Mihal-VodA, de clnd
ne-am supus i ne-am jurat crestinllor, pentru acela ne-am jurat l ne-am supus
nol supt ImpAratul crestinesc, cA sA nu cAdem noi la un lucru ca acesta. Drept
aceia am tArpit noi marl cheltuiele I robil l arsuri si singe vArsat pentru cre--
tlni, ca sA avem cAutare la nevola noastrA. Ce mult ne mirAm : au dumneata
nu fad stire Imparatulul de nevoile noastre ? Ce, de este Ana din dumneata,
cl nu fad in stire ImpAratului sA ne caute la nevolle noastre, Dumnezeu Iti va
fl platnic, cum te-al jurat cu nol. Ce trebuleste dumneata plecat l cu lacrAmi
de la nol sA aduci aminte ImpAratulul nostru. Nol cA, mAcar sA [ = dad.] n'am
fl nol avut nicio tocmealA cu crestinil I acum am strIga mila ImpArAtiel Sale,
IncA s'ar cAdea sA ne caute, ffind nol crestini cA sA nu rAminem pAgIni. CACI
lnima noastrA nu se poate suferi cu pAginii. CAci si an, clnd am venit cu Turd!
lui BAtur (Gabriel Bdthory) l atunce numai ce asteptam sA auzim de dumneata
si de ceva oaste crestineascA ; noi ne grijisem cA sA fim vrAjmasil lor cei mai
mari, cum am fAcut stire dumitale. Ce ne rugAm dumitale, dA in stire ImpArl-
tiel Sale, cl acum este vreme bunA, i sIntem toti gata a sluji ImpArAtlei Sale
II dumitale, cum yeti intelege dumneata l de la logofAtul Oancea. MAcar sA
[=-- de] no ne-am impreunat nol cu LogofAtul, Ian, dac'a venit sluga LogofAtu-
lui, toate pe rind 1-aurAcut imtire 'cu omul nostru, cum stau lucrurile de in-
28 lstoria literaturli romAnesti

Aceastd limbd s'a fácut pe cimpiile de luptd, fn sfaturile dom-

ne§ti, in toatd viata noastrd na(ionald necontenit mi§catd. $i
rill poate sd existe un instrument de literaturd, nu poate sd e-
xiste literaturd decit aceia care este ie§itd din intregimea uiefii
na(ionale.

coace. Care nu sintem noi indoiti cA nu vor veni in stire dumitale. Ce ne ru-
Om sl fie cu tainA acest lucru. CA, de s'ar intelege, toti ni-am pierde capetele.
SA fir dumneata sAnAtos, amin. Scris April 29 de zile.
Nol, toti, boieril din jail, si de la slujitori, plecati ne inchinAm dumitale.
 Primul fond strain al literaturii Romanilor.
Dupa ce s'a aratat cum s'a aIctuit limba literara, poate sa
se presinte evolutia subiectului Insui. Limba literara, ori, daca
este veche, limba de caracter universal, raspindita in bate
regiunile acestea ale Sud-Estului Eurowi, limba slavond, en
daca e cea nouä vulgard, trebuie sa. se aplice la un subiect;
limba este o forma si aceasta forma trebuie sit se aplice unui
fond. Prin urmare care este fondul la care se aplica ea?
In ce priveste fondul, e de facut o deosebire, care va Tixà
o margene intre doud impartiri: anume fon-lul strain i fondul
indigen.
Orice literatura se adreseaza, in momentul in care un po-
por Incepe abia sà capete constiinta de el Insusi i sa-si ptma
mai clar, mai de aproape i mai adinc problemele care-1 pri-
vesc pe dinsul, la modele care nu sint ale lui, i sint casuri,
cind, i intr'o literatura desvoltata, paraseste cineva fondul
indigen pentru a se adresa unui fond strain, clnd paraseste le,-
gatura cu viata insasi a societatii pentru a se Indrepta spre su-
biecte care vin de aiurea i sInt in legatura cu alb societati.
Dar pentru orisice societate Incepaloare lucrul aeesta este
firesc: o societate fncepätoare nu este in stare sd-si agate ea
inse§i subiectele sale. A te cunoaste pe tine insuti" este un
lucru foarte greu, cu toata recomandatia lui Socrate si a tu-
turor celor cari 1-au urrnat, pantru orisice iruilvid i cu alit
mai greu pentru o societate, care represinta un fenomen com-
plex. Societatea cautindu-si subiecte in literaturi Arline se a-
dreeaza mai ales la acelea CUTC slat kgale 'mai slPins dc (limo,
prin anumite legaturi, s zicem, de autoritate,
30 Istoria literatudi rombesti

La noi, limba slavona era intrebuintatä in Bisericd si era In-

trebuintatd in Caneelarii; !creased Dumnezeu, niciodatd, curn s'a
crezut de invatati de dincolo de Dundre, In relatiunile politice!
Niciodata boierii Intre dInii, sau Domnul cu boierii stii, nu au
vorbit limba slavond; niciodata slavona nu a servit drept limbd
de intrebuintare In clasa de sus. Si, dacd relatiunile politice au
lost fdeute In limba slavond, aceasta se datoreste unui fapt
pe care II voiu arata acurn. Limba slavond o luasem de la
vecinii nostri de dincolo de Dundre. Nu poate fi insd vorba de
un Imprumut care ar ardta o recunoastere de superioritatei fata
de acesti vecini, asa cum au cdutat sà argumenteze, in anu-
mite momente gingase ale istoriei noastre, Bulgarii, earl sim-
tiau nevoie sá se afirme inpotriva noasträ; nu imearnnd cd
am primit cultura noasträ de-a gata, fdcutd. de dinsii, ceia
ce ar ardta cd. nu am fost in stare sa ni precisdm firea natio-
nald j cä ne-am folosit de resultatele unor osteneli culturale
care au fost proprii ale bor. Aceasta este cu desdvirsire fals.
Am luat de la Slavii de peste Dundre fiindcd ei erau presinta-
torii in formd slavonii ai culturii bizantine, care culturd bi-
zantind fusese, Inainte de aceasta, grecisata, i nu era de fapt
decit vechea culturà romand, greco-romana, elino-romana, dacd
voiti, vechea culturd mediteraneand, trecutd de la intrebuintarea
limbii latine la Intrebuintarea limbii grecesti, flu ca limbä su-
perioard, ci fiindcä nu se mai stia, nu se mai intrebuinta cu-
rent, in aceste regiuni ale Imparätiei bizantine, limba latind,
S'a trecut de la limba latina la limba greceased pentru cä
limba greceasca era o 1inib vulgara pe care o intrebuinta po-
porul, iar nu pentru cd era o limbd superioard pe care ar fi
cerul-o ambitia Statului. i dupd acela s'a trecut de la limba
greceasca la limba slavond, pentru anumite regitmi, nu fiindcd
Ihnba slavond era cenitä de o constiintä nationala deosebitä si
nu fiindcd s'ar fi socotit aceasta limbd, cru totul noud, supe-
rioard, pentru intrebuintarea literard, fatA de greceasca Mire-
buintata de atita vreme i cuprinsä in montunente literare he-
imitabile pentru toate timpurile, dar flinded in anumite regiuni
nu se intelegea geoeste. Si, tot astfel, atunei chid s'a trecut
la noi die la slavond la limba romaneasea, nu s'a trecut din
causa unei constiinte nationale romanesti, nici din causa unei
convingeri de superioritate a acesteia fatä de cea d'intaiu, ci
 Primul fond strAin al llteraturli Rominilor 31

fiinda nu se mai Intelegea limba slavong.. A fost, deci, al

treilea cas de trecere de la o 1imb oficialä i administrativa,
de la o limba bisericeasca, imperiala' si patriarhala, la o mo-
destä limba de intrebuintare curentä.
Prin urmare, and a fost sä ni cantam subiectele, a fost natural
ea aceste subiecte sci le gdsim in acea literaturd care avea o
mui puternicd influenrd asupra noastrd din pricina linzbil
in care era infdri§atd, limbd a Nautili qi a Bisericii.
Dar de ce limba slavonä avea aceastä autoritate, care ne
silia, ni impunea sa o acceptam? Din doua. motive. Unul cte
ordin politic, celalt de ordinul cel mai practic cu putinta.
Intaiu, fiindcä ideia imperiala dincolo de Dnnare era imbra-
catä in stgpinitorii acestia slavi. Noi aveam Domni populari
cari se aflau asezati peste organisatii de val., ca juzi, cu. cnezi;
pc eind, dincolo, ideia impkräleascA din Bizant era infalisala.
si prin domnitorii sirbi din neamul lui Stefan Dusan si prin
domnitorii. bulgari de la Tirnovo. Fusese o vreme cind era
un singur Tarat bulgare-sc, dar, i clad Taratul bulgaresc
s'a sfarimat In bucati, tot era un stapinitor la Vidin, unul la
Tirnovo i un al treilea pe malul Marl Negre. $i este. stiut
cà totdeauna forma pe care o Imbraca o societate politica mai
desvoltata inflnenteaza o societate politica mai putin desvoltata
din vecinatatea ei. Intr'un moment am avut in anumite dome-
anenii limba latina. In Muntenia, s'au dal, cel putin pentru
anumite legaturi internationale, acte In latineste. Este o In-
trebare daca pentru Moldova, la inceputul desvoltarii princi-
patului, nu s'a facut us de aceastä limba latina, de oare ce Inca
de la cei d'intaiu Domni o cancelarie trebuie sa fi fost j aceasta
ar fi putut fi adusg., Inca de la descalecare, din Maramuras.
din lumea ungard, care nu intrebuinta In cancelariile ei
alta limba deceit aceasta. Mai tirziu, curentul slavon a trecut
de la noi in Ardeal si din causa aceasta In bisericuta despre
care am mai pomenit se gäseste o inscriptie slavona, ceia ce
nu poate fi altceva decit o influentä slavonä venita din regiu-
nile de la Sud de Carpati, si in regiunile de infhienta literara
oficialä, latina de la Nordul Carpatilor, tot pe la inceputul .se-
colului al XV-lea, in Maramuras, s'a gasit actul, care priveite
anumite legaturi dintre elementele superioare romanesti de
acolo, redactat in slavone§te, ceia ce arata iar4i o influenta
32 Istoria literaturil romAnestl

slavonA venal de dincolo, din Moldova. Dar, daca limba la-

tina a fost IntrebuintatA de un Vladislav sau Vlaicu-Voda in
Muntenia, dad putem presupune cA a fost Intrebuintatä intr'un
anumit moment 0 de cei d'intaiu Dornni moldovenesti, dato-
ritA faptului ca asupra noastrA coroana regalA ungureased,
represintind o formA politicA mai evoluata, putea sit alba o
influenta, tot astfel i coroana imperiald din Balcani a trebuit
sd &bat asupra noastrd o adYncd influenrd de autoritate.
Dar cancelariile nu se improvisau; ele se desvolla foarte greu.
atuncea cind nu e nirnic inainte; dar, chid c o cancelarie gala
facutA in vecinAtate., ea se imprumutd. i dincolo de Du-
nAre era la dispositia noastra o cancelarie slavona, care, a-
ceasta, in timpurile din urma fusese supusa chiar unei inoiri;
la sfirsitul secolului al XV-lea a fost in Serbia retorma grama-
ticalA a lui Constantin Filosoful, care unci limbi rnai inaintate
i-a adaus i o forma gramaticala mai precisa. Aceasta limba ni
statea la IndeminA, i omul particular, ca i o societate, asa
este: decit sa caute a crea de la sine, prefera sA iea lucrul fa-
cut de-a gata de cineva care 1-a precedat p aceastA cale.
Prin. urmare, cele d'intAiu subiecte pe care am voit noi sil
le lam, au fost luate de la Bizantul literar al vecinilor nostri,
de la cari, pentru motivele aratate, luasem i limba oficiala,
limba bisericeasca de care era legat totdeauna un caracter
sacru. PAnit ajunge cineva a strAmuta Cuvintul lui Dunmezeu
inteo limba noua, pAna atuncea trebuie sit se petreaca o in-
treaga evolutie: se crede cA trecerea aceasta la o limbA cu
care nu este obisnuit Dumnezeu, ar putea sit nu-i fie placutii,
cit lui Dumnezeu nu i se pot infAtisa oHce fel de miresme,
ale aricArii tamli. In popor astAzi IncA mai existA aceastA cre-
dinta care a contribuit foarte mult la rutenisarea unor anume
sate din Bucovina; prejudecata lirnbii mai vechi 0, deci, saere.
Prin urmare, din aceastA culturA slavona, bizantino-slavond,
i-am luat subiectele.

Care sint aceste subiccte? In lAiu, e cartea care poate 1nlocui

o Intreaga literaturA, cu care se poate satura sufletul unei
societati Inca simple, 0, de cite ori o societate poate sA in-
trebuinteze o carte pentru orisicine, este mai bucuroasa decit
aluncea cind fiecare 10 are cartea lui. Pentru o societate este
 Primul fond strAin al literaturil Romlnilor 3g

o binefacere ca toti sä se hrAneasca la acelasi izvor literar,

ca toti sä intrebuinteze acelasi fel de vorbä care duce dese ori
si la acelasi fel de a cugeta si de a simti. Se creiaza in felul
acesta un fel de uniune morala, de care societatea are cea mai
mare nevoie. Astazi traim intr'o epoca de individualism, de
individualitatile Ant mai mult aparente decit reale, eaci sfA
vede atit de bine cum prea de multe oH nu se face decit sa se
repete cuvinte invatate sau sa se bliguiasca idei cuprinse in
ultima carte cetita; dar toata lumea are pretentia de a fi
htdividualitate. Pana i aceia cari ne sfiim a ne afirma in felul
ace,sta, Inca mai pastram in fundul sufletului dorinta de a
grisi ceva care sa ne deosebeasca de toti semenii nostri. In tim-
purile mai vechi insd, nu era asa. Societatile omenesti din
evul mediu, in Apus i inca mai mult acelea din Ras Arit, con-
damna oHce individualisare, ele vor, din potriva, o cultura ti-
pica. Un mare invatat german, mort acum vre-o doudzeci de
ani, Lamprecht, imparte chiar societalile umane, pe hnia lor
de desvoltare, In epoce de individualism si epoce de tipism.
In epoca individualismuhd, individual este oarecum constilui-
tor de opinie publica, el este legea. In tipism, inaividul este
dator, din ratiuni de buna-euviinta socialA, sali sacrifice indivi-
dualul, pentru a fi asa cum este toatä lumea. Ei bine, o carte
care are avantagiul de a fasona" pe fiecare cam in acelasi Tel,
o carte care, pe linga acestea, in ea insasi are insusiri super
rioare de frumusetä i, in sfirsit, dar nu eel din urma molly,
ca insemndtate, o carte ce nu este de fapt &pit resumatul nei
iatregi literaturi, poate sA satisfaca toate nevoile literare ale
unei societAti incepatoare. Aceastd carte este Biblia.
Istoricul literar stie cum s'a fdcut Biblia: ea este compusä din
mai nmlle elemente legate impreuna la o data care se poate
precish si din causa rind nevoi care poate fi definita. Biblia
este o antologie i o crestomatie a poporului evreiesc, stabiliia
din bucAti, care nu au aceiasi data, nu corespund aceluiasi
moment si nu au servit acelorasi scopuri, ale unei literaturi oe
se inlinde pe mai multe secole, In momentul cind s'au intors
preotii la Ierusalim. 0 literatura care s'a alcatuit in momentul
cind preotii s'au intors dupd captivitate i, intorelndu-se, au
avut nevoie de o carte, asa cum Ii inchipuie societAtile din
timpurile noastre ca au nevoie de o constitutie. De fapt socie-
3
54 Istorla literaturii romdnesti

tatea poate tri i Mrd de constitutie i Mr% de carte", (tar

pamrea, de atunci si de acuma, este el nu se poate färd de
cartc sau färd de o constitutie. Bib lie nu inseamnd, ue altfel,
altceva, in greceste, decit carte. Aceastä carte a lost facutii
potrivit cu nevoile societdiii din acel moment, culegindu-se
din toatd traditia literard ceia ce putea sd fie aprobat de prepti.
Este ceva analog, dar facut cu mult mai mult gust, de un ca-
racier nesfirsit mai intim, M.A. nimic din rigiditatea, din inte-
peneala administrativ a. si din formalismul care caracteriseaya,
nu totdeauna, dar foarte dese ori Bizantul, cu opera de pe vre-
mea Impdratului Constantin Porfirogenetul, in secolul al )(-
lea, in care exista o In1reag i foarte vastä literaturd bizantind,
privitoare la desvoltarea Imperiului bizantin, insa far'l legd-
tura' si raspindita In toate partile. Constantin Porfirogenclul a
vrtil sa creeze un manual al bunului Bizantin, i manualul a-
cesta a fost alcaluit cu bucati extrase din toatd aceastd litera-
turd, care in mare parte s'a pierdut, raminind numai ceia
ce compilalorii au pus in adunarea bor. Tot asa an fel de ma-
nual religios si national al poporului evreiesc a fost Bib lia
si de aid resultd interesul cel mare pe care o asemenea carte
putea sa-1 destepte.
Astfel, Car lea Regilor, sau, cum se zicea odinioard: Car-
tea Imparatilor. Cine doria, in societatea romaneasca din se-
colul al XV-lea sI ceteasca pagini in care sa rasune ciocnirea
armelor, in care scene teribile de tragedie sä zguduie, in care
sd fie mornente de infringere, in care sit se sirntil vointa lui
Dumnezeu intervenind in actiunile ouieriesti, nu avea nevoie
altceva: lua i cetia Cartea Re0 lor. Dar, de altd parte, in a-
ceastd Bib lie se cuprindeau elemente de poesie lirica, de
multe ori poesia Erica cea mai nestapinitd, cea mai neingd-
duitd din punctul de vedere religios, mull mai inältat si mull
mai perfect, care este acela din timpul nostru, S'au trudit o
multime de teologi, in loale timpurile, sd explice Cintarea
Cintarilor" in chip alegoric : ea nu este altoeva decil o bu-
ca1.t erotica i toate sfortarile celor mai curati la sullet dintre
leologi, intrebuintind cele mai ingenioase explicatii, nu vor
putea rdpi Cintarii Cintarilor" acest caracter. Dorilorul de
asa ceva se ducea deci la acea.sta parte din Biblie. Dar era
cineva, sä zicem, in socielatea rornaneasca de dupa 1 100 care
 Primul fond strain al literaturil Rominibr 35

nu doria nici evenimente razboinice i nici strigate de acestea

de pasiune din pustia Arabiei, cum se intilnesc in Cintarea
,Cintarilor", ci voiA si auda despre legal-11ra omului cu divi-
nitatea, despre marea durer i marea speranta, despre as-
teptarea supremil, despre infringerea trupurilor din care se
rklica strigatele desnadajduite de ajutor; atunci se ducea la
Rsalrnii hti David, acei Psalmi, supt influenta earora s'au
format toate societrttile crestinesti. i noi 'rebate sa tinell
sama cii sintem plasmuiti sufleteste supt influenta Bib liei,
cum sinl societati plasmuite si mai puternic supt influenta ei,
ca societatea englesA; mt poate intelege cineva literatura en-
glesa daca nu eunoaste Bib lia, daca nu este strabatut el in-
slusi de I3iblie. Carlyle este un profet al lui Israel si toala
poesia englesil contemporana, in toata partea sa misterioasa,
'ne Lrimete la Psalmi ; intreaga atmosfeal englesä, si in ce
priveste manifestririle ode mai violente i in ee priveste cea
mai subtila emanatie sufleteasca, legare de divinitate, yin din
Biblie. Psalmii pot prin urmare sa hrlineasca ei singuri un su-
act omenesc in ceasurile eele mai marl ca si in ceasurile
cele mai desperate ale fiintii noastre.
Dar sint i amatori de intelepciune pusa in formule, oameni
can doresc o filosofie elementara, in tonul minor, care este
foarle dese ori mai sensibil, mai general sensibil decit celalt.
Atuncea se due la ceia ce se ntuneste Proverbele i inaintasii
nostri, cari intrebuintau limba greceasca sau limba slavonä,
indreptald dupa cea greceasca, numiau Parimiile.
Insa oamenii acestia aveau si lupte politice, erau amestecati
in framintarile societatii contemporane, combateau pentru un
Domn, sau, alt grup de boieri, pentru alt Domn; oaluenii a-
cestia stateau cu glasul sau stateau cu sabia asupra altora
aveau nemultarniri, care se cereau hrlinit i exprimate prin
literatura. Ei bine, atuneea se duceau contamporanii lui .5tefan-
cel-Mare sau ai lui Mircea-cel-Batein la altä parte, foarte bo-
gala, de un ton foarte variat, fiindci acei oameni cari s'au ex-
primat prin aceastd parte din Biblie nu apartineau unui sin-
gur moment istoric ci unor momente istorice deosebite, allei
constiinti politiee: atuncea se ducea spiritul combativ la Pro-
feti.
Cind era vorba de lupta fard crutare, Isaia, acela care ar pu-
36 Istoria iiteratnril rornAnest1

tea fi socotit ca un Eschile al literaturii evreiesti. Dar, cind era

nevoie de o nota de poesie mai adinca, mai duioasA, Ieremia,
care vorbeste mai omeneste, un fe de Sofocle evreiesc. San,
cind era in planul prosei simtirea hd, se adresa omul profe-
tilor color mici, cari argumenteaza, rationeaza, intocmai cum In
literatura dramaticA greceasca se poate adresA cineva lui Eu-
ripide.
Biblia este o carte complectd, aleasa intr'un moment, si de
Imre exaltare nationa1, si de puternic sentiment al discipline!
levitice, de unul dintre popoarele din antichitate al cArui suflet
fusese supus la foarte multe incercari si gasise in literaturd
termini potriviti pentru exprimarea sentirnentelor iesite din
aceste incercari. i de aceia, indata ce indemnul husit s'a au-
zit In regiunile acelea de Nord, preotii sau calugarii s'au gra-
bit s'o tracluca si s'o rilspindeasca, intro limbd care nu era
inca deplin desvoltata, care cu greu putea sa redea nuante de
sentiment si felurimi de idei, ca acelea care se cuprind in
I3iblie. Dar cartile acestea, care nu erau aprobate de Biserica,
nefiind in slavond, nu puteau sa fie raspindite si de la un
arnvon de catre VIAdica, sau d'inaintea uii altarului, unde
pontificA preotul, ci mamai trimese, din mina in mina, ca ma-
nifestele comuniste din timpurile noastre. De aceia, ele au
mers pretutindeni si au fost fArd indoiald cetite, de i, loLusii
nu foarte mult cetite. Ajunga dovada, la care nu m'am gindit
pand astAzi, si nu a fost pand accum presintata de altii,ca,dacA
aceste cArti ar fi fost numai niste simple incercari literare, daca
mi ar fi patruns panA in adinc, prin manuscriptele acelea de
care am vorbit, daca nu ar fi existat in mult mai multe exem-
lare decit acelea care ni s'au pastrat, fiind la indomina foarte
mullora din societatea de atunci, nu ni-am putea explica
un lucru: sufletul oamenilor dr, atunci, asa cum acest suflet se
oglindesle, nu in operele pe care noi le numim literare, ci
in manifestdrile lor practice, pe care Domnii sau boierii le
faceau sau in cuvinlele pe care le rostiau in anumite impreju-
rari. Cind Petru Rare§ este invins de regele polon, acesta Ii
trimite un sol care-i spune ca, de Pocutia, pentru care a na-
valit pamintul regal, nu mai poate fi vorba: s'au incercat pu-
terile, el este cel invins, regele, invingalorul; tara pe care
o pretinde Voevodul trebuie sA o paraseasca. Petri! Rare§, a-
 Primul fond strAin al literaturil Pominilor 37

cela care a exprimat mai puternic, in toate varietatile i toate

nuantele lui, sufletul romanese din ,prima jumatate a secolului
al XVI-Ica, i Slefan-cel-Mare va fi vorbit asa, mnsA cunostinta
spuselor lui Stefan-cel-Mare o avem in masurd mult mai mica
decit pentru Petru Rares, de la care s'au pastrat, de o parte
mai multe manifestdri de acestea in cuvinte, de atilt parte mai
multe scrisori, Pant Rares raspunde ca nu are nimic
de dat inapoi, fiindca nu 1-a batut regele, ci 1-a WW1. Dum-
nezeu pentru pacatele lui.
Acest strigat este icsit do sigur dintr'o personalitate roma-
neasca extrordinara, dar i dinteun anumit fel de lecturd. Nu
dh cavinte slavone matte in Bisericd se creiazd o con§tiinfd
capabild de a se exprima in felal acesta: trebuie sit fi ajuns
inteles cuvintul lui Dttmnezeu din Bib lie la Petru Rares. Sau,
eind Petru este izgonit, dus la Tarigrad, unde, dupa legendd, a
trecut Sultanul peste podul supt care el statea, pentru cd ju-
rase in mod solemn ca-1 va avea supt copitele calului sau,
el a spus cuvinlele acelea pc care le citam la Iasi, in De-
cembre 1916, in momentele celc mai grele ale vietii noastre
nationale, cind anume optimisti de zile bune nu stiau unde
SA se ascunda: Vom fi ceia cc am fost i mai Inuit dccit atita".
De uncle a scos aceastä splendida formula literard, care face
mai mull decit nu stiu cite sutc de pagini umplute de bliguieli
leologice. sau enumerari istorice flea' miez i fard coloarea
iniprejurarilor? Din framintarea acestui suflct putcrnic i hria-
nit cu anumitit literatura. Si scrisoarea pe care o reproduc mai
sus, scrisoarea boierilor lui Radu Serban, strigatul acela de
thirere al tined teri umilite care so teme sa nu vie Inca mai
rau decit ceia ce i se intimpla in acel moment, acesta este
strigatul unui suflet profund framintat de o mare literatura
capabild de a se ridica foarte adese ori la sublim, i, in ace-
Iasi timp, sa se coboare la ce este mai adinc si mai greu
de exprimat in fiinta morald a ornului. Noi, astazi, spun
ia parentesit, in rnomentul clad sinlem mai chinuiti sau mai
bucurosi, nu gasim cuvinte i vorbim trivial, punem adesea
o nota de comedic in tragediile yield noastre, fiindcà avem in
ureche rasunotul unei literaturi proaste, in loc sä Tim creuti
intr'una din acele literaluri care fac sal tresara atit de pu-
38 Istoria literaturii rornAnesti

ternic sufletul omenesc si-1 Invata cum sA vorbeascA potrivit

cu insemnatatea imprejurarilor.
Dar, dacA Biblia cuprindea asa de mult teren in via(a mo-
ralA a oamenilor de atunci, daca era capabilli chiar sA-acopere
intreg acest teren, a fast totusi, o coneurenth literarti venitt
de aiurea, i aceasta era necesard, fn cdutarea de subiecte
pentru literaturd. Nu societatea romAneasea produsese Biblio,
numai cit Biblia, adoptatA de toate societhtile omenesti, deve-
nise carlea tuturor, cartea umanitAtii. Dar, in afarA de a-
ceasta, avea cineva nevoie sä insemne amimite momenta is-
torice. Se dAdea o lupth, era un Domn biruitor, un Dornn in-
vins, o tar In primejdie, o Ora care scdpa de primejdie prin-
tr'o revoltA impotriva dusmanului biruitor. Pentru lucrurile a-
cestea trebuia o notare; de la o bucath de vreme eel putin,
au simtit oamenii nevoia sä aibA astfel de insemnAri. Aici s'a
ridicat o chestiune care, daca nu ar fi fost presintatA in tim-
pul din urmA cu oarecare aparat de eruditie, nu mi-ar plä-
cc sa o discut inaintea d-voastrA. Este vorba de origineo cro-
nicilor noastre, origine foarte modestA, in insemnari foarte
simple, pe care le fAceau in manAstiri cAlugOri färA de nicio
pretentie i asupra cArora s'au theut acum in urmA obser-
vatii care slat, de altminteri, foarte intemeiate, dar nu in
contrazicere cu ceia ce s'a scris de dire generatia cAteia-i
apartin.
Vecbile noastre cronici sint scrise In slavoneste, fiindeo llinba,
forma chiar, erau gata; nu aveam decit sA o luAm de la Slavii
de peste DunAre, cari ei insii nu fAceau altceya decit s.A re
pete ce fAcusera Bizantinii. Pe de alth parte este foarte sigur
cA si din pomelnice s'au desvoltat cronicile in forma aceasta
foarte simplA a analelor. Intr'o bisericA intemeialA de eutare
Domn, era o datorie care se observa fath de oricare cli-
tor al oricArui lucru de a se pomeni in liturghie ntanele
acelora cari contribuiserA la clAdirea i impodobirea bisericii
sau a mkaistirii. Numele acestora sint scrise si se impune acer
ludo care pastreazA pomelnicul, datoria de a tinea in curent,
continuu, lista celor insemnati inttntru. Biserica a fost in-
temeiatd de un Doran sau de un boier; familia acestora se
duce mai deparle, i astfel numele celor noi vin sA se a-
lAture la numele celor vechi. Sau, pe lingä donatorii de la In-
 Primal fond strain al literaturii Rominitor 39

ceput, se adaugä donatori noi, i atunci se pun si acestia. Dar

iatd se intimplä ca unul dintre ctitori, din aceia al cdror nume
se porneneste toideauna la liturghie, a facut o ispravd oarecare
atuncea cdlugdrul se sirnte indemnat a scrie in margene:
Dominil cutares'a bdtut, In cutare loc,cu cutare dusman. Sau se
poale inlimpla s<1. fie mai multi cu acelasi mune, i atunci el
pune in margene o porecld sau un fapt caracteristic din viata
acelora. De sigur acestea nu se spun la liturghie, ele nu
sint pentru Dumnezeu, ci pentru el, scriitorul. Pune de exem-
plu: Iuga, cdruia i s'a zis Ologul".
Dar astfel pomelnicul incepe sd se desvolte. Si avem atitea
alte casuri caracteristice, cum este acela al pomelnicului bise-
ricii lui Constantin Brincoveanu din FAgdras, care se pastreazd
parti acum i pe care 1-am tipdrit eu pe vremuri. Biserica aceas-
la era fiicut i ajutatd de mai multi ctitori i atunci calagainu1
s'a simit dator sä insernneze pentru ce figureazd in pomelnic
fiecare din ei, i spune: cutare a dat cutare rind cte vesrninte,
cutare a dat o cruce, i asa mai departe. Dinteun pomelnic care
lrebuie sd fie numai o simpld enumerare de nume au incepul
sd se desfacd note istorice.
Dar teoria aceia de care val pomeniam spune: nu numai din
pornelnic s'au desfdcat analele. De sigur ea' nu numai din po-
melnic. Cind s'a ajuns la nevoia de a se spune mai malt decil
simplul nume, cind Ant pomenite i biruintile, cum este ca-
sul pentru Stefan-Vodd care s'a liatut cu Ungurii la Hindthi"
- presupun : Hirlov, deci Hirldu, edlugru-ul va putea mai
lirziu sd-si spuie: din moment ce am insemnat bItAlia, de ce nu
as insemna insesi conditiile hiptei? $i atunci se inseamnd si
acestea, foarte pe scurt, pe foile de hirtie.
Dar in bibliotecile acestea de mthadstiri erau dese ori pribegi
slavi cari fugiserd din Peninsula Balconied, si acestia aduseserd
in pribegie scurte insemndri analistice ale Bulgarilor si mai
ales ale Sirbilor. Sint astfel manuscripte de cronici sirbesti care
se continua. cu Domnii nostri. Se copie acolo cronicile sirbesti,
dar paralel, iar, de la un tiinp ,aproape exclusiv, se adaugd
faptele Domnilor nostri, mergind astfel de la Mircea pand la Ga-
vril Movild. Din astfel de manuscripte slavone se irnprumuld,
nu alit subiectul, cit felul de a tratà subiectul. De fapt are ci-
neva a face cu evenimente romanesti presintate intr'un fel care
40 Istoria literaturii rornAne§ti

nn este specific romdne.sc, ci general bizantino-slav si care a-

cum devine bizantino-slavo-romin
A mai spus cineva dul, pentru epoca lui Stefan-ocl-Marc int-tear,
insemniirile acestea de cronic.d ar putea fi datorite vointii Dorn-
nului. Prin urmare nu ar fi vorba de un pomelnic evohial,
nu ar fi un imprumut de la analele slavone care s'ar glisi
prin bibliotecile mändstirilor si de unde putea sd Inv* ca-
lugdrul nostru, oaresicum silit prin preglitirea aceia de ma-
terial slavon, a ajunge la constiinta unei literaturi mai inalle.
Dar, dacä teoria aceasta cd Stefan-eel-Mare ar fi cerut sil i
se scrie istoria faptelor sale ar fi adevdratA, bunul simt rits-
punde foarte rdpede cd aceste anale ar fi avut cu total alt ca-
racter, ar fi fost.cu mull mai bogate decit sint. Se poate crede
ed. Stefan-cel-Mare s'ar fi multthnit, in ce priveste biruinta
lui cea mai mare, cu astfel de insernndri ca acelea care pri-
vesc lupta de la 1475, nu in analele reuactate la Putna pe
vremea lui, ci inteun manuscript cu mull. mai bogat decit a
cela, pe care I. Bogdan 1-a munit Letopisetul de la Bislrita?
Ma Iamb daca in acele citeva zeci de rinduri era neapd.rat
nevoie a se marturisi cd Isus Hristos este fiul lui Dumnezeu
cel viu, care s'a nascut din prea-curata Fecioara spre min-
tuirea noastra.".
Si sä se observe cd nurnai pentru ed sint limbi necredin-
cioase", pentru cd sint pägIni, li bate Stefan_ Elernentul per-
sonal lipseste cu totul si, de altfel, epoca prosldvirilor indivi-
duale prin cronici un venise pc alunci nici in anutne parti din
Apus, uncle, cu citva timp inainte, Henric al V-lea Englesul alri-
buie, ca i tefan Moldoveanul, lui Dumnezeu singur i sfinti-
lor ocrotitori ai terii sale biruinta.
Cineva care ar fi asistat la bätalie ar fi stiut insd cu 19tul.
altceva decit aceste lucruri, care samAnd cu uncle intrebari
rdspunsuri de la examenele noastre.
Asa scrie un rdzboinic, asa scrie un logofdt? Asa putea sä in-
teleag un imperial ostas, un cirmuitor cum era Stefan-eel-
Mare infdtisarea celei mai mari biruinti a lui? Dar sd se coin-
pare numai cu scrisoarea de biruintd, acum indiv,dualä, pe care
a trimes-o Stefan Insui, i care ni s'a pdstrat in mai multe
forme si in mai multe limbi i pe care am tiparit-o i in
Scrisori domnesti". Acolo Stefan-cel-Mare spune: Cind am
 Primul fond strain al literaturii Rominilor 41

vazut noi asa caste mare, ne-am ridicat vitejeste, cu trupul

nostru i cu armele noastre, i li-am stat impotriva l, eu
ajutorul liii Dumnezeu celui atotputernic, am invins strasnic
pe acei dusmani ai nostri i ai Crestinatatii intregi, i i-am
sfArimat, i i-am calcat in picioare..."
I-am biruit i i-am calcat in picioarel", acesta este te-
fan-eel-Mare. Cu ajutorul lui Dumnezeu", de sigur, dar el,
Stefan, i-a biruit i i-a calcat in picioare".
Altfel, scrie, e drept, acelasi calugar despre durerea can
mare, suferinta supremd, rastignirea lui Stefan-cel-Mare, cind
el a trebuit sa paraseasca cimpul de lupla in fata lui Moham-
med al II-lea cAlare, expunindu-si persoana lui iinparateasca
ca sa poatä razbi pe boierii Moldovei, parasiti de terani, caei
boicrii sint i ei buni la ceva: stiu sà moara, atunci cind ii
paraseste tara. Loviti de Turcii lui Mohammed, improscati de
tumui,_au cazut cu totii pana la unul; a doua zi tara avea alti
boieri: cei vechi perisera cu totii. i gloria cea mai mare a
lui t.efan este aceasta, a bataliei in care s'a ingropat boierimea
tcrii, parasita de toti.
Aid este ceva totusi: s'a miscat i sufletul calugmlui. Dar
asa de putin pentru o asa de mare durere a trecut pana si in
aceasta chilie uncle el migalia slova lui slavoriA..
Dar puneti alàluri inscriptia de la liazboieni, aceia dictata de
tefan-cel-Mare. Ce nu incapa in citeva cuvinte numai! A venit
Mohammed din tara priginilor" 0 I-a biruit pe dinsul acolo,
la Razboieni, la Valea Alba: una din cele mai frumoase pagini
de literatura. Cad aceasta este literatura. Aici nu mai este
subject de imprumut i nici forma copiatA, ci subiectul este
durerea unui popor intreg si forma aceia care se creiaza
in insusi focal acestei dureri. Asamuiti aceste doua lucruxi
yeti vedea ca, dac a. totusi cAlugarul a simtit mai mull in-
fringerea decit biruinta, el rämine numai un calugar.

A venit insa alta vreme. Subiectul strain a venit de data a-

ceasta cu un suflet strdin, eu un bun, harnic i luminos suilet
strain. Este Doamna lui Petru Rares, Elena Ecalerina, fata de
despot sirb, aceia care a cladit cele cloud biserici de la Boto§ani
0 care a fAcut i bisericuta din Suceava, care a impodobit,
apoi, toate laca.surile religioase din Moldova cu truda minilor
42 Istoria literaturii romänesti

sale si ale uccnicelor sale, care a sprijinit cu mindria ci imp5rä-

teasca pc sotul ei cind se clätina supt loviturile de buzdugan
ale lui Soliman-cel-Mare, aceia care scrie scrisori, care pane
in frumoasa. slavonä ea deprins a. cu scriptura sirbeasca
petitia de iertare a lui Petru Rares. Ea mi a mai vrut analc de
acestea calugäresti, crescuta fiind in Lraditia bizantina; ei Ii
Lrebuiau pagini ca acelea pe care le-au dat Bizantului un sir
intreg de istoriografi de acolo. A gäsit un calugar, pe Macarie,
acel Macarie, ctitorul de la Risca, a carui biografie, de fapt,
ca a oricarui alt monah, nu o voiu da aici.
In Macarie, Elena Doamna a gasit un om stiutor de slavoneste,
dar nu si un om care sa. poatä iscodi din sufletul lui hicrurile
care trebuiau insemnate. Atunci a facut Macarie cronica Mol .
dovei cea noul, pentru indlfarea unui orn, a unuia singur, cro-
nica individulni lupteitor i cirmuitor. Pentru aceasta a luat cro-
nica lui Manase, o mare cronica bizantina, o istorie universalii
a lumii rasaritene, i ceia ce acesta atribuia Imparatilor hi-
zauhini, a atribuit el lui Petru, schimbind doar munele proprii
si une ori introducind uncle amärnmte marunte, cgrora nu li
grisia o forma potrivita. Logofetii cari redactau documentele
aveau memoria plinä de amintirea unor formule invariabile
cu ele usor redactau un act de danie, sau de vinzare. Dar
a scrie opere literare este altceva.
Vlaga marturului, a partasului, a cehii care a vazut singele
$i lacrimile, lipseste. Priviti numai lupta de la Obertyn ori po-
vestea zilelor nenorocite ale fugii din 1538. Ce este aid ca
simbol istoric, cc este ca lucru pätruns de simtirea unui
contemporan? Totul vechiu, amestecat cu consideratii gene-
rale de naturd religioas a. si profanä, i, pe de-asupra, totul
este luat din Manase, Bizantinul, cetit in traducere slavond;
este copia credincioasii a lui Manase. De indatä ce a vazul
ca pentru Damn se poate scoate o expunere mai largit de
acolo, din Maltase, Macarie a luat de-a dreptul pasagii inlregi
din izvorul bizantin.
Cineva care a venit dupa Petru Rares, Alexandru Lapusneanu,
fiul femeii din Lapusna, care insä avea ambitia parinteasea,
iar nu amintirea starii umile a mamei sale, Alexanciru-Voda,
care este de sigur ucigatorul de boieri pc care 11 cunoastem
dintfo opera literara care va dura, si care, in acelasi binsp
 Priam! fond strain al literaturii Romlnilor 43

este un foarte bun gospodar, un om foarte religios, ba chiar cu

unele sentimente duioase, aproape, lirice pentru nevasta lui,
Ruxandra, fata hii Petru Bares si a Elenei Eeaterina, cdreia-i
comandà prune uscate din Ardeal el, ale cdrui acte do cruzime
trebuie, de altfel, puse pe socoteala bolii ce-1 ducea spre or-
hire si a neastimpdrului boierilor din vremea lui, a vrut 3i
el sa aibd o mare cronica imperiald bizantina. Daca Petru
Bares este sprijinit in cele culturale i religioase de calre
Doamna Elena, tot asa Doamna Ruxandra se simte in dosul
oricdror cladiri bisericeSi ca si a operei literare a lui Alexan-
dru Lapusneanu. Femeile au avut in trecutul terii noastre
un loarte mare rol, pe care si-1 aratau in alte domenii decit
acela al schimbarilor de guvern, cum este ziva de azi. Nepoata
despotilor sirbesti, care mostenise de la mama ei aspiratille
imperiale a facut ca i pentru acest Alexandru cel Nou" sit
se scrie o astfel de cronica. Si s'a adresat calugarului Eftimie,
pe care i acuma ii cred a fi fost egumen la Neamt dar si
Vladicd. in Ardeal 1
Eftirnie insd a imitat pe Macarie pentru a Arida cu condelu
strain pe Alexandru cel Nou, cel Bun si cel Mare pentm prie-
terni sdi i pentru oamenii pe cari Ii pilitia. Subioctul este,
si aid, un subject de tart, dar el se pierde cu desavirsire in in-
vesminlarea lui, el iese asa de putin din mijlocul acestei reto-
rici care il cuprinde din toate partile 3i-1 copleseste.
Cu totul altfel sint rindurile vii, colorate, de un stil biblic in
e.ire clocoteste emotia, in care un anonim, cuprins, cu stilul lui.
asa de caracteristic pentru aceas6 vreme, in compilalia lui
Grigore Ureche, povesteste cum Petru, ajuns fugar, a luat
drumul muntior ,a gasit prietenie la pescari i ciobani, add-
post la Unguri si cum, la capat, mintuitoare, i s'au desehis
portile cetatii sale, a Ciceului.
Al doilea domeniu, prin urmare, in care se simte nevoia de
a ceti, de a exprima prin literaturd, inspirindu-se din litera-
tura societatii contemporane, este acesta al cronicilor. Inldiu
analele; pe urma, de la influenta aceasta sirbeascd a Bran-
covicestilor, a femeilor venite din seria de stilpinitori balca-
nici cu aspiratii imperiale, Macarie i Eftimie.
Parintele Lupas intr'un studiu recent are altA parere ; eu mentin pe cea
veche.
44 Istoria literaturii romAnesti

Dar societatea aceasta mai ccrea Inca, pentru a se exprima

tratarea unui subject de imaginatie. Este la mice oa-
meni dorinta de a gasi in Iiteratur i subiecte care sa atingit
putintel aventura. In orisice suflet omenesc este un colt reser-
vat lucrurilor extraordinare i minunate. Sulletul omenesc se,
satisf ace cetind aventura sau creInd-o; de cele mai multe ori eAe
mai bine sa o cetesti decit sa o c.rezi, fiindca, cetita, aventu.ra
se presinta bine, iar traita, ea are de multe ori urmari ne-
asteptate, necorespunzatoare cu speranta cui o porneste. Dar
nu este suflet omenesc care sä se multameasca numai Cu ceia
ce este si nu trebuie socotità ram dorinta aceasta dupd ceva mai
presus decit existenta si tot ce existanta poate da. Intr'un ro-
man al celui mai mare scriitor olandes, Multatuli, se infatiseaza
o societate din cele inguste, strinsa, asfixiata, intr'o margene
de canal, cu cerul apasator, cu aierul abia translucid, cu o mul
time de prejudecati burghese care apasa asupra vietii tuturo-
ra; fiecare vorbeste, se Inchina, iubeste i moare asa cum da-
tiaa acolo. Si eroul, un om smerit, farä nicio insusire deose-
bad, nu se poate impiedeca de a striga odatä din tot stifle-
tul: aier, aier, cAci ma Inabus"..
Ei bine, dorinta aceasta a sufletului ornenesc de a nu fi as-
fixiat de o viata coborita une ori de nevoile practice pand lii
trivialitate ne duce spre cautarea aveaturii. Fiecare epoca o
cautä. $i atuncea, iariii, ne-am dus la straini si au apdrut cele
d'intdiu traduceri in romdneste ale marii cdrti aventuroase din
literatura uniuersald, ale cArtii de minuni care indreapta la
lucruri foarte departate de supt alte ceruri, unde tralese
alte natii, unde se savirsesc, in domenii lcgendare, impreju-
rari pe care nu le poti Infilni In via ta. nicioclata, povesti de
strasnice lupte si de mari nenorociri, de rataciri prin re-
giuni prin care nu va fi calcat niciodatä piciorul omenesic,
pentru cä ele nu au fiin ta. pe lume, Cu intilnirea tuturor fan-
rilor de ostasi minunati 0, alaturi de cale, a tot fel de mons-
tri pe care In momentele cele mai avintate ale putintei sale
de creare poate sa-i deie inchipuirea omeneasca.
De existenta acestei literaturi nu se stia pand acum eitiva
ani. Se zicea: literatura rornaneasca. Inseainnä: papa Coresi.
De la el inCepfd literatura rornaneasca. Numai cit Coresi nu sta-
tea de traducea de diminea ta. pana seara, ci publicA i lucruri
 Primul fond strain al literaturii Pominilor 45

pe care el nu le-a inteles niciodatd. Acum de curind d. P. V.

Hanes, care a Meat foarte bune studii de istoria literaturil, a ob-
servat Un lucru: el., in traducerea lui Coresi, cuvintul tecton",
care inseamnd mester, este redat cu acia". D. Draganu actaug
cd. nu era vorba de acel", el de ,,aciu", care aciu" inseamnd
exact acelasi lucru ca l tecton" din greceste, trecut in sla-
voneste fdrd schimbare, ea multe alte cuvinte grecesti, in a-
ceastä limbd fabricatd. D. Hanes pune la indoialà adevdrul a-
ceqei explicatii a filologului ardelean, dar de sigur cd se in-
scald: acia" nu inseamnd altceva decit mester".
Prin urmare, nu Coresi, cum se credea odinioard, este crea-
torul literaturii romänesti.
Alexandria, povestea lui Alexandru-cel-Mare, pe care cdriu-
raril au afurisit-o ca neautentlea i stricatoare de minte,
dar pe care poporul o ceteste rand in momentul de fata --
.51 de sigur cd editii noi trebuie sa se fi scos din aceastä A-.
lexandrie si in anii din urma, std 1Ing Povestea Troll, Isto-
ria Troadei. Nici una, nici alta nu presintd o literaturd roma.-
neasca. de creatie. Dar imprumutarea aceasta a subiectului
strain, asa cum a fost Imprmnutat i anterior, cronica lui
Manase inseamnd färd indoiald ceva: inseamnal cd, dupd
exprimarea subiectelor sträine in forma strdind care se intre-
buinta in anale i in cronici, de data aceasta avem a face
en un lucru absolut deosebit: subiectul strdin a trecut in
romdneste.
0 foarte frumoasä limbd romäneasc d. o gdsim in manuscrip-
tele acestea de la inceputul secolului al XVIII-lea ale Alexan-
driei. E aproape desavirsita sigurantd cä traducerea Alexan-
driei, ba chiar i a Istoriei Troadei" a fost fäcutd. Inca din se-
colal al XVI lea. D. CarHan a cercetat Alexandria in lega-
turd cu toate formele pe care le are in literaturile mai mari ale
lumii. Eu insumi, intr'o serie de lectiuni la Paris, am reluat sit-
bieetul si am adlugit pe ici, pe colo cite ceva pe ling eeia ce
fusese fixat cu Rade multd. mune/ i pricepere de d. Car-
lojan, care s'a ocupat din nou de cdrtile acestea popular()
romdne*i, dupd cele cloud brown care sint fdra indoiala de
Ia un capdt la altul un element de cunostintä noud pe 'care
lrebuie sä se baseze orisicind explicatia acestor dill: Dar
istoricul care este in rindul intdiu istoric cerceteaza si all-
46 Istoria literaturil romatiesti

turi de ceia ce poate interesa pe istoricul literar, i eu cred

ca am putut izbuti sa fixez epoca in care s'a fa'cut traducerea ,a-
cestor carti de mare aventura, in care se vorbeste de Elena
cci vechi, de batrinul Patrocle, de Hector, de Priam cu ochii Id-
cramati, de Hecuba ratacind in lime, roaba, cu durerea ei, de
Alexandru luptind strasnic nu numai cu oamenii, ci 1i cu cu
Por Irnparat i cu furnicile din pustiile Inaiei.

Si, aici, o parentesa. Un lucru foarte folositor ar fi a pine in

legatura povestile cu Alexandria. Cum au venit povestile? Se stie
cd povestile indiene au ajuns in Bizant si de acolo an [recut la
noi, ca si in Apus, care le are intocrnai ca i noi. Acuff,. diva
!limp cetiarn un volum de povesti din Languedoc: nu slut decit
povestile noastre, iar mai de curind Inteo carte de cetire portu-
ghesa am gasit una din poveslirile noastre, dar absolut poves-
Urea noastra err Fat-Friunos care furl pe fata Imparatului, cu
Imparatul care alearga din urma sa-i ajunga, cu focul acela
strasnic care-I arde din spate, i, dupa invatatura a tot stiu-
torului sau cal, aruncarea in urma a peptenului care se face
padure, etc. Toate aceste povesti, pe care le intithesti, si in
Languedoc, si in Portugalia, si la noi, sint pornite din India,
Ce lung e drumul imaginatiei populare care se hrania pana
atunci cu povesti si care ajunge acurn a se hrani si din ce-
tirea Alexandriei! Dar, daca fiecare popor le spune altfel,
totusi poti siini, departe, un original comun, pe ;care 11
poti presupune chiar scris: inceputul i sfirsitu1, totdeaum
aceleasi, ale povestii a lost odata ca niciodata, ca, de n'ar fi,
nu s'ar povesti" i gluma de la sfirsit, cu puricele care se
potcoveste i sare pana la cer, arata aceasta. Nu este oare o
opera personala a cuiva, putind fi scrisa, care incelul cu in-
cetul Ii pierde, in valurile acestea nesfirsite ale expunerii o-
rale, caracterul originar, potrivindu-se dupd sufletul poporului
care o transmite?

Dar, intorcindu-ne la Alexandrie i la Istoria Troadei", daca

intitia e povestea ispravilor lui Alexandru, iata Alexandru
Lapusneanul e drepl dupa alti Alexandri cari au domnit in
Moldova, iatit, insa, dupa un singur alt Alexandru muntean
(Alclea), pe Alexandru Mircea, contemporanul din Bucure§ti
 Primul fond strain al Ilteraturii RomInitor 47

al Läpusneanului. Daed in Istoria Troadei" este Elena cea

frumoasA, Doamnei lui Petru Rare Ii ziece Elena Ecaterina,
sau Doamna Elena. In Balcanii Brancovicestilor de multd vre-
me era tradusd i povestea lui Alexandra i povestea Troa-
dei. Lucrurile acestea veniau une ori din Bizant, dar pentru
Serbia exista i alt drum, cum a ardtat d. Cartojan: in forma
pe care o avern noi, subieetul este presintat asa cum 1-au po-
trivit marii poeti apuseni earl au cintat rdzboiul Troadei, poe-
lul frances glorios, sau acel Italian Guido de Co tonna care s'a
luat dupa poetul frances, iar din Apus povestea eroied si du-
reroasd a venit prin Ragusa, cetatea de pe coastele Marl Adria-
lice care astäzi Inca îi pastreazd cele doud porti arhaice ale
ei si care a ramas independentä la cdclerea Imperiului bizan-
tin, centrul dalmatin, uncle viata italiand se imbina cu viata
slavd a Peninsulei Balcanice.
Si aceste cloud Sirboaice, a lui Neagoe Basarab, oe o parte,
Milita, de care va fi vorba in capitolul urmator edci acolo vom
nvea a face nu numai cu imprurnuturi pe care le transpunem
in limba noastra, ci cu creatii originate ale noastre, si Elena
Ecaterina, a lui Petra Rares, de cealalta parte, acestea au a-
dus revolufia literard de atunci, ele au adus poesia romanlicd i
de avenlurd, i, cind vorbim de Alexandra i Roxana, intilnim
pe Alexandru i Ruxandra, stdpinitorii din Moldova.

Dar nu este numai posibililatea unei pdtrunderi a litera-

turii acesteia In irnaginatia terilar noastre, in forma generaltt,
ea pentru Alexandrie, sau in forma francesd a lui 13enoit de
St. devenitd apoi populard prin Guido de Colona;
Maitre,
nu numai in acest chip avem dovada at a existat Ara-
duceri in romaneste ale literaturii de irnaginatie Inca din se-
colul al XVI-lea. 0 literafurd se imprumutd de o societate, cind
societatea ctceia are nevoie de cuprinsul ideal al acestei litera-
Ian i, odatd primitd, ea preface pe anumi(i oameni din aceastd
societate afa cum este si literatura. De exempla, bunicele noa-
sire, ale celor din generatia mea, erau persoane sentiment:de
care admirau aspectele rasdritului i apusului de spare, care
mirosiau toate florile din grddind, dar nu eunosteau deo-
sebirea dintre arborii din piidure, care gdsiau lacrimi pentru
casul d e boalii al unei pisici, capabil sd indurereze suite-
48 Istoria literaturii romänesti

tele nobile, o intreaga , sensiblerie", duioas i ridicold In ace-

Iasi limp, care ne trimete la anumite romane francese de pe
vremea aceia ale d-nei George Sand. Romanele acestea au
contribuit ca sä intareasca starea de spirit a celor cari cauta-
sera anume opera literard pentru c aveau de la inceput aceastä
stare de spirit.
Cind in societatea noasträ Domnul nu a mai fost dorit ca
un bun batrIn asezat, ca un Alexandru-cel-Bun, ca un Mircea-
cel-Batrin, batrin nu pentru ea' era in vrista, ci pentru ca era
cel d'intaiu", in data, cind societatea noastra a voit Domni
cu sabia fulgerinda, rapezindu-se calare in rindurile dusma-
nilor, cind a dorit jertfa vieii lor s't a tuturor pentru scopuri
care depäsesc posibilitätile umane, atunci a lost nevoie de o
literaturä care sa hräneasca aceasta pornire sufleteasca, si
astfel operele de imaginatie au fost cautate, si au prins. Cu
lot indernnul spre traduceri al Doamnei Elena Ecaterina, flied
de despot sirb, Alexandria nu ar fi grins daca nu ar fi ras
puns nevoil societji. i, Indata ce societatea aceasta a gustat
literatura Alexandriei, au räsarit tipuri ca al lui Mihai Vitea-
zul. Ginditi-va. la Mihai in ziva de la Calugareni: cu palosul in
mind intrind in rindurile otirii turcesti, expunindu-si viata
pentru glorie. Ceia ce-1 intereseazä pe dinsul este momenta!,
este frumuseta gestului care zdrobeste total in. cale, chiar
daca la capatul acelei cai el va ramInea mort In mijlocul
celor omoriti de dinsul. Pentru a avea pe Mihai Viteazul, tre-
buia Alexandria, i, pentru a avea Alexandria, trebuia sta-
rea de spirit cavalereasca care incepe sa se formeze la noi
in inlaia jumatate a secolului al XVI-lea. Nu in vremea smeri-
tului Matei Basarab, nu in vremea pomposului Vasile Lupu
s'ar fi ajuns la aceste elemente de literaturä universala, s'ar
fi recurs la o literatura de aventuri. Ci s'ar fi luat ceia ce do-
ria vremea aceia: pravile, predici religious; literaturä juridicä
si morala, cum vom vedea pe urma. Dar literatura romantica,
de aventura, aceia care coboara pc pamint minunea secole-
lor neexistente, aceastä literaturä este din veacul al XVI-lea.
 Cgutarea subiectelor proprii
Ajungind acurn la al treilea capitol din aceasta sintesa a isto-
riei literaturii romanesti, anurne la cautarea subiectelor pro-
prii, trebuie sa spun inch' de la inceput ca orisice literaturd
trice prin trei fase. Stabilirea aceasta inlatura anumite critici
care s'au adus literaturii noastre in ultimii ani, de persoane cu
orizont foarte larg si cu pretentii universal; care proteslA
ci inteo anumita fasa, foarte recenta, din desvoltarea literaturii
romanesti a fost o inspiratie nationald, locala, de subiecte pro-
prii, pe cind ei se gasesc pe InItimi ametitoare; e vorba
de asa-nurnitul sarnanatorisrn", care se ocupa numai cle lu-
cruri din viata mai adinca a poporului romanesc, In timp
ce ei plutesc foarte sus de-asupra ei.
Orice literatura, zic, trece prin trei fase: o fasa in care
nu-si gaseste subiectele in viata poporului caruia Ii apar-
tine: trebuie un timp de deslusire a caracterelor unei vieti
nationale pentru ca viata aceasta, odatä deshtit In caracte-
rele ei esentiale, sa serveasea de inspiratie unei literaturi;
altfel, la inceput, se iea dupa anumite aparente i crede cä a-
ceste aparente sint inteadevar viata unui popor. Iata in in-
sasi literatura noastra, o spun numai in treacat, Inca de acum,
Alecsandri a fost incredintat cA a descoperit geniul poporului
romin" i poesiei populare el i-a adaus zorzoanele de salon
ale lui, prefacind spiritul popular, asa de simphi, asa de
energic, asa de adevarat si de sincer, dupd nevoile cuconitelor
de salon. Tot asa cind se purta la Curt; pe vremea reginei
Elisabeta, costumul popular, crezindu-se astfel la o initiere
in realitatile fundamentale ale poporului romanesc.
4
50 Istoria titeraturil rornIne§ti

Odatä descoperite uncle caractere nationale, subiectul propriu

se desvolta; dar, desvoltindu-se, se naste In acelasi limp si pu-
tinta de a trata orisice subiect, i aceasta va fi fasa a treia.
Cind se ajimge la aceastä fasa, se poate trato, de sigur,
orice subject, de oriunde, dar potrivit cu nota fundamentala
a poporului propriu. Se poate face o drama occidentala luind
drept subject pe Stefan-cel-Mare; Delavrance; tip represen-
Iativ al romantismului in vremea tinerepi lui, a fäcut cu Ste-
fan o drama foarte interesanta ca forma, dar care nu are
de sigur nimic din ce este spiritul vechii noastre societati,
mimic din aroma secohliui al XV-lea, pe care el nu avea ue
uncle sa o she, neinitiat fiind in lucrurile istorice. Dar poti sa
tratezi pe Sfintul Francisc de Assisi, pop sa. iei oricare din
subiectele lui Shakespeare sau ale oricarui alt dramaturg occi-
dental, si sA introduci totasi g nota originala pe care acestia nu
ar fi putut-o da, nota nationalA.
Deci cautarea subiectului propriu nu este numai fasa ultima
a unei literaturi, dar una absolut necesara. oricarii literaturi. Nu
poate exista un adevarat popor care sa traiasca numai din con-
trafaceri, din côpii fAcute pe fereasta. IJai popor foarte istet,
foarte inteligent, dar care nu este creator, poate dersvolta secole
iutregi o literatura care nu are nimic a face cu viata 1nsasi
a acelui popor, dar, neavind a face cu realitatile acestei vieti,
el nu ajunge niciodata. la desprinderea notei caracterisliee na-
tionale i nici la putinta de a trata un subject general astfel ca
si poatil interesa intr'adevar mase mai largi.
Trebuie sa spun, incheind aceasta lunga parentesi de la ince-
put, menita sa. introduca patina lumina in minti care pot sa
fie confusionate de anumite teoril, sa. recheme la realitate, la
sincerilate si la bun simt sufletele tinere, Inca- un lucru: litera
tura care se cere unui popor de insisi inipatorii lut, nu este
O literaturil care sA sernene cu acesti inipatori. Cad e foarte

wr a maimutari un popor ca sA-1 curtenesti; ceva mai

greu sa-1 servesli cu propriul du.mitale suflet, ca d cu pro-
priul d-tale singe.

Si acum sa venim la subiectul nostru. Poporul romanesc,

asa cum este el, nici mai mare, nici mai mic, i in mange-
nile acestea date de soarta in care s'a desvoltat propria lui is-
 Cautarea subiectelor proprti 51

toHe si in care s'a mentinut cu o indardtnicie admirabild de-a

lungul secolelor, poporul acesta a avut o originalitate care
nu se putea distruge. Citiva carturari de slavoneste, cu ceva
fugari de dincolo de Dunare, Sirbi i Bulgari, cu citiva dieci
de cancelarie, acestia nu erau in stare A. distrugä originali-
tatea unui popor; originalitatea noastra a biruit aceastd mo-
dd. Sint foarte sigur ca aceasta originalitate s'a manifestat
de la inceput in scrisori parliculare, In ravase puriate din
rnind in mind, ravase care puteau exprirna interesele terii
ai pasiunile ei si din care se poate cunoaste dose oH idei
fundamentald din viata unei natiuni. Cum se poate crede cd,
intre oameni cari stiau carte, sau eari aveau la indemind lo-
gofe(i insarcinati a scrie in numele lor, nu s'au schimbat scri-
sori, in limp de mai mull de (haul secole, scrisori in care
sa se exprime sentimente de iubire, de ura, de rdsbunare, cum
se poate crede cd amintiri duioase din viata de toato zilele
nu s'au infatisat in aceste scrisori? Terminul de literaturr
este totdeauna luat intfun sons prea restrins. So zice: litera-
tura stim nor cc este: poesie, nuvela, roman, teatru;
Inca. se zice ca leatrul nu este literaturd, ci se cer numai a-
numite sfori i speccialisti in arta rnisterioasA de a trage
sforile. Dar literaturd adevarald este orice idoie limpede, orice
sentiment delical sau puternic, infatisat inteo forma corespun-
zatoare. Se poate inlimpla ca o scrisoare particulara sh va-
loreze mai mull de si cel care a scris-o si cel caro a pri-
mit-o nu se gindesc sa o publice, sa cuprinda mai multi li-
teraturd, mai multA poesie docit toata literatura tiparitA din
anul acela. Incidental, un exernplu: Intre hirtiile care mi au
edzirt in mind, sint acum vre-o douazeci (le ani, la Iasi a fast
si o pledoarie a Ini Mihail Kogalniceanu, care, cum voiu
spune cu alt prilej, nmi a fast munai Un isloric, ci un spirit u
niversal cu indemandri in boate privintile; a facut citeva yen-
suri, puline, a pregatit piese de leatru, a scris nuvelo, ba si un
rcrian care ar lrebui retiparit. Dar Mihail Kogillniceami a lie-
dat i ca avocat, si am giisit, cum spuneanr, o pledoarie (le-
a lui. Pe vremea aceia plodoariile erau scrise, ca i discur-
surile in Parlament. Kogalniceanu a pledat pentru o doamna
vaduva care ii crescrise cu multi grentale copiii i cel
thin lucru pe care 1-a Meta unul dinlre acesti copii a lost
52 lstoria literaturii rom5nesti

Ali dea In judecata mania pentru reaua administrare a

averii. VA puteti inchipui cIt dramatism este in aceasla si-
tLatie, i, in plcdoaria pe care a facut-o Kogalniceanu pen-
tru aceasta mama, sint accente profund omenesti, care nu
erau menite sA fie publicate. Dar, cu toate acestea, nu con-
sLitulau ele o literatura? Iar eine stie ce scripcar liric, eine stie
cc povestitor cu limba inodata, fiindca scriu in genuri literare",
acestia fac lileratura? Adeed literatura este vasul, nu e cuprin-
sul, e forma si nu fondul?
Deci poporul acesta, atit de bogat In viata sufleteascd, a
trebuit sA punA in scrisorile sale literatur a. sa zicem ca
nu ar fi fast nici scrisori. Dar literatura nu este numai decit
lucrul pus pe hirtie; literaturA este si un discurs. De Cc . a-
deca un discurs sd nu fie literaturA? Avintul suflelului ome-
nese cuprins intr'un discurs, acesta nu are niciun fel de va-
loare? De la Stefan-cel-Mare cunoastem citeva expresii, ici
si cola citeva cuvinte aruncate in documente slavonesti sau no-
tate de eine stie ce scriitor strain. Cind spune Stefan- indemnat
sa' lase Pocutia: nu o las in ruptul capului" ; nu este lite-
raturd?
De sigur Stefan-eel-Mare ar fi fost un scriitor" foarte adinc
si impresionant.
Cind cutare cAlugar apusean, din Ardealul unguresc, se
cearta cii Mitropolitul terii i vine apol inaintea lui Voda,
descoperirea recentä a d-lui Macurek, pe care am comuni-
cat-o i eu in Revista Istoriea" de spune: SA nu fi lost noi,
pe d-voastra de multa vreme v'ar fi inghitit Turcii". Iar Stefan-
cel-Mare raspunde earn a§a: foarte birie: lasati-ne pe noi sa
apiiram singuri", un strigiit de acesta, in care este atita no:A-
rire i atita ironic, nu este ceia ce nuinim noi literaLtul?
Sint opere literare" in care nu o S giIsii un rind care
sa cuprindA atitea vibratii ca acest raspims. OH in cuvintele,
pe care le-am citat, ale lui Petra Rares lipseste literatura?
Dar dupd literatura pe care avem dreptul sit o presupu-
nern, sit venim la lucrarile scrise.
Cea d'intaiu lucrare care ni apartine in ce priveste inspi-
ratia, sint InvatAturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Tea-
dosie". Invataturile acestea au provocat discutii acum vre-o
 CAutarea subiectelor proprii 53

doudzeci de ani, care nu au fost continuate, i aceste discutil

trebuie sd le InMtisez, afirmind incl °data punctul mieu de
vedere, sprijinit, astäzi, pe argumente care sint in parte noi.
Noi cunoastem o formà romdneascd a acestei scrieri, tipdrite
pe vremea Regulamentului Organic si dupd aceia ae cdtre Has-
deu in Arhiva Istoricr, iar, a treia card, de mine, la Va-
lenii-de-Munte, in 1910, cu o prefatd lamuritoare. InvdtAtu-
rile" se mai pdstreaza si la Academia Romina in cloud ma-
nuscripte despre care d. Cartojan afirmä cd au si variante.
In ce ma priveste pe mine, m'am multamit sä reproduc
cartea de acum aproape un secol, neavind putinta de a da
o editie critica, cad aceasta nu intra In intentile mele.
S'a tiparit i o formA slavond de cdtre un invdtat slavist,
Lavrov, la Petersburg, in 1904. In sfirsit existd i o formä
greceascd, care este cuprinsd intre manuscriptele unei ma-
ndstiri de la Muntele Atos. Ne aflam deci in fata unei rdspindiri
destul de intinse a acestor Invdtdturi": forma romdneasca
tipdrild, forma slavd. tiparita i ea ceva mai tirziu, in sfirsit
forma greceascd, netipdrita.
Foarte multd vreme s'a socotit, färä niciun fel de opunere,
cd Invatitturile" lui Neagoe sint inteadevar ale lui; nitneni
nu se gindia sa pund la iudoiald aceasta atributie. Tot de a-
ccasta pdrere este si un invdtat bulgar, care s'a ocupat ina-
Date de rdzboiu de lucrurile romanesti cu o relativd impartia-
litate, d. Stoian Romanschi.
D. Russo, invätatul mieu coleg de la Universitatea din Bucu-
risti, Inca de pe vremea cind nu era profesor, a ridicat
biccçii asupra autenticittitii In vdtilturilor". Parerea d-sale este
exprimatd intr'o serie intreaga de cercetdh, care se resumd.
In lucrarea Studii bizardino-romine. Ea consistd In aceasta,
ci un cdlugär din seculul al XVII-lea, intrebuintind numele lui
Neagoe, a redactal o opera care se poate vedea foarte bine
din ce este cornpusä: dintr'o carte bizantina, carte foarte cu-
nosculd, si din fragmente ale Sfintei Scripturi, iar, in afarä
de acestea, din parti de la o vestilA carte de care o sä ne o-
cupdm mai pc tuna, Varlaam ,si loasaf, care nu este all-
ceva decit legenda lui Buda, cad loasaf e unul din munele pc
care le purta Buda, carte care a lost tradusd de Udriste Nrts-
turel tocmai in secolul al XVII-lea in romaneste,
54 Istoria literaturii románesti

Marturisesc ca de la inceput, i no dintr'un sentiment de

nationalism romithesc, am lost in contra parerii d-lui Russo
si cred i acum cä dreptate au aceia cari au atribuit i cei cari
foarte multe puncte de vedere. Le presint, din nou, pentru cii
este o chestie importanta, care merita sä fie desvoltatd.
Parerea mea este cA, in teoria d-lui Russo, nu ni s poate a-
rata ce 1-ar fi indemnat pe cAlugarul acesta din secolul al
XVII-Iea sA scrie o astfel de carte. Noi cunoasteni secolul al
XVII-lea, care e o vreme clasici romilneasca avind alte pre-
ocupiri. Nimeni nu se gindia atunci la Neagoe Basarab. DacA
el exista pe vremea accia, era doar ca inaintas 0 lui Radu Ser-
ban, urmasul lui Mihai Viteazul : se simtia nevoia de a se
lega persoana Domnului cu Basarabii de d'inainte, i nici nu
era clar de care Basarab era vorba. Cel d'intaiu lucru pe care
1-a Lea, apoi, Motel Basarab clad a inceput Domnia lui a
fost si spunA ca este urmasul marelui Basarab", (tar c.,aue
anume Basarab, nu se precisk In secolul al XVII-lea Basa-
rob Neagoe triia doar In amintirea ditorillor sale. Supt ra-
porlul acesta, pe vremea lui Serban Cantacuzino, care a re-
facut Biserica Episcopalii, din Arges, a fost oarecare amin-
tire a lui. Cind a lost sA. se compileze cronica generala a prin-
cipatului muntean, a intrat in ea si Viata Patriarhului Nifon si
uncle amanunle culese din alte izvoare cu privire la secolul
al XVI-lea. Aici era o necesilate de a aveg o expunere nein-
trerupta a vietii principatului, nu a poporului, care o re-
etinosc se indrepta, allfel, ditre Neagoe. Secolul al XVII-
lea este un secol de legiuiri, i Neagoe nu a fost legiuitor. Se-
colul al XVII-lea, pe urma, a fost un ,secol, inteadevar, adinc
religios, dar in alt sens, in legitura cu Pravilele, cu predicile
din cartile clasice, cum se va vedea. Pe de alti parte, calugi-
ria nu era un produs al atmosferei timpului. Calugaria din
acest secol este o institutie de decadentA intre douA epoci stralu-
citoare ale vietii monacale: epoca veche, Ina plina de cul-
turn slavona, si ea acum in plina decadentit, cid toata
sfortarea lui Matei Basarab si a lui Vasile Lupu nu a putul-o
invia i epoca de inflorire calugareasca a secolului al
XVIII-lea, epoca lui Paisie, care, in ce priveste imprumutu-
rile, este o epoca de adinca influenti a Iteraturii grecesti,
epocA in care se traduce o mare parte din bogata literalura
 Cautarea subiectelor proprii It

teologicA a Bizantului. Prin urmare pe calugar nu-1 putem

localisa, §i in istorie lucrul de capetenie este sa po aseza
in limp pe cineva. Nu poti cobori in mijlocul unei societAti
pe cineva, care, vadit, nu are niciun fel de legaturA cu ceia
ce constituic esenta acestei societati.
Dar, adaug, pretinsul cAlugar putea el sa cunoasca Sfinta
ScripturA, calugarul putea sA cunoasca Dioptra, de §i eu nu am
gasit intrebuintatä Dioptra" in secolul al XVII-lea in literatura
romaneasca; cAlugArul putea sa aiM stiintä de Varkam §i
loasaf 1
Sà admitern cd acest calugar era in cunoslinta tuturor acestor
izvoare: cu toate acestea el nu putea sit stie un lucru; nu pulea
si tie normele de Domnie din secolul al XVI-Iea; i un intreg
capitol din Invätaturi" cuprinde sfaturile asupra felului cum
trebuie sä se poarte Domnul in toate imprejurarile; cum sä
stea Donmul la masa, cum sa vorbeasca el cu boierii, cum sä
primeasca soliile straine, ce atitudine sä aiba fata de Turci, cum
sa mearga la razboiu, cum sa se poarte in pribegie care a a-
vat pe vremea aceia un anume caracter. Este un suflu raz-
hoinic admirabil in aceasta parte a operel oiscutate.
Este, evident, o epocA in care Turcii veniau altfel decit in
vremea lui Matei Basarab. Acesta nu-si ascundea bogatiile:
el traia cind Sultanul se batea in Mesopotamia si tara era cu
desAvirsire scutitit de astfel de intimplari; aici este momentul
din secolul al XVI-Iea cind se crezuse cu putintA ca un Basarab
lepAdat de lege, un Mohammed-beg, sa ajunga in Scaunul lui
Vlad Tepes; este oglindirea unei intregi epoce razboinice pe
care nu pulea sit o cunoasca acolo, in pacea mltnästirii, ca-
lugarul din secolul al XVII-lea, care nu avuse unde auzi sunete
de trimbitA i glasuri de asalt.
Pe alocuri, pare ca vezi toata purtarea lui Mihai Viteazul
la CAlugareni, i, aralind ca Domnul trebuie sa stele totdeauna

Admit pentru secolul al XVII-lea un lucru : traducerea din slavone0e a jn-

vataturilor lui Neagoe Basarab", pentru cd nici prin cap nu-mi trece sd afirm
cd la inceputul secolului XVI-lea s'a scris in romAne§te; i prin urmare tradu-
cerea in romAne§te din al XVII-lea este evident in stil din aceastA vreme ii
corespunde ce1eia0 necesitati formale i numal mAndstire0i care a fAcut pe
Udri0e NAsturel sl presinte pe nVarlaam i loasaf" in intregime, iar nu nu-
mai in fragmente.
56 Istoria litoraturii romanqti

pe un anume loc in lupta, linga stNiguri seriitorul II indeantnA

Inca odatä sà nu pdraseascd. tara: din Ora voastrà sa nu ie-
sill, ci ad sedeti cu boierli vostri", adech tocmai aceia ce a fa-
ce Stefan-cel-Mare la 1476, ceia ce a facut Petru Flares la
1538, cind s'au bägat cu totii in adincul Carpatilor. Si, la urma,
in acest pasagiu privitor la rdzboiu, se spune: Indear (le
ti s'ar intimpla i moarte, iar numele tdu va raminea pe urma
in cinste".
Toata partea aceasta ar trebui desfacuta i räspindita, cad
este o adevarata carte de invatatura pentru vitejie. Inainte
de toate sä avem simn1 realitatilor i simtul realitatilor ni
spune el aceste invataturi" sint un produs al spiritului mili-
tar de la inceputul secolului al XVI-lea.
Dar Neagoe a putut foarte bine sä scrie acestoa. Ce insemna
sa scrii", pe vremea aceia? Insemna s lucrezi in colabora-
tie cu un altul. Imparatul Constantin Porfirogenetul a scris" cu-
tare carte cu privire la administratia Imperiului bizantin? De
sigur nu a scris-o cu mina lui: a avut inaintea lui izvoare
a fost cineva care a redactat supt au.spiciile lui. Si Neagoe a
avut de sigur un astfel de ajutor, dar sint fara indoiald
Orli dictate de dinsul. De altf el stiri cä astfel de dictari so pu-
teau face la noi in acea vreme le avem i prin scrisorile lui
Petru Schlopul, foarte interesante. Ar fi de col rnai mare
interes ca un om familiarisat Cu sintaxa latina sa faca un
studiu asupra acestor scrisori ale lui, un studiu de sintaxa ro-
maneasca asa cum se poate gici supt cuvintele scrise in la-
tineste. Vestitele scrisori ale lui Mihai Viteazul scrise in lati-
ne§te au fost i ele dictate. Si, dacd s'a scris in sensul aratat
la 1600, de ce nu s'ar fi putut scrie pe la 1520 de Neagoe Basa-
rab?
Sensul cuvintului autor" este cu totul altul pentru acea
vreme i cu totul altul pentru timpul nostru. Nu trebuie sa ne
luthn dupa sensul foarte precis, foarte constient i integru al
nostru, pentru o epoca de aceasta, instinctiva, in. care orisice
gdsiai bun intr'o opera veche, retineai pentru a face o opera
noul.
Dar sa ne mai gindim la un lucru: Neagoe Basarab este in-
surat cu o principesa sirboaica, avind ambiii bizantine, cres-
cuta in traditia literara a Bizantului i, precum 0 clovedeste
 Cautarea subiectelor proprii 57

Biserica Episcopalä din Arges, si in traditia artistica a Bizan-

tului. S'a vazut cà Elena-Ecaterina din Moldova, sotia lui Pc-
tru Rares, a provocat opera ltd Macarie, din care a iesit pe
urma opera cealallä, imitata dupa Manase. Atuncea de ce Des-
pina Milita, de la Bucurcsti, nu ar fi indemnat la acelasi lu-
cru la care a indemnat i Elena-Ecaterina de la Suceava? Dar
insusi numele acesta de Teodosie insemna o ambitie, Cad
Temlosie nu nu e dupa Teodosie cel Mare, ci dupa. Teodosie
al II-lea, Imparattd bizantin foarte bine crescut din seco-
1 ii al Vdca. A numi pe cineva Teodosie, indiferent daca nu-
nude venise de la tatä sau venise de la mama, arata o alta
cenceptie a Domniei: conceptia care se vede din atmosfera Ii-
terarä a timpului, o mare mindrie imperiala. Daca ar fi
lost vorba de flul, numit cu nume de tara, al umil Met
Domn farà legaturi cu traditia imparateasca bizantina, ar fi
altfel dar este vorba de Neagoe si nu se poate admite pentru
dinsul o lipsä de intentie In numirea fiului Teodosie.
Si adaug: calugarul ar fi trebuit sä fie, pe 1ing toate, pi
foarte bine informat in ce priveste Tarnilia lui Neagoe, sä tie
(Ali au lost fiii lui, morti inainte de momentul clad s'a alcà-
tuit cartea i despre cari vorbeste atit de duios. El ar fi Ire-
bidi sa stie cinc era mama lui, si ea plinsii in aceste frumoase
rinduri de jakmie. Lucrul acesta, s'ar zice, putea sa.-1 stie un
c,Augar de la Arges. Dar in casul ace-sta calugarul ar fi spus
COVE in legatura cu biserica acela de care atirna el, si asupra
acestui asezamint artistic si religios, care venia de la Neagoe,
nu este niciun cuvint.
Iata, sint plingeri, asa-numite threne", de acestea In li-
leratura bizantina, dar, Intim cit pot judeca eu, psihologiceste,
nu filologic, mi se pare ca greu s'ar putea nemeri o nota asa
do sincera, de cineva care ar fabrica, pe numele lid, sau f
munele altuia, o opera literara, ca in cuvintele cu privire la
Petri' fiul lui Neagoe, mort in cea mai frageda copilarie.
far, dacä este vorba de o ultirna dovada, formalä, atunci do-
vada este urmatoarea: Inlre cartile Mate de Petru Schiopul,
Clad a mtirit in Tirol, la Bozen-Bolzano, si care au intrat in
colectia archiducclui Ferdinand, se aflä i invataturile catre
Domn in privinta felului cum trebuie sä se poarte cu boie-
rii la masa. Acestea sint insä un capitol al Inudfdturilor lui
58 Istoria literaturii romänesti

Neagoe". Prin urmare la 1594, cind a murit Petru-Voda, e-

xista forma slavond a Invd(dturilor", Petru-Voda avea Un
fin, lata de care simtia tot atita duiosie ca 5i Neagoe pentru
Teodosie i acel liu era menit ca i Teodosil sa se .stingd in
floarea vristei intre sträini, Teodosie a murit la Gonsta.nii-
nopol, iar $tefan,frumosul fiu de Domn cu piirul Wan revar-
sat pc timer-1, cu ochii albastri i fata albà surizdtoare, s'a
prapädit intre Nemti, la Innsbruck cu aceleasi preocupatii,
El a strins deci cu atita grijä capitolul acesta care servia pen-
tra invatAtura in strainatate a fiului lui. $tefan era intovara-
sit acolo in strainatate de un calugar, care a ajuns in urma
Mitropolit, i printre hirtiile lui Petru $chiopul s'a gäsit o foaie
in care se cuprinde o lectie de cronologie pentru coconut dorn-
nese: anii pc cari trebuia sd-i invete el pe de rost. $i prin ur-
mare capitolul acela fAcea si el parte, ea si foaia care din
fericire iii s'a pdstrat, din cartile de scoala ale copilasului
dom nese.
Mi se pare ca este greu sa se aduca o argumentatie mai de-
plind decil aceasta. As putea sd mai trimet la culare seri-
suare a lui Stan Jianu, tiparitd de mine in Studii si Documente,
VIII, in care se poate vedea, pe ht 1790, aceiasi dragoste a
unui parinte fat.d de copilul la care tine ca la ochii din cap
si aceiasi durere parinteasea.

Dar subiectele romanesti din literatura noastra nu se

margenesc la Invätaturile" lui Neagoe. Peste intreaga epoeä
in care am aratat izvoarele de imitatic strdina, cu cronicile liii
Maearie i Eftimie si ale urmasilor lor, intr'o forma cu mull
mai scurtä, thr atitea elemente de literaturd imprumutata din
inroare bizantine, cum e cronica lui Azarie., mergind pand la
Petru $chlopul i pana la cladirea manastirii Galata de linga
unde acum era läcasul de insemnare a analelor domnesti,
se ajunge, cu sfirsitul sccolului al XVI-lea, la o literatura de tra-
duceri, cum este aceia a Istoriei Troadei" si a Alexandriei,
tot dupa izvoade de dincolo de Dundra, care sint legate de
epoca, de faptele si de valoarea inspiratoarey rdscolitoare de
inimi, a lui Mihai Viteazul.

Nu se poate concepe o epoch de inaltd literaturd lard o ae-

 Cautarea subiectelor proprii 59

tivitate puternica a societalii si nu se poate concepe o acti-

vitate puternica a societatii fard rasunet in literatura. Nu
vorbim de stirpiciunea marelui razboiu; fiinda vre-o zece ani
n'ajung ca sal se desmeticeasca lumea, ci trebuio o perspectiva
cu mult mai larga ca sa se inspire cineva din imensa främin-
[are Dar o epocä tragica, de lupta, de suferinti si de mari
aspiraVmni glorioase, incununate un moment, ea a lui Mihai,
a trebuit sa trezeascà opere literare proprii. i, mai intiiiu,
Mihai Viteazul el insusi a trebuit sa le doreascd, el care avea
lec.turi grecesti intr'o vreme de inviere a constiintii neamului
grecesc. Pe vremea aceia Mihai Canlacuzino Saitanoglu, fiul
lui Saiton"-Salana, descendent din vechii Cantacuzini, ciis-
punea de Scaunele Domnilor; bine vazut la Poarla, pitzit ao
ieniceri, cu garda de zi si de noapte, el purta in pecetea lui
vulturul imperial cu doua capete. In Constantinopol ca si In
departata Albanie, ca si in tooth.' lumea sirbeasc.ä, hrithita
cu atitea amintiri ale Alexandriei", se void o inviere a tutu-
ror creslinilor. Era (loci o atmosfera care de sigur certea
viala literarà. Citiva Germani cari au lost la Constantinopol
pe acea vreme vorbesc de vechiul suflet crestin, traind in
aceasta capitala a Imperiului turcesc, de i o bucald de vre-
me amortil prin cucerirea de Turci a Bizanlului. Cine ye-
nia de acolo, ca i un Fanariol trecut prin Viena ori un Romin
din vremea Regulamenlului Organic care s'ar fi inlors din
Paris, era plin de aceasta atmosfera bizantina. Mihai Vi-
teozul s'a intors si el astfel inoit din fata morrnintului lui
Constantin Paleologul, care arunca pin foarle &parte o mis-
ticq stralucire; ca an stilp de foc a iesit din mormintul
ullimului Imparat constantinopolitan.
$i atunci Mihai a insarcinat pc Logofdlul Teodosie sa faca
o cronica in care sa se scrie istoria foptelor sale. Teodosie a-
vea o scriere Marto frumoosa de carturar, cum si Mihai Ivrea
o iscalitura de o deosebitä distinctie, in care se vede o deprin-
dere cu literile latine; nu este exclusa chiar o oarecare cunos-
Ulla a unci limbi occidentale de care dinsul.
Si Teodosie a scris cronica: ea insa s'a pierdut. Din fericire
avem cuprinsul ei, de si nu in slavoneste, daca n'a scris-o
In. romaneste, ci in latineste, anume intr'o opera a unui Sile-
sian, Baltazar Walther, care, trecind pe la noi, a gasit cronica
60 Istoria literaturii romAnesti

LogofAtului, a introdus in ea fel de Tel de explicatii suplimen-

tare, care forrneazA partea intlia a operei sale, iar in partea a
doua a pAstrat cronica aceasta de care vorbiam 1

Dar, alAturi de aceastA cronicA, lucra, nascindu-se din con-

§tiinta maselor adinci, si balada. Nu mai vorbesc de ceia ce
fac strAinii, cum, de pildA, un Stavrinos, care a pus in ver-
suri grecesti, dar de o formA foarte asImAnAtoare cu a poe-
siei noastre populare i vAdind o influen ta. foarte puternicA
din Alexanclrie", cariera aceasta a lui Mihai Viteazul, cu lupLa
du la CAlugAreni, cu Mihai in fata Turcilor aparind cu topo-
rul in mina': cartea popularA greceascA rAspinditA a Vile-
jiilor" lui Mihai 2.
Nu vorbesc, iara0 de poemul strAin fAcut in genul lui La
Gerusalemme liberata, a lui Torquato Tasso, de cAtre un
Grec din Greta, Gheorghe Pa lamed, care avea, ca toti Crer
tanii, o cunostintA destul de adincitrt a literaturii italiene
contemporane 0. care, cu Tasso inaintea ochilor, a reluat po-
vestea aceasta a lui Mihai Viteazul
Nu este vorba nici de until, nici de altul din aceste izvoare
strAine, pentru cä ele nu vin de la noi, de si sint in le-
gAturA cu epoca lui Mihai, ci este vorba de acel izvor care, §i
el este in legAturA cu epoca aceasta de extraordinarii vitelie.
Balada, cintecul biltrinesc, imprumutat de la Sirbi, cari si
ei primiserA acest cintec de la a1ii, balada reusise sg. se lege
adinc de imprejurArile de aici. Pentru aceastä cpoca intilnim
in cintecele bAtrine.sti" nume ca Gruia lui Novae, care arA
indoialA trebuie sä fie pus in legAtur g. cu boierul Baba Novae,
eipetenie a lui Mihai. Radu Calomfirescu i§i are si el ba-
lada. Toate acestea ne fac sA. credem cA vor fi fost i cin-
tece cu Mihai Viteazul, care insA s'au pierdut. Cad balada lu-
cra neconLenit inainte la noi, baladd domneascA, baladA boiereas-

Avem aceastA cronicA, in latineste, retipAritA cl.3 Al. Papiu Ilarian in Tesa-
taut de monumente istorice, ImpreunA cu o traducere dedesupt, care ar putea
11 revazutA de cineva care ar face astfel din aceastA cronicA o lecturA foarte
plAcutA i pentru vremea de astAzi.
A fost si ea cuprinsA in colectia lui Papiu llarian.
s Se gaseste In Blbliotheque hellenique a lui Emile Legrand, fArA traducere,
ar trebui s se fad o traducere dupA dansa,
 autarea subiectelor proprii 61

ea,precum e balada din Moldova in care se vorbeste de un

Vartic, boier al mi Petru Rams.

Dar mai avem i altceva decit aceasta: avem cronica romci-

neascd scrisci In romdneste.
Mihai Vileazul a cerut cronica oficialä, dar 1Ing dinsul e-
rau i boieri; intre boierii acestia, cei mai puternici, avind o
multirne de sate, putind lonnà o oaste intreagd pe care sa i-o
punk la dispositie Domnului, erau fratii Buzesti. Acestia aveau
constiinta faptului cä Mihai Viteazul fr g. de ei nu ar h
lost nimic; ei se shntiau represintanti ai teril, punind puterea
terii la indemina Domnului; credeau c intrupeazg vitejia
extraordinarä a nearnului, lesliä din 1egend i cintecele M-
trinesti. Si, atunci, ei au cerut logofetilor lor sa scrie, ca pen-
tru dInii, scotindu-i pe dInli in rindul Intäiu, argtind cel
mai mic fapt in care ei au lost amestecati, povestea epocii
lor. Povestea aceasta este cuprinsg in asa-numita Cronia ano-
nima a Terii-Romanesti, pe care trebuie sg. o atribuim lui
Stoica Ludescu.
Povestirea incepe cu o simplicitate extraordinara_ Nu este acel
mint, accel sentiment de pitoresc, acea duiosie i putere de
emotie, care formeaza caracterul intregii noastre literaturi po-
pulare i pe care am recunoscut-o si in povestirea despre pri-
be0a lui Petru Rares. Toate acestea nu le avem aid: sint numai
rinduri simple ale unui om de ispravd.
Limba este de atunci, de altfel potrivit cu starea de spirit
pe care o constatgm si din inscriptia de pe piatra de mor-
mint a lui Stroe Buzescu. POnä vreme dupg moartea lui Mi-
hai Viteazul, Radu Serban, urmasul lui, a dat o luptg. cu
Tatarii in partite Teleajenului intre Ogretin i Teisani. Tata-
rii se istoviau dind asalturi zaclarnice impotriva transeelor or-
donate de Italianul venit in ajutorul lui Radu-Vodä, Tommaso
Cavriolo; atunci ei, cari stiau i romrineste, au inceput a bat-
jocuri pe cei can t. stgteau ascunsi inguntrul transeelor, 0, ca
urmare, a iesit singur Stroe Buzescu de o parte si un Ta-
tar de alta, din. neamul Hanului, i s'au Mut; Tatarul a fost
invins, Insit i Stroe Buzescu a murit mai tirziu, de rana pri-
mità atuncea. i sotia lui a pus pe piatra mormintului in-
treaga poveste in cuvinte romgnesti, incheind cu acest striggl:
69 Istoria Itteraturli românesti

si nu fu pre voe ciinilor de Tatari". StrigAtul, cu totul neobis-

nuit pe o piatrd de mormint, strigatul acesta IniL din inima
vdduvei care se minglie cà sotul ei a stropit cu singele lui bi-
ruinta, face cit o cronicd Intreagd.
Dar avem pe Mihai Viteazul Insui, care rosteste, nu, ca
Slefan-cel-Mare, citeva cuvinte de rdzboiu sau cite o procla-
malie dupd 1475 on i un strigdt de durere tramsmis prin am
basadorul sau Venetiei, ci pe Miliai care vorbe-ste pc larg, de
cloud ori, despre gindurile, ispravile i suferintile sale. Odatd Ina-
inte de catastrofa din 1601, a doua oara, cind, fugar, ca i Petru
Rares, cu citiva cdldreti linga dinsul, dupd ce fusese Mint in
piirtile Buzdului, ale Argastilui ,ajunsese la Impdratul, nu ea
sag roage, ci pentru a-si ardta dreptatea. Un memoriu al lui
Mihai Viteazul catre Rudolf al II-lea, intr'o latind de cancelo-
rie care nu-i poate intuneca limpeziciunea gindului sincer si
incirdznet, era cunoscut de mutt. Altul, printr'im hasard feri
cit. a lost gäsit in Arhivele din Florenta, de d. Pernice, publi-
cat intr'o revistà itaIian, semnalat de mine la Academia Ro-
mind i redat in traducere romaneascd intr'o bibliotecd po-
pulard din Ardeal. Mihai infaliseazd acolo toatd viola lui, in-
tr'o expunere splandidil: in&adeviir o pagind de inaltii Ii
teraturd. Spune cum a ajuns la Donmie, ce greulati a InLIl-
a cum a putut sà se apere de greu impotriva ndvalirilor tur-
cesti i tiitdresti, in ce situatie a fost pus prin lupta pe care
a inceput-o, i, inainte de loate, ceia ce rasund de la un capilt
la altul al documentalui este acest strigdt: eu nu o lac pen-
tru mine, o fac pentru voi, pentru toatd crestindtatea; pentru
ea m'am yus in .primejdie pe mine si aceastà biatä lard
a mea, pentru binele ei; deci nu md aptati pe mine pentru
mine ci sinteti datori rata de voi InivI. sti mil ajutati.
Puneti aläturi tinguirea lui Stefan-cel-Mare cdtre Venetia
d3 ceia ce spune Mihai Viteazul, i yeti vedea cum, in ace-
leasi imprejurdri, de-a lungul vremurilor a ritsunat, prin oa-
menii pc cari i-am avut in momentele marl, acelasi glas al
tend
Aceste cloud lucruri: spiritul de jerlfd i strigatul care
dreptate care nu moare niciodatd, sint notele caracteristice ro-
manesti care ni se infdtiseaza deplin in aceste scrieri cu a-
devarat nemuritoare, care sint, cu voia oricui, si in orice timbd
ni s'ar pres: ta, literaturd..
 IV.

Cuvântul romilnesc in ScripturA

OdatA, traducerile din secolul al XV-lea fuseserd formate in
anume colturi si piislrate In amnne margeni. Dar in veacul
al XVI-lea, in a doua jumatate, apar Calehismele, traducerile
bisericesli, facute in Ardeal, supt influenta hderanismului, si
pc care Sasii le-au plata si au cAutat a le raspindi, ca si, mai
ales, acelea iesite din Biserica oficiala, calvina, care avea un
superintendent" al ei, priveghind aceasta organisare palro-
nata de Stat i introducind prin slat, i, la nevoie, cu de-a sila,
limba romaneasca in Biserica, inlocuind eartile slavone pe care
in batjoeurd le numia boscoade, prin traducerile husite, pa-
tronate si de Sasi, incurajate si de guvernul calvin din acel mo-
ment al Ardealului, Toate acestea insii Evanghelii, Psaltiri,
slavo-romine, romanasti, o Palle, un Vechiu Testament tradus in
romInesle, de preoti banateni, asteptind i explicatii ale Scrip-
turii traduse din ungureste,aveau un caracter revolutionar. In
ceia ce priveste pc Domnii Moldovci i ai Thrii-Romanesli, ei
au avut o atitudine de hotaritä reprobare a acestor traduceri,
care treceau peste dogma limbii slinle, cane iesiau dincolo de
mai genile stricte pc care le tragea Biserica de Stat. In. lucrarile
teeslea, care mergeau din om in om, cu oarecare fricA
paza, cu bucuria care iese din lucrurile oprite, avea omul gin-
diii ca-si alrage, dacA nu blAstamul Bisericii, totusi o desapro-
bare care putea merge pàn 1a prigoanA.
Pe cind catre sfirsitul secolului al XVI-lea lucrurile nu mai
sint asa InsAsi Biscrica, macar in Muntenia, incepe a vedea
cu mull mai larg ace,ste traduceri in romaneste: Dogma sla-
Vona a lost ()lyceum, in parte, parasild. Intre Biserica si in-
64 Istoria literaturii romAne§t1

tre limba terii s'a stabilit atunci o legdturä care nu exista, nu

putea sà existe inainte de aceasta. Natural, totdeauna Bisericile
organisate au fried de noutäti, ele sint strins legate de tradi-
tie. Si cit de lungd este tradit.ia crestind nu numai in ceia oe
priveste dogma, dar i in ce priveste textul rugdciunilor I Nu-
mai in ce priveste predica, libertatea era cu mult mai mare,
si predici in limba romdneasca trebuie sà fi exis tat din vre-
muri foarte vechi 1 In ceia ce priveste oamenii cari compu-
neau Biserica, poate avuserd i ei aceleasi dorinti de a iesi
din cadrele vechi, totusi traditia era asa de puternicd, Welt Bi-
serica nu se putuse hotari sä ia o masurd contrard traditiilor
celor vechi, cum, odinloara, cu secole in urmd, abia cdpdta-
serd un Chiril i un Metodiu dreptul de a intrebuinta in Li-
turghie limba slavond veche in locul celei grecesti.
Totusi a venit un moment, in principatul muntean, cinci,
la o intrebare fdeutd din partea tipdritorilor de cArti romrt-
nesti din Ardeal, dacd nu s'ar putea ca pe lIng. Cazania care
exista, Cartea de invatäturd." calvind, rdspinditlt in anumite
regiuni supt influenta, cum am spus, a Statului si a nobili-
mii unguresti, sá se ofere i o altä Cazanie ortodoxd, care
sit nu poat d. fi bnuitä, dind un text aprobat de Biseric d. si
putind fi astfel rdspinditd. pretutindeni, e vorba de Cazania
de la Brasov, din 1580 , ierarhii munteni au trimes vechiul
tile" al lui Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei, carte sigurä,
pe care credinciosii Bisericii räsaritene o pot Intrebuinta frä
niciun fel de fried. Aceasta inseamnä insa un toarte mare lu-
cru: Biserica iesia de supt influen(a exclusiud a limbii slauone.

5i un alt semn. La inceputul secolului al XVII-lea, undeva,

pral Oltenia, traia un cAlugAr a carui biografie de sigur nu
se va putea face niciodata, fie macar in forma cea mai sim-
plä ; nici numele nu i se poate litmuri deplin, caci une oni
este intr'o forma', alte ori in alta: Mihail Moxa, sau Mihail Mo-
xalie. CAlugdrul avea cunostinti de slavond, hind poate in legrt-
turi cu Vidinni, cu Diiul, cum se spune i pànit acuma. Cglugii-
ggrul acesta a inceput a traduce i a dat o parte a unei arti
I V. Parvan a pubacat pe vrernuri o cuvantare la mort din Moldova pe la
jumatatea secolului al XVII-lea.
 Cuvintut romAnesc in ScripturA 65

care nu exista pänd atunci in romaneste. Istoria, pentru vre-

mile mai vechi, aceasta insemna Biblia. Dincolo de Bib lie, era
ceia cc-si aducea aminte fiecare. Analele din mändstiri, pe care
de rapt nu cred cal le cella cineva. Letopisetul de la Bistrita
Letopisetul de ia Putna, cronica dupd Manase a lui Macarie,
a lin Eftimie, i, mai tirziu, cronica lui Azarie nu erau cdrti
care sr, se adreseze poporului si nu le cetiau nici mdcar boie-
rii. Ei cunosteau istoria terii dupd traditie. Prin urmare, daed
istoria terli lor nu o cunosteau, cu Inn mai mult nu aveau nician
inheres pentru ceia ce numim istorie universald. De la lin
limp insd, unii cArturari, si in special cdrturarul de care vor-
besc, au cdu tat sit i explice ce legAturi ar putea sä aihd Dian-
nii Terii Rogininesti i ai Moldovei cu ceia ce se petrecuse mai
inainle. Existau anurne cronografe care imprumulaserd sis-
tem& lor de la Bizant. Se cuprindea in ele o istorie univer-
sale, care porrna de la Facerea Lumii, fdcea legatura cu Bi-
blia, cu istoria romand i istoria bizantind, cu istoria State-
ler posl-bizantine, sau allituri de Bizant, de dincolo de Du-
ndre, Sirbi i Bulgari, si era firesc sd se cerce a se duce mai
diparte aceste cronografe, did viata politicd a crestindtiltii
nu trebuia sti fie intreruptd; era un Sultan la Constantinopol,
dar Sultanul ace.sta, de si Imparat i succesor al Impkratului
bizantin, totusi nirneni nu se putea gindi sà-1 considere pe
el drept continuator adeviirat al traditiei crestine a Bizantului.
Se puteau gindi, deci, oarneni de la noi, sau i de dincolo
de Dunare, daca traditia aceasta, care ajunsese la Bizant si
trecea pe la Sirbi i Bulgari, nu ar putea fi continuatà si in
pdrtile noastre. i s'a ajuns astfel a se face cronografe care
cupriml ceva din istoria poporului romdnesc. Foarte putin, (tar
icuprind ceva. Sint. astfel, cum am mai spus, forme de crone-
grale care tree pAnd la istoria principatelor noastre, prind la
1620, noi presintindu-ne ea insisi continuatorii Irnpdratilor
bizanlini, cari, altfel, erau represintali de Sultan.
Moxa a facut o traducere dupd un astfel de text. Traducerea
lui a fost socotild la inceput o opera originald. Hasdeu i-a dat
o edilie mud in acea frumoasä i ciudatd carte care se chiamii
Cuvente den batrdni". Dar, mai tirziu, Ion Bogdan a gdsit
textul bulgaresc original, caci de fapt nu e decil o traducere
intfo lirnbd Inca foarte aproximativd i nedibace in a cu-
5
66 Istorla literaturli romAnesti

prinde un subiect care 'Ana atuncea nu fusese niciodat g. hnbra-

cat in romaneste. Ceia ce Mihail Moxa adaugg ca lucruri pri-
vitoare la noi e foarte putin: data intemeierii Moldovei, luata
fdra indoiala din analele moldovenesti, i ar fi foarte interer
sant sà se stie cum a ajuns caluggrul oltean sa cunoascd ana-
tele slavone ale Moldovei; ar trebui sà admitem un fel de
circulatie intre manastiri, schituri de calugari intre dinsele.
Cartea aceasta, lucrata grosolan, de caluggrul care a lu-
crat i la nomocanoane, adeca legiuiri bisericesti, asa cum
fuseserg. in Bizant, de partea aceasta va fi vorba pe ur-
ma, a fost facuta supt influenta si din indeninul unui Vla-
died, episcopul de Rimnic Teofil. Avem a face, deci, cu patrun-
derea in Biserica a limbii romanesti pe vreniea eino indom
nul unui Mitropolit muntean spunea ce anume A se traduca,
pentru ca astfel Cazania sA se poata ceti i in biserica noas-
tra romaneste. Si este vorba de un episcop de Rimnic care
ocroteste pe calugarul vulgarisator in materie de invatatura,
care a prefacut cronograful in limba romaneascA. Biserica
se impacA astfel cu limba vulgara.

In acelasi limp in care Biserica ajungea la aceasta hotärire,

foarte bogatä in urmari, Statul, de multe ori de nevoie, facea
acelasi lucru. Intaiu Simion Movilg., Domn muntean de usur-
patie, frate de Domn moldovenesc, venit cu ajutor polon
cutreierind tara de la un capät la altul, urmarit de dusmanul
1. ull mai puternic decit dIasul, nu-si poale organisa, la incepu-
liii secolului al XVII-Iea, o cancelarie slavong.". Rivalul lui mai
fericit, Radu Mihnea, om invatat, care fusese pe la Venetia si
pe la Muntele Atos si care era cu desavirsire la inaltimea
printilor de pe vremea aceia, foarte pompos, cu o Curte
stralucitA, care se incunjura de o garda imbracata in cos
tume frumoase si care 0-a facut un palat la Hirlau, avea
fara indoialä o cancelarie slavonA i prin urmare dadea do-
cumente in limba slavona. Al treilea concurent la Domnie, Ra-
du Serban, este un simplu boier, ridicat de boierii ceilalti, pen-
tru a fi continuator al traditiei lui Mihai Viteazul: el are astfel,
un sprijin foarte puternic in boierimea luplatoare de tara,
care este cu dinsul: si la el e o cancelarie, i prin urmare actele
ltd slut In slavone§te. Numai cind, pribeag, parasit i sArac,
 Cuvintul romänesc in Scripturd 67

vi fi sO-71 facd mai tirziu, la Viena, testamentul pentru ed nu

avea la indemind logoMt de slavoneste, si, din tard, boierii
lui. Radu Mihnea, i se adreseazd intr'una din cele mai admi-
rabile scrisori care s'au scris in romäneste, limba pe care
o va intrebuinta, va fi cea romdneascd. Pe cind Simion Mo-
Nita, care se gaseste intr'o situatie cu mult mai rea, silit sä
rdtdceascä inainte de a se intoarce bdtut, cu picioarele legate
supt burta calului din porunca Tatarilor, in Moktova lui: a
cest l. scrie, de nevoie, romdneste.
Asa, prin anii 1620-1630 limba romäneascd Incepe sd pa-
trundd chiar si in actele publice, pe lingä inscriptiile de mor-
mint. PAnd acuma limba aceasta de foarte multä vreme era
intrebuintata in corespondenta privata si in acele zapise care
pregAtiau actele solemne.

Acuma venim la efectele pe care a putut s le alba tole-

rarea lirnbii romanesti de cg.tre Biseric i acest amestec din
ce In ce mai puternic al limbii populare chiar i In adele Ue
Stat. Nu-si poate inchipui cineva in de ajuns bucuria pe care
o poate sirnti un popor, in straturile lui adinci, atuncea cind
intelege cuvintul lui Dumnezeu, actele privitoare la adminis
tratia lui, care nu i se mai adreseaz g. intr'o limb necunos-
cuth, atunci cind el prinde i intelege ceva literatura. §i cind
pAturile de sus binevoiesc vorbeascd : la orisice po-
por care are inteinsul puteri sufletesti, aceasta inseamnd o
adevaratä inflorire, i inflorirea aceasta se slinte, si la noi.
De cite oH ni se presintd, din secolul acela, un manuscript,
pe care ni 1-a pdstrat timpul, de lobiceiu neingaduitor, din
el se desface o visiune, confusd Inca, dar adinc misatoare.
De sigur s'a simtit in acest secol un foarte mare avint de bu-
curie, de indrazneald, de hdrnicie prin nandstiri, prin unele
curti episcopale si mai tirziu chiar printre laici. Limba a-
ceasla, prin urmare, nu era un lucru de ascuns, un Inuit de
lepd.dat, care A. dispard de la sine inaintea maiestalii limbii
bisericesti, a limbii oficiale, a limbii celor mari, ci era si ea
o limbd in care se poate rosti cuvintul liii Dumne.zeu i istoria
omenirii, care putea sd apard in Cazanii i Cronografe. Si
atuncea a inceput o muncal modestä, anonimd, in toate col-
turile pämintului romänesc. Nu s'a fAcut pAnd acuma sta-
68 Istorta literaturii romanesti

tistica tuturor manuscriptelor in care ni se presinta Sfinta

Scripturri, deosebit de Vietile Sfintilor sau de prediei. Daca
s'ar cduta, de dire tineri de pada, atent, mai ales prin Ar-
deal, strabAtindu-1 sat de sat si rascolind biserici1e cred cA
s'ar putea gasi o multime de astfel de dovezi ale, imensei
munci smerite a unor oameni cari, fan sä slie unii de altii,
caulau sA strarnule in limba romaneasca ceia ce era cuvintul
lui Dumnezeu i ceia ce mai tirziu dincolo de Cuvintul Dom-
nului a trecut pentru a crea o intreaga literaturd popularii.
In acest Ardeal am gasit fragmente din Vietile Sfintilor, anuine
o ViaIi a Sfintei Paraschive", dar manuscriptul nu I am ri-
dicat i astazi de sigur ca nu mai exisli. Alta data am. &it,
intre manuscriptele pc care le am, o Viatii a Sfintului Toodor
Tiron, care nu apartine insA aceleiasi reOuni.
Dar incerearile acestea de a se da 'Inca de atnnci Vietile Slim-
plor, Iraducerea Psalmilor si a Evangheliei, de calre oameni
cari nu aveau eine stie ce invatatw-A Malta si cari deprinse-
sera numai patina slavoneste, au ramas in manuscript. Oa-
mend acestia in mankstirile lor, in bisericutele lor traduceau
asa, pentru plAcerea lor; nu li trecea prim minle ca opera
lor ar putea si fie tipariti. Dar, mai tirziu, la 1670-1680,
carturarii, preocupati de tipar, nu au pornit din cupid locuhii,
ci de la traducerile acestea naive, incercate prin deosebite lo-
curi pentru a contribui la forme mai inalte in care se re-
simte totusi influenia incercarilor anterioare. Biblia lui Nico-
lae Milescu, care a aparul odatA in manuscript la Bucti-
resti i pe care am eumparat-o, cred nu stiu daea se mai
pLstreazd sau daca face parte din lotul celor trimise la Mos-
cova, acea admirabili carte este o lucrare colectiva: nu e
ceva asamanator cu Biblia lui Luther sau cu Sfinta Scrip tura
in englezeste din secolul al XVI-lea, care s'au flail de la in-
ceput firi nicio pregitire anterioari ; aid avem a face cu
un bun popular colectiv al poporului rominese Marea insem-
innate a Bibliei din 1688 sta deci tocmai in faptul cii (tot
ce se lucrase mai inainte, in deosebitele provincii ale poporului
rominesc, a lost cercetat, adunat i fixat intr'o forma defini-
liva, i astfel pentru acea vreme Biblia de la 1688 este o o-
pera de unitate nationala, am pulea chiar spune ca este cea
 Cuvintul romänesc In Scripturl 69

d'intdiu opera de unitate narionald in acel domeniu moral de

unde pleaed pe urmei toate celelalte.
As vrea &I. nu fiu invinuit de prea multd Indrazneald dacd
voiu cduta sà fac aici o apropiere din domeniul vast al isto-
riei spiritului universal, cind..voiu spune cd in acest curent este
ceva ,,franciscan". Inteun moment din evul mediu intepenit
in latineasca lui, in teologia lui, in scolastiel si in disciplina
ierarhicd de fier, in Biserica aceasta cu ferestile inehise, Med-
Wild, zdvoritA, printr'o minune, Sfintul Francisc a ap6rut
ca un non Hristos desrobit din paginismul crestin care se
alc.atuise peste doctrina desrobitoare a lui Isus. Atuncea a
fost inflorirea cea mare a Europei catolice si au cutezat
oamenii ccia ce nu cutezaserd inainte : alecd a nu fi pre-
tentiosi, i cea mai cutezdtoare faptd a omului este tocmai
aceasta: a fi simplu, a fi asa cum 1-a Itisat ereditatea intipdr
rita inteinsul i ce-i ingdduie elementele de personalitate a-
clause pe lingd aceastd eredilate, Sfintul Francisc a creat
astfel o intreaga miscare, care a dat in picturd pe Giotto, in
literaturd pe Dante, cad. Dante nu poate fi inteles fArd de
franciscanism. Suflul mistic care se ridica peste toatd stiinta
medievald i teologicd, raisuflatd 611 dd o actualitate eternd,
este spiritul franciscan. $i la noi a fost tot asa: in local preo-
tuha boscoadelor", spunind Tatd1 Nostru slavon, pe care po-
porul nu-1 intelegea 1it caricaturisa, fAcind din TatAl NoS-
tru slavonesc o glumd romdneasca pc care o intilnesti si a-
cum in limbagiul popular, sca. &it posibilitatea de apro-
piere, si de sufletul celui din urind cersetor vagabond, celei
din urrnd femei fdrd cunostintä de carte, a Cuvintului Dom-
nului. In loc ca omul sd stea sufleteste afara din bisericd, el
intrase induntrul l3isericii, i pentru prima oard simtise pe
Dumnezeu intr'insa i intr'insul. Calugdrasul, popa smerit din
satele marunte puteau i ei actuna intelege cuvintul pe care
11 rostiau in ldcasul rugaciunilor de speran i mingiiere.

Dar in afard de o noul literaturd s'a mai creat i alt ceva:

s'a creat i un nou stil, mai ales In Moldova. Pentru ca Mol-
dova a fost mai mult stdpinitA de influenta acestui curent po-
pular care a trecut pe urinal si in Muntenia. Supt uncle ra-
porturi Muntenia este mai popubul, precum supt raportul poll-
70 Istoria literaturit romariesti

tic. Dar supt raportul celor culturale sint mai populari Mol
dovenii.

In aceasta Moldova din secolul al XVII-lea slut doua persona-

litat: representative In acest domeniu. Una este Mitropolitul
Varlaam, care a ajuns la Scaunul säu far a. a fi fost vre-odata
episcop, ceia ce este caracteristic. A stat douazeci iie ani
egumenul manastirii sale, din simplu fiu de teran de prin pitr
tile Odobe,stilor, absolut fara niciun fel de preocupatii mai
inalte In domeniul cultural, avind ceva din felul de a fi al Dom-
nului ridicat din Tinuturile acestea putnene, Istrate Dabija, la
judecata caruia nimeni nu venia dupa masa, ci numai dinii-
neata. Din regiunea aceasta asa de pitoresea si de originala
a plecat Varlaam pentru ca sa ajungd de-a dreptul Mi-
tropolit al Moldovei, linga cel mai luxos Domn pe care,
pAnA la Brincoveanu, 1-au avut terile romanesti, lInglI Vasile
Lupu eel cu veleitati de Imparat bizantin, pentru a raminea
totusi pana la sfirsit si a muri ca un calugaras modest. Cind
Vasile Lupu a adus tipografie, cind a Imprumutat de la
Rusii de Apus elementele trebuitoare pentru a intemeia tiparul
sau de la Iasi, cind a vrut sA vadeasca inaintea crestinatatii in-
tregi ca si asa cum facusera Imparatii bizantini de odi-
el,
nioard, pe care el voià sA-i imite i in nume, cla indemnuri si
sprijin in ale carpi, pe linga celelalte merite pe care le are
ca ridicAtor al celor mai frumoase monumente bisericesti,
fhcute doar din piatra Impodobit i suflata cu aur, el a cerut si
lui Varlaam sà dea un raspuns la Catehismul calvinesc care
se tipgrise in Ardeal. Varlaam a dat Raspunsurile" lui.
Mergind Varlaam In Bucuresti, a facut cunostinta cu cineva,
cu care vom face i noi cunostinta indata, cu cumnatul lui Ma
tel Basarab, Udriste Nästurell cel cu trei nume: Udriste, de a-
casa, Oreste din greceste i Uriil pe evreieste. Nimic mai mute-
resant nu trebuie sa fi fost decit intilnirea intre Varlaam i in-
trc Udriste-Oreste-Uriil, unul vorbind in moldoverteasca lui, al-
lul exhibind slavoneasca, latineasca, greceasca i Intimplator
si evreiasca lui.
Udriste 1-a indemnat i el pe Varlaam la raspunsul pe care ca
Mitropolit fu stilt sa-I scrie: cind acest raspuns se va publica,
 Cuvintul romlnesc In Scripturä 71

se va vedea cit de mediocru teolog era Mitropolitul Moldovei.

dovei.
Dar parintelui Varlaam I s'a cerut, de spiritul vremii, sä
faca i o Cazanie si el a facut pe aceia care-i poarta numele. Cea
din 1580 nu mai HMtà de multa vreme, i satele cereau sà
se dea o tilcuire noud a cuvintului Evangheliei. Varlaam, fard
de prea multà cercetare a izvoarelor, dà Cartea
neasca, invatatura pe Duminecile i praznicele cele mari", din
1640. In aceastä opera masiva, cu groasa slovà ceteata, de
taietura galitiana, este de sigur o parte originala, dar stilul
este al autorului : Varlaam a lasat toata invatatura citä o
stia i o putea sti si a vorbit pe intelesul teranilor sal. De
aid vine un fapt pe care 1-am constatat I.n Ardeal nu odata:
in biserici parasite, prin praful ingramadit de sute de ani
poate, iese din cind in cind cite o foaie cu acea slovd mare, ho-
larltä, in care recunosti imediat Cazania lui Varlaam. In bi-
serica nil se mai serveste, glasurile au amutit de multd vrer
me, in cuprinsul zidurilor pustii s'a Ingramadit pulberea ui-
Larii din an in an, din deceniu in deceniu, din secol in secol,
si cu toate acestea flu mor foile din Cazania lui Varlaam, care
arala ce legatura existau cind.va Intro toti Rominii, din toatc
snide cuprinsului romanesc, macar de ar fi fost pe alo-
curi stapinitori de alt neam decit al calugarasului ajuns Mi-
tropolit al Moldovei. i aceasta inca este opera de unitate na-
tionala, o unitate care se face in suflete, pentru c. Ardeleanul
cere acelasi graiu pe care 11 cere i Moldoveamil i Muntea-
nul. Nu odata, cind vine, in satele de acum, un preot cu teo-
logic i vrea sa introduca In mintea satenilor lui elemente de
carturarie asa cum de multe ori nu le 1ntelege nici el singur,
de si a dat, sau, mai adevarat, tocmai pentru cà a dat exal-
mene dintr'insele, se I-idled din multimea aceasta un glas
can, zice: parinte, zici foarte bine, dar mai bine dupa cartea
cea veche". Cartea cea veche pentru toate provinciile roma-
nest" este aceasta carte a parintelui Varlaam.
Pe alocuri cartea se poate asainana in vrajirea ei de sfinti
si de ingeri cu o pinza a bunutui frate" Angelico, mester de
chipuri dumnezeiesti pentru oamenii cel bunt.
Ea ar merita o retiparire in seria, pe care zabovim s'o in-
72 Istoria literaturii romane§ti

cepem, a Tesaurului vechii cArti romAnesti, invAtatoare de

stil i adesea i de spirit peste rAtAcirile vremitor.

Dar de la aceastä explicatie a Cuviniului lui Dumnezeu in

leo limbA oarecare de prosa, a trebuit sa se treaca in cti
rind la altceva : la Cuvintul lui Dumnezeu infatisat in ver-
suri. in versurile acelea care Ora acwna apgruserA doar in
doine si in cintecele bAtrinesti. Psaltirea exista In traducere
traducerea aceasta era inteleasa de orisicine, dar allfel se in-
fAtiseaza. orisice carte atuncea cind i se adaugä magia versu-
lui, dultele cinlec de fiecare clipA al silabelor.
A fost cineva in Moldova, tot supt influenta acclui curent
franciscan, care a infatisat asa Psaltirea pentru mice srt
tean, pentru orice ininte, oricit de umila, care se doreste alwoa-
pc de Dumnezeu. i acela a fost Mitropolitul Dosoftei.
Acesta a venit din regiuni strAine de tail, poate din Galt-
tia, daca socotim dupà ninnele pe care-1 purtau pArintii lui.
Pe mama o chema Misira, pe tatA Leontari, pc un bunic Ba-
rila, fard indoialA nume straine: Leontari aduce a Grec, a ne-
gastor grec, Misira este un nurne oriental care inseanmil: E-
Optean". Dosoftei a stat o bucata de vreme la mAnAstirea Se.-
cul, inlemeiata la sfirsitul secolului al XVI-lea, i dupit aceia s'a
ridicat in ierarhie pe calle obisnuite. $lia latineste, groceste si
era un om invatat, care 'Astra legAturi cu lumea inalat din
care plecaserA odinioarli parintii lui, i in mijlocul crtreia
invAtase poate el insusi in cei d'intAiu ani de tineretA, cilci ni
mic nu exclude ca., inainte de a intra in mitnastire, sä fi avut
contact cu co1ile i cu lurnea carlurarilor din Liov. Cind aju.nge
Mitropolit, In. loc sa se apuce indata de inaltà teologie §i
este intrebarea daca nu ar fi putut-o face, .616 II vedem uric
ori discutind cu istoricii si capabil de a intrebuinta cArtile
de invAtAtura din Apus, de a se cobori in lumea documenlelor
pentru a precisa un punct de cronologie, i meritul col mare
nu este de a fi popular atunci cind nu poti fi decit popular,
ci sa fii popular cind poti incerca (nice, cind ai toate rnijloa-
cele de clunostinta i te poti ridica prin ele oricit de sus , el
a avut gindul de a pune In mina oridirui Moldovean inleo limn-
bA pe care o pricepea la inceput mai putin, caci Dosoftei a
fost pAnd la sfir§it tin InvAtacel in ce prive§te romaneasca, Ira-
 Cuvintul romAnesc In Scripturá 73

ducerea Psaltirii. El o va face si in prosa, dna, in deosehire

de Liturghia sa, plind de o multime de expresii care nu erau
sa se incetdteneascA niciodatd, el ajunsese acum la o mai mare
de.svirsire a cunostintilor sale in limba terii; dar ceia ce nu
se poale face in prosä a putut foarte bine in versuri. Si nu
este nicio indoiald cd, in ce priveste redaclarea versurilor
sqle, el nu a fast ajutat de nimeni, ci singur, prin fainillarisa-
rea cu poporul, ca suflotid lui, a ajuns a fi un rostitor al ge-
niulni romrmesc. Astfel, dupd ce, poate, adunase acum din
cdrii grecesli materialul pentru Vietile Sfintilor, o serie in-
lreaga de volume tipdrite in frumoasa literd noud Imprumu-
lati de la Moscova, el s'a apucat sd traducd i Psalmii in
versuri.
Cind d. Bianu a reeditat acesti Psalmi, a vorbit de un original
polon scris de Kochanowski, un om al Renasterii, care prelu-
erase, supt influenta unor anumite idei abstracte, vechii Psalmi
ebraici intr'o limbd polond cape, de ce sä ascundem?, nu are
nimic popular in caracterul ei. Asa incit, dacli eruditul Kocha-
now ski lrebuie sit fie citat pentru a se ardta el si in alte teri
avuse cineva indrdzneala de a preface Psahuii in versuri mo-
derne, nu putem totusi vorbi de o creatiune a lid Dosoftei prin
Kochanowski. Dosoftei, indemnat sau ha de cunostinta cIrii
acesleia polone, a prefilcut Psalmii nu numai pe metru romd-
nese si cu rime luate din poesia populard, dar introducind
adese on peste cuprinsul autentic al originalului o multime
de elemente de observalieb o multinie de alte imprtunuturi,
care vM din. insIsi viata poporultd romanesc, si a ajuns astfel
de foarte multe oH la lucruri de toatri frumuseta, care foarte
adese ori nici nu au nevoie de indreptare pentru a pldcea
astdzi.
Aceasta pänd la bucAtile care au trecut pc urmit in cin-
[cede de stea cu care merg copiii de le cintri supt ferestrele
luminate in serile de la sfirsitul lid Decembre. Cu cita placere
se aude i acum psalmul cel mai dureros dinire toate, thceia
care infAtiseazd pc Evrei plingind la ruinele Ierusalimului:
La apa Vavilonului
Jelind de tara Domnului
Acolo wzum i plinsem,
La voroavd cd ne strinsem.
74 Istoria Ilteraturii romariesti

De te-am mai putea uita-te,

Ierusalime cetatel
In anii cei mai grei ai nostri, cind multi erau sinulsi de
la vetrele lor, plecati prin alte pärti sau !win Ardintititi de-
pdrtate, eind foarte multi nu-si mai puteau inchipui vremea
intoarcerli la vatrd supt steagurile de biruintd, de atitea ori
in sufletul celor cari cunosteam vechile versuri ale lui Do
softei, a rdsunat psalmul:
De te-am mai putea uita-te,
Ierusalime cetate,
Ierusalimul din care ne izgonise pedeapsa pdcatelor noas-
tre.
Dar acest curent franciscan, acest curent (lidos, popular,
atingind atitea elemente ale sufleitului omenesc celui mai sine-
nit- a avat o intindcre care a trocut dincolo de literaturd. Avern
scrisori din vremea aceia, i scrisorile acestea oglindesc exact
acelasi spirit. Cu multi ani Inainte s'a intimplat sd gdsesc
in arhive ardelene scrisori de-ale lui Gheorghe Stefan, care a in-
locuit pe Vasile Lupu. Un orn cu totul deosebit de acesta: Va-
sile Lupu, mindru, trufas, succesor, in sperantA, al Imparati-
lor bizantith, unul dintre aceia cdtre cari toatd crestindtatea
rdsdriteand se uita cu o deosebità incredere: Gheorghe Stefan
represinta un smerit boier de tarn, care stAtuse mereu intro
teranii liii, fdcindu-si rugädtmea in biserica de sat, am voios
si bun de glume. Chid pregdtia conspiratia contra lui Vasi le,
cum sta cufundat In ginduri, sprijinit in toiag. cdci era Lo-
gofdt Mare al Moldovei, i-a spus cineva rizind: Ce zici din
fluier, Logofete?", iar el, care astepta sd se coboare trupele
ardelene pentru rdscoala lui, a rdspuns: zic sA-mi vie oile Le
la munle i nu mai yin", sau, altd datd, intilnind un r6dIvan
cu o jupdnitä frumoasd, el a spus, fra multd vorbA, vizitiului
sa intoarcd la el acasA, de si-a facut-o sotie. Cine i-a v5zut chi-
pul cu mustatile ldsate a oath' stie cit trebuie sit fi lost un
om aspru, dar pldcut la vedere; Gheorghe Stefan, aceasta expre
siune a spiritului popular, incoronat intr'un boier de tard,
Damn de folklore al Moldovei, a avut de pus la cale o miii-
inie de greutdti cu vecinii, pe cari dese ori tara nu-1 pulea
 Cuvintul romAnesc In ScripturA 75

ajuta sä le resolve.. Si a recurs la tot ce avem mai spontaneu,

mai duios si mai hitru cuvintul oricub pentru a-si indreptäli
nevoile pi a-pi curdti constiinta de imbolditorii la plata da-
toriilor sale.
In cuvintele acestea de biet datornic domnesc care nu poate
multdmi pe puternicul sdat vecin si care cu atita sinceritate
spune cii i-a socat izvorul vistieriei, ca el ar ft bun plätitor,
dar punga lui se impotriveste, vedem fiir indoiald exact acer
Iasi spirit ca si in Cazania lui \Tar lawn i ca si in Psalmii,
cari astdzi inca se cMtii in noptile de Criciun, ai lui Dosof-
tei.

De-odata insd asupra acestei forme populare vine Koala, vine

cartea,vineinvatAtura. Am avut i noi o epoca de Renastere. A-
ceastd Renastere este, fireste, mai putin fecunda decit In
alte parti, dar cu toate aceste.a constituie unul din fenomenele
cele mai intere&mte in trecutul nostril cultural si literar. Noi
nu ni mai putem Inchipui astazi literatura noastrd asa cum
pe vremuri o presinta un Gaster inteo mare colectie ger-
mani, legind manuscript de manuscript ca i cum noi nu am
fi fost decit niste copisti ai Slavilor de peste Dunire si nu-
mai In cele bisericesti am fi addugat glasul nostru la concertul
celor cari cintau slava lui Dumnezeu. La aceasta, putem rds-
punde astazi eii nu a lost o singura mare miscare intelec-
Wald. In Apus la care, aducind i noi o productie literard oare-
care, si nu ne fi integral intre nevoile noastre i supt apd.-
sarea pe care am suferit-o i pe care trebuie si tinent sama.
Am mers pas de pas cu desvoltarea culturald generali a
Europei, chiar in domeniul acesta al Renasterii, i anume in
fasa ei cea din urmd. Ce bine ar fi lost daed am fi cunosicut
Renasterea i pe vremea cind ela era un fenomen: creator si
spontan, pe vremea cind era o miscare inoitoare pe toate te-
renurile! Daca s'ar fi intimplat ca Despot-Vocld, care fusese
pe vremuri un copist de manuscript in Apus, un student
in medicind la Montpellier i un oaspete la Paris pind sa a-
jungi poet laureat i istoriograf al lui Carol Quintul, apoi prie-
tenul celui mai mare aventurier polon, Albert Laski, daca Des-
pot, care s'a incoronat asa cum se incoronau suveranii din Eu-
ropa de unde venia el, atribuindu-si i o descendentd care
76 Istorla literaturii românesti

ducea pand. la $tefan-cel-Mare, si care anticipa unitalea poli-

tica a Rominilor prin cuvintele in care el aducea aminte tuturor
Rominilor de strarnosii romani, daca acela care a infiintat
scoala latineased de la Cotnari, aducind invatati apuseni des-
Lul de destoinici pentru ca sA fie mai tirziu retinuti de orasul
Brasov, ar fi izbutit sll se inpaminteneasca, dacä nu se in-
Llinpla cdderea lui prapdstioasa: am fi avut de sigur i noi
o Renastere. $i de aceia este bine ca, peste tragical cu care el
si-a ispravit viata, sa intelegem ideia cu care a venit i posi-
bilitatile care ar fi putut pleca de la dinsul.
Dar Renasterea a avut o influenta asupra noastra in fasa
in care ea devenise race, intepenita, prin produse pedante
scoala, in care nu mai era tisnire de viatd mud. $i era atila
deosebire intre acela care se impartasise de Renastere in A-
ims chiar j elevul care o invatase numai in scolile de la
Liov sau, si mai putin, de la Bar, in Podolia, ca Miron Cestin!

Acel care a impus Renasterea in ce priveste carturaria hi-

sericeasca, este un fiu de Domn moldovenesc, contemporan
cu Udriste Misturel, care, acesta, a invätat cam prin aceleasi
insa, el, mergind pana la Moscova. Aici ski deose-
bire.a intre Udriste i acela despre care vom vorbi, i pe care
II chema Petru Movila. Petru Movila este un invatacel, un ucer
nic, un spudeu", pentru ca sd intrebuintam cuvintul grecesc
trecut si in slavoneste, in scoli galitiene, pe cind Udriste Nasitt-
rel a invatat si la Moscova i i-a adaus i o invdtatura slavo-
neascii. de un alt caracter. Petru Movilll, doritor de o Domnie
pe care n'a putut-o atinge niciodata, a ajuns a fi un vestit e-
gumen al lavrei din Chiev, apoi un Mitropolit al Rusilor aptt-
seni S'a scris si acum in urma despre dInsul, pe basa unor
descoperiri noua, de profesorul P. P. Panaitescu, si de sigur
cä astfel Petru Movila se infatiseaza putinlel schimbat, dar
rdmin totusi de fixat i alte lucruri in precisarea adevaratului
caracter al lui.
El a scapat pe Rusii de Apus de catolicism, si de aici ar
Ii iesit imposihilitatea de a mai trai a unor amunite tendinte
nationale care fuseserd atita vreme strips unite cu Biserica.
Dar Mitropolitul de Chiev nu a fost numni un teolog, ci si
un creator de tipografie, un raspinditor de carti shale in
 Cuvintul romAnesc In ScrIpturA 17

slavoneste. Un om de carte latina, un om de indreptare

occidentala, un curtean al regelui polon, amestecat inteo viata
care nu avea nimic a face eu neamul i nici cu orlodoxia, Ira-
ditionala, dar- el a fost totusi i un framintator al vietii
noastre bisericesti.
In tipografie, in scoala de traditie sloveneaNca, in traduce-
rile noastre, in toale e amestecat Petru Movill, care, atuncea
cind raminea cu el singur in chilia lui i duioase amintiri Ii
raQiriau in suflet, nu vorbia nici greceste, mid ruseste, nici
poloneste, ci, ca acasa, odata, romäneste Biograful lui, ra-
posatul Ghenadie de Rimnic, fost. elev el insusi al scolilor
iafiintate de Potru Movila, inseanula astfel de cuvinte care se
gasesc in hirtiile lui. i i-a placut fostului pretendent Patras-
cu-Voda s vorbeasca de minunile care s'ar Il savirsil in
Balgrad, In Alba-Iulia lui Mihai Viteazul, cu prilejul sfintirii
Mitropoliei dc acolo. Panli la inchiderea ochilor lid obositi
do munca, el a ramas aslfel un om al [lost ru.

Dar influen(a lui Petru Movila, oriunde s'ar fi exercitat ea,

a adus cu dinsa spiritul Renasterii, si de aici in Biserica noa-
tra acealaltil tenslinta, pe care o represinta Udrisle Nasturel,
el insusi o creatiune a lui Pam. Movila, cici, cu loale ca woala
li-n lost deosebitA directia lor Amine aceiasi.
In lumea ruseasca Sc liparise o frumoasa carte, l'arlaain
si /oasaf, care, dupil cum spuneam si mai inainte, mt este
allceva decit prefacerea pentru creslini a biografiei lui Buda.
E legenda frumoasa a imparatului care a avul un fiu si a
vrut sa-1 fereasca de cunoasterea oricarii durari a lu.mii im-
puind ca el sit fie tinut inchis in palat untie nu era pentrucl
nicio surerintil, nicio greutate. Scapat, totusi, odata de acolo,
el a vazut ea in lame este si boala i miserie i moarle, çui
aceasla a adus o revolutie in sufletul lui, ducindu-1 pe calea
sfirgeniei. $i Udrisle Nasturel s'a apucat si el, dupd ce se
daduse o forma slavona a acestei povesti, sa o prefaca in ro-
man este 1
Dar, daca Renasterea a introdus in insusi domeniul reli-

' Legenda aceasta budistA-cre§tinA a lust tipAritA de generalul P. V. NAsturel

acum cAtiva ani, inteo editie rarA, care se cere, §i ea, reluata.
78 Istoria literaturii romdnesti

gios o curiositate pe care cwti mcdiu crestin, care intdrde

la noi, nu o avuse, daca a introdus o metodd pe care seco-
tele anterioare nu o cunosteau, in acelasi timp a dat i prel-
cup* care nu au a face cu religia, care intrec religia, ori
sint allituri de dinsa, de multe ori mai sus decit cuprinsul ei,
in ce priveste nevoia de a se interesa si de altceva decit nu-
mai de generalitatea cäri1or bisericesti. Si alunci s'au iVit
cloud personalitäti de lin caracter neintilnit pänd aici.

Noi avem cunostintt de istoria Rominilor, ctun spuneam mai

inainte, prin iraditie; eine stia i slavoneste, 110q1.1cela poate si
cite ceva din insermarile cAlugdrilor, dar mt. exisa niciun
fel de dovadd c boierimea ar fi avut vre-o atingere cu aeeste
läcasuri unde se 'Astra in scris insemnarea cea veche despre
trecutul nostru; ba, mai mull decit atita, nici nu era curioasä
de acest trecut si nu situtia nevoie M. se hrdneasca din izvorul
acesta, de rnulte ori asa de bogat, al trecutului. Dar Renaster
rea cere totdeauna leglitura cu trecutul, o leturä strinsä
cu dinsul; ea cuprinde o adevdratd adorare rata de lucrurile
care au lost, fata de oarnenii i imprejurdrile de atunci, Tatd
de limba intrebuintat d. atunci si de staid pe care il aveau
scriitorii in aceastä limbd. Renasterea asa este: pentru viitor o
pentru trecut o religie. Dar boierii nostri trdiau
o parte din timpul lor dincolo de hotarele terii. Ina din se
colul al XV-lea intilnirn, in Galitia, in afard de stuclenli din
orasele strdine, i oameni de tail, al cdror nume ii curious-
tem; ei invaitau, de pildd, la Stavropighia din Liov, mandstire
de carturari legata direct de Patriarhia conq.antinopolitana.
De cite ori fratii de la Stavropighie aveau vre-o nevoie, banii
iesiau si din Vistieria Moldovei. Mai tirziu, chid pribegi din
Moldova au trecut nu munai in Ardeal, ci i in Po Ionia, acolo
si-au fdeut invdtatura. Toad scoala lor a lost seoald polond;
ei au lost, deci, studenti in limba laliná, earl shall i sla
voneste, caci nu se puteau face boieri fara sal stie aceasta lim-
bd. i until dintre boierli acestia pribegi umblati prin coU
polone, Grigore Ureche, s'a apueat sà scrie istoria terii lui,
A filcut-o de la dinsul: a singit Grigore 'Greene, pentru cä
invätuse in scoli din Apus, nevoia de a infalisa In romdaeste,
intrebuintind i izvoare polone, redactate in limba latinit, tre-
 Cuvintut romanesc n ScripturA 70

cutul terii Moldovei? Sau Vasile Lupu, care fn toate -tome-

niile a indemnat, este acela care i-a cerut inveiratului boier
sd dea istoria Moldovei?
In tot casul istoria Moldovei a lui Grigore Ureche este MIA
indoiald o creatiune a lui, in sensul c pentru prima data
se introduce critica istorica, pentru prima data judecata ome-
neasca este intrebuintatA pentru a se afla uncle este adeva-
rul din acele izvoare multiple care se intrebuinteaza de-odata.
Mai tirziu s'au adaus i umpluturi care au facut pe C. Giu-
rescu sa creadA ca nu mai avem a face cu textul lui U-
reche, ci numai cu o refacere tirzie a unui Simian Dasca-
lul. Parere care-mi pare si acuma absolut gresitA, caci Si-
mian Dascalul era un profesor", un am de catedrr, care
nu cunostea viata politica, iar cronica lui Ureche este nu nu-
mai o lucrare plind de ermlitie, de spirit critic, ci, in ace-
lasi timp, i o carte de am politic, cartea cuiva care stia cum
SQ cirmuieste tara, in spirit boieresc. Intr'un studiu recent
al d-lui Panaitescu, s'a aratat cit de puternic se afirmä acest
spirit. De pilda atuneea cind vorbeste de incoronarea lui Ste-
fan-cel-Mare, el arata cum se aduna tara toga.; (am il pro-
clama pe Stefan; puterea lui este, prin urmare, obtinutA aiu
de la singura biruinta lui, ci, inainte de toate, de la valuta
terii, adeca a boierilor cu Mitropolitul in frunte. Aceasta este
o declaratie oligarhicA boiereasca in Sens polon, adecd in
sensul intereselor clasei careia-i apartinea Ureche.
Dar, in afard de valoarea politica a cronicei lui Grigore Ure-
ct.e, ea mai are o valoare in ce priveste stiluL Ureche este un
om de stil latin, un am de strict stil latin. Nu are decit sa
deschida cineva orice pagina din cronica lui pentru ca sa
simtA imediat modelul care i-a slat in fata. El nu se IncurcA
in amanunte ; expunerea lui este totdeauna sigura i areapti:
se vede disciplina admirabild in care Ureche-si Meuse in-
vatAtura.
Astfel, in descrierea luptei de la Baia pentru a lua UU e-
xemplu, pe ling ca se simte mindria nationala a boierului
care nu sufere pretentiile Craiului Mateias, pe lingd ca se re-
culloaste hotarirea ostasului, dar in frasa aceia lung, aupa
ce cede rasptinsul lui Stefan-cel-Mare: nu au primit" i apoi
se ridica steagurile i lucesc in scare armele, de lupta Impotriva
80 Istoria titeratudi romäriesti

strainului, se distinge slilul eroic, frasa latinä hingä, cu buca-

tile intercalate, framintarea aceia de stil care vino dintr'o lunga
experienta secular a. a scrisului intr'una din marile literaturi ale
lumii. Aici nu mai este insailarea lui Gheorghe Stefan, cu
schimbrurile sintactice de fiecare moment, ci este cova care lea-
p logic toate elementele frasei, gasind in grainatica tot ce
trebuie pentru a puw impreunii si a confuncia multiplele ele
mente intrUn singur bloc de structurii latina Se va vedea pe
urma ce inseamna, pentru a dona jamatate a secolului al
XVII-lea, o alIà disciplina de slit, ilaliana de o parte, po-
lona de alta, chid se vor stadia Cantacuzino Stolnicul si Mi
rui ('ostiim, personalitati care îi permit tonic capniclile, pe
cind :del, potrivit cu spiritul Renasterd, originalitatea lui U-
roche se supune unei discipline noinvinse, unor norme in-
flexibile de guvernare a stilului, i polnivit eu normele acestea
intrebuinteaza eu 0 ingrijita cumpanire toate mijloacele reto-
ricei latine.
Si de aceia la el si bucuria descoperirii originilor latine, min-
chin cu care se proclamil inalta noastra descemlenta.

Dar nu numai comentind casul acesta al liii Ureche, are

cineva a face en forma latina aplica1ä unui subject roma
nese, inVles attfol de ciun II inteleseserii predecesorii lui,
ci este in vremoa aceia o adevarata iuhire pentru opera trans-
misa de antichilate, dorinta de a mula aeeastä opera in lu-
crurile romanesti, i dorinta aceasta se manifesta in multe
domend.
Pe vremea lui Vasile Lupu. i a lui Matei Basarab pravilelo
s'au prefficut In limba noastra. Inca de pe vremea hii Petra
Bares si a lui Alexamiru Lapusneami. se pastrau nomocanoane
in Moldova, ca i pe vremea lid Mihai Vitcazul, acest Domn
de razboiu, care avea alto griji, caci epoca aceasta a Renas-
terei era o epoca de disciplind si in materie de arept.
Dar in timpul lui Vasile Lupu s'a intimplat sit fie oameni
cnri erau capabili de a traduce din greceste si de a in-
Rasa in romiinesle aceste nomocanoanc. Ace la caro a M-
eal-0, a fost in Moldova, unde se forma la scoala un Nicolae
Mitescu, Istrate Logofittul, care i§i zicea i Eustratie 0,
daca ,nu ar fi docit forma aceasta, inca auii intelege cA avem
 Cuv1ntul romAnesc In ScripturA 81

a face cu un om al Renasterii. Acest Istrate, Indemnat de

Domn, care voià sà alba pravilele in limba terii, le-a tra-
dus din greceste, intr'un manuscript care nu a fost niciodata
tiparit, Cartea romäneasca de invätatura".
$i in Muntenia au lost astfel de carturari i calugari pp earl
Motel Basarab i-a intrebuintat pentru traduceri i cari ni-au
dat Pravila cea Mica. Muntenii au copiat apoi opera de drepl
a lui Istrate, care s'a adaus deci peste ceia ce exista in Pra-
vila de la Govora. Lumii acesteia Ii trebuiau deci norme de
drept scrise. Chiar daca societatea nu primia astfel de legi
dacA ea continua sá aplice dreptul oral transmis de secole,
totusi mindria Domnului cerea ca el se/ aibat astfel de legi scrise,
fie 0 daca el insusi continua sa judece dupa obiceiul parnin-
tului. El putea sa. arate insa inaintea tuturora legile bizantine
introduse in tara lui.

De la drept s'a trecut la altceva. Pana acuma citva tinap

nimeni nu ar fi crezut cä im izvor literar din antichitatea cla-
sica, elenica, a putut sa ispiteasca pe un carturar moldovean
de atunci i cu toate acestea lucrul s'a intimplat. Istrate Lo-
gofatul, sau, daca nu s'ar impotrivi cronologia, Nicolae Mi-
lescu, in tot casul un boier moldovean, a indraznit sa atace in-
susi textul ionic al lui Herodot. Nu-si inchipuie in de ajuns
un neinitiat greutatea extraordinara a traducerii acestor vochi
insemnari ale autorilor greci. S'au facut si la noi douut tradu-
ceri moderne: una de Dimitrie Ghica, aparuta prin ingrijirea
Academiei Romine. Traducerea aceasta este de sigur multa-
mitoare, pentru consultatii istorice, dar traducerea cea veche
are totusi o mare superioritate fata de cea de acum: nu numai
cii textul este tradus cu foarte multa exactitate, dar este prefa-
cut intio foarte frumoasa limba romaneasca. $i aceasta intr'o
vreme cind Herodot in alte literaturi, in literaturile Europei,
centrale i apusene, nu era incit tradus in intregime.
Este vorba undeva in Herodot de insula Creta i traducato-
rul rornin adauge la text ca Tamil se trudesc sa o iea acwu
si nu pot. Dar lupta Tuncilor cu Venetia pentru Creta incepe
la 1640 si a durat vre-o douazeci de ani; deci putem aseza a-

6
82 Istoria Ilteraturil romAnesti

ceastä traducere cam la jumnatea celor douAzeci dc ani, Ina-

inte de 1650 1.
Astfel in a doua jumAtate a secolului al XVII-lea observthn o
pardsire a spiritului franciscan, o schimbare a sensului in-
trej, al literaturii bisericesti, o indreptare intreiruptä de
marile nenorociri care au cAzut asupra aminduror terilor
dire izvoarele de apetenic ale antichitAtii clasice. Consta-
and aceasta, trebuie insä sä spunem c biruinta cistigata In
nest inalt domeniu, i pentru care putem avea o legitima
mindrie, trebuie sä fie unitä i cu o parere dc r5.u. Plrere de
rAu pentru c1. prin aceasta s'a impiedeicat, pe o multhne cie
vreme, desvoltarea acelui umil spirit popular, care singur era
in stare sd dea asa cum s'a intimplat numai in secolul
al XIX-lea o literaturA romAneascA originalA.

I Am tipArit acest Herodot, dar cartea nu se mai vede pe nicAiri de multh

vreme. Ar trebui reluatA aceastä editie, care represinth unul dintre cele mai
interesante monumente de limbA romAneascA si care, in domeniul literaturii
noastre, este o tot asa de mare ispravA, tot asa de inalth §i tot asa de mAndth,
ca i traducerea Bibliel In 1688.
 V.

Literatura individualistil din a doua jurniitate a secolului

al XVII-lea.
De la o vreme spiritul Renasterii se rape din ceia ce se nu-
meste de obiceiu, in formularea pe care i-a ciat-o Lam-
precht, tipism. Dupl marele istoric german, desvoltarea o-
menirii trece prin fase succesive de tipism si de individualism.
Intr'o epocä de tipism fiecare este dator sg. facd asa, s. scrie
asa si de multe on sà i gindeasa i sá simtd asa, cum gin-
desc, simt, scriu si ceilalh uniformitatea caracterului generic
este o datorie pentru toti. Trebuie, chiar dacg ai o individna-
Mate, sa o sacrifici pentru a fi convenabil si de multe ori
aceasta este un mare piicat pentru Ca shit individualitliti care
s'ar fi putut manifesto si care din pricina acestei legi a vre-
inii sint datoare pgrAseasca aceastg individualitate i sii
se manifeste numai asa cum s'ar putea manifesta oricare al-
lul dintre cantemporanii lar. Dovada ca in epocile de tipism sint
individualitätile innusite, este cd oamenii cari, in secolul al
XVI-lea, scriu dupg normele recunoscute, de cite ori este von-
ba de o carte destinatli publieului, atunci cind scriu pentru ci-
neva de aproape, felul lor de a se exprima este cu totul deo-
sebit. De o parte, scrisori in latineste pentru toatä lumea, de
alta simple si veridice marturisiri proprii.
Astfel, in Florenta lui Lorenzo de Medici, cind cineva dintre
cirturari se gindia a face filosolie, literatura, despre vre unul din-
tre subiectele vagi pe care le afectiona Renasterea, el o face
iu latineste si in forma consacratd, dar, cind Lorenzo insusi
suit versuri italienesti, care nu erau menite sà contribuie la
reputatia lui literarg, el se intoarce la vechea traditie si in a-
84 Istorta literaturit romAne§fi

ceastä voche traditie de limbA vulgara pune ceva din ,,genia-

litatea" ltd.
Dar sint epoci incare individul se desface din aceste lega-
turi, as zice: din aceasta strinsA Infasare a sPiritului sau 5i
indrazneste a se infatisa asa cum este, destainuind CQ este In
cutele ascunse ale sufletului sau.
Aceastä atitudine a individului creiaza o modA, o regula si
astfel Intram Intr'o epoca de individualism, in care fiecine in-
cearca sa. manifeste ceia ce-1 deosebeste de ceilalti, si se
intimplä foarte dese ori ca, precum, in casul intaiu, origi-
nalilatea existentä a citorva trebuie sä fie sacrificata regulei-tip,
tot asa in casul al doilea individualitäti inexistente cata sä
se forteze pentru a se presinta ca personalitati reale.
Astfel in literatura romaneasca din secolul al XVII-lea se
produce o foarte puternica miscare catre individualism. La
noi acest curent vine mai tirziu decit in alte parti, si. e natural
sa fie asa, pentru ca noi nu-1 cream, ci il primim ca influentä.
Avem deci a face cu un individualism creator, poetic, ca sä
intrebuintam cuvintul in sensul eel vechiu, grecesc, de creatiune
in cuv:nte; un individu&ism n-disciplinat sau clutindu-si sin-
gur o disciplina in normele personalitatii care se manifesta.
Individualismul acesta venia, ca si clasicismul de care am vor-
bit, de la unul dintre vecinii nostri, de la acela care era mai de
multe ori in contact direct cu toata realitatea spirituala a A-
pusului. Nu poate fi vorba de Ungaria ardeleana, care, de
fapt, a avut o desvoltare culturalä, atit in limba vulgara, a
5i in limba latina, mult superioara desvoltarii noastre cultu
rale ; bine inteles vorbesc de celelalte elemente, nominante,
din Ardeal, nu de elementele romanesti, care pe vremea aceia
erau legate exclusiv de poesia populara si de cartea biseri-
ceasca 5i nu participau cu nimic la cultura superioara a na-
tiunilor privilegiate. Dar legäturile noastre culturale cu Ardea-
lul, de 5i au existat, au lost cu mult mai putine clecit cele cu
Polonia. E foarte mult timp de cind am aratat cit de dese 5i
cit de esentiale erau aceste legaturi, Inca dintr'o vreme foarte
indepartata. i am pomenit chiar aiei de stavropighia de hi
Liov 0 de scoala de la Chiev, a lui Petru Movila, In care era
fara indoialI spirit polon, si s'a vazut citä Renastere era
in invatatura aceia de caracter neclar, bisericesc ortodox, a
 Literatura individualistA din a doua jumAtate a secolulul al V1I-lea 85

lui Petru MovilA, prin care patrunde insa, constient, eultura

latina a Oecidentului, care venia tot prin Po Ionia. i, daca ea a
biruit asa de rapede, aceasta denota o potrivire cu fanktul
propriu, cu felul de a fi al poporului nostru.
Oricit de mult s'ar Incerca, i orisicine s'ar incerca, fie 0 cu
oricit de mult talent, cu geniu chiar, care nu se gaseste pe
toate cararile, a realisa imprumuturi literare i culturale, nu
prinde nimic decit ce se potriveste cu spiritul unui popor,
asa cum s'a format el in cursul veacurior.
Po Ionia nu se disciplinas Inca politic. ea care avuse Inain-
tea ei acelasi model ca si Italia tiranilor din secolul al XV-lea,
imitatori ai Romei. Roma nu a fost insa realisata In Polo-
nia, de si Polonii au dorit-o i au si fost in stare sä faeä astfel
ca In literaturä sA se scrie latineste cum se scria In Italia. Tem-
peramentul lor slay, capricios, imaginativ, rebel la tot cfla
cc era ordine impusa, Ii Mcea pe Poloni nesupusi, ctivisati In
particle care se luptau intre dinsele. Regele el insu0, pana la
Stefan Balhory,care el o bucata de vreme -a disciplinat pe
Poloni, nu avea prea mare putere. Indata ce Polonii au scapat
de supt mina regelui Stefan, ei s'au rdsbunat de atila ascul-
tare i, cind s'au ales doi regi, Sigismund de Suedia i Maximi-
lian de Austria, vremea nobililor a revenit. Regele a fost de aici
inainte tinut la dispositia supusilor sai. Intr'un moment ei
au organisat i o liga impotriva lui, rokoszul" (cuvintul a
fost intrebuintat si in Moldova secolului al XVII-lea In sens
(Ie rAscoala). Pe urmä chiar, dupa moartea lui Sigismand
papa la ispravitul dinastiei de Suedia, suveranul a fost me-
reu nesigur pe tronul sau; nobilii au ales pe eine s'a intimpIat
si au nemerit. cindva i pe un biet Maar beteag, sarac, fat%
niciun fel de influentA, care a Tost Mihail Wiszniewiecki. Po
urma, din fericire pentru ei, au avut norocul s.a. aleaga pe loan
Sobieski, care fusese un limp aproape u.n comandant ae cava-
lerie independenta., cautind neontenit lupta i luarea la Intre-
cere cu Turcii.
In aceastä societate trebuia sa fie tot asa. Cine Invata la
scoald? Calugari, copii de nobili, cari mai curind sau mai tir-
ziu trebuiau sa intre In lume, i, deci, sä fie stapiniti cte a-
celasi spirit 0 sä faca aceleasi lucruri ea i Inaintasii. Dar,
oricum, altceva era sa se invete, ca Inainte, la un blot calu-
86 Istoria literaturit romänesti

gar din Moldova, citi ani sint de la Facerea Lumii i clti ani
de la inceputul Romei i sA se faca exercitii de calm din Psalmi
de i, la noi, in vremea aceia, predau i dascali de greceste
la Trei Ierarhi, i altceva sà inveti la scolile polone i sä
cresti in mijlocul agitaiei aceleia necontenite a societAtii po-
lone de atunci. De aici, din elemente astfel crescute au iesit
individualitAtile atit de deosebite de a lui Ureche, cum e a
lui Miron Costin i, dupA imitatia tatalui, a lui Nicolae Costin.
Personalitatea lui Miron Costin se dovedeste a fi total deo-
sebita de a lui Ureche, Nu are principii de Stat, nu face
filosofie politicA, nu se gindeste la relatiile care exista, sau care
trebuie sä existe intre suveran i intre supusii lui si nici nu
a meditat asupra misiunii pe care o are, in societatea con-
temporana, clasa nobi1, eireia ii apartine. Toate acestea
slut lucruri pe care el le simte, dar nu le spune, pentru ca pe
dInsul nu-1 intereseazA istoria in sensul Renasterii caeilalte,
care, tirziu, patrunsese in Po Ionia i mai tirziu Inca la
noi; pe dinsul 11 preocupa ceia ce se intimpla cu el si cu fa-
milia lui. De aceia or fi fast Toarte interesant dacA am fi avid
povestirea lui Grigore Ureche pana la epoca aceasta; dar cro-
nica se sfirseste la sfirsitul secolului al XVI-lea. Parka Tina la
a povestirii este insa datoritA lui Ne$tor Ureche, tatal lui Gri-
gore, acela, in care unii au cautat, este multa vreine de
atunci, sa vada pe adevAratul autor al cronicei lui Urechel.
Grigore Ureche fagAduise a merge pAna in vremea lui
Vasile Lupu. Ar fi fast interesanta aceasta proiectata ultimA
parte; ar fi fost aceiasi irnpartialitate seninA i roce, aceiasi ne-
incredere In el insusi, pe care o cunoastem din istoria vechilor
Domnii. Nu ar mai fi intrebuintat forrnule gata fAcute in litera-
tura polona, n.0 flinded nu putea, dovadA scrisorile din a-
cest timp pe care le-am citat, ci fiindca el credea necesar sä
imite pe cineva.
Luati in schimb pc Miron Costin. Tatal sAu trecuse in
Po Ionia si a stat acolo citiva ani. Pe vremea aceia bo-

Adaog impotriva acestei afirmatii tan argument. !titre hartiile pe care le-am
gásit la Innsbruck i pe care le-am publicat In volumul Xl al colectiei Hurmu-
zaki sint scrisori ale lui Nestor Ureche i poate face cineva comparatia in-
tre stilul ultimei orti din cronicá i stilul acestor scrisori iscAllte de tatAl
cronicarului.
 Literatura individualistA din a doua jumAtate a secolului al XVII-lea 87

ierii refugiati in regatul vecin erau asigurai in felul acesta

precum in timpul nostril politicianii isi depun banii la Ma-
c:0e din straingtate pentra ca sg. fie la adapost, asa pe vre-
inca aceia se asigura cineva, facind sa. fie inscris in rindurile
iiohilimii polone. In unele casuri se schimba §i. numele §i, din
Birnoveanu, boierul devenia Barnowski, chei Miron Barnowski
nu era de loc Polon, ci drept Romin, avind mo§ie la Birnova.
Dar a trail In acest mediu polon nu putea sg." rgmlie fr ur-
mgri. Costin nu a trait insa la Varsovia, el inteun colt de
Podolie, la Bar. Dar Podolia e o provincie clepartata ae
Var§ovia, cu o lume provincialii nobilg., avind mereu de luptä
cii Cazacii, can multä vreme au nelinistit acest colt de tall.
0 Polonie pe trei sferturi anarhicg., in care tropotiau call,
sunau trimbitile, se aruncau banii si se petreceau scene aspre
la sfir§itul ospetelor. A trai intr'un fund de Polonie atunci era
cu totul altceva decit viata ce se putea duce in Moldova undo
veniau la ospete boierii in hainele lor lungi orientale, unde
petrecerea era tacticoasg., §i, cind, la masg., se imbdtau oas-
petii, era fdrgi zgomot, fara scandal. De aceia uimirea alor no-
§tri cu prilejul nuntii lui Timu§, fiul Hatmanului cazacesc,
cu frumoasa Ruxanda, fata lui Vasile Lupu, cind mirele nu
vorbia cu nimeni, nici mgcar cu viitoarea lui sotie, nici cu
socrii, cind sta in colt, cum zice un contemporan, ca un
hip In tufis" §i-§i minea unghiile, clad rudele care veniserä
cu el, dru#ele, s'au Imbdtat in a§a fel incit au trebuit sä fie
scoase la mijlocul mesei, iar nu la sfir§it, cum cerea ouna-
cuviinta, iar Cazacii de rind alergau prin Ia§i §i nacajiau pe
cei d'intaiu negustori evrai pripgsiti acolo. A fost o mirare
la Curtea imperialului Vasile Lupu sa aibg. un gineTe de a-
ceastg. calitate.
In Polonia insä lucruri de acestea erau obisnuite, ele se fl-
ccau in fiecare moment, a§a incit boierul trgit paste granig se
intorcea acasä cu depr:nderea unei vieti 1ib3re, in care fie-
care fgcea ce voià i ce putea. $i acesta un element al Rena§-
Lera, dar, de data aceasta, si forma este individual6,
$i, atunci cind scrie povestea vremii sale, Miron Coslin
cautä a spune ce a stiut el, si atita. Cite lucruri nu ar fi
putut ad:lugi din izvoarele p done care-i stAteau la indeminä
asa precum au fäcut Simion Dasalul §i vre-un Misail Cdluga-
88 Istoria Ilteraturii romäneoi

rul, caH au alcatult cronica, intio formà mai ampla, cu o

aplecare mai mult spre imprumuturi dese din izvoareIe pc care
Ureche nu le cunoscuse, izvoare unguresti i izvoare polone!
Putea sa faca i Miron Logofatul o astfel de opera de compl-
latie, cum o va face si fiul lui, Nicolae Costin, care, acesta, se
gaseste, intr'o alta vreme, in epoca de, erudipe.
Adaug ca Miran Gostin este mai totdeauna induiosat; el se
simte dator, aproape, sa se induioseze. Pe cind Grigore Ure-
che abia tresare de mindrie nationala, in sensul restrins al
mindriei moldovenesti, dupa cite o victorie, urmasul scakta. In
lacrimi scena uciderii la Constantinopol a lui Voc la Barnovschi,
binefacatorul Costinestilor, de la care el Ii tragea i numele.
Ceia ce atrage la Miron Costin mai e simpatica desordine, ca-
pricioasa inodare, i desfacere, i Impleticine, i reluare a si-
rului povestirli. Libera, alearga frasa lui; incepe prin a spline
un lucru, pe urma trece la altul, intercaleaza o ideie, se In-
toarce inapoi, i jocul acesta facut din bucatele cie frase, el
Ii intrebuinteaza pentru a forma un mosaic pe atit de fernier-a-
lor, pe cit este de nedisciplinat.
Dar influenta aceasta a individului cehii nou nu a venit nu-
mai din Po Ionia, ci 0 de aiurea, dintr'o Ora cu mult mai
inaintata decit Po Ionia. Tara aceasta, fara sä putem spune cii
a creat, singura, la sfirsitul evului mediu, Renasterea, fund-
ct Renasterea o intilnim si in lumea francesa contemporana,
poate chiar ceva mai inainte, dar tara aceasta a fost, foarte
multa vreme, salasul insusi al Renasterii. Este varba de Ita-
lia, care a gasit o forma latinA perfecta, spre invatatura. ft
altora, caci, orice s'ar spune, vechea Roma. tot in sufletul bur-
ghesiei din Italia secolului al XV-lea se putea gasi mai mult,
suflet nou in care lucrau tot vechile instincte.
In aceasta Italie au mers o multime de ai nostri Inca in se-
colele al XV-lea si al XVI-lea, i, pe de alta parte, atitia din
Italieni au fost ceruti de marea noasträ boierime 0 de Domni,
si au si venit, chiar i mesterii de picturä italieni, cad Aler
xandru Lapusneanul a dorit sa aiba picturd occidentald pentru
manNstirea Slatina. Inca de la jumatatea secolului al XVI-Iea
au fast la noi in Ora Italieni, asa cum au fost Francesi pe
linga Petru-Voda. Cercel, i ei ,sint pomeniti in socotelile
lui. Apoi Incep a veni, din Constantinopol, un Bartolomeo Bruti,
 Literatura Individualistä din a doua jutnAtate a secolului al VII-lea 89

un Bernardo Borisi, care e Insui nepotal influentului Pos-

telnic Bruti, apoi un Minetti, i alii, cari represintau aceiasi
influentd. Doar i Constantinopolul era plin de Italierii. Si la
aceslia se adaugau, Inca din acest secol al XI-lea, negustori
italieni, cari erau foarte mu1ji, i negustori macedoneni cari,
de o parte, mergeau in Venetia i, de alta parte, la Bucu-
resti i formau leggtura intre stralucita rasa italiand si In-
tre capitala, din ce in ce mai inchegata in "sens european,
a principatului muntean. i apoi ceia ce nu trebuie uitat,
este ca noi cram in foarte strinse legaturi cu Greed, in a doua
jumatate a acelui veac; aceasta fard nicio scadere pentru noi,
cari represintarn un punct de sprijin i un izvor de ajutor
pentru toattä crestingt.itea rasarit3ang.. In vrernea aceia noi
cram tovaräsi in carturarie cu Grecii i multi dintre Grecii a-
cestia Invatau la Padova, care avea o Univea-sitate i pentru lu-
mea räsariteana supusa Irnparaiiei turcesti. Se invata aicea,
inainte de toate, medicina amestecata cu filosofia. Acum, in
timpurile noastre,. este altceva medicina i altoeva filosofia,
dar pe vremea aceia filosofia i medicina mergeau Impreuna,
asa incit ajungea cineva la scoala de acolo iatrofilosof". De
felul acesta poate sä fi fost vestitul dragoman Panaioti Ni-
kusios, dar fara indoiall Alexandru Mavrocordiat, care si-a fa-
cut invatatura acolo la Padova. In s1ir4it, Apusenii, catolicii,
cari urmarlau de foarte multd vreme, i intr'un chip inten-
siv, de la inceputul secolului al XVI-lea, unirea cu ortodocsii,
prin calugarii iesuiti, inteebuintau Universitatea de la Padova
pentru ca prin ea sa creeze un mediu religios favorabil aces-
tei uniri. 0 serie intreagg de cari au lost astfel facute de oa-
meni cari munciau aid pentru pregatirea opere,i de uni.re
cresting.
Si iatit ca, atunci, apare ca om politic si scriitor, in sens
italian, venetian, un fiu de foarte mare si de foarte bogat
boier muntean, al lui Constantin Eantacuzino Postelnicul, omo-
rit la Snagov de Grigorascu-Vodg. Ghica de fried sa nu vada
inaltarea la Domnie a fiului acestuia si al Donmitel Elina,
fata lui Radu Serban, represintind astfel nu numai Bizan-
tul, dar i traditia nobilimii luptatoare de Ora, care voià sil
continue pe Mihai Viteazul. E Constantin, viitorul Stolnic, un tI-
ntr foarte bine inzestrat, foarte activ, care, dupa ce a invatat
90 Istoria literaturii rorndnesti

la Bucuresti, a trecut la Constantinopol, i una dintre cele

inai interesante descoperiri pe care mi le-a adus inainte soarta a
fost insusi caietul de student, uncle a inseinnat studiile sale
Ii Grecii din Constantinopol. Tot acolo se spune cum s'a im-
barcat apoi pentru Venetia, cum a strabgtut Marea, cum s'a
coborit in mindra i nobila cetate, cum a cercetat palatul du-
cal, ce cärti anume a cumplrat, mica lui bibliotec g. de stu-
dent, cum s'a dus apoi la Padova i a invätat acolo cu un
Antonio dall'Acqua, un Arsenio Cahidi. Multä vreme credeam
ch. sint eine stie ce daschili ieftini ea pentru un debarcat din O-
rient ; am cerut informatii la un foarte vechiu si bun prie-
ten al mieu, d. Vittorio Lazzarini, profesor la Universitatea
din Padova, si d-sa mi-a comunicat stiri de mare interes
despre aoesti dascali, foarte cunoscuti, cari au stat in fruntea in
vgpnintului de acolo, fiind intrebuintati la asa-nurnitul Co-
legiu Cotonian, Aid, prin urmare, a invätat Constantin Can-
lacuzino Stolnicul, care a strAbgtut apoi i alte teri din Apus.
slind si la Viena. Intors in Org., el era cu desgvirsire transfor-
mat. Aceasta se vede din opera care, i-a fost atrihuita multii
vreme dupä moartea lui silnieg in temnita turceascg., marea
istorienu cronicala Rominilor, a tuturora, care trebuia sit
meargg Onä in zilele lui si care a inaintat pang la inceputul se-
colului al XIII-leal. Ce are a face Ureche, numai cu latineasca
Miron Costin, cu amestecul lui de latineasca si de polona,
cu toatd indeminarea lui de poet polon, cAci el a scris
pentru regele Joan Sobieski si un fel de Cintare a Molclovei '
in care amesteecà foarte multà eruditier, cti Constantin Canta
cuzinol Acesta este fgr g. indoiald un om superior, in adevg.ratul
inteles al cuvintului, straba,tut de culturei it7lium:1 in rfndul in-
tab, nu latini, i in italieneste s'au pgstrat de la ainsul si
riispunsurile date unui Marsigli, generalul italian plin de cu-
riositate geograficd i istoricl si in ce priveste tara noastril.
Nicio indoialg, cum o arat g. ramäsitele hibliotecii lui, era un
o.n foarte invatat in latineste ca 1 i in greceste i nu e
niciun. fel de indoialg., i slavoneste, cum trebuia sä tie
acela care mult timp a fost sfetnicul lui Constantin Brinco-

' O continuare, cu at* rde scriitori: latini, discutate i criticate, a cronicii

rnuntene trebule sd fi avut ca bask o:continuareapand dupd 1450 a acestei lucrAri,
 Literatura individualistä din a doua jumatate a secolulul al XVII-lea 91

veanu, dar el se indrepta inainte de toate catre carturaria ita-

liana contemporana. Numai cit de la dInsul, care putea sit deie
atit de mult, au ramas numai frinturi dintr'o opera In care
intrece ca plan, informatie i metod a. tot ce se voise si se adu-
ese la indeplinire, pan g. atuncea, la noi.
Pentru Constantin Cantaccuzino Stolnicul, Muntenia, Moldova,
Ardealul inseamna tot o tara. Pentru dinsul natia moldoveneas-
cd, natia rornaneasca de dincoace sau de dincolo de munti slut
lucruri care nu au sens decit laolaltä, pe care le-au despartit
imprejurarile, dar pe care scriitorul care se gIndeste la prin-
cipii, nu trebuie sa le osebeasca. Ba, chiar, Rominii mace-
doneni slut pentru dinsul o parte integranta a neamului, si
pe acesti Romini balcanici, cari niciodata nu s'au mai ames-
ticat, din vechi Limpuri ale evului medin in viata noastra
Morica, el ii introduce in povestirea lui, luindu-li apararea
cum e gata a se bate cu oricine, clad se atinge onoarea nntiei
sale.
Nu este vorba aici de calcul politic ca la Ureche, care arati
eii au avut dreptate Domnii moldoveni fata. do cei poloni, ci e
apard cu creclinta i avint pe ai sai, pe cari-i concepe in chip
ea desavirsire apusean; Imputriva dusmanilor nationali el se
linistit, stapinit, de cite ori este vorba de mindria ro-
traineasca. In presintarea intregii istorii a poporului romanesc
de pretutindeni, de prin Thartile Dunärii pana in fundul Bal-
canilor si in Pind, el intelege a intrebuinta toate izvoarele. Mi-
t on Costin nu Intrebuinteaza, nu citeazä decit in cartea lui des-
pre origini, mai Intinsa deeit consideratiile lui Ureche, dar Inca
,,tingace In forma; unele izvoare; Ureche recurgea la ele atun-
cea cind era discutie. Dar, In ce priveste pe Constantin Canta-
euzino, el merge curenit la izvoarele din tara : a cunoscut cro-
nicile moldovene, a fost perfect initiat in opera lui Ureche; pe
linga aceasta consulta i izvoarele apusene, cum, e de pikLI,
Laurentiu Topeltin, de ale cArui pareri vorbeste mai alcs
ht problema originii poporului romanesc. In aceiasi chestie,
esentiala pentru amindoi, Miron Costin vede Roma prin lumina
ciirii polone, pe cind Constantin Cantacuzino a patruns in
viatc latina insasi j vede Roma, uitindu-se drept In tata ei;
cu totul altcevat
Stolnicul Intrebuinteaza Insa i documente. Bietul parinty4
92 Is'oria literaturii romAne§ti

Dosoftei, cind avea un hrisov in minA, id si colo, discuta in

cite o notA a scrierilor sale cutare punct din originile Moldo-
vel, dar la scriitorul romino-italian este o dorintà de a intre-
buinta toute documentele cite ii puteau cade in Infra. A re-
dactat astfel pentru folosul lui eeia ce numesc eu Cronologia
tabelarl", adeca o serie de insemnAri cu privire la documento
din secolul al XIV-lea inainte. Si el, care cunoaste Alexandria
si o rAspinge, recurge si la amintirile populare, la cintecele
de vitejie. Astfel el scrie istoria cu o conceptie cum nu o avea
niciunul dintre istoricii contemporani tn Apus: gaseste toate
izvoarele pe care le intrebuintlim nth astAzi. Ce nenorocire ci
din aceastA carte a lui nu ni s'a pAstrat decit numai fragmen-
tal pAnd la Attila! Intr'un manuscript acum disparut era si
o scurtä istorie a Venetiei pAni la sfirsitul secolului al XVII-le,a,
care nu putea fi decit a lui 1
Stilul lui Constantin Cantacuzino intrece in complicatie §i
artificiu tot ce se scrisese pin atunci. Propositii foarte com-
plicate, invirtituri mAestrite care au rämas pand acum In
limba italianA de o harecare greutate : cuvintele le Intelegeti
toate, cu toate acestea frasa rAmine neis4e1ea0, pentru cA
frasa este o lucrare mliastrA, in care se amesteca atitea amin-
tiri latine. Frasa francesa este malt mai algebricA i une ori
resolvA Intr'adevAr problemele in chipul simplu al ordinii
invariabile: subject, predicat, compliment, asa cum era In gra-
matica lui Manliu, care nu este decit o copie in romaneste a
lui Noel i Chapsal, dupli care au invätat atitea generatii.
Dar aid afli frase care par invirtite intre degete, aruncate in
aier i apoi iarasi prinse, din zhor. 0 formA care nu mai fu-
sese intrebuintata si care nu va putea gasi imitator!.
Vremea urmAtoare, supt influenta altui curent apusean, va a-
puca alt drum.

' S'a Incercat acum In urmä de un tãnàr InvAtat Italian, d. Tagliavini, bun cu-
noscAtor al limbii romAne%i, sA I se atribuie Stolnicului nite insemnAri lexico-
grafice,!presintindu-se facsimile dupl manuscript,I, dar eu, care cunosc bine scrisul
LI Constantin Cantacuzino, pot spune cA lucrarea nu e a tut. V. Stu& Romen1,1.
 VI.

Memoria1i0i i eruditi.
AlAturi de individuali§ti ca Miron Costin §i Constantin Can-
tacuzino, scriitori mai mode§ti ca pregAtire, dar punt de amin-
Urea lucrurilor trAite i IncIlziti de patima luptelor politice
la care participaserä, dau o altA povestire, aceia a simplilor
luptätori i alcdtuitori de memorii. La (IWO e numai ecoul din
a doua jumAtate a secolului al XVII-lea a evenimentelor mai
vechi din Munte ia. In fata lor un povestitor moldovean Cu
privire la care, ;Ill a parasi cu totul parerea cea veche pe
care am exprimat-o eu in ceia ce privete stilul lui, i care
rAmIne adevarata, se impun noi complectAri: este vorba de
Neculce.
SA lulm mntiu povestitorii munteni. In Tara-Romaneascb
panA la 1680, nu se simtia nevoie sA se presintel desvoltarea
Donmiilor, cAci nici nu putea fi vorba decit de o desvoltare a
Domniilor, istoria in sensul nostru fiind un lucru care trecea
cu mult peste nivelul concepliei oamenilor de atunci. 0 isto-
rie a secolului al XV-lea, cu. drarnele lui, cu atit mai putin a
secolului at XIV-lea, cu inceputurile, nu era posibilI. In seco-
lul al XVI-lea, chiar, in care am vazut cä a fost foarte multA
culturl, istoria terii inse§i, nu a Domnului din Scaun, a boie-
rilor luptatori, pornind de la cele mai vechi timpuri, tra-
tind problema fundArii Statului, desvoltarea lui pAna la vre-
mea lui Mihai, nu Mira in mintea nimAnui In. Moldova era
altceva. Nu trebuie sg. uitAin pentru Moldova urmAtorul lucru,
cA: influenta vechii culturi slavone s'a exercitat aici pe doug
cai, in Muntenia pe una singurA: prin Peninsula BalcanicA, de
la Sirbi, mai putin de la Sulgari, de §i a fost §coala lui Eftimie
o4 Istoria literaturii romänesti

de la Tirnova care a avut influentä asupra culturii muntene; la

Moldoveni si din Sud, prin Muntenia, si din Nord si Nord-Est,
prin cultura ruteana, a Statului lituano-rus care s'a confundat
pe urmä in regatul polon.
In Muntenia nu exista deci cronicA la 1688; doar pe vremea
lui Matei Basarab, oarecare urme de povestire, contopite apoi
in corpul cronicilor muntene de mai tirziu. Cind a fost sg. se
faca aceasta istorie a principatului muntean, s'a recurs la po-
vestiri in versuri si in greceste, la paginile unui Stavrinos,
unui Matei al Mirelor, din Asia Mica, care a facut si el un fel
de cronica in versuri cu sfaturi pentru contemporani. Au Lost
silii compilatorii dintre 1670 si 1680, in lipsa unor insemnari
indigene, sa recurga la aceste poeme ale strainilor. Cind apare
atunci cronica lui Stoica Logofatul Ludescu, ori cronica accia
pe care continuu sit o cred in legatura cu Constantin Cdpitanul
Filipeseu, impatriva parerii lui C. Giurescu, care credea ca si
aid este vorba de Radu Popescu, cronicar din aceiasi epoca,
avem de sigur a face 0 cu evenimente 1...)fatisate in graiul
de toate zilele, In graiul scrisorilor, inseir Ardor i povesti-
rilor oarecare. Mai ales in ce priveste pe Logofatul Cantacuzi-
nilor, Stoica Ludescu, un orn care nici nu iscaleste compilatia
sa. Aceasta inseamna ca tendinta noul individualista la dinsul
nn se manifesta puternic; el este doar omul urzei faznilit §i
e1 scrie nu pentru oricine, ci pentru acea famine, asa incit,
daca nu e vechiu1 tipism anonim, este caracterul de partid.
Dar cronica de partid nu intra in traditia (erii; insasi alcd-
luirea partidelor este datorita unei influente absolut occidentale
c.tare vine din Ardeal si mai ales din Po Ionia, cad in Ardeal
n'au fost niciodata partide asa de neted determinate ca in
Polonia.
In ce priveste pe Constantin Capitanul, el este un oin
purtat prin lume. A lost in Ardeal, cunoaste societatea aceasta
de limba latina, cilci acolo, pana foarte tirziu, lirnba latinit
era limba secundara, de intrebuintare curenta. Este o deosebire
de facut intre unul i altul, i caracterul occidental este mult
mai neted la Constantin Capitanul, care vorbia impotriva Can-
lacuzinilor, decit la Stoica Ludescu, care apara causa bor.
Cronicile acestea slat foarte modest; dar cu tot acest ca-
racter smerit al lor, mergind panit la anonimat, este tolusi,
 Memoria1l01 1 eruditi 95

venind din Apus, pe calea aratata, o caldurg. pasionalä. Este

vederea evenimentelor, nu supt rgspunderea Celui de sits,
nu supt actiunea vremilor", ca la Miron Costin, ci supt a oa-
tnenilor, cari se amesteca in viata politica. Aid e o deo-
sebire foarte neteda intre conceptia de aid si cealalta. Cronica
veche considera pe om ca o unealtä dumnezeiasca dupä
cum spunea Bossuet: omul se misca, Dumnezeu 11 mind".
Ceia ce se intimplä, e pentru cä asa vrea Dumnezeu. Cu tare
a fost bun, cutare a fost räu, pentru c Dumnezeu a vrut asa.
Cutare faptii ticAloasa. s'a indepartat pentru ca. Dumnezeu a
vrut s ajute pe cineva, iar, daca fapta ticaloasa s'a intimplat,
Dumnezeu a vrut sà pedepseasca p cineva, care deci nu me-
rita sä fie infatisat ca vinovat inaintea tuturora. Pe cind cro-
nica mai noua, cum este a lui Stoica Ludescu sau a lui Con-
stantin Capitanul, ii face, cum am spus, pe oamenii inii
rilspunzatori pentru actiunile lor. De o parte simpatie, de
alta parte antipatie; de o parte lumina, de alta umbra; e.qe
o judecata vesnica, pe care o face cronicarul, stind in scaunul
de pretuire. Aceasta este farä indoia1 un lucru nou.
La Ureche motivele umane sint foarte rar infatisate si nici-
odath nu se Infatiseazd omul lucrincl pentru dinsul. E un fel
de amestec al unui sentiment crestin, care ni spune ca Dam-
nezeu traieste in toate, i de senthnent al Renasterii, cii lucrurile
trebuie sa se intimple fiindca asa urmà sa se intimple. E o
conceptie antica; rare ori intimpiag. cineva In antichitate pam-
fletul, atit de raspindit in timpul nostru.
La Moldoveanul Ion Neculce, ni se infitiseaza, la prima ve-
dere, un boier de tall, un fel de razes, fat% cultura i fArd
orizont, dar avind cu toate acestea tut temperament foarte pu-
ternic i o inima in legaturii cu inima dacii am putea in-
trebuinta cuvintul acesta, cu inima absteasca a poporului
romin asa cum se infatiseaza el in Moldova; deci un Moldo-
vean de treaba i sfatos, un mare povestas. E greu sIt se po-
vesteasca mai pe intelesul poporului nostru i intr'o forma
mai corespunzatoare cu ideile i sentimentele lui obisnuite.
Nu afli nimic individual, nimic pretentios in tot cuprinsul a-
cestei cronici.
Si cu toate acestea mai e ceva: stilul inseala foarte acie-
96 Istoda literaturii romAnestl

se ori; po5 Imbraca Intr'un stil foarte traditional un feI de a

fi revolutionar, dupä cum poti Imbraca Intr'un stil foarte revo-
lu5onar ceva care apartine traditiei celei mai autentice.
Ce spune Neculce? Spun; din istoria Moklova, ce a va.zut el,
ce este in legaturd cu dinsul. El nu Mid a insemna ce a Mcut
boierul Neculce, adecä el insusi. Ca si in casul lui Mixon Cos-
tin., avem, deci, a face cu o cronicä individualista cu acelasi
individualism care vine de alurea. Dar el. nu era un ucenic
al scolilor polone, familia nu-i trecuse in regatta vecin, nu a-
vuse legaturi cu tinereta de dincolo de Nistru. Foarte ade-
varat. Insd. Ion Neculce, cu tot munele lui dublu, atit de roma-
nese, avea mult singe grecesc in el El se cobora prin tatAl
sau dintr'o familie greceasea; era ruda cu Canlacuzinii.
Alaturi de influenta ancestrala venita' pe altA cal; nu. se
putea, apoi, sa nu alba influenta i asupra lui curentul cartu-
raresc din Po Ionia.
Cronicile nu se tipariau, nu-i trecea nimanui prin. minte
sä le tipareasca. Se publican numai carti bisericesti, nu si
imsemnarile istorice, care cuprindeau aprecieri ce paean sa
supere. Ar fi fost sd se semnaleze cineva rasbunarii posi-
bile a unui Domn, dacä ar fi dat la lumina un capitol de cro-
nica, i Domnii se schimbau asa de desl Dar, intre boieri, cro-
nica se cetia. Ea trecea, in manuscript, de la unul la altul.
Si, prin urmare, Ion Neculce a avut In mind aranica lui
Miron Costin. Caci toate cronicile acestea se leagA una de alta.
Odata ce Ureche a facut cronica lui, Miron Costin i toti cei-
lalti cari se vor perinda, vor sta supt influenta acestei cro-
nici, i, la rindul lui, Neculce a suferit-o.
Dar la Neculce sint de observat Inca doud lucruri. El s'a in
tilnit cu Rusii si a trebuit sä treaca in Rusia, sd. se gaseasca
In mijlocul societatii rusesti, care, tin sa observ acest lu-
cru, mai ales fata de anumite plireri exprimate de scriitori
mai tineri, cari in aceasta privintd hotarit ca gresesc, nu-i
placea fiindcä era prea mult strinsa intr'un fel de disciplina
de casarma, gr,oaie, care pentru dinsul, Moldovean deprins a
trdi si a vorbi oarecum liber, era o suferinta de fiecare mo-
ment. Si aceiasi judecata o intilnim, de altfel, i intr'un ra-
port al unui Saxon venit in Muntenia pe la 1690 : do-
rinta lui Petru-cel-Mare de a cistiga pe Munteni nu poate a-
 Memorialisti i eruditi 97

yea sfirsit rodnic, crede el, pentru cä Petru era ein Herr allzu
strenger Disziplin", un orn de o disciplina prea strinsä". Dar
Neculce mai spune i altceva: lui nu-i place Rusia pentru cä
nu Ant carturari, pentru ca, am zice azi, oamenii de acolo
nu au preocupatii intelectuale. Petru credea cà face o revo-
lutie atunci cind silia pe orisice Rus s umble proaspät bar-
bierit, ori ca fiecare sa ceteasca aritmetica lui. Dar, cind, prin
masuri oficiale, cu jandarmul i soldatii silesti o natie sa in-
vete ce este aritmetica, Ii poate inchipui oricine ci acolo nu
es'e prea multa intelectualitate.
In societatea aceasta, daca nu a gasit intelectualitate, Ne-
culce a gäsit totusi altceva : a gasit izu orizont politic care nu
era in Moldova. Rusia avea ambitii in toate partile, am-
bitii de Putere mare, si la Ion Neculce, inteo anumitä fasä
a lui, se vede o necontenitä privire asupra imprejurarilor ce
aiurea, care constituiau deci pentru el un nou izvor de infor-
matie pe care de sigur nu 1-ar fi avut altfel.
La o parte de povestirea Insti, prinsa in anumite limite
fiIrä niciun fel de pretentie cronicarul adauge
crol ologice,
un capitol de istoria Rominilor in ceia ce numeste O sama
de cuvinte". Originea acestor delicioase scene o eunoastem:
sIrii legende pe care le culeg- Neculce. Simtul poesici popu-
tare a putut fi pierdut in vremea in care scria el si poesia sä
fi trecut in prosa. Se poate pune astiel, la noi, cu prilejul lui
Neculce intreaga discutie care s'a pus cu privire la povesti-
rile despre regii franci din cronica lui Grigore de Tours,
singura prin care cunoastem pe Merovingieni: cuprinde ea le-
gende care fusesera cindva cintece popular2, ceia ce dup a. pa-
rirea germanistilor ar duce la conclusia ca trebuie sa vedem
o origine germanica a cintecului popular insusi, oH au fost de
la inceput numai simple legende?
Dar Ncculce, indiferent Fi caracterul plin de ispite literare
al acestor ppyostiri, nu le amestecä niciodata cu realitatea; el
le punc de o parte si face o deosebire intro legenda i isto-
He, ceia cc nu s'ar fi intimplat la un om care ar fi avut mai
putin simt critic. El vede cii aici mi este anevarul isto-
dar cu toale acestca le cuprinde 1Ing cronica intocrnai
ea si Stolnicul Caniacuzino, care spune cit istoria trebuie sa
intrebuin(eze i cinteceIc batrinosti i legendele din popor. E
7
98 Istoria literaturit romänesti

aceiasi stare de spirit si la unul si la celalt, numai cit unul pre-

lucreaza acest material istoric, celalt nu se ocupd de aceasta,
ci, pur ti simplu, pare a spune: iatd, cind veti scrie istoria
terli, vä pun la dispositie un material care nu trebuie O. se
piarda.
Ace lasi orizont occidental, cu un amestec care la Neculce
nu se intilneste, cad el intelege sa scrie numai moldoveneste,
farä a introduce cuvinte straine, fara a latinisa, se intilneste
si in opera istoricä a lui Radu Popescu, din 111ev, mafele
dusman in scris al lui Serban Cantacuzino. E un cronicar po-
litic deosebit de interesant, fiindca, de o parte, in felul cum
povesteste el in memoriile lui, se apropie de Miron Costin
si de Neculce, dar, in acelasi timp, sau, mai bine zis, intr'un
anume moment din desvaltarea scrisului sat; el este si un
martor al vremurilor sale, spuind lucruri pe care lera sI
virsit 0 el insusil.
Va zà zica e un autor de memorii, un individualist ca si
cei doi Mohloveni de cari am vorbit. Dar Radu Popescu, in a-
lard de aceasta, a fost indemnat a scrie i o cronica. In a-
ceasta cranicä este un amestec de acusari contra Donmului
cu aprecieri oarecum objective.
Dar la dinsul, care a fost trimes dese ori in solii 0 care a
avut. legaturi cu Ardealul se simte i acea influenta noua
care ar merita O. fie studiata .deosebit. Inca din timpul un-
masilor lui Matei Basarab i ai lui Mihnea Radu, care irnita pe
Mihai Viteazul, dind lupte dupd pilda Calugarenilor, i care a
murit in pribegie, se introduc neologisme latine in romaneste.
Scrisorile lui Mihnea Radu catre Stbilerai cuprind citeva carac-
teristice, i un studiu ar fi de facut 0 In ce priveste instru-
mentul sintactic, ca sä se vadd intru cit sintaxa veche, laxa, ne-
disciplinatd este supusd aid influentei celei occidentale. lardsi
o pdtrtmdere a Occidentului in scrisul nostru.
Dar acela care a reusit, peste luptele de partid, suprimLu-
du-Je cu cea mai mare asprime i intinzind aripile sale o-
tn volumul al V-lea din Magazinul istoric pentru Dacia s'a dat aceastd
serie de povestiri contemporane pe care le-am atribuit si continuiu sA le atribuiu
lui Radu Popescu. Este Insd o altd Were, pArerea lui C. Giurescu. Dar nu vdd
intre contemporani pe nimeni care ar fl putut scrie In felul acesta.
 MemorialiOi i eruditi gi

crotitoare asupra vieii romanesti nu numai din Muntenia, dar

de pretutindeni, pana in Ardeal, a fost Constantin Brincovea-
nu, de fapt un Donm al tuturor Rominilor. Moldova a fost
cirmuitä de dinsul, caci fata lui Maria a fost sopa tindrului
Duca, iar in Ardeal ar fi vrut sa-si aseze alt ginere, strain,
ori sä treaca el insusi. Constantin Brincoveanu este, cum am
spus i altii data, fard indoiald o imitatie, a zice: o contrafa-
cere orientald, foarte modestä, a lui Ludovic al XIV-lea. Dom-
nii cei vechi aveau o casuta de boier, o gospodarie ca oricare
alla, o Curte domneasca, in jurul vre-unel biserici. Cu totul
altfel la acest jumdtate de Cantacuzin care era Brincoveanu.
Unuia ca acesta Ii trebuia o Curte dornneascd; Brincoveanu a
vrut deci sä alba resedinti la care inaintasii si nici nu se
gindiserd, si si-a facut castelele pretutindeni; ca acelea de la
Potlogi ori de la Mogosoaia, cea mai frumoasa clädire de
locuinta in vechiul stil romainesc. Castelele ace.stea slut Ver-
sailles"-urile lui; numai cii, in loc sa-si Med o singura casa,
facut mai multe, case marl boieresti in mijlocul gradinilor
de stil apusean. Nu-si inchipuie cineva cit era de adinc, in
Constantin Brincoveanu, amestecul de Constantinopol si de
Venetia. Moda era constantinopolitana: papuci, haine largi,
manta prinsa cu coped la git, parul ras, numai cu o suvita
la spate, aceia despre care se spune, cu privire la Turci,
cq ii trebuia ca sa-i prinda de dinsa ingerul mortii pe
cimpia de lupta. Dar atitea lucruri, mai ales prin Constautin
'Stolnicul, veniau prin Venetia, in care supt acele raporturi se
concentra Occidentul.
Cind i-a trebuit lui Brincoveanu i o cronica oficialä, el a
pus pe Radu Grcceanu, expert in doineniul traducerilor teo-
logice, sa faca i o cronica de Curte, solemna, maiestoasa, a-
vind pc ici pe colo si cite o intepaturd Impotriva adversarilor
lui Voda. [Med se intimpla ca acesta sa se certe cu cineva,
Radu Greceanu trebuia sii recie eapitolul i sd infatiseze rau
pe acela care la inceput iesise bine, si invers. Din care causa
Radu Greceanu ni este pastrat pentru uncle parti in doua
forme cu desavirsire opuse.

Peste toti acestia, cari nu traiesc dei, numai In modul in-

gust pc care 1-am putea prsupune, se intinde, inteun anume
100 IstorIa llteraturii rornänqti

moment, o influenrei a erudifiri apuserze. Gel mai caracteristic

represintant al acestei eruditii apusene, amestecat si cu alte
elemente, este Dimitrie Cantemir.
Iu Apus, in a doua jumatate a secolului al XVII-lea pasiu-
nea individualismului, care, acolo, imbatrineste mai rapecle,
fiind si mai veche in acele Orli, inceteaza supt obliiduirea
lui Ludovic al XIV-lea, cind nu se ingtiduia niciun partici, nicio
pasiune de ordin politic si social. Nobilimea era luata din cas-
telele ei si dusä la Versailles. Nu mai sint paginile admira-
bile de urd din timpurile rdzboaielor religioase in a doua ju
matate a secolului al XVI-lea, care fac mai mult decit literatura
cuprinsä in manualele de istorie literard.
Ludovic al XIV-lea cu pompa lui apasä peste tot, si ceia co
regele doreste mai mult §i izbuteste a impune este o infa-
tisare obiectiva, eleganta a scrisului, supus si el la tirania
manierelor. Sà faca cineva algebra, geometrie cit o putea mai
mult, sd studieze pe cei vechi, pe antici, e foarte rercomanaa
bit: cu cit va gIndi lumea mai mult la literatura romana,
cu atit va critica mai putin vremea curentä. Lupta dintre
cei vechi si dintre cei noi, la querelle des anciens et aes
modernes", presinta o polemicä intr'o forma care nu mai
este a lui Pascal: peste vechile Provinciale" ale acestuia,
peste chinul tragicei lui cugetari, eruditia d-nei Dacier. Bi-
lean insusi, intfun moment, s'a ocupat de un autor sirian
care scria greceste §i a dat o cercetare foarte eruclita asu-
pra acestui Longin. Unii filosofi, cum era Leibniz, se ocupau
si de lucrari care nu erau in legatura cu filosofia, cu un
fel de istorie färä niciun Tel de caracter i niciun fel de ten-
dintd. Ccia ce stäpineste epoca este deci eruditia para., care
va domina si secolulu al XVHI-lea, cu BenedicLinii de la Saint-
Maur, cu Gallia Christiana, cu Dom Bouquet si Scriptoras
ai lui, earl vadesc aceiasi tendinta.
Tendinta se intilneste imediat si la noi. Acel care represinta
in mod foarte complicat aceasla tendinta cle erwiitie este,
am spus-o, Dimitrie Cantemir, Un portret de tineretä pre-
sinta complexitatea, cu elemente de Orient si de Occident,
a acestui spirit remarcabil, unic. In cap un turban, dar nu
capul ras cu suvita, ci plete marl de peruca, ce i se coboara
pe unieri, dupl moda lui Ludovic al XIV-lea; mustati scurte,
 Memodasti i eruditl 101

barba rasä, pe cind Turcii, pe vremea acela, o purtau plina.

Cantemir face deci uncle concesii portului tureesc, dar incolo
tot felul lui de a se purta este al Apusenilor. La git o cravatd
inodatd ca la Paris, pe chid trupul, cuprins inteo haind de
brocart pe talie, se presintil supt un aspect veneto-constan-
tinopolitan; la briu o sabie turceascd, Indoit, un hanger.
Intdiu el si-a Mcut invätdtura la Iasi, cu Italo-Grecul Ca-
cavela, pe vremea cind acolo era si o scoald superioard ie-
suital. Fii de boieri mergeau acolo, i intre altii fiul cel mai
mr.ri al lui Miron Costin, Nicolae, care imi face si azi aceiasi
impresie ca i acum treizeci de ani, de pedant exact, incapabil
de orice initiativd, plin de pretentie, socotindu-se superior
tuturor celor cari au invdtat mai putin decit dinsul.
In Nicolae Costin vedem scolarul, in fiecare moment. Din
dreapla, din stinga, de oriuncle, el se sileste s culeaga cit
mai multi scriitori,- pentru ca sd poata spune: se stia atita,
dar eu stiu ceva pe lingd acestea toate. Cronica pe care a
scris-o astfel este intr'un stil deosebit de slab, iar valoarea de
informatie, redusd. Cindva am crezut cd asa-numitul Cea-
sornicul Domnilor", care se stia 6. este o adaptare dui:4 o
cark. spaniold Horologium principum" de Guevara, cuprinde
totusi o parte privitoare la viata Moldovei : mi se parea cd
pleacd, pentru anume pärti, din imprejurdrile moldovenesti
de la inceputul secoluhd al XVIII-lea. Controlul flcut la $coala
noastrd din Franta aratd cd nu existd un cuvint care sä nu
fie tradus. Ceasornicul Domnilor" poate fi interesant in ce
priveste forma, poate fi intrebuintat ca documentare filolo-
gicd, este chiar o lecturd pldeutd, dar originalitate nu cu-
prinde nicio picdturd.
Cu totul altfel este Dimitrie Cantemir, care nu a invdtat la
Iesubi. Tatdl sdu era un necArturar, care SO isclia cu un hloc
de lemn in care erau sdpate cuvintele solemne: Io Cos-
tan tin Voevod" i trägea cu pamdtuful pe de-asupra. Mama
lui fusese insd o femeie romantica, i a dat fratelui lui Dimitrie
numele de Antioh, in legdturd cu povestea lui Alexanctru-cel-
Mare. Dimitrie, si in felul sdu de a gindi, avea asamAndri cu

I Am tipArit socotelile §colii acesteia In vol. I-11 din Studil ft documente,

de sigur cA ele s'or mai fi pastrind in Minya isericii catolice din la§i.
102 Istoria literaturii românesti

tatAl sdu, dar in dorinta aceasta de a strabate in toate dome

niiie cunostintii umane e fiul mamei, moartd. In tineretd. Tatd1
doria sd invete pe copii cu pasiune, poate tocmai ain pri
cina ignorantei lui. Antioh nu era un om deosebit, si in acest
domeniu nu s'a ales nimic de dinsul. Dimitrie, in schiinb, era
un spirit deosebit de sprinten i s'a dat imeaiat, cu patimd, la
inviltdturd. Calugdrul acela Ieremia Cacavela, Cretan de origine
italiand, un simplu iatro-filosof", ca i Alexandra Mavrocor-
dat Exaporitul, a format dupd asAmilnarea sa pe domnescul
scalar.
s Creta insä insemna o regiune in care Oriental cu Oc-
cidentul se amestecau de o multime de vreme. Insula gre-
ce&scd, ocupatd de Venetieni ined din secolul al XIII-lea, trdind
apoi patru sute de ani supt stdpinire latin, addpostia o
populatie greceascd foarte inleligentl Cu inteligenta aceasta
nativd a lor, ei au reusit à realiseze sintesa de care vorbizun
si pe care o vedem la acel filosof si doctor de la care Di-
mitrie Cantemir a invdtat o filosofie de acest fel. Mai tirziu a
studiat si opera unui filosof german. Dar mai ales la Con-
stantinopol, trimes acolo ca ostatec, el a lost initiat in trei civi-
lisatii de-odatd. Greceste stia bine: a lost in legdturd cu toti
invdtatii greci de pe vremea lui. Nu era un elenist, in seal
sul filologic ad cuvintului, insd putea sd ceteascil izvoarele
vechi, fard niciun fel de dificultate, i sd le inteleagd, de
plin. tia turceste; singurul dintre crestinii eruditi ai secohlui
al XVIII-lea care a lost adinc cunoscator al limbilor o-
rientaat \orbite. Nu t. in cr tureesc pe care el s,) nu-1 fi
putut intrebuinta pentru Istoria imperiului otoman", care
nu numai cä a fost cea mai bine informatd din istoriile si-
milare de pe vremea aceia, dar mai avea originalitatea de
a reda lucrurile turcesti in spirit räsdritean. Pe lingd aceasta
era un scriitor de limbd latinil, i, cum toad partea aceasta era
1.1,1 vechiu tinut de limbd italiand i unul nou de limbd fran-
cesh, de sigur c Dimitrie Cantemir nu poate sd nu fi stiut
pi italieneste. Era primit la ambasadorul frances Desalleurs
inteun moment de mare necaz pentra el, a gasit cindva
refugia la ambasadd. Lungii lul ani de refugia in Rusia, unde
s'a insurat i si-a crescut copiii, 1-au Meat sd stie i rusesyte.
Astfel fiul de Domn moldovean a trdit intfun media care
i-a ingdduit lui, i numai lui in toall aceastd epocd, in Rdsdrit
 Memoria4ti c1 eruclitl 103

si Apus, sä alba cunostinta tuturor literaturilor i tuturor for-

inelor de culturd, de la antichitatea greaca i latina pana la cul-
tura orientald, turceasca araba, persand.
Si, totusi, de aceasta bogat a. informatie spiritul sau nu
se lasä strivit; el a putut-o purta pe umeri: soldat impovarat
cu arme grele, era capabil insà a merge la asalt, pentru
orisice tinta, i atunci din spiritul lui moldovenesc plin de o-
riginalitate, din vigoarea aceasta pe care nimic nu o putea
inabusi a resultat increderea cu care el a atacat, si puterea
cu care a biruit, toate subiectele, precum acela al Istoriei im-
periului otoman" sau acela despre religia mahomedanilor, o-
pera admirabila care nu este in de ajuns de cunoscutd1.
S'a amestecat i in discutiile teologice din Rusia si teologii
contemporani, un Teofan Procopovici, de pilcla, au fost biruii
de cdtre dinsul cind a fost sa. se interpreteze teologic Sfinta
Scriptura.
In gall de aceasta, cum literatura, pentru Orientali, in-
seamnd fabuIa, de la vochile fabule ale lui l3iclpai i de la ve-
chile povesti indiene, Cantemir a luat un subject de istorie
contemporana si 1-a turnat in formele acestea stravechi, din-
au-ni Istoria ieroglifica", inspirata in parte si de la vechi
romane, ca Etiopicele" lui Heiodor, de care s'a desfatat anti-
chitatea greceascd tirzie. E vorba de intri&.le i luptele roma-
nesti la Constantinopol, tratate cu ceva pasiune si cu mull
humof.
In acelasi timp Dimitrie Cantemir a pus pe alte base istoria
poporului sau, i acesta este fara indoiala cel mai mare me-
rit al lui: el a considerat poporul sau ca un singur intreg, in-
locmai ca acel Muntean contemporan, Constantin Cantacu-
zino Stolnicul. Cind inteun popor apare un singur om cu o
icleie, este mare meritul omului aceluia nepotrivit cu timpul
sau, dar, cind nu mimai un singur om, ci mai multi
raFar cu aceiasi ideie, aceasta Inse,ainn cä ideia este a popo-
rului intreg, i local are o valoare si mai mare. Prin urmare,
in societatea romaneasca de atunci, ideia unitatii nationale se

1 D. 5tef an Ciobanu a arAtat la Academia RomAnd cl aceia ce ni Inchipulam

cu privire la cartea aceasta este cu totul altceva decat realitatea ; cA e vorba
de o lucrare cu mult mai bogatA i cu mult mal originalA de cum se crede.
104 Istoria literaturti romäne§ti

impusese; dupa ce bijbiisera putin Miron Costin i Nicolae Cos-

th in jurul acestei idei, ea ajunsese a se afirma deplin si in
Muntenia si in Moldova. Dar Dimitrie Cantemir aducea un ele-
ment nou in ordinea aceasta, la care ajunsese, inaintea lui,
unul pe calea influentii polone, celalt mai mull pe a influentei
italiene, dar la care el ajunge printr' o. conceptie mai mo-
derma si mai aproape totusi de mintea fiecaruia, i anuine
ideia dreptului de proprietate ancestrald a Rominilor asupra
intreg teritoriului lor, Astfel doug legaturi sint stabilite de
Cantemir: legdtura Mire Rdminii de pretutindeni si legdtura
Rominilor de pretutindeni cii pdmintul romdnesc. Fara indo-
bald aceasta este una dintre cele mai mart' idei ale trecutului
nostru.
Peste tot, ceia ce armoniseaz a. sit leag a. la un loc materia-
lul de fapte pe care il mInnia, era lumina cu totul noud pe
care el o arunca une ori i spre viitor. In cloud dornenii mai
ales ea se manifesta. Pana la el geografia era o insirare de
nume, caci nu este o singura opera in Europa in care sa vedem
viata intreaga a unui popor asa cum este casul cu Descrierea
Moldovei" a lui Cantemir. Aici se gaseste o presintare a pa-
mintului, a organisatiei administrative, a superstitiilor popu-
lare pe lingd scene, atinse oarecum in treacat, de istorie.
Ace le superstitii populare pe care Stolnicul Cantacuzino le
credea necesare pentru istorie sint pe larg tratate aici; acele
legende pe care Neculce le punea In fruntea cronicei sal;
slut intercalate aici. Dar si in tehnica geografiei, d. G. Vilsan
a gIsit, acurn in urma, contributii neasteptate ale lui Can-
temir, descoperind i admirabila lui harta a terii moldovenesti.
Pand acuma se credea c harta Moldovei a lui Dimitrie Cante-
mir este alta; d-sa a gasit-o insa pe cea adevarata, care este
mult superloard celor atribuite lui. E interesant pentru pa-
ralelismul nostru c i Stolnicul Cantacuzino a fäcut o
harta, a Terii-Romanesti, pe care o cunoastem numai din
scrierea unui Italian Del Chiaro, autorul Istoriei revolutiilor
din Muntenia"; in timpul din urma se incepuse a se spune ca
nu este harta lui Cantacuzino, ci a lui loan sau Ieroteiu Comne-
nul, episcopul de Silistra, dar acum citeva luni de zile d. Di-
mancescu, consulul nostru din State le-Unite, a infalisat Aca-
demiei harta lui Cantacuzino pe care a gasit-o: e vrednica
 Memorialisti I eruditi 105

de toata. atentia. Dar ceia ce nu ar fi putut face Constantin

Cantacuzino Stolnicul a facut-o Dimitrie Cantemir cind, ea to-
yards chemat in Crimeia de Tarul Petru, a schitat profiluri
de munti asa cum le schiteazd geografii in timpurile noa-
stre.
In ce privcste al doilea domeniu, al istoriei, trebuie sd in-
e1egem un lucru: Istoria imperiului otornan" nu este o sirn-
plä descriere de fapte, ci o drama., o adevärata tragedie an-
tied. In Apuri, niciodata istoria nu fusese tratata astfel ea
drama, infatisindu-se ridicarea unui popor, punctul culminant
scoborirca lui. Ceia ce mai tirziu a Meat Gibbon asupra
Inperiului roman si ceia ce, inainte dei Gibbon, Meuse Mon-
tesquieu in Consideratiuni asupra märirii i decanerii ro-
mane", a incercat-o inainte de dinsii Dimitrie Cantemir: Este
cea d'intdiu istorie filosoficd a unei Impdrd(iii.
Din Moldova accasta pe care noi o concepem patriarhald,
pleaca une ori forme si se desfac linii de viitor care intree
conceplia apuseand.

Cartea a fost tipärita tirziu de Antioh, fiul lui Dimitrie Cantemir, dupd
aparitia carpi lui Montesquieu, dar Antioh Cantemir a fost ambasador al
Rusiei la Paris si aid a trait in cercul filosofilor francesi :In aceastd vreme el
a avut legaturi i cu Montesquieu. Antioh Cantemir avea manuscriptul latin al
cartii parintelui sàti i I-a comunicat in aceste cercuri.
 VIII.

Decilderea vechiului spirit. Traduceri religioase

din greceste.
Dupd ceia cc aduse Cantemir pe la 1700 in cugetarea roma
neascd aplicald la lueruri romdnesti cu o energie si o stralucire
igrd pn-eche pana atunci, s'ar fi putut astepta cineva pentru
sccolul al XVIII-lea la o miscare corespunzataare. Miscarea
aceasta, de continuare a avintului din a doua jumdtate a se
colului al XVII-lea i de la inceputul celui urmAtor, nu se
intilneste insd. Atimci fireste s pune intrebarea, de cc un
Constantin Stolnicul in Muntenia si un Diinitrie Cantemir
in Moldova apar, pentru ca apoi sd nu mai fi' decit stirpi-
eiunea secolului celui nou, pAnd tirziu catre sfirsitul lui, cind
hicrurile au luat altä infatisare, alte curente lucrind asupra
societatii romdmsti?
Rdspunsul Ii putem da generalisind problerna: nu este vorba
niimai de Romini, ci de toatd societatea, apuseand i rds,d-
rileand. Tara aceia care da impuls tuturor celorlalte, care e-
xercita un fel de regalitate spirituald, de si adesea nu.mai
de modd, Franta nu va mai avea acea calind tragedie a
lui Corneille sau a lui Racine, ori indrAzneata censurd,
a patimilor i intereselor omenirii, avintul de cugetare, a
tingind i legäturile noastre cu Duninezeu, al lai Pascal.
In schimb tragediile pentru aplause ale lui Voltaire, in
care se exploateazd toate pasiunile politice i sociale ale se-
colulid. Sau poesia liii rapede obositd, careia-i urmeazd a u-
nui Jean Baptiste Rousseau, clard i rece, a unui De lille, fos
nind din dantele pe un trup uscat si sabred. Ori pedanta copia
re de Eneidd" fdrä suflet care e Henriada". Toatd literatura
 Dedderea vechiului spirit. Traduced religioase din greceste 107

aceasta nu poate fi pusä alaturi de ceia ce a dat secolul pre-

cedent. 51, ea cit inainteaza cineva in acest secol al XVHI-lea,
decade)* este mai vadita, pdna se ajunge la literatura stiintificd
de foarte mare valoare, care si-a .gdsit expresia suprema in
Enciclopedistii propagandei filosofice", Tara a vorbi de ce
cistigd, efectiv, stiinta, dar care pe noi nu ne intereseaza aici.
Poate tocmai fiincica toata vitalitatea poporului Trances sau a
unei parti din poporul frances era atrasa pe domeniul Ii
teraturii tiintifice, i se facea algebra, geometric, astrono-
mic, fisicti, stiinte naturale, poate tocmai din causa aceasta li-
teratura pierde.
Prin urmare sa nu ne mirdm ca avem an secol sarac, aproape
slerp i pentru noi.
In secolul al XVIII lea individualitatile lipsesc Poate, cd un
Nicolae Mavrocordat, orn foarte ambitios, de foarte Inallä cul-
tura, fiul scriitorului Alexandra Exaporitul si el inn* autor
aI unei lucrari grecesti de caracter filosofic in care se vede
omul initiat in rosturile antichitàtii clasice, i pe linga aceasta
proprietarul imei biblioteci achnirabile, ar fi vrtit sä se
incunjure cu oameni enlinenti, cdrora sit ii dea o situatie
potrivita cu meritele lor. 51 gindul acesta-1 va fi avut i fiul
sau Constantin, si varul acestuia, Grigore Ghica, acel care a
facut manastirile Pantelimon si Framoasa. Cu toate acestea
nici inteo tara nici intealta, un om distins, capabil cte pro-
ductie literard, nu se intilneste. Dar, si daca s'ar fi intilnit
in ce imprejurdri puteau ei sa se cultive si care ar fi fost re-
sultatul acestei cultivari a lor? Fanariotii, cari nu inseamna
Greci, ci functionari otomani, cari pot fi i Romini, Romini
cari s'au facut Greci pentru ca sa se impace cu Turcii in ve-
derea exploatarii Rominului in folosul Turcului definitia este
ceva cam lunga, dar adeviiratii , nu erau deci precticatorii unui
creL strain, silnicii introducatori ai unei culturi cotropitoare.
Racovitestii sint door, boieri din Tara-de-jos, cu ceva singe can-
tacuzinesc dupa fernei, Calmasestii Bucovineni. Prirnul Cal-
pdrintele i stramosul lor, era incapabil sa scrie in
alta limba decit in moldoveneasca lui provinciald i fiul lui
Teodor Calimah, Ion, invata la Liov, intra la capucnehaie
in Constantinopol, invata greceste mai bine decit putea invata
in Moldova, pe linga ceva italieneste i frantuze.ste, este In-
108 Istorla Ilteraturit romànesti

trebuintat acolo ca Mare Dragoman, ca Terziman" al Im-

pdr4lei turcesti si astfel isi deschido calea spre o Domnie in
Moldova. Nume le se schimbd si el: din Calmdsul se face Ca Ili-
machi, in legAturd cu poctul antichibatil elenico. Iatd prin ur-
mar r. un membru al unei mid fainilii moldovenesti care a-
junge, trecind prin Fanar, sà ocupe Scaunul Moldovei.
Acesti Fanarioti, de altfel, nici nu sint niste tirani. E adev.1-
rat ca: Nicolae Mavrocordat, la inceput, a gresit, necunoscInd
obiceiurile terii. i in Muntenia si in Moldova primele lui
Domnii au fost scurte, cad apucase o cale care nu era accia
pe care o putea ingadui tara, ci aceia cu care era deprins la
Curtea Sultanului, pe cind, la noi, boierii aveau foarte multd
latitudine de activitate din partea Domnului, pentru cd el
trecea, i boierii ramineau.
Aici in margenea Bucurestilor a tdiat pe citiva boieri, ca bo-
ierul l3rezoianu, iar pe Mitropolitul Anim, vesaul Mitropolit
Antim, cel cu predicile frumoase, iubitor mare si artist al
cdrtilor, pe care le scotea si in tipografia lui, acela care
a ridicat atit de sus prestigiul Bisericii muntene, a fost tritnis
la Constantinopol i inecat pe drum. Dar pe urma, cind s'au
cleprins Fanariotii cu tar; nu au fost nici mai bimi, nici mai
rai decit altii; dese ori se intimpla sii fio chiar mai buni; de
si nu aveau raddcini in tard, ei erau totusi responsabili pentru
aceastd tard inaintea Sultanului, j, fancieii este un principiu
pentru secolul al XVIII-lea cd mai inainte do toate sd se as-
culte saraca raià a Impdratului", atunci cind era conflict in-
Ire Damn i aceasta raià, totdeauna Sultanul da dreptate ra-
ielei; doi Domni au murit astfel, Grigorc Alexandra Ghica, in-
junghiat la Iasi, si Hanger liu; strapuns de cutit la Bucu-
resti, fiindca nu se interesaserd sau nu ajunseserd sa se puie in
legdturi cu ,,Araca raia. a Imparatului".
Se spune dese ori cd Fanariotii nu stiau limba romiineascd.
Este o legenda ridicula. Nicolae Mavrocordat a invdtat roma-
neste, a cerut sa cunoascd trecutul Moldovei si a organisat un
corp de cronici moldovene, asa dupd cum in Muntenia a or-
ganisat un corp de cronici muntene. Iar pentru Constantin
Mavrocordat avem condica lui de hotdriri, mull mai aesvol-
tate decit asa-numitul Anatefter, culegerea de masuri a lui
Brincoveanu, amindoua ni s'au pdstrat, dar acum sint la
 Decäderea vechiului spirit. Traduceri religioase din grece0e 109

Moscova. Aceasta condica este In romäneste, Intr'o excelenta

limba; nichm singur act grecesc. Iar, dud, odata, eine stie ce
ispravnic a crezut ea face placere Domnului scriind greceste,
acesta i-a poruncit ca moldoveneste sii scrie, nu greceste.
In ce priveste clientela greceasca a Fanariotilor, avem in-
vAaturile lui Nicolae-Voda care fiul sau Constantin, in care-i
spunc ca inainte de toate sa nu-si aduca Greci multi cu dinsul.
In bisericile noastre, nu este de sigur numai un merit al Fa-
nariotilor, ci resultatul firesc al unei lungi evolutii, dar fari
indoiald cii i vointa Domnilor secolului al XVIH-lea, ca supt
ci Iutiia oari, afara numai de paraclisul Curtii i dud era
Voda de fata, s'a ficut slujba in romaneste. Pe vremea lui
Brincoveanu, psalmii, evanghelia erau in româneste, dar tot
ce privia slujba bisericeasca se facea in limba slavona. Ti-
pariturile din Vremea lui Brincoveanu sint romino-slavone,
liturghia hind inca slavona. Ce ar fi fost mai nsor pentru
Domnii fanarioti decit sa-porunceasca introducerea limbii gre-
cesti? Au lost destul de intelegatori ca sa n'o faca,niciunul.
Prin urmare in aceasta epoca, odata asa de criticata, au lost
Domni cari nu erau tirani, cari nu erau aspri i rainu aveau
voie sa fie rai, caci asa era tendinta vremii i Domni cari
nu au sprijinit cultura greceasca decit acolo uncle au gdsit-o.
Academia lui erban Cantacuzino avea, in adevar, ca lim.ba
de predare greceasca: nu se putea alifel, trebuia sau la-
tineste sau greceste. Nici vorbd de o prigonire a limbii romii
fiesti.
Cu aceasta dispare insa una din scusele care se actuceau
pcntru slabiciunea literaturii noastre in prima jumatate a se
colului al XVIII-lea. Aceasta slabiclune este, poate, i pentru
cd nici Polonia, rzici Ardealul nu mai puteau suggera nirnic, dar
ea se compenseazd. Pentru cii niciodatd viata unui popor a-
juns la oarecare grad de dcsvollare nu se poate opri cu desa-
virire; ca apele pc care anumite imprejurari le impiedeca
de a mai curge la suprafata pamintului si care se afuncla In
adincuri, unindu-se acolo cu alte izvoare ascunse, pentru ca
mai departe sa iasa din nou de-asupra cu puterea sporitd,
ea va tisni tarasi la lumina., mai puternica.
C. sint, in acest timp, la suprafata, cronicile? Intaiu cele mun-
tenc Nu le mai avem, de la o bucatd d vreme, dupa moartea
110 Istoria literaturii romAnesti

lui Nicolae Mavrocordat. Istoria pe vremea lui Constantin Ma-

vrocordat e alcdtuità din niste panegirice Domnii eraa le-
gati, nu atit de tard, cit de Domnie, i, dacd am avea citiar
o cronica a lucrurilor care se fdceau pe pamintul romilnesc in
1egiItur Cu Domnii fanarioti din Bucuresti, nu am mai a-
-yea sufletul romdnesc insusi. Nu e nici simtul unei adevdrate
vieti in ce inseamnd strdinii in limba lor strdind, ci numai in
sc mndri zilnice, efemeride", cum se fäcuserd si la Constan-
tinopol, ca ale lui Constantin sau Chesarie Daponte. In Moldova
Cronica lui Amiras e un panegiric" al Ghiculestilor, i ei mai
au unul scris in greceste ; cronica lui Mustea" e o in
seilare deslinatä; a lui Ionita Canta, a anti condicd de soco-
leli casnice am analisat-o cirtundzi, e migdleala timioti a u-
nh biet boier care slujia servil pe Domnul sdu, ce putea scrie
urt om ca acesta, cu tot numele lui asa de mare, in materie
de viatd politicd a terii? Intrigile de atunci le inseamna, cu tin
condeiu sfdtos, iardsi un Grec, scriind grecestei, supt influentä
francesd, Constantin Caragea. Ienachi KogdIniceanu urmeald
supus evenimentele exterioare.

Causa pentru care nu se mai intilnese opere insemnate in a-

cest document trebuie cdutatä de altfel si In intreruperea, afard
de domeniul scolar, stiintific", a legdturilor noastre cu Apusul.
Aceasta in ce priveste principatele, cdci ce s'a petrecut in
Ardeal are un alt caracter.
Legrtturi nu se mai puteau intretinea dupd ce tocmai ele de-
veniserd mai strinse. Viata lui Constantin Stolnicul esto o (to-
vadd de cit de mult eram legati de Occident, si ceia ce Meuse
Stolnicul a fost continuat de o intreagd goneralie; cei cari au
invätat la Academia Domnea,cd din Bucuresti, aceia aveau
simpatie pentru lumea occidentald i unul din ei, un Matei
Cretulescu, in testamentul sàu, insemna crt nepotii trebuie
s&i i se ducit in strdindtate pentru a culege anume invatiituri
in trei limbi: in goceste d sigur, dar, inainte de greceste, in
latineste si in italieneste. El insusi fusese la Viena i de acolo
se intorsese cu o colectie, de cdrti, vre-o doud sub, in cea mai
mare parte apusene. 0 multime de Romini in1 vremea aceasta
au fost trimesi in Apus, Romini sau Greci, traind aldturi
de Romini, ca un Hrisoscoleo, ori ca Hrisant Notara, care va
 Decklerea vechiului spirit. Traduceri religioase din greceste 111

ajunge Patriarh de Ierusalim, i va fi un fel del ctitor religios

si cultural al terilor noastre, schimbind scrisori grecesti, In
cel mai bun stil elenic, cu Constantin Cantacu.zino Stolnicul,
cu Nicolae Mavrocordat i chiar cu strand. Nu era de mi-
rare sa se vadd Romini in Italia, dar i pdna la Londra sau
Oxford. La Venetia Constantin Mavrccordat a tinut bursieri de
arti i limba pana 1-a oprit banuiala turceasca. Un nepot al e-
piscopului Grigorie Socoteanu a venit de la ace1casi Waite
scoh din Vest. Legatura cu Apusul era foarte strinsä in acest
moment si in acest domeniu, si se poate Inchipul marele
folos ce iesia din aceste legaturi neconterdte.
In seceta cronicelor propriu-zise, intilnim totusi o expunero
larga a istoriei muntene mai ales prin snit 1750-60.
Este interesanta carte care se chiama Geinealogia Cantacu-
zinilor", scrisa in romäneste de cineva care a redactat greceste
o lucrare tiparita tot in greceste cuprinzind situatia principatu-
lui Terii-Romanesti In acel moment i un raport fdcut Rusilor
pe cari-i servia. Sint operele lui Mihai Cantacuzino, care a fost
Ban i a trecut apoi in Rusia pe vremea Ecaterinei, ajungind a-
colo general, si familia lui nu s'a mai desfacut niciodata din
acele parti. E acel care a fdcut biserica lui, a Magureanului",
atit de des prefacutd. Genealogia e redectata i p basa unor
hirtii ramase tot de la Constantin Cantacuzino Stolnicul
pe care le-a avut Mihai la indemina. Spiritul Stolnicului se
Ostra odata cu arhiva lasata descendentilor.
Dar contactul era redus la anumite persoane, in anumite ho-
tare. Sultanului nu-i phicea sa-i meargd supusii In Apus. Dom-
nului tot asa de putin. Am spas ca el nu era un tiran, oar era,
fireste, mai bucuros s faca o scoala in tarA,si s'au facut scoli
foarte bunedecit sa se trimeata bursieri, ori sa se, ingactuie ti-
neri pribegi In strdindtate. Grigore Alexandru Ghica a pus scoa-
la, i moldoveneascd i munteana, pe base noi, occidentale, cu
un program care cuprindea retorica, logica, metafisica, cele
trei elemente de capetenie ale invatamintului european": imc-
dial dupd cunoasterea limbilor se trecea la urmarirea normer
lor gindului i la ceia ce putea s vadd o epoca fr Indraz-
neald in domeniul care de fapt ni este inchis noua, al lucruri-
lor mai presus de aceia ce natura spune simturilor noastre.
Dar in Apus pornise miscarea tiinific, i aceasta miscare a
112 Istoria literaturil románesti

ajuns pand la noi pentru ca pe la 1770 sa schimbe compIect

caracterul col1i, odata de filologie, care devine acum inainte de
toate Koala de stiinti exacte. Ne algebrisam" i noi. Inainte,
boierii stiau italieneste i latineste, daca invatau aceste limbi
In casg.. De la 1760 inainte, latina se preda la scoald. In ce
priveste greceasca, valoarea acestui Invdtamint se poate ye-
dea dupd sutele de scrisori grecesti pashate din epoca faiia-
rioth ele sint scrise foarte bine de ai nostri, larä greseli de
lirnba. Era altfel un Invatamint incet, dar fundamental; nu era
o scgdere dacä studiile de gramatica se faceau dupd yes-
titul gramatic Teodor de Gaza din timpul Renasterii, sau aupd
a lui Lascaris, un produs foarte ales al Renasterii grecesti in
Italia.
Dar oamenii din tard nu mai mergeau In strginatate, si nu
mai sint exilati cari sa traiascd, asa cum a lost casul lui Ne-
culce In Rusia, atita vreme in alte teri.

Ardeal abia se Intemeiaza, In acest timp, biete scoli ae

catehism, care pana la sfirsitul secolului al XVIII-lea aveau
programe patriarcale, in care lucrul de capetenie era, cum a
lost i pentru scoala noastra rurala panä pe la 1860, sa se stie
unde se pune accentul i cum se pronunta cuvintele. Scoala cea
mare, de viitor, care va fi patransa de ideli si care le va ras-
pindi, cea de la Blaj, incepe a se) formA numai pe la 1750.
Cind s'a facut unirea cu Biserica din Roma, episcopal de Bal-
grad, de Alba-Iulia, Atanasie Anghel, traind, cum Ii Invi-
nuia lumea, i cu dreptate pentru petrecerile lui la e-
piscopie pan g. la jocul cu Tigancile, nu era nici doctor, nici
capabil de a se initia in lucrurile dumnezeiesti, cu ant mai
putin in lucrurile stiintii. A fost cindva o discuie aici, daca
lumina noua ni-a venit din Ardeal sau din Principate. Faceti
o comparatie intre un Atanasie Anghel i intre un Constantin
Cantacuzino Stolnicul sau Dimitrie Cantemir, pentru a reiei
nude era pe la 1700 viata sufleteasca a poporului romin. Ce
a lost mai pe urma se va vedea; dar pentru incepulul se-
celului al XVIII-lea nu incape comparatie.
loan Inoceritiu Clain, de si vrednic de vesnica pornenire pen
tru alte merit; s'a fAcut Iuthiu episcop oi apoi s'a apucat
sa invete latineste. Episcopia fusese aruncata la Fagaras, de
 Decäderea vechiului spirit. Traduceri religioase din greceste 113

acolo la Blaj, ca un lucru care trebuie ascuns; din episcapia

bliijeanä abia intemeiatd intr'un biet castel de pe vremea un-
garil a secolului al XVII-lea nu se putea face nimic. Cind a
fost scos Inocentiu i a venit Petru Pavel Aron, acesta era insä
un ascet, care nu minca, nu bea, nmi dormia si nu stringea
bani, flu void niciun rol politic, ci avea o singurd grijd, aceia
de a da ceva poporului sdu in domeniul culturii. Atunci numai
s'au intemeiat colile romino-latine din Blaj, care, la drep-
tul vorbind., consistau intr'un Seminariu i in Micul Semina-
riu al episcopiei, in care se inväta ceva latineste i teologte.
Cit limp a trebuit ca sd se fac d. din scoala aceasta altceval
Asa incit Ardealul, care incetul pe incetul culege istoria r.ea-
mului si din cartile latinesti ale strainilor, dar si din traista ca-
lugdrilor moldoveni ambulanti, nu exercitä Inca. niciun fel de
influentd asupra noastrd. Nu de acolo putea veni ceva, de
la o natie toleratd, apiisatd. Sfintd-i suferinta ei, dar din su-
ferinta singurd nu putea sd iasd nimic.
In Principate insd, aceastd epocd, stearpd in ce priveste
poesia i istoriografia, este, mai ales in partea cdtre 1770-80,
foarte bogata liz literaturd religioasd. Secolul al XVIII-lea n'a
lost, ca al XVI-lea si al XVII-lea, o vreme de modeste traduceri
ale Sfintelor Scripturi pentru cine stie ce nevoi ale unei ma-
nItiri, fra niciun fel de acliune unitard, fiird niciun fel de
tinta unicd a tuturor celor cari lucrau la aceiasi muncd, dar
fiecare in chilia lui. Nu, literatura religioasd româneasca din
acest secol, mai ales de la o anumitd data inainte, ajunge a
avea i preocupdri teologice, ea cautä ceia ce nu indräznise
veacul precedent, lumurirea credintei, fntrebuinfind pentru a-
ceusta i literatura bizantind.
Si, dacd este vorba sä gdsim sufletul omenesc exprimat in
formule, o filosofie modernd, plind de cele mai frumoase ex-
presii abstracte, poate sd nu dea nimic, pc cind se poatei
iarilpi, intimpla sa se gdseascd in forma religioasd, pe care
lard dreptate o despretuim, sfortiirile cele mai man i. cdtre
intelegerea insasi a spiritului uman. Din deceniu in dece-
nia, din secol in secol, rasa cea mai aplecatd care abs-
tractii. care e, te rasa greceascd, trdind acum iii macge-
nile Imperiului bizantin, din toata sfortarea ei a dat lucruri in-
8
114 Istoria literaturii romgnesti

teresante i pentru noi. De aceasta teologie greceasca Intiu s'au

apropiat calugarii nostri din secolul al XVIII-lea, nu in ma
ndstiri, pana la revolutia cea mare pe care in rostul manas
tiresc a adus-o calugarul malorus Paisie, care, plecat din Ru-
sia lui, fusese la Mimtele Atos, pentru ca sa se a5eze aici la
noi, prin partile Rimnicului-Sgrat, apoi la Dragornirna, lii Sten
in sfirsit la Neamtul, uncle a meritat sä fie ingropat
alaturi de tefan, fiul lui Alexandru-cel Bun si de pircalabii
vremii eroice. Papa atunci insa lucrul cel mare nu. se El-
cea In manastiri, ci inainte de toate la episcopli.
Episcopia unui Chesarie i unui Grigorie Olteanul joacà prin
urmare un rol pe care nu-1 avuse inainte, din zilele unui
Teofil de Rimnic. Inca din vremea Brincoveanului la epis-
copia Buzaului s'a lucrat foarte rnult, tiparindu-se carti in
Upografia localà. Insa nu trebuie confundata aceasta opera
de tipografie a calugarilor i episcopilor din secolul al XVII
lea cu opera de traducatori, care se face mai ales la
Rimnic, in acest nou secol, imprumutind preocuparea teo-
logica bizantina, pe care o deprindeau tilimacitoril, acuma,
din originalele grece§ti.
Nu mai este vorba de carte slavond care sà se traduca in
româneste, ci se merge dera dreptul la textul prim : cultura
noastra bisericeasca se intoarce la izvorul curat. Lucrul nu
era usor. i, totuSi, oameni cari nu facusera niciun fel de
Koalà au indraznit i au ajuns a face traduceri bune, creind
o nouit epocà in istoria cartilor tiparite, necesare serviciului
divin. Un foarte invatat calugar de la Cernica, Macarie,
mers panä la a redacta i un dictionar, nepublicat si pier-
dut azi, in mai multe limbi, in care insà nu intra i limba
romaneasca.

Opera aceasta se facea in momentul cind in orase isto-

ricii nu erau in stare sä de; decit, adesea supt umila for-
mula a anonimatului, cronici care nu mai au nici frumuseta li-
terarà nici sens politic, ne mai fiind voia de a ex:prima cu
putere o pasiune, precum pasiturea politica fusese exprirnata
cu atita energie de un Constantin Capitanul sau de un Radu
Popescu, ori, in Moldova, de Costinesti si de Neculce.
 DecAderea vechiului spirit. Traduceri religioase din greceste 115

Care era folosul acestei opere de traduceri din opiscopli?

Mare le folos sta in evolu(ia limbii literare. Limba aceasta li-
terard era, inca din secolul al XVII-lea, capabilA de a exprima
dar nu mersese pand la pulinta do a crea perioada
orisice,
armonioasd, care inseamna marele triumf al stilisticei an-
Uee. Propos RE cu subject i predicat poate face orice re-
ghiob care a terminat paint clase primarc; nu este insa
vorba de aceasta, ci de frasa coinplicata in care so cuprinde,
WI o idele, ci un sistem intreg de idei. Perioada are acest a-
vantagiu pc care nu toatA ltunea ii intelege. Frasa la Dimi-
trie Cantemir este o decalchiare latinA fard armonie, in
c&re te impiedici; frasa italianil a lui Constantin Cantacuzino
Stolnicul este foarte savanlä, dar presintil meanclre pe care
nu le putem urmari usor, i sint in ea lucruri care nu fac parte
din organismul perioadei, care esto o Ulla vie, o arhilectord.
CU linii dare si elemento organice. Frasa aceasta arrnonioasa
au fdcut o cdlugarii din secolul al XVIII-lea. Ei aveau in fatil,
nu incurcata frasa, copiata, pe fereasta, a Slavilor, ci in-
susi admirabilul original grecesc i, in al doilea rind, ei nu
iesiau din nicio scoald si nu porniau din nicio familie pe ju-
rniltate instrainata de popor, ci se ridicau din aaincul in-
susi al natiei. Instinctul lor popular, mergind drept catre
spleruloarea math ciuilisatii elenice, a fost in st ir sd produ:A
frost' de care ne seruim si astdzi.
 TX.

Spirit filosofic si moda_ poeticg din Apus.

In plin g. epoch. fanarioth, incepe, mai ales del la 1770 inainle,
o altä perioadA de contact cu Apusul. Acest contact cu Apusul
care inviorase literatura romaneascä inainte de epoca fan],
rioth, este, deci, reluat; reluat lush. cu alte regiuni al,, Apasalai,
in alt spirit, capabil de a produce 0 alte resonate. Data apro-
ximativA de 1770 este Intr'adevAr impotriva cronologiei obij-
null; dincolo de jumdtatea secolului al XVIII-lea, insh., in
viata societatilor, cronologia este aproximativl,
Prin urmare earn pe la 1770-1780 se schimbh aproape toate
infhtishrile externe ale societalii romänesti, i acensta are o
iztfluentl hothritoare i asupra literaturii. lath inotivul acestei
scnimbari.
Secolul al XVIII-lea este ocupat, pentru noi, in cea mai
--
mare parte, de rhzboale impotriva Turcilor pe care le poarth.
Austriecii i Rusit Inshsi presenta acestor armate crestine pc
pAmin Ltd terii putea sä aduch schimbhri, dar Lrebuie fA-
mtä o deosebire intre caracterul armatelor crestine de la in-
ceputul sccolului, armate austriece i rusesti, i intre Ca-
racterul acelorasi armate pe urml. Pe la 1710-40 ele apar-
tin vechiului regim, care nu suferise incil nicio prefacere;
e inc h. regalitatea conceputä in stil Ludovic al XIV-lea, armate
de mercenari, cu ofiteri crescuti in traditiile de odinioarA.
In a doua jumhtate a secolului, nuanta civilh." a cclor cari
vcniau impreund cu dinsele este alta.
Filosofia apuseanä, a lui Voltaire, Rousseau si a enciclo-
peclitilor pAtrunsese pretutindeni. Xenopol credra mult in ro-
lul ofiterilor rusi i vorbia mai mult de dinsii. Dar foarte
 Spirit filosofic i modä poeticg din Apus 117

multi dintre acesti ofiteri erau educati in vechiul sistem mos-

covit, nu aveau niciun fel de ideologio a lor si nu erau In stare
sà exercite niciun fel de influenta asupra noastra. Ginditi-va
la un Suvarov, care a jucat un rol atit de mare in räzboiul de
la 1789 sau la Potemchin care se visa rep al Daciei Intregi;
nu poate fi vorba de intelectualismul acoluia care credea to-
tusi c poate sä domneasca paste Moldova, Muntenia si Ar-
deal, punind toate trei regiunilo la picioarele foastel sale
iubite, Imparateasa Rusiei. Astfel de generali, chiar cind pri-
mese mode din Apus, nu pot fi socotiti ca initiatori ai nos-
Ili in ale culturii. Rolul pe care Xenopol socotia cA 1-ar fi avut
ei, trebuie scazut.
Dar, chiar dacil generalii i administratorii erau asa, sis-
ft'mul in Rusia Ecaterinei a II-a nu mai era col de odinioara:
si cele mai umile teri din vremea aceasta ni arata o anume
dipositie de spirit a suveranilor filosofi" din Europa occi-
dentala i orientall, de o potriva. Chiar inainte de 1770, un
Constantin Mavrocordat nu era mai ineintat decit atunei cind,
din Paris, i se recunosteau tendintele filosofice" cind auzia pe
cutare abate de la Paris vorbind de opera lui legislativä. AI
doilea Mavrocordat, cu cele mai bane intentii, a eliberat, teo-
rctic, juridic, dar niei de cum economic, caci aceasta nu era
in minoacele sale) pe terani, el a interzis ca teranii sa fie
considerati cn neliberi, ca vecini", cum ziceau Moldovenii, ea
serbi, rumini", cum se zicea in Muntenia: nu mai existau pen-
tru el decit locuitori rurali, cari aveau aceleasi drepturi la ii-
bertäi ca i boienii. Cind Greet traind in Germania dedidi
vre-o carte Domnului din Scaun, acesta plateste. Supt ra-
portul cultural, Fanariotii pretuiau aceste lueruri ca Marie
mari izbinii fata de acea opinie publica occidentald care ea
dadea certificatele de cullurd i idealitate. Orisice stapinitar,
fie ca este crestin, fie i Sultanul din Turcia,ca acel Se-
lirn al III-lea care a incercat s schimbe total Imparatia tur-
ceasca, dar a fost omorit, planurile lui fiind reluate apoi de
un Mahmud, era legat de aceasta judecata filosofieä" a A-
pusului. Prin anii 1750, anume Turd, judecind. putintel cum
judecau oamenii din Paris, dorisera un Tel do participare a
poporului la conducerile Statului.
Prin urmare, cind constiinta apuseaull pat/uncle In regin-
118 1stoda literatudi romänesti

nile rasaritene, o ocupatie militara capata si ea alt sens decll

inainte; oamenii administreaza dupä alt model, in alt spirit.
Si nu se poate Domn care A. villa de la Constantinopol, uncle
veehea influentä italiana era inlocuitä din ce in ce mai mull
cu influenta francesä,-e un Joan Calirnah putuse foarte bine
sa fie Mare Dragoman stiind numai greceste i italieneste,
pe cind dupd 1770 nu se poate Ewa a cunoasle limba 1rance-
sa4 i sa flu aduc.it aceleasi preocupatii, aceleasi tendinte. Cu-
noscatorul de limba francesa catia fireste citrile francese, jur-
nalele i revistele francese pe care le cumparau i Dorimii
nostri, caH aveau abonamente la revistele din Apus i co-
municau, dacd nu insesi foile, extrase din ele, la Constantino-
pol, flind chiar pusi intr'adins ca prin abonarnentele acestea
prin delegati ai lor, bine plätiti, caH stateau de obiceiti
la Viena si la Varsovia, Italieni sau Francesi, sit informeze
Imparatiai
Ritzboiul cel d'intaiu pe care Ecaterina ii poarta singura
al doilea va fi impreund cu Austriecii-± Impotriva Turcibr,
de la 1769 pand la 1774, cu consecinte care s'au vault pe
urma, este absolut hotaritor pentru noi. De atunci incepe,
in toate domeniile, o viata cu desavirsire noua. Cred ca va
veni timpul cind se va putea scrie serios istoria desvoltarii
spiritului public la noi si ea va trata dupd merit pe cei doi
maH Domni i reformatori caH vin dupd 1774, dupa paeea
ruso-turca de la Chiucific-Cainargi, i caH, daca nu au lost
niste indemnatori in materie literard si nu s'au incunim'ai de
o curte de literatori care era greu de irnprovisat, dar prin
actiunea lor in domeniul politicei represinta acelasi lucru pe
care-1 va represinta literatura care se produce indata. Acesti
(101 Domni sint Alexandru Ipsilanti la Miutteni, Grigore A-.
lexandru Ghica in Moldova.
Ipsilanti, care nu domnise inainte, era dinteo famine din
Asia Mica) Ghica, nu numai cit domnise, dar incepuse in
Moldova o opera reformatoare, stind in Muntenia numai ci-
teva luni de zile 'Ana 1-au prins Rusii; dus la Petersburg, el
se gdsise acolo in plind prefacere filosoficd. Strainii cari
i-au cunoscut au numai cuvinte pline de laucla pentru dinphl
lin scriltor italian, dintre reformatori, Panzini, vorbeste des-
pre Alexandru Ipsilanti i Iespre Curtea lui asa cum Inca din
 Spirit filosofi I modA poeticl. din Apus 119

vremea lui Constantin Mavrocordat strainii cari treceau prin

Muntenia sau Moldova ;Asian pentru familia Mavrocordat laude
de tot felul. Francesul Flachat, care a fost la nol supt Constan-
tin-Voda, mai mull timp, om foarte curios, care se interesa de
lucrurile de la Constantinopol si a adus de acolo mesteri turci,
räsariteni pentru genuri de industrie necunoscute In Occident,
laudä pe gazduitoral lui in Bucuresti, atit de mult, i lard
de interes, spuind despre dinsul ca e un Petru-cel-Mare care
n'a avut mnsli o Imparatie la Indemina. Ei bin; ceia ce se
spusese inainte pentru Constantin Mavrocordat ote reluat a-
cuma, cu mai multa convingere, de toata lumea care, a cu-
noscut pe Alexandru Ipsilantik
Grigore Ghica, menit si el a ispravi omorit de Turci, insa
in capitala lui moldoveneasca, la 1777, de si nu pentru pier-
c'terea Bucovinei, ci din causa intrigilor tesute de boieri im-
potriva lui, represinta un tip cu desavIrsire superior de Donn
romin.
Dar nu numai Domnii se schimba atunci, ci intreaga so-
cictate romaneasca. Aceastä societate se Indreapta din nou
ctitre Apus, intr'un fel de pornire instincliva careia nimic
nu-i poate resista. Astfel si in interesantul gest, ispravit rau,
al chin- copiilor lui Alexandru Ipsilanti, elevii Ragusanului Rai-
cevich, autorul vestitei ciri Osservazioni storiche, naturali
e politiche intorno la Valachia e Moldavia" (1788). Intr'o
buna dimineata s descopere ca beizadelele nu mai sint la
Curie: fugisera, intovärasiti de nu stiu cline din serviciul Curtii,
si se duseserd in Ardeal, iar din Ardeal in Viena. Cind unul
din ei, viitorul Domn Constantin Ipsilanti, a fost inirebat
despre rostul fugii Vodli trimesese imediat in urma lor,
el a raspuns cà doreste sa cunoasca Apusul i erile de li-
berl ate. Ce planuri nu se faceau atuncil Un refugiat, de origine
Sviterian, care fusese ofiter in armata austriaca, Francisc-Iosif
Sulzer, care a scris o larga i Ohm*. Geschichte des Tran-

' Ele este si un tip dramatic; mai tirziu la Constantinopol, cind fiul sAu
Constantin a trAdat pe Turd trecind de partea Rusiei, bAtrinul de saptezeci de
ani a"fost decapitat. Sintern totdeauna induiosali cind este vorba de peirealui
Constantin Brincoveanu, dar trece cu totul_neobservat sfirsitul acesta crud al
unuia dintre oamenii cei mai buni cari au domnit vre-odatA la noi, reformind
scoala, mAnAstirile, orgatusind industrii, alcAtuind legi soul
120 1storia literaturii romgnesti

salpinischen Daziens" fusese chomat chiar de Domnul num-

tean legiuitor pentru a infiinta aici la noi o Facultate de drept.
Dar Apusul acesta nu mai este Apusul de odinioard, Apusul
italian pe jumdtate teologic, pe jumdtate medical i cu un
fel de vagd filosofie imbinatg. in iatrofilosofie" pa care am
intilnit-o intre 1660 si 1720 la acei medici cari se intorceau
din Padova si caH acuma nu mai sint de loc la modd. Ceia
ce se cautd in Apus este spiritul frames sau, cum se zice
eeva mai tirziu, duhul franrozesc", care stapineste i la Con-
stanti.nopol si la noi i pretutindeni, Ong. la Curtea Ecaterinei.
Perioada blindetii filosofice va fi urmatd de ac-la a infdpluirilor
revolutionare; si se va cinta i la noi Marseillaisa i Carmagnola
sau Imnul lui Rhigas, care a stat o bucatà de vreme in Bu-
curesti in casa boierului Brincoveanu i a avul i o tinereta
amoroasg. aid. Ceia ce se cautd inainte de toate este critica,
negatia, satira lui Voltaire, pe care mai ales II cautd Grecii
de la noi si.-1 imitd. Am publicat versurile unui voltairian
grec din Bucuresti, care sint cit se poate de interesante. Grecii,
mull mai iubitori de lucruri noi decit Rominii, au prins ime
diat din aier curentul nou pe care 1-am prins pe urmg. i noi.
Cgci spiritul acesta frances trebuia sä-1 prindem noi aici in
Ord, ai nostri neavind voie sg. circule. Pdnd foarte tirziu, pe la
1800 de cite ori plecca vre-un tindr in strainatale, de atitea
ori trebuia sd-si cearä voie de la Domn ; i Ionia dupd aceia
Domnul supraveghia pe studenii ca sä vadd uncle so duc si
ce invatd, ca sd nu-i strice cumva societatea politicd unde se
duc i sg nu ajungd la pdreri pe care cirmuirea nu le
ingg.duia. Iar acei caH indrazniau sg. plece fard de aceastd
permisiune, pätiau ca unul dintre cei d'intdiu studenti in mectici-
na romini, pe care Voda 1-a adus inapoi i 1-a batut la falangd,
adeca la talpile picioarelor, ca sit se invete a mai merge in
locuri unde se poate prdpadi curgtia politica a sufletului cuiva.
Rdminind, prin urmare, in tail tinerii caH doriau sit in
vete, puteau sd primeasca invatilturd apuseand numai in anu-
mite conditii, i anume prin preceptorii de familie. Multi
Francesi au venit in aceastd calitate la noi In secolul al XVIII-
lea, la Bucuresti si la Iasi, mai tirziu i in provincie. Unii nu
facuserd acasd niciun fel de ispravd, dar stiau ceva gramaticd:
d. Brunot, in Istoria limbii francese, arat g. insg. ca ortografia
 Spirit filosofic i modd poeticA din Apus 121

51 gramatica nu erau la dispositia oricui pe acea vreme. Dachau

lectii de dant, deprindeau cu moravuri sociale. Preceptorii
acestia nu erau, deci, totdeauna oameni siislini Unii ceva mai
buni, ca acel Jean Louis Carra, care a scris o mediacra His-
Loire de la Moldavie et de la Valachie", pe care a tiparit-o in
Paris, punindu-i un loc de publicare fictiv, Cei mai multi ca-
pkau o situatie nesfirsit superioara meritelor lor.
Dar, dacä societatea romaneasca supt influenta Domnilor
si a preceptorilor acestora se transforma foarte rapede, hi
Greci aceasta transforniare se face melt mai usor. Grecii erau
si prin partile noastre, in parte ca boieri, ei erau intrebuintati
si la Constantinopol prin cancelariile turcesti, dar foarte multi
din ei, elementele cele mai distinse, capabile de a primi
de a exercita influente, erau negustori, cu un spirit intreprin-
zator, mergind pana la Philadelphia in America, avind co-
lor.li in Marsilia, in Paris; iar Viena ajunsese i un fel de ca-
pitala spirituala a Grecilor. Mai toate cartile de scoald pe care
le intrebuintau copiii lor, traduse din frantuzeste, s'au tipa-
nit. la Viena, unde, de altfel, traiau i Romini din Maceuoma.
colo a aparut i o cronica bizantina, a lui Phrantzes. Erau
atit de multe cartile editate acolo, incit a trebuit odata sà se
numeasca i un censor al cartilor grecesti in Viena.
Negustorii greci puteau dcci merge oriunde, fiii de boieri
nu, si aceasta este o causa pentru care Grecii pe aceasta lature
a culturii apusene au mers lnaintea noastra.
Dupa ce cunoaslem aceste imprejurari, sä vedem efectul
lor asupra literaturii romanesti. De-odatä trebuie fäcula o
dcascbire. Literatura aceasta noua, In partea ei c.a mai inhere-
santa, cu mai multa pecete de noutate, este in legatura cu
gradul de pritrundere al duhului frantozesc". Lucrul acesta
se observa insa mai mull in Moldova, si aceasta pentru ea
Moldova se gasia in 1egtur i cu Polonia, Rusia a a-
juns vecina eu hotarul nostru mai tirziu i legaturile cu
Varsovia nu erau cu totul de despretnit. Polonia a perit in acest
secol, dar inteun moment de mare inflorire culturala. Neno-
rocitul de Stanislav Poniatowski, ultimul rege, de care se
ride pentru ca. nu avea autoritate i pentru ea la inceputul
carierei lui, ca i Potemchin, avuse favorurile Ecaterinei a
122 Istorla literaturli romAne0i

H a, era totusi un om foarte distins; el tinea tm fel de Academie

de palat, de formä francesä. Varovia insäsi era supt ra
portul literar ca §.1 supt cel artistic nfl oras trances, dupa
cum si Viena, in ce priveste limba de salon si a relatiilor in-
ternationale, era francesa.
Astfel, Moldova, primind i din Po Ionia influenta francesa,
eaprinzind o clasä boiereascd mult mai vioaie declt cea ,lin
Muntenia/ caci avea nu numai averea, dar i voia de a se
cultiva, care nu se intilneste In aceiasi mäsurd la boierii mun
teni, Moldova s'a pätruns mai usor de spiritul cel nou, pe
cind Muntenia, avind legaturi mai strinse cu Constmlinopolul,
fiind In margenea tinuturilor slave de peste Dunare, stapinite
de VIddici fanarioti, este mult mai oriental* Aceasta s° vede
din inspectia literaturii In aceste cloud teri romdnesti.

In Muntenia de dupd 1768, se intilnesc doar niste biele cro-

nici, de felul aceleia a lui Dumitrachi Stolnicul care este o in-
sirare f.rä niciun fel de logic* Thal niciun fel de preocupa-
tie literal* a evenimentelor de rdzboiu intre Rusi i Turci.
Se credea cä Dumitrachi e un Varlaam ; de curind a. I. C.
Filitti a ardiat cd e vorba de un alt boier apartinind unei alto
familii, tot asa de obscure. Boierul acesta, care cunostea Cons-
tantinopolul, Intrebuinteazd cu grdmada cuvintele turcesti. A
fast chiar un moment in desvoltarea limbii i literaturii ro-
mänesti, in principatul muntean, in care inrluenta turcea cd
a fost covirsitoare. Dupd ce, in vremea lui Brincoveanu, mo la
de la Tarigrad pritrunsese din ce in co felul de a fi, de a se
irnbraca, de a se pieptdna, de a urnbla, de a minca si de a
petrece al barbatilor i femeilor, dupd cc Fanariotii Intdriserd
Inca aceastd tendinta ca unii cari erau traiti atita vreme la
Constantinopol i trebuiau sd se Intoarcd Inapoi acolo, atitia
dintre ei avind sd i moard la Turci, influenta turceasca incepe
sN se exercite i asupra limbii Insesi, a zice chiar: asupr
spiritului literar. Turcul este un cavaler, un om foarte nobil
In legdturile lui, chiar cu accia caH nu fac parte din societa-
tea turceasca, el este fail indoiald un gentleman, cu toate a-
cestea spiritul sdu e greoiu. i el incepe sd se simtd In litera-
turd munteand de ye vremea aceia, do pilda la acest Dumi-
I Tipäritä de V. A. Urecha in An. Ac. Rom.
 Spirit filosofic I modg poeticA din Apus 123

trachi. Cite lucruri nu ar fi fost de spus, cite trageaii grozave

ale razboiului cite suferinti ale poporului si ale terii, care
doria atunci sd aibd un Domn pamintean, Alexandra Ipsilanti
s'a impus lull mai tirziu, dar la inceput tara void pe uii $te-
fan Pirscoveanu, dar Dumitrachi nu le poate spune in forma
lui bastardd, inferioard.
Dar lat cineva care nu poate fi pas alaturi de Dumitrachi
.

Stolnicul, in ceia ce priveste pregitirea lui, valoarea liii perso-

ndla, talentul lui politic. Iendchitd Vacarescu era un om care
stia foarte matte lucruri, care cunostea limba italiand i vorbia
perfect groceste, turceste, ceia ce i a permis s1 falsifice, pen-
iru congresul de la Focsant, tratatele pe care le-am fi in-
cbeiat noi cu. Poarla si care nu au existat niciodatd'. Adaug, cd,
de sign'', nu era strain de limba francesä. Apartinoa unei fa-
milii foarte distinse, de si nu veche, cu toata pretinsa descd-
lecare a strdmosului odatd cu Radu Negru. Un Domn, Nicolae
Caraged, care avea o multime de fete sdrace i le imbla la
toata lumea, a dat pe una dintre dinsele lui Vacarescu, care
mai fusese insurat. Un om in situatia lui exceptionala, daca
ar fi vrut s calatoreasca, nu 1-ar fi putut irnpiedeca iii-
meni, dar o singura data a mers el la Brasov, unde a avut
cu Iosif al II-lea convorbirea care e reclatd in Istoria Impä-
ratilor otomani". Astrel el nu putea iesi din traditie, si de aceia
ca scriitor lasa o impresie mai curind desagreabild, de si
prin insusirile lui, daca ar fi mers in Paris sau in alta parte
a Apusului, ar fi pultut da lucruri malt superioare acelora
pe care le-a dat. Insdsi ideia de a scrie o Istarie a Imparatilor
otomani" arab.' cit de mult societatea munteneasca intrase in
turcime, ceia ce face ca revolutia greceasca de la 1821, cu
atitea consecinte pentru Romini, sä trebuiascd a fi considerata
pi supt al raport decit cel obisnuit: ea ne-a scapat de o mai
deplind orientalisare. Chiar Alexandra Ipsilanti represinta, in
desvoltarea fanariotä, o formä foarte pericaloasa. prin teoria
lui cd Impartitia este una singura, ca toate natiile trebuie
sa' se confunde i sä creeze acea singura natie rasariteand care
In culturd sd aibä caracterul grecesc: Turcii ar fi fost soldatii,
iar mintea acestei societati ar fi fost a Grecilor. Era un im-
perialism turcesc care ajunsese a se impune tuturora. $i in le-
124 Istorla literaturli romAne01

gdturd cu acest imperialism trebuie sä asezdm i cartea lui

Ienachi[d. Vdcdrescu.
Nimeni nu se gindise pAnd atunci la noi sd scrie o istorie
a Impdrdtiei otomane, afarä de Dimitrie Cantemir, care este
insd un spirit international si face cartea lui, nu pentru Ro-
mini, ci pentru Apuseni : aceasta este deosebirea cea mare
intre el si Vdcdrescu. Cartea lui Cantemir a apdrut in toate
limbile si a fost o multime de vreme izvorul de informatie,
err privire la viata turceascd, al intregului Apus, pa cind Wed-
rescu face cartea lui pentru Romini, ca un fel de istorie na-
tionald". Si de aici caracterul curios al acestei istorii, care abia
vorbeste de noi si nu face decit sd prelucreze, in acelasi spirit
greoiu turcesc, izvoarele otomane pe care autorul le cunos-
tea. Iar, cind vine momentul s vorbeascd eI de vremea lui,
ne aflam in fata unui amestec bizar de compilatie, si de a-
mintiri personale;. aici se cuprinde caldtoria lui la Brasov
si legatura neasteptatä cu Impdratul-rege. Dar aceastit legturil
cu Timed, care nr pare curioasä, Ii are explicatia: vorbind el
de viata liii dupd biografia Suldanilor, intelegea prin aceasta
el. este un om din taxa acestor Sultani i c sufleteste face
parte integrantA din Impardtia otomand.
Ienächi Vdcdrescu a facut i o gramaticrt, a cdrii origine
si al cbrii caracter nu ni sint azi deplin liimurite; gramatira s'a
tipArit in Viena, se pare ca. Rind cerutd de anumite cercuri co-
merciale, care aveau nevoie de dinsal. Inercdri de gramaticd se
mai fkuserd, dar tot in legdturd cu nevoi scolare; nu erau
afirmatii ale spiritului romanesc, ci indeplinirea unor nevoi.
Ar fi interesant de comparat mai de aproape gramatica lui
Dimitrie Eustatievici cu gramatica lui VdcArescu. Ea ar arrita
si de wade si-a luat acesta din urind shemele.
Deci, nu in sensul in care Ardelenii se vor ocupa de limba
roma'neascd, ci pentru a r5spunde unor nevoi practice si la
un indemn din afard, a scris Vdcarescu aceste simple Obser-
vatil", i, fancied inuntru trebuia sd deie i normele poeticei,
cu citeva versuri ca pildd, el a Meat acelc versuri, nu fiindei
avea de exprimat sentimentele banale pe care le-au exprimat
' Titlul 135.gAri de saml", corespunzand Observatiilor" lui Raicevich, aj ins
agent austriac la Bucurqd, ne face sa ne 1ntrebám dacä nu cumva el a ccr..t
cartea 0 a ingrijit de publIcarea el la Viena.
 Spirit filosofic i modA poeficA din Apus 125

si fiii lui, de cari va fi vorba pe urma, complimente la fe-

reasta unei cuconite, cu ajutorul strunelor lautarilor, ci pentru
a da modele. Sint lucruri furate din poesia francesA de salon,
trecuta prin greceste, citeva gratioase, mai ales in ritm, unele
dintr'insele ridicole.
0 exceptie, fiindca e vorba d un moment dureros din viala
lid, sint acele versuri, gasite pe o foaie liberA a unui registru
de socoteli, in care se incearca un imn catre Maica Domnului
ajutAtoarea.
Asa este Ienachita Vacarescu, asa i copiii lui, Alexandru
Nicolae, pe cari insA in omagiile lui versificate catre co-
coane i coconite nu-i mina nevoia de a exemplifica regula
teoretica.
De obiceiu cind este o adeNarata literatura poeticd, incepe u-
nul, creiaza o forma, animca idei i dupa aceia un sir intreg
de scriitori vine dupa dinsul. La noi nu; IenachitA Vacarescu si
familia lui ramin un accident literar in legatura cu trecutul,
in legatura cu aceasta moda de Tarigrad care pusese stdpi-
fire pe sulletul lor.
In Muntenia nu vom intilni un element de originalitate lite-
rar decit mai tirziu, pe vremea Revolutiei francese i toc-
mai impotriva boierimii, pe ace]. Zilot Rominul, a carui cronicii
nu esfe altceva decit o criticd, aspra, amara, Impotriva re-
gimului politic al timpului, pe linga o expunere capricioasa
a evenimentelor. Si adilugam cd Zilotul", zelosul" e un pam-
fletar de felul acelor autori de versuri injurioase pe care bole-
rii le gäsiau in strada dirnineata, lipite de usa. Opuscul in-
teresant pentru starea de spirit pe care o cristaliseaza, dar
in care nu se gaseste nimic de o inspiratie mai larga.
In Moldova e aliceva. Aici literatura francesA este stinta si
bine sliutd. Mergind prin biblioteci de mandstire, de episco-
p;e, de casa boiereasca, m'am mirat nu odatA de cite carti fran-
cese si de ce carp francese am gasit acolo. cBoierii aveau bune
colecti.i, din care o parte au ajuns la mine. oarte adese ori, in
margene, boierul 1st facea observatiile sale. Acestea sint carti
cetite, carti rascolite, trecute de la unul la anal si aici e Insem-
natatea bor.
In unele casuri, ici si colo, s'ar putea bAnui ca literatura Iran-
126 Istoria literaturii romänesti

cesä a fost cerutd i dincoace in Tara-Romdneascd. Astfel, Chesa-

rie episcopal de Rimnic, unul dintre cLitorii limbii romdnesti
din secolul al XVIII-lea, pe vremea traducerilor teologice, care
avea legdturi cu un Hagi Constantin Pop, marele negustor
romin din Sibiiu, I cu doctoral Molnar, profesor la Scoala de
medicind din Cluj, cerea, neapdrat, sä i se trimita Enciclo-
pedia", i, cum, in loc de Enciclopedie", i s'a trhnis Ziarul
Enciclopedic", el protestä, cerind ce a vrut el.
Dar in Moldova bibliotecile francese slut de o bogdtie si de o
alegere neasteptatd. i astAzi se pastreazd la Stinca, lingd Ia§i,
biblioteca Roznovanilor, cu o foarte frumolsd culegere de astfel
de carti francese; bibliotecile acestea pot sta aldturi de cele din
Ungaria si din Ardeal, ale nobililor si ale carturarilor din orar)
Supt influenta acestor lecturi apar, nu nurnai neasteptatul
cdlugdr Amfilohie, episcop de Hotin, care a caldtorit i prin
Italia, inainte de a scrie, pe lingd o lucrare teologicd, i o arit-
fuelled, o geografie, dar poetii Costachi Conachi i Alecu
Beldiman, cari merità s'ai fie pusi in fata lui Ienachitd Vdca-
rescu pentru cd represinta cealaltii forma' a aceleiasi directii
culturale, una vddit mai apuseand. Conachi ni apare putintel
ridicol, cind nu tinem samd de imprejurdrile timpului, prin
fisicul lui chiar, cu pdral lung, barba rdsfiratd i enormul
islic care-i acopere fruntea slabd; ceia ce slim despre viata
lui obisnuita poate iardsi intra in acelasi domeniu al ridicolului:
cele cloud oddi de la tara, de la Tigdnesti, in margenea Tecu-
joase, supt indi1ä, ca prispd, lipite cu lut, cum au
nimas pdnd acum citeva decenii mdcar, trasiira cu care pleca
boierul la Iasi, avind hdturile cu fringhie. i, cind ni amintim
de versurile lui lungi i desarte:

Zori de ziud se revarsa i eu ochii n'am inchis.

Cum sd-i inchid dacd varsa siroaie de foc aprins?

in care cintd pe aceia, vrednica de o soartà mai band, cdreia

i-a purtat o lungd iubire devotatd, care s'a terminat cu o ca-
sdtorie tirzie, reaua impresie nu se schimbd, de sigur. Dar
supt acest vesmint de imprumut, purtat asa de stingaciu, era
siuntire i sinceritate. Ni-o releveazd i o dramd pe care am
descoperit-o intimplator pe vremea rdzboiului, la Iasi, uncle,
 Spirit filosofic i modA poeticA din Apus 127

la Mitropolie, se pastreazA dosaruI unei judecati a lui Conachi

cu un boier care luase pe o fatä a Zulniei, inbita lui Co-
nachi, si o repudiase pentru motive desonorante. Se pare cif
nu era fiica ei cu cel d'intaiii sot, ci cu insusi Conachi... Si
aces ta a purtat ani intregi, cu pasiune, un proces pentru
into turarea acestor acusatii calomnioase. Cola ce arata ea, a-
tunci cind nu facea alexandrine de modd franco-greaca) el era
in stare sa exprime cu energie sentimento adevarate.
De altfel Conachi suferia, in afara de defectele pe care pu-
tea sal le aiba un vers evident plicticos si do sardcia unei limbi
reduse la formule de salon. Ii lipsiau cuvinteie poetice pline
de fragezime pe care poesia populara le-a avut totdeauna din
bielsug: si nu se poate spune cit do mull. foloseste cuvintul
eel nou, cuvintul neintrebuintat care nu a suforit usura prin
inlrebuintarea in prosa, sau in viata sociala de toate zilele.
Poesia lui Conachi este deci batrincioask pentru ca batrin-
cios este si ritmul i sint i cuvintele insesi. Dar nu este fiiri
interes casul acesta al imui boier moldovean, dintr'o familie
care avuse dese legaturi cu Apusul un alt Conachi, un vat-,
a Meat studii la Viena, dupa ce invatase acasa cu. vre-o tr,4,
palm prolesori, francesa, germana, greaca, dar, intors in tart,
obosit de atita invatittura, a murit nebun, i cai indrazneste
s1 schimbe cu desävirsire ton.ul de pänd atunci al poesi'i
romanesti cu mult mai mult decit Iendchita Vacarescu. Acesta
era un poet de ocasie, un poet voit, pe cind Conaeiii, care a
tradus i, in prosa, un roman frances, Mathilda", al doamnei
Cottin, e un cetitor harnic de frantuzeste i un poet ain. in-
stinct. Astfel trebuie sa-1 privim ca pe un initiator stingaciu,
daca voiti, dar totusi initiator. Si am vazut, prin versurile cu-
lese din gura poporului, cä el avea sim i pentru cintecul, yes-
nic viu i vesnic nou, al poporului)
In ce priveste pe Beldiman, nu dumai cä el a tradus foarte
rnultà literatura francesk pentru pracerea lui, -Epe urma al-
tar traduceri, inca' de pe la 1760, ca Manualul Francmasonilor,
talmacit de un calugar, cl s'a indreptat la Florian si la Flo-
rianul german. care e Gessner, dar, cind a fost sä insenme
imprejurari contemporane, el nu le-a pus intfo biatä cronica
de prosa miloaga cum este a lui Zilot Rominul, inspirin-
du-se probabil de la Henriada" lui Voltaireun lucru care
128 Istodaliliteratudi romAneet

nu s'a observat in de ajuns pänd acuma, a scris Jalnica tra-

godie" asupra Imprejurdrilor din. 1821, amestInd tinguiri
de felul lui Conachi cu 'un puternic sentiment de umor,
care ne face si astdzi sa suridem, cind ni se infatiseazd nhz-
drdvdniile eroice ale Grecilor din Iasi.

Dar, peste initierea aceasta Inceatd i necomplectd la o

noud poesie, se porneste asupra noasträ o influentä Inca mai
adinca a modelelor si a altor modele din Occident Este
vorba de Koala ardeleana, de o parte, i, de alla parte, de
Asactd, acest Moldovean trait prin multe ten, capabil de multe
lucruri, spirit universal ca pe vremea Renasterii.
Ardealul literar romduesc, de prin anii 1760 phuA prin 1820,
limp de o jurnalate de veac, nu inate fi inteles nici deosebit
nici in legdturd cu viata literard i intelectuald din Principate.
Trebuie sd recunoastem cà in toata Ungaria din vremea aceia
si in toata Austria veeind era in aceastd epocii acelasi puter-
nich tendinta care eruditie, catre filologie i istorie, pe care o
reghsim si la cei trei sefi ai scolii ardelene: calugdrasul Sa-
nwa Micu, boierul fagardsean Gheorghe Sincai, si acel care
vine mai tirziu, cu o valoare tiinificä, filologich i istorich,
mai pronuntatd, Petru Maior. Tustrei fac parte din scoala eru-
dith germano-ungureasca de pe acea vreme, scoald si ea for-
math supt influenta, dephrtatd i indirectd, a eruditiei fran-
cese, a spiritului Benedictinilor francesi de la Saint Maur, tre-
cuti prin Germania lui Leibnitz, care, pe la inceputul se-
colului al XVHI-lea inceardi sä desvolte, nu istoria poporului
german, ci istoria Sfintului Imperiu roman de natie germa-
nich. Toti acesti Ardeleni sint trecuti prin scolile Occidenlului:
din Ardealul lor, din scolile lor de la Blaj, la Simbdta Mare,
(Nagy-Szombdth), la Viena sau la Roma. Si in scolile aces-
tea de piaristi, de iesuii, ei iiitIlniau Inainte de toate erudilia.
0 eruditie rabddtoare, cu adunare i clasificare de nocumente,
cu analisa critich a acestor documente.
Scoala arcieleana a flcut accasta, dar atft. Nu se poite, urmii.-
rind desvoltarea ideii romrinesti, a simtului naiional la Ro-
mini, sh nu ne inchinthn inaintea acestor oameni, crescuti In
imprejurari atit de grele, adorlrati martini ai unor osteneli
consacrate inainte de toate desteptarii poporului lor. Ce vi-
 Spirit filosofic i modä poeticA din Apns 129

goare mai sustinuta decit aceia a smeritului cleric care a

lost parintele Samuil, pe care noi din Vechiul Begat ii putem
aprecia cu atit mai mult, cu cit s'a gindit mai ales la non Is-
teri. Rominilor a lui, care nu s'a tiparit complect nici panä
acum, cuprinde pagini inspirate de cronicile cele vochi, care
privesc imprejurarile din Moldova si din Muntenia, pe lingä
atitea amintiri de pe vremea cind se hränia ol insusi asa
de putin la scoala din Blaj, zilele de post de la Seminariu, cu
lirana cle apa, fasole si pine uscatd. Dar eine sd nu conskiero cu
admiratie pe acel tragic luptator pentru drepturile neamului
sdu are este Gheorghe incai, omul iesit din margonile in-
guste ale spiritului unit, cum s'a format la Blaj I Mindru de
laptul ca este boier de Fagaras, din neamurile acolor Mun-
leni cu vechi diplome in lada lor, Georgius Sincai de Sinka"
se lua la lupta cu toata lumea, batindu-se cu invatati ma-
ghiari i sasi, i chiar, pentru alte motive, cu Vladica lui de
la Blaj, totul intr'o forma' foarte ruda, aruncind furia sagetii
in dreapta i In stinga, impotriva acelei societati cu care
el nu a voit sa se impace. A fost i un creator de §eoli,
dar prin toata activitatea aceasta a lui el nu se coboard In Prin-
cipate, pentru cii legatura lui cu Principatelo nu existil decit
pe masa istoricului. Este dincoace o anii scoala, o alta influ-
entd, o au lume... $i eine iardsi nu reeunoaste folosul pe care,
ea natiune, I am avut din argumentatia loOeianului acestei gene-
ratii care este Petru Maier? Acosta frthninta adinc informa-
tWe lui istorice. Pe clad la parintelo Samuil povestirea se
preface in niste pagini populare in stil de Psaltire, care nici
nu cauta sa fie publicate, pe clad informatia asa de bogata se
claseaza la $incai in volumele lui marl i groase, totul ordo-
nat pe ani intr'o descriere undo elementul polemic este nu-
mai furisat, intercalat, Petru Maior este creatorul teoriei originii
Rominilor. Paste tot ce au Incercat ceilalti, In gramaticd, In
interpretatie, in insirarea istorica de cronologie, acesta ajunge, in
Istoria inceputurilor i chiar in Istoria Bisericii romanesti, sa
creeze o teorio, care, construita de acest arhitect al amintirilar
romane pentru poporul srtu, a intrat asa de intreg, nu numai
In spiritul ardelean contemporan, dar i in al Rominilor din
Principate, constituind a.stfel basa pentru cugetarea lui Mi-
hail Kogilniceanu, lui Nicolae Balcescu si a tuturor celor cari
9
130 lstoria llteratura romAnesti

in terile de dincolo de munti au cautat sa-si lamureascA pro-

blema istoricA a neamului nostru.
Toate acestea sint adevarate, dar ei se aflä in curentul acela
occidental numai supt spiritul eruclitiei; nu i-ar fi trecut 33i-
m6nuia dintre dInii prin minte sit culeaga povesti, sit scrie
cintece, sa-si Insemne amintiri. Literatura lor este o literatura
de idei i de lupta; curentul lor este inchis intre cei patru pa-
reti ai unei biblioteci, i toate lucrurile acestea miroasa a
praf, se confunda in cenusiul acelei invAtAturi mincate de
molii pe care a cunoscut-o i iubit-o secolul al XVHI-lea occi-
dental. Iji pare rau ca suflete asa de mari nu s'au lasat libere pe
drumurile cele mari ale literaturit
Unul singur a scapat din aceasta incatusare, cineva pc carc
unii 01-1 inchipuie ca 1-au descoperit abia acuma, pc cind
poemul lui a lost tiparit Inca in vechea revista iesana Buciumill
Romin cu aproape un veac In urma. Este vorba de Budai De
leanu. Nu a fost niciodata necunoscut i niciodata. neapreciat.
Este de altfel imposibil sit se atinga cineva de dinsul, de rig"-
niada lui, sau de cealalta poema, cu mai patina importanta,
Cei Trei Viteji, Lira a vedea ca aici e alta tesaturd i alt spi-
rit. Budai Deleanu a cunoscut literatura italiang. Si iata de ce:
Viena era un oras frances, era capitala francesa a Sud-Estului
Europei, dar in acelasi timp i o capitald italiand. Nu poate
spune cineva in de ajuns cit de mult a trait Italia in Viena
acestui secol. Musica vienesa era o musica italianit, pe Mo-
zart nu 1-am putea intelege altfel decit in aceasta modd ila-
liana, palatele din Viena sint palate italiene, ridicate de arhi
tecti italieni; opera din Viena este a lui Metastasio, care acasa
la dinsul nu a avut reputatia de care s'a bucurat in Viena Im
paratilor. SA nu uitam cit pe vremea aceia Casa de Habsburg
stapinia Lombardia, Inca nu Venetia, si Toscana.
Influenta ei se exercita deci asupra unei jumatati din Ita-
lia si asupra jumatatii celei mai intelectuale, din peninsula.
Intre Milano, cu cit a ramas austriac, i intre Viena, cu cit a
pgstrat italian, este o perfecta asamanare. i, atuncea, a sla
in societatea aceasta austriaca,Insemna cd trebuic neaparat
sit te initiezi in italianism, dar nu In italianism de Padova,
ci In noul italianism, care este filosofic", care este satira,
plinA de suflu luptator.
 Spirit filosofic i mocIA poeticã din Apus 131

Ceia ce ni place in Tiganiada lui Budai Deleanu,legendA nu

prea inspiratA, trebuie sa o spunem, partea istoricd nu prea cu
ha; expunere de la o bucatA de vrerne plictisitoare, mud-
dente care nu dovedesc o mare imaginatie, eaci poetul ro-
min nu are geniul, creator in domeniul inspiratiei, al moctelu
lui, care e Ariosto,este altceva, i acesta luat din Italia. Acurn
in urma d. Caracostea a cautat sa arate ce a imprumutat Asachi
de la literatura clasicd. Sigur, a imprumutat foarte mult, si,
daca mai cautd cineva la el si alte influento din literatura oc-
cidentald, sigur o sà mai griseasca. Dar cu aceasta Asachi nu
scade. Nici Asachi, nici, pentru acelasi. motiv, Budai De learnt,
pentru cii insemnatatea lor stii intr'o noud plcimddire poelicd
a limbii romdnqii, in incdtwarea ei iii ritmuri noud. Ceia
ce este frumos, inainte de toate, la Budai Deleanu este strdma-
tarea formei lui Ariosto in biata romdneascd ardeleand de pc
oremea aceia, trecerea de la graiul popei din bisericd la
strofa zeilor.
Asachi, fiul unui preot, din Liov, adus ca sa fie protopop in
Moldova, Lazar Asachievici,al unei mame care so
si
chema Neculau, fata a preotului din Herta, a facut pentru
traducerile parintelui san prefotele in care doctrina latinista
e exprimatd cu mai multa elocventa decit de Ardeleni. Pie-
cat de final., dupd dorinta tatalui trait in Austria, din Mol-
dova la Viena, el invata i matematica i pictura. A fost
tm pictor foarte distins, un desemnator de merit, mult mai
bun decit acel Gheorghe Leca de la care pleacd aceasta arta
in Muntenia si care face si lucruri cu totul stingace si naive.
A fost un litograf maestru, i citeva din tablourile lui cu su-
biecle istorice, sint mai bine tratate decit cele din Muntenia ale
unui Papazoglu. De la Viena a trecut, pentru arta mai ales,
in Italia, la Roma, unde a avut legaturi cu lumea cea mai
cunoscuta pe vremea aceia, schitind tablouri celebre din mu-
seele capitalei Papilor i alte lucruri care in cea mai mare
parte s'au pierdut pe urmal.
Cind s'a intors de acolo, pentru a incepe opera sa foarte im-
portanta in domeniul scolii, iar, intr'o mdsurd mult mai mica.
i. in domeniul politicei, el aducea cunostinti cu totul noi. Deo-

Mai tarziu si la Neapole.

132 Istoria Ilteraturli romAnestI

sebirea dintre Budai Deleanu §1 Asachi este tocmai aceasta;

Budai Deleanu iea Italia prin Viena, Asachi iea Italia de acasd,
dii Italia Insa§i, din Italia clasia Italia lui Monti, superloarä
Franciei contemporane i care din instinct sc duce drept la
latini pentru ca de acolo sä capete o sigurantil de ton pe
care literatura francesd nu o are. Clasicismul Italian de la
inceputul secolului al XIX-lea este) cu totul altceva decit cla-
sicismul contemporan frances, al lui De lille, al lid Lebrun;
e o lectie de virtute privaa i cetäeneasc i un admirabil e-
lement de educatie. Teatrul Malian e represintat aLunci prin
Alfieri, ale carui tragedii au servit drept model tineretului ita-
lian, cAci Italia s'a refAcut moral de pe urnaa acestui clasi-
cism pornit, nu din adormitoarele, conrupätoarele saloanc vie-
nese, ci de la cele mai vechi traditii ale Italiei, mergina, peste
Dante, Petrarca i Ariosto, inviati in sfigit de zelul acestui
Piemontes, la antichitatea latinä. i, oricit s'ar scrie impo-
triva lui Asachi, ca poet, oricit ar fi unii de incapabili s5.-1
inteleagA, nu vor muri nicioclatA versurile prin care el afirrnN
leg5turile noastre indestructibilc cu Roma strIrno§eascl.
Gine cunoa§te ce insemneaza In poesie topica, instinetul
de a pune un cuvintt Intr'un anume loc, acela i§i va aa samii
at de mäia.str5. e disciplina prin care vechea vorbire mol-
doveneascä de la inceputul secolului al XIX-lea, sti1ul acesta
labartat de convorbire fanariota, plin de cuvinte grece§ti si
frantimesti ran asimilate, a lost silitä de energia creatoare
a lui Asachl sg. Intre in acele legaturi sintactice care In-
seamnä disciplina ro'mand in cuvint i frasd.
 X.

Curentul autohton in faf a romantismului de imprumut.

indata se infatiseazd unul din cele mai interesante conflicte
in. desvoltarea literaturii romanesti.
De la Asachi inainte, de prin anii 1820, incepe un indoit cu-
rent care formea4 a zice, originalitatea dramatica a acestei
literaturi i lupta intre aceste doul curente se continua pOnh
in momentul de fatd, fiecare, Tireste, avInd sä aleaga pe acela
care-i place.
Voiu incepe cu ceia ce se poate numi curentul indigen" sau
autohton", care nu este, cum se va vedea, curentul naturalist.
Curentul acesta nu este national, fiinda. nu exista o tendintA
nationalista la mijloc, ci un curent de ucasd, nu un curent de
la tara, pentru ea s'au legat de aceasta notiune intelesuri deo-
sebite. E inteinsul un fel de intimitate localci, traditional, foarte
complexa, care ascunde supt o Infatisare simpla lucruri foarte
vechi i foarte adinci.
Am cautal pAna aici a senate inainte anumite idei pe care
nu avusem panl acum prilejul de a le Infatisa, idei care shit
in avant agiul nostru i reabiliteaza trecutul nostru prea adese
ori consiclerat exclusiv ca un trecut de documente, de carti bise-
ricesti, de cronici i atita, cu totul departe de marile curente
ale Occidentului. Cred ca am reusit sA. arit ca intreaga noastra
desvoltare literara nu este la o parte de aceste curente. Se
va fi simtit, insa, chiar dacl nu am insistat IncA asupra acestei-
late laturi, ca este tot asa de existenta. i o altA lature decit
aceia, daca nu de directa imprumutare, dar cel putin de o-
rientare dupd Apus, de Intrare in comunitatea de civilisatie
represintata inainte de toate prin Apus. Si aceasta este o lature
134 1storia literaturii romänqti

specified a poporului nostru, care se desfäsoard in felul cel

mai modest, dar in acelasi timp i cel mai explicit si col
mai caracteristic, fie cd 0-au dat sama, ori ba, acei caH re
presintau aceastd direclie.
Ar fi interesanl. sà se compare poesia noastra populara, poe-
sia liricd, de dor, poesia epicd, acele cintece bdtrinesti", cu
modelele lor. Este do sigur o deosebire, care n'a fost deter-
irinatd. Inca pAnd acum. Cintecul epic sirbesc este inainte de
toate un cintec de luptd, de luptd vitoazd i putintel cam
cruda. Plingeri asupra invinsului mi existd, ci nurnai imnul Ge
triumf pentru invingator; nota duioasit lipseste din poesh
epicd a Sirbilor. Sint citeva cintece despre femei, dar femeile
skit tot asa de bArbati ca I bdrbatii. Aceasti corespunde, de
alifel, cu 11100 viata sirbeasca, din regiunile in care s'a creat
eintecul acesta. Si in vremurile noastro Inca, in rdzboiul mun-
tenegrean, de pilda, femeile mergeau aläturi de bdrbati. Nu
stiu eine observa ed. la Albanesi nu existil niciun fell de poe-
sie de curtenire. Do altfel ar fi fost cu totul iinposibild in aceste
imprejurdri in care femeia indeplineste funOuni servile in
ca,A, ea purtind greul gospoddriei, pand la crosnelo de lern.ae
In spinare, ea lucrind pdmintid, etc. Cind femeia este adusd
in astfel de scldvie domesticd, mai poato fi vorba de poe-
sie curtenitoare, asdnidnatoare cu aceia a poporului nostru?
Este o deosebire foarto netedd intre nota aceasta energicd,
fdra mild si intre nota mai dulce a poesiei noastro populare
epice. Si la noi este luptd, dar cu toate ace,stea vezi dese ori
cä se indreapth gindul i care invins, cd existd o omenie care
se manifesth supt forma compatimirii si a mild. Acosta este
un aport nou.
Ceva din felul acesta de a fi, so intilneste si in Balcani, in
literatura greceascd, insa, aici, trebuie totdeauna sd ne Intre-
biim dacä avem a face cu o notä inteadevdr greceascd, de
oare ce viata ciobanilor nu este greceascd, ci vlaha in rin-
dul intdiu.
Iatd, am imprumutat legenda manastirii de Arges, legendri
fArä indoiala balcanicd; puneti in fatd cele cloud legende, in
forma original% si in cea romaneasca: In cintecul nostru
sacrificiul femeii este desaprobat! De altfel tot ce este violent,
tot ce e rud la noi, poate fi pus in, leghtur g. cu cine ,§tie ce
 Curentul autohton in fata romantismului de imprumut 135

legaturi tracice; dar aceasth. mostenire a fost de mult topitA

in sufletul general al poporului, care este bun, care se poate
apAra, de si este bun, Mrä sa provoace i fara sa se) bucure
(le suferinta nimanuia.
Un alt cas. De sigur dupa cercetarile Mute in urma nu
este nicio indoiald ca Ureche a luat cu mina plinA, nu numai
in ccia ce priveste informatia, dar i in ce priveste forma si
stilul, de la PoloW. Dar este o deosebire Mire Renasterea po-
lcnä, de uncle a luat Ureche, i intre Ureche el insusi, o aeose-
hire foarte netedd. Renasterii polone Ii plac vesrnintele largi
ale retoricei, ea se irnbatä de frase si de cuvinte. Noi insa
nu sintem un popor de frase si de cuvinte.
De aceia cronicarul mohlovean e simplu si strict, scurt, sec
chiar, stapinit In forma sa. Apoi, noua niciodata nu ni-a pla-
cut sa spunem singuri meritele noastre: niciodata nu sintem
mai putin elocventi decit atunci cind avern sa ne aparam pe
noi insine.
Prin urmare nu este critica impotriva Moldovenilor, dar nici
imnuri de lauda pentru dinii. Ii apara impotriva strainilor,
atunci cind este nevoie, dar strigate de slava pentru biruin-
tile de pe vremuri, canibalicul inm de mace], care se In-
tilneste atit de dese ori, la altii povestitori de evenimente is-
torice de pe vremea Renasterii, nu se afla aid. Un om echi-
cumpanit, cu atita suflu chid este vorba de lucrurile
bune ale poporului sal; cu atita tacere in ceia ce-1 priveste pe
el insusi.
La Miron. Costin, corn parat cu literatura de mernorii polone
de pe vremea lui, se intilneste aceiasi almosfera de induio-
s.ire p.ntru orice suferiinit ornenea.ca: nu-1 vedem atacind cu
violenta pe nimeni. Chiar cind in Muntenia este vorba de o
cronica de partid, ca a lui Constantin Capitanul i e de o
tragedie cumplita, cind batrinul Constantin Cantacuzino PAD&
telnicul, un om foarte respectat, batrin de paste saizeci ae
ani, e omorit din causa ambitiunii copiilor lui, nu gasim a-
cusarea dusmanului, cum la Stoica Ludescu, prietenul Can-
tacuzinilor e, cu un plins retinut pentru batrin, simpla infati-
sare a suferintilor familiei.
Felul cum Constantin Cantacuzino Stolnicul sau Dimitrie
136 Istorla literaturIl româneti

Cantemir raspunde invinuirilor aduse noud Ca popor nu cu-

prinde nedreptatirea adversarilor.
Dosoftei, prefäcind psalmii In versuri, Cind a lost sa isco-
deasca o forma nouä, s'a dus la cintecul popular, din care a
scos ceia ce-i trebuia pentru a mine Psaltirea romäneasca
la indemina oricarii suferinti i oricarii sperante.
Acesta este curentul indigen, care trece din secol in secol,
comun Rominilor din toate provinciile. El este aleatuit din foarte
multe elemente: farniliaritate, intirnitate, care impun oricui
sa vorbeasca in asa fel Illicit sa fie inteles de toti. Este un glas
al obstii romanesti in literatura noastra. De aceia ea este In
adevar nationall. Nu in sensul declamatiilor patriotice, ci In
sensul ca un popor Intreg o poate intelege. In marile lite-
raturi occidentale, ce influenta a putut sa alba un Corneille,
un Racine, un Voltaire asupra poporului de jos frances. asupra
teranului frances? Pe cind la noi intre cell mai mare eirlurar si
cel mai umil teran a fost totdeauna o legaturd asa de vecire,
si asa de sacra, incit niciun fel de pretentie moderna nu iz-
buteste s'o rupd.
pe lIngä aceasta, literatura noastra are un nepretuit ele-
ment de vioiciune, care lipseste foarte adese ori din celelalte
literaturi. Ea nu alearga dui:A spirit, dar este strahatuta twiá
de un humor special care nu se intilneste aiurea. Credem far-a
indoiald in lucrurile pe care le spunem, dar admitem sa fie
si altfel; este totdeauna un usor zimbet de indoiald chiar in
jurul credintii noastre celei mai puternice. Nu sintem un popor
fanatic, i, in loc sä atacani cu violenta pe adversari, facern
o gluma, i gluma aceia adese ori loveste mai departe la tintä
el räneste mai adinc decit orice ingrmadire de cuvinte pa-
sionate. &intern un popor mehenghiu. I se pare cuiva ca spu-
nem una, si de fapt spunem alta, iar cine nu ne cunoaste nu-si
poate da mina totdeauna de ce am vrut sa spunem.
Acesta este fondul dominant in literatura noastrd. Nu no
codim sä luam ce vine de alurea, ha ne ducem putintel inainte
in descoperirea de forme pe care mai inainte nu le cunos-
cusem, dar ni reservarn fonduI acesta al nostru, care este ca
o comoard ascunsa in sufletul neamului. Nu o punem in teorie,
fiindea e un lucru atit de complex si de gingas, (tar, in
practica, el vine din instinct, i, cind literatura noastra se va
 Cureutul autohton In fata romantismului de Imprumut 137

traduce, ni va vent recunoasterea Apusului din pricina acestor

calitati.

Acest curent autohton va avea, dupd 1800, putinta de a se

nianifesta, la iesirea din eruditie, si din modd. Catre 1821,
am intrat inkeo perioadd noud a literaturii noastre, perioada
modernil. Pe atunci incepe o trozire nationald, i local lui
Gheorghe Lazdr in aceasta este, foarte mare. Ca originalitate
de spirit, el InseamnA foarte putin, forma lui nu inseamnd ni-
inic; niciodatit n'ar fi putut avea el un vers armonios sau o
comparatie; dacd era poesie in caracterul lui, nu o gdsim
in mijloacele lui de exprimare. Dar Lazär este un student
din Viena : nu trebuie sal se uite aceasta ; el este proausul
scolilor strdine, format dupà tipicul lor. Cunostintile lui de
istoria Rominilor si de literatura romaneascd erau nulo; stia
ceva filosofie, pe vremea luptei dintre kantieni i anti-kan-
tieni; un om foarte bine informat i foarte rdbildtor, d. G. Bog-
dan-Duicd, a cercetat i pe Lazdr i pe altii supt acest ra-
port, ldmurind o multime de lucruri mai mult sau mai Rutin in-
teresante In ele Insele. Dar Lazdr, Mrd Indoiald, nu este un om
de aici; pecetea pe care i-a pus-o straindtatea este atit ae pu-
ternicd, incit nu se poate desface de dinsa. Romanesc este
numai caracterul lui de inviersunatà resistentd, de rdbdatoare
inoardtnicie, de tine-minte".
Lazär n'a vorbit, la inceput mdcar, inaintea feciorilor de
boieri trdi(i cu preceptori i hrdniti cu lectura cArtilor francese,
ci pentru cei mici si smeriti. Trebuia s fad o scoa1 d. do in-
ginerie, dar la desvoltarea matematicilor el mai addugase idea-
lul national". II ascultau mai mult feciori de negustori, din lu-
mea mijlocie care aid in Muntenia existd, pe chid in Moldova
nu; de unde deosebire,a intre scoala lui Asachi i coala lui La-
zar. Asachi vorbia i un.or oameni cari nu erau boieri, dar
boierimea se strinsese toata in jurul liii, pe citd vreme aici
in Muntenia o mare parte dinteinsa sta in jurul Academiei
grecesti, foarte nobilä scoald, cu dascdli cari nu aveau intot-
deauna o purtare recomandabild, luati in parte, dar eari la-
olaltä represintau un factor cultural foarte serios. Acestia au
tähnäcit indemnul alre viata noud a poporului romanesc ca
un strigdt cdtre Dada, parte din marea Elan.
138 Istoria literaturii rotnAne§ti

Intre devil lui Lazar, citiva au luat drumul strdindtatii,

invätInd la Paris si aiurea: filosoful Etifrosin Poteca, apoi
un matematic care s'a priipadit in Apus, un jurist. Dar au fost
unii din ai lui Lazar cari nu au mers in strainatate, din feri.
cite nu au mers In strdinAtate, ori au mers acolo cu mull
mai tirziu, la 1848, cind erau oameni formati i cind influenta
strdind s'a putut exercita asupra lor fard sd influenteze fs n-
dul lor propriu. De la ei era sä porneasc d. avintul, necesar,
al vechiului fond, traditional, popular.
Omul representativ pentru curentul de care ma ocup nu
a fost bursier In strdinaate, ci a rdmas un localnic, activ §i
smerit In acelas timp, asa cum fusese de la inceput. Isi zicea
Inldiu Iliad, din Ilie, numele tatdlui. Era de loc din Tirgovi,te,
unde acest tatd. al MI a avut un rost foarte mic Intre functio-
narii cei din urmä, i Ion fiul lui Ilie a intrat la scoala gre-
ceased, uncle numele de Iliad a trebuit sd. devie Heliade, nu de
la Ilie, acum, ci de la Helios, in legilturd cu Sfintul Soare
la care se Inchina antichitatea pdgin.d. Mai tirziu §,i-a adaus:
Rdclulescu. Dupd teoria lui de istoric a scris i o Istorie a Ro-
minilor, interesantà i prin ideia, exprimatit mai ales de ia
1848 Incoace, ca nothmea de nobilime si de boierie are la noi
alt inteles &ell in strdinatate i, cum credea si el ca prin-
cipatul muntean a fost intemeiat de Radu Negru, dictatorul de
la 1848, devenit profet, tribun al poporului, s'a fäcut Rddu-
lescu", ca si cum si-ar fi zis ,,Basarab". Tirgovistean a M-
inas Insä.
Tirgovistea este un oras foarte interesant: cu mahalagii sä-
raci In margene i ceva Tigani, din causa mthastirilor; in
centru se pästreazd i astAzi anumite traditii aristocratice. A
stat Domnul atita vreme acolo i aceasta lash' totcleauna ceva
in sufletul locuitorilor, un Tel de ,mindrie in relatie cu acest
mare trecut, o mindrie care de altfel se poate trezi in fiecare
moment la vederea acelor frumoase biserici, cu ferestre sprin
cenate in turnuri de zicL Este acolo un spirit istoric, tm spirit
de Curte, cu un mare amestm foarte curios de spirit po-
pular. Spiritul de Curte este totdeauna ironic ca in literatura
francesd, stäpinitä, peste toate schimbdrile, de acest spirit
al vechii Curti. Ironia aceasta o va avea, in tot scrisul lui ii-
 Curentul autohton n fata romantismului de imprumut 139

terar, Eliad, nu o ironic teraneascA, plink do poesie, ci o ghi-

dusie de oras, plinA de haz si de cova rAutate.
El nu era un fiu de boier care sa aiM acasa preceptori i sg
se fi hrgnit cu cultmq francesA capabila de a-1 transfarma.
A invatat frantuzeste, a stiut chiar foarte bine, do si a vorbit
mai rail. Cind era la Paris, Heliade nu mai era Iliad cel vechiu,
ci misticul, profetul, care chema pictori sa-1 zdgraveasca si
,culptori sA-1 sculpteze. Dar indatä tara-1 va relua i spiritul
ei se va cobori din nou inteinsul asa cum se salasluise.
In materie de poesie, n'avea urecho. De obiceiu versurile
lui sint foarte exacte la numarul de picioare, Insa nu sung
de loc, pe cind la Eminescu esto cu total altfel: Eminescu poate
scrie in prosg., poate face un articol de jurnal d vom reggsi
in el simtul lui de &piing. armonie.
In afarä de un defect organic Ii lipsise i o initiaro potrivitä
celui care s'a crescut singur. Traise intr'un modiu cu desà-
virsire local. Intr'o paging delicioasa el spune cum a invgat
el carte, din cartile cu fond bisericesc pe care le purtau oe
multe on i ciobanii in traista lor, din povestirile miraculoase,
\Tied de Sfinti, Alexandria: acesta este mediul literar in care
s'a format el si ce bine este ca s'a format in acest mediu!
Astfel el ar fi putut fi un tel de Creanga. Mai tirziu s'a pre-
fricut dupä curentul vremii, dar la inceput a fost un provin-
cial si un am popular. Un om de bun simt pana in vremea dud
s'a ratacit in prea marl planuri culturale, Insgsi gramatica lui,
care inseamna de sigur o revolutio, e interesantg, nu atit din
punct de vedere filologic, cit din acela al bunului simt care a
inlaturat orice doctrinä exagerata, greoaio, din instinct, pentru
ci nu era In nota firii noastre. Asachi nu 1-a avat totdeauna, a-
Pest bun simt, si de aceia un om phn de talent a fost un invins
fata de curentul muntenesc, care represinta o civilisatie mai
modesta.
Chid s'a amestecat In foarte multe domenii, a sfirsit, in
ultima fasa a unei vieti foarte lungi, prin a fi un stricator
de limba, el care in tinereta lui fixase normele cele mai sa-
natoase ale ei. Totusi, odata, cu toatg arnbitia lui exagerata, cu
Loatä influenta ru inteleasa a Apusului, cu toti acei ani de stri-
care a mintii cari au fast pentru dinsul ai sederli lui la
140 Istoria Uteraturii rombeei

Paris, In 1848, fondul cel vechiu nu s'a ldsat biruit de tot, ci a

iesit necontenit la Wald.
El, alcatuitor de Indraznete poeme mai mult sau mai putin
reusite, mi a facut nuvele, romanel, dar e totusi un mare pro-
sator. Este o parte a operei lui pe care nu o ceteste nimeni,
dar care ar trebui sà fie reluata i desprinsA, cAci ea trdieste.
Om buclucas, care se certa cu toata lumea, i cu Grigore Alexan-
dmscu i cu altii, pentru filologie, pentru politica, pentru
interes, el a dat un farmec dclosebit tuturor proceselor lui, mari
si Mici. i, atunci, cind Eliad se minie, cind se aprinde de
pasiune impotriva unui om, fondul vechiu al lui se trezeste.
Recurge indata la batjocurirea adversarilor sal, II gase,ste po-
reel? care samara cu acelea pe care le pune poporul. Ast-
fel 1mpotriva liberalilor, de si luptase alaturi cu acestia, Irn-
poiriva intregii generatii de la 1848, care, nu mai era in
minile lui. Se amesteca in acest hazliu val injurios o multime
de dictoane, de parimii, amintiri din Bib lie, povestiri in gen
oriental, anecdote, de care-i era plin capul, i totdeauna le po-
triveste cu situalia adversarilor. Cind coboara cineva in aceasta
literatura, rthnine uimit de vioiciunea e originalä. Eliad repre-
sintd deci pe deplin acel curent indigen de care vorbiam.

Dar acest curent indigen se intilne,ste si la alii. IAA cloud

nume, dintre care unul trebuie sa fie pus aici numai in leg-
tura cu o parte din. literatura pe care a facut-o omul care la
purtat, iar celalt este cu desavirsire in acelasi gen, de si in
and parte de tara.
Mara de Costachi Negruzzi, in Moldova, care in povestirile
lui are adesea aceasta nota,dar ma intreb daca la el este
numai nota indigena sau se simte i o influentä a unel ann-
rnit, literaturi francese anti-romantice, influenta lui Prosper
Merimee, care aducea o nota de arta clasica in mijlocul salba-
ticiei exagerdrilor. De alifel Negruzzi a inceput cu imitatii din
literatura francesd clasica i greceasca; pentru ca este un Ne-
gruzzi cu totul altul decit acela pe care 11 cunoastem in ae
obste 1.
In fabulele lui, Grigore Alexandrescu, acela care trezesle pe
Mircea din mormintul lui de la Cozia, cu vadit romantism occi-
I Am publicat primele lui incercarl clasice In Revista Istoricd, III.
 Curentul autohton fn fata romantismulul de Imprumut 141

dental si cu ceva care pleac.4 din cronica noastrd, din influenta

misterioasä pe care o exercita evocarea vechilor monumente,
din viata care se culege din zidurile veacului al XIV-lea,oricit
ar fi el idluentat de cresterea in scoala francesA a lui Valliant,
unde venise ca elev mai sdrman pe lingd copiii de boieri, admis
ma mull de hatirul Ghiculestilor, al cdror om de cask era,
are totusi un ascurit spirit de ironie tercineascei, ;i chiar ma-
tudagiascd. In dosul fiecarii din fabulele lui se ascunde o po-
veste trait& De aceia l gustau contemporanii atit de mult.
El a ramas bietul bdiat crescut intr'o odaie parksitd dintr'o
casa unde altii ocupau apartamentul boieresc; el a ramas oplo-
situl lui Eliad, care a si exercitat asupra lui o influentà dura-
bint. Fabulele lui au pästrat ace.st caracter indigen, care far5
indoiald le face sd apartie aceluiasi domeniu ca si al ye-
chilor proverb; al snoavelor populare, al elementelor ironice
din literatura nescrisd a celor multi.
Alitturi de dinsul, un altul de care nu stie mai nimeni: Ion
Codru Drägusanu, din Ardeal, infatiseazd, in scrisorile lui, si
el nola aceasta traditionala asa cum putea sà o alba' un bid Cc
Valah" din partile Ardealului. i intre Tirgovisteanul de ma-
hall] si intre FAgrirdseanul de sat, este fdrä indoiala o foarte
mare asdrnanare. Niciodatri acesta nu a Malt povesdri i nici
poesii. Dar Peregrinut transilvan" al lid, intr'o desAntatd orto-
grafie fantesistd de felul lui Cipariu, ascunde supt ghiata anti-
ficiald a acestei forme rdspingritoare viap, o viaj foarle
puternica. Avem a face cu unul dintre spiriteie cele mai jute-
resante din toatä literatura noastrd, cu cel mai talentat Ardelean
din generatia lui. Nici nu se poate face comparatie intre dinsul
si intre Andrei Muräsanu, care a avut norocul sä exprime in-
tr'un moment, intr'o forma clasico-germanica., ideia de rer
volta a unui neam robit. Andrei Murdsanu, dacA nu ar fi
trAit intr'un mediu de culturd, nu ar fi produs nhnic; poesiile
celelalte ale lui sint slabe; articolele lui, retipdrite acum in
urmd, nu se pot cell. Pe clad Codru din DrAgus este ctotat cu
o putere de observatie putin obisnuitd; el e capabil de a
prinde i lucruri pentru care nu era pregnit, i aceasta este
cea. mai mare dovadd de desteptdciune omeneascd. Nu Meuse
Koala, dar de-odatd, stramutat In alt mediu, a deschis 3chii
142 Istoria Ilteraturli romänesti

si cu aceastä desteptAciune a lui el prinse ce vectea in jurul

lui, i pe fiecare lucru nou 1-a socotit la importanta lui ade-
varata.
Parasise, copilandru, Fagarasul pentru Bucuresti, ajunsese
prin Ialomita la oi, apoi om de casä al unui Ghica i, cum a-
cesta calatoria in Apus, Dragusanu a mers cu dinsul in ca
litate de cavaler de companie, dar putintel si de servitor. A lost
deci in Paris, in Italia si de pretutindeni a triads scrisori, sau
a infälisat mai tirziu in form de scrisori amintirile :.ale,
din care, din nenorocire, parte s'au pierdut.
iata-1 povestind o tineretä intreaga, dc la suferint.i.le lui de
om rau hränit, de pastor, care nu avea, de sigur, camasa
fericitului", la Paris Naga' o batrina care tinea un cabinet de
lectura, apoi fara rost, adapostit la o moaista intr"o man
sarda, ramas iaräsi singur, i cautind slujba la cine se intim
pla. Nu este viata romäneasca mai zbuciumatil decit a pu
iului de Oltean pierdut in lumea mare. Firea indigenä birnie
si in luptä cu romantismul, romantismul frances pe care
I-a putut cunoaste si care a schimbat cu total pe altii din
vremea lui.
 XI.

Romantism frances pe subiecte romAnesti.

Influenta apuscanli a romantismului frances nu inseamna
o altd epocd; in aceiasi epocd, se deasebesc doug. curente. Am
urmdrit pe acel represintat numai prin putini i, pentru
unii, numai prin anumite momente din desvoltarea lor, curenlul
indigen. Ma intarc asupra aceleiasi epoce, pe care a NT,Jill
privi-o pand foarte departe, pentru cä unii scriitori continua
pan& la adinci bdtrinete si pastreze pecetea pe care au cd-
piltat-o in liner* bor. Asa incit trebuie urmAritil probleara
nu pe o linie cronologial, ci pe mai multe, in legatur a. cu bio-
grafia fiecaruia. Se va face o impartire intre felul cum anu-
miti scriitori romini din Moldova i din Muntenia au primit in-
fluenta francesd. De Ardeleni nu poate fi vorba in vremea
aceasta, afar* intru citva, de Codru Drägusanu: ci sint prea
mull supt influenta germanicd si ungureascd, mai mult ger-
mand decit ungureascd, asa incit Ii au originalitatea bor.
Nu e de ajuns sd se constate cii un scriitor a prirnit o in-
fluenta pentru ca sd se inteleaga rostul influentei acesteia, ci
trebuie cautate imprejurarile in care s'a primit aceasta influ-
ent& Romantismul frances prima intfun anumit chip inseamnd
un lucru, acelasi primit pe altd cale e cu totul altceva. Ast-
fel romantismul frances primit in tard este una si roman-
lismul frances primit in straindtate cu totul alta; roman
tismul frances primit in casa este iardsi una i cel prima In
scoald, alta.
0 observatie preliminard. Separatie neteda intre roman-
tism i clasicism nu se poate face. Sint atitia dintre eel soca-
144 Istorta itteraturil románesti

titi clasici cari au si elemente romatice. Ar fi foarte intere-

sant, in literatura francesa, sa se caute influente englese la
scriitorii din timpul Revolutiei si de pe vremea ltti Napo-
leon, cari, acestia, de §i socotiti clasici, cuprina si anumite
elemente care nu sint de loc clasice; astfel acel Ducis care
face traduceri din Shakespeare dupd gustul zilei, aeci ele
mente romantice, pe vremea lui Napoleon, chid nu era Inca
vorba de romantism, ci lumea era adinc cufunda La in tra-
ditia clasicrt. Pe de alta parte, nu se poate spune cit de inu it
este, din vechiul clasicism, la Lamartine, care este socotit
romantic. Ceia ce se numeste le vague a fame" sentimen-
WI de nehotarire, de neputintä in a te orienta in viata, de
desgust fata de orice actiune, exista d sigur in odele lui. Dar
forma lor este in cea mai mare parte o forma clasica. A
trebuit sil vind Hugo, cu indrazneala lui, cu sintaxa lui, total
deosebita pentru ca sa se sfarme ritmurile vechi si sa fie in-
locuite cu ritmuri noi. Deci si multi clintre scriitorii romilli
earl se inspird din Franta, de unde ieau nota romantica
stäpinitoare, de pe Li 1820 inainte, au totusi o nota cla-
sica permanentd, care se descopere Ora la sfirsitul activitil-
pi lor literare, dupa. cum §i la cei la cari predomina influenta
clasica se vor strecura cu vremea o multime de elernente care
vin de la romantism. Romantismul inseamna, in orisice cas,
disarmonie i lipsa de unitate, iar scriitorii acestia de earl
vorbim si incepem cu Grigore Alexandrescu au o inca-
pacitate de viata interioara, o stapinire de sine, o tehnica reflec-
tata care sint de cel mai pur gust clasic.
Grigore Alexandrescu nu poate fi separat de Voltairesa no
gindim la traducerea lui din Alzire. Este prin urmare la can-
sul clasicism trecut prin Voltaire. Dar la Alexandrescu este
si influenta lui Lamartine: oboseala prelitninara, lirismul arno
ros care azi nu se mai poate ceti de loc, partea cea mai slaba
din, tot ce a scris el. Aceasta pe linga fondul indigen din fa-
bale. Trei note la acelasi scriitor. E foarte usor de deosebit er
poci i influente, inisa nu toti oamenii dintr'o vreme traiesc
in epoca thr si statornic supt influenta darninanti; a§ putea
zice cä majoritatea oamenilor unei epoci trdiesc fie in tr3cut,
fie In viitor; cei cari slat oamenii momentului sint cei mai pu
tini i cei mai slabi, tocmai fiindca nu anima floarea lor
 Romantism frances pe subiecte romAnesti 145

cdt.re viitor si nu si-au pästrat rddacinile in trecut. Separatia

este necesarä pentru studii, dar ea nu satisface subiectul el

InUiiu influenta romanticä primitei fn casei. Ea se resimte

de pregatirea 0 de dispositia preceptorilor francesi. Se stie
acum cit de mare era numdrul acestor preceptori francesi:
avem citeva din contractele inchelate. I0 disputau familiile
boieresti, mai mult in Moldova decit in Muntenia astfel de
preceptori, cari, ne mai avind mciun fel de rost acasä, adusi de
soartä aici, au fost insdrcinati a forma generatia noud. Dupd
ce d-na de Gembures a prepalit pe toate fetele lui Scarlat-Voda
Cuénim cu pregatirea de cdtre un preceptor particular, care
a avut marea onoare de a addposti, in cei d'intdiu ani de ti-
neretd ai lor, pe un Kogalniceanu i pe un Alecsandri, pensio-
nul lui Cuenim, care a tinut foarte multd vreme. Dar, aldturi de
aceste pensioane, era, cum am spus, invätätura acasä, si nu
trebuie confimdatd pregdtirea pe care o putea da pensionul lui
Cuenim cu pregatirea de catre un preceptor particular, care
nu avea dreptul de a predd in acelasi timp i in alte fa-
Preceptorii sint de obiceiu oameni de oarecare vrista si
de o pregalire personald mediocrd, avind o informatie fran-
cesä putintel cam intirziatd: pregAtirea ace.stora este din se-
colul al XVIII-lea. Ei transmit mai mult clasicismul, roman-
tismul fiind Inca socotit ca o necuviintd.
In aceasta privintä, este foarte interesantä de studiat initiarea
literard in lectura francesd a lui Costachi Negruzzi, care se
stie cd a suferit i o influenta venitd prin Rusi, prin Puschin si
prin Lermontov, earl vedeau prin prisma romantismului, dar
nu a romantismului pur frances,ceia ce nu inseamnä cä li-
teratura francesä nu a trecut in Rusia, ci numai ca-i domind
curentul engles, curentul de revoltd, de exagerare individuald,
de sälbdtilcie ambulanta al lui Lord Byron, care scrie intr'o
prosd ritmatd, atingind subiectele cele mai extraorainare, "orts-
cind toate prejudecatile.
In refugiul de la Iasi am gasit in casa din Hermeziu a
d-lui Iacob Negruzi, in care s'a pdstrat biblioteca pdrinte-
lui sdu, ingropat la bisericuta de acolo, cele d'intaiu incereiti
ale liii Costachi Negruzzi, care nu slut cunoscute, de i au a-
10
146 Istoria literaturli romänestI

parut in. Revista Istoried, acolo, la Iasi, Ele au un caracter

neted clasic, in genul poesiei aceleia artificiale pe care o a-
numila epocä a veacului al XVIII lea o afectiona: discutiuni
lntre un zeu si o zeita, mitologie de scoala i de cabinet, con
sideratii de filosofie moralä. Scriitorul s'a resimtit pana lii
sfirsit de influenta clasica. Ce este Aprodul Purice, ce tre-
buia sa. fie ..tefaniada, cad Aprodul Purice" este o parte
desfaculd dintr'o opera mai mare, un fel de cintec dintr'o
Henriada" romaneasca, ce este in alexandrinii aceia lungi
al caror model e luat din vechea literatura francesd, in fac-
tura aceia de greoaie compositie in care dupti un numar
oarecare de versuri e impusa o comparatie, decit nil imprumut
de la scriitorii francesi de speta lui Deli Ile, represintanti
corifei ai unei literaturi prin esenta anemica, scrisa !Minn
stil foarte convenabil, dar atita tot? Lucru foarte curiossi
aceasta se intirnpla totdeauna la oamenii cari nu si au fixat
perfect locul in mijlocul curentelor epocei lor , acelasi care
intindea alexandrinii nesfirsiti ai Aprodului Purice", care a
yea ambitia sä elute astfel in romäneste pe Stefan-cel-Mare,
asa cum Voltaire cintase pe Henric al IV-lea, a imbogatit gh
mladiat limba noastra, ceia ce nu era usor pe vremea cind,
acolo, limba romaneasca era mai mult o moldava" boiereasca
de salon,pentru a traduce Ode le fi baladele lui Hugo. Acestea
sint insa un joc extrem de dibaciu in inanevrarea silabelor, o a
devarata echilibristica poetica, asa incit Ii poate inchipui eine
va cita truda a trebuit sà cheltulasca Negruzzi pentru ca, intr'o
limba putintel fanariolisatd, prefacutd intr'o formula politi
coasä, dar rece, sa imbrace resultatul sfortarilor supreme ale
unui om de indrazneala lui Victor Hugo, mai ales cind tra-
ducatorul fusese format intr'o culturä care era in cea mai
mare parte clasical.
Preceptorul de casa, lecturile in. bibliotecile parintesti, al-
catuite din carti scrise in spiritul secolului al XVIII-lea, for-
meaza In adevar spiritul. Scoala francesa in ea insasi, pen
sionul, ca acela al lui Cuénhn, nu inseamna mare lucru. II
Pentru lecturile de atunci douà casuri : biblioteca de lingA I4 a familiei
Roznovanu, la Stinca: nu e niclun singur romantic In agile cu legAtura de pe
vremea lui Napoleon. Aici, la Bucuresti. in palatul Stirbei, biblioteca foarte fru-
moasä a fostului Domn cuprinde cArti cu note ale lui, care sint numai de carac-
ter clasic.
 Romantism:frances pe subiecte romAnesti 147

putem cunoaste prin povestirile de tinereta ale lul Mihai

KogAlniceanu, care n'a invatat numai carte, ci i-a ptheut fetita
Cuénim, cum o spune el insusi in Cel d'intkiu amor".
liii
DupA un numAr de ani petrecuti acolo influenta lui Cue-
nim asupra lui rrunine nuld, afarit de acel trecAtor pitoresc
sentimental. Kogalniceanu ar fi putut face orisice literaturk;
versuri a facut intr'o vreme, si le avem versurile; avem si nu-
vele istorice foarte frumoase, care pot sta alAturi de nuvelele
liii Negruzzi, insä aceastA parte a activitAtii lui trebuie adAu-
gatA dincolo, la literatura du terroir", la literatura loe.ala, pre-
cum si cronicele tipArite de Kogälniceami au insemnat o re-
venire la elementul local si la elemental istoric. Scoala Iran-
cesk din Iasi era o simplA intreprindere de cistig, care nu
putea sri deschidk in toate domeniile perspectivele mai vaste
sä lase a se intrevedea tinte neasteptate.
In Muntenia, e o scoalA de im caracter mult superior, ck-
reia nu i s'a acordat rolul care i se cuvine. E vorba de pen-
sionul, care era, se pare, si swab.' deschisd, al lui Vaillant, ye-
nit la noi cu sotia lui, care va deveni uirectoarea uneia cLiU-
Ire cele d'intAiu scoli de fete din Bucuresti. Vaillant era 'lin
scriitor, un filosof, un istoric, un om cu teorii, une ori gre-
site. E primul care a intrebuintht, intr'o interesanth carte
in trei volume, cuvintul de Ro'mdnia, La Romaine". In car-
tei lui de cdpetenie se intilnesc idei ciudate cu privire la
limba ronnineasca anituri de Inaba d'oc" i cea d'oll", ea ar
fi format o a treia, cu nume ciudat, la langue d'or". Dar,
pe ling5 teoriile acestea filologice, pe care nimeni nu s'ar
gindi asthzi sä le trateze serios, in La Romanie este o foarte
frumoasä descriere a terii intre,gi. El a condus multd vreme
si internatul de la Sfintul Sava, si a avut o activitate literard
didactic-A interesantk, Dictionariul lui exercitind influenta
si asupra spiritului public de la noi. Inteun moment vii-
lorul pamfletist s'a amestecat i in curentul revolutionar si
a lost urmarit la Bucuresti, asa ca a trebuit sa se refugieze
in Moldova.
Unil scriitori munteni, cum este Grigore Alexandrescu, plea-
ea de la acesta, nu se pot intelege Fara dinsul.
Insa aici vine deosebirea cea mare intre o astfel de scoald
si pktrunderea curentului frances prin bietul preceptor de
148 Istorla literaturil romänesti

casg Preceptorul de casA era, cum am spits, un om rare

artita si el ce invAtase In scoala din tinereta lui depArtatA, avind
ca ideal pe Francesul de la 1760, pe eind. Vaillant, cu toatA a-
derenta lui la vechile formule, e un revolutionar ae tempo-
rarnent, un om cu conceptii proprii, care vede foarte netea
anumite tinte si le urmAreste foarte metodic. L-am putea der
fini literar un clasicist de convingere, dar nu ftira oarecare in-
fluente de pe urma romantismului lui Lamartine.
FAA. Valliant nu poate deslusi cineva, intr'o parte din seri-
sul sgu, pe Grigore Alexandrescu. Alexandrescu a fost mai
tirziu din casa lui Eliad, dar de la inceput din scoala lui Vail-
lant. Persona Mate vie, originalA, farg de care nu ar fi putut fi
poet; dar, in ce priveste influenta, el o avea din douii parti:
istetul mahalagism de cash' al lui Eliad i didacicismul cla-
sicist de la scoala lui Vaillant.
Nu numai el, dar toti Muntenii de pe vremea aceia traduc,
si s'a tradus atunci foarte frumas din literatura francesd: o
multime de piese din Moliere si din clasicii secolului al XVII-
lea. Unele din aceste traduceri sint foarte importante ca texte
de limba, Rind traduse cu caznä, redindu-se naiv intelesul.
aid lectiile lui Vaillant dominA lecturile romantice de dupa'
pargsirea §.1it

Dar, in afarA de scoala francesä la noi, scoalA intemeiatA

de Francesi, dupd obisnuintile lor i cu intentiile lor, curentul
frances a mai putut veni dupA Regulementul Organic si prin
scolile cele noi ale noastro, i aceasta este a treia formti de
piltrundere. In acele scoli secundare cu clase superioare de
caracter universitar, la Bucuresti si la Sfintul Sava
din Bucuresti cu Petrachi Poienaru, om care Dense studii fru.-
moase, mergind pAnA in Anglia, pentru ca, intors, sA dea
suflet co1li celei nouà de la Bucuresti, si in scoala moldove-
neascA, in Academia MihaileanA, trecutA supt mune influente,
si francese, dar fArl mult suflet se plilzmuieste viata mo-
raid a unel generatii de o orientare occidentalA, care meritA a
fi cercetatA.
In scolile acestea erau profesori de limba francesä, pe lin-
Un Telemagne de la 1788, pe care 1-am cumpärat de curind, cu titlul scris
pe coperta grecete, are stampila di-111cl a lui A. Florescu.
 Romantism frames pe subiecte romäne§ti 149

g'tprofesori de limba germana chiar, i neaparatii profesori

de greceste si de latineste. Initiarea aceasta la Apus era Insä
foarte slabä. Un profesor tinut in familie, vorbind necontenit
limba lui, stramutind In atmosfera intelectuald toate eveni-
mentele din jurul lui, acesta putea exercita o mare influentä,
dar nu profesorul dintr'o scoall. a Statului, care de multe ori
nu vine din tara a carii 11mM o preda, astfel ca el poate preda
limba, recomanda ceva literaturä, dar spiritul insusi nu a-
junge a-1 patrunde el insusi. De aceia i coala lui Petrachi
Poienaru si Academia din Iasi nu represinta ceva in litera-
tura noastra.
Cu ceva clasici francesi, putintel i cu nemteasca lui Ko-
tzebue, nu a 4ui Schiller, cu ant mai putin a lui Goethe se
capäta doar o pregatire pentru lectura. Traducerile impuse
in anii de scoala, mai ales la Iasi, au creat ins, acolo, cIldva
harnici traducatori.

Dar, pe vremea Regulamentului Organic, cu toate piedecile

care s'au pus Inca i au fost foarte multe, pentru ca a
merge la Paris insemna o stricare a sufletului supt rapor-
tul politic, primirea ideilor noi protivnice ordinii de lucruri
stabilitecalätoriile de studii In Apus au devenit dese.
Si anume baietiide expatrierea fetelor nu era vorha; ea a
inceput multi mai tirziu, bäietii nu mergeau singuri, ci
cu perceptorii lor, asa incit trecerea la scolile strdine se fA-
cea supt supravegherea aceluia care pregatise de acasa. Cind
au mers la Lunéville cei doi lii ai lui Mihai Surdza, Grigore
pi Dirnitrie Grigore, intehgent, cu prepcupari filosofice, Di-
mitrie mai slabut, i impreund cu dinsii Mihail Kogalniceanu,
care ar fi Vrut sa treaca la Paris, dar a fost Impiedecat Pt
trimes la Berlin, ci crau intovarasiti de abate10 Lhommé, un
preceptor de cash' la Iasi, care statea necontenit pe IMO. din-
sii. Iar, cind s'a dus Vasile Alecsandri In strainatate, el a
plecat cu Grecul Furnarachi, prieten cu vestituI Corai, eel mai
mare filolog de la inceputul secolului al XIX-lea, acela care
a restabilit de atitea ori textul cel adevarat al operelor clasice.
Ducerea aceasta cu oameni de casa represinta totusi un
friu; nu se puteau arunca tinerii de-a dreptul In ceia ce mo-
da contemporanä avea mai cutezAtor si mai u§ureI, fiindca a-
150 Istoria literaturii romAnestl

veau lInga dInil pe vechiul preceptor care avea dreptul sil

spuie: aceasta este bine, accasta este rail. Dar, totusi, in ase-
menea 'conditii, unii dintre tineri au primit o influenta puter-
nica, precum o putea exercita Franta in acel moment de Ire-
cere de la Lamartine la Victor Hugo. Cei cari au mers In
Franta In acel moment s'au resimtit de pe urrna acestei dua-
Mali a modelului ; pe de o parte caracterul vag al lamarti-
nismului, care, placea i hd Eliad, tocmai prin partea Ian-
guroasä" care nu este nici cea mai frumoasa i nici cea
mai durabila din opera lui, pe de altä parte sunetele de trim-
bita provocatoare ale lui Victor Hugo, care trecuse de la
Ode si Balade" in care este multa. influentä din trecut, influent a
a clasicismului, la poesia Rona', pe care, de altfel, cind o
va continua, chid o va päräsi, pentru cd in Les Voix inté-
rieares, In Les Contemplations, este cu desavirsire altä nota,
o nota intima, pe urma sa treaca la Légende des Siee les, in
care dictionariul de istorie i de geografie este pus la contri-
butie pentru a ajuta la o fabricatie voila i oareeum mecanica
Initierea Rominilor facindu-se in acel moment, accla care o
represinta mai bine a pastrat pana la sfirsitul vietii sale
acest caracter, oricit ar fi luat subiecte romanesti, Vasile A-
lees andri.

Toata poesia lui Alecsandri, In care apar tineri terani im-

bracati ea de Dumineca, cu doina pe buze i cu un fel de tre-
murat de bora in picioare, nu e decit o cautare de pitoresc
exotic si popular, asa cum 1-ar fi putut intrebuinta si tm
Frances de la Paris. Francesul ar fi fast bucuros sa capete
colectia intreaga de amanunte interesante dintr'o viata na-
tionald necunoscuta, iar Alecsandri a fast asa de stapinit de
influenta exotismului rural frances incit a prelucrat materia-
lui autohton cum 1-ar fi putut face acel Frances. hid deose-
birea intre el si Kogalniceanu. Kogalniceanu a trecut pe la
Berlinul altui romantisni, mult mai putin stralucitor, dar mai
profund si mai sincer intim, unde a seris i o Istorie a Ro-
minilor, cetind pentru aceasta cronicile pe care le-a tiparit
mai tirziu, Letopiserele ; intors In tard, a avut o viata in-
tensa., a fost i tipograf i agricultor, i nu era un domeniu
din viata nationala In care el sa nu se amestece; pe cina,
 Romantism frances pe subiecte roinänesti 151

pentru Alecsandri, daca, Eminescu, fara nicio nuant g. de iro-

nie, II califica : vesnic tinär i fence", are dreptate. El a
ramas oarecum totdeauna adolescentul de la Paris, din 1830-
10. Nu s'a desfacut de pe sufletul lui pecetea pe caro a
primit-o atunci : a romantismului frances incepator. Kogal-
niceanu nu a fost, cit era student, la Paris, ci numai destul
de tirziu, fie si de mai multe ori, dar ca ern Mout; pe chid
Alecsandri, tinar, a pierdut coloarea sa proprie in aceasta at-
mosfera Rota a Parisului.
Cele d'intaiu produse ale lui, tiparito in Le Glaneur Moldo-
Valaque" de la Iasi, slat pastisdri de prima cask versuri de
felul lui Hugo, imitate insä cu o maestrie neiasteptatä la un
linar de vremea aceia.
Revenit la romaneste cind s'a Intors in tara, el n'a putut des-
coperi esenta intimd a sufletului romeinesc In momentul cind
urrnh sä invete limba adevaratä a poporului sau, nu in con-
versatii banale dintr'o societate pe jumatate fanariota, saloa-
nele 1-au atras, 1-au cucerit i 1-au aservit: lor ii va presinta,
(tupä gustul lor, subiectul national". A Inv* bine limba
proprie nu este un lucru usor: se poate prin contactul cu cla-
tele adinci, prin cetirea neourmata a literaturii vechi, prin a-
ceia cä, precum a fäcut-o Eminescu, nu Amine tinut al pa-
porului tau pe care sa nu-1 cunosti prin contactul direct. A-
cestea toate i-au lipsit lui Alecsandri. I-a lipsit aceasta uce-
nicie, atit de fecunda i atit de stapinitä do iubire, care pro-
voacd la un scriitor opere cu totul noi. Altfel nu ar fi ras-,
pindit diminutivele lui in dreapta i in stinga, nu ar fi crezut
ca un cuvint poate s pastreze puteroa lui de expresie atunci
cind este redus la gringtireli de alintare. Toga poesia a-
ceasta diminulivala este cit nu ne inchipuim do mull greceas-
ca, fanariota, pe cind noi sintem un popor intreg, care tindom
catre int.elesuri intregi, po care le spunem barbateste, cu un
cuvint singur, acel care se potriveste. Desmierdarile ae cu-
vinte vin din tradilia vechiului regim.
Dar i-a mai lipsit lui Alecsandri i altceva: o 'mare convingere
bi o mare pasiune; frtra una, sau färä alta, niciodatUt poesia nu
merita intr'adevar acest glorios titlu. Om de salon, Cu multo
dragosti ware, plimbindu-se cu barca prin Venetia, N ma-
larile Bosforului, la mosie, la tara, in zbirniitul coardelor de
152 Istoria Ilteraturli romänesti

läutari, cu ochii oprild la tablalile cu dulceap, sornind ea-

feaua aromatica, nu astfel porneste la un om o adevarata
si vinjoasa. poesie. Apol Castelul Pe les, apartament reservat,
regina Elisabeta facind omagiu regehii poetilor, In astfel de
Imprejurari de cea mai mare fericire pe care o poate avea
un om, nu se oteleste ca din nedreptate si nerecunostintä sufle-
tul poetului. Alecsandri traia admirat si adorat ae toata lu-
mea: cine ar fi Indraznit sa. ridice glasul Impotriva lui 1
Inspiratia n'o putea aduce nici casa de la Mircesti; astazi
cu 0 -mrai putin caracter rural, in hmca Siretiului cu ve-
chii copaci taiati, cu mobilierul 0 impodobirea lipsite com-
plect de nota romaneasca. Ca si pe vremea lui, ea sta cinchita,
supt dealul de lut cu surile batrinesii, fail niciun orizont.
Era de altfel natural pentru un om care a cuprins in viata
sa toata societatea, margenita la clasa de sus, a timpului
sau, pe un timp cind teranii si chiar clasa mijlocie nu aveau
Inci niciun adevarat rost. Pentru a fi altfel ar Ti trebuit ger
niul, si singur Eminescu 1-a avut, avind pe ae-asupra si
cu totul alte Imprejurari decit Alecsandri. Dar, de cite ori
se apropie cineva, cu spiritul liber, de Alecsandri, se pare cd
se gaseste dintr'odata intr'o odaie in care, pc) o usä, vine o
rnireazma de iatac al secolului al XVIII-lea, iar, pe de alta
navalesc parfumurile cele mai la moda ale romantismului
frances de la 1840.
Incercarile lui de poesiel epid, Dumbrava Rofie, cu o lunga
insiruire de nume pitore.sti, samanä cu Aprodul Purice; In
ciuda exagerarilor voite, larOlor gesturi schitate este acelasi
feI de a concepe subiectul ca si. la celalt poet al lui Stefan-cel
Mare: tot secolul ,,Henriadei", trecut printr'o strecuratoare ro-
matica. Baladele lui urmeazä de aproape, dar cu un pas po-
tolit de Oriental, La legende des siecles; de si amintirile istorice
dau tipul cite unui Gruie Grozovanul, cele mai multe nu se
misca 0 nu miscä. Singura povestirea luptei de la Bovine de
Eminescu cuprinde mai multä poesie epicä decit toate Meer-
carile. aceste poetioe neizbutite ale lui Alecsandri.
Si, cind ajungi.la teatru, simti Indatä modelul frances, dra-
mele lui Victor Hugo. Chiar In ce priveste cele doua drame
pseudo-clasice: Fintina Blanduziei, care este o dulcegarie (to
viata romana cu desavirsire falsa, 0 Ovidiu In care poetul,
 Romantism frances pe subiecte romänestf 153

murind, gaseste Inca puterea trebuitoare pentru a omori o

sala intreaga In agonia lui, pe cind personagiuI putea fi tra-
tat cu multa tiin i cu mult folos, caci ce mi se poate
scoate din Ovidiul Tristelor, trimes In regiunile acestea sal-
batece cu valet .de crivà i cu aspre silabe getice In urecne,
aceleasi reminiscente te urmaresc. Horatiul ca i Ovidiul lui
Alecsandri slut Romini din societatea bona de la 1880, foarte
bine crescuti la Paris, foarte vorbareti i lipsiti In fond de
orice originalitate a caracterului.
latä cc inseamna influenta subitA a unei mari literatnri
strdine, cazutä asupra unui tinar inteligent i inzestrat, care
nu cunoaste din tara lui, din presentul ei si din trecutul el, ni-
mic din ceia ce se poate numi adevarat viata romaneasca
care nu a mai putut invata nimic dintr'insa In thiereta lui
desorientata.

Dar influenta romantismului acesta apusean se poate exer-

cita si In altA forma.
Dimitrie Bolintineanu este tipul cestalalt, produs si el de
influenta romanticà apuseana, dar in alte condiii. Fiul de Ma-
cedonean transplantat n'a avut preceptori de casa; clasicii
francesi el nu i-a cunoscut de cu vreme. N'a mers nici la
vre-o scoala de felul pensionului lui Vaillant. Clasicismul scolar
ii lipseste cu desAvirsire. N'a sliut latineste, nici greceste. Fran-
tuzeste Invata mai tirziu, pentru ca Bolintineanu nu se formeaza
nici macar in contact direct, de la inceput, cu literatura fran-
cesa de atunci, care-i vine oarecum adusa de vint.
Pe de alta parte, Bolintineanu este un om fara o clasa
definitiva; nici teran, nici negustor, nici functionar, nici boier,
PIrintii lui nu sint nici vechi Moldoveni, nici vechi Munteni,
nici vechi Ardeleni, ci dintr'o familie venitd din Balcani, se
pare, asezata de curind In taxa, un fel de mosieri de clasa
a treia, sau mai curind din clasa arendasilor. Am zice cà
Bolintineanu este el insusi, In literatura romaneascca, arendasul,
care lucreaza o mosie ce nu este a lui; asa lucreazia el limba
romAneasca, care nu-i era ocin i bastina din mosi i strA-
mosi.
El primeste deci ecoul literaturii francese romantice si, cuin
este foarte inteligent, mai inteligent decit Alecsandri, pulind
154 Istoria literatudi românesti

prinde rapede i imita imediat, in perfectie, a prins rapede

moda noua, acel ecou departat al lumii francese, $1, cum, pen-
tru dinsul, cuvintul nu era nici un prieten pe care ,sil-1 stringi
in brate, nici un dusman cu care sa te lupticuvintele lui curg
de parca nu se mai pot opri. A ajuns victima unei fecundilati
deplorabile, rastogolind ea intr'un dulce vis 1 lies rimele tot
deauna sarace Mrà rnacar o inspiratie sincerd i calda, care
sa le miste. Din zi in zi, din au a or, ele cad, nerniloase,
pra unei societäti inttregi, superficial:el, care le primeste cc
atit mai bucuros, cu cit slat mai usoare, dar si mai goale
de inteles.
Bolintineanu este astfel un Alecsandri de clasa a treia, pentru
lumea din Bucuresti. Moldova tine Inca destul de sus pe A-
leesandri, prin virtutile ei istorice, pe cind, lumea, mull mai
amestecata si mai usoara, a Bucurestilor se multruneste p co
13olintineanu. Pe Alecsandri 1-a adoptat mai pe urma, si 1-a
stricat, aceastä societate din Muntenia, pe cind, dincolo, in Mol-
dova. el era sustinut, mult timp, de influenta mare a lui
Kogalniceanu. Pe acesta insa trebuie sa-1 punem in legatura
cu altä ordine de idei, caci eu dinsul trecem peste vremea lui,
care nu 1-a inteles i nu 1-a incurajat, nici in politica, nici iii
literatura; in politica a vazut ridicindu-i-se in fatal Ion Bra-
tianu, in literaturd a ramas simplul publicator al Letopise-
telor §i autor, celebru pentru atita, al discursului de inaugurare
Ia cu.rsul, rapede intrerupt, de istoria Rorninilor. El iese din
vremea lui, i noi vorbim acuma de oameni cari sint cu totul
si numai din vremea bor.
Incheind cu acest Parny al literaturii poetice romanesti, fa
vorit al lumii Bucurestilor, se poate spune el, preemn, in
mare part; Alecsandri nu cel din Stelutal stricase poesia
de iubire, tot asa Bolintineanu a stricat materiahil superb eroic
din care Alexandrescu cel singur i nenorocit, Para situatii" si
aplause, läsat sa crape intr'un colt, izbutise sä scoata zgu.-
duitoarea fantomä a lui Mircea de la Cozia.
In cele spuse aici, potrivit cu singura dreptato i dincolo de
pragul laudelor literare oficiale ca si al cercetarilor migaloase
In juml operelor care nu le meritä, este exemplul insusi al pri-
mejdiei ca.i.e se ascundel in orice imitare, incapabila de a
asimila macar, In orice introducere brutald a until fond strain
 Romantism frances pe subiecte rornánqti 155

inteo wcietate care nu are nimic din dementele care sä poata

da o sintesä de valoare. Daca se va ridica sufleitul acestei so-
cietati prin alta clasà decit clasa mosierilor i arendasilor,
(tech clasa care petrece in saloanele lurninate do liuninari
de spermantetä i mobilkrta cu mesele verzi ale jocului de
carti, el va exprirna fondul propriu, care se poate lirdni cu
orice influente, de oriunde ,dar trebute sit ramind fond pro-
prin romeinesc.
 XI.

Intoarcerea vechiului fond romlinesc.

S'ar putea crede ca acel curent autohton este represintat
numai, o bucatA de vreme, de scriitorii dintre cari niciunul nu
are puterea creatoare a poetului. FiindcA de sigur a lui E-
Had RAdulescu trebuie s i se recunoascA o foarte frumoasA
linibä literarA popularl, foarte mull spirit mucalit, acelasi
umor pe care II intilnim §i in fabulele aceluia care pentru
aceastä parte a fost dew]. liii, Grigore Alexandrescu, dar
creator de tipuri qi creator de intrigA, spirit care din imagi-
n4ia sa InsA§i s poath. lua elementele trebuitoare pentru a
crea o istorie, o povestire, de sigur cii Eliad Raduleseu nu
a fast, sau cel putin in imprejurarile vietii lui nu a ardtat
cii ar fi putut sa fie.
Cad scriitorul dii ce poate el, dar i ce-i cere sucietatea §i
este intrebarea dacA acela care a scris amintirile liii din 1848,
o carte putin cunoscuta, dar care merita sA fie inviatA, amin-
tiri publicate in. frantuze§te, n'ar fi lost in stare sa povesteasca
tot a§a i un subiecct de imaginatie. Se poate, ianiii, ea a-
cela care a fost la inceput creator del literatura, care mai tir-
7i11 a fost conducator de revolutie §i care, In a treia fasA, ca
tin zeu fulgerat, s'a retras In fundurile strAinatatii cu toata
maiestatea infringerii sale pentru ca, in sfir§it, sa ajung5 §i
candidat la Domnie, sit fi crezut ca este supt demnitatea ai
supt valoarea lui sa se amestece in. literaturft de imaginatie.
Pe de alt6 parte, Ardeleanul pe care-1 intilnim in aceIa0
timp §i care intrebuintase spiritul lui special ardelenesc pen-
tru a scrie numai intimplAtor amintirile lui din strainatate, a-
cest scriitor adevarat, Godru Dragwnu, care, intorcindu-se in
 Intoarcerea vechlulul fond roni5nesc 157

tar& supt regimul austriac absolutist, prefect la dinsul in

F1tgra i intemeietor de semi& nu ar fi putut scrie i alt-
ceva decit scrisorile sale.
Impresia pe care o are cineva este insa cd, in deosebire ae
curentul romantic, care prinde atita teren, curentul celaIt, de
tard, apare numai in cloud individualitdli rdzletk, daca nu
numard cineva i fabulele hli Grigore Alexandrescu. Asa incit
romantismul acopere tot cimpul, influenta strMnd biruie si se
impune fard deosebire In toate provinciile romdnesti fiind-
ed si in tasarabia, care stä supt influentd ruseasca, deci supt
infiuentti englesd i francesä, trecutd prin Rusia, este un
represintant tiplic al romantismului, in forma cea mai des-
linatd, ea formd., Costachi Stamate, care si-a lipdrit, venind
la Iai, o parte din operele sale. Iar, in Ardeal, poesiile In ge-
nul unui Andrei Muresanu, care se mai scriu pe vremea aceia
ptind in timpul unui loan LApd.datu, apartin farä mn4oia1 ro-
mantismului, venit pe cale germand, care capäti. o formä
inca mai deslipita de lucrurile adevaraLe: nuvele scrise in
Ardeal sau in pdrtile de catre Oradea, care represinta ceia ce
curentul apusean are mai ireal si mai vag, cu figuri sterse
care nu slut amestecate intr'o adeviratä acliune. Astfel roman-
tismul trece la noi pretutindeni, prin aceleasi forme ca in
Apus : forma lamartinianti, care neglijeazd putintel stilul si
se hrdneste din aspiratiile nedeslusite aIe sufletului, forma
1W Hugo, care inseamna fortarea formelor vechi i smulgerea
unor accente noi in ritmuri noi.
Dar, daca se WM cineva bine supt acest romantisrn veldt,
in toate fasele sale, direct sau indirect, din Franta i pu-
lintel din Anglia pentru a stapini toate provinciile ronatinesti,
vede fondul cel vechiu care continud. Numai cit este greu sa-I
deosebesti, une ori. Ba chiar, in momentul de fatti, n'avern
Inatti informatia trebuitoare pentru a-1 distinge.
Si aducem inainte pe acesti represintanli ai curentului
indigen 1ntre 1840-50 i data apariliei Convorbirilor literare".
Putini au cetit un singur vers dintr'un scriitor apartinind
epocei romantice,_ cdci fard indoiald este romantic, care
a tradus i romane in gem). Dramelor Parisuhri", dar a
facut i versuri care adese ori nu au niciun fel de legAturd intre
ele, ci slut un simplu joc cu silabele i cu rimele. Id, colo
158 Istoria literaturii românesti

insa, la omul acesta, Gheorghe Baronzi (de fapt Paroncin,

Minnie italiana din Brai.la), care avea o mare indfAzneald in
materie de formä, care a incercat foarte multe ritmuri ti
care nu suferia de loc rima banalit, se ggsesc lucruri impru-
mutate de la poesia popularä. i nu de la acea imbrobodità
perfect pentru a fi infiltisatil. in saloane d Alecsandri, ci ade-
vdraki literaturà populara', pc care el a adunat-o prin elevii
sai, caci, pc lingà profesiunea de avocat, a fost i lmdeva
prof esor.
Foarte curioaski poesia aceasta a lui Baronzi; de o parte
romanlism exagerat, Eiru gust, dind, mai mult impresia unei
ocupatii curioase (Ie dilelant decit a unei creatiuni sruffloase
urmate; de alta, elemente de literatura' popularii in ceia ce
priveste subiectul, Intilnesti la el compositii cu desävirsire a-
bracadabrante, din care ici i colo se desprind frinturi ca
din baladele noastre care nu sint & loc indreptate dupa moda
Parisului. Dacä ar umbla cin.eva prin anumite calendar; care
represinta, pentru vrernea aceia, unul dintre principalele mij-
loace de publicatie, n'ar grisi nurnai lucruri in genul lui N.
1). Popescu, cu haiducii lui asa de uitail. astdzi, ci i povesti (e
epoca lui Fundescu, i a lui Ispirescu se apropie) i i alte ma
teriale autentice populare.
Iatà o literaturä indigenii, care a stillyitut adinc si care mult
mai mult decit literatura cin.ematograficä din vrernea noastra
putea sä deie unei minti inere o initiare in elemental de
pitoresc al vietii noastre autohtone

Apoi, alaturi de teatrul de la inceput al lui Alecsandri, care

a devenit din ce in ce mai ambitios, trecind de la cantonetc, de
la Soldan Viteazul" i altele de fall acesta la figuri din trec.u-
tul romanesc i din antichitatea clasica", este un altul pc care
si Eminescu I-a cunoscut foarte bine cind participa la tur-
neurile unei Fan.y Tardini, un tcatru popular, avind in roper-
Lorin, na numai Doi sergenti" i allele de felul acesta, traduse
din frantuzeste, ci une ori, strecurate, i .piese indigene. Am
ga'sit citeva din aceste piese original; i totdeauna revin cu
placere asupra unui scriitor purtind un nume foarte demo-
cratic, Ion Dimitrescu, de prin anii 1840, care are, in dia-
log. o indeminare extraordinarg §i., in ce priveste cuno§tinta
 Intoarcerea vechiutul fond romänesc 159

vietii reale de aici, din Muntenia, insusiri pe care, In dom.eniul

vietii moldovenesti, Alecsandri nu le-a avut niciodata. In a-
fara de faptul cii imita fetal de a vorbi al Grecului, al Newt-
tului, al Evreului, Alecsandri nu are umorul popular pe
care il intilnim la necunoscutul Dimitrescu. Doua, Lrei plese
ale acestuia ar merita, fan a. indoiala, o reeditarel. Ion Dimi-
lrescu era un biet actor muritor de foame, a carui biografie
chiar nu s'ar putea reconstitui, dar pieseI liii cuprind. figuri
reale si grain adevarat. Astfel cind. presinta pc acel ,,deftereu"
de la strana a doua, care vrea sa ajunga actor la Iai, atras de
reputap cea mare in teatru a unuia ca Mil lo. In schita dra-
matica a lui Dimitrescu intervin tot fetid de tipuri, Evreul care
vinde nu stiu ce obh)cte de impodobire populara, i, intrebat
de pret de catre mahalagiii din Bucuresti, cari n'au gind
si cumpere, el raspunde: pentru cine intreaba, atita, pentru
cine cumpara, pe jumatate. Apoi o sumedenie de observatii
precise, in spiritul acesta popular, care la el nu e stricat tie
nicio tendinita critic.a sau politica. La un moment i s'a cerut
Iui Dimitrescu sa vorbeasca despre anul 1818. Numai cil, in
data ce a pus pe terani sa vorbeasea, tendinta piesei devine
atit de visibila, incit ea nu mai are niciun fel de valoare. E un
fel de a scrie pe carerl infatisa i un alt scriitor, tot asa de
complect uitat astazi si care nici el nu avea pretentia de a
face literatura imaginativa, ci numai glume plino de miez
si de vlaga : Jipesccu, In Opincarii, fard indoiala o carte care
ar trebui desmormintata.
La Rominii din celelalte parti, in Ardeal, literatura tera
nilor era inainte de toate calendarul, tiparit la o firma sa
seasca, care si Meuse 0 specialitate din ethtarea lor, i cu Ii
tere cirilice. i, pana se va ajunge la momentul acela care
coincide, nu num'd cu aparitia lui Eminescu, dar cu triumfal
liii si, cind scriitorii de 1.1 Convorbiri literare" domina, ajungin
du-se la Triburut, tocmai in aceste locuri modeste trebuie sa
cautam adevarata literatura, adevaratul fond propriu al a-
celui Ardeal care de obieeiu umbla dupa contrafaceri nem-
testi al romantismului.

' Pe una, Badea Deftereul,am retiparit-o in biblioteca literarA de la VAlenii-

de-Munte.
160 Istoria literaturil romänoti

0 altd provincie romaneased, Basarabia, nu are numai pe

Stamate, ci i fabulisti, i unu ldintre acesti fabulisti, de ve-
che origine boiereasca, a venit de s'a asezat la Iasi, unde a
trait si a murit. E vorba de Alecu Donici, care represintä
mai mult decit orice scriitor contemporan fondul acesta pri-
mitiv romanesc. S'a dovedit cii multe din fabulele lui sint co-
piate dupd ale lui Crilov, dar cite din fabulele acestuia nu sint
copiate din La Fontaine si cite din fabulele lui La Fon-
taine nu vin de-a dreptul din Fedrul In materie de fabule este
foarte greu sa inoveze eineva. De altfel, dreptul de proprie-
tate literara se Intelegea cu total altfel decit acum, Vorba este
cif felul de a infatisa fabula al lui Doniei este ad:Inc i caracte-
ristic rominesc. Fabulele lui Sirbu, pe care le-am retipdrit
cindva, Intr'un volum de Scrlitori basarabeni", nu au totdeau-
na un ritm plicut ritmul fabulei este putintel deslinat, a-
proplindu-se de prosa, dar conlin i bucati frumoase. Intr'una
e vorba de floarea smulsa din pamintul ei, care, mutatil in
pdmint strain, se ofileste: e o smeriti declaratie de iredentism,
la sfirsitul unei fabule plicate.
Iatä prin urmare o intreagi literaturi care pastreazd fon-
dul acesta indigen. Dar vine un moment cind cel indigen apare
la suprafata, ca sä domino, supt forma Convorbirilor lite-
rare", literatura romaneasca.

Literatura romanticd tindea la neglijarea formei si la o

falsificare a fondului, devenita cu vremea intolerabild, pentru
cii imaginile mari nu se gdsesc oricind, nici pasiunile pu-
ternice, nici mintile complicate, iar romantismul, In forma
sa exagerata, cere aceste conditiuni. Forma ajunge deci prea
award, iar fondul prea strident. De and parte, romantismul
in forma aceasta degenerata a hd Bolintineanu este le dispisi-
tia oricui. Rominul s'a Ttiseut poet." Orisice baiat de la
saisprezece ani inainte putea sa. sacrifice Muselor eiteva
de zile, eitiva ani san ceva mai malt, dupa irnprejurdri. Gine
nu poate sa rimeze doud diminutive, eine nu poate continua
sa elute pasiunile prefacute pe care le cintaseri i altii Ina-
intea lui?
I-a fost, astfel, foarte usor sa rastoarne astfel de adversari
aceluia care a dominat aceasta miscare a societatli ,Junimea",
 Intoarcerea vechiulul fond romänesc 161

prin spiritul sau echilibrat prin maiestatea fiintii sal;

lui Titu Maiorescu. El a fost inainte de toate o personalitate
impundtoare, cri gestul lui artificial, en vorba lui cintarita, cu
tonul lui gradat, cu viata lui sociald matematic pregatild pen-
Ira a produce mari efecte teatrale, prin mijloace care in apa-
rentd erau foarte simple. El a rcalisat un ti,p superior de
demnilate omeneasca, apdrInd ca semizeul teoriei in toate
manifestdrile sale, asa incit domina fdra sd alba un talent
de forma deosebit, filra sa dovedeasca o originaldate de idei,
dici nu a creat nicio teorie si nu ramine dinteinsul nicio pa-
gind Intr'adevar vibrantd; discursurile lui, foarte apreciate, cis
Ligau pe auditori rnai ales prin euritmia care-i cuprindea per-
soana, glasul, cuvintul, punind distanta enorma intre eel care
vorbia i cei cari admirau de la distanta. El putea sa deie a
parenta ca intreaga literaturd noud este intr'adevar condush
de dinsul.
Sa nu-si inchipuie cineva c revista cercului, Convorbirile
litcrare", a insemnat distrugerea prin pulernice masini de
asediu a unei formidabile cetati. Nu. Cetatea ar fi cAzut si la
cea d'inlaiu suflare a bunului simt. Cind, iaräi, Maiorescu a
combdtut scoala ardeleand a lui Cipariu,literatura aceasta este
de multe ori foarte apropiata de sufletul poporului romanesc.
(Inca se inlaturd munai ortografia insuportabila i teoriile false
in inaterie de limbd, cind a atacat ortografia cipariand., cum
se putea apdra o forma ortograficii si lingvisticd alit de straind
de nocesitalile poporului romAnesc? Era de ajuns sa se in-
lature suprafata de pedantism pentru a se vedea ce este
dincolo de dinsa.
Maiorescu fdcuse studii foarte frumoase la Paris si trecuse
in Germania intr'o vreme cind metafisica murise, ramiind
dila ea un singur lucru: cultul abstractului, fara ca el sä lie
cuprins intr'o teorie. El s'a format deci ca un spirit logic,
care dddea argumentelor sale conturul precis Si putea sa
ajunga la notarea foarte exactä a umti seriitor. Din metafisica a-
ceasta disparuld rarnasese un sistem de a argmnenta, o masind
de cugetare, nemilostiva ca ascutisul unei ghilotine, care se
putea aplica tuttu-or scriitorilor, in ei lush. Pe toti i-a jude-
cat criticul, pe niciunul nu 1-a inteles cu adevarat, pentru ea,
daca ar fi inteles intr'adevAr pe unul, nu ar mal fi judeeat pc
11
162 Istoria literaturli romariestl

nirneni. Mijloacele de luptt nu sint clintre cele mai extraordi-

nare i romantismul a murit de moarte buna, de la el insusi.
Sint sisteme pe care le regreti cind dispar. De exemplu,
cind la inceputul epocii moderne dispare arta gotict, nu este
intelegator al oriOnalitätii si al frumusetii care sà nu deplore
disparitia arlei golice, ca sä vind matematica Renasterii. Dar
ce se putea regreta in romantismul murindi
Dacä se inlaturau formele literaro ale roman!ismului, in lo-
cul lor Lrebuia st vie naturalismul. In Apusul frances, aceasta
nu s'a petrecut imediat, caci parnasianismul a insemnat o fasil
de trecere i, cind a venit chiar naturalismul, el nu era o
doctrint fixath., aceiasi pentru toate terile, pentru toate cercu-
rile si pentru toti scriitorii. Naturalismul engles, care pleaca
Inci de la Jane Austen, la inceputul secolului al XIX-lea, si
ajunge la Dickens si Thackeray, este cu totul altceva decit na-
turalismul frances i decit naturaiismul italian al unui Gio-
vanni Verga.
Cind doctrina nu existä, cincl scriitorii sinL atit de deosebiti
pe ten i, In aceiasi tart, pe individualittti, nu poate fi vorba
ca pe noi st ne fi putut stapini vre-o moda naturalistä ye
nita din Apus. Am cunosectt rniscarea francesa din ultimul
tiinp all Imperiului al doilea napoleonian si din cei d'intaiu
ani ai republicei, cind Zola inftlisa, cam zice el, .,istoria na-
turala a unei familii supt al doilea lmperiu", mai putin pe
cea germant, care in poesie a dat poeti dialectall, capabili
sa trezeasca iubirea pentru povestirile populare, ca acelea
care merg de la Danesul Andersen pant la Tirolesul Rosegger.
Dar prin anii 1860, cind. apar Convorbirile Literare", cram
nesupusi, in prost, unei puternice influente straine, i, fondul
indigen, vechiu de tot, irnbräcat odatä in ritmul popular al
lui Dosofteiu, drinuind in deosebiti cronicari, intrupat in Eliad,
cistigt acum teren, ptna co Maiorescu 11 pecethlieste cu pece-
tea intelectualt a profesorului.
Literatura aceasta naturalista se infatiseaza in forme deose-
bite, i aceasta dovedeste cd nu avern a face nici cu lucruri imi-
tate din strainatate, nici cu impuneri teoretice, din tart. Fiecare
vine cu felul lui de a fi, cu Telul lui deosebit de a vedea. Con-
vorbirile" au fost inthiu la Iai un salon in care se stringeau
o multime de oameni cari nu-si faceau din literatura temciul
 Intoarcerea vechlutui fond romanesc 163

activitätiilor. Era un. salon inai mult In sensul adunarilor

de tineri din Germania. In locul domnisoarelor cintind din
harpa si al doamnelor jucind carti la masa verde, se bateau
cu pernele i spuneau tot felu.1 de ghidusii: anecdota pri-
meaza" era formula si fiinl,à un fel de catalog in care se
treceau glumele cele mai reusite. Cu totul altceva deci &telt
ceia ce era lumea bunk del la 1840. De aici ni putem inchipui
ca nu a putut sä iasit o teorie, un regulament, teoriile de
altfel fiind interzise Tormal la Junimea". Noi top din gene-
ratia noastrd am fost crescuti putlin in atmosfera aceasta a
junimismului, si de la el ni-a rrimas un sirnt al umorului si
al relativitiltii lucrurilor omenesti, precum i, la cei mai multi,
or/Ka-ea de pedantism.
In aceastd societate junimistd", apar de-odata, prin Con-
vorbirile Lilerare" oameni a caror formatiune, anterioard re-
vistei, ar fi foarte interesantd de studiat. La Iai, ei apartineau
acelei clase care-si crea pe vremea aceia literatura ei. Ve-
chea literaturd era o tteratura de boieri, pe cind acum incepe
sd fie una de boierinasi, de profesori, de burghesi". 0 schirn-
bare de clasä sociald se petrece atunci. De terani adevarati, rà-
mast terani, trdind in mediul lor rural, nu este Inca vorba,
dar elemente intermediare Ii fac loc in literatura. Apare
asifel Nicolae Gane, de loc din Folticeni, un mmie care se
intilneste in istoria Moldovei, dar nu este dovedit cä intre Gane
din secolul al XVI-lea i Nicolae Game ar fi vre-o legatura. Om
liniatit, pasnic, cu simtul nou al unei limbi nu prea indraznete
si nu prea colorate; traducerea din Dante Licata -de dinsul este
una din cele mai bune; a tiparit i citeva poesii cit.mult simt
al ritmului.
Gane a inceput aldturi de romantism, de romantismul lui
Aleesandri, cu figuri färd relief, in pieptul cdrora nicio zvic-
nire de singe nu se shnte, dar, alaturi de acestea, a cules
cite ceva din viata contemporand, din povestirile care se spun
in familie, ea Alia Citeva zile la Slcinic, care toate adue,
Met IndoialiI, ceva nou. Salvat din apele moarte ale romantis-
mului, el n'a ajims totusi pe eine stie ce tdrim solid.
Alkturi de dinsul la Convorbiri", devenite un centru de ra-
liare, supt egida omului invatat", apare Joan Slavici, prega-
tit, in partite aradane de unde venia, pentru preolia de sat,
164 lstoria literaturii romatiesti

ca i cea mai mare parte din intelectualii Ardealului i ai par-

tilor vecine cu dinsul, in aceastä vreme. El a pastrat pana la
sfirsitul vieii Iui tonul acesta de indreptator duhovnicesc, ue
director spiritual. Articolele publicate de dinsul dupa nenoroci-
rea atitudinii lui din timpul marelui razboiu, cind nu mai era
un om intre oameni, slut tot kepi morale : asa se scrie,, asa se
gindeste, asa se face. In toate nuvelele lui Slavici este tendinta
preuicatoare. Dar, in acelasi limp, el este i omul de sat, care
infatiseazia o anumita lume de acolo, de la el de-acasa, i intre
scrisul acesta ungurean", nu ardelean", i intre scrisul un-
guresc din epoca aceia, ca la un Colornan Mikszáth, esie o
legatura. Pe vremea aceia i in literatura ungureasca era
un conflict intre cloud directii: a lui Jokai si a tinerilor.
Slavici a dat deci o literatura vie, placuta, nouä pentru orase-
nii de dincoace", earl nu auziserd "Ana' atunci un asemenea
glas venit din asemenea locuri.
Dar iatà un diacon, un preot raspopit din Iasi, Ion Creanga,
cu pregatirea pe care putea s'o deie semin.ariul de la So-
cola, farti lecluri europene i fàr. teorii, suflet absolut original
iesit din fundul muntilor lui i primit in societatea aceasta a
Convorbirilor", nu in calitate de scriitor, ci pentru comediile
pe care le povestia. 11 priviau putintel, oamenii aceia invgati
si de o categorie sociald mult mai ridicata decit a lui, ca pe
un ghidus al companiei. A fost aproape impins sa Serie pa-
taraniile lui, cind el n'avea decit arnbitia do a da bune carj dc
kcoli primare, unde era institutor. Sint uncle din povestirile iui
care nu vor putea fi publicate niciodatd. Astfel de povestiri i
se cereau lui in rindul intaiu. Dadeau drumul teranului, a-
colo intre dInii, pentru ca sa siinta ceva nou. Asa trebuiel sä
inteleaga cineva legaturile dintre Creanga i Junimea", care
Junime" nu 1-a ridicat niciodata, ea insäsi, prea sus. Rklicarea
la insemnatatea literara pe care o pastreazä i care i se da-
toreste, poate fi meritatii in cea mai mare parte, dar nu chiar
in aceastä masura, pentru ca, oricum, Creanga se ridica nu-
mii pAn:i ifi o anume inältiine, pana la felul lui pitoresc, cam
vulgar, trebuie s'o spunem; nu i se poate cere nimic din
ceia ce formeaza elemenlul cel mai interesant in sufletul omu-
lui modern. Reputatia lui a fost creatà prin anii 1890, la Iasi,
cind s'a format grupul moldovenesc poporanist din rama.si-
 Intoarcerea vechiulul fond romanesc 165

tile vechiului socialism al fratilor Nadejde, pentru cd el ex-

prima viata claselor fundamentale i era deci interesant supt
raportul social, iar apoi prin acei filo-rornini filologi, din strai-
natate, de felul unui Urban Jarnik, cari cdutau in literatura ro-
mgneascil ceia ce era mai lett romanesc.
In acelasi timp, aHituri de Convorbirile Literare", culega-
torul tipograf din Bucuresti, Petre Ispirescu, a ajuns si (1
pretuit in aceleasi conditii i pentru acelaasi motive. Era nn
conducator de atelier, adunind necontenit matexial pentru eaten-
dace, piind clad a ink cpul sil dea povestiri si de la dinsul. Un
tel de Creangd din Bucuresti, dar Mrä meritele superioare ale
aceluia. Povestea lui vorbestel prea des in limbagiul de ga-
7eld: atitea gazete trecusera prin minile luil Pe cit de strain
de stilul curent este Creangh, pe cit de multe orizonturi des-
chide el ciltre lumea tergneascd, speciald, din codrii Neamtu-
lui, pe atita este lipsit de caracter local Ispirescu.

Aici avem a face deci i cu manifestarea deosebitelor re-

giuni ale phmintului rorndnesc, i aceasta este foarte intere-
sant pentru formarea limbii. De la fiecare dintre dinsii a ra-
rims ceva in alcatuirea stilului romAnesc al unei epoce uoi.
Dincolo de miscarea aceasta din Iasi, necunoscut de dinsa Wind
la sfirsit, luind si el elemente din viata romaneasca, dar nu
din viata pe care o traise, alegind, ca intellectual, acea re-
giune care i se pdrea ca este mai pitoreasca, nu din amin-
liri, ci din experienta lui trechtoare, preferind anumite ca-
legorii i infatisindu-le pentru anumite scopuri, pentru crilica
societatii contemporane, care trebuie pusg in legaturd cu. o
altt m4care, este Duiliu Zamfirescu, Romanele lui ,nu pre-
sintg totdeauna o conceptie, dar au meritul de a cuprinde in
ele icoana unei parci din societatea romaneasca de pc vre-
mea rgyboiului de la 1877. Aceasta este, epoca pe care el o
cunoaste mai bine,
Prin urmare, in margenea Convorbirilor Literare" este si
o alth literaturg, pe care Bucurestii continuh sh o faca, la
reviste de opositie i concurenta in care romantismul se mai
gh.:este amestecat cu teoriile filosofice, cu pretentii de doe-
trind, care au lost cu total invinse, cdzind in ridicol. Dar un
timp acestia de la Bucuresti Ii rideau de poesiile lui Eminescu.
166 Istoria literaturii romAnesti

Cercul de la Convorbiri", format de sine cAci scriitorii au

fAcut Convorbirile", iar nu Convorbirile" pe scriitori, a
biruit. Pentru ce? Pentru motivul pentru care hiruie mice litera-
raturl: potrivit cu cantitatea de oia(41 urn Ind §i no(ionald cart:
se cuprinde intrInsa.
 XII.

Expresia integra16a sufletului romiinesc : Mihail

Eminescu.
Deci la un. moment dat n'a aparut un datAtor de directie,
care sa se inspire de la anumite teorii abstracte, sa se aseze
pe o catedra literara irnprovisat i sa decida cu ferula sau,
daca este mai blind, numai cu degetul, ea anume poesie este
rea sau este bund i, dupa cum o anumita poesie ar fi fost
decretata rea sau bunil., sa rasara o intreaga miscarth literara,
Ca este usor a fi cineva b2neficiaru1 unei literaturi prin citeva
formule, aceasta o intelege oricine, dart ca are dreptul eine-
va sa se presinte, In. materie literara, literatura Rind un
fenomen asa de original, asa de spontan, asa die1 profund
legal cu tot ce omul represinta mai fin i mai complex, ca
are dreptul sa se infatiseze ca unul care creiazA literatura,
care o Indreapta in alta directie, sau o distruge, aceasta este
o formidabila eroare.
De aceasta eroare adesea sufere i xplicarea lui Eminescu,
pe care unii 1-ar vedea, in concurenta cii altii, Inaintea inflexi-
bilului judecAtor tooretie. 0 natura asa de bogata, asa de corn-
plexa i asa de nout supt toate raporturile ca a lui Eminescu
a fost redusa la acele citeva poesil cuprinse in editia Maio-
rescu, cu prefata ace.stuia. Acest fel de a judeca pe imen-
sul poet care este Eminescu, se resimte pant i astazi in
ce priveste editarea operelor lui. Noi nu avem Inca un E-
minescu complet. Ceia ce s'a dat la Iasi, la o anurne libra-
rie, de un Einar care nu avea niciun fe l. de experienta literara
0 de aptitudine critica, nici macar rabdarea trebuitoare pen-
tni a desface manuscriptele, se poate socoti ca o editie ne-
168 1storia literaturii románesti

existentn. Si ceia ce s'a ales mai tirziu, de unii si de altii, in

cutare volum tiparit la ,,Minerva", nu insearnnd nici mdcar
pregatirea editiei complete a lui Eminescu.
Pared existd o sfiald fain de ce n'a aprobat" Maiorescu...
Nu poate fi vorba de generatia de la Convorbiri" ereind o
epocd noun In istoria literaturii romilnesti. Schnnbarea cea
mare care se intrupeazd. in Erninescu. nu c un fenomen de
viata artificialii, teoreticn ce s'ar fi coborit inteo realitate dis-
ciplinatn, ci avem a face cu una din acele mari miseari care,
iese din adincul vitt al unei natiuni, din tot C3 5ei poate conlinea
la present, ea si dints° un foarte lung treut. E unul din mo-
mentele acelea fericite, cu unul dintre oamenii predo,tinIti, care
rerumd o literaturd si o in Ireaptd, arun-ind putruic luMini
entre viitor, deschizInd drumuri si mai departe gencratinor
care vor veni pe urmä. Ca srt inldtur ultima bänuiald in ceia
ce priveste relating dintre Emine-cu i Junimea", trebuie
sd spun si aceasta: chid Eminescu era numai cu trupul doar
intre cei vii i cind, de sigur, era putinta sà fie trezit
dinteaceasth moarle a gindului, omul a rämas singur. Colaho-
ratorul Convorbirilor Literare" rämasese in sama nimiinui,
a clomnisoarelor filantropice i a studentilor entusiasti, car].
din banul lor Ii tineau la sanatoriu i ce sanatoriu!, oribila
inchisoare de nebuni din margmea Bucurestilor. Atunc a eind
este o legiiturn strinsä intre o miscirg, intre o societ InIre
o scoaln literarä i un oat, omul acela nu sufere si nu moare
asa cum a suferit si cum a murit Emine.scu. Dar, in ceia
ce priveste dreptul lui Eminescu asupra Junimii" sau drep-
tul Junimii" asupra lui Eininescu multi crecl ca" slut mai
multe drepturi ale Junimii" asupra lui trebuie sd se
spuie ca la Convorbirile Literare" n'a existat o singurd direetie,
ci mai multe. Tot acolo, bucurindu-se de aceiasi atentie, la
inceput chiar de mai multd atentie, era si prosa, cel putin
pc jumdtate romanticd, a lui Gane, era prosa poptilard a
lui Slavici, sau prosa, foarte coloratn, miezoasä, dar vulgarn
trivial-populard, a lui Creangd Tot acolo, intre aceia cari se
bucurau de favoarea cercului de la Iasi era si Teodor SerM-
nescu, autor de romante in cel mai perfect gen frances-roman-
tic artificial. Au stat acolo cu totii, unii aldturi de altii. In
revistä se tipdriau romanele fantastice ale umii venerabil bn-
 Expresia integrall a sufletului romgnesc: Mihail Eminescu 169

trin, care trgieste d. Pop Florentin. Atitia aveau

i acuma.,
acolo, din motive sociale, i mai tirziu si din motive politice,
portile foarte larg deschise, inain.te de Erninescu, pe vrernea
liii Eminescu i dupa Eminescu, venit dupg o intreagg pre-
gg tire proprie.
Pentru di slut mai multi Eminescu, intre cari Mill mull
inferiori acelui pe care mai ales il cunoastem. Chiar In Infg-
t4area aceasta definitiva sint mai multe suflete, care pgna
la sfirsit se zbat intr'insul. Incercarea de a face din el, chiar
in afarg de orisice influentg, o singurg mentalitate i o sin-
ourä sentimentalitate este cu desavirsire wesitg.
De uncle a venit Eminescu? Un mare neajuns este eg. o cro-
nologie sigurg i definitiva a operelor lui nu se poate incg
fixa; data publicgrii unei poesii nu inseaning si data in care
aceastä poesie a fost scrisg. Se cere o cercetare foarte atentä
a manuscriptelor lui. Emineseu care lucra grim, relua de
nu stiu cite ori aceiasi bucatg, si de aceia caietele lui cuprina
fovrte multe variante, din care uncle sint cunoscute, altele au
ramas nepublicate; une ori are a face cineva numai cu doug-
trei versuri puse Impreung.
Cind, la Iasi, V. G. Mortun, un diletant in materie literarg,
a pus, prin editia sa a lui Emineseu, in fata celor seized de
poesii consacrate, materialele din Justin i prosg", in mare
parse inedite, intr'un volurn elegant, a fost o suprinaere pen-
Ira toed lumea; nu era Eminescu al nostril. Ne intrebam cu
totii a putut vre-odatg Eminescu sg fie asa? Acestea shit
versurile lui? Nu nmnai cit versurile acestea corespund 1111thi
anumit stadiu al gustului sgu literar. E ceia ce primise el de
la societatea romgneaseä inainte de a avea curajul, rar, de
a infrunta gustul public, de a fi el, cu riscul de a nu fi inte-
les, cel mai dureros din toate riseurile pe care le poate lila
cineva asupra lui.
Dar, cind Erninescu a indrgznit sg. fie cu desavirsire altfel
d(cit mediul din juru-i, Eminescu a existat. Pang atunci el pri-
mise poesia lui Bolintineanu, cea mai lineedg, cea mai lipsita
de coloare din twiä poesia contemporand. Si imitator! ai lui
Bolintineanu Inca inai exiqau, de si Bolintineanu trecuse din
aclualitate; ci erau amestecati inainte de toata Intr'o scoald
170 Istoria Uteraturii romänesti

cu tendinti sociale, i poate cä i de aceia Mortun, care era

socialist inainte de a ajunge de mai multo ori ministru i _pre-
sedinte de Camera libera15, alesese aceste bucAti in care ni
intatiseaza nu stiu cc preot cu pintecele rotund, ceia ce flu
1-a Impiedocat sa fie foarte bun prioten al lui Creanga, care
avea foarte mult talent, dar avea pintocele foarte rotund si
fusese in zilele liii diacon i preot. BucAti cu o usoara nuanta
saciala, ici i coth scaparind ceva din ceia ce va fi mai tir-
ziu. De obiceiu insa ritmul lui Bolintineanu e sunetul de vioard
spartA, cu coardele usate.
Foarte rink cind totusi trecuse prin anutnite scoli din
Moldova-de-sus, el intrase in Bucovina. Aici a gasit un alt me-
diu i a cintat, dupa dreptate, pe Aron Pumnul, un asa de
calduros sullet, un asa de nobil visionar, invietorul constiintii
de sine a Rominilor bucovineni. Dar Aron Pumnul, trebuie s'o
spunem, era de fapt un pedant' stricator al limbii pe care
ATOià s'o indrepte, un am straniu pentru care totul se redu-
cea la forma artificiall. Eminescu a trecut prin inchisoarea
gimnasiului bucovinean, care, trebuie s'o spun si aceasta, con-
tinua in mare parte si pana ieri, si.aceasta este causa pen-
Ira care Invatatii bucovineni n'au putut da o literatura spon-
tang..
Pupa aceia poetul a fast, mai malt In treacat, la Blaj,
trecerea aceasta prin Blaj, legaturile sale cu Ardelonii, au a-
v.it o foarte mare influenta asupra lui, influentä care se cla-
toreste inainte de toate cunoasterii maselor teranesti adinei,
neprefacute de cultura superficialA. strAina.
Trebuie sa fi trait cineva acolo la Blaj inainte do razboin,
pentru ca sa inteleaga ce inseamna acest Ardeal blajean. Bla-
jul nu este numai catedrala fastuaasa a canonicilor, nu este
nici sirul de case ale acestor canonici-profesori, ci sint co-
pal de la tara, cari via acolo la scoli; aspri, Inca ruzi, porniti
clintr'o viata teraneascA profunda, traditional virtuoasa, cu me-
rindea adusa de acasA, cu bucata de brinza i sacul de ma-
lain. Sfint asil de Invatatura acest liner! Cea mai bine or-
ganisata colonie, col mai luxos internat Inca nmi echivaleazA
pentru pregatirea sulleteasca a unui am cu cAmAruta din fun-
clul unei locuinte de canonic sarac, cu coltisorul de dulap in
care se pAstreazA ceia e s'a adus de acasa i uncle se ma-
 Expresia integrall a sutletului romAnesc: Mihail Eminescu 171

ninca in acelasi timp li pinea pregdlita de acas d. si binecu-

vintarea parkitilor cari au dat-o.
In mediul acesta de la Blaj s'a format Eminesca, bdietelul
din Moldova-de-sus cu atitea amintiri istorice, care nu s'1.11
pierdut niciodatd. Nu stie cineva ce este Moldova aceasta iii
viala poporului romdnescc. Ea inseamnd bisericile ti mli-
näqirile de odinioard, inseamnd viata istoricd, ce trthesto si
in ultimul teran. Teranul bun. elector din pArtilo muntene
rri se poate asdmdna cu teranul, ramas in urma in multe
privinti, dar atit de inteligent, atit de armonios suflete.Vte,
art de viteaz in atitudinea lui de areas al lui Stofan-cel-Mare,
din acest fund de Moldova. Sint acolo zilnic evocatii istorice
pe care nu le poate uita cino le-a vdzut odatd. Aceasta a fost
zeF.trea de acasà a lui Erninescu po care a infratit-o acolo la
Blaj cu viata copiilor de tenni, model de virtute simpld, pen-
tn.i oricine, din orice timp si din orice tara.
Insd in lumea aceasta din Ardeal era i o poesie
care se f olosia de rnijloace do expresie cu desdvir-sire sdracel.
De sigur cd Rominii din Ardeal au avut o viatä rea1 d. mult su-
perioard vietii lor Iiterare, dupd cum noi am avut o viatä lilUr
rard mult superioara, in atitea privini, vietii noastre reale. Sà
ne gindim la ce a inseninat pe atuncea intruparea spirila-
Irri ardelean in Familia" de la Oradea Maro, condusa de
bunul Iosif Vulcan, Ardelean de veche rasa, muncitor, econom,
fard. pretentie. $i acolo la aceastA rovist d. de familie a inceput
sA. publice Eminescu. Pe cind unii dintre Ardeleni erau siliti
sà recurgä la foi de familie unguresti sau german i nea-
mul avea in adevth- nevoie de o foaie pe care un pärinte de fa-
milic sal o poat d. pune in mina unei fete de saisprezece ani.
Vulcan a avut curajul sal incerce i norocul s reuseasca. Indl-
Vim ea literard a lucrurilor tipdrite in Familia" este cu de-
sävirsire relativd; bdtea atunci un vint de nationalism u§or.
Si Eminescu, In aceastd fasd. de la Blaj,care trebuio deo-
sebitä de fasa de la Cernauti, i e atita distantä cie fasa
de la Viena, dupd care a venit o fasd de la Iasi, i o fasd de
la Bucuresti, perioada din urmd a vietii hti chinuite, in a-
ceastd fasa de la Blaj, in fasa in care el a tras in sine aierul
ardelean si si-a inoit singele din aierul acesta asa de "impede
si de inviordtor, a fost colaboratorul Familiei".
172 Istoria Iiteraturii romanevi

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romania", etc., aceasta este nota

de la Familia" lui Vulcan, si de aceia, inteo editie definitiva
a lui Emineqca, trebuie in totdeauna insenmat heal undo a
aparut Intia oara cutare bucata, pentru ci aceasta arata in-
fluenta supt care a stat el, cercul caruia i-a apartinut de a-
proape sau de departe, in acel moment
Eminescu se duce, in sfirsit, hi Viena i acolo se gaso*te
intr'un mediu cii desavirsire deosebit de cola doug pe care le
cunoscuse. Sint doua imb,)gatiri esentiale pe1 c ire el k-a pri
in:t acolo. Viena era maraa Universitate pentru tot Ras`aritul.
Intro Viena i intre orice alt centru universitar german era o
fmrte mare deosebire. Aici nationalitatea germana nu exis11;
mai tirziu s'a creat un partid nationalist german in Austria,
dar pe vremea aceia Viena ramasese un cantru international,
toate traditiile Vienei erau asa, internationale. In Viena a trait
o societate francisatä in secolul al XVIII-lea, In Viola o so-
cietate greceasca in acelasi seeol si la inceputul celui al XIX-
lea; In conditii de libertate pe care nu le puteau gasi nici in
13tEcuresti, nici la Iasi, acolo au trait o parte dintre Rominii,
alcatuind acolo un mare centru romanesc care dainuia inca
in anii aceia pa la 1870, in cari a venit i Eminescu. Ar fi
un stuthu foarte interesant de facut pentru cine s'ar duce
sa caute in arhivele Universitalii i al alter institulii avin:1
legaturi cu studentii, acela de a reconstitui toata aceasta viata.
universitara roman.easca de acolo. Nu se germanisa cineya in
1-eest mare oras. Viena, sa. nu uitam, a lost in totdeauna in-
fluentata intru citva si de curentul occidental france; care 1.u.u-
pra Germaniei ori nu s'a exercitat de loc, ori nu s'a exercitat
in aceiasi masura.
Si Eminescu insusi nu a fost de loc strain de literatura Iran-
cesa. Este o foarte mare greseala sä se uite ateasta. CA a
apartinut lui Lenau i lui Schopenhauer, lui Lenau penl2te
pesimismul sentimental romanlicc, lid Schopenhauer mitcar
pcntru explicatia filosofica a acestui pesimism, este evident.
Si aceasta a gasit o el la Viena. Poate ca Schopenhauer a pa-
truns mai mult in societatea aceasta vienesä decit in sociela-
tea germana. In Schopenhauer, in fundul concluslilor lid me-
lancolice este ceva care vine din departatul Orient budist. 0
intreaga lume mult mai lamä decit teoriile i teoremele me-
 Expresia iiitegrala a sufletului rornanesc: Mihail Emlneseu 173

tafisicei germane. Iar Lenau, sa nu se uite, nu e un German

pur, ci tin Banatean, influentat de o arnimita poesie, de o a-
numita music i atmosfera sentimentala.
Pentru Eminescu acestea erau lucruri apropiate, un fond
pc care el si-1 putca Insul .i instisirea acestui poet si a
acestui filosof nu este o intimplare: i cel d'intaiu i cel
de-al (loaca veniau din regiuni in care si Eminescu era acasA.
In. acelasi timp Viena nu era inchisa. pentru nicio litera-
lira romantica. Viena a fast in totdeauna, din potriva, un cen-
Ern de studii pentru limbile si literaturile romanice, si este
a;a i pana acum. S'ar putea ca acolo poetul moldovean sa
fi primit i o Wine*. de la literatura francesa a unui Vigny,
ceva mai adine si mai ridicat decit Lamartine i nesfirsit)
mai distills decit Hugo. Cine crede ca RagdciunPa anal Dac,
vine de la Eminescu singur se inseala: ea represinta sensul
Vieth asa cum 1-a inteles totdeauna instrainatut d lume, o-
.sinditorul lumii care este Alfred de Vigny, Si, rascolind in
intditele lui Eminescu, va gAsi si alte bucAti de acelasi spirit.
Am spus ca la Vieni Eminesca a gasit i un Mediu general
romdnesc, alcatuit din studenti din toate partite poporului
uostru. Viena era ehiar singurul centru pan-romanesc care
putea sa existe pc vremea accia. Romini din Principate eari
sa se :ism! in. Ardeal erau prea putini, iar Ardelenii ve-
nial, la noi, dar din saracie, gasind aid conoitii politiee si
sociale mai bune. Si pe citi dintre marii Ardeleni nu i-am
stricat noi cu desavirsire i i-am distrust
Trebuia, atunci, sa mergi la Viena Ca sit intilnesti Romini
din. toate partite si ca sa-i intilnesti in vremea cind sufletele
sint mai curate, mai pline de avint, cind sint mai potrivite
pentru desavirsirea uniunii morale pc care noi astazi, in Ro
mania unita, nu o mai avem. Mai aproape erau sufletele tu
uror, mai mull bateau in acelasi rain inimile Rominitor
din Wald partite in Viena anului 1870, decit, acuma, in cu-
prinsul terii pe deplin liberate.
Niciq influentd nu a creat, de sigur, pe Eminescu, dar Emi-
nescu nu este cxplicabil daca SC) lasa de o parte macar una
din aceste iniltient e. care au lucrat asupra sufletulid lui, asa de
complex.
Inca o innuenta nu treltuie sa ripseasca din acest complex. Ti-
174 Istorla literaturii romkesti

p6rirea cronicelor lui Kogalniceanu a exercitat o foarto

rpare actiune asupra literaturii romanesti de atunci. Negruzzi,
din Sobieski si Rominii, din Ldpufneanu, nu se poate in
chipui mrä de liparirea Letopiserelor. Kogalniceanti el in-
si a luat din aceste cronici inspiratia pentru nuvelelo sale is-
torice. Tot de la dinsul i putintel si de la cronicile muntene,
publicate de Laurian si Balcescu, a plecal o parte din seri-
sul, foarte artificial, dar foarte elegant i cu o pasiune de
viata istoricii, pe care nu o poate avea decit tin om atit de
&Heat i atit de fin cum era, el, al lui Alexamiru Ouobescu.
Dar, prin anii 1860, urmind pe Kogalniceanu, care incetase acu-
ma astfel de publicatii, au aparut documentele romanesti pre-sin
tate de Hasdeu in Arhiva Istoricd. 0 adevarata revelatie a unei
limbi alta (keit a cronicilor, de atitea ori cu mai multi liber-
Late decit aceasta A fost din non un vint din trecut, tin ivoiu
de viatil care a maturat o multime de elemente artificiala
si a lasal milul fecund, din care a pulut ski. rasard alta li-
teratura i alba poesie. i una din gazetole cola mai raspiu-
dite, Care avea i un cuprins politic, Collin-mu lui Truian
a iui Hasdeu, era. plinä de reminiscente istorice. Hasdeu in-
susi era tm om de un mare talont literar i da o insemnata
putere de suggestie, venita din extraordinarele mijloace ale a-
ceAui spirit superior. $i in teatrul romanesc apare atuncea, de
autorul lui lon-Voda- cel Cumplit, Rdzvan si Vidra, de sigur
opera. de un sentimentalism fortat si de o tendinta care nu
ne mai atinge de mult Dar, atunci, represintarea ei era Inca
un triumf al acestui spirit istoric.
Supt toate aceste inriuriri diverse, in lumen din Yiena
s'a creal nu numai in Eminescu, ci i In altii, spiritul a-
vela nou, pe care genital lui Emine,scui 1-a intrupat cu o splm
doare care mai tirziu numai a lost pretuita, etc nic un
net de trimbitä nu a vestit aparitia zeului celui nou, caro era
hitr'ade-var Dumnezeu adevarat. Nu se mai cetese versurile
unui poet bucovinean pe care 1-am apucat i eu cind era
foarte batrin, undeva intr'o casa din Suceava, inainte do alipi-
rea Bucovinei, pe un timp cind aceasta s putoa credo, a
fi visul unui nebun: profesorul Vasile Bumbac. El era auto
rul, acum nestiut, al unei adevarate epopei a intemeierii
Moldo cu o visiune complecta a ,acelei lumi maramurasene
de la jumatatea secolului al XIV-lea, cu UU simt istoric actin;
 Expresia integralA a sufletului romAnesc: Mihail Emlnescu 175

o intuitie de mirare in ce priveste forma. Omul acesta a

traK intre terani, si de aceia nuanta rurald, atit de fericith, care
anima opera lui, cu porniri la rilzbolu ca pe vremea lui
Stefan-cel-Mare, ispravi vitejesti Inca pe vremea Marelui Domn,
ospete cum n'au mai fost niciodatd. Bumbac a scris $i diva
Alecsandri, dar influenta lui Alecsandri este cu desdvirsire
superficiald si mai curind s'ar reeunoaste urma legendelor
populare din partite acestea de cdtre munte ale Bucovinei $i
ale Moldovei-de-sus.
Acuma citäva vreme, in volumul de omagiu oferit d-lui
Bianu, cineva a semnalat versuri ale unui Dimitrescu, student
la Viena pe atunci. Ele samdnd cu ale lui Bumbac ; acelasi
caracter eminescian. E, supt alt mime, omul pe care l a
cunoscut generatia mea mult timp dupd ce iesise din a-
yet sta atmosferd, caci a trait o via intreagd ca prolesor ol
director de liceu: V. D. Paun, acela care a invdtat romdneste
pe regele Ferdinand,
Slavici Insni, alt student vienes, nu a fost un istoric, dc i
a scris o carte despre Rominii din rnonarhia austro-ungara
$i mai lirziu, dupd indemnul hi Dimitrie Sturdza, a suprave-
ghiat tipdrirea documentelor Hurmuzaki, care au iesit isa
si asa. Sufletul liii teranesc nu avea mimic a face cu ce nu-
mim inspiratie istoricd. Cu toate acestea, eL s'a dus la Pulna
sa comemoreze cu pe Stefan ccl Mare, in fata gayer-
nolui austriac. A facut-o aceasta, urmind curentul, iresistibil,
cineva care nu a foit in viata lui mi sentimental, ci a trait
La Iasi in legatura cu Junimea", cineva care era inainle de
[mite un teoretician, a arid opera principala nu este Istoria
Rominilor", Cu toatä valoarea ei, ci teoria filosofica a istoriei,
A. D. Xenopol. Filosoful obiectiv, sufletul indreptat cAtro a-
nalisa $i-a dat drum Intregului avint al inimil serbidorind pc
march stramos. S'a interesat toata tara de acest trecut isto-
ric, rechemat astfel de tinerii entusiasti.
Si iatd de ce posibilithtile lui Eminescu au lost infinite.
Ceia ce admirdm si se va admira atita vreme cit se va vorbi
limba romaneasa, cit limp accentele acestei sfinte limbi vor
fi pe buzele unui om viu, e patrunderea tuturor aceste ele-
mente in cea mai vasta sintesd fAcutd de vre-un suflet de
Romin.
I76 istoria literaturit romänesti

Dar tot ce avem de la Eminesm, sint fragmente ale unui

geniu impiedecat de a guile in valoare imensele lui posibili-
tAti. A venit la Iasi, unde pe vremea aceia erau doul cu-
rente : un curent bitrnutian, care triieste i pand acum, creat
de Simeon Mirnutiu, nrirele orator al legendei de la 1848, su-
flet tare si exclusiv, care a dat acolo o intreaga (eerie de
drept. Si contra acestui curent, in op)side fata de Bärnutiu
insusi, pe care Maiorescu 1 a atacat zeflemisindu-1 la Con-
vorbiri Literare, spiritul critic neincrezator, sceptic, dar nu
fail, in fond, acelasi simt P.mtru natie, al ,Junimii".
$i, in. almosfera aceia de pove-stiri, de glume, care distrait
une ori mai mull decit bata literatura care se presinta a-
eolo, omul s'a infatisat asa cum se infatiseaza inteo po,..sie a
poetultd frames Baudelaire, acea pas5re a mArilor care, rw
uscat, din causa aripilor ei de urias, nu poate sä umble. Tot
asa imensele aripi ale lui Eminescu se vedeau stingherite In
()aide pline de vesclie unde s stringeau membrii Junimii".
Aeesta nu era aierul care trebuia sa. intre in plaminii lui
putcrnici i aceslia nu erau oamenii a eAror aprobare trebuia
sa o aibil, oarneni cari cetiser a. ap de multe, incit se es-
gustaserd de toate, sau cetiserii aa de putin, inch flU puteau
jvdeca nimic. Inehipuili-va insa o natiune crescuti cl pen
tru dinsul, incunjurindu-1 din toate pairtile; ginditi-va la Erni
nescu, care a incercat pa.na i teatru, din subiecte ale lrecu-
tului nostru, asa cum nimeni nu incercase panii la dinsul au
ramas fragmente uitatc prin hirliile lui , gindiJi vii la Emi-
tiescu vorbind unei multimi care sa-1 tht dogs. Ce alt fel
de poesie, inteadevar in rindul literaturilor celor mai marl,
ar fi rasarit din ell Si ce nu s'ar fi ales din oamenii pe
cari i-ar fi incurajat i condus care aceiasi biruintil a su-
fletului romilnesc, ridicat la inaltimile c2.1e mai mari ale cu-
getarii contemporane?
In loc de aceasta, sufletul Jul s'a inchircit nec nitadt. A a0.-
rut, la un moment dat, in Buccuresti; dar aici oamenii erau pen-
tru zeflemeaua de cafenea, mai orientali inca decit -cei de
la Iasi. Eminescu in mijlocul spirilului public caro domina
alunci in Bucuresti, era ridicul printre ridicuh. Si omul, in
cetul cu incetul, s'a inchis. Tot sulletul delicat i nobil, jignit
adinc, s'a inchis in el Insusi.
 Expresia integralà a suiletului romAnesc ::Mihail Eminescu 177

Si ceia ce cunoastem din revisorul do scoala aruncat afara

la schimbarile de guvern, fiindca cine stie ce canalie poli-
i nu-1 gasia, din re-
tied. II cAuta In registrele prietenilor sal
dactorul de gazeta care se incercase sa schimbe partidul con-
servator si sa-1 pund pe base istorice i filosofice, pe chid
partidul conservator de .pe vremuri era cava mai onest decit
cum sint partidele de astazi,dar alcaluit din citiva boieri mai
mull sau mai putin rasuflati i neintelegatori pentru ce adaugia
la aceasta causA el, ne ajuta sà intelegem ce s'a intimplat c.0
dinsul in aceasta societate care nu poato regreta niciodata In
de ajuns ceia ce s'a facut, ceia ce, intr'o societate cu
mull. mai distinsa decit a noastra, din acelaasi pleat de ne-
intelegere, s'a intimplat tocmai cu aceia pe care 1-a cunos-
cut, 1-a imitat i 1-a adaptat Eminescu: Alfred de Vigny. A-
laturi de destrabalata producthme poetica de caracter isto-
lie a lui Hugo, calduzit de multime, care, une ori, intelege din
literatura nunmi zbirniltul cuvintelor ce din coada au sa
sune", alaturi, dar sus pe virful de munte al mInctrelor sale
suferinte, a murit Alfred de Vigny, lasind vremilor sa desco-
pere frumuseta pe care el, din desprot, nu a vroit sa o infa.
tiseze. $i soarta lui Eminescu a fost aceiasi fiindca se gasia
tot asa de sus.

12
 XIII.

Revenirea spiritului local.

in Junimea" de la Iasi, dupd o bucata de vreme, se ajun-
sese cum nici nu se putea altfel la o Intelegere, adeca
la oarecare uniformisare. Oamenii venisera din toate partile,
dar, traind impreuna, schimbind necontenit ideile kr, cunoscin-
du-se bine intre dIn§ii, Infratindu-se, ajunseserd a armonisa
deosebirile individuale. Dar, °data mutat la Bucuresti salonul
literar al lui Maiorescu, societatea pierdu. Convorbirile lite-
rare" se prefacusera intr'un fel de magasin literar la nor-
Ele caruia nu mai era pus niciun portar critic, pe cind la In-
ceput acesta era elementul de capetenie. Revista se produ-
sese intr'un anumit mediu, ea era un fenomen moldovenesc
si in special ie§an, al Iasllor de pe vremea aceia, cari nu tre-
buie confundati cu cei de azi.
In acest ora§ de eleganta atmosferä intelectuala s'a for-
mat Junimea" §i organul ei era foarte cetit pänä §i de ba-
trInii de pe vremuri ca Manolachii Draghici, care ma punea
pe mine, copil, si-i cetesc din Convorbiri". Acolo, a fost, fara
Indoialii, In jurul lor o foarte larga simpatie, In margenea
deprinderii noastre de a ceti. Dar trebuie sa mai adaeg Inca
ui lucrw. §i boierimea din, Moldova a fost incontestabil supe-
rioara celei din Muntenia. Aceasta de aid administra mai
bine averile sale, se pricepea mai mult la politica, dar In co
prive§te sentimentul culturii nu poate fi nicio comparatie In-
tre unii i ceilalii. Moldova are o Malta traditie de cultura
pe atunci, prin 1860, era Inca o ramasita din vechii boieri,
foarte inzestrali. Eu am apucat inca,in casele acelea frumoa-
se, locuite astazi de straini, care duceau din plata centrala pana
 Revenirea spiritului local 179

la plimbarea de la Copou, splendide caso, facute dupa nor-

ma francesä in care se amesteca pe alocuri i priceperea de
arhitcct si de artist a lui Asachi, care inaugurase genul acesta
de arhitectura, boierimea aces tui Iai, un Pogor, un Carp,
care el insusi facea parte din aceastä nobilirne, cu toga origi-
nea lui vasluiana. Boierii acestia de Iasi avusera o influenta asa
de puternica asupra clasei mijlocii, incit reusisera s'o educe.
Dar, de la o bucata de vreme, conducatorii Convorbirilor"
trecusera in viata politica, si nu se poate intelege literatura ro-
maneasca de prin 1866 panä aproape de 1890 fall sa se ti-
na sama de politicianisarea societdrii romcinefti. Toti deputa-
tii, senatorii, ministrii de acolo de la Iasi venira sa se aseze
la Bucuresti, astfel ca, la un anume moment, toata viata s'a
concentrat aici i, concentrindu-se aici, toatä viata politica
si sociarl chiar din Iasi s'a mutat la Bucuresti. Insa. in ma-
terie de arta., de stiinta, do literatura nu se pot face asa de
usor stramutari.
Astfel, in haosul capitalei de anarhie politica i morala. a
Bucurestilor din 1880, in care era o burghesie care nu A.-
mana cu cea de la Iai, aceasta o burghesie straina. care dec,i
nu putea influenta, ci o burghesie cre§tind, compusa din Ro-
mini sau din romnnisati, cari acestia dau tonal, este, de
altfel, i oras dorninat de mahala, pe cind la Iasi centrul anmina
mahalalele, In mediul acesta, nu s'a mai gasit nimic din In-
susirile speciale de la Iasi.
In cele d'intaiu timpuri Junimea" avuse un maro program
de reforma.: schimbarea totala a unei societati pe care o des-
prctuia. Pe urma, cind a venit la Bucuresti, politicianismul
ii asimilase. Aveau tot felul de intorese, i interesele fac sil se
treaca asupra unor anumite slabiciuni. Nu mai dura condam-
narea generala, care taia noted in tot ce era falsificatie sau lip-
si de judecata, care si una i Oita impiedecau mice adeva-
rata literatura, ci portile ,Convorbirilor Literare" s'au deschis
liargi, o repel, la tot felul de diletanti de salon. Se tiphriau
lucruri care nu erau totdeauna rele, ca prosa lui Cmi Oecono-
mu, care a scris romane cu subiecte indigene, avind oarecaro
Indeminare, dar cei cari erau doprinsi cu vechea Junime" liii
se mai recunosteau In aceasta noua atmosfera.
Impotriva Convorbirilor Literare", de la un timp, s'a Iner-
180 Istoria literaturii romAnesti

Cat, fiindcà si era nevoie, o altd grupare. cu o revista de opo-

sitie. 0 conducea un om far d. indoiala genial, Hasdeu, Cind
se gindeste cineva la pregatirea asa de slab a. pe care a
petrecerile rasesti care se pot vedea pdna i acurn in Basarabia,
Harcov, la tinereta lui, in tovarasia unor tineri ofiteri nabili, din
petrecerile rusesti care se pot vedea pdnd i acum in Basarabia,
de la Hotin, prin Chisinau pana la Cctatea-Alba., cu nesfirsi-
te discutii care sint mai mull niste tindalcli larä scop i fara
sells asupra unor generalitati vagi, se va mira ce putea sit
aduca o astrel de minte ca a lui. A debarcat la Iasi, ca un tu-
gar quasi-politic, cu ambitia mare de a fi Donm, el care, um
Boles las, devenise, pentru aceasta, Bogdan, si visul i 1-a pas-
tal neadmis i nerecunoscut, socks in afard de cercul de alen-
Voda. Trdia eine stie cum: nu numai ccii nu avea nicio ca
rierd, dar despretula orisice carierd; Tara. cirmd sigurd, era su-
pus la tot felul de influente personale. Legaturile lui erau tot-
deauna in zigzag sau cel putin intr'o linie serpultoare. Nu s'a
localisat intr'un mediu i intr'o clasd. Niciodata n'a avut iegii-
turi cu straturi mai inalte ale societatii: n'a calcat niciodata
in saloane, i saloanele nu au mers niciodatä cdtre dinsul. Si,
curt limba romaneasca trebuia sa-i fie putintel desmortitti,
iar, in materie de stiinta, trebuia sd-si creeze abia o metodd
a lui, el care nu invatase niciuna si care nu traise in niciun
mediu care sit i-o impund, trebaie sit admiram resultatul la
care a ajuns acela care a fost in totdeauna inegal, dar s'a ri-
dicat de sigur printr'o spontaneitate admirabild care merita
toata stima.
Intre Hasdeu i ntre Maioresca de la inceput a fost rdzboin,
intro spontaneitatea neregulata a unuia i intre normalitatea
critica a celuilalt. In Maiorescu nu era nimic ridicul, eine insa
este inegal ca lia.sdeu _preteazit fara indoiala la fronie i la
gluthA, si de sigur c gluma trebula sa raneasca adinc pc
Hasdeu. Cind erau Convorbirile Literare" la Ia§i, el a fust to-
tal ;at admis i nerecunos'eut, scos in afard de cell cul d aten-
tie al societatii critice a Junimii", i s'a rasbunat. Intr'un rind
a trimes o poesie cu acrostih., care dupit ce s'a tipdrit, s'a
vazut ca P. A. Calescu inseanma. Pacaleseu, iar acrostihul era:
la Convorbiri Literare", numai cit se schimbase un V i
se Inlocuise printr'un F, cercul iesean avind, zicea Hasdeu, o
 Revenirea spiritulul local 181

aplecare nemteascd. Aceasta cearta a durat aproape pand la

sfirsitul lui Hascleu1.

Si, abinci, IIasdeu, stringind pc aceia de care ma voiu o-

cupa indatä i pe cari Convorbirile" nu i-au recunoscut mini-
odath in adevaratul sons al cuvintului, a incercat o Revisal
Noua", prin. care sa. se facä o alta. literatura. Revista s In-
fatisa foarte Trumos, de format mare, cu o coperta impodobith
cu ilustratii i, in ce priveste materialul, acesta era dese ori
bun, de si mai totdcauna illegal. Supt conducerea capricioasd
a lui Hasdeu, foarte aplocat sä considere tot ceia ce se fa-
cea ca o opera personala, destinath unor oameni mull inferiori
lid, i cu toate cd Revista Notia" a fost bine primith., mai ales
in cercurile tineretului, noi, la Iasi, la sfirsitul liceului, he
luptarn ca si imprumutam de la until la altul fascicolele re-
vistei cu infatisarea, nu foarte distinsa, dar macar ochioasa
o concentrare nu s'a putut face.
Trebuia pentru aceasta un conducator mai preocupat de
!thine generale alo actiunii sale, mai putin stapinit de pornirile
sentiinentale ale proprici sale persoane, asa incit. Revista
Nouil", dupd citäva vreme, a decazut. In ultimii ani era add
postul oricui, ca ruina unui frumos palat, neisprdvit niciodatil
si in care se poate oplosi orisice vagabond.
Prin urmarc nu poate fi vorba de un doctrinar nou, de tm
conducator chemat anume pentra cAlauzire i capabil sa rea-
sau, Deci fasa literaturii ronthnesti de pe la
liseze iclealul
1S80 va fi represintata prin individualitati, care se apropie
sau se despart, dupà imprejurari, hire dinsele. N'au reusit,
' CInd un GermaD, care luase pe o Rom IncA din Ardeal, 0 scriitoare cu oare-
care merit, Lucretia Suciu, Wilhelm Rudow, a Incercat sA facA o 1storie a litera-
turii romanesti, foarte slabA, de altfel, in nemteste, cu stiri luate In cea mal
mare parte din cercul ,,Convorbirilor i, evident, din punctul de vedere al Convor-
birilor", au fost insarcinati doi dintre prietenii mai tineri ai lui Hasdeu sA
scrie o Intimpinare plinA si de ironie, si une ori de insulte. Unul dintre dinsii era
lonescu Gion, lipsit de odce spirit, caracter cu desAvIrsire artificial, plin de
mahalagisme, cu toatä infAtisarea de perfect gentilom literar, altul, d. LazAr SAi-
neanu, care este acum mutat la Paris (Sainean), Hasdeu Insusi desAvIrsind
Trilogia". in aceastA trilogie era infAtisat Maiorescu cu tricornul napoleonian,
Rudow recunoscuse napoleonismul" lui Maiorescu si se vorbia si de gim-
nastica de barbison a sefului Junimii".
182 Istorla literaturii romäue§ti

din nenorocire, niciodata sA. stabileascA legAturi de prietenie

netulburatd, 0 a fast un moment chiar In care 10 rideau u-
nul de altul, moment foarte dureros pentru toti ac2ia cari tineau
nu numai la unul si la altul, ci la toti IrnpreunA. Reviste apd-
re.au chiar, pentru ca unul sd. loveascd. In celall, reviste humoris-
tice, speciale Bucurestilor, foarte bune pentru cafenea, dar care
nu au contribuit intru nilnic cu individualitAti ca a lui An-
ton Bacalbasa, cel cu Mo§ Teaca", I cu caricaturi sa ridice
prestigiul literaturii romanesti i sd. contribuie la desvollarea
scTisului nostru national. 6
In Miscarea aceasta noua nu existd nici acelasi punct de
plecare i nici aceleasi influente de traditie sau de Imprumnt,
nu exista nici aceia0 directie. Cu toate acestea eel trei sefi
se deosebesc de inaiMasii lor prin aceia ca scapd de supt
o disciplind care in ultima ei fasä era färd IndoialA stricdtoare.
Convorbirile Literare" erau un fel de birou de cercetare lite-
rara pentru tot ce se presinta acolo, asteptind fiecare cu mai
multd sau mai putinA ernotie sa-si vadä sentinta: apare sau
nu apare. Dar acestia trei pleacd fiecare din alt mediu §i
represintA and nota.

Incepem cu acela care represintd curentul traditional, in

ciuda subiectelor pe care 0 le-a ales, Joan L. Caragiale. Se spu-
nea la Junimea" ca numai atunci chid privesti umanitatea supt
formele ei generale, permanente i eterne, faei literaturA. Dar
orice subiect, trecut prin adevdrata literatura, capata un ele-
ment de imortalitate. Nu std arta In subject, ci in felul. de
tratare. Poti sä tratezi pe Iuliu Cesar ca pe un mahalagiu din
coloarea de albastru sau de galben i poti sd tratezi pe Ion 0
pe Smaranda asa cum ai trata cele mai vestite figuri ale li-
teraturii universale. Deci, In ciuda subiectelor pe care 0 le-a
ales, va trai, i va trli, farA IndoialA, 0 in ciuda exagerArilor
care, din anume motive, s'au fa'cut, in ultimii ani, de o ann-
mitt' presa 0 de anumite cercuri literare, care nu aeoseniau
in felul de scris al lui Caragiale, In ciuda ideior foarte
proaste pe care le avea despre persoanele cu care obisnuia
sa piarda. vremea la cafenea o influentA specialä a Insesi
cafenelei asupra lui. El va trai fard Indoialà, fiindcd intr'insul
este adevdr.
 Revenirea spiritulul local 183

Arta este fara indoiala adevarul ridicat la o anume 1naltime

prin insusiri sufletesti care nu se pot defini, dar adevärul a-
cela sc poate vedea, se poate constata si se poate sublinia,
nicio literatura nu poate trai in afara de adevar. Nu e vorba,
Inca odata, de adevärul luat de-a dreptul, ci de acela prelu-
crat, ridicat oricit de sus de cdtre o personalitate superioara.
Dar numai ccia ce represinta o realitate observabila, deli-
nibild intr'o societate, numai aceia ramine pentru mai tirziu.
Va trai Caragiale incunjurat si de simpatie, cu toate ca,
trebuie sa spun ca, personal, nu era totdeauna cel mai bun
prieten : glumele lui erau pentru oricine, cbiar pentru cei
mai de aproape i cari aveau mai mult merit decIt dinsul in a-
titea domenii. Nu era bine sa-i fie cineva ausman, dar nici
dac11-1 era prieten, nu raminea asigurat. V'o spun aintr'o
Marie lunga i dureroasa experienta. Pot adauga i ca nu
era toldeauna insensibil la situatia cuiva.
Aceastä parentesa s'o inchidem Insit cit mai rapede.
Dar, daca el va träi prin insasi literatura sa, pe care ni-
mica nu o va putea ataca, fart indoiala, nimic i nimeni, va
fi, intre allele, i pentru motival cit el continua tradifia cea
adevarata a noastrii, traditia accia indigena de care am vor-
bit de atitea ori, care se poate recunoaste i caracterisa In 11-
teratura romaneasca., nu numai in ce priveste subiectul, ci si
spiritul. Poate nu s'a observat in de ajuns ce legatura strinsa
exista intre dinsul i cineva care este cu mull inferior lui ca
mijloace literare dar in ce epoca traia acelaI Filimon,
cu Ciocoii vechi i noi", de si la Filimon este un oarecare
romantism, care 11 impiedeca de a fi totdeauna pe pamint,
cu ocbil coborlti asupra realitatii conitemporane. Poate ca Piste
sio legatura intre Caragiale i Eliade Radulescu, intre TIr-
govitea lui Radulescu i Ploestii lui Carageale, legate prat
cea mai rea sosea nationala din tail. Dar, cu toate ca sint
foarte aproapc i orase alcatuite in acelasi fel, inst pollU-
cianismul pe care-1 descrie Caragiale este de acolo din Pbesti.
Ttebuie sa fi cunoscut cineva Ploestii d acum vre-o patruzeci
de ani ca st-1 inteleaga Inteadevar pe Caragiale i sit vaaa
cit de mull este legata orice literatura, nu de o norma ab-
stracta, ci de ceva real si omenesc pe care trebuie sag
cunosti.
184 Istoria literaturil romariesti

Ploestii avocatului Grigorescu, represintantul liberalismului

clasic, cu Statuia LibertAtii i republica lui Candiano Popescu,
Ploestii i-a avut Carageale inaintea-i. Si, cum liberalismul a-
cesta ii faceau avocatii i profesorii, inainte de toate, iar ne-
gustorii stateau la taraba lor si se uitau, clad ei se luptau, eu
o indiferentd glumeata la procesiunile politicianismului, Ca-
ragiale pare ca traieste reactiune,a mahalagiului romin din
Ploesti fata. de ceia ce Romanulu" lui Rosetti, cum scria titlul,
II represinta inainte de toate si-I recomancla natiunii romAnesti.
Tipul lui Rica Venturianu este de aici de hi Bucuresti, fdra in-
doiala, dar trebuie sA fie Ploestean de origine. Jobanul, redin-
gota i pantalonii calcati pe dungd i-a cumpdrat de la prd
vithile de aici, dar 11 descoperi ca e feciorul vre-unui preot
sau negustor de acolo de la Ploesti.
Fara Ploesti mi poate intelege nimeni pe Caragiale. Dar
nu-1 poate inte1ege i fall de, altceva: el este dintr'o fami-
lie de actori. S'a retipdrit cindva la Vklenii-derMunte, in fasa
naiva a editurii mele, care nu a dus la nimic, citeva bucdti
din. teatrul cel vechiu, i intre allele i una din comedide lui
Iorgu Caragiale, unchiul lui. Actorul insa nduce In viala o
noti :. caracteristica: el stie ed. nu tot ce infatiseaza pe scena
est adevarat, el stie CA pumnalul pe care amorezatul ras-
pins stA sA-1 cufunde In pieptul bietului traclator este un cu-
tit de hirtie vApsit cu coloare de argint, stie cd, atunci chid
eroul cade pe spinare, aceasta nu inseamna ca trebuie in-
stiintat imediat serviciul pompelor funebre, ca, pe linga tot
ceia ce se expune, este si multul care este in renlitate. Sint
doua lumi deosebite in aceasta viata a actorului, care, oupd
ce a represintat pe scena oameni cu falnice mustati, intors
acasA este complect ras.
Aceste cloud note personale ale lui 1-au fAcut sA fie departe
de societatea Junimii", pe care el a cercetat-o, cu curiositatea
copilului strengar, pand in resorturile adinci i ascunse ale, o-
biectului cercetarilor sale, Convorbirile Literare" 1-au atras
totusi la Bucuresti, fard indoiald fiindcd el intilnia aid, supt
forma. de zeflemea distinsA, ceia ce era la el umor nativ, acel
spirit mehengiu de care vorbiam cind am presintat pe E-
Had Radulescu. El a fost incurajat in aceasta directie, si so-
cietatea 1-a deviat chiar putintel. Minded cercul Junirnii" era
 Revenirea spiritului local 185

un cerc politic conservator, care mai tirziu s'a Intins, In

sfere mult mai largi, la o intreaga miscare conservatoare.
Csragiale a ajuns i conservator, de desgust fatd de mascarada
provinciei liberale, i ei, conservatorii, cari avusera nevoie de
pw.iunea sineera a ltd Eminescu, aveau nevoie, acum, de ho-
nk corosivd a liii Caragiale. Caragiale a fost deci scos In
linia intaia de lupta. $i e foarte interesant sä se faca un
studiu de literaturä rnoderna: s.4 se eerceteze cum a fost
primit el de criticd, reservele din. tabara libzrald, care simkia
fotszte bine ce este Glasul Patriotului Nationale" si In nenea
Dumitrache recuno§teau pe unul dintro alegatorii pe cari
se sprijinian mai nmit. liborMtile publice. Acestia erau oa-
mend" partidului liberal §i pe ace§tia-i demonetisa satiricul.
Si marea suparare pe Caragiale a continuat panA la moar-
tea lui. A fost o scurtai trecere a lui pe la Teatrul National,
dar nu a putut rdminea: un om care Meuse un astfel de
rdu, nu putea fi iertat. Caragiale a rdmas deci ea du§man
in memoria celui mai paternic partid din Romania si a fost
indepartat de la tot ceia ce ar fi avut dreptul sa ceara.
0 a treia influenta, extraordinard., asupra hti vine din in-
su§i. cereal Convorbirilor". El a fost in adevar un om foarte
utilisabil, dar niciodata, pentru corcul Convorbirilor", un foarte
mare scriitor; un scriitor de care ai nevoie, aceasta nu In-
seamna Inca un scriitor pe care Ii asezi la rangul lui. Mai
tirziu, numai, s'a mutat el din domeniul teatrului cu terklinti
in acela al povestirii lucrurilor care aveau alt caracter. In nu-
velela lui teranesti, toata atentia asupra clasei rural; pe
care o regasim si in Ndpasta lui, nu-i vine din fondul propriu.
Teranii lui sint de un adevar foarte relativ. Scene le cornice, cu
inabalagiii sau funcctionarii lui de la Ploesti sau de aiurea, sint
lucruri pe care el le-a vazut; dar, cind t vorba de terani, ori
de terance ca in Napasta", de plata unui vechiu pleat pe care
o urmareste o terancd, cu o statornicie errata care nu stä
in obiceiurile poporului romanesc, Caragiale se resimte din
faptul ea nu cunostea viata rurald. Lumea terdnea.sca, el a
cunoscut-o nu direct, ci prin atmosfera de la Convorbiri".
Teranii lui deriva putintel din ai hd Slavici. Dar, in fasa din
urrna, a Ndpastei", teranul tragic derivd din alta influentd:
a romanului rusesc, cit oameni inistici, fantastici, cu terani
186 Istoria literatudi romAneoti

capabili de toate brutalitätile, aceia pe cari, dupa generatia

lui Turgheniev, i-a infAtisat, In tot relieful lor puternic, dar
rAspingAtor, Gorchi, care nu eruta niciuna din sAlbAtAciile
de cari sInt capabili. La Caragiale este deci i influenta li-
teraturii pe care a cetit-o.
Jar, in ce priveste ultima ask en teoriile generale asupra
societAtii romAnesti, cu Incercarea de explicatdi sociologilee,
presintind nemilos toate viciile noastre, cu despartirea Lira
inima de tara care nu numai nascuse si-I crescuse, dar 11
si incunjurase de o netAgadultA admiratie, aceasta se dato-
reste altei fase de leeturi care a venit asupra lui, at-unci cind,
din ce fusese el In tinereta, rainAsese foarte putin. E resultatul
convorbirilor in cercul creat de exotica personalitate contagioasa
a blajinului fanatic rus, refugiatul Cass, devenit Dobrogeanu
Gherea. Ni inchipuim un singur Caragiale. Punem impreunä
cele d'intaiu icomedii de moravuri cu criticile privitoare la
rascoalele din 1907. Omul nu avea nici un talent atit de pu-
ternic, nici o culturä atit de Intinsä, incit sa-si pästreze linia
lui, nesehimbatA de influentele venite din dreapta sau din
stinga, ci el strimha necontenit inteun sens sau In altul fi-
gurile pe care le crease in piesele sale.
Dintre eci doi prieteni ai lui, Vlahuta i Delavrancea, cel
d'intaiu, Tutovean, din neam de mici proprietari cu suflet
mistic, represintA fara indoiala un alt tip Iii miscarea a-
ceasta nouA, care nu a putut sA. alcatuiasca un bloc si in blo-
cul acesta sà stabileascA anumite ranguri pentru a produce
anumite curente.
Societatea romAneasca iesita din boieria de odinioard, inainte
de a trece la denlocratia foarte agitata care nu s'a fixat nIci
panA. acuma cAci am iesit din vechea societate Inca ulna-
inte de 1848, dar n'am ajuns Inca o societate deplin alcatuita--,
a produs o noua categorie socialA, una adinc nemultImitä.
Inainte eran boierii de o parte si supusii boierilor de cealalta,
boierii cari se uitau dese ori cu condescendentä, chiar cu prie-
tenie, la cei de jos, si cei de jos cari se uitau respectuosi la
boierime. DouA categorii sociale neted despArtite. La mijloc,
in Moldova, Evreii, anumite pAturi mai mult sau mai putin
romanesti in Muntenia. Tera.nii stateau In margene, i ei nu
 Revenlrea spiritulul local 187

aveau cuvintul, nici in domeniul literaturii, nicl in domeniul pc,

I iticii.
Asa era vechea societate romanoasca. Dar noul Stat romin
creat o lume intreagn de funcionari. Toga' administratia
noastrn este de dupl. Regulamentul Organic, si chiar dupn.
Constitutia de la 66; ea a fost, acum, lumea intermediara,
care era tot asa de cult n. ca i boierii, dar flu ave a. mijloacele
materiale pe care le, aveau acestia, pa lingd faptul cä era
mult mai onestä decit o mare parte din boiorimea acum de-
cazutä. Acestia nu jucau cnrti, nu-si petreceau viata introagn
in aventuri sentimentale, nu pierdeau vremea cu banii al-
Lora. In categoria aceata nouä de funcionari se gnsiau si
oameni de talent. Ei vedeau cd in strainatate un om de talent
Nate s traiasca din talentul snu, din scris. Dar, in Romania,
tin om de tara care sa traiasc l. numai din talentul snu, aceasta
nu se putea. Toata categoria aceasta socialä era deci amaritA,
Inveninatd. E o mare deosebiro intre critica de la Convorbiri"
si Intre critica acmstalaltä noun. Cea de la Junimea" atingea
usor, find fncutd de oameni cari trniau bine, cari puteau sä
fie multamiti cu viata pe care o duceau, po cind acum avern
a face cu altii cari ni se pot impaca niciodatA cu a lor.
Aceastd categoric noun e ropresintatä prin Vlahuta.. Fondul
poesiilor lui este acesta; chiar cele de dragosto vedeti-le curn
se isprävesc: cit durri care provin inainto de toate din motive
sociale. Fara Indoiald a clintat pasiunca pentru dlnsa, dar färä
delicateta de suflet a lui Eminescu, de i, färä Indoiald, este, o
influentn, prea mult exagerata, a lui Eminescu asupra lui,
Eminescu find insä inimitabil da entre un mare talent. E prea
complex, prea subtil; magia lui nu poate trece la altul.
De alai parte, luati o parte din opera do Intaie tineretn
a lui Vlahuta, care nu se cunoaste in de aping, cum nu se
cunoaste nici partea de la Inceput a activitaii lui Caragialc,
care si aceia trebuie scormonitä, luati chiar pe Vlahut n. care
colabora la Convorbirile Literare", dar colabora i la anu-
rn;te ziare din Bucuresti, cind era .magistrat la Tirgovisbe,
si vedeti ce adevAratä pasiune socialn Intilnirn la un tinnr care
se &este intr'o societate inferioarn, fatil de care nu se luptä
cu zimbetul de despret, ci, crud, prin lovitura directä. Cara-
ghle nu a urit in adevaratul sens al cuvintului: omul de teatru
188 Istoria literaturil romatiesti

stia doar cä lumea este alcatuita din acte de comedic., cape

pot sA ajunga. 'Ana la tragedie, si de obiceiu au 0 una
alta. Dar, pentru Vlahuta, tot cc vede ea o piedeca ridicata In
fata lui, i a celor buni, cari sufar, de nedreptatea sociala, ii
este un vrajrnas, impotriva caruia trebuie luplat, lovit energic,
cu scopul de a-1 distruge. De aceia, poetul, In societatea aceia
de salon a Bucurestenilor, nu putea decit si o descrie cum
faco intr'una din cele mai bane bucati ale liii, Lini§te.
L-am cunoseut panä la sfirsitul vietii, i-am land admira-
bila atitudine in timpul razboiului, felul splendid cum a as-
teptat el sfirsitul acestei tragethi nationale pentru ea, apoi, dupa
o Incercare ziaristica, deviata in curind, sa se retraga la tarU,
intr'un sat din RInmicul Sarat, iarasi din despret fatil ce
aceastd societate pc care o pecetluieste pardi la cei mai de
sus:
Mineiuna stä cu regele la masa..."
Astfel a trait el, apoi, aspru cu cei mari, cu iubire de terani,
nu pentru teranii ei înii, ci ea reactiune impotriva degenerarii
unei clase superioare stapinind cu nedreptate, impunind vol-
garitatea ei lmor straturi sociale mult superioare in fond,
Ascuns in coltul sau, el n'a vrut sa-si manifeste vointa atita cit
putea, de multe ori hotaritor, asupra oamenilor cari hi. aparenta
aveau i hotarirea, i, cind a murit, a cerut Inca o conaa,m-
nare pentru societatea contemporana ca toate manuscriptele
lui sa fie distruse. Nu stiu dael o fi avid cineva curajul sa o
fad., dar dorinta lui era un raspuns la indiferenta nemeritata
pe care o generatie de tehnicieni ai forinei o aruncase omului
care represintase intr'un moment, alaturi de prietenii lui,
adevarata literatura romaneascl
Nuvelele lui Din durerile lumii" infatiseaza de fapt viata
lui; eroul povestirii mai intinse, care se distruge din suferinta fi-
sica i morala, este icoana intregii generatii care voià in zadar
sa-§1 croiasca drumul contra oamenilor i contra sortii, i sim-
paia lui pentru Samanatorul", prietenia personala pe care
mi-a pastrat-o pana la sfirsit, se datoresc tocmai faplului ca
s'a gasit, aid, Inaintea unor oameni cari au avid curajul, cu
oarecare rise, sa infrunte furtuna i s incerce a schimba so-
cletatea. Pentru dinsul a fost o foarte mare multamire cind,
la 13 Mart 1906, s'a produs demonstratia impotriva persoa-
nelor care voiau sit represinte Madame Flirt" in frantuzeste
 Revenlrea spiritului local Igo

la Teatrul National; simtia ca o intinerire chid s'a produs a-

ceastä raiscare, mult superioara tuturor celor de pe urm.a;
ce visase el tiar faceau acuma tiuerii cari nu considerau re-
volutia ca un mijloc de a parveni.
Al treilea, represintant al miscarii noi, Barbu Stefanescu De-
lavrancea, poate fi inteles numal reconstituincl conditiile lui
de viatd. Mai inzestrat decit amindoi ceilalti in co priveste
privirea adincä in viata pentru a smulge dintr'in.sa elemente ca-
racteristice, cu desavirsire noi, pe care ceilalti nu le observau,
oii capabil de a gAsi instinctiv pitorescul oricarii vieti ii
oricarii situatii, suflet cu desavirsire Medic care, la inceput,
farl Indoia1 cu toata cultura inaltä pe care a capatal-o, nu
a fost influentat de aceasta cultura, ci Inainte de toate de eredi-
tatea teraneasca pe care o ducea cu dinsul, el n'a lost, ca Sla-
vici, un om de la sat departe, ci unul din margenea, Inca sa
Leased, a Bucurestilor. Aici grinarii" duceau viata satelor de
pe vremuri cu adausul a tot ce puteau allege in drumurile
cele marl ale lor; o viata de sat cu orizontul drumurilor. El a
apucat sufletul teranului, dar ineunjurat de aventurd, cum II
represintau acesti grinari", mergind din sat in sat i din loc
in loc pentru a se intoarce acasa cu carul plin de povesti. Nu
putea sà gaseasca rtimic mai ales decit sa intatiseze cindva
aceasta viata de mult dispAruta, cum a facut-o in A lost ()-
data". Povestea romaneasca, pe care unii au reprodus-o ser-
vil i nu exista o poveste, ci existA mai multi povestitori ,
povestea aceasta nu a fost niciodatal transformata intr'o mai
mare si mai inalta literatura decit atunci cind Delavrancea
s'a indreptat dire Musa.
Prim urmare, pitorescul natural, viata teraneasca i imagina-
tia din povestirile acestea, care alcatuiesc fundamentul smile-
tillul poporului romanesc, toate acestea sint unite, la din.-
sul. Totusi ceva lipseste: margenea Bucurestilor nu are, ca
Moldova lui Vlahuta, un. trut, nu are simtul trecutul,si.
Veacurile nu traiesc in el. Do cite ori le incearca, ele nu ras-
pund. Acestea i le puteam spune foarto greu cinct era in
viota, caci Ii rania adinc orice critica i datoria prietenilor era
sa o evite. Atunci cind, pentru dram; a luat subiecte istorice,
nu a putut gasi in el insusi elementul esential care este
de nevoie pentru infatiprea trecutului. Ce este tefan-cel-Mare
190 Istoria literaturil romdnegi

al lui, ajuns batrin, putintel luat in gluma de lumea mai ti-

nAra; ce sint sezatorile acelea din fundul Bucuresti1or in-
fatisate ca adunari de eroi si de tovarase de eroi In cea mai
mindra vreme a trecutului romAnesc; uncle slat pasiunile ace-
lea tari care frAmintau societatea de atunci; uncle este dirzenia
care deosebeste vremea cea mai serioasa din tot trecutul nos-
tril? Cind Petru Bares apare, aratindu-si seinnul, sau cind
StefAnita sa zbuciuma cuprins de o epilepsie pe care nu ar fi
admis-o boierii cari stiau sa moard supt cutitul calaului a-
tunci cind gindul lor nu se irnpAca cu gindul lui Voad, ce in-
seamnA pribeagul milog ori fantoma infatisatà ca represintind
pe insusi nepotul de fiu al liii Stefan Voevod? Aceasta este o
deviare a talentului lui, i societatea este aceia care, cu alte
preocupari i gusturi, 1-a deviat.
Dar asupra lui s'a exercitat i o altA influenta. El ada-
ce cu dins-1.11, g a spus-o in povestirile liii, ura copilului,
intrebuintat in cutare famifie ta pedagog, ura tinArului care
indrazneste sa ridice ochii catre cineva de acolo i caruia i se
spune: dumneata la cartile dumitale de scoala! DespArtirea
aceasta brutala intre dreptul inimii lui i titre dreptul socie-
care-i interzicea acest drept, 1-a lovit si el a fost un chi-
unit in lupta sociald, care nu s'a isprAvit nici pana in mo-
mentul de fall, ba Inca astazi este i mai dureroasA, cdci, pe
line. tAgAduitorii de sus, este neintelegerea grosoland de jos.
0 intreaga tragedie care se deschide astazi pentru societatea
romaneasca i singele intelectualilor curge din. doua. vine, una
tAiatA suptire1 de cutitul boieresc i alta sfarimata brutal de
izhitura de topor a omului neintelegator de jos.
Si peste toate acestea trebuie sa amintim ca era un
un artist extrem de fin. 51 In materiel de literatura, se poate
vorbi de asa ceva. Sint directiuni pe care e chemal sd
le ia cineva, dar Imprejurarile 1-au Impiedecat i atunci tot
cc fu,sese indreptat in aceasta lature se intoarce i influen-
teaza in alta directie. Este in stilul lul ceva asamanator cu
.ceia ce In literatura francesä din aceiasi epoca se intilneste
in opera curioasa a celor mai subtile spirite din secolul lor,
care numai farä dreptate se numesc i ei natural4t1,fratii
Edmond si Jules de Goncourt. Delavrancea, mai tirziu,
in elocventa lui se presinta cu ace1as'i nesfirsit mestesug. Atunci,
 Revenirea spiritulul local 191

In el nu gase§ti o singar a. expresie obipuitA: pretutindeni,

pe lingA ce cadea fondul lui propriu, se aclAugia §1 arta de
a ggai cuvintul nou, legAtura neobi§nuitA Intre cuvinte. In
privinta aceasta, rap de clasicismul sec al lui Caragiale 0 fatA
de retorismul sentimental, cu oarecare plutire de cuvinte, al
lui Vlahuta, la dinsul este Intr'adevar o Indreptare atre ce s'ar
putea numi literaturà moclernistg., dar MA hulcsialA In alt
sens decit sensul cu totul scazut al literaturii moclerniste de
astAzi.
 Noua orientare a tineretului de la 1900.
La sfirsit sä incerc a infatisa aspectele generale ale lite-
raturii romänesti dupa ceia ce am putea numi: genera(ia
, in-
lerrnediarii.
Fiindea generatia liii Caragiale, Vlahutä i Delavrancea este
de sigur o generatie intermediara, i aceasta nu scade de
loc valoarea talentelor care s'au manifestat atunci, nici nou-
tatea scrisului lor, dar, de oare ce avem a face cu o grupare
care nu s'a inchegat i-a lipsit i un organ de lupta, care
nu a satisfacut nicio teorie sau m'acar un ink-team teoretic,
o putem numi intermediara", intre doul generatii organisate,
Junimea", oricare ar fi fost originea celor scrise la Con-
vorbiri", a isprävit printr'o organisare, care a decazut, farä
indoiala, si a pierdut influenta asupra publicului, facind 1)3
sibit alt capitol din istoria literaturii romanesti, dar a existat
supt un conducator de o iva1t valoare doctrinara, chiar
naca, intr'un anumit moment, Maiorescu asimila pe Eminescu
c.1 Samson Bodnarescul. Acolo se dadeau decrete, se fixau
ranguri, i, cu toate ca ele nu au ramas pentru totdeauna, ear
organisatia era visibila i imprmatoare. Mai tirziu noua gene-
ratie se va afla concentrata in jurul unei reviste cu. o oarecare
teorie,de i adversarii mai mult au vrut sà vada o teorie acolo
uncle nu erau decit sfaturi d.e un caracter, nu parintesc, fiindca
nu era deosebire de vrista, dar asa cum putea sa fie de la
cineva care umblase prin mai multe lucruri i mai multe It-
leraturi, Samanatorul".
' Samson BodnArescu era un om foarte simplu si foarte complex, Imbicsit
de influente straine, In mare parte germane, cela ce-i dAdea un stil indescifrabil
lumea In afarä de Junime" rldea pe sama lui Sämsune".
 Noua orientare a tineretului de la 1900 198

Dar, lnainte de a atinge generatia aceasta, care Inseamnd alt

mediu i alte influente, o observatie care poate servi si la In-
telegerea scrlitorilor de la 1900. Vechea literaturd romdneascd
este o literaturd unitard, general romdneascd. Din timpurile
cele mai vechi, asa este. Incercdrile din Maramurd. si din
Orli le vecine MaramurAsului de a da o literahird sfintä pentru
publicul romAnesc au trezit imitatori pretutindeni. Mai tirziu,
clnd s'a trecut de la cdrtile acestea bisericesti, presintato
intr'un stil de incepatori, cu stingAcie, la opere de un carac
ter mai solid, au mers pretutindeni traducerile secolului al
XVI-lea. Alexandria, discutata in ceia ce priveste locul In
care s'a fAcut cea d'intdiu traducere a ei: in Ardeal sau pdrtile
acestea de dincoace, a avut si ea un caracter general romrmesc.
Cronicile nu au pdtruns imediat din Moldova in Muntenia si
in. Ardeal, dar, eind a inceput istoriografia In Ardeal, istorio-
grafii au fast influentald de letopisetele moldovenesti. Pdnd
si Dimitrie Cantemir a trecut intr'o formd oarecare, tirzie,
in mintea Rominilor din toate pdrtile. Cind s'a pornit litera-
tura bisericeascd din secolul al XVII-lea, care se adresA popo-
ridicul, Incepe a tipari arti romAne§ti acolo, el s'a adresat bo-
deleneascd, Psaltirea in versuri a lui Dosofteiu a fost copiatd
si am gAsit manuscripte in care Psaimli lui sint introdi
foarte departe de margenile Moldovei lui. Mai tirziu, cinci a
apArut editura de la Buda, i cind Zaharia Carcalechi, un Ar-
delean de origine greceascd, spirit intreprinzdtor, putintel cam
ridicul, incepe a tipdri cArti romänesti acolo, el s'a adresat bo-
ierilor de la noi, i i-a trimes Alexandru Beldiman din Moldova
traduceri, care au apdrut cu litere cirilice frumoase, acolo,
In tipografia din Buda, rdspindindu-se in toate partite lo-
cuite de Romini. Cind a urmat miscarea cea mare de la 1820-
40, Chad s'a ivit romantismul, acesta a gdsit, indiferent
de locul unde erau scriitorii, aceiasi primire caldd In ce
priveste pe principalii represinianti ai lui. Sau, cind, supt
conducerea lui l3aritiu, im creator de foi care aveau ca-
racterul de revistd, pe vremea cind intre un ziar i o revista
nu se fdtea deosebire, a aparut Foaia pentru minte, mi-
mi fi literaturd, dupd modelul foilar germane, aceasta a pd.-
truns si In Bucuresti i In o rubricd speciald privia
Principatele, i aceastA rubrica era fäcutA numai pentra Ce-
13
194 Istoria Ilteraturil románesti

titorii de aid; indiferent chiar de scopul practic pe care 11 ur-

maria rubrica aceasta, corespondenta, de ton general, a foii
de la Brasov a contribuit sa apropie pe Romini intre din-
sh. i, dintre scriitori eel mari ai acestei generatii, daed Eliad
nu a fost niciodatä prea popular In partile ardelene i dacA
Asachi nu a trecut dincolo de margenile, nu ale Principa-
telor, ci ale Moldovei lui, fiindca la Bucuresti n'ciodata Asachi
nu a gasit cetitori mai multi, este din pricina ca Moldova
si Muntenia, Moldova prin Asachi, Muntenia prin Eliad,
au stat in vesnice certuri cu privire la limba literara. Cu
toate acestea, peste scolile filologice, a stapinit scoala de
mindrie latina care, In ultima ei fasa., a cucerit atita ain cul-
tura, populara, a Ardealului, scoala lui Cipariu. To lus'i Ar-
dealul acesta, influentat de ciparkin, p.ma loarie tirziu, pan5
la 1870, a primit foarte bine pe Alecsanclri. Pe vremea cind am
inceput intaia oarä a cunoaste mai bine Ardealul panä §i In
bibliotecile lui, mi-a fäcut o deosebitä pläcere cind am .gasit
acolc foarte des pe Alecsandri, in fruinoasa egitie Socc, lo-
gath, cu chipul scriitorului de-asupra.
In ce priveste Bucovina, o tara romaneasca asa tie mica in
care era insa, relativ, foarte multa cultura, o cultura faLsa,
dar o cultura de scoala foarte remarcabila, tied un nu-
niar de cetitori destul de mare, peste pumnalism, peste
stilul marelui reformator ardelean de la Cernauti, poste ni ;Ida
lui de filologie, cu desavirsire neacceptabila, Alecsandri s'a
impus, apärind acolo ca un fel de zeu tinar, bine prima in
cercurile dominante din acea vreme. Am pomenit de acel poet
care InvAtase in Viena, foarte putin cunoscut pe vremea lui,
uitat imediat dupa moarte, Vasile Bunibac, care, pe de o
pule, se inspird din sufletul vienes, ca ;i Eminescu, Suflet
mult mai complicat, de o evidenta noulate si in fond si in
forma, dar, pe de alta parte, ia ritmul poesiilor lui Alecsan .
dri pentru o alta parte din opera hi. S'a vorbit de regalita-
tea" liii Alecsandri. Aceasta regalitate s'a exercitat in Buco-
vina mult mai multa vreme decit in pthile noastreb unde in-
cepea sa. para demodat, lInced, imbatrinit, pe cind raminea
tot cu aureola de vesnica tineretI in pArtile bucovinene.
Era prin urmare o literaturä generala. romäneased, si lite-
ratura aceasta, trebuie s'o spunem, a fost rupta gel vremea
 Noua orientare a tineretului de la 1500 195

Junimii". Atitudinea de decisie irevocabild i abstractd pe

care a avut-o conducalorul Junimii", despretu1 cu care [rata o-
mul foarte cult, spiritul critic ascutit, mai mult filosofic si
politic clecit psihologic i intelegdtor de suflete, au Inctepdrtat
fara IncIoial pe Bucovineni, dar, in cea mai mare ma-
i
surd, pe Ardeleni, cari se simtiau iigniti de acele artieole,
tulunale in brosurd, impotriva curentului ardelean al lui
impotriva curentului ardelean trecut In Moldova si
asezat in Iasi prin BArnutiu. Iatd efectul ironiei, care nu era
neccsard. Greselile de limbd, de gust erau o boald care se pu-
tea lecui fdrä sd recurga cineva la aceste mijloaee chirurgicale
care curiltind fac rani ce nu se pot inchide. Dar prin Con-
vorbirile Literare", prin felul cum ele au atacat chestiunea
deosebirii de limbd intre provinclile romlnesti, s'a creat flea'
in.doiall o deosebire, si de atuncea in Bucovina, in Ardeal, In
Basarabia, aici dupà casuri Cu totul isolate, sporadice ca
ale liii Donici sau Stamate, a fost altd. literaturd, localä, ne-
glijatd, descmajatd. In special scoala ardeleand putea fi
rrutatd, cdci scriitorii acestia erau oameni de o Irialt intelectua-
litatc cari se gdsiau, e adevdrat, pe drumuri gresite, dar flu
se judeca omul dupd drumul pe care 1-a gresit, ci foarte
dese ori dupli intentia pe care a avut-o i dupd tintele care I-au
cdlauzit pe drumul acela gresit. Nu a fost pe vremea aceia
o singurd literalurd rdmiineascd, §i urindrile le simtim si
acuma, atitate de nenorocitele deosebiri ale politicei din tim-
purile acestea mai noi. In mare parte vina acestei rupturi a
vLchii unitäli sufletesti inire toate provinciile romdnesti care,
atuncea cind se scria cu ortografia cipariand, se aseunaea mai
muh supt o aparenta de deosebire, pe cind, mai tirziu, cind
s'a scris cu aceiasi ortografie, care era aproape ortogeafia
lui Maiorescu si a Junimii", vddia i alt spirit, vina o poartd
tot Junimea".
Sk ne mai oprim un moment asupra lui Eminescu, asa de
nou, asa de adinc pdtrunzdtor in suflete, asa de capabil cte armo-
nie sufleteascd si care, de altd parte, cunoscuse pe Slavici
si PC alitia dintre fruntasii generatiei noi ardelene, invdtina cu
ei la Viena i Mud el insusi, o bucatä de vreme, un tindr
Ardelean din Blaj, care, apoi, se inspira de la literatura ro-
maneascd veche i cunostea i literatura populard, care toc-
196 Istoria literaturit romance'

mai atuncea se aduna, citiva ani mai tirziu dupd incercarile

gresite ale lui Alecsandri, dupd reproducerile partiale din lau-
tari tigani, de prin cafenelele brailene, ale lui G. D. Th,..,o-
dorescu, de un Jarnik i Birseanu. Eminescu, cu toate a-
ccstea, nu si-a gasit in partile ardelene cetitori. Este o fleas,
hire intre Ardeleanul venit in Principate, de feltil lui Slavici,
Ardeleanul, care, trecind prin multe centre romdnesti, devine
un Romin in sensul general, si intre Ardeleanul de acasd. Nvor-
besc de Ardeleanul prect de sat, sau invatator sau chiar si a-
vocal sau profesor prin cutare centre, apartinind unor gru
pari profesionale deosebite, dar care se adund la o casind,
terenul neutru pentru cetiri i discutii represintind diferite di-
rectii. Ardeleanul acesta, din Ardealul ramas Ardeal, cel cu
pullet de vedere ardelean, nu 1-a primit si nu 1-a intelies pe
Eminescu In genialitatea lui. Este chiar o carte rabdritor scrisa,
a unui canonic bläjean, impotriva lui Eminescu, in care
carte, foarte bine intentionat, SRI denunta. marele poet ca hind
cel mai mare stricator de suflete care, a existat vre-odatrt, infi e-
rind directia imoralä a lui Eminescu, limba stricatd a lui E-
minescu, primejdia pentru sufletul romitnese care sta. in End-
nescu. Cind am fost intaia oara la Blaj, am cules intre altele
aceastä scriere, care Inca se linpartia. Prin urmare nici genial
lid Eminescu nu a fost in stare sä dreagd ceia ce stricase o
anumita. critica, din punctul de vedere logic foarte innrep-
tdtitä, dar cu urmari nenorocite.
Cind au venit Vlahuta, Delavrancea, Caragiale, in Araeal nil
au strabatut Caragiale a strabatut in Ardeal doar prin gene-
ratia d-lui Goga, ceia ce inseamna cu total altceva. Era dupa
1906-1907, si el a pdtruns acolo mai mult ca un tip foarte
curios, a carui arzaloare ironie era privitä cu un amestec de
spaima si de admiratie, in anumite cercuri ue tineri cari
faceau haz nespus de glumele lui, i bun i rele, i cari si-au
vrtzut in parte sufletul stricat de pe urina acestor glume,fiind-
ca gluma, in acel moment, in Ardeal, era intr'adevrir o nenoro
cire, in Ardealul acesta care avea nevoie de toatd credinta. In
lipsa aceia de caracter care se observa une ori la generatia
ardeleand care nu este cea tinara de acum, ce se ridica in
scoala, este ceva din ironia bucuresteana, transplantata prin
Caragiale. Vechiul Ardelean, aspru dirz, acela era cu mult pre-
 Noua orientare a tlneretului de la 1900 197

ferabil. Canonicul de la Oradea-Mare, cu pgrul ras, cu mustati

1,nagi imguresti, cu pipa In gur, vorbind pe jumatate latineste,
pe jumatate romgneste, cum 1-am apucat eu pe vremuri, este
cu malt superior tindrului cu legaturi bune la Bucuresti, care
arunca banii in dreapta si in stinga i considera viata ca un
lucru care trebuie sa fie profitabil, In graba, accluia care se
culunda inteinsa. Dar alaturi de dinsii stateau bdtrinii cari
nu stiau ce sd faca. SI fuga? Era prea glumet, prea hazliu
si spiritual. Sä protesteze? Li era fried de a fi considera ti. ca
niste oameni cii totul demodati. Aprobau, dar, chiar atuncea
cind aprobau, simiau oarecare cainta pcntru lipsa de curaj.
Glumele liii Caragiale au patruns, dar Caragiale insusi, a-
devgratul Caragiale, nu.
In ce priveste pe Delavrancea, stilul acesta, nu numal pi-
toresc, dar de pictor", asa de cautat, asa de artificial, prin
care totusi din cind In cind strabatea o inspiratie indigeng. de
ui caracter atit de interesant, nu se putea aprecia In lumea
patriarhald, dar deosebita, a culturii ardelene, Melancolia, des-
austul de viatd, despretul impotriva unei clase dominatoare,
bogata si pretentioasa, dar fara merit, nu pulea strdbate in Ar-
deal literatura noua, literatura lui Gheorghe Cosbuc, literatura
13i ce priveste desgustul d viatd, lumea aceasta era reli-
gioasa,adinc morel si nu putea s primcasca nici pest-
mi'mul filosofic al lui Eminescu, cu atit mai putin pesimismul
acesta mai scazut, de caracter practic pamintean, care se
intilneste si in opera lui Vlahuta.
Astfel prapastia a ramas. i, atunci cind 1ncepe In Ar-
deft: literatura noug., literalura lui Gheorghe Cosbuc, literatura
aceasta sa inspira de la un alt izvor; aceasta literaturd, care
a rgmas multd vreme necunoscuta Vechiului Regat, ca i toatg.
littratura de la Tribuna" din Ardeal, cca de la Sibiiu, nu cea
din Arad, literatura creata in directia lui Slavici, de oamenii
generatiei lui, e la o parte. Aparitia NuntOl Zamfirei" In
fruntea Convorbirilor Literare", prin urmare cu decret de
la Junimea", cu pecetea lui Titu Maiorescu, a fost o revo-
lutie surprinzdtoare, i oarecum o jend. Era o poesie cu to-
tul noua, cu care nu eram deprinsi, o poesie care a rgmas
la poartd pentru toti cei din Vechiul Regat cari apartineau
acelei generatii. Pe urmä a venit 0 alta care nu a mers nci
198 Istorla literaturii romanesti

la Cosbuc, nici la altul, pentru c i s'a pdrut asa cum i

se pare si acum cd poesia lui Cosbuc este o poesie mun-
&fit, smuncitd. Mind indoiald ea in pailile acelea de mire
Ndsdud ale lui Cosbuc, in pArtile acelea gTanicere§ti, e,te un
all spirit intre terani. Iobagul din Ardeal, de pe mosiile no
bililor unguri, de pe fundus regius, in legaturd cu Saii, ar,1
inteinsul ingrämddite pasiuni seculare produse de imensa ci
aproape intolerabila nedreptate care-i era partea, pe chid cc-
Malt, teranul grdnicer, este mai aspru, mai Impdunat cu
laude. Ar fi foarte interesant sA so cerceteze in viata Arclea-
lulni spiritul ,ganiceresc, care s'a ridicat boarie sus in ar-
mata austro-ungard.
S'a scris foarte mult, dar nu tot ce trebuie despre Cosbuc,
si de care Gherea, care era un spirit delicat, u.n om foarte
de treabd, dar in afard de rasa noasträ, care habar n'avea de
adincurile vietii romanesti i venia cu anumite tipare de li-
teraturd care au impresionat asa de mult genera(ia lui Cara-
Vlahuta ji Delavranceal..
Pe de and parte, acei din aceasta generalie cari erau in legrt-
turA eu Eminescu trebuiau sä pund, natural, fala in rata cele
(loud poesii: fondul fdrä pdreche al lui Eminescu, armonia lui
desdvirsitd, magia aceia a sunetelor cu ceia ce, in acest do-
meniu, lipseste aproape cu desiivirsire lui Cosbuc. Cosbuc era
un spirit grdniceresc, luptator, provocant, sfiddtor, un spirit
bruse i bdtdios, si asa a rdmas pand la sfinsit; cind a tra-
dm pc Dante si cind a tradus pe Virgiliu, a introdus aceiasi
notd, care, In ce priveste pc Virgiliu, este mesitd, caei el e
inainte de toate poetul armoniilor supreme, dar in cc priveste
pe Dante, nu poate da acel cor medieval intr'o bisericd go-
tied.

' Am apucat vremea cind se adunau toti Inaintea lui Gherea, i fiecare mis-
care a ochilor inteligenti ai aceluia, fiecare tremurare a barbii rotunde 0 blon-
de, fiecare miscare a mlnilor acelora dibace erau socotite ca niste decrete
divine. Aceasta este ia 110 dovada cä ne aflam In fata unei generatii neorganisate,
care-si cauta conducatorul intr'un imigrat, cu cite calitati vreti, dar un imi-
grat, a carui forma literara era revazuta de Ion Nadejde i vá puteti inchipui
ce poate Insemna corectura conducatorului Contemporanului" de la Iai, om
care niciodatä nu s'a gindit la ce inseamnä o forma literarä. Jargonul lui Gherea
trecea prhi corectura lui Ion Nadejde, l cu toate acestea scriitori pänä in virful
unghillor, mergind pgna la cea din urma legAtura Infra doul cuvinte, s'au lasat
condusi de dinsul.
 Noua orientare a tinerettdul de la 1900 199

De unde s'a inspirat Cosbuc, am spus. Inainte de toato din

spiritul popular de acolo. Este in scrisul lui o inddralnicie
a teranului care lucreaza cu. trudd asupra unui lemn dur; se
vede inviersunarea In a face taietura 'n materialul rebel. Nu
este o poesie care sà izvorasca spontan, ci o poesie de atelier,
muncitä i dureroasd. Rima este cdutatd, ritmul este descop':-
nit anume, fondul este sc-n-monit. Dar de sigur mai este inca
ceya. In Eminescu c ceva rornantism, nu numai german, ddr
de pretutindeni, i asupra romantismului acestuia a venit eta-
atitudinea obiectivei a lui Cosbuc, cu inliiturarea ori-
ceiral element personal. A reconstitui viata sentimentald a lui
Cosbuc dupä operele lui este cu desavirsire imposibil, pc
cind fiecare fasa din viata sentimeiztal a lui Eminescu se
intrevede in opera lui. Influenta clasicismului care se ridicd
din nou in noua generatie, aceasta se intilneste i la dInsul,
dar poesia aceasta Metit d. dintr'un amestec do terdnism de
gran*. din Ardeal, de influentA clasicd germand, patrunsa
prin scoald, nu este o poesie de circulatie generala romdneascd,
cum nu era o,poesie de circulatie generala romaneascd. cea (Ie
Li Bucuresti. Cosbuc a fost introdus, decretat: societatea noas-
tri a trebuit sal accepte, pentru c asa spusese criticul
cu hotariri Inca nediscutabile, dar patrunderca in viata Insasi
a societatii, ac asta nu s'a Intimplat. Cosbuc nici n'a avut imi-
tator la noi. i fondul si forma sint prea complicate, cer
prea multa muncd, un devotament de care 1m-ilea de aici
nu era clpabild..
Dar mai tirziu, supt influenta noului romantism, a moder-
ni,mului unguresc, boVIrita influentä a ac-stui modernism
unguresc cu tendint sociale, cu p)rn're aprig i eltre lupta,
du- in acelasi timp EU% ca lupta aceasta sà aibd caracterul
precis al luptei asa cum se infatiseaza in poesia lui Cos-
buc. ci cu nemultdmiri, cu sfidarea societatii, cu porniri ea-
Ire un viitor neldmurit, cu iubire pentru clasa de jos
Inninte de toate, pentru teran, pentru femeia cu copilul infa-
surat In mintean, cu scene dintre acelea rnuncite i dureroase
din viata celor de jos, apare poesia d-lui Goga, care pe
urmd a rasarit aici si a avut contact cu poesia de la Samd-
nittorul". Cu toate acestea pornirea luptatoare, bdtilioasa, care
se manifesta In activitatea politica a d-lui Goga, In pa-
200 Istoria literaturii romAnesti

girile de prosa pe care le dadea prin. publicatii aruelene, yin

iariisi dinteun alt mediu decit inediul de aid. El a fost pri-
mit aid si inteles mai mult decit Cosbuc pentru ca. a cazut in-
tr'un moment de crisä, i multe din pornirile sa1 ! corespundeau
pornirilor de dincoace. A cAzut in mediul acela de chinuire pen-
tru idealul romanesc, si a fost unul dhilre accia cari s'au
patruns mai tare de acest zbucium. Dar mai mult tendinta sa
&cii forma sa, tendinta care a lost la inceput mai limped;
dar i dupa aceia o tendinta generala romiineasca, i-a cistigat
Un loc In literatura de aici.
Cind in Bucovina, pentru a trece la acest mic parnint ro-
manesc a incercat cineva a scrie, a fost until pe care o
cariera politica, strälucit inceputa, terrninata tragic, 1-a rupt
din domeniul literaturii, de si putea aici, ea si dincolo, sa dea
lucruri mari. George Popovici a fost conducatarul unei intregi
geperatii, i disparitia-i a fost dureros resitutita de toata vrernea
lui. Supt pseudonimul Robeanu el a scris balade. Si ca aspect
fisie Popovici era un coboritor balan al arcasilor lui Stefan-
cel-Mare. Dar asupra lui a venit falimentul politic, iar d.ipd
aezarea aici, sinuciderea in nu situ ce Wel pierdut din fan-
du]. Maramurasului, pierzindu-se acela care mai mult decit
altii ar fi putut da, la el acasa, lucruri mad in literatura roma-
neasca.
Apoi, cind alt scriitor din Bucovina, Teliman, a incercat ceva,
a lost doar un fel de gluma de foileton din Neue Freie Presse
adaptat pentru mediul cernautean. Se vede gustul de Viena,
fumul gros de tigara al unei cafenele germano-evreiesti din
capitala Bucovinei. Cc nu ar fi putut iesi din viata tera-
neasca a Bucovinei, din Cimpulungul admirabil! Altceva de-
cit numai adunarea de doine si de poesii populare a preo-
tului Simion Florea Marian, membru al Aca lemiei Romine,
om foarte meritos, dar care nu era (keit un adunator de lu-
cruri pe care i le oferia poporul
Si, atuncea, era o necesitate ea noua generatie de aici sd in-
deplineascd cloud conditit pentru a inldtura anumite imitai
gird nicio valoare literard, anumite copieri de servi ai lite-
raturii apusene. eeia ce a revenit pe urma, din nenorocire.
Dar Samanatorul" a pornit pe calea oficiala de organ al
CEsei Scoalelor pentru cultivarea Poporului i raspindirea de
 Noua orientare a tineretului de la 1900 201

idei morale, nu ea sa Inoiasca literatura romaneasca i sa

creeze Un curent. In miscarea aceasta nu se poate vorbi de o
revista creata de la inceput, liber, de VIahu i de Cosbuc,
cori, de altfel, nu se puteau intelege mult limp Infra dinsii:
unul eminescian, iar celalt un timar Ardelean, care venia ea
ciocanul lui Vulcan ca sa sfarme stinca aspra a limbii ro-
manesti din tinuturile nasaudene; unul blind, fara unghiuri as-
cutite, sentimental, mehncolic, ce1a1t framintind impreuna cu
argila i piatra amestecata cu dinsa, cu prirnejdia de a-si
zgiria minile, de a amesteca singele sAu in pasta care ar re-
sulta din aceasta trudA. Nu se putea ea oamenii acestia sd
mearga impreuna, care o tinta comunii. Revista a fost dei la
inceput o simpla creatiune de birou pentru a se da ca premii
scolare. Dupa aceia numai Samanatorul", pArasit de funda-
tori, a trecut in mina lui Ilarie Chendi, un foarte bun polemist,
dar care nu avea principii literare, nu avea o estetica a sa, ci se
indrepta, din simpatie sau antipatie, catre un seriitor sau
&lire altul, astfel ca acel care fusese mare scriitor azi, putea sa
scada mai tirziu. din causa unci schirnbari in legAturile sale cu
Chendi. Asa, incit, cind ,,Samanatorul" a aparut ca organ
de lupta, a lost o intimplare faptul cii poetul, cIntaret dul-
ce de vremi noi, Iosif, i Chendi mi s'au adresat mie.
Revista aceasta se impunea de la sine: era o necesitate a so-
cietatii romanesti. i de ce era o necesitate a societatii rorna-
ne,li? De o parte flindca generatia noud, care se iveste pe
atunci, pe la 1890, era deosebitd, prin toatd pregatirea ei,
prin toatil educatia ei, de gcneratia precedentA. Cred cii asupra
lucrului acestuia nu s'a atras in de ajuns atentia. i motivul a-
cestei deosebiri 11 anat.
In afara de Caragiale, care nu invatase In strainatate, dar
cetise multa literatura francesit i cu multa alegere i era in-
fluentat de mulle ori de alta literatura decit de c2a curentl,
spiritul sau clasic ducindu-1 catre carti care aveau ele insele a-
cest caracter clasic1, Vlahuta, fail a fi mers in strainatate,
era 0 el supt influenta literaturii francese din vrernea sa, iar,
in ceia cc priveste pe Delavrancca, acesta Meuse studii de

I Era, de pildd, un cetitor al lui Topffer, scritorul geneves, care are lucruri
foarte frumoase: este un spirit de Geneva deosebit de spiritul de Paris.
202 Istoda literatudi romänesti

drept la Paris, asa incit in el este MI indoiala influenta

literaturii francese de atunci. Dcci, Caragiale nu invatase, in
intelesul nostru al cuvintului, la nieio scoala, Vie Mita invatase,
Meuse liceul i citiva ani de drept, mi se pare fdrd a lua li-
centa, care de allfel se cdpata foarte usor pe vremea aceia,
iar Delavrancea fusese trimes de timpariu in strainAtate: nici-
unul dinteinsii nu era produsul §colii ronanesti complete, al
coIjj romanesti definitive.
Dar liceul vechiu a Great tin aniline tip de spirit. Pe linga
is artemulte lucruri inutile, pe lingd tfoarte multd oboseald
inainte de vreme, pe lingd enciclopedia strivitoare, car ,. sint
defectele acestui invatdmint si cite forte sufle1e0 nu s'au
prAptidit din causa relei organisdri care dureaz i pand acum
in acest blastilmat invätamint secundarl scoala facutd la
noi, intr'o formä care era oarecum definitiva, a dat o generatie
care a primit de la acest organism al swill un anume ca-
racter: ochiul atent asupra vietii de aid., constiinta in rindul
intaiu a acestei vieti romänesti, o legdturd, cu voie sau fard
voie, de o doria on flu profesorul, dar o legAtura cu realitAtile
de aici. Literatura cea nouä este acuma a absolven(ilor de li-
ceu.
D. Mihai Sadoveanu a terminat clasa a VII-a, mi se pare,
unIr'un liceu din Moldova-de-sus, Girleanu, scoala mililara din
Iasi, Sandu Aldea o sooald de agriculturd: luati pe ficcare din
acei cari s'au manifestat la Sdrandtorul" i veti vedea cd
sint absolventi ai acestui invdtdmint integral, aici, In Vechiul
Regal.
Se cetia i literaturd strdind, dar literatura aceasta strdind
nu mai avea, fdrd indoiald, prin anii In care s'a format aceastä
generatie, marea putere de suggestie pe care o avuse pc .vre-
nu ri. Erau, in Apus, scriitori Ia mon., nu mai crau scriitori
marl, cari sd cucereascd sufletul intreg. Nemteste se stia foarte
putin, englezeste, italieneste nici vorbd: culturd clasica era
mita citä putea s'o aibd un om care invatase sd decline In
latineste si in gr,?c?ste, asa, Ca, p- vramea aceia, rdmine sin-
gur putinta influentei din partea literaturii francese contempo-
rane. Era insa epoca deaderii naturaliimuhli si epoca aceasta
nu a putut da ceva care sd prindä intreg sufletul und gene-
ratil. Oamenii au fost de aceia originali: din causa invatamin-
 Noua orientare a tineretului de la 1900 203

tultii, cit si din lipsa unei alte literaturi care sti domine.
Dintre toti cei cari au fost la Samanatorul", sau, mai tir-
ziu. cu sau Lira voia lor, au fost alipiti de aceasta miscare,
until singur a fost influentat de o singual literatura straind,
cpre atunci putea sugg-ra: este, d. Sadoveanu, care, la ince-
putul carierii sale, s'a inspirat din literatura ruseasca tradasd
pc vremca accia, gratio enormei propagande pe care i-o M-
euse. inleun stil asa de cuceritor, Melchior de Vogue. Dupd. Le
rotran russe" al acestuia, literatura ruseasca s'a cetit foarte
mull in strainatate, mai mull, prin traduceri francese aiurea,
decit in Franta instisi. Scene le acelea de Cazaci prim Basarabia
ale d-lui Sadoveanu, cu oarocare potrivire misterioasa intre om
si natura incunjurdtoare, yin ard indoiala din astfel de locturit.
In generatia acmsta nu este niciun singur scriitcr cire sd
piece intradevar numai de la sat, i, chiar daca unii emu o-
riginari de acolo, nu inai este contactul direct cu satul, contact
care dureazti In Ardeal, dar dincoace nu.
Mica ar fi fost numai atita, nu s'ar fi simtit insa nevoia de
a St. dcschide -un nou capitol in istoria literaturii romänesti,
capitol care va rdminea cu toate acusarile total neintemeiate
ii atit de p itim.1§e care se indroaptl impotriva unei miscari
literare de p? urma careda safletul romanesc a cistigat. Dar
a mai fost ceva: s'a sirnrit nevoia ci literatura sd s-rveased
drept instruni nt de luptd pontru scopuril.- suprelne ale unui
popor. tiii cä se joaca amane oameni cu confusia intre Ii-
teratura estetica i literatura care nu urmareste nimic de-
ed scopuri care nu slut estetice". Orisico literatura, intre-
buintata pentru orisice scop, traieste numai cind cuprinde c-
lemente esteice. Nu este cu putintd o alegero pentru ca sa
se zicti: fac literatura estetica sau nu fac literaturd esteticä. Ba
se poate intimpla ca acela care zice: u fac literatura culturalä
sd facd de fapt o literatura estetica i acela care pretinde sa
faet literaturd estetica sa nu ajungd nici mdcar la o literaturd
culturala, fiind di aid totul atirna de la puterile ascunse died-
' Eu stiu ce se cetia pe vremea acela, pe vremea cind generatia mea se
forma : librAria noastrA presinta pe Alphonse Daudet, In Tartarin de Tarascon,
o literaturA care ryi putea influenta nici intr'un fel, pe Bourget, In criticile sale,
in IncercArile de osihologie contemporanA" si in primul sAu roman, Cosmopolis,
si ceva din literatura r -se a sca.
204 Istorla literaturli rornane§ti

untru: acelea rut crese si nu scad dupa socotelile abstracte ale

oamenilor cari scriu. Este o foarte frumoasä bucata a lui Long-
fellow, pe care am tradus-o acum vre-o patruzeci de ani, care
se ispraveste asa: el trebuie sa se supuie, cind ingerul ii
zice: scrie!". Poetul american stia foarte bine de uncle por-
neste adevarata literatura. Si aceasta e o acusatie a pseudo-
criticei interesate i pasionate. De fapt nimeni, la Samina-
torul", nu a spus sa se neglijeze literatura estetica, Iiinticii
er iiiutil s'o spui unui scriitor de chemare, dupd cum ar fi
fost inutil sa i-o recornanzi, pantru ca dacI era in adevar un
scriitor de chemare, o punea el fara de niciun fel de teorie.
De fapt toti oamenii acestia adunall in jurul revistei, cu tem-
peramente deosebite calmul temperament visator, simpli
ciMea atit de atragatoare a lui Iosif, cu temperamentul liric
al povestitortilui Girleanu, cu firea putArnica, epica, necontenit
producatoare, a (Hui Sadoveanu, toti acestia, pe Hugh' cari
Incepuse a se ralia alit de suptirele observator al lucrurilor,
mesterul descoperitor al resorturilor secrete ale fiintei omenesli,
delicatul infatisator al partilor celor mai ascunse din sufletul
rornanesc, care este d. Brätescu Voinesti, plecat de la Con-
vorbirile Literare", pentru a se adaugi, macar lateral, miscarii a-
cesteia nouä, nu intelegeau sa. sacrifice nimic din chemarea lor
ia literaturd in acelasi timp cind se supuneau chemarii lor
sociale i nationale.
Era nevoie de o literatura care sa creeze un suflet unui popor
care ajunsese a nu mai avea suftet de pe urma celui mai
josnic politicianism. Era nevoie de o adevarata, mare si bi-
neeuvintatä revolutie, care aceia nu se face cu strigate de re-
voila, cu arma in mina, ci in sufletul ornenesc. A fost
atunci o insanatosire printr'o literatura' de realitati nationale
asupra carora puteau sä picure i lacramile sufletelor ce-
lor mai duioase, dar inainte de toate o literatura ue cuvinle
adevarate". Nimic nu inspira mai mult literatura unui popor
decit realitatea nationald vazutli cum trebuie.
Si, fard niciun fel de reclama teoretica, Tara niciun fel de k-
galura interesata, fara niciun fel de comercialisare a acestei
literaturi, s'a ajuns ca literatura acestei generatii a Vechiului
Begat sä se lege de la sine cu literatura care se facea din-
colo. Luceafarul", aparut la Budapesta, cam in acelasi timp
 Noua orientare a tlneretutui de la 1900 205

cu foaia lui Gheorghe Tofan in Bucovina, au mers de la sine

alNturi cii Samarnitorul". Pentru intaia oara in desvoltarea
literaturii romilnesti, trei miscari, pornite din puncte dile-
rite, s'au confundat de la sine pentru a alcatui acelasi curent.
D. Goga, care scria la Luceafaml" supt pseudonimul usor ue
recunoscut de Nicolae Otavii", de la cele d'intaiu manifestan,
a fosi primil frateste de acei can represintau acelasi curent
dincoace, in Vechiul Begat. Iar, in ce priveste Bucovina, scrii-
torii de acolo, impreuna cu d. loan Nistor, invietor al trecutu-
lui, i atitia altii, au venit de la sine in miscarea aceasta noua.
Miscarea deci nu este numai a ,,Samathatorului", ci generald
romaneascd. Samanatorul" inseamna una din infatisarile ei,
cea de la Bucuresti. Cind Samana Loral" a pierdut uirectia
de la incepul i, pe urmit, a disparut, aRe reviste au continuat
in acelasi spirit, necesar. In Viata Romaneasca" de la Iasi,
care represinta curentul de stinga al partidului liberal, hra
nind ambiii1c unora, cu contributii silite ale tuturor clubistibr,
in Viata Romaneasca", zic, a trecut, cu voie sau lard vole,
peste directiile impuse de un anuinit politicianism, ceva din
spiritul samanatoresc. Ca nu-1 exprima d. Ibraileanu in dome-
niul crilicei romanesti, aceasta e altceva: eu vorbesc, nu de pro-
fesorii de literatura, fara talent literar sau Mit talent Cie
vorba, ci de colaboratorii literari ai acestei reviste.
Dar la miscarea aceasta Ardealul a dat elemente extrem de
pretioase, pe care numai o neglijare condaamnabild le scoate
in afard de interesul si de preocupatiile actuale ale criticei ro-
mdresti: este vorba de Orintele Joan Agirbiceanu. Viata dc
sat din Ardeal, asa cum este, in toate lucrurile ei bune, ca si
in toate ascunzisurile cele mai adinci ale acestor suflete de a-
colo, ntunai in aparenta primitive, dar capabile de o nesfirsith
putere de similre si do cugetare, va tell in opera aceasta,
foarte intinsl, a d-lui Agirbiceanu. Dar toil aceia earl doresc nu-
mai decit frasa de efect, cuvintul nelobisnuit, legatura de vorbe
cam s scapere, aceia cari asteaptA in ficeare moment sä se
deschidi-i cerurile pentru a se ivi o noud revelatie literara,
blasatii i estetii, can ieau in minà un sceptru de critic, pe care
te intrebi eine li l-a harazit, fireste se dau In läturi cu despret
inaintea lui. I se face astfel o foartei mare nedreptate i va
veni vremea cind se va reeunoaste'cit de molt datorim adevara-
206 lstoria literaturit romgnesti

tului continuator al lui Slavici in regiunile acestea ardelene.

Este la el o bogAtie de suflet, o witate moralii, care nu pre-
dicg, dar care se simte din fiecare paging., alit Lie Mril
pgreche, Melt el est i va continua sl fie pentru cetitorii
lai, cari sint Inca destul de numerosi 646 nu criticii cc.-
lesc,. ci aceia cari nu cetesc pe critici, scriitorul col mai de
samg al poporului romgnesc din aceasta regiune.
0 literaturg sAngtoasg, inspirindu-se de la realitatea na
tionalg, tinzind la solutii de care poporul romgnesc avea nevoie
in acel moment, de loc indiferenta pentru laturea esteticg,
cu desgvirsire capabilA de a se pune in curent cu tot ceia ce
represintit literatura apuseanit de pe acea vreme, aceasta a
fait SamAnglorul". El n'a fAcut altceva decit sil spuie: inspi-
rali-va de Ia literatura occidentalg, inspirati-vg de la liter:aura
clasicA, dar nu vg robili de literatura momentului care tre-
ce. Acestea s'au spus, acestea le-urn spus. Tnterzicerea a lost
numai pentru literatura de modal, de export, a Parisului,
iar nu pentru marea literaturA universalg. Literatura strins
legata de pamintul uncle era inrAdAcinata, dar trAind in ace_
Iasi timp din toatit atmosfera timpului, capabila, prin ur-
mare, de a-si insusi tot ce era sAngtos i viu in inspiratia ger
ncralit a acelui timp, literaturit represintata de oameni al cg-
ror talent nu a avut nevoie de o teorie esteticil nici de lupte
personale pentru a se impune, aceasta era literatura care in
pragul ritzboialui de imitate nationalit a creat sufletul romAnesc.
Iar, cit despre ce a venit pc urma, vremea nu a sosit inci
pentru a se fixA ranguri, dar este ceasul al unsprezecelea pen-
tru a chema la ordine literatura aceasta, care a uitat constiinta
datariilor sale, morale si Rationale, a caror observare nu ex-
clude suprema datorie estetica, ci, din potrivg, o cuprinue.
 TABLA DE MATERII
Pagina

Introducere . . . . 5
I. Crearea limbii literare . . . . 11
II. Primul fond;strAin al literaturii RomAnilor 29
III. CAutarea subiectelor proprii . . 49
IV. CuvAntul romAnesc In Scripturá. . . . . . . . 63
V. Llteratura individualistA din a doua jumAtate a secolului al XVII-Iea. 83
VI. Memorialisti i eruditi. . . . . . . . . 93
VII. DecAderea vechiului spirit. Traduceri religioase din greceste . 106
VIII. Spirit filosofic i modA poeticA din Apus . . . . . 116
IX. Curentul autohton In fata romantismului de 1mprumut .
X. Romantism frances pe subiecte romAnesti
Xl. Intoarcerea vechiului fond romAnesc .

XIII. Revenirea:spiritului Jocal . . . .

. .
. .

....

XII. Expresia integralr a .sufletului romAnesc : Mihail Eminescu

. .
.

.
.

.
133
143
156
167
178
XIV. Noua orientare a tineretului de la 1900 . 192
 '

:.
AtwaniAntul tipogratic
Datina Romaneascliu
Välenii-de-Munte
:.